Compozitie Urbana [PDF]

Zitiervorschau

1. COMPOZITIE URBANA 2. DEFINIREA IMAGINII URBANE 3. AMBIENTUL 4. MECANISMUL DE CONSITUIRE AL IMAGINII URBANE. 5. CONFIGURARII URBANE 6. PROCES LA NIVELUL UTILIZATORULUI 7. PERCEPTIA IN SPATIU 8. REPERUL 9. ELEMENTE COMPONENTE ALE IMAGINII URBANE 10. SPATIU – IZOTOPIC – UNITAR,CONTINUU 11. TERMENI IN IMAGINEA URBANA 12. PRIVIREA 13. VEDEREA 14. PRINCIPII REFERITOARE LA PERCEPTIE 15. RAPORTUL OBSERVATOR – OBIECTUL DE OBSERVAT 16. RAPORTUL DINTRE PUNCTUL DE OBSERVATIE SI OBIECTUL OBSERVAT

17. STRUCTURA FUNCTIONALA 18. CAMP STRUCTURAL IN SIT 19. TEORIA MATEMATICA DE SUPRAPUNERE A CAMPURILOR 20. VALORI DE VIZUALIZARE A PEISAJULUI 21. EFECTUL DE PERSPECTIVA 22. CULOARE – LUMINA 23. ASEZAREA EFECTULUI DE PERSPECTIVA PE TEREN 24. DISTANTA INTRE OBSERVATOR SI OBIECTUL OBSERVAT 25. VALORI DE VIZUALIZARE A PEISAJULUI 26. AXUL 27. SISTEM DE AXE 28. STAREA DE SIMETRIE 29. AXIALITATEA INTERIOARA A SPATIULUI 30. IMAGINEA 31. CALITATI CONSTITUTIVE

32. CALITATILE UNUI SPATIU 33. DEFINIREA FENOMENULUI URBAN 34. CARACTERUL FENOMENULUI URBAN 35. EXISTENTA URBANA 36. FENOMENUL URBAN CA SISTEM 37. CARACTERISTICILE LEGITATII FENOMENULUI URBAN 38. DIALECTICA FORMEI URBANE. CARACTERUL ACTIV SI DETERMINAREA SPATIOTEMPORALA 39. DETERMINAREA SPATIO-TEMPORALA A FORMEI URBANE 40. DIFERENTIERE SPATIALA URBANA 41. CATEGORII TOPICE SPATIALE 42. SELECTIA TOPICA IN SPATIUL URBAN 43. VALOAREA PARTICULARA A UNUI SPATIU URBAN. CARACTER SI SPACIFICITATE 44. PARTICULARIZARE PRIN SEGREGARE 45. IMAGINE URBANA 46. CONDITIONARE FORMEI URBANE 47. ORASUL – ACT DE SINTEZA AL FORMEI URBANE. 48. SEMNELE DE URBANITATE

1. COMPOZITIE URBANA Compozitie urbana: - termen criticat (chiar si de profesorul Damboianu) - vorbim despre acea parte a structurii urbane care se refera la forma. - a te ocupa de compozitie urbana inseamna a te situa pe o pozitie doctrinara - compozitia se sprijina si pe structura, si pe doctrina. (conceptul de locuire!!) - o parte din probleme erau comentate in estetica urbana - estetica ramane doar un aspect. In cadrul esteticii se discuta forma urbana doar static. Acum nu se mai poate face asa ceva. - o desfasurare de front poate fi pusa in discutie Concluzii: - trecerea de la abordarea statica a configuratiei la abordarea dinamica - organizarea spatiului nu se mai judeca dupa elevatie, mai ales cand este vorba de cladiri mari, importante. - elevatia este reala in fizicul ei, dar este ireala in imaginea pe care o constituie. Kevin Linde: - conceptul de imagine - Mecanismul de formare al imaginii urbane - Importanta ese inscrierea in context a cladirii: - Puncte vizibile - Locurile de unde poate fi privita cladirea

2. DEFINIREA IMAGINII URBANE

- face abstractie de calitatea obiectelor de arhitectura - are consecinte la nivelul plasticii Compozitia urbana produs al coroborarii in sit a elementelor de cadru urban, determinate functional in cadrul ACTIVITATI

ELEMENTE FUNCTIONALE

PRODUS IN SPATIUL FIZIC

ELEMENTE FUNCTIONAL-COMPOZITIONALE ELEMENTE COMPOZITIONAL-URBANE

structurii spatial configurative

O COMPOZITE in timp

STRUCTURA CONFIGURATIVA SPATIALA-URBANA

PROCES DE COMPOZITIE PRINCIPII DE COMPOZITIE

O compozitie in teritoriu inseamna o localizare configurata ca stare in teritoriu; caracterizata printr-o imagine (i) a spatiului urban.

Compozitia urbana=opera de arta. Substanta la nivelul continutului = functionalitate ca stare de activitate. Propozitia = totalitatea mijloacelor de exprimare corelate coerent

La nivelul formei - discursul este constituit ca stare de compozitie enuntul se constituie ca valori compozitionale spatiale. “Ambient”- inteles tripolar

Nevoia de moral

NEVOIA DE AMBIENT

Nevoia de existenta Nevoia de social

3. AMBIENTUL Ambientul nu se poate rezuma numai la o parte de nevoi. Nu trebuie aplicata o medie decat cu foarte mare grija. DEMERS: - punem individul in fata unei STARI DE COMPOZITIE. Aceasta stare este trecuta printr-un filtru. - filtrul este un proces de perceptie care sprijina pe senzatii. - simtul tactil este foarte important. Ex.1: O scara rugoasa (din piatra neslefuita) la o vila romana – nu mai conteaza perceptia tactila in fata tabloului gradinii care se desfasoara in fata. Ex.2: Scara lucioasa (din marmura slefuita) la Versailles – intra in contrast cu rigoarea parcului car e se desfasoara in fata (magnific, monumental)

PROCES DE PERCEPTIE/ SENZATIE PROCES DE REFLEXIE

STARE

acuitate senzoriala sensibilitatea lui nivelul sau cultural

AMBIANTA

AMBIENT

sensibilitatea disponibilitatea afeciva mobilul lui de acciune care este obiectivul

IMAGINE REALA diferita intre indivizi

IMAGINE MENTALA in situatii foarte diferite poate fi foarte diferita de imaginea reala

Ambianta se defineste, in principiu, cu oarecare nuante de subiectivism. Ambientul se defineste, in principiu, subiectiv. Unei ambiante ii corespund o multitudine de ambienturi. Opera de arta este inteleasa numai atunci cand exista concordanta intre structuri (intre cele doua sisteme). In lungul acestui proces , arhitectul are o mare responsabilitate, trebuie sa fie in cunostinta ed cauza, misiunea lui, de a sti pentru cine construieste. Ex.: in sec. XIX arhitectura gotica nu a fost inteleasa – au fost daramate multe edificii -> conceptel e estetice ale timpului respectiv nu mai intrau in concordanta cu structura intelegerii gortice.

4. MECANISMUL DE CONSITUIRE AL IMAGINII URBANE Exista 3 sisteme racordare. Unitatea semnificativa de spatiu. STRUCTURA DE IDENTIFICARE STRUCTURA

CAPACITATEA DE IDENTIFICARE A

IMAGINEA SPATIULUI FIZIC/REAL

INDIVIDULUI

STRUCTURA DEMOGRAFICA STRUCTURA SOCIALA STRUCTURA DE IDENTIFICARE SEMNIFICATIE SISTEMUL SPATIULUI FIZIC/REAL

IMAGINEA MENTALA

SISTEMUL SPATIULUI REFLECTAT

SISTEMUL SPATIULUI DE REFERINTA

SUBSISTEM TEORETIC SUBSITEM METODOLOGIC

5. CONFIGURARE URBANA

Sa facem distinctie intre : 1. prezenta fizica (configurativa) a orasului inseamna ceva 2. imaginea care se inregistreaza in mintea locuitorilor este cu totul altceva 1 Repere 2 Imaginea finala apar in domeniul CONFIGURARII URBANE

Obs : Studii de urbanism referinte la modul de intelegerea spatiului de catre locuitori 6. PROCES LA NIVELUL UTILIZATORULUI CAPACITATEA DE IDENTIFICARE se refera la individ - identificare calitate a individului - se tine cont de : Nivelul de cultura al individului profesionala sau neprofesionala Sensibilitate Nivelul de cultura poate fi influentat sau nu de scolaritate. Lizibilitatea explicita – atunci cand este rezultatul unei const ructii in timp,motivata,nu neaparat planificata - perceptia activa intra in actiune acel sistem de referinta gneral sau la nivelul individului O capacitate de identificare slaba si o lizibilitate mica perceptie slaba Nivel cultural mare + lizibilitate mare maximul imaginii urbane Capacitate de identificare slaba + lizibilitate mare individul se va descurca

Compensare un individ cu o capacitate mare de identificare intr-un spatiu cu lizibilitate mica se va descurca,va retine niste lucruri Ex: Orasul arab are o lizibilitate ascunsa pentru un european 7. PERCEPTIA IN SPATIU Perceptia preluarea tuturor informatiilor din mediul inconjurator in momentul contactului cu acest mediu prin intermediul simturilor Unitatea semnificativa de spatiu este o stare caracteristica a spatiului - este numai acea parte din spatiul construit amenajat al spatiului respectiv - spatiul respectiv trebuie sa fie o demonstratie din punct de vedere a calitatii compozitiei Kevin Linch pentru ca un spatiu sa poata fi identificat trebuie sa puna in evidenta o textura,niste noduri in textura si niste repere.

Trama stradala

Noduri in textura

Curs de apa

Noduri Intersectii a 2 directii de textura Noduri in textura ordinare caracteristice - prin ce se intersecteaza ; prin rezolvarea nodurilor (prin ce asezam in nodurile respective)

Textura urmele reduse la esenta de componentele principale spatiale care definesc niste directionalitati

Ex: principiile de plan pentru barcelona sfarsit de sec 19

Elemente de interes

Principii: 1. Tesirea colturilor la intersectii 2. Situarea unor elemente de interes pe aceste tesituri pentru punerea in evidenta a nodurilor - datorita acestui principiu identic spatiul pare acelasi este greu sa te orientezi.Exista insa o diferenta : de scara;de importanta

8. REPERUL Reperul poarta o semnificatie – practica (legata de activi tatile ce se desfasoara in spatiul respectiv) reprezentativa (caracter memorativ) emotionala (disponibilitatea afectiva a individului) Valoarea simbolica a reperului putem vorbi despre valoare simbolica a unui monument (columna); un element relativ minor in compozitie;o constructie cu caracter semnificativ;drapelul. Drapelul educatie a simbolului (etnica,nationala) Valoarea simbolului se pune problema initierii acestei valori (unele mostenite prin traditie altele prin inventie) Ex: comunismul a inventa o serie de simboluri pe care le-a impus cu forta. - Pot fi si simboluri care nu s-au impus cu forta aici intervine arhitectul - opera pe care o realizeaza devine la un moment dat un simbol al orasului (Barcelona muzeu Meyer;piateta de intalnire cu fantana;port drapel) Simbolul propriuzis devine simbol cand valoarea intra in istorie exista pe parcurs si un proces de perisabilitate a simbolului perisabilitatea simbolului reperul ramane dar isi pierde interesul.Este legata de acele simboluri legate de moda (de stil) – exista momentul in care stilul dev ine moda (intra in manierism) Ex: interesul pentru anumite firme de a-si crea alte sedii la interval de 10-15 ani. Graves sediul pentru Portland – acesta nu mai conteaza ac um (desi era unul din primele semne ale postmodernismului) Arhitectura nu este departe de ceea ce se intampla in moda Reperul reprezinta o mare diversitate de posibilitati in realizare are rol foarte diferit in cadrul compozitiei urbane

marescaralanevizibile

Reperele (constructiile) inalte turnuri,obeliscuri dezvoltarea lor pe inaltime – este specificul cons tructiei inalte

STIUTE

orasul a fost stapanit de asemenea elemente (mai putin in perioada clasica)

SPATIALAORGAN IZAREDE

monume ntul Atenei pe Acropole avea aceasta valoare de a sublinia verticalul la romani avem coloana cu valoare simbolica,era element important de producere a unitatii spatiale orasul medieval biserica cu turnurile clopotnita,b aptisterul,tu rnul primariei - orasul modern urbanizare foarte intensa;constructi a inalta a urmarit utilizarea eficienta a terenului;mai tarziu cu valoare de simbol (Ex: cladirea Chrysler era cea mai inalta cladire de atunci)

o cladire inalta a fost mereu atacata - de oamenii de cultura - de specula de teren sfarsit sec 19 – silueta foarte interesanta sec 20 – constructia moderna a anihilat aceasta si lueta (a aplatizat-o)

in acest sens s-a facut un studiu recent

cea mai interesanta silueta centrala – dinspre par lament piata Unirii,piata Romana – nu sunt piete ,de fapt sunt niste maidane

9. ELEMENTE COMPONENTE ALE IMAGINII URBANE 1.Obiectivele in sit 2. Punctele de observatie Definesc fizic imaginea urbana 3. Observator 1. Obiectivele in sit comentariul se desfasoara asupra caracteristicilor obiectivului dar si ale mediului (sitului) - obiectiv caracteristici care privesc volum,culoare,silueta,dimensiune - obiectiv desemnand acea constructie,amenajare care intr-un anumit tablou constituie o imagine – obiect cu caracter important in imagine de prestanta Mediu – cadru ne intereseaza : - dimensiunile si caracteristicile acestuia - liniaritatea mdeiului (exista sau nu) - caracteristica prelucrarii mediului (intervine in imagine accent de volumetrii) - culoarea Element de prestanta

2. Punctul de observatie ne interesereaza:

Mediu – linear sau diversificat

a. pozitia de observatie – distanta,cota (configura tia terenului), deschiderea (in spatiu) b. conditiile de observare – conjunctura si conditi ile de timp (noapte-zi;iarna-vara;innorat-soare)

b. a. Cote de teren Cote de teren

Mai multe directii de observare

Vegetatie inalta care determina o singura directie de observare

intre obiectivul in sit si pozitie apare o relatie RAPORT - timpul este foarte important in - calitatea imaginii - ceea ce se vede la un moment dat 3. Observatorul este caracterizat prin: 3a. Acuitate vizuala a perceptiei toate simturile sunt solicitate,nu numai cel vizual * complexitate a perceptiei – diferenta foarte mare de la un individ la altul (Ex. In Austria – aer curat,proaspat – simti puritate;la Paris strada est e parfumata.Mirosul participa la imaginea care iti ramane

ulterior;Germania – mirosul benzinei parfumata,miro s special.Este de calitate superioara perceptie olfactiva) 3b. Miscarea spatiul se poate percepe static sau in miscare travaliu in perceptie

OBIECTIV IN SIT Sistem de relatii care definesc fizic relatia urbana

10. SPATIU – IZOTOPIC – UNITAR,CONTINUU spatiu – izotopic – unitar,continuu - heterotopic – spatiu diversificat,diferentiat da r nu neaparat discontinuu sau lipsa de unitate - utopic – este izotopic sau heter otopic cand este creat ceva “fabulos,fantastic” (ex: ilum inarea de

noapte accentueaza sau sterge anumite caracteristici.O cladire neinteresanta ziua poate deveni,datorita iluminarii foarte interesanta noaptea sau invers)

11. PRIVIREA Privirea de sus se realizeaza in conditii deosebite (ex. Terasele de la ultimele niveluri ale zgarie norilor – Sears Tower,Chicago-privire deasupra orasului - fabulos) - de la nivelul zborului de pasare rezulta o perceptie ce are un sens filosofic,demiurgic,”privire dumnezeiasca” b. Privirea de jos este o privire obisnuita,normala

Privirea asupra casei din automobil (din miscare)

Individul care merge pe strada are 2 imagini - una cand priveste normal si alta cand priveste in sus

Privire – proces determinat fizic efectiv Nu se reduce la inregistrare frontala.

Ex: exemplu de postmodernism extinderea Bibliotecii Nationale

Sensuri de privire

Privirea tine seama de natura umana (de factura legii naturale ) Ex: in arta plastica uratul este subiect de estetica,de frumos.In arhitectura si urbanism nu poate exista asa ceva.Spatiul trebuie ocupat,insusit,consumat.Uratul ramane urat.

FORMA

- este o manifestare a formalului - ceva in compozitie este de natura formei

FORMAL

- formalism a pune in practica niste forme de dragul formei - este un consum de forma in sine care nu reprezinta un rezultal al vederii

INFORMAL

forma ne informeaza,transmite in noi niste informatii

12. VEDEREA

2. Vederea este dincolo de procesul fizic al privirii. - asociaza si prelucrarea mentala a celor determinate fizic - este intregita prin intelegere,raportare,insusire si respingere (atunci cand iti place un anumit lucru,obiect arhitectural etc. sau din contra) - imi place o cladire insusire a spatiului respectiv.A trecut prin vedere. Spatiul intra in semiotica tipologica spatiul poate fi intregit prin semnificatie si simbol.Purtand semnificatia spatiul poarta o semiotica a locului.Semiotica diferentiaza locurile intre ele (Doxiadis – „Estetica”) in raport cu tipul spiritual al individ ului.Justifica de ce in spatiul urban sunt locuri preferate (preferinta pentru locuri din punct de vedere spiritual,locuri preferate de tineri,copii,batrani) si locuri ocolite (noul centru al Giurgiului – loc evitat de populati e). Insusirea spatiului inseamna : 1. Lectura de spatiu poate fi lecturat ca o carte – mai simplu mai difi cil dupa nivelul de cultura al individului 2. Uzul uzezi de un spatiu cu atat mai mult cu cat lectura a fost mai intensa 3. Consumul de spatiu nu se refera la utilizarea curenta a spatiului,se refera la placerea de a fi in acel spatiu. Vederea experienta subiectiva,spre deosebire de privire tine seama de natura culturii

13. PRINCIPII REFERITOARE LA PERCEPTIE

Principii referitoare la perceptie – perceptia sta la baza privirii,vederii 1. Este vorba de un raport fizic – raport a. Observator – obiect observat b. Punctul de observatie – obiect observat 2. Unghiul de perceptie – pe orizontala sau pe vert icala, este mai mare sau mai mic cu un grad sau cu jumatate de grad de la individ la individ Exista 3 tipuri de perceptie in functie de: A. Raportul observator – obiectul de observat 1.Perceptie statica observatorul este pe loc,perceptia se face intr-o directie unica

α

2. Perceptie dinamica este vorba de o miscare,de un travaliu se produce in 2 situatii : A. Observatorul se deplaseaza prin apropiere sau departare de obiectiv.Unghiul ramane acelasi;tabloul se va mari din punct de vedere al cuprinderii si nu prin dimensiuni (se imbogateste sau se diminueaza) - raportul dintre prestanta si mediu se modifica

- prin apropiere un element insignifiant poate deveni el insusi mediu - pentrru om 3000-32000-35000 m - pentru perceptia unui element cu prestanta (Versailles,Petersburg) - peste 3500 devine dominanta liniaritatea Ex: Dunarea vazuta de pe varful muntilor

M

M

M

Foarte departe

Element de prestanta

Portalul poate deveni element de prestanta

M mediu - reconsiderarea obiectului de arhitectura in raport cu distanta de la care este privit B. Observatorul de deplaseaza prin rotire travaliu de rotire = perceptie panoramica

- este o perceptie segmentata care se compune dintr-o insumare o serie de tablouri care se succed - raportul obiectiv – mediu ramane doar in mintea n oastra.Poate aparea un alt obiectiv mai mult sau mai putin important intra in joc distanta 3. Perceptie mnemotehnica este realizata prin tehnica mintii - se bazeaza pe insumarea unor puncte de perceptie - se sprijina pe memorie vizuala si olfactiva - insumarea tuturor imaginilor de factura diferita care sunt trecute prin minte si sunt selectate imagine de

sinteza care pastreaza componente ale realitatii (mai aproape de realitate sau foarte departata de realitate)

- se ajunge de la imaginea apropiata realitatii la imaginea onirica (depinde de cultura).Cu cat cultura e mai mare imaginea apare mai apropiata de realitate Ex: in schizofrenie imaginea este pur onirica - unitatea conteaza foarte mult studiu intreprins - oamenii de cultura retineau spatiul pe un grup de retineau silueta Bosforului excursionisti din elemente arhitecturale Turcia B. Raportul dintre punctul de observatie si obiectul observat 1. Perceptie frontala: directia de perspectiva - linia orizontului punctul de observatie se afla la acelasi nivel cu obiectul

* 2. Perceptie ascendenta: - putem avea ascendenta favorabila sau brutala deformare pe inaltimea profilurilor - componente de cladiri pot dispare din imagine - β=unghi de 45° - daca β depaseste 45° totul se accentueaza asupra primelor niveluri.Unele cladiri nu pot fi privite de jos pana sus integral imagine coplesitoare

*

β

3. Perceptie descendenta: - apare un interes deosebit pentru volumetrie - pentru modul cum este realizata arhitectura acoperiselor

* totul se leaga de efectul de perspectiva

14. RAPORTUL OBSERVATOR – OBIECTUL DE OBSERVAT A. Raportul observator – obiectul de observat 1.Perceptie statica observatorul este pe loc,perceptia se face intr-o directie unica

α

2. Perceptie dinamica este vorba de o miscare,de un travaliu se produce in 2 situatii : A. Observatorul se deplaseaza prin apropiere sau departare de obiectiv.Unghiul ramane acelasi;tabloul se va mari din punct de vedere al cuprinderii si nu prin dimensiuni (se imbogateste sau se diminueaza) - raportul dintre prestanta si mediu se modifica

- prin apropiere un element insignifiant poate deveni el insusi mediu - pentrru om 3000-32000-35000 m - pentru perceptia unui element cu prestanta (Versailles,Petersburg) - peste 3500 devine dominanta liniaritatea Ex: Dunarea vazuta de pe varful muntilor

