Carte Grafica Designul PDF [PDF]

Zitiervorschau

6WXGHQWLORUPHL

Coperta : Magda SFICLEA OBREJA Foto: Adrian CUBA Tehnoredactare computerizată: Editura SOMADOR

Mulþumiri Domnului profesor univ. dr. Gheorghe ACHIÞEI , de la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, conducător al doctoratului susţinut de autoarea cărţii cu tema " Elemente de graphic-design în presa scrisă" pentru preţioasele îndrumări artistice şi ştiinţifice oferite cu multă generozitate în procesul de documentare, elaborare şi editare Domnilor profesori univ.dr. Mihai MÃNESCU şi Cristian POPESCU , de la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, doamnei cercetător ştiinţific gr I dr. Doina IªFÃNONI, pentru importante şi utile sugestii, comentarii critice şi indicaţii în traseele de documentare. Domnului Sorin MASCA, pentru esenţialul ajutor oferit în procesul de documentare, atît prin facilitarea obţinerii materialelor documentare profesionale de actualitate, cît şi pentru oportunităţile create pentru documentări “la faţa locului” în redacţiile publicaţiilor britanice “The Guardian”, “The Jurnalist”, “East European Reporter”, Agenţiei de presă “Reuters” şi BBC - redacţia în limba romană Domnului Mark SHIPPERLEE, pentru înlesnirea oportunităţii de a mă documenta în redacţiile publicaţiilor “THE BIG ISSUE”din Glasgow şi Londra

'( $ ) ) $*+$ ($ $ ),$ )+ ) %- $$ ". / 0 1 '$2 3+( $4$) + 5 ( ' - 2 $6$ +$* ,$!" # $ % & ' ( )*++, # -./&0,10.&2&1

3,0,1**+.+

Toate drepturile aparţin autorului

Magda SFICLEA OBREJA

Designul cotidianelor între constrîngeri şi

Editura ARTES

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi

Cuprins 1. Introducere........................................................................................................... 7 1.1. Istoria presei scrise - o istorie a comunicării....................................................... 7 1.2. Etape în determinarea modelelor de comunicare................................................ 12 1.3. Cotidianul - o formă de comunicare mereu în schimbare ............................14.. 14

2. Determinarea domeniilor conexe ºi elementelor definitorii în activitatea designerului de presã.............................. 15 2.1. Elemente de percepţie vizuală în presa scrisă - cotidian..................................... 15 2.2. Elemente de comunicare în presa scrisă - cotidian....................................... 28 2.3. Analiza suportului informaţional......................................................................... 21 2.3.1. Puncte de reper în constituirea suportului informaţional................................. 21 2.3.2. Designerul la graniţa între a fi condus şi a conduce........................................ 22 2.3.3. Conţinutul determină forma.............................................................................. 24 2.3.4. Adaptarea mesajului la cerinţele publicului................................................... 26 2.3.5. Declanşarea dorinţei de achiziţionare............................................................. 29 2.3.6. Noutatea - o efemeră permanentă................................................................... 30 2.3.7. Cotidianul - mediatorul dialogului social........................................................ 33 2.3.8. Determinarea factorilor psiho-fiziologici....................................................... 36 2.3.8.1. Ingredientele întregului................................................................................ 36 Punct - stop în circulaţia textului................................................................. 36 2.3.8.2. Linia - un element al ordonării..................................................................... 36 2.3.8.3. Forma - un cumul de elemente într-o unitate perfectă.................................. 38 2.3.8.4. Principii specifice......................................................................................... 40 2.4. Designul -o sumă de activităţi şi un scop determinat................................... 42

3. Elemente de lucru ale suportului informaþional................................... 44 3.1. Forma realizată prin structură şi format.............................................................. 44 3.2. Culoarea.............................................................................................................. 55 3.2.1. Culoarea - principii fundamentale.................................................................... 55 3.2.2. Raporturi de echilibrare cromatică.................................................................. 59 3.2.3. Modularea mesajului prin culoare................................................................... 59 3.2.4. Dimensiunea simbolică a culorii..................................................................... 61 3.2.5. Concluzii......................................................................................................... 71 3.3. Litera şi textul în presa scrisă............................................................................. 73 3.3.1. Forma literei - adaptată funcţiei de comunicare.............................................. 73 3.3.2. Construcţia şi stilul.......................................................................................... 77 3.3.3. Clasificarea caracterelor................................................................................... 78 3.3.4. Caracterul comunicării.................................................................................... 85 3.3.4.1. Litera de inspiraţie medievală....................................................................... 85 3.3.4.2. Litera cu serifă.......................................................................................... 87 3.3.4.3. Litera fără serifă.......................................................................................... 87

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi

3.3.5. Lizibilitate şi expresivitate................................................................... 90 3.3.5.1. Alegerea formei................................................................................. 90 3.3.5.2. Decizia asupra terminaţiei................................................................. 91 3.3.5.3. Majuscule sau minuscule.................................................................. 92 3.3.5.4. Jocul spaţiului alb............................................................................. 94 3.3.5.5. Măriri şi micşorări - dimensiune judicioasă...................................... 96 3.3.5.6. Determinarea dintre literă şi fundal................................................... 99 3.3.6. Modalităţi de reprezentare a textului.................................................... 101 3.3.6.1. Litera de text - variabilă determinantă a lizibilităţii........................... 101 3.3.6.2. Titlul - un stimul vizual din esenţă de text............................................. 103 3.3.6.2.1. Măsura ierarhiei informaţionale...................................................... 105 3.3.6.2.2. Amprenta identităţii...........................................................................105 3.3.6.2.3. Modalităţi de impunere spaţială...................................................... 106 3.3.6.2.4. Metode de evidenţiere.......................................................................106 3.3.6.2.5. Problematica determinării titlului în cadrul cotidianului...................... 108 3.3.6.3. Elemente de uz jurnalistic folosite în tehnica de acroşare................. 110 3.3.6.3.1. Problematica elementelor de accentuare......................................... 114 3.4. Fotografia de presă.................................................................................... 116 3.4.1. A fi la faţa locului....................................................................................... 117 3.4.2. Impact - moment - comunicare.................................................................... 118 3.4.3. Forma ce cuprinde subiectul........................................................................ 120 3.4.4. Impact prin tehnici vizuale.......................................................................... 123 3.4.5. Ochiul miraculos al obiectivului................................................................ 126 3.4.6. Fotografia - mereu în atenţie..................................................................... 130 3.4.7. Omul - măsura tututor clipelor..................................................................... 134 3.4.8. Personaje sau mulţimi................................................................................ 137 3.4.9. Legenda - traducerea imaginii în cuvinte.................................................. 139 3.4.10. Concluzii................................................................................................... 139 3.5. Spaţiul alb - golul ce susţine plinul.............................................................144 4.

Personalizarea elementelor identitãþii........................................... 148 4.1. Frontispiciul - componentă esenţială a identităţii vizuale...........................150 4.2. Frontispiciul - factor de delimitare în perimetrul concurenţial...................151 4.3. Identitatea vizuală a cotidianului - rezultanta tipului de dialog social ...... 154

5. Designul cotidianelor între constrîngeri ºi libertãþi........................ 156 6. Biliografie....................................................................................................... 160

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi INTRODUCERE

7

1. Introducere Cotidianul - un organism al comunicării, adaptat timpului său

Localizarea ca individ într-un sistem social poate fi analizată, conturată şi stabilită din punctul de vedere al factorilor externi, ce presupun context istoric, politic, tehnologic, cultural, economic, educaţional etc. de către o persoană interesată, dacă se documentează folosind diverse metode. Cea mai accesibilă şi mai des folosită este prin mijloacele de informare în masă. Dintre acestea, cel mai tradiţional şi cunoscut este presa scrisă, cu exponentul său de vîrf cotidianul, ce are ca principală funcţie transformarea evenimentelor din domeniile sus-amintite în ştiri, această acţiune petrecîndu-se într-o unitate de timp cît posibil mai mică. Concurenţa din ce în ce mai mare cu alte sisteme de comunicare, precum televiziunea şi media“on-line”, face ca acest sistem tradiţional să împrumute mult din caracteristicile concurenţei, dar să şi mizeze pe conturarea celor proprii, oferind cititorului o alternativă specifică, intenţionat elaborată tocmai din acest punct de vedere. Modalitatea de exprimare prin text tipărit determină o legătură extrem de strînsă cu domeniul graphicdesignului, care se constituie în suport material şi logistic de transmitere a informaţiei prin elemente aparţinînd domeniului vizual. Caracteristicile legate de percepţia şi concepţia cititorului, aflate într-o permanentă mobilitate, precum şi modificările în politica redacţională şi stilul publicaţiei determină revizuiri periodice şi reconectări la cerinţele momentului, cu menţiunea că specialiştii în “punerea în pagină”, mai ales în domeniul cotidianului, sînt constrînşi de o caracteristică esenţială a acestuia , cea a păstrării continuităţii şi tradiţiei în comunicare, elemente ce captează întotdeauna sectorul de cititori pe care i-a cîştigat. Sursa supravieţuirii cotidianului constă într-o urmărire atentă a cititorilor, a căror miză generală de achiziţionare a publicaţiei rezidă în concepţia că presa scrisă este o certitudine a informaţiei verificate şi serioase, în care credibilitatea acesteia este unul dintre cele mai importante ingrediente de calitate. Istoria devenirii acestui mijloc de comunicare dovedeşte necesitatea existenţei lui ca factor determinant în relaţiile interumane, baza constituirii şi structurării sănătoase a societăţii.

