81 2 237KB
Comentariu literar al poeziei „Floarea-Soarelui” de Radu Stanca Titlul „Floarea-Soarelui” format din 2 elemente sugerează denumirea unei flori cu totul specială și caracterul acesteia de a se orienta după „făptura strălucitoare” a soarelui. Această poezie cu strofe de 4 versuri și rimă îmbrățișată accentuează ideea că iubirea este cea mai duioasă trăsătură a omenirii și oferă un fenomenal constrast de emoții și momente. Comparația „Mă-nvîrt, ca floarea-soarelui, pe cîmp” sugerează că eul liric se află în căutare, ișî caută iubita și nu își găsește locul. Epitetul „făptura ta strălucitoare” accentuează sentimentul dragostei înghețate, cel al admirației, al nobleței ce ne depășește. Metafora „îmi ridic setos fața” sugerează că deși mintea eului liric este afundată de gînduri rele, iubire e ceva special, ce oferă aripile sale și puterea de a evolua. Aceeași idee accentuează și fragmentul „Nervii mei trudiți/ Se umplu de-o frenetică substanță”. Versul „Și numai cînd răsari tu dimineața” sugerează că e timpul pentru un nou început, o nouă experiență și că trebuie să trăim ca și cum ar fi ultima zi pe Pămînt, să nu pierdem timpul în zadar. Răbdarea, această îmbinare de curaj moral cu sfială fizică, poate să te doboare ușor, dar se pare că eul liric e plin de bărbăție sugerează versul „stau noaptea-ntreagă aplecat așa”. Metafora „Sorb razele” accentuează ideea că iubirea e un epicentru de lumină ce ne alină și încălzeștele cu furtuna de raze de iubire. După părea mea, mesajul acestei opere literare este că să fii iubit de cineva îți dă putere, iar să iubești pe cineva îți dă curaj. Acesta e unicul sentiment ce mișcă sori și stele.