M

M

M

Foarte departe

Element de prestanta

Portalul poate deveni element de prestanta

M mediu - reconsiderarea obiectului de arhitectura in raport cu distanta de la care este privit B. Observatorul de deplaseaza prin rotire travaliu de rotire = perceptie panoramica

- este o perceptie segmentata care se compune dintr-o insumare o serie de tablouri care se succed - raportul obiectiv – mediu ramane doar in mintea n oastra.Poate aparea un alt obiectiv mai mult sau mai putin important intra in joc distanta 3. Perceptie mnemotehnica este realizata prin tehnica mintii - se bazeaza pe insumarea unor puncte de perceptie - se sprijina pe memorie vizuala si olfactiva - insumarea tuturor imaginilor de factura diferita care sunt trecute prin minte si sunt selectate imagine de

sinteza care pastreaza componente ale realitatii (mai aproape de realitate sau foarte departata de realitate)

- se ajunge de la imaginea apropiata realitatii la imaginea onirica (depinde de cultura).Cu cat cultura e mai mare imaginea apare mai apropiata de realitate Ex: in schizofrenie imaginea este pur onirica - unitatea conteaza foarte mult studiu intreprins - oamenii de cultura retineau spatiul pe un grup de retineau silueta Bosforului excursionisti din elemente arhitecturale Turcia

15. RAPORTUL DINTRE PUNCTUL DE OBSERVATIE SI OBIECTUL OBSERVAT B. Raportul dintre punctul de observatie si obiectul observat 1. Perceptie frontala: directia de perspectiva - linia orizontului punctul de observatie se afla la acelasi nivel cu obiectul

* 2. Perceptie ascendenta: - putem avea ascendenta favorabila sau brutala deformare pe inaltimea profilurilor - componente de cladiri pot dispare din imagine - β=unghi de 45° - daca β depaseste 45° totul se accentueaza asupra primelor niveluri.Unele cladiri nu pot fi privite de jos pana sus integral imagine coplesitoare

*

3. Perceptie descendenta: β - apare un interes deosebit pentru volumetrie - pentru modul cum este realizata arhitectura acoperiselor

* totul se leaga de efectul de perspectiva

16. STRUCTURA FUNCTIONALA 1. 2.

camp structural functional camp structural configurativ definit in teritoriu

Sit: -

in antichitate – acel loc sfant – legat de credinta in evul mediu – caracterizat prin deschidere in secolul XIX – spatiu brut care prin interpretare de catre om devine sit. Actual – spatialitatea unui teritoriu care se pune in evidenta printr-o anumita omogenitate; Definirea unei legalitati in sens pozitiv

Revalorizarea conditilor de sit - treptat s-a constituit in ideea de spatiu organizat i. valoarea vederii asupra sitului ii. ideea de umplere a spatiului - modul de abordare al sitului a trecut printr-un estetism Sit – o intreaga stiinta a mediului – Sitologie: o aprofundare a mijloacelor pe care situl le ofera pentru conturarea compozitiei 17. CAMP STRUCTURAL IN SIT CAMP STRUCTURAL LUAREA IN CONSIDERATIE A SITUATIILOR DE TANGENTA INTRE DOUA CAMPURI STRUCTURALE - A,B sunt campuri structurale cu reguli diferite

Bulevard

–

linie

de

- linia de tangenta devine o bariera structurala (ex: intravilanul linie intre 2 campuri structurale)

tangenta

A

B

intre

2

campuri

strructurale devine bariera structurala interes ca aceasta linie sa fie foarte clara

piata

in oras cele 2 campuri structurale sunt doua entitati structurale in opozitie Camp structural: teritoriul in care se defineste o structura cu o anumita regula (sistem de reguli) Este legat intotdeauna de un centru pregnant sau mai putin pregnant. C. structural configurativ. · · ·

abordare in baza principiilor spatialitatii este definit in raport cu o regula care pune in evidenta o alta regula luam in considerare elementele prestanta

SITUATII: 1. un singur element de prestanta

element de prestanta

H

R

M - mediu

h

P raza de intindere

regula in sistem este impousa de una din relatiile din sistem acest element de prestanta creaza o regula care se intinde pe o anumita raza R 2. doua elemente de prestanta Ex.: Bancorex si cupola CEC coroboreaza - acumulare calitativa – elementele coroboreaza – se defineste un camp structural unic de coroborare – calitate superioara a campului structural. - prestanta mica erodeaza prestanta mare. Daca au aceeasi prestanta -> stare de dualitate, grava. camp structural obtinut prin coroborare

H1

H2 M - mediu

P1

P2

d

aceasta distanta devine importanta campuri structurale care nu se suprapun

H1

H2 M - mediu

P1

-

P2

d

coroborarea nu este posibila. fenomenul de erodare – stare de dualitate dualitate care accentueaza importanta elementului axial

sistem de campuri structurale

H1 AXIALITATE

d

- sistem de campuri structurale Abordarea dinamica a imaginii urbane:

- nu se mai discuta pe elevatii, ci pe perspective - propuneri de altimetrie

3. Ritmul: cu referire la campul structural, este o succesiune de elemente de prestanta. H1

H2

H3

H4

H5

H6

P1

P2

P3

P4

P5

P6

M - mediu

- unitatea de ansamblu se obtine prin ritm. Observatii: - traseul cu ritm duce la un loc important - un ritm te poate duce din exterior catre un loc important. - avem inceput ----------------------- > sfarsit Ex.: la Galati: spatiul central, la Vaslui: centrul - prin ritm: atractie catre un anumit loc

H2

M - mediu P2

- baza campului structural este in dominanta si ritm - prin camp structural, ritmul unifica, diversifica, directioneaza, semnalizeaza, polarizand interesul intr-un anumit loc

centru

relatie de ascendenta centru

relatie de descendenta

- lucrul cel mai important este consecventa in sistem 18. TEORIA MATEMATICA DE SUPRAPUNERE A CAMPURILOR

- extinderea a unui camp structural in alt camp structural zona in care regula este a unui camp structural cat si a celuilalt camp structural va produce trecerea, continuitatea de la un camp structural la altul indiferent de cat de diferite ar fi

P+1 P+10

B

A

P+10

P+1 P+10

A

P+1

B Zona care include reguli

A

B

Campuri structurale

Variante de rezolvare corelarea se realizeaza prin utilizarea inaltimii OBS: asocierea de 2 materiale diferite se realizeaza printr-un nut sau profil

19. VALORI DE VIZUALIZARE A PEISAJULUI Privelistea : cea mai simpla;legata de ideea de deschidere spatiu deschis - caracteristici : deschidere;concordanta de interes in raport cu activitatile din locul respectiv poate fi completa – panoramica de pe punctul cel mai inalt;vedere de jur imprejur

limitata locul respectiv are o determinare,o limitare a sa un loc care sa se constituie intr-un spatiu plantat in care sa aiba loc o deschidere limitata (Ex: loggia palatului de la Mogosoaia)

- o inregistrare dinamica definirea imaginii prin elemente de prim-plan (ex: arcade) imagine libera SIMONDS relatia intre elementele de prim-plan elemente de fundal privelistea capata substanta prin existenta elementului de prim-plan - elemente de prim-plan (coloane,balustrade,un arbore) valoare de scara in raport cu privelistea - elementul de prim-plan da materialitate dinamicii de perceptie a sitului - conteaza la nivelul puterii de sugestie (incarcare psihologica) - In cadrul compozitiei (fie urbane,fie peisagera) stare de contrast intre peisaj si prim-plan. 1. Dezvaluirea privelistii prin surpriza succesiune in imagini ideea de monumental (monumentalul) in cadrul unei compozitii urbane dezvaluirea imediata,fara pregatire prealabila privelistea este un “pandant” al elementelor de prestanta,care genereaza monumentalitatea spatiului 2. Dezvaluirea prin succesiune intervine ca element (este legata de ideea) de surpriza privelistea este descoperita sau sesizata progresiv,imaginea globala fiind dinamica - dezvaluirea prin succesiune nu mai este legata de ideea de monumental O categorie aparte a privelistii este perspectiva efectul de perspectiva – este o priveliste conturata ,limitata de un cadru - efectul de perspectiva impune o relatie foarte clara intre observator punct de observatie obiect observat Efectul de perspectiva este determinat de relatia intre : · observator obiect observat · obiect observat cadru · observator cadru

20. EFECTUL DE PERSPECTIVA Efectul de perspectiva definirea cadrului + definirea obiectului (capat de perspectiva)

Ideea cadrului (care daca nu exista privelistea)

cadru

Obiect – cap de perspectiva

IMPORTANT : trebuie luata in considerare diferenta de cota intre observator si obiectul observat perspectiva ascendenta/descendenta fata de obiectiv (posibil element de prestanta poate fi avantajat/dezavantajat de declivitate) Capul de perspectiva poate fi un element vertical,un element de trecere de tip poarta (Arc de triumf) sau poate fi o amenajare in plan orizontal (efect de perspectiva in descendenta) 1. PERSPECTIVA DESCENDENTA niciodata intr-o descendenta nu se pune un element inalt niciodata elementul de prestanta nu este evidentiat prin inaltime - perspectiva descendenta este motivata prin elemente de orizontalitate (ex: piateta,oglinda de apa;o strada care sa plonjeze intr-un element natural)) Ex: in New York strazile nu au cap de perspectiva 2. ORGANIZARI ASCENDENTE ALE PROFILULUI LONGITUDINAL elemente care pun in evidenta volumul pe inaltime - profile largite in plan orizontal - cap de perspectiva volumetrie remarcata prin inaltime,volumetrii joase care prin modul de tratare prezinta interes

Element mai mic tratare speciala;functiune importanta in cadrul orasului

Capul de perspectiva asezare efecte diferite EFECTUL DE PERSPECTIVA DIRECTA capatul de perspectiva apare in prim-planul fundalului EFECTUL DE PERSPECTIVA INDIRECTA capatul de perspectiva apare in planul indepartat al fundalului

PERSPECTIVA FRONTALA directa/indirecta elementul de inchidere al perspectivei se constituie in ax,legata de caracterul de monumentalitate al spatiului PERSPECTIVA LATERALA elementul de inchidere este situat lateral

- impune elemente de prestanta,in afara caracterului de monumentalitate al spatiului (caracter mai liber) - perspectiva laterala este caracteristica orasului medieval - perspectivele laterale sunt legate de traseul sinuos al strazii

In spate

Prim-plan

monumentalitate

Compozitie se poate miza si pe efectul de monumentlitate cat si pe elementul de surpriza (pe efectul de dinamicitate ritm de dinamica accelerat) STUDIU DE ALTIMETRIE locuri unde ar fi bine sa apara constructii inalte EFECTUL DE PERSPECTIVA impune de fapt repere (Ex: Lipscanie element de reper Intercontinentalul imbogateste imaginea) - in cadrul efectului de perspectiva (considerat sistem de relatii) dincolo de artificiu (care sporeste,sau dimpotriva efectul de perspectiva) ,apar alte lucruri care nu sunt artificii dar au acelasi efect :

Piata Sf.Petru

Forma trapezoidala a pietii sporeste - efectul de perspectiva monumentalitate

21. CULOARE – LUMINA CULOAREA foarte importanta,poate spori/diminua efectul de pespectiva - intre front si elementele de capat trebuie sa avem contrast : culoarea mai inchisa reduce efectul de perspectiva culoarea mai deschisa mareste efectul de perspectiva alta culoare

o culoare

- diferentiere de culoare intre front si capatul de perspectiva cu cat culoarea este mai inchisa,cladirea se apropie – se reduce efectul de perspectiva daca culoarea cladirii este mai deschisa decat frontul,efectul de perspectiva se mareste Ex: Manhattan (Gemenii) erau albi,contrastand cu griul Manhattan-ului - efect de perspectiva orientat sud fatada neluminata (negativa pentru elementul de prestanta) Ex: Academia militara orientare catre sud – fapt negativ rezalitare a fatadei - foarte importanta participarea soarelui in imagine are valoare estetica,psihologica

22. ASEZAREA EFECTULUI DE PERSPECTIVA PE TEREN PROFIL LONGITUDINAL IN ASCENDENTA amploarea elementului de prestanta fata de linia de cornisa (rupere de panta) - de la distanta se vede convenabil din apropiere nu se mai vede imagine neplacuta,stresanta (se vad numai ultimele etaje) Ex: Galati – cladiri inalte indepartate de faleza - In principiu se pune problema de a se prelucra terenul (sistematizare pe verticala) astfel incat sa am in imagine cladirea Ex: Casa armatei – prelucrare monumentalitate element de prestanta sistematizare care sa permita perceptia integrala (elementul de prestanta sa fie vizibil tot timpul)

Exista situatii in care netratarea de sistematizare pe verticala ascunde monumente.In alte situatii poate fi un element definitoriu pe care il urmaresc (Centrul olimpic Osaka) ascundere,revelare

23. DISTANTA INTRE OBSERVATOR SI OBIECTUL OBSERVAT - se realizeaza de la o distanta de 3000-3200 m distanta maxima de la care ochiul poate percepe un asemenea efect (Versailles,Roma – Piata del Popolo,Petersbur g) - conteaza elansarea pe verticala – cupole,flese Ex: Flesa Amiralitatii din Petersburg;Flesa Amiralitatii – Copenhaga (ingusta si foarte inalta) Situatia apropierii - sub 2 km importanta este volumetria pe inaltime - la 500 m devine importanta volumetria in ansamblu (tratarea volumului) - apropierea mai mare devine importanta compartimentarea fatadei - mai aproape devine importanta decoratia (detaliul) - cladirea poate fi dominata prin scara elementelor Determinarile de context asupra unui obiect de arhitectura legat de distanta conteaza si directia de perceptie

- perceptie frontala elevatia ≈ 200 m - de la 10 m nu mai este importanta elevatia (conteaza foarte mult intradosurile) - cladire vazuta in racursi profilurile,importanta lateralului (Ex: Teatrul din Craiova)

24. VALORI DE VIZUALIZARE A PEISAJULUI 1. privelistea 2. perspectiva 3. axa de compozitie mijloc compozitional -se sprijina pe un element liniar de plan intre 2 sau mai multe puncte -liniaritatea de baza – legatura intre 2 sau mai mu lte puncte specifice cu rol volumetric si functional -axa nu trebuie inteleasa exclusiv ca o organizare rectilinie: o organizare sinuoasa poate sa constituie o axa daca indeplineste caracteristicile: axul directioneaza, ordoneaza, (legat de o anumita ritmare a spatiului) unifica, efect de unitate, unicitate. -caracteristici : traseul, capetele axei, cadrul axei ( se resimte numai in conditiile in care el pune in evidenta o anumita stare de unitate 25. AXUL 1. directioneaza: concentreaza atentia spre un anumit traseu 2. ordoneaza: este legat de o anumita ritmare a spatiului 3. unifica: confera caracter de unitate ( unicitate)

26. SISTEM DE AXE -o anumita ierarhizare a axelor, se determina prin tratarea spatiului respectiv in profil transversal/longitudinal axul: starea de echilibru- se constituie intre simetria totala si libertatea totala libertatea totala spatiala: se constituie la nivelul imaginii 27. STAREA DE SIMETRIE STAREA DE SIMETRIE: legata de: perspectiva frontala directa Caracter de monumentalitate -simetria perfecta a fost legata de urbanismul totalitar si preluat de post-modernis – simetria de fac tura clasica in conditiile moderne. -simetria este inlocuita prin starea si simtul echilibrului de o parte si de alta a axului. -deconstructivismul: a descompus niste sisteme alcatuite dupa niste regului si a compus alte sisteme dupa alte regului ( ex: diagonala) -se trage din modelul functionalist: diagonala aparea ca nevoia de legatura dintre un punct si alt punct, diagonala era data de caracteristicile sitului (nu era intimplatoare) -a echilibra un spatie fata de un ax nu inseamna a construi de o parte si de alta a axuluiacelasi lucru, ci cautarea inui echilibru intre cele doua spatii; componentele nu intra in cadrul imaginii cu greutatea corespunzatoare volumului si culorii lor. Principiul pirghiei: greutate mica- mai aproape de ax Greutate mare- mai departe de ax -principiul pirghiei este invers

Soseaua Iancului: stare de dezechilibru, neconfortabil; blocul devine coplesitor in context.

New York: strada este dinamica, interesanta, nu este coplesitor. Se schimba aspectul: cladirea inalta este departata de ax

Sau: constructia unei cladiri mai mici, similare ca volum cu cea de pe partea stinga, legata de cladirea mare

Sau: gasirea unor locuri pe partea stinga unde s-ar putea amplasa niste cladiri de factura celor de pe dreapta

Sau: cladirea inalta ar putea fi un fundal pentru peisajul care se deschide.

Ex: Deva: deschidere catre situl inconjurator; frontul construit devine o bariera compozitionala intre parc si zona X, nu mai are efect de fundal.

PARC

ZONA X

Alt efect:frontul construit este spart:

P-ta Unirii – nu este o piata, nu are nici o motiva tie compozitionala. Propuneri: 1.aducerea de pamint ( exista o propunere reala) pentru ridicarea cu 4-5 m + vegetatie inalta, alcatuind un element de natura Hanului lui Manuc. 2.cladire inalta, punctiforma

28. AXIALITATEA INTERIOARA A SPATIULUI -axele pe care le da orasul nu sunt preluate in interiorul spatiului axe exterioare

Axe interioare

Putem continua acest exemplu si in interiorul spatiului prin pavaj, lampadou, sau putem avea o continuitate virtuala finalizata cu un punct.

Ex p-ta Capitoliului:

Cupola Sf. Petru -la asfintit se creaza un efect exceptional. In interiorul unui spatiu: -avem nevoie de axialitate Avem nevoie de o axa (daca spatiul e mai simplu), mai multe axe daca pt un spatiu mai complex. In renastere – 2-3 axe In baroc – o multitudine de axe simetrie categorica, impusa (ierarhizare, marcarea diferita a obiectelor catre care converg aceste axe de simetrie. -avem nevoie de echilibru

ax grupa 2 ax grupa 3

ax grupa 1 Intersectia axelor trebuie stapinita 1. la nivelul orasului avem de a face cu o intersectie; 2.in interiorul spatiului lucrurile capata un rafinament. Ex: P-ta Anunziata – fintinile reprezinta intersect ia axelor 29. IMAGINEA -imaginea individului e definita in mod segmentar · imaginea intregii cladiri · imaginea citorva niveluri (daca spatiul este restrins, imaginea unui singur nivel) Mies van der Rohe – cladiri inalte la Chicago · parterul si mezaninul trebuie tratate diferit ( ele creaza acel spatiu liber al mezaninuluide la parter)

·

imagine transparenta la nivelul trotuarului ( aceste cladiri nu au la parter decit un hol – creaza o contimuitate a spatiului la nivelul trotuarului) Kenzo Tange : gol in cladire dezvoltat pe 4-5 niveluri cu rol de perceptie la mare distanta.

Gol

30. CALITATI CONSTITUTIVE 1. marimea spatiului -dimensiunea concreata a spatiului – dimensiunea co mensurabila -dimensiunea absoluta – raportata la starea omului: ex: Moscova – dimensiune uriasa a spatiului – spati u neobisnuit 2. deshiderea spatiului -ne putem referi si la inchiderea spatiului, ex. 1 – piata regala din Barcelona:

-acest spatiu se caracterizeaza prin deshidere minima sau inchidere maxima amfilonada de coloane devine elementul dominant (nu trebuie sa ne imaginam exclusiv o dominanta)

Accese

Amfilonada de coloane

Ex. 2 – piata Place Vandome -deschidere ceva mai clara

Element dominant

Ex. 3 – palatul regal

Deschidere maxima, Inchidere doar pe o parte -referitor la inchiderea si deshiderea spatiului: directionalitate dominanta nu trebuie sa imaginam dominanta in sens exclusiv. Ex: piata regala din Paris

Gradina

Fronturi constituite din case lipite cu proprietari diferiti dar in aceeasi arhitectura -ritmul in masivitatea frontului poate deveni un element dominant -directia de deshidere este pusa in evidenta de dominanta spatiului

- directia de deschidere a spatiului poate fi marcata in exteriorul spatiului sau, de regula, in interiorul lui. starea de imbogatire a spatiului prin lucruri, elemente, calitatea imaginii deschise spre anumite ruine (ex: Acropola Atenei)

deschidere ampla

Munti

lac

platforma

gradene

3. Umplerea spatiului pentru a avea consistenta, un spatiu are nevoie de umplere -prin volum -prin valoarea semnificativa -prin interes ex. piata din Barcelona: umplerea se realizeaza prin coloane, plantatie de palmieri elemente de compozitie: -dominantza spatiului asupra elementului de umplere sau -dominantza elementului de umplere asupra spatiului

ex. : P-ta Veche din Brasov: cladirea Primariei – element de umplere subordonat fata de spatiul care este dominant -piata din Bistrita-Nasaud: catedrala- element de dominantza, domina spatiul, este alt raport -gradinile din Alhambra: umplere foarte rafinata -piata din Siena : umplere data prin desenul din pavaj (in evantai)

4. orientarea spatiului a) orientarea cardinala- in raport cu lumina -iluminarea spatiului exterior -o fatada importanta intr-un spatiu orientat spre nord pierde din efectul de dominanta dominanta este astfel orientata incit sa primeasca lumina (spre sud) b) orientarea compozitionala -legata de deshidere, de directionare ex: o curte interioara trebuie sa aiba o dominanta c) orientarea dpdv spiritual-compozitional -orientarea compozitionala este in spiritul orientarii spirituale a locului inchiderea: -este una transanta -este una separata (are ca scop separarea unor spatii intre ele- gradinile italiene-: realizata prin garduri vii) -este doar sugerata (este particulara gradinilor japoneze si in general spatiilor japoneze; folosirea a 4 tipuri diferite de pavaj la alei; pot fi folosite-in anumite zile / de citeva ori pe an) ex: Amsterdam: circulatiile: -pietonala – pt public

transport in comun / automobile : (pe acelasi teren, la aceeasi cota, separarea se face prin pavaj) 5. forma forma fara continut este inutila relatia intre scop si forma: -scopul – canalizarea interesului

-forma – libertatea in abordarea formei

6. culoarea are 2 sensuri: culoarea propriu-zisa: poate servi dominanta, unitatea ansamblului, poate avea si efect negativ; culoarea trebuie controlata Nouvel foloseste foarte mult culoarea, sticla colorata Culoarea ideala: ca atmosfera, apare ideea de integrare in context, in mediu 7.stil – stilistica spatiului -schema data: foarte important la examen -specificul nu este un produs de conjunctura; trebuie luat in seama aspectul particularitatii: ex: zugravitul pomilor primavara – o particularitate a orasului.