1.1 Istoria presei scrise - o istorie a comunicării prin intermediul textului tipărit Încă în secolul I î.e.n., erau afişate, în Imperiul Roman, jurnale publice de mici dimensiuni, denumite "acta diurna". Înaintea lor, ideea de realizare a "ziarului" îi preocupase pe chinezi, iar după, pe veneţieni. Nici unii, însă, nu şi-au putut materializa intenţia, deoarece lipseau mijloacele tehnice. În 1430, Guttenberg descoperea modalitatea de asamblare a caracterelor mobile pentru a tipări textele pe hîrtie. După acel moment au apărut primele publicaţii, mai întîi sub

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi INTRODUCERE

forma unor broşuri de mici dimensiuni, ocazionate de diverse prilejuri. Referindu-se la semnificaţia descoperirii lui Guttenberg, Elisabeth Geck nota: “Roadele culturii umane au început să fie răspîndite cu eficacitate numai atunci cînd logogramele şi fonemogramele, semne grafice miraculoase în care sînt ascunse cuvintele şi literele, s-au aliat într-o simbioză definitivă cu un procedeu tehnologic adecvat travaliului multiplicării rapide pe material: tiparul. De-a lungul secolelor, tiparul a existat ca un corolar sine qua non al dezvoltării societăţii, avînd ipostaze diverse, dar aceeaşi esenţă tehnologică embrionară; evoluţia acesteia din urmă a dus ineluctabil spre perfecţionarea contemporană, fiind rezultanta unei necesităţi istorice obiective.” (din volumul"Guttenberg şi arta tiparului", Editura Meridiane, Bucureşti, 1979) Strămoşul periodicelor imprimate din Franţa este "Le Compost et Kalendrier des Bergiers", apărut la Paris, în 1491, puţin timp după ce rectorul Sorbonei a invitat tipografi germani în Universitatea pariziană; durata acestui precursor a fost de două secole ! De altfel, almanahurile şi calendarele au constituit modalitatea esenţială de expresie a periodicelor în acea vreme, apărînd cu regularitate între a doua jumătate a secolului XV şi primele decenii ale secolului XVII. Li se adăugau publicaţii neregulate, cu caracter polemic, afişe, şi ocazionale, ce se făceau ecoul unor evenimente mai mult sau mai puţin extraordinare, precum cataclisme, războaie, pe cînd "canards" se specializau în fapte diverse. Imprimate pe foi volante pe o hîrtie groasă, deseori ilustrate cu gravuri, aceste publicaţii şi alte ocazionale, destinate a fi difuzate ambulant, de către vînzători care-şi strigau numele "mărfii", făceau apel la senzaţie, miraculos şi îngrozitor, anunţînd promovarea conceptului de "sînge pe prima pagină", de care s-a arătat însetat publicul secolelor XIX şi XX. Jucînd pe cartea sentimentelor, ele se refereau în mod egal şi la morală, înainte de a atinge şi cuceri o populaţie aproape totalmente analfabetă: lectura se făcea în public, cu voce tare, adesea de către însuşi vînzător. Întîlnirea religioasă duminicală prilejuia şi aflarea/schimbul de informaţii, plecîndu-se de la lectura acestor ocazionale. Încă din secolul XVI, începuseră să apară periodicele, în prima fază mensuale. În 1622, la Londra, Nathaniel Butler pune bazele primului săptămînal - "The Weekley News". Lansat în 1631, "La Gazette" e primul săptămînal francez ce cunoaşte succesul durabil, şi datorită faptului că, în afară de informaţii, cuprindea şi mica publicitate. De fapt, în "La Gazette" fusese înglobată şi o publicaţie apărută cu cîteva luni în urmă, "Les nouvelles de divers endroits", care traducea ştiri din publicaţii străine. Aşa încît "La Gazette" prefigurează mai mult un buletin al unei agenţii de presă decît un jurnal. Pentru că "ştiristul" - recoltatorul de noutăţi, care nu era încă un reporter - avea probleme din cauza vremii, a încetinelii şi a incertitudinii că informaţia avea să ajungă, redactorul (şi cititorul !) nu avea altă soluţie decît să brodeze şi să comenteze pe marginea unui subiect informaţional adesea puţin cunoscut. Distincţia între faptul întîmplat/verificat şi ecouri, zvonuri, comentarii tendenţioase nu făcea încă parte din regulile morale. În acelaşi timp, informaţia oficială, atingînd interesele "afacerilor publice", era sever supravegheată. În aceeaşi perioadă, era tipărită, de către conducerea Veneţiei, o foarte mică foaie ce cuprindea veşti: foaia se vindea cu echivalentul monedei numite "gazeta". Numele a fost împrumutat şi păstrat de tot de către presă. În 1660, în Germania, la Leipzig, apare ceea ce poate fi considerat primul cotidian din lume - "Leipziger Zeitung".

8

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi INTRODUCERE

PRESA ROMANEASCÃ "Albina românească” (Iaşi, 1829) "Curierul românesc" (Bucureşti, 1829) "GazetaTransilvaniei " (Braşov, 1838).

1 ianuarie 1838 apare primul cotidian, "România".

9

În 1707, vede lumina zilei primul cotidian britanic - "The Daily Courant". Primul cotidian francez - "Le journal de Paris", apare în 1777. În SUA, primul cotidian, "Pennsylvania Pocket", e tipărit în 1784. În 1788, britanicul "The Daily Universal Register" este rebotezat în "Times" şi-şi schimbă şi periodicitatea, devenind cotidian.În aceeaşi perioadă, creşte constant numărul publicaţiilor specializate (medicină, muzică, religie). Articolul 11 al Declaraţiei drepturilor omului şi cetăţeanului, adoptată pe 24 august 1789, afirmă "Libera comunicare a gîndurilor şi opiniilor este unul dintre drepturile cele mai preţioase ale omului; orice cetăţean poate, prin urmare, să vorbească, scrie şi tipărească liber, cu excepţia abuzurilor în cazurile prevăzute de lege.". Pe celălalt mal al Atlanticului, presa a jucat un rol important în revolta contra Angliei şi edificarea SUA: drept recunoştinţă, primul amendament al constituţiei, votate în 1791, îi garantează libertatea. Secolul XIX este considerat secolul de aur al presei. Pe toată această durată, presa a cunoscut o evoluţie considerabilă, ajutată şi de către progresele tehnice. "Times", în 1814, începe să fie tipărit pe o maşină cu aburi, ceea ce-i permite trecerea la un tiraj de o mie şi, apoi, şapte mii de exemplare pe oră. Tot "Times" a introdus postul de corespondent peste hotare şi a început să publice documente oficiale În 1836, Emile de Girardin, care tocmai lansase "La Presse", primul cotidian francez cu informaţii generale de mare tiraj, vîndut cu un preţ modic, ucide în duel un jurnalist din şcoala veche, Armand Carel. Evenimentul a fost prezentat ca simbol al presei de informaţii şi afaceri asupra presei de opinie şi dezbateri de idei. Tot Girardin fusese cel care lansase, în 1831, prima publicaţie destinată informaţiilor necesare - "Journal des connaisances utiles", şi care va realiza o premieră, lansînd romane-foileton în presa periodică. Apărut în 1863, "Le Petit Journal" - condus un timp de acelaşi Girardin - devine primul cotidian european ajuns, către 1890, la tirajul de 1.000.000 exemplare. Între 1900 şi 1914, tirajul total al celor patru principale cotidiane din Franţa creşte de la 2,3 la 4,5 milioane exemplare. În 1860, inventarea presei rotative permite înregistrarea unor substanţiale creşteri ale tirajului tras pe oră (circa 18.000 de exemplare) - moment din care presa devine o adevărată industrie, iar jurnalismul - o adevărată profesie. Se adaugă şi alte perfecţionări privind calitatea cernelei, introducerea stereotipiei, tehnicile de realizare a hîrtiei, dar şi de ilustrare. De importanţă au fost şi intrarea în funcţiune a telegrafului şi inventarea transcriptorului, ce permitea o viteză de o mie, apoi chiar de patru mii de cuvinte pe minut. Este şi perioada în care se organizează primele agenţii de presă: "Havas" - ulterior "France Presse" (1835), "Associated Press" (1848), "Wolf" (1849), "Reuters” (1851) care permit reducerea costurilor de producţie ale publicaţiilor, dar mai ales obţinerea de informaţii mai multe, mai sigure, mai rapide. Tot în această perioadă apare (mai întîi în presa anglo-saxonă) şi se impune "regula celor cinci: cine ? ce ? unde ? cînd ? de ce? ", care a reglat şi definit timp îndelungat jurnalismul de informaţie (care se opunea şi se opune jurnalismului de opinie). Pe tot parcursul secolului XIX, presa scrisă nu a încetat să progreseze şi să devină tot mai puternică. La Paris, tirajul global al cotidianelor trece de la 36.000 în 1800, la 1.000.000 în 1870. Tot în Franţa şi tot acum, se înregistrează apariţia marilor săptămînale regionale. Obiectivul principal al timpului fiind de a seduce un număr cît mai mare de cititori, pentru a atrage publicitate - strategia dominantă era de a vinde cu un preţ cît mai mic posibil, care

