Constanta Ghitulescu, in Salvari Si Cu Islic [PDF]

Zitiervorschau

Constanţa Ghiţulescu, În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea

-

surse folosite: arhiva judiciară din cadrul „tribunalului ecleziastic” care funcţionează pe

-

lângă Mitropolie şi care are ca scop instruirea proceselor referitoare la familie şi individ în ciuda problemelor cu care confruntau oamenii secolului al XVIII-lea din Ţara Românească, „dragostea” a ocupat mult timp din viaţa lor, iar procesele de divorţ,

-

-

seducţie, răpire sau viol o arată foarte bine în prima parte a cărţii se pun următoarele probleme:  cum şi prin intermediul cui împarte vodă dreptatea supuşilor săi  cum se asigură că aceasta a ajuns la omul de rând este analizată activitatea consiliului ecleziastic al Mitropoliei, pentru că Biserica se află în primul plan al vieţii cotidiene; ea controlează familia şi în jurul ei se coagulează societatea. Biserica îşî impune punctul de vedere cu privire la căsătorie, divorţ, bunele moravuri, stabileşte normele în jurul cărora se organizează cuplul, controlează relaţia conjugală şi oferă sfaturi cu privire la „dragostea” dintre soţi, se angrenează în reglarea

-

nefericirii conjugale partea a doua constituie incursiunea în aventura cuplului, încercând să stabilească relaţia

-

dintre aportul economic şi cel afectiv în constituirea unei familii partea a treia descrie spectacolul nunţii şi viaţa comună, pentru a sesiza în ce măsură şi prin ce mijloace partenerii se integrează în contextul familial şi social şi pe ce criterii îşi

-

organizează reţeaua de solidaritate în cadrul ultimei părţi, locul central îl ocupă divorţul, care nu este doar o problemă a

-

cuplului, ci una care implică rudele, vecinii şi întreaga colectivitate această carte mai descrie şi relaţiile sociale dintre sexe şi poziţia femeii în raport cu lumea masculină. Femeia ocupă un loc de subordonare în raport cu bărbatul, loc datorat păcatului originar care a stigmatizat-o, transformând-o într-o fiinţă inferioară si păcătoasă prin însăşi natura ei. Totuşi, ea se bucură de o largă capacitate juridică, care îi dă dreptul nu numai să înainteze o jalbă, ci şi să se apere singură în faţa instanţei

Partea I: Privirea Bisericii Ortodoxe asupra familiei

Competenţa consiliului ecleziastic: judecarea proceselor considerate cu „caracter bisericesc”, inclusiv cele referitoare la familie şi individ -

în secolul XVIII, familia şi individul se află sub protecţia Bisericii. Existenţa individului se desfăşoară sub semnul acestei instituţii, care participă la introducerea omului în lumea creştină prin taina botezului, apoi îi supraveghează întreaga viaţă, fie prin iniţierea în

-

celelalte taine, fie prin sancţionarea abaterilor de la moarala creştină de competenţa soborului sunt: neînţelegerile dintre soţi şi divorţurile, desfacerea logodnei, neînţelegerile dintre părinţi şi copii, pricinile pentru zestre, moştenire şi împărţirea moştenirii, anularea testamentelor, amestecarea de sânge, violurile şi răpirile de fecioare, seducerile şi prostituţia, bigamia şi sodomia

Discursul oficial al Bisericii Ortodoxe cu privire la familie şi la păzirea bunelor moravuri -

o astfel de politică presupune, din partea Bisericii, definirea bunei morale creştine şi a „desfrâului”; pentru a fi combătute, acestea trebuie făcute publice prin predicile clericilor sau prin dezbateri la nivelul societăţii. Păcatele, identificate de Biserică şi de puterea

-

politică sunt: adulterul, curvia, bigamia, amestecarea de sânge, violul, seducerea, răpirea. spre deosebire de Europa Occidentală, spaţiului românesc lipseşte dezbaterea acestor teme şi conştientizarea lor; discursul Bisericii este foarte firav, există doar câteva încercări care aparţin unor mitropoliţi (Antim Ivireanul, Neofit Cretanul, Grigore)