31. CALITATILE UNUI SPATIU Definirea spatiului peisagistic – nu se refera la u n spatiu plantat Spatiu peisagistic – situl in sine Calitatile unui spatiu: 1. abstracte 2. constitutive 1. disponibilitatea spatiului respectiv de a genera o anumita stare de contemplare, de incordare. -unitatea semnificativa de spatiu- numai anumite spatii pentru care grija noastra este deosebita, sunt asimilate de oameni ca avind calitati deosebite -spatiu tensionat- spatiu care are o alcatuire ilogica, care nu sta in logica curenta de alcatuire; imaginea se constituie din planuri si linii, liniile in ansamblul lor pun in evidenta o stare tensionata. -spatiu deconstructivist- spatiu tensionat, deconstructivismul introduce o alta logica. -spatiu de spaima-in parcurile de distractie, spatii artificiale, unele dintre ele trebuie gindite in opozitie cu starea de contemplare 2. calitati care rezulta in urma compozitiei care foloseste anumite principii si mijloace -sunt 7 calitati: 3 calitati constitutive primare (elementare) marimea spatiului, deshiderea spatiului, umplerea spatiului ;3 calitati constitutive sintetice (de sinteza) orientarea spatiului, forma, culoarea ;1 calitate constitutiva ca produs superior – de selectie stil – stilistica spatiului

32. DEFINIREA FENOMENULUI URBAN - proces evolutiv - conceptul de “Societate urbana” - deplasarea contradictiilor din interiorul spre exteriorul fenomenului urban, -> proces evolutiv - forma urbana este concretizarea in timp si spatiu a fenomenului urban S-au incercat definiri ale fenomenului urban: a. sprijinite pe relevarea functiunilor urbane, cresterea urbana si forma/imaginea urbana b. determinarea fenomenului urban pornind de la coroborarea functiunilor interne si esterne ale orasului c. pe baza structuralista: - structurile urbane sunt intr-o continua transformare - exista mai multe directii de determinare structurala: - structura morfologica-functionala - structura spatial volumetrica Fenomenul urban este diferit de forma pe care o imbraca orasul, fiindca forma si structura pot fi privite din mai multe puncte de vedere (plastic, matematico-geometric, topologic) Fenomenul urban se defineşte pornind de la determinarea esenţei sale si substanţei sale.

33. CARACTERUL FENOMENULUI URBAN 1. Centralitate 2. Conflictualitate 3. Simultaneitate 1. Centralitate- fenomenul urban se manifesta printr-o grupare de obiecte, actiuni, fenomene intr-un spatiu mai mult sau mai putin delimitat. 2. Conflictualitate- fenomenul urban asociaza consumul si productia => o stare de conflictualitate 3. Simultaneitate- toate aceste elemente asociate cu fenomenul urban se desfasoara simultan. De exemplu: strada - loc de manifestare a fenomenului urban in timp si spatiu; il releva pe un anumit plan al complexitatii sale; pentru ca 1, 2 si 3 se exprima pe mai multe niveluri de spatialitate si pe mai multe directii de interes (economic, social, politic, material, spiritual) -> fenomenul urban = ”realitate globala” (Lefebvre) Situatia este exprimarea, in esenta, a fenomenului urban.

34. EXISTENTA URBANA EXISTENTA URBANA: - exprimare materiala si spirituala a fenomenului urban - inseamana: cadru construit, oamenii aflati acolo la un moment dat, automobilele, plantatiile - este o concretizare complexa, evidenta, a unei anumite structuri urbane. CONCULZII: 1. EXISTENTA URBANA este o manifestare a formei urbane, aceasta fiind inclusa conceptual si practic fenomenului urban. 2. FORMA URBANA (nu inseamna doar volumetric urbana) inseamna orice concretizare in static/dinamic a fenomenului urban, putand include: forme spatiale, forme de organizare teritoriala, forme de viata urbana. 3. STRUCTURA URBANA are rol: - pasiv - de intermediere de la esenta spre substanta fenomenului urban - activ - canalizarea pe cai favorabile a proceselor fenomenului urban 4. EXISTENTA URBANA releva o evolutie impusa de procesul firesc de transformare a structurii urbane. Observatie: - fenomenul urban are o desfasurare continua, infinita prin multitudinea tipologica, spatiala, temporala a succesiunilor sale fenomenologice - forma urbana are momente de stagnare, discontinuitate.

35. FENOMENUL URBAN CA SISTEM

- Fenomenul urban are dubla referinta 1. Referinta la logica formei, care se refera la toate aspectele cuantificabile ale fenomenului urban (cresterea ppopulatiei, suprafata, intinderi, deschideri de spatiu, densitati). - este o forma a logicii gemetrice, care se refera la spatialitate - configuratie spatiala, topologie, forma volumelor construite, directii de interes 2. Referinta la dialectica continutului - componentele atat de diverse ale fenomenului urbansunt rezultaul unui conflict , sau conduc la un conflict (exemplul cu vecinii). Intre forma si continut exista o anumita independenta. Referirile fenomenului urban catre logica formei si catre dialectica continutului justifica intelegerea lui ca un sistem. Aceste referiri impun relatii intre componentele componentele fenomenului urban, astfel incat acestea se realizeaza in sisteme si in subsisteme. Fenomenul urban poate fi: - unitar/mai putin unitar - dens/mai putin dens - intens/mai putin intens Fenomenul urban ca sistem se defineste numai prin intermediul formei urbane; fapt care ne conduce la ideea cunoasterii si dirijarii fenomenului urban (a proceselor si actelor sale) prin analiza atenta, coroborata a manifestarilor de orice fel ale formei urbane.

36. DIALECTICA FORMEI URBANE. CARACTERUL ACTIV SI DETERMINAREA SPATIOTEMPORALA

DIALECTICA FORMEI URBANE. CARACTERUL ACTIV SI DETERMINAREA SPATIO-TEMPORALA

Observatie: forma urbana are un caracter dialectic, care reflecta evolutia fenomenului urban TRASATURI: 1. Capacitatea de a se exprima foarte diferit fie a. in concret – in cadrul unei anumite existente urbane, prin imagine, miscare, sunet, b. in abstract – imaginativa – in cadrul repreze ntarii existentei urbane ante sau post-

existent: 1. grafic, prin mijloace matematico-geometrice, tehnice, plastice 2. verbal, prin concept psiho-sociologic sau matematico-statistic. - forma urbana are capacitatea de a trece de la o manifestare logica, dar abstracta (printr-un anumit limbaj) intr-o forma de actiuni eficace, din care rezulta o anumita existenta urbana 2.CARACTERUL ACTIV evidentiaza 3 laturi: a. O selectivitate cu caracter istori: orice forma urbana, orice existent urban este rezultatul unei evolutii istorice. Forma urbana are capacitatea de a evolua, selectatnd in decursul timpului diversele valori in cadrul existentei urbane respective. b. O capacitate de reunire – a unor continuturi vec hi sau noi intr-o totalitate c. O posibilitate de a indica o strategie urbana: la nivelul deciziei sau al conceptiei, o rezolvare pentru o anumita existenta urbana daca se iau in considerare datele caracteristice privind modul de manifestare in locul respectiv a formei urbane. 3.DETERMINAREA SPATIO-TEMPORALA A FORMEI URBANE Forma urbana nu este indiferenta de spatiu-timp, dar nu luate ca atari, fiindca ele sunt elemente transformabile, imprimand existentei urbane o succesiune de stari. Determinarea spatio-temporala a formei urbane se situeaza intre inovatie si traditie. Forma urbana nu trebuie sa se contureze la un moment dat absolutizand spatiul, timpul, sau un model conventional.

37. DIFERENTIERE SPATIALA URBANA

Prima problema referitoare la forma urbana este diferentierea spatiala. Diferentierea spatiala este o modalitate care explica existenta in cadrul oricarei situatii urbane a unor spatii diferite intre ele. Diferentierea spatiala este rezultanta dialecticii in procesul de constituire a formei urbane, in sensul ca forma urbana este exprimarea spre o finalitate a fenomenului urban, finalitate care este intr-o continua desavarsire. Explicatie: O anumita existenta urbana exprima la un moment dat o anumita finalitate, dar acea existenta urbana nu ramane definitiva, pentru ca existenta urbana este definita de o serie de factori care suporta modificari. In urma acestor modificari poate rezulta o deteriorare partiala sau totala a existentei urbane. In urma acestui proces de transformare se ajunge la o noua forma, constituindu-se ca o noua existenta urbana, adica un nou moment de finalitate. -> forma urbana ca finalitate a fenomenului urban este intr-un proces de continua desavarsire. acest proces de continua desavarsire creaza diferentierea spatiala care apare: 1. in cadrul aceluiasi spatiu urban (element=cadru pentru o existenta urbana de la un moment la altul al evolutiei lui). 2. in cadru teritorial: cand un spatiu urban ajunge la o finalitate de moment, diferita de ce a unui spatiu urban in acelasi moment. In interiorul orasului, analiza diferentierii spatiale se face: 1. Intr-o sectiune temporala orizontala – constituirea in cursul timpului a spatiilor urba ne respective. (analiza structuralista) 2. Intr-o sectiune temporala verticala – se insista pe caracterul evolutiv al spatiului u rban respectiv. Diferentierea spatiala este pentru oras o necesitate evolutiva.

38. SPATII URBANE OMOGENE SI HETEROGENE

In interiorul orasului distingem: 1. Spatii omogene 2. Spatii heterogene 1. Spatiul urban omogen - este defapt un spatiu care presupune uniformitate, lipsa de elemente particularizatoare, practic un spatiu fara topie, (Lefebvre) topie- configurare complexa (spatiala, functionala, sociala, cinetica), care se refera la toate manifestarile formei urbane pe un anumit plan de esentializare. Este o schema a formei urbane care se realizeaza mintal pornind de la identitatea existentei urbane. 2. Spatiul urban heterogen – spatiu diferentiat (in interioruol lui sau fata d e alt spatiu din cadrul aceluiasi organism urban). - Aceasta diferentiere rezulta pe mai multe planuri; a. diferentiere de functiune: fiecare spatiu urban poate sa aiba o anumita dominanta functionala, chiar daca el cuprinde localizari ale mai multor functiuni. b. diferentiere de pozitie: aceasi funciune asezata in pozitii diferite genereaza rezolvari si dezvoltari spatiale diferite. c. diferentiere de conceptie: spatii urbane care au aceeasi functiune si aceeasi pozitie, dar sunt concepute pentru oameni, sau grupari diferite de oameni, sunt diferite. Un rol important in diferentierea spatiala o are modelarea spatiului urban de catre grupuri sociale: - Grupuri sociale: 1. clase sociale sau paturi sociale 2. organizatii si institutii care au caracter de stat. De exemplu:

- Diferentiere spatiala la Paris N

- axul E-V, axul Senei

E

V

S

- axul N-S, axul care s-a dezvoltat mai inatai - orice deplasare de interese in teritoriul urban are un “traseu” pe care il preia pana in momentul in care isi gaseste un loc propriu.

39. CATEGORII TOPICE SPATIALE

formei urbane distingem 3 categorii de spatii in raport cu conceptul general de diferentiere spatiala: 1. spatii izotopice 2. spatii heterotopice 3. spatii utopice 1.

Spatii urbane izotopice: - spatii concepute in acelasi fel, spatii care sunt legate intre ele prin aceleasi trasaturi caracteristice, spatii care pot fi identice.

2.

Spatii urbane heterotopice: - spatii care releva locuri diferite, sustinandu-se fiecare prin caracteristici functionale, spatiale si de cuprindere diferite. - spatii urbane heterotopice pot exista si in cadrul aceluiasi spatiu. Observatie: o stare heterotopica/izotopica confera unui spatiu omogenitate/heterogenitate.

3.

Spatii urbane utopice: - spatii care unesc atat ordinea departata cat si cea apropiata, realizand la nivelul conceptului o legatura intre izotopia si heterotopia urbana. - spatiul utopic este subiectiv, aprecierea sa fiind legata de psihic. - spatiul utopic este un spatiu simbolic, spatiu cu disponibilitati de imaginar. Exemple de spatii utopice: - in cadrul orasului, o piata organizata, dar extrem de ampla, ale carei limite ies din firescul perceptiei umane. In determinarea unei anumite ambiante intervine psihismul nostru (cele doua filtre, imagine reala si imagine mentala) - orice spatiu urban in timpul noptii, atunci cand o serie de aspecte si configuratii se estompeaza, chiar daca in timpul zilei el este un spatiu izotopic sau heterotopic. Observatie: - spatiul utopic este un spatiu real, utopicul fiind o rezultanta a perceptiei, a senzatiei. - spatiul utopic este diferit de utopia urbana - asocierea in cadrul organismului urban a unor spatii izotopice, heterotopice si utopice reflecta o complexitate multifunctionala, realizandu-se la nivelul spatiului urban. Spatii urbane amorfe: - pot fi spatii neorganizate inca, spatii atrofiate - spatii care trebuie mentinute chiar prin restructurare – spatii amorfe – spatii indiferente. (Strad a nu este un spatiu indiferent). Simti un spatiu atunci cand el are o functie care te chiama spre el. Spatiul urban trebuie utilizat conform unei organizari spatiale si functionale care are in vedere necesitati prezente, dar si posibilitati viitoare. Spatii urbane neutre: - echivalentul in zona urbana a spatiului interstitial din structura urbana. - are rolul de a mentine echilibrul in teritoriu. 40. SELECTIA TOPICA IN SPATIUL URBAN

-selectia topica este mijlocul fundamental, obiectiv sau subiectiv, in conturarea trasaturilor organismului urban.

- este posibil ca la un anumit moment dat o existenta urban sa rezulte ca rezultat al selectiei topice: De exemplu: piata San Marco – Venetia. - in cursul dezvoltarii orasului (a unui ansamblu, a unei zone) particularitatile sale se retin prin “filtrul spatiului omogen”, rezultand un spatiu unitar. PROCESUL=UNITATEA SPATIULUI URBAN - se realizeaza - in afara contextului initial (Targu Mures – intre girea esplanadei necesita o noua unitate) - in contextul initial (Sibiu - unitate - de stil - originara (cladirile sunt realizate in acelasi stil) - artificiala (realizam in continuare cladiri in acelasi stil.) - de convenienta – unitate evolutiva – imbina confi guratia de elemente initiale cu noile rezolvari in cadrul ansamblului. se poate vorbi de unitate intre nou si vechi numai atunci cand ansamblul prezinta o alcatuire functionala complexa si elementele noi nu se rezuma la a fi doar un simplu cadru. integrarea formala – poate opera - la nivelul spatialitatii generale - la nivelul plasticii particulare un spatiu urban unitar este un spatiu urban particular, iar celelalte atribute care pot sa apara conduc intr-o anumita directie valoarea particulara.

41. VALOAREA PARTICULARA A UNUI SPATIU URBAN. CARACTER SI SPACIFICITATE

valoarea particulara a unui spatiu urban - este o trasatura sau graup de trasaturi care-l deosebesc in cadrul formei urbane, inscriindu-se astfel intr-o anume tipologie spatiala ca generalitate de grup, sau ca singularitate. - reprezinta determinarea sa calitativa, individualitatea sa incorporand generalul – reflectare a ese ntei intr-o forma proprie care se exprima prin caracter si specificitate. - caracterul este diferit de specificitate. - in aprecierea spatiului urban ne intereseaza: 1. efect 2. cauza – mijloace de realizare 3. adaptarea la un existent material – inventivitat ea / asimilarea experientei anterioare. 4. timpul si spatiul, ca loc al selectiei topice. DEFINITIE: Valoarea particulara a spatiului urban este o rezultanta a interferentei unor participari de natura unei generalitati restranse, conferind caracter, si a unor participari de natura singularului, conferind specificitate. Caracter: caracterul unui spatiu urban inseamna calitate verificata. -se determina prin descoperirea in cursul perceptiei a trasaturilor si elementelor functionale, spatial-volumetrice si comportamentale care delimitand o anumita grupare tipologica restrang sfera de analiza , apreciere, incadrare a spatiului sau a zonei in care exista. Specificitate: nu este numai rezultatul unei existente singulare - exista spatii urbane care evidentiaza specificitatea printr-un element (Ex. Campanilul pentru ansamblul San Marco) - exista spatii in care specificitatea rezulta ca sinteza a elementelor componente, ce pot fi de natura izotopica sau heterotopica. (Ex. Zona centrala din Bologna – succesiunea porticelor din lungul strazilor de la parterul cladirilor) campanilul – element de specificitate unic porticul – element de specificitate comun

Elemente de specificitate: sunt elemente care subordoneaza functional , spatial volumetric si comportamental, asigurand in acest fel unicitatea ansamblului. - o specificitate se realizeaza in cadrul unitatii prin contrast , cealalta prin similitudine. Legatura intre specificitate – dominanta – unitat e de ansamblu poate fi apreciata numai in contextul de ansamblu al spatiului urban respectiv (ex.: blocul turn din piata Salii Palatului)

Nu se poate face o delimitare clara intre caracter si specificitate, existand intotdeauna o zona de suprapunere. Prin procesul de selectie topica, trasaturile de generalitate devin trasaturi de caracter care, retinute in timp, se constituie apoi ca elemente de specificitate. - Sunt cazuri in care procesul este invers: elemente de specificitate -> trasaturi de caracter -> trasaturi de generalitate. Ex.: constructia urbana industrializata. - Se poate ca ceea ce este caracterisitic pentru un spatiu restrans sa fie un element specific pentru un teritoriu mai mare. - Pentru desprinderea caracterului si specificului unui spatiu urban este necesara atenta lui incadrare in spatiu-timp. Specificitatea spatiului urban se situeaza pe drumul de la functie la simbol, impunand spontaneitatea si premeditarea logica, creativitatea artistica si creativitatea tehnico-stiintifica, insa trecute prin filtrul selectiei topice. Fenomenul urban este un subsistem in sistemul general al dezvoltarii societatii.

42. PARTICULARIZARE PRIN SEGREGARE

In domeniul urbanisticii, diferentierea este diferita de separare-segregare. Atributele segregat/nesegregat, diferentiat/nediferentiat reflecta doaua dimensiuni: calitative si cantitative, dimensiuni distincte ale formei urbane; doua aspecte posibil a fi luate separat in considerare pentru o aceeasi existenta urbana, o dimnesiune relevand aspecte pozitive, iar cealalta, aspecte negative. Afirmarea unei valori particulare (caracter, specificitate) nu este compatibila cu segregarea, oricat de categorica ar parea aceasta in definirea unor trasaturi distincte -> segregarea nu ofera o minima zona de trasaturi distincte, iar diferentierea nu ofera o infinitate. diferentierea este: -informanta (capacitate mare de a infatisa ceva) -informata (incarcatura informativa mare) Ex.: Strada – spatiu urban unde se afirma cel mai bine caracterul – specificitatea. Strada: 1. ingusta si sinuoasa in orasul medieval 2. monumentala si pretentioasa in orasul baroc 3. scoasa din drepturile sale in orasul postbelic (“urbanism organic”) 4. astazi – repusa in drepturi. Important in definirea configuratiei: 1. relatia de functionalitate intre strada si teritoriul adiacent – strada isi evidentiaza interesele proprii 2. functia prioritara care afecteaza strada – impu ne scara si caracterul spatiului 3. rezolvarea corespunzatoare a cladirilor ce se inscriu in fronturile strazii: - aceeasi cladire nu se poate amplasa cu aceleasi sanse calitative pe: - o strada de mica/mare circulatie - o strada pietonala - pe un splai Imagine urbana - elementele imaginii urbane: obiectivele unui sit, punctele de observare si observatorul. - termenii unei imagini urbane: privirea si vederea - raport observator/punct de observatie - tipuri de perceptie Strada este: -spatiu estetic -existenta urbana cu ample disponibilitati pentru semnificativ/simbolic, in sensul ca imaginile mentala si reala nu pot fi separate. Reclama: -reda cosmetica urbana. Strada, in intregul ei, trebuie sa ofere oamenilor un mediu educational. 43. IMAGINE URBANA Imaginea urbana: o imagine caracteristica care ea insasi prezinta interes: 1. ca valoare informativa (restransa, dar legata) 2. ca valoare informativ-selectiva – mai complexa, conclusiva 3. ca valoare informativ-memorativa – suprapunere d e imagini partiale contractate in timp – esentializ ata, retinand astfel specificitatea.

-

Specificitate se contureaza calitativ/cantitativ Specificitatea este diferita de specific (esentializarea unui loc comun mai multor locuri, o esenta a esentelor) - Specificul organizarii spatiale intr-un teritoriu este constituit dintr-un grup de trasaturi caracteristice generale centralizate intr-un timp indelungat. UN SPATIU

DIFERENTEREA

SEGREGAT IMPUNE

NEDIFERENTIEREA

UN SPATIU NESEGREGAT

Specific: o esentializare a unui loc comun mai multor locuri (o esenta a esentelor.