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi INTRODUCERE

10

permit reducerea costurilor de producţie ale publicaţiilor, dar mai ales obţinerea de informaţii mai multe, mai sigure, mai rapide. Pasul decisiv către o presă franceză cu adevărat "populară" a fost marcat la 1 februarie 1863, prin lansarea ziarului "Le Petit Journal", de cinci centime, urmat de "Petit Parisien" (1876) şi "Matin" (1883). În acelaşi timp şi urmărind aceleaşi scopuri, apar, în SUA, "ziarele de un cent": "The New York Sun" (1833), "The New York Herald" (1835), "The New York Tribune" (1841), "The New York Times" (1851), iar în Marea Britanie, "ziarele de un penny": "The Daily Telegraph" (1855) şi "The Standard" (1857). În Anglia, chiar se sub-licitează, ceea ce explică apariţia unor "ziare de jumătate de penny": "The Evening News" (1881), şi "The Star" (1888). În SUA, în 1883, Joseph Pulitzer cumpără "The New York World", pentru a face din el ziarul cel mai citit în această ţară. În replică, în 1895, W.R. Hearst cumpără "The New York Journal" şi "Evening Journal", cu care atacă supremaţia lui Pulitzer. Din această concurenţă se naşte jurnalismul modern, cu tot ceea ce comportă : senzaţionalul şi titlurile mari " pe-a-ntîia". Tot în secolul XIX, îşi fac apariţia marii reporteri - veritabili exploratori care parcurg lumea, realizînd reportaje difuzate în serial. De asemenea, începe să apară şi să se impună fotografia; datorită forţei sale, în nu puţine cazuri, cîştigă primul loc în lupta cu textul. De acum, jurnalistul va lucra în cuplu cu fotograful. La începutul primului război mondial, presa cotidiană franceză, cu un tiraj de un exemplar la patru locuitori, era, probabil, cea mai citită din Europa. Ca şi în Anglia, dar spre deosebire de SUA, cotidianele din frunte erau cele editate în capitală. După 1914, presa de acest fel cunoaşte un lung declin, mai puţin "Paris Soir" (devenit, apoi "France Soir"), care a relansat jurnalismul popular printr-o bogată ilustraţie, şi publicaţiile tip magazin. În schimb, se afirmă marile jurnale regionale. În 1919, "The New York Daily News" relansează jurnalismul prin impunerea formatului "tabloid". E momentul în care liniile mari ale presei cotidiene sînt trasate, aceasta împărţindu-se tranşant în "populară" şi "de calitate. “ Însă, în perioada interbelică, radioul şi cinematograful au pus sfîrşit domniei presei. După 1945, sînt de semnalat mai multe fenomene. În primul rînd, acela al concentraţiei forţelor, materializat în apariţia şi afirmarea grupurilor de presă, care s-au axat pe presa de informaţie generală sau către cea specializată, salvînd titluri cu tradiţie, inovînd şi restructurînd. Dar cele mai multe dintre ele au înţeles necesitatea de a fi prezente în mai multe sectoare ale presei şi editării, ocupîndu-se şi de audiovizual sau alte activitităţi ale industriei comunicării. Unele dintre aceste grupuri de presă s-au internaţionalizat. "Elle", titlu lider al presei feminine, lansat în 1945, a devenit un concept mondial prin "închirierea" licenţei, exploatate de către editori din străinătate, ceea ce a permis ca, în 1991, să ajungă la 40 de ediţii diferite, cu 2,3 milioane exemplare difuzate săptămînal. Existenţa unor grupuri puternic financiare a permis inovaţiile: în SUA, grupul Ganett a putut lansa, în 1982, "USA Today", primul cotidian american de informaţii generale cu difuzare naţională, dar şi primul care a utilizat fotocompoziţia prin satelit, ceea ce i-a asigurat mult timp succesul. Apariţia noilor mijloace media a produs mutaţii în presa scrisă, care a trebuit să se adapteze pentru a supravieţui. Stilul însuşi s-a schimbat: asistăm la întoarcerea către o informaţie detaliată, mai dezvoltată decît în alte medii.

Roluri importante în presa romanească în privinţa modernizării actului jurnalistic şi al sincronizării cu presa mondială l-au avut cotidianele "Universul" (1884), "Adevărul" (1888) şi "Dimineaţa" (1904)

În 1889, se înfiinţează "Agenţia română de ştiri". În 1912, "Dimineaţa" apare tipărit în două culori. -o premieră de natură tehnologică

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi INTRODUCERE

11

Termenul de presă, la începutul secolului XIX, desemna tot ceea ce maşina tipografică imprima - cărţi, broşuri, jurnale, foi etc., pe cînd, în vremea noastră, acest cuvînt defineşte doar presa periodică, diferenţiind-o, astfel, de editare (realizarea şi tipărirea cărţilor). Începînd cu anii 60, un mult mai mare rol în mutaţiile suferite de presă au jucat factorii tehnici şi economici. În 1989, în Romania erau 36 de cotidiane şi 459 de alte p ublicaţii. În 1990, se înregistrau 65 de cotidiane şi 1379 de alte publicaţii. În 1993, figurau 100 de cotidiane şi 987 de alte publicaţii. În 1995, existau 73 de cotidiane şi 1059 de alte publicaţii.

Istoricii au demonstrat că forma şi formatul unei publicaţii, la fel ca şi frecvenţa sa de apariţie şi circumstanţele difuzării au marcat tot atît de mult presa periodică începînd din secolul XVII cît şi lupta pentru libertatea de expresie. În faţa concurenţei televiziunii, mai întîi, tirajele au început a descreşte, ca şi veniturile rezultate din publicitate. Şi în Franţa, dar şi în Anglia, unde preţurile ziarelor erau la jumătate, iar tirajele - mult mai mari (3,5 milioane exemplare "The Sun", şi 1 milion "Daily Telegraph" - în 1997). Conform experţilor, bugetul spaţiu-timp al omului modern este de departe destinat mult mai mult mediilor de informare decît oricărei alte activităţi, lăsînd deoparte somnul. Dar, presa scrisă periodică, în mod special cea cotidiană, care era în poziţia de monopol la începutul secolului XX, pare a fi segmentul media care suferă cel mai mult din pricina creşterii numărului de suporturi pentru publicitate şi de mijloace de informare, ca şi din cauza fragmentării audienţei şi individualizării practicilor culturale . Actualmente, acelaşi stoc de informaţii şi lămuriri (sau bază de date) aprovizionează, sub forme diverse, o serie întreagă de suporturi, iar jurnaliştii, deveniţi "multimedia", trebuie să înveţe şi tehnicile acestora. În acest mod, presa contemporană nu face decît să dezvolte o tendinţă veche de interpenetrare a mijloacelor de informare: e suficient de amintit că în secolele XVII şi XIX acelaşi lucru s-a întîmplat pentru rentabilizare, moment în care tipografii au devenit editori de jurnale. Marshall McLuhan în celebra sa carte "Galaxia Gutenberg "(Editura Politică, Bucureşti, 1975, p.7 ), preciza: “Structura mijlocului de comunicare determină structura şi tipul percepţiei senzoriale şi activităţii spiritual-culturale a omului, cu implicaţii profunde asupra întregii vieţi şi organizări sociale”

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi INTRODUCERE

1.2 Etape în determinarea modelelor de comunicare

Comunicarea este funcţia primordială a obiectului de consum, cotidianul, a cărei existenţă depinde de valenţele mesajului, de calitatea emiţătorului şi nu în ultimul rînd de tipul de recepţie al destinatarului. Definirea acestor elemente este o bază importantă a documentării asupra elementelor de influenţă ce determină decizia designerului în stabilirea coordonatelor pricipale ale constituirii formei. Pentru primii teoreticieni, comunicarea se limita la transferul unei informaţii între o sursă şi o ţintă care o recepta. Ea era înfăţişată ca un sistem liniar şi mecanic, fără ancorare în social. Era perioada aşa-numitei concepţii telegrafice.

Modelul Shannon ºi Weaver (1949) Shannon era inginer, iar Weaver, filosof. Preocuparea lor esenţială era de a regla problemele transmisiei telegrafice: semnalul trebuia să ajungă la nivelul ţintei într-o stare cît mai apropiată de cea consemnată la nivelul sursei. Acest semnal putea fi afectat sau bruiat, deformat de către un fenomen de zgomot. Comunicarea este redusă la transmiterea informaţiei. SURSÃ - MESAJ -(zgomot)- CODAJ - DECODAJ - MESAJ - DESTINATAR Avantajul acestui model: va pune în evidenţă factorii care pot perturba transmiterea unei informaţii (zgomot). Dezavantaje: reprezintă o schemă simplistă, care nu se poate aplica tuturor situaţiilor de comunicare; ignoră pluralitatea receptorilor; lasă deoparte elementele psihologice şi sociologice; îi lipseşte componenta de retroacţiune. Modelul lui Harold D. Lasswell Lasswell a fost unul dintre cei dintîi care s-a interesat de comunicarea de masă. După el, se poate descrie "convenabil o acţiune de comunicare răspunzînd întrebărilor următoare: cine ?, de ce ?, cum ?, cui ?, cu ce efect ? Cine - corespunde în plan sociologic structurii de organisme emiţătoare (motivarea comunicării) De ce - corespunde mesajului, analizat în conţinutul său. Cum - defineşte ansamblul de tehnici prin intermediul cărora, la un moment dat şi într-o societate determinată, difuzează, totodată, informaţia şi cultura. Cui - se referă la audienţă, la public, analizîndu-i variabilele (vîrstă, sex etc.). Cu ce efect - presupune o analiză a problemelor de influenţă a mesajului asupra auditoriului. Modelul lui Lasswell defineşte comunicarea drept un proces de influenţă şi persuasiune. Avantaje: interesul esenţial al acestui model este să depăşească simpla problematică a transmiterii unui mesaj şi să prezinte comunicarea ca pe un proces dinamic, cu o suită de etape, avînd fiecare importanţa, specificitatea şi problematica sa; de asemenea, se pune accentul pe finalitatea şi pe efectele comunicării, considerat drept pasiv, ceea ce e fals, întrucît există o influenţă reciprocă între emiţător şi receptor. Limite: este vorba de un model încă simplist. Procesul comunicării e limitat la dimensiunea persuasivă. Comunicarea este percepută ca o relaţie autoritară. Lipseşte orice formă de retroacţiune, contextul sociologic şi psihologic nu e luat în calcul. Prin intermediul acestor două modele amintite pînă acum, comunicarea este văzută ca un