Codul de legi era Îndreptarea Legii, numit şi Pravilă. Are rol de îndreptar, propunând soluţii Soborul ecleziastic între justiţie şi „voie vegheată” - membrii soborului sunt adesea acuzaţi de favoritism sau de corupţie; mita, intervenţia şi favoritismul devin foarte repede practici aproape cu valoare de normă Capacitatea juridică a femeii - deşi femeia are o capacitate juridică puternică, ea continuă să fie considerată inferioară bărbatului; imaginea femeii se conturează numai în jurul unui cuplu (tatăfiică, soţ-soţie, soră-frate), ea nu există ca individ decât în cazul în care este văduvă -

la rândul ei, femeia revendică în permanenţă prezenţa masculină şi îşi ţese propriul destin

-

în raport cu cel masculin construcţia masculină despre femeie înglobează o serie de elemente negative. Din lectura documentelor vremii se observă o imagine stereotip: femeia este proastă, limbută, slabă şi

păcătoasă. Astfel, femeia merită bătută, căci ea este mai aproape de bârfă şi clevetire decât bărbatul Jalba - în secolul XVIII, majoritatea reclamaţiilor adresate justiţiei aparţin oamenilor simpli, dar şi micii boiernaşi şi negustorii sunt bine reprezentaţi în conflicte; mult mai puţin numeroşi sunt marii boieri Mijloacele probatorii a) b) c) d) e) f)

actele scrise ancheta judiciară cartea de blestem martori şi mărturii experţii şi expertiza juramântul – este strâns legat de religie în societatea românească a acelor timpuri – se impune mai ales atunci când părţile nu au alt tip de dovezi – se face după o pregătire prealabilă a „jurătorilor” Partea II: Aventura cuplului

Alegerea partenerului - tinerii provin de regulă din acelaşi sat, uneori fiind chiar vecini, aparţinând aceleiaşi categorii sociale şi având aceeaşi poziţie economică -

mariajul are o importantă componentă economică familiile boiereşti sunt interesate nu numai să-şi căsătorească fiii şi fiicele, ci mai ales să

-

maximizeze profiturile economice si simbolice asociate la instaurarea unei noi relaţii întreaga politică matrimonială se află în mâinile şefului familiei, autoritatea sa impunându-se atât în cazul fiicelor, dar şi ai fiilor săi

Impedimente legale şi religioase • vârsta – o căsătorie devine legală atunci când băiatul a depăşit 14 ani , iar fara 12 -

Biserica intervine atunci când femeia este mai mare, căsătoria fiind considerată

-

nepotrivită în rândul boierilor, căsătoriile se fac în jurul vârstei de 14-15 ani pentru fete şi 19-20 pentru baieţi

• înrudirea – este interzisă căsătoria între rudele de sânge coborând până la a şaptea spiţă -

pedepsele prevăzute de Pravilă merg până la pierderea vieţii legături incestuoase: este prezentat un caz în care mama şi fiica trăiesc cu acelaşi bărbat; acesta se căsătoreşte cu fiica, însă căsătoria lor va fi desfăcută după moartea copilului lor, iar cele două au fost trimise la mănăstire. Soarta lui rămâne necunoscută

• religia – Biserica nu recomandă legăturile cu persoane de altă religie si dă voie soţilor să divorţeze atunci când unul dintrei ei îşi schimbă religia -

în epocă, eretici sunt consideraţi evreii şi musulmanii, dar nici legăturile cu catolicii sau protestanţii nu primesc încuviinţarea necesară

• diferenţele de ordin social – nu sunt agreate nici de judecători, nici de societate Autoritatea şi implicarea părinţilor – din analiza documentelor de constituire a dotei şi negocierea ei se poate observa că vocea fetei lipseşte -

bărbatul trebuie să aibă acordul rudelor sale atunci când îşi alege partenera cei doi au nevoie de binecuvântarea părinţilor, dat fiind faptul că ei au întreaga putere

-

economică dragostea este din ce în ce mai prezentă la sfârşitul secolului, împingând diferite cupluri

-

să aleagă fuga sau răpirea fetelor, pentru a-i pune pe părinţi în faţa faptului împlinit autorii istoriei familiei constată că mariajul din dragoste este privilegiul celor săraci şi că mariajul din raţiuni economice rămâne în continuare regula pentru întreg secolul