44. CONDITIONAREA FORMEI URBANE Semne urbanitatii se situeaza in planul calitativ/cantitativ. Ele au rol in definirea globala a calitatii vietii. Caliattea vietii reflecta, de faptcalitatea unui mediu de viata. In conditiile actuali dezvoltari a societatii umane, forma urbana se constituie ca factor fundamental de mediu -> preocupari pentru mediul functional – mediul in care se realizeza anu mite functiuni privind existrenta omului mediul natural-microclimatic – mediul in care condi tiile naturale sunt folosite rational, puse in valoare, si modul cum realizarile pot influenta conditile de clima. mediul artificial-fizic – modul in care se realizea za constructia si amenajarea teritoriului – conteaz a aspectul aspectul vizual mediul socio-cultural – modul in care imbinarea nat uralului cu artificialul, a traditiei cu inovatia, a interesului individual cu cel colectiv duc catre forme pozitive de manifestare psiho-sociala a locuitorilor. Orasul nu mai poare ramane la stadiul de produs. El este inteles ca opera urbana; insusita, si nu suportata de om. Lefebvre considera orasul : obiect (spatial) mediatie (intre ordinea departata/apropiata) opera Forma urbana sae situeaza intotdeauna in contextul unor conditii: interventia structuranta (conditii obiective naturale si functionale) formatia comportamentala (conditii obiective psiho-sociologice)

constrangere conceptuala (conditii obiectiv-subiective, etice, estetice, politice. Aceste conditii asigura formei urbane stabilitate in timp si spatiu, si valoare ca produs social. Forma urbana – esentiala componenta a culturii urba ne.

45. ORASUL – ACT DE SINTEZA AL FORMEI URBANE.

Orasul estre o manifestare coroborata, organizata a formei urbane. Intelsuri in evolutia istorica: Orasul era apreciat ca opera – de la inceputurile d ezvoltarii urbanistice, pana la revolutia industriala. Asa putem explica de ce din orasele vechi ne-au ramas marturii zonele reprezentative (piete) si nu locuinte. (Piata capitoliului) Orasul se transforma din opera in produs – acest lu cru se intampla o data cu aparitia burgheziei – pre misele revolutiei industriale - orasul capata sensul unei valori de intrebuintare, pierzandu-si valoarea artistica. In constructia urbana conteaza ocuparea terenului cu cladiri cu randament maxim, -> SPATIUL OMOGEN – proces de omogeizare pe mai mul te niveluri (social – economice) in paralel cu un proces de crestere a decalajului calitativ intre aceste niveluri.

procesul de omogenizare se accentueaza datorita: distrugerilor din al doilea razboi mondial migrarii masive spre oras trecerea de la orasul opera la orasul produs => constrangeri urbane => criza orasului => criza a formei urbane Forma urbana se constituie dintr-o convergenta de spatii, obiecte, produse si interese care se releva intr-o existenta urbana materala si o constinta sociala urbana. Din integrarea acestora rezulta semnele urbanitatii.

46. SEMNELE DE URBANITATE nu sunt componente ale formei urbane, ci produse ale sintezei pe care aceasta o realizeaza. Relatia dintre structura urbana si forma urbana implica o relatie de conditionare intre sistemele texturilor urbane si convergenta prezentelor si faptelor urbane care obiectiv si subiectiv se inteleg spatial in tiparul acestor texturi. Ex.: construirea pietonalului in spatiul urban. Intervin: Densitatea de interese interesul functional raportat la functionalitate interesul pentru infomare, raportat la imaginea urbana.

Interesul pentru contact social raportat la calitatea socio-culturala a zonei si structura functionala si spatiala. 2. Formarea pietonalului.

54.SISTEMUL DE ACTIVITATI URBANE DEFINIRE SI IMPLICATII Activitatea – este definita cantitativ si calitativ de catre mobilul uman , si transmite o dimensiune calitativ-cantitativa spatiului urban elementele dimensionarii in definirea unui spatiu urban , a relatiilor sale cu spatiile aferente Sistemul de activitati urbane = totalitatea activitatatilor urbane localizate ; elementul structural esential ; asigura transpunerea , in organizarea orasului , a mobilului uman ; apare pericolul de a concentra atentia asupra unei singure activitati (ex. Orasul dormitor) => stare de criza in teritoriul urban -

sistemul de activitati => functia urbana reflecta un determinism sub forma de decizie sau de actiune

apare preocuparea pentru clasificarea activitatilor , indiferent de criteriu => a. stabilirea naturii activitatilor b. spatiul aferent si afectat c. tipul / natura relatiilor dintre elemente 1. situarea in planul preocuparilor omului , ca fiinta biologica => 4 activitati – domestice , de productie , de recreere , de formare (formative) 2. situare in raport cu un loc – legare de amplasament / independenta de amplasament 3. functie de mobilitate desfasurata - pe loc ; in miscare 4. functie de raportul de desfasurare – relatii autonome sau comunicative 5. functie de natura interlationarii cu alte activitati – complementare / necomplementare 6. situare in plan intercolectiv – prim / secund / tert/ cuaternar structura spatial-functionala – activitati determinate functional si clasificarea activitatii urbane => elemente ajutatoare pentru analiza in parte a unei situatii concrete a fiecarui element activitatile urbane sunt surprinse nu static , ci in contextul sistemic componentele de activitate complexitatea dezvoltarii urbane si complexitatea dispunerii functiunilor in teritoriul urban pot fi sesizate in planul componentelor morfologice separat ; orice mod de exercitare a activitatilor , ca functiuni aliate distincte este nemotivata => conduce la o organizare afunctionala a organismului urban orice element de viata urbana poate fi definit si apreciat numai in ansamblul morfologic si dinamic unitar ; situarea in teritoriu a oricaror elemente de viata urbana trebuie sa fie o consecinta a complexitatii activitatilor => duce la echilibru functional 55. STUDIUL DE TEMA SI PARTIU URBANISTIC IN CADRUL Studiul de partiu urbanistic se constituie intr-o etapa distincta de cercetare-proiectare a studiului de tema . studiul de partiu => reprezinta modelul global de organizare a unui teritoriu urban , prezinta localizarea functiunilor , ocuparea si utilizarea teritoriului urban conform premiselor sale de dezvoltare in planul cadrului natural , cit si in planul social , economic , estetic .

studiul de partiu – etapa distincta de tranzitie intre o activitate analitica de program si activitatea globalizata de spatializare ( intre tema de proiectare si determinarile de sistematizare ) studiul de tema – abordare structurant-functionalista a organismului urban si cuprinde 6 etape : 1. analiza situatiei existente 2. studiul existentului (definirea functionalitatii existentului) 3. definirea premiselor (definirea starii de potentiala functionalitate) 4. raportarea sistemica 5. studiul solutiilor posibile = studiul de partiu urbanistic 6. analiza valorica a variantelor se disting 2 etape mari : 1. analiza starii de functionalitate in teritorie => 1,2,3 2. analize de partiu urnanistic => 4,5,6 => solutia 56.

SITUAREA

IN

CONTEMPORANEITATE A

MODELELOR

URBANISTICE FUNDAMENTALE PE LINIA ANALIZEI PERCEPTIEI URBANE - analiza perceptiei urbane – este un mijloc determinant in organizarea spatiului urban Kevin Linch – analiza ridica o problema tripla : =>a intelegerii spatiului =>a conceptiei spatiului =>a interventiei asupra spatiului studiul asupra influentei spatiului parcurs de la locuinta la locul de munca asupra productivitatii – General Motors (Eero Saarinen) orasul se evidentiaza prin : - intelegere specificitate – complex de trasaturi - conceptie lizibilitate – calitate a spatiului provenitadin organizarea lui - interventie semnificatie – calitate a spatiului provenitadin suprafata primelor doua in plan mental - orasul nu poate fi perceput ca un tablou ; geometria in conceptia arhitecturala , nu este esentiala pentru locuinta pledeaza pentru o abordare estetica a spatiului – ideea recunoasterii influentei pe care morfologia urbana o are asupra comportamentului urban analiza spatiului urban se cere a fi facuta prin intermediul urbanismului participativ (cu ajutorul locuitorilor) aici arhitectul nu abordeaza numai locul ci si populatia Kevin Linch – propuneri de rezolvare a problemei : => metode de interventie : negarea modelului preluat apriori promovand modelarea participativa (depinde foarte mult de gradul de informare si cultura al populatiei) 57. SIMILARITATEASI URBANE

REGIONALIZAREA

IN

ABORDAREA

…

similaritatea – apreciere a unei stari a elementelor componente in sistemul ce pune in evidenta relatiile de proximitate (apropiere , vecinatate) similaritatea poate fi de forma structurala sau functionala similaritatea se constituie in 2 moduri : =>dupa felul si numarul proprietatilor considerate a fi comune =>dupa intensitatea proprietatilor (apreciere pe o scara de interval) similaritatea pune in evidenta calitatea elementelor ; `este o stare ce se manifesta la nivelul relatiilor intre elemente => structurala (cantitativ/calitativa) – caracterizeaza elentele in sistem => functionala – relatii calitative intre elemente spatiul topologic – spatiul cu definire mai larga care impleteste spatiul relativ cu spatiul absolut se poate vorbi de grade de similaritate ; ele sunt determinate de : => proprietatile dimensiunilor considerate pentru definirea similaritatii => marimea distantelor in spatiul metric – schema ramificata => dendrogena regionalizarea – considerata un caz particular de clasificare a elementelor dupa un anumit criteriu restrictii de contingenta – evidentierea regiunilor omogene generalizarea coeficientului de utilizare ateritoriului => variatiile lui care se introduc in clase de variatie se pot introduce 3 intervale 0.2 – 0.5 ; 0.5 – 0.9 ; 0.9 – 0.11 => introducerea principalelor restrictii de contingenta sunt 0.5 si 0.9 => parti din teritoriul urban care se definesc in raport cu acest interval (0.5 – 0.9) => zone omogene in fiecare zona exista una sau alta din valorile de contingenta

regionalizarea este esentiala in definirea centrului de interes in teritoriu (de obicei o regiune omogena pune in evidenta un cetru de interes) 58.

UNITATEA STRUCTURALA SI NEVOIA DE CENTRU IN

ORGANIZAREA URBANA A TERITORIULUI - organismul urban – anatomie - structura - fiziologie – gazduieste un proces dinamic - caracterul urban si calitatea orasului depind de cetrul sau ; centrul exprima , in esenta , orasul respectiv ca utilitate , ca interes estetic si ambiental - din punct de vedere structural : => orice aglomeratie isi creeaza un centru sau mai multe , ca urmare a nevoilor materiale si spirituale a convietuirii comune => centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea intereselor => mare densitate a serviciilor => elementele centrului alcatuiesc un tot fiind insa , totodata , situate intr-un anume sistem functional urban=> inglobarea in organismul urban - centralitatea – este o stare in teritoriu , cu valoare sociala si cu rol integrator pentru diversele grupuri sociale care constituie populatia orasului - este o expresie a unitatii structurale dintre centru si teritoriul urban ; este o concordanta intre directiile de crestere ale orasului si ale centrului - nevoia de centru – se defineste in functie de interesul populatiei in teritoriul respectiv , interes care se exprima prin dualitatea diurna-nocturna de locuit => pentru ca o zona sa functioneze corect , trebuie ca una din texturi sa aiba caracter dominant => rezulta dintr-un principiu de ordonare a elementelor structurii urbane => aglomerarile de elemente de viata urbana se constituie ca niste centre de interes , definind centralitatea => centrul asigura (trebuie sa asigure) conlucrarea in spatiu si timp a texturilor urbane 59.

URBANISMUL SI AMENAJAREA TERITORIULUI PRIN ACTIUNI DE

ORDONARE A SISTEMULUI AMBIENTAL - ambianta urbana – conditiile naturale si cadrul construit exprima relatii abstracte sau concrete intre oameni sau intre acestia si mediul inconjurator - se defineste “functia” formei cadrului urban exi stenta acesteia ca parte integranta a eficientei urbane care imprima un anumit caracter manifestarilor psiho-sociale ale oamenilor - cautari in domeniul imaginilor plastice a ansamblului urban => tendinta de sculpturalizare prin intentia urbanismului contemporan de a reliza integrarea dinamica a spatiului , rezultata din nevoia de a iesi din uniformitate - apare iluzia motivatiei => o “motivare pentru motivare” indiferent daca motivarea apeleaza la arta , stiinta sau tehnologie - tendintele urbanismului actual – pornesc de la considerentul ca urbanismul este realizarea dorintei de organizare a orasului , materializarea dorintelor vitale ale societatii omenesti ; in acelasi timp cristalizarea unei atitudini de respect fata de natura , de conciliere continua si necesara a mediului construit cu omul - urbanismul este caracterizat ca element ordonator , distrugator , conservator , creator 60.

VARIETATEA DE ANSAMBLE . FACTOR DETERMINANT IN

STRUCTURA URBANA - zonificarea urbana – produs structural al suprapunerii, intrepatrunderea diverselor texturi de elemente de viata urbana ; se poate ajunge chiar la o integrare functionala – cooperarea activitatilor - se urmareste obtinerea varietatii de ansamblu , prin integrarea functionala ; de exemplu , asocierea mai multor functiuni cu specific central , grupate in jurul locuintelor dintr-un ansamblu central => animatie urbana , cresterea interesului oamenilor pentru ansamblul respectiv - integrarea urbana – releva , la nivel de model urban , cea mai stransa legatura dintre structura functionala si cea spatiala ; exista mai multe ipostaze ale integrarii : la nivel de program la nivelul functiilor de obiect la nivelul functiilor urbane - integrarea la nivelul functiilor de obiect poate duce la un ansamblu multifunctional integrat , care se constituie ca element polarizant cu caracter integrator=> avantaje economico-sociale - varietatea de ansamblu – presupune imbinarea unor activitati lucrative cu activitati nelucrative (nevoi economice cu nevoi sociale) => ansamblul multifunctional integrat mobilizeaza spatiul pentru comunitatea urbana , ofera un permanentinteres pentru spatiul alaturat - numarul si calitatea activitatilor sunt determinate prin bogatia spatiului public , dar nu este suficienta multiplicarea echipamentului , ci este nevoie de o localizare corespunzatoare ca sa se poata constitui o functionalitate integrata

61. ZONIFICAREA URBANA CA REZULTAT STRUCTURAL - zonificare urbana - din suprapunerile / interelationarile diferitelor texturi de elemente de viata urbana 1. 2. 3. 4.

observatie – aceasta nu infirma notiunea de ordine , ci ii precizeaza , de fapt , sensul avantaje : functionalitate – in concordanta cu complexitatea fireasca a structurii urbane sporirea interesului locuitorilor pentru spatiul urban=> cresc sansele sporirii nivelului de dezvoltare si al activitatilor premise pentru realizarea varietatii spatiale deschidere spre mobilitate si dezvoltare – eliminarea rigiditatii prin cooperarea functiilor

5. o utilizare mai buna a teritoriului prin : => cooperarea intre diferite activitati urbane => constituirea organismelor multifunctionale 6. intelegere mai clara si stapanire a aspectelor economice in teritoriul urban => de la suprafata terenului afectat si energia consumata in exploatare pana la materialul consumat si eficienta constructiei asupra existentei materiale si spirituale umane -

apare nevoia pentru o anumita ordine functionala => zonificare urbana

principii de zonificare urbana ; criticile aduse sunt : 1. zonarea activitatilornu justifica zonarea teritoriului 2 . Charta de la Atena – uniformizare si tehnicizare excesiva -

disocierea vietii umane de mediul sau situeaza permanent omul intr-un spatiu disfunctional , desi justificat de functie

problema – recunoasterea valabilitatii zonificarii urbane ca principiu al organizarii structurii urbane ; mai este valabil ? raspuns – procesul de organizare pentru o structura urbana la un moment dat devine constient => problema zonificarii urbane ramane , ca mijloc de organizare a elementelor organismului urban – intr-un nou inteles zonificarea urbana complexa cu conditia ca : zonificarea trebuie nu numai inteleasa ci si realizata ca instrument / rezultanta intr-o structurare multifunctionala a organismului urban zonificarea are valoare – operationala a. utila la nivelul analizei situatiei existente b. cu caracter de constelatie - structuranta : a. necesara pentru mentinerea unitatii in procesul de transformare b. cu caracter specific multifunctionalitatii urbane 62 . ZONIFICAREA URBANA … SCHEME FUNCTIONALE Charta de la Atena – teritoriu pentru munca/locuit/cultura spirituala si a trupului/circulatie => schema structurala tripartita -

zonificarea apare din nevoia de ordine

-

oras ideal – zonificare pe principii estetice oras radial-concentric – zonificare dupa venituri

oras functionalist – Charta de la Atena – zonificare disociativa , care are la baza disocierea intre activitati=> produce segregare (cartierele cu blocuri inalte din Paris) oras gradina – zonificare prin alternanta – locuinte / spatii verzi modelul urban eterogen : nu accepta spatii pasive necesitatea de a da fiecarui cartier o vocatie care nu o exclude pe cea de locuit oras cu tesatura urbana discontinua – spatiile interstitiale au rol de delimitare si rezerva de spatiu pentru viitor => oras federativ F.L.Wright – descentralizarea organica + + E.Saarinen – descentralizare totala = nu implica un principiu al zonificarii urbane - spatiul interstitial terbuie sa se ofere pentru a fi ocupat de elementele altei texturi

63. TEXTURA URBANA SI STAREA DE FUNCTIONALITATE dialectica urbana impune anumite relatii intre elementele morfologice urbane => adaptare a sistemului la conditiile si nevoile de existenta , astfel incat organismul urban tinde spre a satisface aceste nevoi organismul urban are , in orice moment , capacitatea de a indeplini anumite functii : functii urbane esentiale functii urbane noi (stabilind un model novator , care va putea deveni traditional datorita integrarii) orice organism / ansamblu urban se caracterizeaza , in orice moment al existentei sale , printr-o anumita functionalitate (capacitatea structurii sale de a-si satisface un complex de nevoi de existenta , in momentul respectiv) ; aceasta insusire vine din prezenta , in sistemul respectiv , a elementelor care pot purta functia corespunzatoare sau din relatiile vor face posibila exercitarea acestor functii in functie de situatia pretinsa de fiecare dintre cerintele functionale , elementele de viata urbana pot raspunde si constitui intr-un subsistem : textura de elemente de viata urbana totalitatea texturilor deelemente de viata urbana , evidente la un moment dat in existenta organismului (ansamblul) urban , reflecta starea structurii functionale in acel moment ; analiza structurii functionale se poate determina prin analiza morfologica in sectiuni caracteristice trecute sau prezumate ale texturilor de elemente de viata urbana => descompunerea elementelor diversitatea texturilor este , in cadrul unei structuri functionale urbane , tot atat de mare cate tipuri de elemente morfologice iau parte la alcatuirea sistemului nevoia poate pretinde relationarea intr-un anume mod a unui grup de elemente => posibilitatea de alcatuire a unor texturi diferite cu aceleasi elemente (intervin : nevoia de ambient , nevoia de adaptare la mediu) in anumite conditii , functionalitatea poate fi pozitiva (acceptata) sau negativa (neacceptata) in raport cu mediul actiunile urbane (re)structurante trebuie intelese ca eforturi de (re)ordonare in texturi a elementelor de viata urbana este de remarcat necesitatea profunzimii actiunilor (re)structurante pentru abordarea corecta a procesului de modernizare urbana in sensul functionalitatii (ca baza de cercetare a sistemului si de formulare a solutiilor) si in sensul randuirii unor stari haotice (ca esenta a modernizarii) in cautarea unei functionalitati superioare sau diferite, textura de elemente de viata urbana isi asigura, prin ordonare , o stare de complexitate , corespunzatoare nevoilor care au determinat modificarea cat si nevoilor sale de lucru din punct de vedere al complexitatii pe care o releva, texturile de elemente de viata urbana pot fi : 1. 2.

texturi simple – se realizeaza intr-un singur plan texturi complexe – se realizeaza pe mai multe paliere legate intre ele

- caracterizand complexitatea unei texturi , factorii cantitativi si factorii calitativi nu se exclud reciproc STARE DE FUNCTIONALITATE - complexitatea unei texturi de elemente de viata urbana este , ea insasi , o functie a relatiilor dintre elemente (cantitativ si calitativ) ; diferenta de nivel intre palierele configuratiei sale are o participare insemnata ca diferenta de potential functional ; cu cat diferenta de potential functional este mai mare , cu atat este mai mare si gradul de complexitate al texturii respective complexitatea texturii – este rezultatul uni insumari de relatii simple (contand numarul lor) si relatii complexe (contand numarul lor si starea de complexitate) -

relatiile simple sunt relatii univoce

relatiile complexe sunt cel putin biunivoce intre complexitatea texturii si premisele functionale ale acesteia se poate exprima o relatie matematica relatia matematica poate fi direct-productiva sau indirect-productiva dupa cum , la momentul respectiv , ordonarea elementelor din textura nu tinde (sau tinde) spre valori extreme prin descompunerea morfologica a texturii urbane se poate constata starea de potentiala functionalitate a structurii urbane in raport cu o anumita nevoie si cu un anumit moment in evolutia sa in timpul analizei , starea de potentiala functionalitate se suprapune si este influentata de catre starea de efectiva functionalitate apare nevoia de perenitate a valorilor arhitectura-urbanistice ; ea se impune la nivelul vietii urbane si are implicatii in functionalitate starea de potentiala functionalitate a unei texturi se constituie ca moment de trecere de la o stare de efectiva functionalitate la o alta stare de efectiva functionalitate ; starea de potentiala functionalitate a unei texturi este determinata de : caracterul starii ei efective de functionalitate situarea ei in context sistemic natura si intensitatea nevoii considerate dialectic