12

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi INTRODUCERE

13

proces liniar, centrat pe transferul informaţiilor. Mai mult, modelele prezintă situaţii de comunicare detaşate de orice context. Aceste modele sînt roadele moştenirii unei anume tradiţii psihologice (behaviosristă). Rolurile emiţătorului şi receptorului sînt total diferite. Receptorul este considerat drept pasiv, ceea ce e fals, întrucît există o influenţă reciprocă între emiţător şi receptor.

Noi concepte Introducînd noţiunile de context şi de feedback, unii cercetători au eliminat defectele primelor modele. Modelul Riley & Riley În cadrul acestui model, autorul ne reaminteşte că noi sîntem indivizi care aparţin grupelor. Emiţătorul şi receptorul sînt, deci, restituiţi grupelor primare (familii, comunităţi, mici grupuri). Aceste grupe primare sînt grupe de apartenenţă, influenţînd modalităţile de a vedea şi a judeca. Aceste grupe evoluează ele însele într-un context social de care depind. Avantajul acestui model e reprezentat de apariţia buclei de retroacţiune între emiţător şi receptor, care arată existenţa unui fenomen de reciprocitate, de interinfluenţă. Feed-back-ul (cercetãrile lui Wiener în domeniul cibernetic) Feed back-ul defineşte reacţia receptorului la mesajul emis şi întoarcerea acestuia către emiţător. Această noţiune a permis cercetătorilor în ştiinţe sociale de a depăşi viziunea liniară a comunicării, ajungînd la concepţia unui proces circular. Se pot distinge 2 forme de feed back: unul pozitiv, care conduce la accentuarea fenomenului pe principiul bulgărelui de zăpadă care se tot măreşte, şi unul negativ, care poate fi considerat un fenomen de reglare ce tinde a menţine relaţia într-o stare de stabilitate şi echilibru. Ei au demonstrat că procesul comunicării implică numeroşi factori, umplînd funcţiile diverse care concură la semnificaţia mesajului. Contribuþia lui Jakobson Modelul lui Jakobson dezvoltă ideea mesajului în comunicare verbală. Acest model este compus din 6 factori: emiþãtor, mesajul, destinatarul, contextul, codul, contactul. Mesajul presupune un codaj şi un decodaj, de unde introducerea factorului cod. Contactul este legătura fizică şi psihologică între emiţător şi receptor. Contextul este ansamblul condiţiilor sociale. Originalitatea principală a acestui model constă în aceea că aceşti 6 factori corespund la tot atîtea funcţiuni. Funcþiunea expresivã: constă în a informa emiţătorul asupra personalităţii celui care transmite mesajul - voinţa de a exprima gîndurile, consideraţiile critice asupra lor .. Funcþia conativã: aceasta va forţa emiţătorul să fie atent asupra destinatarului (incitîndu-l să asculte, să fie atent, să reacţioneze emoţional). Această funcţie apare cu evidenţă în situaţiile cînd finalitatea comunicării este de a face destinatarul să asculte, în sensul dorit de către emiţător. Funcþia faticã: aceasta este relaţionată la contact. Ea permite provocarea şi menţinerea contactului. Funcþia metalingvisticã: se exercită cînd schimbul poartă el însuşi codul şi cînd partenerii verifică dacă utilizează bine acelaşi cod. Funcţie de traducere. Funcþia referenþialã: este orientată către context în măsura în care de acesta va depinde mesajul. Funcþia poeticã: nu se limitează la poezie, căci toate mesajele sînt expresive.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi INTRODUCERE

14

Analizînd aceste 6 funcţiuni ale limbajului, despre care Jakobson spunea că nu se exclud unele pe altele, ci adesea se suprapun, se poate remarca faptul că - 3 dintre ele (expresivă, conativă, fatică) sînt din domeniul limbajului analogic, deci al relaţiei; - celelalte 3 (referenţială, metalingvistică, poetică) sînt din domeniul limbajului digital , al conţinutului CONTEXT funcþie referenþialã

I EMIŢĂTOR __ MESAJ __ DESTINAR funcþie expresivã funcþie poeticã funcþie conativã

I CONTACT funcþie faticã

I COD funcþie metalingvisticã

Schema funcţiilor lui Roman Jakobson poate fi transferată de la mesajul în comunicarea verbală, în cea exprimată prin text şi elemente vizuale , modalităţi de realizare a suportului informaţional în cadrul activităţii de design, a redactării vizuale a cotidianului

1.3. Cotidianul - o formã de comunicare mereu în schimbare Datele de apariţie, formare , dezvoltare şi transformare continuă a presei scrise ne aduc de fapt în atenţie etapele de constituire a suportului material, purtător al mesajului, principalul factor al mobilităţii unui astfel de sistem. Descoperirea lui Guttenberg a marcat începutul unei transformări sociale bazate pe procesul de transmitere a informaţiei prin circulaţia cuvîntului scris şi tipărit. Dezvoltarea tehnologică a mijloacelor de tipărire a angrenat apariţia a noi meserii şi noi modalităţi de comunicare. Necesitatea apariţiei jurnalistului, a fotoreporterului, a agenţiilor profesionale de ştiri, a designerului de presă şi a multor alte profesiuni conexe s-a impus firesc, odată cu imperioasa cerere a unui suport informaţional de calitate. Momentele de după Guttenberg, precum apariţia presei rotative ce a determinat dezvoltarea industriei comunicaţionale, sistemul de tipărire offset, cu pregătire a plăcii bazată pe sistem fotografic, culegerea şi punerea în pagină computerizată au schimbat şi diversificat oferta informaţională de presă scrisă. Crearea caracterelor de literă prin sistem computerizat, prelucrarea prin acelaşi sistem a imaginilor, mobilitatea de a lucra în domeniul paginării au dat noi valenţe comunicării, instaurînd alte reguli de prelucrare a unui astfel de "produs", supus zilnic transformărilor , odată cu circuitul benefic al mişcării informaţiei fără de care nu ar exista. Punctul actual de dezvoltare nu mai prevede doar concurenţa internă, adică în perimetrul aceloraşi produse, ci şi cea exterioară cu ale unor noi sisteme de comnunicare ce prind forţă prin facilitarea asimilării mesajului. Aceste sisteme determină o nouă regîndire a celui actual şi de perfecţionare şi remodelare a modelelor optime de comunicare. Modelul lui Roman Jakobson ce determină funcţiile comunicării corespunzătoare celor 6 factori ai comunicării (emiţător-funcţia expresivă, destinatar- funcţia conativă, context-funcţia referenţială, mesaj-funcţia poetică, contact-funcţia fatică, cod-funcţia metalingvistică) poate fi o bază de control a calităţii informaţiei privind elementele suportului informaţional pe care designerul este dator să le definească şi să le dezvolte conform cerinţelor echipei redacţionale din care face parte. Acest model delimitează configuraţia circulară a comunicării ce determină o continuă transformare şi readaptare la cerinţele dinamice ale receptorului de presă, care se formează şi se reformează împreună cu ea.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

15

2. Determinarea domeniilor conexe ºi elementelor definitorii în activitatea designerului de presã

Activitatea depusă în domeniul graphic-designului pentru presa scrisă a căpătat în ultimii ani o importanţă aparte, redacţiile constituind departamente specializate pentru sectorul de “redactare vizuală” a informaţiei sau apelînd la specialişti pentru constituirea atentă a unei baze logistice de prezentare vizuală a informaţiei, în permanentă conexiune cu perimetrul concurenţial. Acesta va ţine seama de datele speciale rezultate din activitatea redacţională şi conceptuală a cotidianului şi, în acelaşi timp, de cele aparţinînd domeniului de analiză a percepţiei vizuale, precum şi ale modalităţilor consacrate de activitate a perimetrului artistic cu toate caracteristicile acestuia. Rezultă firesc faptul că funcţiile ce determină forma cotidianulu sînt o împletire foarte strînsă a datelor legate de necesităţi de reprezentare şi redactare de tip informaţional şi vizual. În această situaţie, pentru a detalia corect problema formei şi funcţiei în presa scrisă, le vom prezenta pe acestea cumulat, aşa cum există ele în procesul de realizare a unei publicaţii de tipul cotidianului, cu judecarea corectă a obiectului vizual conceput în interacţiune directă cu privitorul (cititorul).