Zestrea - tatăl este cel mai important în alcătuirea unei dote; zestrea se alcătuieşte în funcţie de starea şi posibilitatea fiecărei familii Logodna – nunta se afce prin intermediul mijlocitorului (peţitorul) -

acesta este rudă, prieten, vecin cu una dintre cele două familii şi intervine pe lângă părinţi, propune realizarea alianţei, participă la negocierea zestrei, îi prezintă pe cei doi

-

tineri unul altuia. De asemenea, el garantează realizarea alianţei şi cinstea celor doi în Ţara Românească, logodna este o etapă importantă înainte de căsătorie; tinerii încep să

-

se cunoască, iar părinţii fac pregătirile necesare pentru nunta propriu-zisă ritualuri între logodnă şi nuntă: schimbul de inele şi/sau sărutarea tinerilor, daruri, ceremonia religioasă

Partea III: Viaţa în doi Nunta – căsătoria este o taină a cărui scop imediat devine procreaţia -

actul sexual capătă legitimitate doar în interiorul căsătoriei şi numai în anumite situaţii; perpetuarea neamului, îndeplinirea atribuţiilor conjugale, evitarea desfrâului, satisfacerea plăcerii; ultima motivaţie este considerată de unii ca un păcat foarte grav, de alţii ca fiind

-

mai puţin grav dacă se exercită în cadrul unei relaţii legitime cununia religioasă atestă în ochii comunităţii legitimitatea cuplului şi a copiilor ce se vor

-

naşte, dreptul acestora din urmă de a revendica patrimoniul tatălui şi zestrea mamei concubinajul este interzis de canoane, însă se practică; în această legătură ilicită, femeia deţine o poziţie foarte fragilă. Bărbatul o poate alunga după o anumită perioadă de

-

convieţuire, pentru a-şi lua o altă concubină sau pentru a se însura concubina se află la discreţia bărbatului, iar copiii rezultaţi se găsesc în aceeaşi poziţie de inferioritate, bastarzi, depinzând de mila celorlalţi

Darurile de luni şi preţul virginităţii: - după săvârşirea nunţii, tinerii sunt conduşi în camera cea bună, atunci când aceasta există, unde îi aşteaptă patul pregătit pentru consumarea căsătoriei -

virginitatea tinerei mirese este răsplătită cu daruri (haine şi bijuterii) = „darurile de luni” (nunta avea loc duminica). A doua zi, proba virginităţii, cămaşa pătată cu sănge, se arată

-

socrilor sau naşilor este considerată ca o „ofrandă” oferită de familia fetei soţului, o formă de respect faţă de noua familie => dreptul soţului de a divorţa de soţia impură, dreptul familiei sale de a

-

pune în scenă un întreg ritual de repudiere, dorinţa de răzbunare pentru dezonoarea adusă moralitatea sexuală conjugală a îmbrăcat întotdeauna o dublă semnificaţie: a) masculină - văzută ca o banalitate cotidiană b) feminină - privită ca o greşeală gravă şi dezonorantă

-

societatea tradiţională ortodoxă valorizează puritatea sexuală feminină, dar insistă foarte puţin asupra celei masculine

Viaţa în doi: - presupune necesitatea împărtăşirii unui set de gesturi şi cuvinte comune şi a tandreţei; noul cuplu locuieşte probabil o scurtă perioadă cu socrii, până când noua casă este clădită sau cumpărată

-

legăturile conjugale se desfăşoară în apropierea şi cu participarea celorlalţi; intimitatea raporturilor sexuale nu există, iar modul de organizare al interiuorului caselor trădează

-

acest inconvenient locuinţele ţăranilor erau sărăcăcioase, formate dintr-o singură încăpere, unde întreaga

-

familie doarme înghesuită pe cuptorul sobei, iarna, şi pe laviţele din jurul pereţilor, vara domeniul de activitate al unei soţii este reprezentat de casă. Viaţa domestică îi solicită cea mai mare parte a timpului şi devine complicată la apariţia copiilor. Ea trăieşte şi se

-

consacră familiei sale primul an de căsătorie aduce şi primul copil. În absenţa mijloacelor contraceptive, o femeie rămâne însărcinată până când, pe cale naturală, nu va mai fi posibil acest lucru. Se dă exemplul unui cuplu care, în 40 de ani de căsătorie a avut 20 de copii