-

tripla analiza => morfologica , sistemica , dialectica

64 . DIALECTICA URBANA -

o functie trebuie inteleasa :

ca producatoare a inei proprietati intr-un sistem ca rezultand dintr-o anumita caracteristica a sistemului respectiv functionalitatea – capacitatea de conservare a sistemului , de pastrare a trasaturilor pozitive (prin pozitiv se intelege , aici , acea trasatura care contribuie la mentinerea starii sistemului respectiv , indiferent daca aceasta convine sau nu) din intelegerea functiei urbane a rezultat cerinta functionala se retine notiunea de cerinta functionala numai in sensul de a mentine o trasatura “pozitiva” => un asemenea inteles este insuficient , deoarece nu poate acoperi notiunea de cerinta functionala -

cerinta functionala implica , in realitate , atat mentinerea dar si modificarea unei functiuni

activitatea de sistematizare – dezbaterea asupra organismului urban , intre pastrarea unor astfel de trasaturi pozitive sau introducerea unor noi trasaturi , deci modificarea unor functii - cercetarea atenta , interdisciplinara , sporeste sansele sesizarii corecte a starilor , oferind camp deschis cerintelor functionale reale (in sensul depistarii lor si al aprecierii cantitative si calitative in contextul existent si posibil in viitor) cerinta functionala apare intr-un anumit teritoriu urban; ea rezulta din starea acelui teritoriu si nu poate fi impusa unui teritoriu printr-o decizie exterioara deoarece : => ca ipostaza a mobilului uman , angajat in dezvoltarea organismului urban , cerinta functionala este , in acelasi timp , un produs al starii de echilibru a sistemului de elemente de viata urbana , semnaland o modificare a echilibrului intr-o anumita directie => desi cerinta functionala apare in cadrul elementelor de viata urbana determinate functional , ea opereaza prin intermediul elementelor de viata urbana determinare functional-ambiental si vizeaza cadrul urban -

cerinta functionala are un caracter activ

pot fi cerinte functionale centrifuge - care tind in afara sistemului si care nu conduc direct decat la o reasezare a elementelor sale ; apare cand satisfacerea problemei se poate face in afara sistemului respectiv=> sistemul respectiv dispare , nu mai are nici o valoare centripete – care se pastreaza in interiorul sistemului si care nu conduc decat la o reasezare a elementelor sale) centrifug - centripeta – traieste in afara sistemului dar se intoarce in centrul lui cerinta functionalatinde spre anularea sau dezvoltarea unor functii existente sau spre introducerea unor functii noi pentru sistemul (zona) respectiv in realitatea urbana se constata un proces de evolutie al cerintei functionale de la formare pana la afirmarea ei brutala trebuie evitata faza brutala a cerintei functionale , asigurandu-I o evolutie fireasca , prin introducerea treptata a procesului reformativ pe care il pretinde o cerinta functionala , indiferent de natura ei (adica felul activitatii din care provine sau careia se adreseaza) beneficiaza de inteligenta umana – mobilul uman generator finnd individual sau general cerinta functionala impune regasirea unei stari de echilibru a organismului urban prin intermediul unei reorientari a functiei , a uneia sau a mai multor elemente componente ale sistemului respectiv o extindere a conceptului de functie urbana de la sensul unei contributii pozitive la sensul unei modificari oricand posibile , fata de care se poare restabili echilibrul sistemului elementelor de viata urbana , este o necesitate NEVOIA “functia nu este altceva decat satisfacerea unei nevoi prin intermediul unei activitati in care fiintele umane actioneaza in comun , administreaza lucrurile si consuma bunurile” – Malinovski Malinovski distinge , in cadrul acestei categorii de nevoi 3 mari grupe : 1 . nevoile elementare predominant biologice – somn , hrana , reproducere 2 . nevoile derivate – cele cu caracter economic , moral, politic 3 . nevoile integrative – religia , stiinta avand in vedere elementele din categoria elementelor de viata urbana determinate functional-ambientala (spatioambiental , natural-ambiental , psiho-socio-antropologice) , structura urbana se caracterizeaza prin : relatiile care intervin intre aceste elemente relatiile care intervin intre aceste elemente si elementele determinate functional iinfluenta pe care aceste elemente si relatiile lor o au asupra relatiilor intre elementele determinate functional (activitati rezidentiale , direct-productive, indirect-productive , comunicationale) nevoia elementara , indiferent daca este individuala sau colectiva , nu actioneaza asupra unui unic resort al functionalitatii urbane si nu este conditionata exclusiv ca nevoia elementara unica privitor la organismul urban trebuie luat in considerare un complex functional

functia urbana se exercita intr-un anumit sector de activitati si poate avea sau nu caracterul acestei activitati (functie economica , functie sociala) ; ea nu poate reflecta specificul sistemelor complexe sociale poate aparea confuzia intre functiile urbane si functiile orasului functiile urbane => functii posibil de exercitat in cadrul organismului urban ca sistem functiile orasului => functiile pe care le exercita organismul urban ca element intr-un sistem teritorial diferenta intre cele 2 notiuni se situeaza ca diferenta intre valoarea generala de ansamblu si valoarea de obiect indiferent de domeniul morfologic pe care il acuza in planul vietii urbane , indiferent de natura provenientei – individuala sau colectiva – si indiferent de natura motivatiei – subiectiva sau obiectiva – nevoia se situeaza intotdeauna intr-un sistem complex de nevoi care se afirma ierarhizat , conditionand activitatea urbana si fiind , la randul sau , conditionata de viata urbana -

aspectele privind interventia constienta in stapanirea echilibrului urban se refera la depistarea nevoilor

71 . LIMITE IN TIMP SI SPATIU ALE STRUCTURII URBANE . ARIE DE INTERES limita marcheaza o trecere efectiva de la o calitate la alta a spatiului , nu numai in sensul modificarii nivelelei calitatii ci si a naturii calitatii limita de structura – determinata spatial si temporar ; are ca rol : compartimentarea spatiului in raport cu complexul de activitati care se formeaza in teritoriu , are un caracter spatial , exprima un impuls natural neconditionat si are un caracter restrictiv aria de interes este exprimata prin suprafata din teritoriu inclusa unei limite structurale este de 3 feluri : => izocronala - ce este raportata exclusiv unui centru de interes in coroborare cu timpul parcurs => de atractie - raportata exclusiv la centrul de interes in raport cu elementele exclusiv de natura ambientala => de influenta => de convergenta – raportata la centrul de interes si totodata , la centrele de interes vecine de competenta – are o baza de obiectivism 72

.

ZONIFICAREA URBANA

.

PREOCUPARI

CU

CARACTER

ISTORIC UN INTELES LA ZONIFICARII motivele zonificarii (zonificarea a aparut ca nevoie de ordine functionala) interese economico-sociale securitatea populatiei si a activitatilor interesul de a impune puterea regionala etapele istorice ale zonificarii : 1. zonificarea logica , functionalista , simplista 2. zonificare functionalist analitica (Charta de la Atena) scoaterea orasului de sub dominatia haosului impartire in mod sever : zona de locuit , zona pentru munca , zona pentru circulatie 4. zonificare dupa logica functionalista complex-sintetica => model urban eterogen

1 . De la genius loci la modernitate. O forma de existenta, o necesitate sau o intamplare? Intr-o viziune contemporana, genius loci , ca particularitate a unui loc, se abordeaza dinamic, in sensul unui proces continuu de transformare, prin care noul spatiu integreaza principiile, caracterul contextului existent. Acest proces implica o continuitate a deveniri isi o coroborare intre spiritual locului, inspiratia creatoare si sansa intamplarii.

32. Valoarea particulara a spatiului urban in relatie cu obiectul de arhitectura integrat in context. Interferenta dintre trasaturile specifice, singulare,ce deosebesc spatiului urban in cadrul formei urbane si trasaturile generale reprezinta valoarea particulara a unui spatiu urban.

Integrarea obiectului de arhitectura in context se face respectand pe un palier general valori ale spatiilor exterioare formei urbane dar generand pe un alt palier specificitate in interiorul formei urbane prin elemente singulare. Particularitatea si deci diferentierea spatiului urban, se realizeaza printr-o unitate de convenienta, care creeaza o veriga intre contextul general si spatiul urban particular.

33. Caracterul creatorului si specificul spatiului urban. Creatorul influenteaza specificul urban prin experienta sa si prin capacitatea sa de sinteza si esentializare. Specificul nu inseamnna reproducere contextului ci acumularea imaginilor trecute si prezente, trecerea lor prin filtrul personal al creatorului si materializarea lor intr-un spatiu urban viitor.

4. Traseul urban si forme de diversificare a traseului Traseul urban reprezinta spatiul fizic unde observatorul intra in contact cu imaginea spatiului urban. Perceptia este dinamica si influentata de conditia deplasarii observatorului in raport cu elementele configurative. Pentru orientare, cel mai important rol il au elementele de reper. Acestea pot fi de natura functionala, si de natura emotionala. Diversificarea traseului se poate face prin dispunerea pe parcurs a unor repere de agreement si de trecere, care sa agrementeze respectiv sa secventializeze parcursul. De asemenea, crearea ritmului, amplasarea unor accente, dominante precum si al efectelor de perspective si axialitate, contribuie la diversificarea unui traseu urban. Diversificare inseamna si diferentiere spatiala.

5. Principiile de compozitie a spatiului urban. (rezolvat in POZA) Principiile compozitionale utilizate pentru spatial urban sunt: dominate, coerenta, echilibrul, ierarhizarea si diversitatea. Principiile compositionale sunt utilizate si aplicate pentru ca ele sa analizeze anumite obiecte ale spatiului urban. Dominanta este cea mai importanta, pentru ca ea creeaza unitatea de ansamblu, ea creeaza echilibrul compozitiei urbane, de asemenea ea realizeaza o ierarhizare a elementelor spatiului urban si stabilieste coerenta ansamblului. Toate aceste principii compozitionale se reflecta in doua: planuri functionale si spatio- configurative ( spatial, asfel ca dominata este si una functionala dar si una spatiala, coerenta trebuie sa se reflecte atat in schema functionala dar si

in volumetria ansamblului , echilibrul…. a fondului construit cu cel liber dar si cu echilibrul al functiunilor dispuse in acel spatiu urban, ierarhizarea functiunilor dupa contextul importantei functiunii respective dar si o ierarhizare a componentelor spatiale ( subordonare sau ordonare) iar diversitatea in privinta functiuniilor diferite dar si volumetric, stilistic.

6. Imaginea urbana ca rezultatnta a lecturarii structurii urbane. (rezolvat in POZA) Orasul este format dintr-o suta de imagini de facturi diverse, care, corespunzand unor functiuni variate , unor ambiante locale proprii , au caractere diferite. Aceste imagini locale , cu caractere distincte de detaliu, sunt legate printr-o osatura generala, au uneori la baza o conceptie unica care, alaturi de imaginile de o anumita factura, mai frecvente si mai bine afirmate ca valoare si pozitie, determina caracterul general de ansamblu al orasului. Uneori apar aspecte diferite in tratarea imaginilor exterioare, a strazilor, in raport cu tratarea imaginilor interioare, cu aspectele realizate in spatele frontului care felimiteaza strada, in interiorul ansamblului de locuinte. In perioadele de mari realizari constructive exista o corespondenta de tratare, atat a cadrului in care se desfasura viata interioara, familiala, cat i a celui destinat vietii exterioare, publice. Contemplarea unui oras se poate face de la distanta, avand o imagine generala de ansamblu a lui, sau prin parcurgerea lui in toate directiile, in care caz o serie de imagini locale,de detaliu se inlantuiesc in mintea noastra, dandu-ne un aspect . PERCEPEREA totala a unui oras rezulta din imagini discontinui, succesive, atat interioare cat si exterioare care prin reversibilitate, ne permit sa ne formam o idee despre valoarea lui artistica, despre caracterul lui, despre varietatea sau monotonia cu care este realizat. Daca un oras ar fi format din imagini identice, nediferentiate, daca n-ar putea fi percecput in ansamblul lui, decat din pozitii limitate, impresia generala ar fi saraca si lipsita de reperele care constituie punctele de legatura ale diverselor impresii. DIFERENTIEREA IMAGINILOR prin efecte de perspectiva exterioare sau interioare, generale sau locale, de ansamblu sau de detaliu a fost o preocupare permanenta in evolutia constructiei oraselor. 6. Imaginea urbana a lecturarii structurii urbane. Lecturarea: structura urbana presupune intelegerea alcatuirii spatiului, a structurii, avand ca rezultate lizibilitatea si capacitatea de identificare a spatiului. Imaginea urbana se constituie din imaginea reala( asupra volumetriei) si din imaginea mentala( formata prin reflexie) si este determinata de sensibilitatea individului, prin cultura si sensibilitatea afectiva. Coreland aceste doua concepte, putem spune ca lizibilitatea se refera in primul rand la imaginea reala, capacitatea alcatuirii spatiale de a putea fi citita,inteleasa (R. Lyneh,explicand lizibilitatea unui spatiu prin claritatea), iar capacitatea de identificare este o consecinta a procesului de reflexie a individului in spatiul respective ( evaluand cultura sa, disponibilitatea si afectivitatea sau repulsia individului, pentru acest spatiu). Asadar calitatea imaginii urbane reiese din raportul dintre lizibilitate si capacitatea de identificare ( deci din lecturarea structurii urbane ) si evalueaza catre un standard acceptat numit USDS ce se evidentiaza printr-un caracter unitar si unitate ca sistem USDS , fiind un maxim al imaginii urbane, este determinat de prezenta semnificatie ca legatura intre spatial fizic , real si sentimente de afectiune, insusire a spatiului de catre individ. Astfel rezultand ca din lecturarea spatiului urban se obtine o imagine urbana superioara si caracteristica structurii.

7. Definirea spatiului in raport cu particularitea si generalitatea. (rezolvat in POZA) 7. Definirea spatiului in raport cu particularitatea si generalitatea. Orice spatiu unitar se defineste in raport cu particularitatea si generalitatea prin caracter si specifcitate. Valorarea particulara se inscrie intr-o tipologie spatiala ca generalitate , in sensul ca nu reprezinta o determinare calitativa a spatiului, individualitatea sa incorporand generalul. Particularitatea spatiului este determinata de esenta, in sensul de trasaturi constante in istoria unei societati si asftel spatiul trebuie sa releve aceasta esenta prin caracter si specificitate. Caracterul este acea calitate a spatiului verificata prin perceptia si reflexia individului, a trasaturilor functionale si spatial configurative. Specificitatea este reprezentata de acel element sau elemente ce creeaza unitatea de ansamblu, deci pune in evidenta dominata, realizeaza echilibrul spatiului respective. Caracterul si specificitatea sunt diferite insa ele se intrepatrund in sensul ca elementele de specificitate creeaza dominata – unitatea – caracterul spatiului determina trasaturiile de generalitatea. Procesul determinarii spatiului poate fi si invers in sensul ca elementele de generalitate creeaza caracterul spatiului, iar caracterul este realizat prin elemente de specificitate. Specificitatea este determinata in caracterul spatiului prin contrast constituindu-se spatii intertropice precum S.M. – cu elemente stilistice diferite sau prin similitudine( continuare in acelasi stil). Specificitatea poate fi reluata printr-un element sau prin mai multe elemente, care pot fi identice dar prin repetitie se stabileste specificitatea

8. Interpretarea raportului intre forma si substanta in compozitia urbana. (rezolvat in POZA)

8. Interpretarea …Forma si substanta in compozitia urbana Compozitia urbana trebuie considerata un obiect de arta pentru ca ea este determinata prin imaginea urbana iar calitatea acestei imagini urbane implica doua categorii de aspect: fizice ( volumele ansamblului si spatiului fizic construit) si cele interioare ale observatorului, afectiva si disponibilitatea acestuia pentru acel spatiu , aceea componenta urbana in corelare cu gradul de cultura si capacitatea lui de intelegere In aceste conditii compozitia urbana cuprinde: -forma: ca stare fizica a obiectului de arta ( compozitie) ce determina un process de perceptive a realitatii. - substanta: mesajul, semnificatia pe care compozitia urbana o poarta si o transmite catre individ.

9. Sistemul de operare in sistemul de particularizare a spatiului urban

DIFERENŢIEREA SPAŢIALĂ -este pentru oraş o necesitate evolutivă pentru că, aşa cum susţine Mircea Maliţa, «respectarea principiului diversific ării a fost dintotdeauna o condiţie a progresului, iar gradul de diversificare al unui sistem, un indice semnificativ pentru a-l caracteriza». -este o modalitate care explica existent in cadrul oricarei situatii urbane a unor spatii diferite intre ele. - este rezultanta dialecticii in procesul de constituire a formei urbane, in sensul ca forma urbana este exprimarea spre o finalitate a fenomenului urban, finalitate care este intr-o continua desavarsire. - O anumita existenta urbana exprima la un moment dat o anumita finalitate, dar acea existenta urbana nu ramane definitiva, pentru ca existenta urbana este definita de o serie de factori care suporta modificari. In urma acestor modificari poate rezulta o deteriorare partiala sau totala a existentei urbane. In urma acestui proces de transformare se ajunge la o noua forma, constituindu-se ca o noua existenta urbana, adica un nou moment de finalitate. VALOAREA PARTICULARA a unui spatiu urban se defineste, ca trasatura sau grup de trasaturi care-l deosebesc in cadrul formei urbane, inscriindu-se astfel intr-o anume tipologie spatiala ca generalitate de grup sau singularitate. -constituie astfel determinarea sa calitativa, individualitatea sa, incorporand generalul – reflectare a esentei – intr-o forma proprie, care sa se exprime si sa poata fi apreciata prin caracter si specificitate. -este o rezultanta a interferentei unor participari de natura unor generalitati restranse, conferind CARACTER, si a unor participari de natura singularului, conferind SPECIFICITATE. In analiza spatiului urban, caracterul este diferit de specificitate (spre deosebire de arta) pentru ca in aprecierea spatiului urban ne intereseaza: ← efect ← cauza – mijloace de realizare 2. adaptarea la un existent material – inventivitatea / asimilarea experientei anterioare. 3. timpul si spatiul, ca loc al selectiei topice. CARACTER – este o calitate verificata -se determina prin descoperirea in cursul perceptiei a trasaturilor si elementelor functionale, spatial-volumetrice si comportamentale care delimitand o anumita grupare tipologica restrang sfera de analiza , apreciere, incadrare a spatiului sau a zonei in care exista. SPECIFICITATEA – nu este numai rezultatul unei existente singulare - exista spatii urbane care evidentiaza specificitatea printr-un element (Ex. Campanilul pentru ansamblul San Marco) - exista spatii in care specificitatea rezulta ca sinteza a elementelor componente, ce pot fi de natura izotopica sau heterotopica. (Ex. Zona centrala din Bologna – succesiunea porticelor din lungul strazilor de la parterul cladirilor) ~sunt elemente care subordoneaza functional , spatial volumetric si comportamental, asigurand in acest fel unicitatea ansamblului. ← o specificitate se realizeaza in cadrul unitatii prin contrast , cealalta prin similitudine. - Legatura intre specificitate – dominanta – unitate de ansamblu poate fi apreciata numai in contextul de ansamblu al spatiului urban respectiv (ex.: blocul turn din piata Salii Palatului) - Prin procesul de selectie topica, trasaturile de generalitate devin trasaturi de caracter care, retinute in timp, se constituie apoi ca elemente de specificitate. - Sunt cazuri in care procesul este invers: elemente de specificitate -> trasaturi de caracter -> trasaturi de generalitate. Ex.: constructia urbana industrializata. - Se poate ca ceea ce este caracterisitic pentru un spatiu restrans sa fie un element specific pentru un teritoriu mai mare.

- Pentru desprinderea caracterului si specificului unui spatiu urban este necesara atenta lui incadrare in spatiu-timp. - Specificitatea spatiului urban se situeaza pe drumul de la functie la simbol, impunand spontaneitatea si premeditarea logica, creativitatea artistica si creativitatea tehnico-stiintifica, insa trecute prin filtrul selectiei topice. - Fenomenul urban este un subsistem in sistemul general al dezvoltarii societatii.

10. Detaliu si ansamblu in specificitatea spatiului urban. Concret: Specificitatea spatiului urban nu poate fi un produs al detaliilor, ci un produs al ansamblului, detaliul sprijinind doar, retinerea de catre noi a specificitatii sau devenind element de specificitate numai atunci cand, prin multiplicare, devine ansamblu. In general despre specificitate: Desi acuzand unitatea de ansamblu si intervenind direct in modul in care aceasta se constituie in timp, desi exprimandu-se ca singularitate, specificitatea unui spatiu urban nu este numai rezultatul unei existente singulare. Pot sa existe spatii urbane evidentiind o specificitate printr-un element unic si pot sa existe in acelasi timp, alte spatii urbane in care specificitatea sa rezulte, dimpotriva, ca sinteza a elementelor componente, fie acestea de natura izotopica sau hererotopica. Exemple: Pentru ansamblul San Marco si pentru intreaga Venetie, Campanilla este un element (detaliu) care-i da ansamblului si organismului urban respectiv specificitate. El este insa unic si tocmai prin aceasta prezenta unica finalizeaza un summum de specificitate intr-un cadru oricum are specificitate. Zona centrala din Bologna, in schimb, este specifica prin succesiunea porticelor din lungul strazii de la parterul cladirilor. Este vorba aici despre un element comun (detaliul) al unei multitudini de constructii si el confera specificitate ansamblului tocmai prin aceasta repetare.

Si intr-un caz, si in celalalt, elementele de specificitate, unice sau comune, repetabile, se dovedesc pentru ansamblurile respective un eficient factor comun. Se demonstreaza ca elementele de specificitate sunt intotdeauna elementele care subordoneaza functional si spatial vomumetric si comportamental, asigurand in acest fel unitatea ansamblului: o specificitate se realizeaza in cadrul unitatii prin contrast, cealalta prin similitudine. In Piata Salii Palatului din Bucuresti, exista blocul turn si, daca il luam in sine, ca obiect, probabil ca s-ar confunda cu multe alte blocuri turn din mai multe orase ale tarii. Totusi, in contextul respectiv, el devine un element specific ale acestui ansamblu, prin relatiile care se stabilesc intre prezenta sa si cadru, ceea ce subliniaza ca legatura intre specificitate – dominanta – unitate de ansamblu, ca manifestare posibila a formei urbane, nu poate fi apreciata pe elemente considerate in sine, ci numai in contextul de ansamblu al spatiului urban respectiv. Alt exemplu, la nivelul obiectului arhitectural, se poate observa in cazul Bisericii Trei Ierarhi din Iasi, unde prin multiplicarea detaliului se ajunge la specificitatea ansamblului. Am extras pasaje din cartea „Sub semnul paradoxurilor”, paginile 71, 73, 143 pentru a putea fi reformulate

11. Dualitatea formei urbane. Forma urbana este concretizarea in timp si spatiu a fenomenului urban. In cadrul fenomenului urban seobserva o anumita independent intre forma si continut, care genereaza o procupare nu numai la nivelul imaginii urbane ci si la nivelul relatiilor cu celalte elemente din mediul extern, concretizate in existenta urbana (cadrul construit, oameni, plantati, automobile) Astfel, forma urbana nu poate fi redusa doar la elementul de volumetrie urbana, ea desemneaza orice concretizare a fenomenului urban, putand include forme spatiale, forme de organizare teritoriala, forme de viata urbana, (psihologica, sociala, economica) Se observa o dualitatea a formei urbane chiar la nivelulul capacitatii de exprimare. Forma urbana este exprimata in concret prin imagine, miscare, sunet la nivelul perceptiei imaginii reale, sau in abstract-imaginativ - la nivelul imaginii mentale - in cadrul reprezentarii existentei urbane ante sau post-existent: grafic, prin mijloace matematico-geometrice, tehnice, plastice sau verbal, prin concept psiho-sociologic sau matematico-statistic. Forma urbana are capacitatea de a trece de la o manifestare logica, dar abstracta (printr-un anumit limbaj) intr-o forma de actiuni eficace, din care rezulta o anumita existenta urbana sau o alta stare a existentei urbane.