2.1 Elemente de percepþie vizualã în presa scrisã - cotidian Rudolph Arnheim, în cartea sa “Forţa centrului vizual” (Editura Meridiane, Bucureşti, 1995, p.70), defineşte foarte inspirat şi corect obiectul de design (în care, firesc, încadrăm şi cotidianul) drept o compoziţie cu mai multe centre :“Obiectele practice, precum scaunele sau foarfecele, sînt cele mai grăitoare exemple. Un scaun este într-adevăr incomplet fără corpul persoanei căreia îi este destinat să se aşeze. ”Prezenţei retiniene” a scaunului i se adaugă prezenţa indusă a persoanei aşezate, aducînd cu sine în compoziţie un important contracentru vizual. Tot astfel, mînerele metalice ale foarfecii suscită degetele mînuitorului ca pe o parte integrată a conjuncturii date. Designerului îi revine dificila misiune de a inventa o formă care face ca obiectul să arate echilibrat şi complet prin el însuşi şi, în acelaşi timp, capabil de la sine să fie integrat în întregul mai mare care include pe beneficiar, corpul său, membrele sale. Nici un astfel de rol specific nu există pentru privitorul unui tablou, deşi există nevoia generală a mediului de a fi privit.”. Cotidianul, ca obiect al percepţiei, are o particularitate în acest sens, pentru că trebuie delimitat şi ca obiect ce poate fi perceput separat - acesta fiind momentul de prim impact cu cititorul, cînd îşi exercită funcţia de acroşare (atragere-determinată de calitatea informaţiei redactate textual şi vizual), cît şi cea ulterioară, de comunicare a informaţiei care face unirea dintre cele două centre într-un întreg compoziţional constituit. Dacă vom considera cotidianul un obiect realizat compoziţional din punct de vedere al percepţiei vizuale, îi vom determina caracteristicile în funcţie de structura sa şi de existenţa unuia sau mai multor centri dinamici, punctarea celor de atracţie şi determinarea propietăţilorproprietăţilor lor, poziţionarea acestora , realizarea şi stabilirea în cadrul compoziţional al ordinii vizuale şi al echilibrului şi importanţa acestora în transmiterea

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

mesajului propus etc. În acelaşi perimetru de introspecţie nu vom uita, în permanentă legătură cu obiectul , datele oferite de particularităţile de percepţie ale privitorului, fără de care el nu se constituie vizual, “proprietăţile sale fiind aspecte ale rezultatului percepţiei privitorului”. Viaţa noastră cotidiană este guvernată de forţe general valabile întregii specii umane şi fără să vrem acţionăm conform influenţei lor asupra noastră, indiferent că sîntem conştienţi sau nu de acest fapt. Dacă privim paginile cotidianelor din întrega lume, fără a conta proprietăţile tipului de scriere, cu orientarea diferită a sensului de citire, vom întîlni pe forma plană a suportului de hîrtie un joc grafic realizat din depunerea de cerneală tipografică ce defineşte golul şi plinul compoziţional, dispus într-o reţea de coloane verticale de text, definite de rîndurile orizontale ale aşezării semnelor. Această compunere nu este întîmplătoare, ea urmînd firesc şi ordonat, aşa precum observăm în numeroase exemple naturale şi artificiale care ne înconjoară ( dispunerea unor spice întrun lan de grîu , organizarea unor coloane pe faţada unui templu antic , paralelismul unor zgîrie-nori...), supunerea faţă de forţa primordială ce guvernează viaţa pe pămînt şi care prin “centrul său gravitaţional domină toate finalităţile practice”. Avantajul acestei universale reţele este acela că poate determina organizarea unui suport vizual constituit într-o structură excentrică, pe care putem compune un număr important de centri dinamici ai forţelor vizuale, a căror ierahie o putem controla prin diverse sisteme. Recunoaştem aici o compoziţie cu mai multe centre, în care parcurgerea pe verticală a reţelei imaginare ne oferă forţa ierarhiei informaţiei, iar abordarea sa pe orizontală - pe cea a forţei înţelesului, definind dimensiunea verticală ca aparţinînd domeniului contemplării, iar pe cea orizontală - drept cea a acţiunii. Rezultă firesc suportul logic al poziţionărilor aşa-numiţilor centri dinamici, pe care îi vom defini în cadrul analizării cotidianului ca obiect-practic al perimetrului vizual, drept centrii informaţionali, constituiţi din vectori multifuncţionali cu proprietăţii estetice, pragmatice şi semantice. “Echilibrul” este caracteristica principală compoziţională, urmărită de cei care construiesc structura paginii de cotidian (mînuind elementele specifice domeniului). Echilibrul, după cum am mai precizat, nu poate fi gîndit în cazul obiectelor practice din a cărei categorie face parte cotidianul decît într-o interacţiune permanentă cu privitorul (cititorul în acest caz) - două centre care acţionează diferit, dar care alcătuiesc o structură dinamică foarte bine echilibrată. În domeniul de activitate al designului, orice proiect se concepe luînd în calcul beneficiarul funcţiilor sale, permanenta grijă a designerului fiind analiza, sinteza şi definirea stării de echilibru dintre cele două sisteme de forţe, ce sînt mînuite, dirijate, manipulate spre a se echilibra. Fără această dozare continuă a forţelor interacţiunii existentă între obiect şi privitor (beneficiar), existenţa funcţiilor ar fi sub semnul întrebării, iar acea structură de verticale şi orizontale - (asimilate coloanelor de text ale unei pagini de cotidian) elemente specifice reunite tematic în unităţi informaţionale (articol, titlu, subtitlu, şapou, intertitluri, imagine anexată etc.), nu ar putea fi organizată într-o combinaţie în care putem introduce oricîte centre ale căror forţe dinamice să poată fi orientate către ţinte exterioare pluridirecţionale. Putem astfel defini funcţia echilibrului centrilor dinamici în sistemul compoziţional. Grija este de a manipula în aşa fel informaţia existentă în centri, spre o poziţionare adecvată pe suprafaţa reţelei, încît să poate fi corect şi uşor asimilată de către beneficiar (privitor). În acest context ajungem la definirea centrelor de atracţie pe care specialiştii în graphic-design îi evaluează ca orice creator în domeniul vizual prin mărime, lăţime,

16

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

17

culoare, strălucire sau logică de amplasare pe trama verticală, adăugîndu-le în mod particular importanţa informaţională, ce ţine de funcţia de transmitere a datelor. Definim aici importanţa funcţiei de ierarhizare a informaţiei prin existenţa centrelor de atracţie. Accentuarea diferită a centrelor de informaţie delimitează o binevenită ordine vizuală. Dacă această latură caracteristică a structurilor compoziţionale cu centre dinamice multiple nu este corect realizată, mesajul vizual se pierde şi anulează în cazul obiectului funcţional (cotidianul) valoarea şi existenţa lui. Marcarea prin poziţionare este favorizată de structura paginii, trecerile de la un centru la altul realizîndu-se pe verticală, într-o relaţie ierarhică, iar pe orizontală pe una de egalitate, cea înclinată însemnînd intermedierea. Un factor esenţial care determină această poziţionare se regăseşte în centrul de echilibru al întregului compus din obiectul funcţional (cotidian) şi privitor (cititor), pe care îl luăm în calcul ţinînd seama de caracteristicile de percepţie vizuală ale mecanismului de vedere. Specificitatea umană a privitorului (cititorului) ca participant activ (atunci cînd primeşte informaţia existentă în structura compoziţională a obiectului funcţional), considerîndu-se în acelaşi timp doar un observator neimplicat al imaginii generale, ţine de aspectele percepţiei vizuale ale respectivului. Trebuie să specificăm o latură foarte importantă legată de acest fapt care indică determinarea proprietăţilor obiectului în funcţie de rezultatul optim al percepţiei. Acesta este influenţat direct şi de mecanismele vederii, care are particularităţile sale şi de care se ţine seama în construirea întregului compoziţional. Elementele ce pot determina o decizie sau alta în alegerea perimetrului şi populării compoziţiei pot fi legate de modalitatea de explorare care este mult mai rapidă pe orizontală decît pe verticală. Tendinţa de a parcurge optic o suprafaţă de la stînga la dreapta este accentuată în cazul obiectului care se bazează pe acţiunea de citire ce are drept suport înşiruirea logică a semnelor de la stînga la dreapta din cadrul tipului de scriere ales. O importanţă în organizare o are şi faptul că partea stîngă, în raport cu cea dreaptă, pare guvernată de o percepere asimetrică a cîmpului vizual. Rudolph Arnheim descrie aceste particularităţi: “Partea stîngă este înzestrată cu o greutate specială şi are funcţia unui centru puternic cu care privitorul tinde să se indentifice. Ea îi asigură o poziţie din care supraveghează restul compoziţiei, deşi se află faţă în faţă cu mijlocul. Partea stîngă constituie un pivot,în care ponderea este tolerată mai lesne - tot astfel după cum ponderea fizică măsurată pe două registre axiale pare mai puţin mare în apropierea centrului. Această asimetrie perceptivă pare să aibă o cauză fiziologică legată de diferenţa funcţiunilor emisferelor cerebrale din creier. Emisfera dreaptă favorizează în mod normal perceperea organizării, din moment ce, prin acţiunea optică a cristalinelor, informaţia din partea stîngă este proiectată pe partea dreaptă a creierului, este posibil ca partea stîngă a cîmpului vizual să fie favorizată, să fie percepută ca fiind mai grea, mai importantă, mai ”centrată în anumite privinţe.” Prin aceasta definim necesitatea determinării funcţiilor de percepţie ale mecanismului vizual al vederii umane, prin care proprietăţile obiectului devin parte a contemplării, conturîndu-se în dorinţa firească de a fi sau nu percepute. Regula comunicării în presă se bazează în primul rînd pe transmiterea mesajului prin intermediul cuvîntului scris, care este citit şi înţeles cu uşurinţă, fără a forţa persoana receptoare la cel mai mic efort. Putem presupune că partea tipărită a textului se decupează prin propriile contururi, aaaa