Văduvia: - unele femei aleg să păstreze doliu până la sfârşitul zilelor, abandonând ideea recăsătoririi -

în cazul bărbaţilor, unii dintre ei se recăsătoresc imediat după trecerea anului de doliu impus de canoanele bisericeşti

Partea IV: Despre divorţ -

pricinile de divorţ sunt numai de competenţa Bisericii, aşa că mitropolitul are deplină

-

libertate în judecarea unor astfel de cazuri şi când este vorba de luarea unei decizii procesul de divorţ este foarte complex şi se desfăşoară în etape succesive din cele 420 de cazuri studiate, mai mult de jumătate din cererile de divorţ sunt depuse de femei. Pentru femei, apelul la justiţie este o portiţă de salvare, o ieşire din viaţa mizerabilă în care trăiau. În plus, ele suferă mai mult decât un bărbat, iar statutul social

-

care le este atribuit constituie una din condiţiile imanente ale suferinţei cauze de separare acceptate de dreptul canonic ortodox: traiul rău sau vrăjmăşia vieţii, abandonul familiei şi al domiciliului conjugal, adulterul şi proasta conduită asociată cu desfrâul, boala, călugăria

Vrăjmăşia vieţii – violenţă fizică şi verbală, amestecul părinţilor, tirania soacrei -

scenele de violenţă extremă sunt posibile din cauză că în mentalitatea vremii, femeia, prin căsătorie, devine proprietatea „bărbatului” de care el poate dispune aşa cum doreşte

-

amestecul familiei în viaţa cuplului se manifestă în permanenţă; soacra este de departe prezenţa cea mai vizibilă şi cea mai contestată. Uneori, convieţuirea cu aceasta devine

-

imposibilă soţia continuă, şi după căsătorie, să fie înconjurată de protecţia familiei sale; găseşte refugiu în casa părinţilor în orice moment din zi sau din noapte. În primii ani de căsătorie,

-

pendulările între casa părintească şi casa soţului sunt frecvente deşi se vorbeşte doar de tirania masculină, există şi o tiranie feminină; soţii sunt deranjaţi mai ales de cicăleală. Soţia vorbeşte şi comentează orice, nu este îngăduitoare, nu se mulţumeşte cu nimic, răspunde atunci când ar trebui să fie supusă

Desfrâul conjugal – Biserica controlează sexualitatea enoriaşilor prin prescrierea zilelor permise actului sexual numai în interiorul căsătoriei, prin blamarea unei legături sexuale extraconjugale sau premaritale. Desfrâul ocupă totdeauna primul loc în predicile clericilor, fiind considerat ca unul dintre păcatele cele mai grave Alte motive de divorţ: părăsirea domiciului conjugal, boala (lepra, epilepsia->dacă boala a intervenit după căsătorie, separarea nu se mai poate face), amestecarea de sânge, călugărirea unuia dintre soţi, hoţia bărbatului, căsătoria silită, diferenţele sociale, nepotrivirea de vârstă, căsătorie prin rapt, sodomie După divorţ: situaţia copiilor – descendenţii devin subiect de analiză în interiorul unui proces de divorţ, mai ales atunci când conduita mamei este pusă în discuţie - în general, ei sunt repartizaţi în funcţie de sex şi vârstă; fetele şi sugarii revin mamelor, iar băieţii şi cei trecuţi de primii ani de viaţă revin taţilor - în cazul în care părinţii refuză să se ocupe de creşterea copiilor, aceştia sunt încredinţaţi unor doici sau ajung la Orfanotrofie (orfelinat public) Concluzii - această carte prezintă o altă faţetă a secolului XVIII întoarsă către individ şi problemele cotidiene; sunt studiate anumite forme ale vieţii famliale

- omul secolului al XVIII-lea îşi duce existenţa într-un cadru social ale cărui norme sunt stabilite de către principiile moralei creştine. Biserica este implicată în viaţa de zi cu zi a individului - o caracteristică importantă pentru familia românească din epoca fanariotă este preponderenţa componentei economice în constituirea, supravieţuirea şi dezmembrarea unui cuplu