12. Orientarea caracteristica calitativa de sinteza Orientarea (spatiului) - una din calitatile constitutive ale spatiului - calitate sintetica (trasaturi numeroase - sistem de relatii intre ele). - este definita in raport cu deschiderea (deschiderea implica si orientarea), dar legatura intre deschidere si orientare e data de adancime, astfel implicand si culoarea (o culoare puternica impinge obiectul in fata, mai aproape de observator).

Deschiderea e motivata prin existenta unei dominate si a unui loc care prezinta interes. Dominanta -> Deschidere -> Orientare -> Sit aportul pe care situl il are asupra compozitiei interioare a unui spatiu urban. Orientari - diferite in cadrul spatiului:

-> centrifuga (panoramica) -> centripeta (catre interior) - nu avem de a face cu spatii lipsite de orientare; de ex: un spatiu inchis e orientat chiar daca are ziduri de jur imprejur - exista un obiect de umplerere (usa, fantana, etc.)

Un spatiu complet inchis e orientat catre locul de acces in el (exemplu, curtea unei inchisori). Unidirectionalitatea in orientarea spatiului in sensul de calitate constitutiva se asociaza dominantei si efectului de perspectiva in definirea calitatii. Orientarea - legata de ideea de axialitate. (exista situatii care contravin principiului relatiei dominanta - orientare) aici nu stiu ce a zis

dominanta

- instrumentul ce trebuie utilizat: axialitatea;

ex: spatiu inchis - rezolvarea unui spatiu a carui deschidere (accesul) este in lateral fata de dominanta; - al 2-lea ax - generat de deschidere; - cele doua axe trebuie relationate intre ele si marcate; - sustinerea celor doua axe prin ceea ce se intampla la intersectia lor; 1 - 2 - 3 - 4 - ierarhizare a locurilor in cadrul spatiului.

ex: Manastirea Vacaresti - realizata in perioada brancoveneasca - demolata dupa cutremurul din '77 (1984)

- expunerea unei spiritualitati - succesiune de spatii interioare Extras din worduri: - orientarea cardinala- in raport cu lumina -iluminarea spatiului exterior -o fatada importanta intr-un spatiu orientat spre nord pierde din efectul de dominanta dominanta este astfel orientata incit sa primeasca lumina (spre sud) - orientarea compozitionala -legata de deshidere, de directionare ex: o curte interioara trebuie sa aiba o dominanta c) orientarea dpdv spiritual-compozitional -orientarea compozitionala este in spiritul orientarii spirituale a locului inchiderea:

-este una transanta -este una separata (are ca scop separarea unor spatii intre ele- gradinile italiene-: realizata prin garduri vii) -este doar sugerata (este particulara gradinilor japoneze si in general spatiilor japoneze; folosirea a 4 tipuri diferite de pavaj la alei; pot fi folosite-in anumite zile / de citeva ori pe an) ex: Amsterdam: circulatiile: -pietonala – pt public transport in comun / automobile : (pe acelasi teren, la aceeasi cota, separarea se face prin pavaj)

13. Limitarea specificului in timp si spatiu. Specificul nu poate fi realizat în sine, cu orice preţ; că el este rezultatul unei sinteze în timpşi spaţiu, constituindu-se prin acumularea unor trăsături caracteristice la nivelul structurii, realizând atât func ţionalitatea spaţiilor, cât şi valoarea lor ambientală. Sprijinită pe caracterul ansamblului, generatoare a unităţii acestuia, identitatea spaţiului urban, care, spre deosebire de caracter, acuză îndeosebi forma , se relevă şi ca element de coeziune fundamental pentru valoarea de semnificaţie a spaţiului urban, opunându-se înstrăinării care rezultă din lipsa sentimentului de apartenenţă generat de anonimat şi aspiraţii nefundamentate sau de suficienţă şi minimă rezistenţă în aplicarea unui program arhitectural-urbanistic. Specificitatea se referă nu la o formă înţeleasă metafizic, ci la o totalitate de manifestare îmbrăcând o multitudine de exprim ări statice şi dinamice. Comportamentul spaţiului respectiv (cum răspunde cerinţelor, cum se adaptează), precum şi comportamentul în spaţiul respectiv, intervine în definirea specificităţii, situându-se însă, în acelaşi timp, şi pe poziţia de obiect al influenţei sale. Nu poate fi realizat în afara respectării continuităţii, care însă nu trebuie înţeleasă doar ca rezultat al unei perpetuări stilistice, ci al unui proces de transformare şi selecţii care poate deveni, în timp, componentă de specific prin însuşi conţinutul său. In concluzie se poate spune ca specificul este finit spatial (prin suprapunere si cumulare in teritoriu) si infinit temporal (prin selectie continua de-a lungul evolutiei colectivitatii pe care o reprezinta).

14. Continuitate si discontinuitate in evolutia specificitatii urbane. Deşi determinata de multe ori intuitiv, specificitatea nu este o rezultantă întâmplătoare, provenind numai pe linia tradiţiei. Se poate spune că specificitatea spaţiului urban, fundamentată gnoseologic, se situează astfel pe drumul de la funcţie la simbol, impunând atât spontaneitatea, cât şi premeditarea logică, atât creativitatea artistic ă, cât şi creativitatea tehnico-ştiinţifică, trecute însă prin filtrul selecţiei topice. Aceasta nu poate justifica totuşi faptul că, de câte ori ne referim la specific, apelăm – ne refugiem - îndeobşte la realizări de mult timp împlinite, la configuraţii care nu sunt ca/cât cele atât de curente ast ăzi, când cantitatea a dep ăşit cu mult limitele individualizării la scara subiectului. Acuzând unitatea de ansamblu şi intervenind direct în modul în care aceasta se constuite în timp, exprimându-se ca singularitate, specificitatea unui spaţiu urban nu este numai rezultatul unei existenţe singulare. Pot să existe spaţii urbane evidenţiind o specificitate printr-un element unic, şi pot să existe, în acelaşi timp, alte spaţii urbane în care specificitatea să rezulte, dimpotrivă, ca sinteză a elementelor componente, fie acestea de natură izotopică sau heterotopică. Elementele de specificitate sunt întotdeauna elementele care subordonează funcţional şi spaţial volumetric şi comportamental, asigurând în acest fel unitatea ansamblului: o specificitate se realizează în cadrul unităţii prin contrast, cealaltă prin similitudine.

Sprijinită pe caracterul ansamblului, generatoare a unităţii acestuia, specificitatea, care, spre deosebire de caracter, acuză îndeosebi forma, deşi se justifică în primul rând obiectiv, se relevă şi ca element de coeziune fundamental pentru valoarea de semnificaţie a spaţiului urban, opunându-se înstrăinării care rezultă din lipsa sentimentului de apartenenţă generata de anonimat şi aspiraţii nefundamentate sau de suficienţa şi minima rezistenţă în aplicarea unui program arhitectural-urbanistic. Se dovedeşte astfel că specificitatea spaţiului urban nu poate fi un produs al detaliilor, ci un produs al ansamblului, detaliul sprijinind doar, reţinerea de către noi a specificităţii sau devenind element de specificitate numai atunci când, prin multip licare, devine ansamblu. Se dovedeşte, de asemenea, faptul că specificitatea se conturează nu numai cantitativ, ci şi calitativ în cadrul diferenţierii spaţiale, ea fiind definită şi teritorial în raport cu mărimea teritoriului afectat, diferenţiat ca entitate, deci în raport cu cantitatea de imagini nregistrateî şi reţinute sintetizate. Ca surprindere a formei urbane, specificitatea se referă nu la o formă înţeleasă metafizic, ci la o totalitate de manifestare îmbrăcând o multitudine de exprim ări statice şi dinamice. Comportamentul spaţiului respectiv (cum răspunde cerinţelor, cum se adaptează), precum şi comportamentul în spaţiul respectiv, intervine în definirea specificităţii, situându-se însă, în acelaşi timp, şi pe poziţia de obiect al influenţei sale. Specificitatea arhitectural-urbanistică româneasc ă este o specificitate a ansamblului în contextul său urban, astfel încât întregirea unui sit de mare importanţă este relaţia între clădire şi cadrul său. Oricât de specific ă ar fi o clădire nouă în sine, ea poate fi total nepotrivită unui anumit spaţiu. Dacă nu se supune legilor ansamblului respectiv, ea nu este specifică locului.

-

Recrearea contextului ca intelegere superioara a principiului de integrare in context.

- Unitatea semnificativa de spatiu: definita ca interfata intre perceptie si starea spatiului. Perceptia preluarea tuturor informatiilor din mediul inconjurator in momentul contactului cu un mediu prin intermediul simturilor Unitatea semnificativa de spatiu este o stare caracteristica a spatiului Ca ipostaza superioara a compozitiei urbane, unitatea semnificativa de spatiu este o forma de stare in care actioneaza o serie de principii compozitionale, fiind un produs de convergenta intre imaginea reala si cea mentala. -disponibilitatea spatiului respectiv de a genera o anumita stare de contemplare, de incordare. -unitatea semnificativa de spatiu- numai anumite spatii pentru care grija noastra este deosebita, sunt asimilate de oameni ca avind calitati deosebite -spatiu tensionat- spatiu care are o alcatuire ilogica, care nu sta in logica curenta de alcatuire; imaginea se constituie din planuri si linii, liniile in ansamblul lor pun in evidenta o stare tensionata. -spatiu deconstructivist- spatiu tensionat, deconstructivismul introduce o alta logica. -spatiu de spaima-in parcurile de distractie, spatii artificiale, unele dintre ele trebuie gindite in opozitie cu starea de contemplare Compozitia se manifesta in determinarea interdependentei si unitatii dintre functiune, modul de constructie, economie si expresie plastica, jucand un rol important in exprimarea continutului, in cadrul unor conditii obiective de loc si timp. Cu ajutorul compozitiei se determina pozitia elementelor in spaiu intr-o corelatie stransa cu mediul inconjurator, pt a se obtine un ansamblu omogen si rational, o conceptie clara, o grupare

armonioasa, evidentiindu-se elementul principal caruia i se subordoneaza elementele secundare. Se urmareste astfel ordinea si UNITATEA dintre diversele parti. Lipsa de unitate a unei compozitii rezulta atat din ruperea fondului de forma cat si din lipsa de coeziune dintre elementele care formeaza un ansamblu din lipsa unei ierarhizari a acestora.

17. Integrare in context. Este de fapt vorba de un proces evolutiv privind unitatea spaţiului urban. Un spaţiu urban iniţiat, creat la un moment dat, într-o perioada anume, poate avea, tocmai datorită acestui fapt, un caracter unitar. Treptat însă dispar din cadrul său o serie de elemente (clădiri, amenajări, plantaţii), din diferite motive; fie că ele nu mai prezintă nici o valoare (fiind perisabile fizic şi moral), fie datorită unor distrugeri întâmplătoare. Unitatea spaţiului respectiv s-a pierdut odată cu apariţia golurilor în structura sa. Pe locul lor se pot construi însă alte elemente, care pot lua aceeaşi înfăţişare ca cele vechi sau, dimpotrivă, o înfăţişare lipsită de orice asemănare, situaţie în care unitatea rămâne pierduta. În cadrul procesului de modernizare urbana, studiul zonei respective poate să conducă la găsirea mijloacelor de folosit, spre recâştigarea unităţii de ansamblu, fiind vorba în acest caz de o unitate care se realizează fie în afara contextului iniţial, fie în contextul iniţial. Trebuie sa existe o capacitate deosebită de a înţelege particularităţile unui loc şi de a le reţine în esenţa lor, fără a apela la reproducerea formală «salvatoare» şi necesară chiar în unele cazuri, dar mai puţin subtilă, mai puţin vie. Referitor la acest aspect al reţinerii particularităţilor unui ansamblu prin procesul de cristalizare a unităţii lui, se vorbeşte despre unitatea de stil a ansamblului urban şi despre unitatea de convenienţă ca despre două principii de bază ce pot asigura formal valabilitatea spaţiala a unui spaţiu urban. Dacă unitatea de stil poate fi o unitate, să-i spunem originală (în sensul că toate clădirile ansamblului respectiv sunt realizate în acelaşi stil), sau o unitate, să-i spunem artificială (în sensul că realizăm în completare din nou o parte din clădiri în acelaşi stil în care au fost realizate iniţial cele existente), unitatea de convenienţă este, în general, o unitate evolutiva care îmbină configuraţia de elemente iniţiale cu noile rezolvări în cadrul ansamblului respectiv, apărând construcţii aparţinând unor stiluri diferite. Se realizează, în felul acesta, o convenienţă de elemente, o convenienţă reflectată prin relaţiile de referinţă ce se stabilesc între elemente noi şi elemente de valoare particulare pe care selecţia topică le-a reţinut de-a lungul timpului, prezentul utilizându-le, fizic şi moral, astfel încât se poate vorbi de o integrare, ori a noului în context vechi, ori a vechiului în context nou; indiferent, însă, se poate vorbi de o integrare care ea însăşi poate avea valoare de particularizare a spaţiului, atunci când ansamblul prezintă o alcătuire funcţională complexă şi, de asemenea, atunci când elementele noi nu se rezumă a fi doar un simplu cadru. Se cunosc, este adevărat, puţine ansambluri urbane care, constituite din elemente diferite - fiecare în sine fiind o valoare -, să alcătuiască un ansamblu ca totalitate unitară de valoare. Constatând în asemenea situaţii, (ansamblul San Marco, la Veneţia, spre exemplu) că fiecare element/ valoare se află în relaţie combinatorie cu celelalte, că nici unul dintre ele nu este «alipit» întregului, nu ne-am putea referi la o integrare formală, care poate opera profund, atât la nivelul spaţialităţii generale, cât şi la nivelul plasticii particulare, chiar şi atunci când integrarea funcţională nu este decât superficiala? Integrarea formală ca element de coeziune în cadrul diferenţierii spaţiale se dovedeşte a fi o certitudine prin aceea că, în atari situaţii, spaţiul formalizat în cursul unei îndelungi selecţii topice este altceva decât suma calităţilor elementelor componente luate în parte şi, totodată, prin aceea că ea poartă întotdeauna o semnificaţie (civică, estetică, etică etc.) şi deci este ea însăşi funcţionala. Privită astfel, în limitele posibilităţilor ei de afirmare, asocierea între nou şi vechi nu mai poate porni de la ideea (pseudo)comparabilităţii de principiu, preconizând de fapt o stare fără relaţii de comparabilitate (pentru că

acestea nu pot exista când totul este «la fel»), ci de la ideea coexistenţei fireşti a unor elemente diferite într-o stare care, fără a fi obositoare, ne solicită intens în definirea unor relaţii de comparabilitate. Sporind soluţiile combinatorii, sporeşte astfel şi diversitatea spaţiilor urbane; diferenţierea spaţială evoluează unitar, descoperind, refăcând sau întregind trăsăturile particulare ale diferitelor spaţii urbane şi, totodată, confirmând sau desăvârşind de fiecare dată altfel caracterul lor unitar. Se poate spune, deci, că un spaţiu urban unitar este un spaţiu urban particular şi celelalte atribute care pot să apară nu pot decât să întărească, să conducă într-o anumită direcţie valoarea sa particulară.

2. Relatia dintre forma urbana si fenomenul urban. - Forma urbana este o reflectare a functionalitatii spatiului, forma este mereu raportata la scopul ei; punerea in evidenta a unui spatiu se face printr-o imagine careia i se asociaza o forma. Fenomenul urban ca sistem se defineste numai prin intermediul formei urbane; ideea cunoasterii si dirijarii fenomenului urban (a proceselor si actiunilor sale) prin analiza atenta, coroborata a manifestarilor de orice fel ale formei urbane. - Forma urbana este exprimarea spre o finalitate a fenomenului urban, finalitate insa in continua desavarsire. - Forma urbana ca si existenta urbana presupune o succesiune de stari, presupune o transformare si o desfasurare continua infinita prin multitudinea tipologica, spatiala, temporala a succesiunilor sale fenomenologice - Forma urbana poate avea insa momente de stagnare, discontinuitate. *eventual alte completari - C5, C13 / C9-10 format Word

4. Rolul investitorului in definirea spatiului urban. De-a lungul istoriei: - Orasul era apreciat ca opera – de la inceputurile dezvoltarii urbanistice, pana la revolutia industriala. Asa putem explica de ce din orasele vechi ne-au ramas marturii zonele reprezentative (piete) si nu locuinte. (Piata Capitoliului) - Orasul se transforma din opera in produs – acest lucru se intampla odata cu aparitia burgheziei – premisele revolutiei industriale Astazi orasul capata sensul unei valori de intrebuintare, pierzandu-si valoarea artistica. In constructia urbana conteaza astazi ocuparea terenului cu cladiri cu randament maxim presmisa investitorilor. etc. etc. Ar mai putea fi adaugate urmatoarele: - Faptul ca in prezent investitorul este cel care alege "creatorul" (arhitectul) pentru un spatiu urban. - Forma urbana rezultata desi ar trebui sa fie rezultatul unui lung proces de analiza, un cumul de elemente si de functiuni in acord cu contextul, este de cele mai multe ori constransa de considerentele de ordin material si lipsa de cultura a investitorului. (cam aspru spus, insa cam asta e conditia investitorului azi) - comparatie intre realizarea importantei deciziei sale si factorilor care ar trebui sa o influenteze si ce se intampla in prezent.

5. Subiectiv si obiectiv in cadrul mecanismului imaginii urbane.

Mecanismul de constituire a imaginii urbane se bazeaza pe principii obiective si subiective. In cazul profesionistilor, cele doua tipuri de principii sunt in continua suprapunere. PRINCIPIUL OBIECTIV - natural, de perceptie PRINCIPIUL SUBIECTIV - modul prin care indivizii receptioneaza spatiul, modul in care ajung sa si-l insuseasca. Calitatea imaginii urbane depinde de repere obiective - cantitative, scara, proportii ; subiective - reflexia, modul de perceptie.

21. Dialectica formei urbane. - Forma ca rezultanta a unui continut - desen schema CURS 5. (TEZA MARXISTA) - Forma are un caracter care reflecta evolutiv fenomenul urban. - Forma urbana este exprimarea spre o finalitate a fenomenului urban, finalitate insa in continua desavarsire. - Forma urbana ca si existenta urbana presupune o succesiune de stari, presupune o transformare si o desfasurare continua infinita prin multitudinea tipologica, spatiala, temporala a succesiunilor sale fenomenologice.

22. Conditionarea topografica a amplasamentului cu implicatie in planul compozitiei urbane

Silueta – o expresie rezumativa – expune ceea ce este esential la nivelul sitului si ceea ce este important la nivel global ( de ansamblu ).

1.teritoriu care se caracterizeaza prin orizontalitate, un arbore care iese in evidenta in compartie cu orizontalitatea. conteaza silueta, nu arborele. 2. movila evidentieaza o stare de contrast. Silueta este o imagine, dar dpdv compozitional se realizeaza ca efect, ca produs al imaginilor. Silueta – Efect ( Efectul de perspectiva sau dominanta ). Pentru realizarea efectului, conditia esentiala este contrastul dimensional ( ex. relatie de contrast dimensional ) * Pentru efectul ed silueta, esential este relatia contrastanta intre verticalitate si orizontalitate ( relatie de dimensiuni ). SILUETA – palatul St. Petersburg. Exemple de siluete : ansamblul celor 3 piete Sibiu, silueta de ansamblu a Iasului, silueta descendenta la Cluj – analize in bibliografie.

Silueta ritmanata poate fi realizata si printr un ritm mult mai pronuntat ( avem in prim plan elemente de prestanta ) – apare un efect suplimentar de monumentalitate – grupare de elemente de prestanta situate in adancime, RITM ALERT sau DOMOL in functie de raportul pasului ritmului / inaltimea elementelor de prestanta – are legatura cu miscarea – determinarea perceptiei dinamice .

5. Conditia topografica si traseul in lungul caruia se situeaza observatorul . Particularizarea prin constructie a alcatuirii urbane – promovarea topografiei. Traseul face diferenta intre deplasarea observatorului si situarea siluetei pe un traseu rectiliniu, sau pe un traseu sinous, unde imaginea de silueta apare ocazional si in acest caz putem avea siluete surpriza.

Spre deosebire de un traseu rectiliniu care anunta inca de la inceput prezenta unei imagini de silueta, traseul sinous ofera o imagine de ansamblu dinamica. Silueta se sprijina pe ideea de contrast. Declivitatea terenului creaza disponibilitate pentru o perceptie mai ampla in jurul elementului de prestanta.

Elementele de prestanta ( mai multe intr o alcatuire urbana ) trebuie luate in considerare ca o alcatuire de campuri structurale ( care se suprapun mai mult sau mai putin ). Situat intr un punct de observatie, observatorul va lua in cadrul imaginii, unul, doua sau mai multe elem de prestanta, in functie de distanta la care se afla.