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

delimitîndu-se astfel ca o suprafaţă plană. Contrastul dintre partea tipărită şi marginile albe realizează o centrare a comunicării, privirea fiind dirijată în interiorul acestora. În acelaşi timp, neîncadrarea coloanelor între nişte limite bine conturate (sisteme diverse de bordurare) conturează ideea că informaţia are o parcurgere nestingherită, realizîndu-se fără îngrădiri optice în ideea unei permanente mobilităţi şi înnoiri, într-o continuitate firească temporală cu ceea ce a fost şi ceea ce va veni. Spaţiul dintre coloane este benefic percepţiei rapide şi uşoare, ce înlesneşte trecerea de la una la alta fără efort perceptibil. Partea netipărită este tot atît de atent dirijată cît şi partea tipărită, ea rezolvînd spaţiul destinat perceperii fiecăruia dintre centrii dinamici compoziţionali, dar, în acelaşi timp, pentru a semnala prin opriri binevenite apariţiile acestora şi a crea momente de relaxare între acumulările informaţionale.

2.2 Elemente de comunicare vizualã în presa scrisã Definirea percepţiei vizuale ne-a clarificat asupra datelor privind modul de organizare compoziţională bazată pe o structură definită de particularităţile elementelor sale , de implicarea factorilor externi majori în specificul organizarii sale interne şi, nu lipsit de importanţă, de constituirea pentru obiectele funcţionale a unei compoziţii globale cu doi centri (obiect /utilizator), definiţi de factori dinamici compuşi într-o continuă relaţie de echilibru. Am definit, de asemenea, faptul că organizarea compoziţională cu delimitarea centrelor de atracţie şi ierarhizarea acestora creează premisa pentru transmiterea corectă a mesajului, fără de care un obiect practic (cotidianul) nu poate exista. În stabilirea structurii, formatului şi tipului de politică redacţională ales, elemente ce definesc atît stilul, cît şi unicitatea publicaţiei (cele, de fapt, care trasează principalele direcţii de abordare a concepţiei în graphic-design), o mare importanţă o au şi elementele de comunicaţie vizuală ce determină prin metodele specifice de cercetare, influenţate de conexiunile lor cu două domenii majore de introspecţie, semiotica şi estetica , relaţiile existente între emiţător, mesajul transmis şi receptor. Prin noţiuni generale de semiotică (apelînd aici la teorii privind constituirea, funcţionarea şi utilizarea comunicaţională a claselor de semne, studii dezvoltate de Ch.S. Pierce şi Ch..W. Morris), vom descrie circumstanţele prin care un anumit tip de obiect (în cazul nostru cotidianul) poate deveni purtător de semnificaţie printr-un proces de desemnare, în care marcăm existenţa relaţiei triadice interpret, obiect şi mijloc, în calitate de semn. În domeniul comunicaţiei vizuale, această acţiune se numeşte ilustrare, aici mijlocul este constituit dintr-un ansamblu de elemente figurative care se constituie în semn. Cea mai explicită metodă de înţelegere a mecanismului triadic al comunicării este oferită de Ch.W. Moris, cu ajutorul noţiunilor de sintactică, semantică şi pragmatică. Bazate pe acestea, astăzi se definesc cele trei dimensiuni ale obiectului funcţional. Analizînd în detaliu semnificaţia fiecărei dimensiuni, putem stabili că dimensiunea sintactică prezintă obiectul aşa cum este el din punct de vedere al alcătuirii sale şi al înlănţuirii în constituirea elementelor componente. Sintaxa ca termen defineşte puterea de a ordona şi de a combina. În design asimilăm dimensiunea sintactică cu structura obiectului cercetat. Dimensiunea pragmatică determină legea de interpretare a semnului, titulatura desemnînd acţiune, ea reprezentînd, în fapt, funcţiile de utilizare ale obiectului. Dimensiunea semantică este cea care defineşte semnificaţia obiectului, studiile

18

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

19

îndreptîndu-se spre relevarea sensurilor. Această dimensiune a obiectului se studiază din două puncte de vedere: cel al semnificaţiei raţionale a obiectului şi cel co-notativ a imaginii sale. Putem spune din acest punct de vedere că obiectul de design, prin dimensiunea sa semantică, transmite în fapt un dublu mesaj informativ şi interpretativ, realizînd astfel faptul că un cotidian poate fi privit din punct de vedere al comunicaţiei semantice reflectată în cea vizuală ilustrativă din punct de vedere al simbolisticii unui mijloc de comunicare, dar şi a unui sistem de prezentare a informaţiei de o natură prestabilită de politica redacţională. În această dimensiune, aspectul formal final al obiectului este absolut senţial pentru a putea descrie obiectul şi imaginea sa . Aceste trei dimensiuni ale obiectului coexistă întotdeauna, fiind într-o continuă interdependenţă, coerenţa relaţiilor stabilite între ele determinînd proprietăţile aspectelor estetice. Estetica formală a obiectului devine suma tuturor elementelor sau dimensiunilor unui obiect. Proprietăţile estetice ale obiectului se referă şi la perimetrul concurenţial. Aici intervine ideea diferenţierii, semnul devenind unic doar atunci cînd nu este identic cu un altul. Estetica unui obiect nu se măsoară decît în comparaţie cu un alt obiect din sistemul din care face parte. Aceeaşi informaţie, dezbătută de două cotidiane diferite, poate să difere prin modalitatea de poziţionare centrală sau secundară în contextul întregului compoziţional, poate fi marcată prin titluri diferite ca prezentare, mărimea şi caracterul de literă - fiind comentată diferit, în funcţie de politica redacţională. În acelaşi timp, estetica obiectului este influenţată de factorii de mediu, dintre care îi amintim pe cei istorici şi tehnologici, evaluarea unui obiect decurgînd din stabilirea nivelului de cunoaştere şi de evoluţia în timp a familiei de obiecte din care face parte, precum şi de datele privind coeficentul de inedit şi nou al materialelor şi tehnologiilor. Un exemplu potrivit îl descoperim în evoluţia fantastică determinată de culegerea şi tehnoredactarea electronică a textului, ce depăşeşte cu mult facilităţile sau posibilităţile de executare ale acestora în culegerea în plumb sau în cea mai evoluată a lynotipului. Tot aici ne gîndim la dezvoltarea proiectării caracterelor de literă şi de numeroasele variante apărute ca urmare a analizării spaţiului de tehnoredactare. prin programe computerizate destinate. Mai mult, de remarcat spectaculoasa creştere calitativă a redărilor tipografice de text şi imagine datorate apariţiei offsetului, în comparaţie cu rotativele cu calandru şi turnări în plumb. Factorii culturali sînt, de asemenea, hotărîtori în estetica obiectelor, pentru că percepţiile estetice sînt influenţate de sistemul cultural, ce are propriile sale simboluri şi credinţe existente în coduri sociale şi semne . Culoarea este în acest sens un exemplu, avînd diverse reprezentări simbolice. Orice culoare are valoarea sa bine conturată în raport cu reprezentările simbolice ce provin din experienţa noastră şi identitatea noastră culturală. Rudolph Arnheim ajunge la concluzia că “intuirea şi semnificaţiile cromatice şi configuraţionale depind de experienţa noastră individuală, condiţiile biologice specifice şi de latura culturologică a individului”. Chiar şi uzanţa folosirii culorii în comunicare pentru desemnarea diverselor funcţii ale cotidianului sau marcarea intenţionată a anumitor zone spre a fi remarcate uşor sau a fi reţinute în vederea căutărilor ulterioare a diverselor arii tematice este o chestiune de diferenţiere concurenţială şi valorică. Un sector special în perimetrul vizual al zilelor noastre îl costituie diferenţierea prin simbolul desemnat de marcă. “Marca“ devine mesagerul identităţii noastre şi defineşte un anumit grad de civilizaţie, statut social sau mod de abordare a unei anumite activităţi. Dacă aducem în atenţie două titluri a unor cotidiane engleze de”marcă”: ”The Times” şi “The