Camp structural in jurul elementului de prestanta. Campul structurant al unui obiect de prestanta se defineste in contextul unei raportari la observator. Este limitat de planurile verticale care liminteaza perceptia in functie de locul in care te afli.

23. Elemente constructive ale formei urbane in care se impune rolul dominantei. Tema in jurul careia se constituie totul; ceea ce subordoneaza ansamblul. Sit aportul pe care situl il are asupra compozitiei interioare a unui spatiu urban.

Unidirectionalitatea in orientarea spatiului in sensul de calitate constitutiva se asociaza dominantei si efectului de perspectiva in definirea calitatii. Orientarea - legata de ideea de axialitate. (exista situatii care contravin principiului relatiei dominanta - orientare)

aici nu stiu ce a zis

dominanta

- instrumentul ce trebuie utilizat: axialitatea;

ex: spatiu inchis - rezolvarea unui spatiu a carui deschidere (accesul) este in lateral fata de dominanta; - al 2-lea ax - generat de deschidere; - cele doua axe trebuie relationate intre ele si marcate; - sustinerea celor doua axe prin ceea ce se intampla la intersectia lor;

1 - 2 - 3 - 4 - ierarhizare a locurilor in cadrul spatiului.

ex: Manastirea Vacaresti - realizata in perioada brancoveneasca - demolata dupa cutremurul din '77 (1984)

- expunerea unei spiritualitati - succesiune de spatii interioare

24. Efectul structural si structurant al perspectivei O categorie aparte a privelistii este perspectiva efectul de perspectiva – este o priveliste conturata ,limitata de un cadru efectul de perspectiva impune o relatie foarte clara intre observator punct de observatie obiect observat

Efectul de perspectiva

este determinat de relatia intre :

7. observator obiect observat 8. obiect observat cadru 9. observator cadru

Efectul de perspectiva

definirea cadrului + definirea obiectului (capat de perspectiva) Ideea cadrului (care daca nu exista privelistea)

cadru

Obiect – cap de perspectiva

IMPORTANT : trebuie luata in considerare diferenta de cota intre observator si obiectul observat perspectiva ascendenta/descendenta fata de obiectiv (posibil element de prestanta poate fi avantajat/dezavantajat de declivitate)

Capul de perspectiva poate fi un element vertical,un element de trecere de tip poarta (Arc de triumf) sau poate fi o amenajare in plan orizontal (efect de perspectiva in descendenta) 1. PERSPECTIVA DESCENDENTA

niciodata intr-o descendenta nu se pune un element inalt

- niciodata elementul de prestanta nu este evidentiat prin inaltime -

perspectiva descendenta este motivata prin elemente de orizontalitate (ex: piateta,oglinda de apa;o strada care sa plonjeze intr-un element natural)) Ex: in New York strazile nu au cap de perspectiva 2. ORGANIZARI ASCENDENTE ALE PROFILULUI LONGITUDINAL

elemente care pun in evidenta volumul pe inaltime

8.

profile largite in plan orizontal

9.

cap de perspectiva volumetrie remarcata prin inaltime,volumetrii joase care prin modul de tratare prezinta interes

Element mai mic tratare speciala;functiune importanta in cadrul orasului

Capul de perspectiva

asezare

efecte diferite

EFECTUL DE PERSPECTIVA DIRECTA EFECTUL DE PERSPECTIVA INDIRECTA

capatul de perspectiva apare in prim-planul fundalului capatul de perspectiva apare in planul indepartat al fundalului

PERSPECTIVA FRONTALA directa/indirecta elementul de inchidere al perspectivei se constituie in ax,legata de caracterul de monumentalitate al spatiului PERSPECTIVA LATERALA

elementul de inchidere este situat lateral

- impune elemente de prestanta,in afara caracterului de monumentalitate al spatiului (caracter mai liber) - perspectiva laterala este caracteristica orasului medieval - perspectivele laterale sunt legate de traseul sinuos al strazii

monumentalitate

Compozitie se poate miza si pe efectul de monumentlitate cat si pe elementul de surpriza (pe efectul de dinamicitate ritm de dinamica accelerat)

STUDIU DE ALTIMETRIE

locuri unde ar fi bine sa apara constructii inalte

EFECTUL DE PERSPECTIVA impune de fapt repere (Ex: Lipscanie element de reper Intercontinentalul imbogateste imaginea)- in cadrul efectului de perspectiva (considerat sistem de relatii) dincolo de artificiu (care sporeste,sau dimpotriva efectul de perspectiva) ,apar alte lucruri care nu sunt artificii dar au acelasi efect :

Piata Sf.Petru

Forma trapezoidala a pietii sporeste - efectul de perspectiva monumentalitate

CULOAREA foarte importanta,poate spori/diminua efectul de pespectiva intre front si elementele de capat trebuie sa avem contrast : culoarea mai inchisa reduce efectul de perspectiva culoarea mai deschisa mareste efectul de perspectiva

alta culoare

o culoare

- diferentiere de culoare intre front si capatul de perspectiva cu cat culoarea este mai inchisa,cladirea se apropie – se reduce efectul de perspectiva daca culoarea cladirii este mai deschisa decat frontul,efectul de perspectiva se mareste Ex: Manhattan (Gemenii) erau albi,contrastand cu griul Manhattan-ului ASEZAREA EFECTULUI DE PERSPECTIVA PE TEREN

PROFIL LONGITUDINAL IN ASCENDENTA

amploarea elementului de prestanta fata de linia de cornisa (rupere de panta)

de la distanta se vede convenabil din apropiere nu se mai vede imagine neplacuta,stresanta (se vad numai ultimele etaje) Ex: Galati – cladiri inalte indepartate de faleza In principiu se pune problema de a se prelucra terenul (sistematizare pe verticala) astfel incat sa am in imagine cladirea Ex: Casa armatei – prelucrare

monumentalitate

element de prestanta sistematizare care sa permita perceptia integrala (elementul de prestanta sa fie vizibil tot timpul)

Exista situatii in care netratarea de sistematizare pe verticala ascunde monumente.In alte situatii poate fi un element definitoriu pe care il urmaresc (Centrul olimpic Osaka) ascundere,revelare

CULOARE - LUMINA - efect de perspectiva orientat sud Ex: Academia militara

fatada neluminata (negativa pentru elementul de prestanta)

orientare catre sud – fapt negativ

- foarte importanta participarea soarelui in imagine

rezalitare a fatadei

are valoare estetica,psihologica

DISTANTA INTRE OBSERVATOR SI OBIECTUL OBSERVAT se realizeaza de la o distanta de 3000-3200 m distanta maxima de la care ochiul poate percepe un asemenea efect (Versailles,Roma – Piata del Popolo,Petersburg) conteaza elansarea pe verticala – cupole,flese Ex: Flesa Amiralitatii din Petersburg;Flesa Amiralitatii – Copenhaga (ingusta si foarte inalta) Situatia apropierii - sub 2 km

importanta este volumetria pe inaltime

10.

la 500 m devine importanta volumetria in ansamblu (tratarea volumului)

11.

apropierea mai mare devine importanta compartimentarea fatadei

12.

mai aproape devine importanta decoratia (detaliul)

13.

cladirea poate fi dominata prin scara elementelor

Determinarile de context asupra unui obiect de arhitectura legat de distanta conteaza si directia de perceptie - perceptie frontala elevatia ≈ 200 m

- de la 10 m nu mai este importanta elevatia (conteaza foarte mult intradosurile) - cladire vazuta in racursi profilurile,importanta lateralului (Ex: Teatrul din Craiova)

EFECTE DE PERSPECTIVA : Contemplarea unui oras se poate face de la distanta, avand o imagine generala de ansamblu a lui, sau prin parcurgerea lui in toate directiile, in care caz o serie de imagini locale,de detaliu se inlantuiesc in mintea noastra, dandu-ne un aspect . PERCEPEREA totala a unui oras rezulta din imagini discontinui, succesive, atat interioare cat si exterioare care prin reversibilitate, ne permit sa ne formam o idee despre valoarea lui artistica, despre caracterul lui, despre varietatea sau monotonia cu care este realizat. Daca un oras ar fi format din imagini identice, nediferentiate, daca n-ar putea fi percecput in ansamblul lui, decat din pozitii limitate, impresia generala ar fi saraca si lipsita de reperele care constituie punctele de legatura ale diverselor impresii. DIFERENTIEREA IMAGINILOR prin efecte de perspectiva exterioare sau interioare, generale sau locale, de ansamblu sau de detaliu a fost o preocupare permanenta in evolutia constructiei oraselor. VALORIFICAREA PERSPECTIVELOR de ansamblu exterioare nu a prezentat de-a lungul istoriei aspecte de fond diferite; din totdeauna s-au amenajat pozitiile de unde orasul sa poata fi mai avantajos privit in ansamblu si care sa permita perceperea la distanta a peisajului inconjurator. METODELE UTILIZATE pentru crearea EFECTELOR DE PERSPECTIVA INTERIOARA prezinta insa, in evolutia oraselor, particularitati proprii corespunzand caracterului epocii respective. Au aparut multiple efecte de perspectiva, indirecte, de la distanta, cat si efecte de surpriza. Cladirile monumentale, catedrala sau primaria, se vedeau direct numai de aproape, iar in jurul monumentului se aflau cladiri de locuit de mica inaltime , marind efectul de inaltime. EFECTELE DE PERSPECTIVA sunt determinate si de caracterul arhitecturii unui anumit monument. Alaturi de natura perspectivelor de ansamblu sau de detaliu, directe sau indirecte, de capat sau laterale, oblice sau perpendiculare, ascendente sau descendente, de caracterul arhicturii care implica o valorificare totala, partiala sau intr-un anumit punct de vedere, pozitia unor monumente in raport cu directiile de privire contribuie la imbogatirea mijloacelor plastice realizate prin efecte de perspectiva

25. Structura specificului in spatiul urban. Principii de alcatuire ale schemei constitutive. Valoare particulara: Caracter si spacificitate. c.valoarea particulara a unui spatiu urban

← este o trasatura sau graup de trasaturi care-l deosebesc in cadrul formei urbane, inscriindu-se astfel intr-o anume tipologie spatiala ca generalitate de grup, sau ca singularitate. ←

reprezinta determinarea sa calitativa, individualitatea sa incorporand generalul – reflectare a esentei intr-o forma proprie care se exprima

prin caracter si specificitate.

- caracterul este diferit de specificitate. - in aprecierea spatiului urban ne intereseaza: ←efect ←cauza – mijloace de realizare ←adaptarea la un existent material – inventivitatea / asimilarea experientei anterioare. 10. timpul si spatiul, ca loc al selectiei topice. DEFINITIE: Valoarea particulara a spatiului urban este o rezultanta a interferentei unor participari de natura unei generalitati restranse, conferind caracter, si a unor participari de natura singularului, conferind specificitate. Caracter: caracterul unui spatiu urban inseamna calitate verificata. -se determina prin descoperirea in cursul perceptiei a trasaturilor si elementelor functionale, spatial-volumetrice si comportamentale care delimitand o anumita grupare tipologica restrang sfera de analiza , apreciere, incadrare a spatiului sau a zonei in care exista. Specificitate: nu este numai rezultatul unei existente singulare - exista spatii urbane care evidentiaza specificitatea printr-un element (Ex. Campanilul pentru ansamblul San Marco) - exista spatii in care specificitatea rezulta ca sinteza a elementelor componente, ce pot fi de natura izotopica sau heterotopica. (Ex. Zona centrala din Bologna – succesiunea porticelor din lungul strazilor de la parterul cladirilor) campanilul – element de specificitate unic porticul – element de specificitate comun Elemente de specificitate: sunt elemente care subordoneaza functional , spatial volumetric si comportamental, asigurand in acest fel unicitatea ansamblului. - o specificitate se realizeaza in cadrul unitatii prin contrast , cealalta prin similitudine. - Legatura intre specificitate – dominanta – unitate de ansamblu poate fi apreciata numai in contextul de ansamblu al spatiului urban respectiv (ex.: blocul turn din piata Salii Palatului) ←

Nu se poate face o delimitare clara intre caracter si specificitate, existand intotdeauna o zona de suprapunere.

←

Prin procesul de selectie topica, trasaturile de generalitate devin trasaturi de caracter care, retinute in timp, se constituie apoi ca

elemente de specificitate. ←

Sunt cazuri in care procesul este invers: elemente de specificitate -> trasaturi de caracter -> trasaturi de generalitate. Ex.: constructia

urbana industrializata. ←

Se poate ca ceea ce este caracterisitic pentru un spatiu restrans sa fie un element specific pentru un teritoriu mai mare.

←

Pentru desprinderea caracterului si specificului unui spatiu urban este necesara atenta lui incadrare in spatiu-timp.

- Specificitatea spatiului urban se situeaza pe drumul de la functie la simbol, impunand spontaneitatea si premeditarea logica, creativitatea artistica si creativitatea tehnico-stiintifica, insa trecute prin filtrul selectiei topice. - Fenomenul urban este un subsistem in sistemul general al dezvoltarii societatii.

Alaturi de structura compozitiei, de natura dispozitiei elementelor, de calitatea proportiilot, formele, culorile si materialele pot avea, in functie de valoarea lor, semnificatii diferite care prin asociere de idei contribuie la exprimarea caracterului orasului

26. De ce specificitatea nu poate fi inaintea actului de creatie? DEFINITIE: Valoarea particulara a spatiului urban este o rezultanta a interferentei unor participari de natura unei generalitati restranse, conferind caracter, si a unor participari de natura singularului, conferind specificitate. Specificitate: nu este numai rezultatul unei existente singulare - exista spatii urbane care evidentiaza specificitatea printr-un element (Ex. Campanilul pentru ansamblul San Marco) - exista spatii in care specificitatea rezulta ca sinteza a elementelor componente, ce pot fi de natura izotopica sau heterotopica. (Ex. Zona centrala din Bologna – succesiunea porticelor din lungul strazilor de la parterul cladirilor) campanilul – element de specificitate unic porticul – element de specificitate comun

Elemente de specificitate: sunt elemente care subordoneaza functional , spatial volumetric si comportamental, asigurand in acest fel unicitatea ansamblului. ← o specificitate se realizeaza in cadrul unitatii prin contrast , cealalta prin similitudine. Legatura intre specificitate – dominanta – unitate de ansamblu poate fi apreciata numai in contextul de ansamblu al spatiului urban respectiv (ex.: blocul turn din piata Salii Palatului) Nu se poate face o delimitare clara intre caracter si specificitate, existand intotdeauna o zona de suprapunere. Prin procesul de selectie topica, trasaturile de generalitate devin trasaturi de caracter care, retinute in timp, se constituie apoi ca elemente de specificitate. - Sunt cazuri in care procesul este invers: elemente de specificitate -> trasaturi de caracter -> trasaturi de generalitate. Ex.: constructia urbana industrializata. - Se poate ca ceea ce este caracterisitic pentru un spatiu restrans sa fie un element specific pentru un teritoriu mai mare. - Pentru desprinderea caracterului si specificului unui spatiu urban este necesara atenta lui incadrare in spatiu-timp. Specificitatea spatiului urban se situeaza pe drumul de la functie la simbol, impunand spontaneitatea si premeditarea logica, creativitatea artistica si creativitatea tehnico-stiintifica, insa trecute prin filtrul selectiei topice. Fenomenul urban este un subsistem in sistemul general al dezvoltarii societatii.

Specificitate se contureaza calitativ/cantitativ Specificitatea este diferita de specific (esentializarea unui loc comun mai multor locuri, o esenta a esentelor) - Specificul organizarii spatiale intr-un teritoriu este constituit dintr-un grup de trasaturi caracteristice generale centralizate intr-un timp indelungat.

-

Specificul nu poate fi aprioric actului creaţiei pentru că este un produs de sinteză istorică a acesteia? el nu poate fi dobândit decât în măsura în care, în prealabil, opera nou creată întruneşte toate aceste calităţi formative (A căuta specificul, atunci când localizarea nu te interesează este o absurditate; a distruge totul într-un loc, elemente naturale sau construite, pentru a-ţi impune «opera» înseamnă a nega orice idee de specific, deoarece, indiferent de ceea ce vei realiza acolo, acel ceva nu va putea să fie niciodată specific). Definit prin prisma personalităţii creatoare - anonimă sau nu, individuală sau colectivă -, specificul arhitectural-urbanistic ca afirmare a tradiţiei în context nou impune, după loc, o colaborare inteligenta, plină de inventivitate, dar lipsită de «ambiţii devastatoare».

La nivelul unui anumit spaţiu urban, urât sau frumos, specificul nu poate fi realizat în afara respectării continuităţii, care însă nu trebuie înţeleasă doar ca rezultat al unei perpetuări stilistice, ci al unui proces de transformare şi selecţii care să opereze asupra unei multitudini cât mai mari de studii şi în care modemul poate deveni, în timp, componentă de specific prin însuşi conţinutul său; chiar modernul industrializat! Deşi în sensul său definitoriu specificul nu este legat direct de una sau alta dintre categoriile estetice de urât sau frumos, deşi sar putea aprecia «urâtul» unui loc drept caracteristică a acelui loc, deşi, în ultimă instanţă, specificul este supus judecăţilor de gust, el rămâne, în sensul firesc al determinării sale, prin însăşi natura selectivă a acestui proces, precum şi prin natura multora dintre criteriile de apreciere (generate de înseşi calităţile sale formative), drept o chintesenţă care se face remarcată prin frumos. Deci, dacă ar fi să ne oprim asupra câtorva idei, ar trebui să reţinem că specificul nu este un produs conjunctural, programat în sine, confecţionat şi nici opera creată în sine; el înseamnă creaţie decantată, confruntată continuu cu sistemul de referinţă al societăţii, trecut sau prezent; el impune personalitatea creatorului atunci când acesta se afirmă în intercondiţionarea dintre talent – cunoaştere - mediu, atunci când originalul intră în zona tipicului; el este finit spaţial (prin suprapunere şi cumulare în teritoriu) şi infinit temporal (prin selecţie continuă de-a lungul evoluţiei colectivităţii pe care o reprezintă).

27. Calitatea imaginii urbane. Determinante. ELEMENTE COMPONENTE ALE IMAGINII URBANE: 1.Obiectivele in sit 2. Punctele de observatie

Definesc fizic imaginea urbana

3. Observator 1. Obiectivele in sit

comentariul se desfasoara asupra caracteristicilor obiectivului dar si ale mediului (sitului)

- obiectiv caracteristici care privesc volum,culoare,silueta,dimensiune - obiectiv desemnand acea constructie,amenajare care intr-un anumit tablou constituie o imagine – obiect cu caracter important in imagine de

prestanta Mediu – cadru

ne intereseaza :

- dimensiunile si caracteristicile acestuia - liniaritatea mdeiului (exista sau nu) - caracteristica prelucrarii mediului (intervine in imagine - culoarea

accent de volumetrii)

Element de prestanta

2. Punctul de observatie

ne interesereaza:

2 pozitia de observatie – distanta,cota (configuratia terenului), deschiderea (in spatiu) 3 conditiile de observare – conjunctura si conditiile de timp (noapte-zi;iarna-vara;innorat-soare)

a.

Cote de teren Cote de teren

Mai multe directii de observare intre obiectivul in sit si pozitie apare o relatie RAPORT timpul este foarte important in - calitatea imaginii 1ceea ce se vede la un moment dat spatiu – izotopic – unitar,continuu

Vegetatie inalta care determina o singura directie de observare

- heterotopic – spatiu diversificat,diferentiat dar nu neaparat discontinuu sau lipsa de unitate - utopic – este izotopic sau heterotopic cand este creat ceva “fabulos,fantastic” (ex: iluminarea de noapte accentueaza sau sterge anumite caracteristici.O cladire neinteresanta ziua poate deveni,datorita iluminarii foarte interesanta noaptea sau invers)

3. Observatorul este caracterizat prin:3a. Acuitate vizuala a perceptiei toate simturile sunt solicitate,nu numai cel vizual *

complexitate a perceptiei – diferenta foarte mare de la un individ la altul (Ex. In Austria – aer curat,proaspat – simti puritate;la Paris strada este parfumata.Mirosul participa la imaginea care iti ramane ulterior;Germania – mirosul benzinei parfumata,miros special.Este de calitate superioara perceptie olfactiva) 3b. Miscarea

spatiul se poate percepe static sau in miscare

travaliu in perceptie

OBIECTIV IN SIT Sistem de relatii care definesc fizic relatia urbana

Termeni in imaginea urbana 1. Privirea

desemneaza procesul fizic prin intermediul caruia se realizeaza contactul in plan vizual dintre observator si obiectul observat

a. Privirea de sus se realizeaza in conditii deosebite (ex. Terasele de la ultimele niveluri ale zgarie norilor – Sears Tower,Chicago-privire deasupra orasului fabulos)

B.

de la nivelul zborului de pasare rezulta o perceptie ce are un sens filosofic,demiurgic,”privire dumnezeiasca” b. Privirea de jos este o privire obisnuita,normala

Privirea asupra casei din automobil (din miscare) Privire – proces determinat fizic efectiv Nu se reduce la inregistrare frontala.

Individul care merge pe strada are 2 imagini : Una cand priveste normal si alta cand priveste in sus

Ex: exemplu de postmodernism

extinderea Bibliotecii Nationale

Sensuri de privire

2. Vederea

este dincolo de procesul fizic al privirii.