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

Sun” (pentru România am alege ca exemplu "Adevărul" şi "Libertatea") ne găsim deodată în faţa unor abordări total diferite de transmitere a informaţiei, care ţine atît de politica redacţională, cît şi de format şi structură, cu toate că ele îndeplinesc aceeaşi funcţie generală de comunicare, prin text şi imagini tipărite pe suport de hîrtie. Dacă ne întoarcem la cele trei dimensiuni care stau la baza fundamentării semiotice a comunicării vizuale în domeniul semantic, găsim ecuaţia cuantificării mijloacelor de reprezentare, determinate de proprietăţi optice. Cotidianul se defineşte prin configuraţii (imagini statice) extinse planiform . Definite după substanţa lor, în cazul nostru de analiză sînt atît colorate, cît şi necolorate, prezentate într-un complex cromatic bine dozat în funcţie de informaţie. În domeniul pragmatic avem ca studiu scopul reprezentării, determinat de funcţia practică, aceea care, în perimetrul comunicării vizuale, corespunde funcţiei de comunicare, caracterizate prin logica şi inteligibilitatea transmiterii mesajului. Precizia redactării unei ştiri şi rapiditatea transmisiei deţin o pondere deosebită, fiind cuantificări de prim ordin. În presa scrisă, lizibilitatea textului şi perceperea lui eficientă, în funcţie de ierarhia importanţei informaţiei, sînt proprietăţi ale unei comunicări specifice domeniului. Pentru a se îndeplini aceste funcţii esenţiale este necesar să stabilim corect cîteva repere din cadrul activităţii de tehnoredactare, şi anume: punctul optic de plecare, aria optică primară, stimulatorii de atenţie, colţurile inerte, proprietăţile de utilizare legate de textul scris, tipurile de literă, mărimea corpului de literă, elementele grafice de identificare a publicaţiei, caracteristicile ilustraţiilor şi fotografiilor inserate. Analiza obiectului-simbol în ceea ce priveşte structura sa triadică transpusă în dimensiunile sintactice , simbolice şi pragmatice şi a constituirii lor coerente în cadrul întregului, precum şi analiza unicităţii formei, rezultată prin analiza diferenţelor sesizate în priorităţile aceloraşi tipuri de obiecte existente în perimetrul concurenţial şi a diferenţierilor rezultate prin apartenenţa lor la condiţii de mediu diferite, vin întotdeauna în ajutorul stabilirii profilului unui nou produs sau analizei unuia deja existent . La acestea se mai adaugă elemente “estetice” care se stabilesc în funcţie de producerea unor anumite senzaţii “emoţionale”. La realizarea noului produs, acestea se determină prin teste de piaţă . Ele pot fi senzaţii subiective, interpretări personale legate de nivelul cultural, elemente intelectuale, bazate pe satisfacţia produsă de un obiect bine conceput şi realizat. Ele stabilesc date despre preferinţele consumatorilor. În presă se fac astfel de studii pentru stabilirea portretului-robot al cititorului publicaţiei analizate, căruia i se descoperă atît cerinţele privind informaţia scrisă, cît şi cele privind concepţia grafică, care sînt strîns legate conceptual . Niciodată un cititor de informaţie serioasă şi precisă, redactată de o presă de tradiţie, nu o va accepta ambalată într-o formă ilustrativ bogată în culoare şi imagine, ce caracterizează preferinţele cititorului de informaţie bazată pe ştiri de senzaţie. Cerinţele sale intră în ecuaţia schemei comunicaţiei de presă, în care rolul emiţătorului (expeditorului) este echipa de realizare a publicaţiei ( în care sînt cuprinşi şi specialiştii în graphic-design), obiectul simbol în care se înscrie cotidianul cu toate caracteristicile sale şi receptorul ( cititorul). Această schemă este similară celei ce reprezintă comunicarea estetică produsă în cazul unui proces de “realizare” estetică în care artistul (respectiv designerul) transmite prin intermediul semnelor o informaţie, redactează o ştire , un mesaj ce este transmis contemplatorului (beneficiarului). Designerul , ca şi în cazul echipei de realizare a publicaţiei, poate fi considerat emiţător. Datele mesajului transmis pentru a fi decodificat se impune să fie inteligibile pentru receptor. Acesta obligă astfel emiţătorul să folosească semne cunoscute celui căruia îi sînt destinate.

20

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

21

În funcţie de calitatea mesajului, care în cazul nostru se constituie în proprietăţile obiectului de design (cotidianul), beneficiarul (cititorul) răspunde pozitiv sau negativ, la perceperea lui constituită din acţiuni de interpretare, asociere, semnificare şi apreciere. Accentuăm faptul că atît producerea , cît şi consumarea obiectului depind de criterii de valoare şi reprezentări de valoare. Amintim însă că în acţiunea de apreciere a unui obiect de design am acceptat teoria prin care sînt luaţi în calcul cei trei factori - structurali, funcţionali şi simbolici.

2.3 Analiza suportului informaþional Rolul designului în presa scrisă este marcat de complexa problematică a comunicării, realizată prin textul scris şi elementele vizuale ce-l însoţesc în completarea profesională a conţinutului mesajului destinat publicului. Ce înseamnă un "design bun" în cazul cotidianului, un produs de larg consum, în marea afacere a "comunicării informaţiei"? Distingem de la început două mari categorii de probleme ce se referă, una la necesitatea de reprezentare a produsului analizat , în cazul nostru cotidianul, ce are menirea de a-i stabili personalitatea, bazată pe structura şi orientarea ideologică a canalului de comunicare , alta legată de modalitatea de realizare a acesteia în sensul asimilării confortabile a mesajului de către cititor. Aceste două puncte odată realizate, se declanşează un rezultat economic scontat, căci " designul bun " se vinde bine şi este considerat o auto -reclamă gratuită de cel mai mare impact. Publicaţia supusă unui proces de proiectare corect este în primul rînd scoasă din anonimat prin originalitatea prezentării, conturîndu-i-se caracteristicile dorite de publicul căruia i se adresează. Trăsătura profesională a prezentării este o garanţie pe termen lung a succesului, oferind în doze bine gîndite autoritatea informaţiei certificate, senzaţionalul şi ineditul aşteptat la timp, în rezonanţă perfectă cu producerea evenimentelor, într-o formă perfectibilă şi originală aproape dincolo de modă, prin filtrarea şi simplificarea mijloacelor de comunicare.

2.3.1 Puncte de reper în constituirea suportului informaþional Designul este cel care face informaţia accesibilă în primul rînd prin urmărirea a doi factori determinanţi şi invariabili: caracteristicile alfabetului latin şi particularităţile aparatului uman al citirii. Referitor la aceştia, distingem problematici legate de mecanica procesului de citire, psihologia citirii şi dinamica mijloacelor de prezentare determinate de tehnologia tipăririi. Aceste date sînt corelate cu activitatea de ierarhizare a importanţei informaţiei şi clasificării ei în funcţie de tematică, prezentarea specifică dirijînd către o lectură cu adevărat corectă şi la asigurarea unui public constant. De altfel, orice publicaţie este datoare în primul rînd să-şi cunoască publicul căruia se adresează, oferindu-i cu adevărat informaţia de care are nevoie. Printr-o activitate de design bine condusă, orice publicaţie îşi pune în valoare calitatea textului scris, orientînd cititorul către o informare rapidă, prin dirijarea corectă a procesului de citire , prin organizarea corectă a materialului, asamblînd, totodată, datele

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

22

diverse creînd astfel acea unicitate în diversitate ce-i defineşte trăsătura reprezentativă, marcînd, prin aceasta, elementul original de diferenţiere concurenţială, atît de preţios într-o politică de promovare de produs, pe o piaţă supraaglomerată. În acest sens putem spune că un design bun dă certitudine investiţiei, reflectînd seriozitate şi profesionalism. Ordonarea şi selectarea informaţiei caracterizează editorul şi echipa redacţională, obligînd şi stimulînd totodată cititorul la aceeaşi manieră de consumare a materialului comercializat de publicaţie, ferindu-l pe acesta de pericolul real de suprasolicitare informaţională. Ordonarea informaţiei determină cititorul să o găsească în timp util pe cea dorită. Această calitate determină în primul rînd cumpărarea publicaţiei Prin prezentarea corectă din punct de vedere a teoriilor tipografice de utilizare a scrierii tipărite şi a caracteristicilor speciale pe care designerii le iau în calcul pentru mărirea capacităţii de percepere a textului scris se poate cîştiga în calitate. Aceste caracteristici nu sînt legate de conţinutul textului jurnalistic, ci de modalităţile lui de punere în pagină. Ele sînt utilizate de designer cu intenţia de a scoate în evidenţă valoarea mesajului şi cu obligaţia profesională de a accentua ideile şi cuvintele, de a uşura citirea, de a mări valoarea informaţiei, creînd, în acelaşi timp, un ansamblu familiar, unitar, în care secţiunile diferite se înscriu firesc, obţinîndu-se pentru fiecare o particularitate care să nu distrugă apartenenţa de întreg, definit de ansamblul publicaţiei. Elementele ce creează identitatea vizuală a cotidianului şi care-i conferă valoarea unicităţii într-un perimetru concurenţial, cum ar fi dimensionarea formatului ( descris constructiv de oglinda paginii, cu modelul de plasare al coloanelor şi a numărului acestora), ilustraţiile şi poziţionarea lor, tipul caracterelor de literă şi dimensiunile lor, culorile utilizate, ce pot fi toate reunite în trei mari categorii, cum ar fi textul, părţile grafice şi spaţiul alb ce le conţine, sînt de fapt elementele de lucru ale designerului. Acestea se află într-o permanentă interacţiune cu datele despre beneficiar, adică preferinţele, necesităţile şi cerinţele cititorilor cărora li se adresează. Aceştia, la rîndul lor, sînt influenţati de datele de caracterizare ale societăţii în care trăiesc, care stabileşte în esenţă datele de dialog ale cititorului cu publicaţia, cotidianul fiind supus regulilor ei şi în acelaşi timp principal determinant al schimbării lor. Factorii sociali şi de mediu vor contura principalele trăsături de constituire a tipului de mesaj agreat.