- asociaza si prelucrarea mentala a celor determinate fizic - este intregita prin intelegere,raportare,insusire si respingere (atunci cand iti place un anumit lucru,obiect arhitectural etc. sau din contra) - imi place o cladire

insusire a spatiului respectiv.A trecut prin vedere

Orasul este format dintr-o suta de imagini de facturi diverse, care, corespunzand unor functiuni variate , unor ambiante locale proprii , au caractere diferite. Aceste imagini locale , cu caractere distincte de detaliu, sunt legate printr-o osatura generala, au uneori la baza o conceptie unica care, alaturi de imaginile de o anumita factura, mai frecvente si mai bine afirmate ca valoare si pozitie, determina caracterul general de ansamblu al orasului. Uneori apar aspecte diferite in tratarea imaginilor exterioare, a strazilor, in raport cu tratarea imaginilor interioare, cu aspectele realizate in spatele frontului care felimiteaza strada, in interiorul ansamblului de locuinte. In perioadele de mari realizari constructive exista o corespondenta de tratare, atat a cadrului in care se desfasura viata interioara, familiala, cat i a celui destinat vietii exterioare, publice. Contemplarea unui oras se poate face de la distanta, avand o imagine generala de ansamblu a lui, sau prin parcurgerea lui in toate directiile, in care caz o serie de imagini locale,de detaliu se inlantuiesc in mintea noastra, dandu-ne un aspect .

PERCEPEREA totala a unui oras rezulta din imagini discontinui, succesive, atat interioare cat si exterioare care prin reversibilitate, ne permit sa ne formam o idee despre valoarea lui artistica, despre caracterul lui, despre varietatea sau monotonia cu care este realizat. Daca un oras ar fi format din imagini identice, nediferentiate, daca n-ar putea fi percecput in ansamblul lui, decat din pozitii limitate, impresia generala ar fi saraca si lipsita de reperele care constituie punctele de legatura ale diverselor impresii. DIFERENTIEREA IMAGINILOR prin efecte de perspectiva exterioare sau interioare, generale sau locale, de ansamblu sau de detaliu a fost o preocupare permanenta in evolutia constructiei oraselor.

28. Segregarea, nevoia de particularizare si... Particularizare prin segregare: In domeniul urbanisticii, diferentierea este diferita de separare-segregare. Atributele segregat/nesegregat, diferentiat/nediferentiat reflecta doaua dimensiuni: calitative si cantitative, dimensiuni distincte ale formei urbane; doua aspecte posibil a fi luate separat in considerare pentru o aceeasi existenta urbana, o dimnesiune relevand aspecte pozitive, iar cealalta, aspecte negative. Afirmarea unei valori particulare (caracter, specificitate) nu este compatibila cu segregarea, oricat de categorica ar parea aceasta in definirea unor trasaturi distincte -> segregarea nu ofera o minima zona de trasaturi distincte, iar diferentierea nu ofera o infinitate. diferentierea este: -informanta (capacitate mare de a infatisa ceva) -informata (incarcatura informativa mare) Ex.: Strada – spatiu urban unde se afirma cel mai bine caracterul – specificitatea. Strada: 1. ingusta si sinuoasa in orasul medieval - monumentala si pretentioasa in orasul baroc - scoasa din drepturile sale in orasul postbelic (“urbanism organic”) - astazi – repusa in drepturi. Important in definirea configuratiei: - relatia de functionalitate intre strada si teritoriul adiacent – strada isi evidentiaza interesele proprii - functia prioritara care afecteaza strada – impune scara si caracterul spatiului - rezolvarea corespunzatoare a cladirilor ce se inscriu in fronturile strazii: ← aceeasi cladire nu se poate amplasa cu aceleasi sanse calitative pe: ← o strada de mica/mare circulatie ← o strada pietonala ← pe un splai Imagine urbana (curs Sandu Grasu’) B elementele imaginii urbane: obiectivele unui sit, punctele de observare si observatorul. C termeniii unei imagini urbane: privirea si vederea D raport observator/punct de observatie E tipuri de perceptie F Strada este: -spatiu estetic -existenta urbana cu ample disponibilitati pentru semnificativ/simbolic, in sensul ca imaginile mentala si reala nu pot fi separate. Reclama: -reda cosmetica urbana. Strada, in intregul ei, trebuie sa ofere oamenilor un mediu educational. B. Imaginea urbana: o imagine caracteristica care ea insasi prezinta interes: 1. ca valoare informativa (restransa, dar legata) 2. ca valoare informativ-selectiva – mai complexa, conclusiva 3. ca valoare informativ-memorativa – suprapunere de imagini partiale contractate in timp – esentializata, retinand astfel specificitatea. C. Specificitate se contureaza calitativ/cantitativ Specificitatea este diferita de specific (esentializarea unui loc comun mai multor locuri, o esenta a esentelor) - Specificul organizarii spatiale intr-un teritoriu este constituit dintr-un grup de trasaturi caracteristice generale centralizate intr-un timp indelungat.

-specificul nu este un produs de conjunctura; trebuie luat in seama aspectul particularitatii: ex: zugravitul pomilor primavara – o particularitate a orasului. - in cursul dezvoltarii orasului (a unui ansamblu, a unei zone) particularitatile sale se retin prin “filtrul spatiului omogen”, rezultand un spatiu unitar. Valoarea particulara a spatiului urban este o rezultanta a interferentei unor participari de natura unei generalitati restranse, conferind caracter, si a unor participari de natura singularului, conferind specificitate.

29. Topia spatiului urban legata de timp, loc si.... Selectia topica in spatiul urban: -selectia topica este mijlocul fundamental, obiectiv sau subiectiv, in conturarea trasaturilor organismului urban. ← este posibil ca la un anumit moment dat o existenta urban sa rezulte ca rezultat al selectiei topice: De exemplu: piata San Marco – Venetia. ← in cursul dezvoltarii orasului (a unui ansamblu, a unei zone) particularitatile sale se retin prin “filtrul spatiului omogen”, rezultand un spatiu unitar. PROCESUL=UNITATEA SPATIULUI URBAN ← se realizeaza: ← in afara contextului initial (Targu Mures – intregirea esplanadei necesita o noua unitate) ← in contextul initial (Sibiu ← unitate ← de stil - originara (cladirile sunt realizate in acelasi stil) ← artificiala (realizam in continuare cladiri in acelasi stil.) ← de convenienta – unitate evolutiva – imbina configuratia de elemente initiale cu noile rezolvari in cadrul ansamblului. ← se poate vorbi de unitate intre nou si vechi numai atunci cand ansamblul prezinta o alcatuire functionala complexa si elementele noi nu se rezuma la a fi doar un simplu cadru. ← integrarea formala – poate opera ← la nivelul spatialitatii generale ← la nivelul plasticii particulare - un spatiu urban unitar este un spatiu urban particular, iar celelalte atribute care pot sa apara conduc intr-o anumita directie valoarea particulara.

30. Compozitie urbana. Definitie si conditionari de proces. Compozitie urbana: - termen criticat (chiar si de profesorul Damboianu) - vorbim despre acea parte a structurii urbane care se refera la forma. - a te ocupa de compozitie urbana inseamna a te situa pe o pozitie doctrinara B compozitia se sprijina si pe structura, si pe doctrina. (conceptul de locuire!!) C o parte din probleme erau comentate in estetica urbana D estetica ramane doar un aspect. In cadrul esteticii se discuta forma urbana doar static. Acum nu se mai poate face asa ceva. Eo desfasurare de front poate fi pusa in discutie Concluzii: - trecerea de la abordarea statica a configuratiei la abordarea dinamica - organizarea spatiului nu se mai judeca dupa elevatie, mai ales cand este vorba de cladiri mari, importante. - elevatia este reala in fizicul ei, dar este ireala in imaginea pe care o constituie. Kevin Lynch: - conceptul de imagine

- Mecanismul de formare al imaginii urbane - Importanta ese inscrierea in context a cladirii: ← Puncte vizibile ← Locurile de unde poate fi privita cladirea Compozitia urbana produs al coroborarii in sit a elementelor de cadru urban, determinate functional in cadrul structurii spatial configurative O compozitie in teritoriu inseamna o localizare configurata ca stare in teritoriu; caracterizata printr-o imagine (i) a spatiului urban Compozitia urbana=opera de arta. Substanta la nivelul continutului = functionalitate ca stare de activitate. Propozitia = totalitatea mijloacelor de exprimare corelate coerent La nivelul formei - discursul este constituit ca stare de compozitie enuntul se constituie ca valori compozitionale spatiale. Ambientul nu se poate rezuma numai la o parte de nevoi. Nu trebuie aplicata o medie decat cu foarte mare grija. DEMERS: 17. punem individul in fata unei STARI DE COMPOZITIE. Aceasta stare este trecuta printr-un filtru. 18. filtrul este un proces de perceptie care sprijina pe senzatii. - simtul tactil este foarte important. Ex.1: O scara rugoasa (din piatra neslefuita) la o vila romana – nu mai conteaza perceptia tactila in fata tabloului gradinii care se desfasoara in fata. Ex.2: Scara lucioasa (din marmura slefuita) la Versailles – intra in contrast cu rigoarea parcului care se desfasoara in fata (magnific, monumental) Definirea imaginii urbane - face abstractie de calitatea obiectelor de arhitectura - are consecinte la nivelul plasticii Ambianta se defineste, in principiu, cu oarecare nuante de subiectivism. Ambientul se defineste, in principiu, subiectiv. Obs.: Unei ambiante ii corespund o multitudine de ambienturi. Opera de arta este inteleasa numai atunci cand exista concordanta intre structuri (intre cele doua sisteme). In lungul acestui proces , arhitectul are o mare responsabilitate, trebuie sa fie in cunostinta de a sti pentru cine construieste. Mecanismul de consituire al imaginii urbane. Exista 3 sisteme racordare

Compozitia se manifesta in determinarea interdependentei si unitatii dintre functiune, modul de constructie, economie si expresie plastica, jucand un rol important in exprimarea continutului, in cadrul unor conditii obiective de loc si timp. Cu ajutorul compozitiei se determina pozitia elementelor in spaiu intr-o corelatie stransa cu mediul inconjurator, pt a se obtine un ansamblu omogen si rational, o conceptie clara, o grupare armonioasa, evidentiindu-se elementul principal caruia i se subordoneaza elementele secundare. Se urmareste astfel ordinea si UNITATEA dintre diversele parti. Lipsa de unitate a unei compozitii rezulta atat din ruperea fondului de forma cat si din lipsa de coeziune dintre elementele care formeaza un ansamblu din lipsa unei ierarhizari a acestora. Conditii generale: Compozitia orasului trebuie sa fie clara. Repartitia zonelor cladite si a spatiilor plantate, dispozitia strazilor, trebuie sa fie clar exprimata si in concordanta cu conditiile naturale si cu specificul orasului. Claritatea compozitiei cere, in primul rand o zonificare generala a orasului, cu precizarea centrului sau a centelor , a zonelor de locuit, a zonelor industriale. CENTRUL orasului trebuie sa fie nucleul organizatoric al compozitiei, al schemei stradale si al siluetei orasului. TRASEUL magistralelor trebuie sa fie clar exprimat si cu scopuri bine definite, iar dispozitia elementelor, succesiunea lor, simpla si usor perceptibila. EFECTELE trebuie gradate ca importanta, cu unele accente bine inchegate; nu trebuie insa sa cadem in abuzul de efecte sau de varietate. Prea multe elemente

de-a lungul unei axe de compozitie, succedandu-se la distante scurte, ar constitui un abuz, din care ar rezulta ceva confuz si lipsit de claritate. SCHEMA de baza a orasului trebuie sa fie simpla. Trebuie sa fugim de scheme complicate, intortochiate, care prezinta dificultati in desfasurarea normala a circulatiei, sunt neeconomice, au un aspect confuz si dezordonat.

31. Continuitate in compozitia urbana. In realizarea unei compozitii urmarim nu numai o repartizare justa, echilibrata si ordonata a arterelor de circulatie si a centrelor de interes, dar si o diferentiere a acestora, in raport cu rolul si importanta pe care o prezinta. CENTRELE DE INTERES se repartizeaza in raport cu imporanta arterelor de circulatie. Arterele de circulatie se ierarhizeaza prin tratari diferite, in ce priveste dimensiunile , traseul, arhitectura. ORASUL nu trebuie sa aiba un aspect uniform, ci bogat si variat. Compozitia urbana produs al coroborarii in sit a elementelor de cadru urban, determinate functional in

cadrul structurii spatial configurative O compozitie in teritoriu inseamna o localizare configurata ca stare in teritoriu; caracterizata printr-o imagine (i) a spatiului urban.

Compozitia urbana=opera de arta. Substanta la nivelul continutului = functionalitate ca stare de activitate. Propozitia = totalitatea mijloacelor de exprimare corelate coerent La nivelul formei - discursul este constituit ca stare de compozitie i. enuntul se constituie ca valori compozitionale spatiale.

-

Rolul conceptorului în insusirea de catre utilizator a spatiului.

PROCES LA NIVELUL UTILIZATORULUI PERCEPTIE

REFLEXIE

FOLOSINTA

SPATIUL

CONCEPTORUL

OBS: nu exista folosinta de spatiu fara perceptia spatiului.

Insusirea spatiului inseamna : D. Lectura de spatiu poate fi lecturat ca o carte – mai simplu mai dificil dupa nivelul de cultura al individului E. Uzul uzezi de un spatiu cu atat mai mult cu cat lectura a fost mai intensa

3. Consumul de spatiu nu se refera la utilizarea curenta a spatiului,se refera la placerea de a fi in acel spatiu. Vederea experienta subiectiva,spre deosebire de privire tine seama de natura culturii Privirea tine seama de natura umana (de factura legii naturale ) Ex: in arta plastica uratul este subiect de estetica,de frumos.In arhitectura si urbanism nu poate exista asa ceva.Spatiul trebuie ocupat,insusit,consumat.Uratul ramane urat.

FORMA

- este o manifestare a formalului - ceva in compozitie este de natura formei

FORMAL - formalism a pune in practica niste forme de dragul formei - este un consum de forma in sine care nu reprezinta un rezultat al vederii

INFORMAL forma ne informeaza,transmite in noi niste informatii

33. Caracter si specificitate a spatiului urban. Determinarea structurala-formal-istoric. Valoare particulara: Caracter si spacificitate. valoarea particulara a unui spatiu urban - este o trasatura sau graup de trasaturi care-l deosebesc in cadrul formei urbane, inscriinduse astfel intr-o anume tipologie spatiala ca generalitate de grup, sau ca singularitate. - reprezinta determinarea sa calitativa, individualitatea sa incorporand generalul – reflectare a esentei intr-o forma proprie care se exprima prin caracter si specificitate. - caracterul este diferit de specificitate. - in aprecierea spatiului urban ne intereseaza: ← efect ← cauza – mijloace de realizare - adaptarea la un existent material – inventivitatea / asimilarea experientei anterioare. - timpul si spatiul, ca loc al selectiei topice. 4.

DEFINITIE: Valoarea particulara a spatiului urban este o rezultanta a interferentei unor participari de natura unei generalitati restranse, conferind caracter, si a unor participari de natura singularului, conferind specificitate. Caracter: caracterul unui spatiu urban inseamna calitate verificata. -se determina prin descoperirea in cursul perceptiei a trasaturilor si elementelor functionale, spatial-volumetrice si comportamentale care delimitand o anumita grupare tipologica restrang sfera de analiza , apreciere, incadrare a spatiului sau a zonei in care exista. Specificitate: nu este numai rezultatul unei existente singulare - exista spatii urbane care evidentiaza specificitatea printr-un element (Ex. Campanilul pentru ansamblul San Marco) - exista spatii in care specificitatea rezulta ca sinteza a elementelor componente, ce pot fi de natura izotopica sau heterotopica. (Ex. Zona centrala din Bologna – succesiunea porticelor din lungul strazilor de la parterul cladirilor) campanilul – element de specificitate unic porticul – element de specificitate comun Elemente de specificitate: sunt elemente care subordoneaza functional , spatial volumetric si comportamental, asigurand in acest fel unicitatea ansamblului. 18. o specificitate se realizeaza in cadrul unitatii prin contrast , cealalta prin similitudine. Legatura intre specificitate – dominanta – unitate de ansamblu poate fi apreciata numai in contextul de ansamblu al spatiului urban respectiv (ex.: blocul turn din piata Salii Palatului) Nu se poate face o delimitare clara intre caracter si specificitate, existand intotdeauna o zona de suprapunere.

Prin procesul de selectie topica, trasaturile de generalitate devin trasaturi de caracter care, retinute in timp, se constituie apoi ca elemente de specificitate. - Sunt cazuri in care procesul este invers: elemente de specificitate -> trasaturi de caracter -> trasaturi de generalitate. Ex.: constructia urbana industrializata. - Se poate ca ceea ce este caracterisitic pentru un spatiu restrans sa fie un element specific pentru un teritoriu mai mare. - Pentru desprinderea caracterului si specificului unui spatiu urban este necesara atenta lui incadrare in spatiu-timp. Specificitatea spatiului urban se situeaza pe drumul de la functie la simbol, impunand spontaneitatea si premeditarea logica, creativitatea artistica si creativitatea tehnico-stiintifica, insa trecute prin filtrul selectiei topice. Fenomenul urban este un subsistem in sistemul general al dezvoltarii societatii. -

Ex.: Strada – spatiu urban unde se afirma cel mai bine caracterul – specificitatea. Strada: 1. ingusta si sinuoasa in orasul medieval 3. monumentala si pretentioasa in orasul baroc 4. scoasa din drepturile sale in orasul postbelic (“urbanism organic”) 5. astazi – repusa in drepturi. Important in definirea configuratiei: · relatia de functionalitate intre strada si teritoriul adiacent – strada isi evidentiaza interesele proprii · functia prioritara care afecteaza strada – impune scara si caracterul spatiului · rezolvarea corespunzatoare a cladirilor ce se inscriu in fronturile strazii: ← aceeasi cladire nu se poate amplasa cu aceleasi sanse calitative pe: ← o strada de mica/mare circulatie ← o strada pietonala ← pe un splai Imagine urbana (curs Sandu Grasu’) 3. elementele imaginii urbane: obiectivele unui sit, punctele de observare si observatorul. 4. termeniii unei imagini urbane: privirea si vederea 5. raport observator/punct de observatie 6. tipuri de perceptie 7. Strada este: -spatiu estetic -existenta urbana cu ample disponibilitati pentru semnificativ/simbolic, in sensul ca imaginile mentala si reala nu pot fi separate. Reclama: -reda cosmetica urbana. Strada, in intregul ei, trebuie sa ofere oamenilor un mediu educational. Imaginea urbana: o imagine caracteristica care ea insasi prezinta interes: 1. ca valoare informativa (restransa, dar legata) 2. ca valoare informativ-selectiva – mai complexa, conclusiva 3. ca valoare informativ-memorativa – suprapunere de imagini partiale contractate in timp – esentializata, retinand astfel specificitatea. Specificitate se contureaza calitativ/cantitativ Specificitatea este diferita de specific (esentializarea unui loc comun mai multor locuri, o esenta a esentelor) - Specificul organizarii spatiale intr-un teritoriu este constituit dintr-un grup de trasaturi caracteristice generale centralizate intr-un timp indelungat.

Specific: o esentializare a unui loc comun mai multor locuri (o esenta a esentelor.

34. Valorile ambientale in particularizarea spatiului urban.

In interiorul orasului distingem: ← Spatii omogene ← Spatii heterogene - Spatiul

urban omogen - este defapt un spatiu care presupune uniformitate, lipsa de elemente particularizatoare, practic un spatiu fara topie, (Lefebvre) topie- configurare complexa (spatiala, functionala, sociala, cinetica), care se refera la toate manifestarile formei urbane pe un anumit plan de esentializare. Este o schema a formei urbane care se realizeaza mintal pornind de la identitatea existentei urbane. - Spatiul urban heterogen– spatiu diferentiat (in interioruol lui sau fata de alt spatiu din cadrul aceluiasi organism urban). - Aceasta diferentiere rezulta pe mai multe planuri; a. diferentiere de functiune: fiecare spatiu urban poate sa aiba o anumita dominanta functionala, chiar daca el cuprinde localizari ale mai multor functiuni. b. diferentiere de pozitie: aceasi funciune asezata in pozitii diferite genereaza rezolvari si dezvoltari spatiale diferite. c. diferentiere de conceptie: spatii urbane care au aceeasi functiune si aceeasi pozitie, dar sunt concepute pentru oameni, sau grupari diferite de oameni, sunt diferite. . Particularizare prin segregare: In domeniul urbanisticii, diferentierea este diferita de separare-segregare. Atributele segregat/nesegregat, diferentiat/nediferentiat reflecta doaua dimensiuni: calitative si cantitative, dimensiuni distincte ale formei urbane; doua aspecte posibil a fi luate separat in considerare pentru o aceeasi existenta urbana, o dimnesiune relevand aspecte pozitive, iar cealalta, aspecte negative. Afirmarea unei valori particulare (caracter, specificitate) nu este compatibila cu segregarea, oricat de categorica ar parea aceasta in definirea unor trasaturi distincte -> segregarea nu ofera o minima zona de trasaturi distincte, iar diferentierea nu ofera o infinitate. -

35. Calitatea imaginii urbane : mijloace si expresie. Imagine urbana (curs Sandu Grasu’) elementele imaginii urbane: obiectivele unui sit, punctele de observare si observatorul. termeniii unei imagini urbane: privirea si vederea raport observator/punct de observatie tipuri de perceptie Strada este: -spatiu estetic -existenta urbana cu ample disponibilitati pentru semnificativ/simbolic, in sensul ca imaginile mentala si reala nu pot fi separate. Reclama: -reda cosmetica urbana. Strada, in intregul ei, trebuie sa ofere oamenilor un mediu educational. Imaginea urbana: o imagine caracteristica care ea insasi prezinta interes: 2 ca valoare informativa (restransa, dar legata) 3 ca valoare informativ-selectiva – mai complexa, conclusiva 4 ca valoare informativ-memorativa – suprapunere de imagini partiale contractate in timp – esentializata, retinand astfel specificitatea. -

Calitatea imaginii urbane rezulta si in urma compozitiei care foloseste anumite principii si mijloace -sunt 7 calitati: 3 calitati constitutive primare (elementare) marimea spatiului, deshiderea spatiului, umplerea spatiului ;3 calitati constitutive

sintetice (de sinteza) orientarea spatiului, forma, culoarea ;1 calitate constitutiva ca produs superior – de selectie stil – stilistica spatiului