2.3.2 Designerul la graniþa între a fi condus ºi a conduce cititorul Teoriile actuale privind reacţiile lor în contact cu obiectul sînt legate de noile metode de acumulare de informaţii, care definesc faptul că trăim într-o epocă a vizualului în care preferinţele auditoriului se îndreaptă din ce în ce mai mult către informaţia prin intermediul televiziunii şi internetului. În acest caz, presa scrisă este datoare să împrumute unele caracteristici provenind din acest perimetru, adaptate la necesităţile proprii. Definirea auditoriului şi a metodelor de stimulare sînt date iniţiale obligatorii, strategia de comunicare actuală balansînd între nevoile şi dorinţele publicului , intuiţia jurnalistului asupra subiectelor şi creativitatea şi capacitatea designerului de a le înţelege pe amîndouă. În această situaţie s-au făcut cercetări privind ariile de interes ale cititorului în activitatea de citire a unui cotidian.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

23

S-a descoperit faptul că ochii au o arie comună de introspecţie, mişcîndu-se din colţul stîng către cel drept într-o acţiune descendentă . Citirea se face de la stînga spre dreapta, coborînd de sus în jos, avînd destinaţia comună de a ieşi prin colţul de dreapta jos. Tipograful american Edmund Arnold defineşte grafic acest tip de citire prin diagrama Gutenberg, în jurul anilor 1950, atrăgînd atenţia asupra colţului de ieşire comun, şi explică această acţiune pe baza forţei de atracţie gravitaţionale , denumind-o citire gravitaţională. Diagrama citirii menţionează lipsa atenţiei în colţurile dreapta sus şi stînga jos. Arnold afirmă că începutul citirii ar fi localizat în colţul din stînga sus, definit ca arie optică primară. Acesta este stabilită ca arie de început, prin educaţie, din copilărie. Se constată că atunci cînd ochiul a parcurs toată pagina a ajuns în punctul terminal, colţul din dreapta jos. S-a determinat că acest mod de abordare are legătură cu direcţia de citire a alfabetului latin de la stînga spre dreapta (teorie preluată de Stephen Quinn în cartea "Digital Sub-editing and Design, Focal Press Oxford, 2001, p.98). Se precizează că în cazul publicaţiilor tipărite în alfabete semite sau arabe punctele de intrare şi ieşire se inversează.

DISPUNEREA CENTRILOR VIZUALI DETERMINATÃ DE SENSUL DE CITIRE

Cotidiane: cu alfabet latin Românesc

Citirea de la stînga spre dreapta determină un sens dirijat către stînga prin dispunerea centrilor

Cotidiane: cu alt tip de alfabet Japonez

Sensul vertical de citire al rîndurilor determină o altfel de dispunere a coloanelor şi spaţiilor dintre ele-pe orizontală

Evreu Arab

Citirea de la dreapta spre stînga determină un sens dirijat către dreapta pentru dispunerea centrilor

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

Aceasta se poate observa mai ales prin poziţionările pe trama compoziţională ce determină altfel localizările centrilor dinamici, în cazul presei scrise centri vizual principali de accentuare ce determină de fapt centrii informaţionali principali. Ochiul cititorului, atras de stimuli vizuali, pendulează în jurul acestui traseu. Mersul contra gravitaţiei este însă considerat stînjenitor şi în acest caz indicaţiile sînt de a ţine cont de intrare şi ieşire. O altă teorie arată că mulţi cititori pornesc cercetarea conţinutului în zona de mijloc de unde privesc apoi gradat la ce li se pare mai important. De aceea se precizează că în faza iniţială de concepere a unei pagini este bine să se stabilească, ţinîndu-se cont de aceste caracteristici, un centru de impact vizual. Acesta este conceput în majoritatea cazurilor de o imagine de dimensiuni mari sau litere supradimensionate. El s-ar defini întrun punct de plecare al recepţionării informaţiei, urmat apoi ierarhic de stimuli realizaţi din litere de dimensiuni mari, elemente vizuale, elemente colorate (negative sau culori plate), spaţii albe, linii, borduri şi mai apoi textul de bază. În citirea textului de bază ochiul face o mişcare de dus-întors. Întoarcerea se face contra gravitaţiei în aceeaşi zonă de pornire din stînga, ce se constituie într-o axă imaginară de orientare. De aceea se spune că alinierea stînga a titlurilor şi coloanelor este cea mai benefică în procesul citirii. În afară de cum se petrece fenomenul citirii influenţat fiind de liniaritatea şi direcţia aşezării semnelor în alfabetul latin şi de sensul citirii gravitaţionale, un important factor de stimulare a atenţiei este reprezentat de conţinutul şi prezentarea lui specifică. O altă caracteristică este aceea că imaginile fotografice atrag mult mai mult decît partea scrisă. Primele incursiuni ale cititorilor sînt destinate fotografiilor şi apoi titlurilor supradimensionate. Urmare a acestor determinări, s-au tras concluziile faptului că cititorul poate fi dirijat cu ajutorul acestor elemente bine echilibrate şi dozate ierarhic, designerul putînd determina traseul de citire în condiţiile în care şi conţinutul este evaluat şi lucrat la cele mai înalte cote.

2.3.3. Conþinutul determinã forma Vînzarea publicaţiei este de fapt determinată de comercializarea informaţiei de ultimă oră, certificată, garantată ca fiind sigură, prelucrată profesional jurnalistic, oferită "la tavă" de designer. În vederea constituirii unui "meniu " complet, designerul este dator să se informeze asupra a ceea ce urmeză a fi servit. Documentarea asupra a ceea ce reprezintă un text jurnalistic şi ce conţine informaţia dorită de public este absolut obligatorie în faza de concepere a unei publicaţii. Cititorul doreşte să fie orientat în universul care-l înconjoară şi, în acelaşi timp, are nevoie să i se lămurească şi explice faptele ce determină evenimentele zilnice în care şi el este implicat direct sau indirect. Doreşte să fie informat şi , totodată, să afle şi comentarii pertinente şi diverse, ce ar urma să-l ghideze în acţiunile şi opiniile sale viitoare.Astfel distingem diversificarea formelor de prezentare puse în atenţia designerului în concordanţă cu funcţiile de informare, formare de opinii, informare utilitară şi divertisment care ar urma să intre în lista de oferte de comunicare a unui cotidian. Servind aceste categorii funcţionale ale informării, textul jurnalistic va fi tratat divers, diferenţiat vizual în funcţie de conţinut. El va fi dator să respecte codul grafic şi ideologic al publicaţiei, fiind influenţat de sistemul de referinţe al publicului său, ştiindu-se faptul că modalităţile de comunicare şi mesajul trebuie în permanenţă să fie la nivelul de înţelegere al receptorului. Cititorul, în principiu, dispune de un timp limitat acordat informării. În acest sens informaţia va fi condensată, prelucrată jurnalistic trecînd prin filtrul specific

24

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

Axa de îndoire a ziarului delimitează zona de sus ca fiind cea mai importantă conturînd conceptul citirii gravitaţionale de sus în jos. Cele mai importante informaţii în text şi imagine sînt localizate în această zonă

25

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

privind originalitatea mesajului, gradul de înţelegere şi implicare a publicului receptor şi a impactului psihologic asupra acestuia. Stabilirea grupei de cititori căruia ne adresăm este extrem de importantă, ea oferind şi soluţiile de "ambalare a mesajului". Se defineşte faptul că gradul de penetrare a straturilor cele mai profunde ale subconştientului oferă şi gradul mai mare sau mai mic al reţinerii informaţiei. Presa de senzaţie exploatează subiecte privind viaţa de familie , violenţă, sex, cele care pătrund cu uşurinţă în cele mai adînci nivele ale psihicului uman şi care au o mare arie de audienţă ce includ publicul de factură medie şi sub medie. Aceasta este din păcate reţeta succesului şi asigurării tirajelor fabuloase. Evident că şi prezentarea publicaţiei va folosi elemente destinate acestui gen publicistic, delimitîndu-se de cel ce va oferi informaţii de natură economică, socială, politică destinată unui alt nivel de instrucţie a publicului şi care va dori o cu totul altfel de comunicare, atît în text, cît şi în imagine. O definiţie a publicului precizează că este "un grup uman, format din indivizi aflaţi la distanţă unii de alţii,caracterizaţi prin atitudini şi opinii comune şi prin continuitatea ideilor şi valorilor sociale. Structura publicului este derivată din structura socială şi se caracterizează printr-o accentuată mobilitate şi printr-o durată în timp relativ limitată" (Zamfir Călin, Vlăsceanu Lazăr, Dicţionar de sociologie, Bucureşti, 1993).

2.3.4. Adaptarea mesajului la cerinþele publicului Funcţia primordială a unui cotidian, cea de comunicare,este realizată prin intermediul textului jurnalistic, transmis prin mijloace specifice acestuia, determinate de limbă, genuri ale presei tipărite, modalităţi grafice de prezentare şi procese de proiectare şi tehnologie specifice tipăririi. Publicul poate fi pierdut foarte uşor, ori prin necorelarea mesajului transmis cu necesităţile de informare ale acestuia, ori prin prin minimalizarea importanţei canalului de comunicare. Corrado Maltese ("Mesaj şi obiect artistic", Editura Meridiane, Bucureşti, 1976, p.36) explică procesul de comunicare şi constituire a mesajului prin implicarea activă a receptorului , emiţătorului şi mijlocului material care produce stimulii:acesta "este, în esenţă, un produs al receptorului, însă el îl atribuie emiţătorului şi-l proiectează asupra lui pentru că propriul său comportament este condiţionat de o experienţă, istoric constituită, care include ceea ce el crede că este comportamentul emiţătorului intenţionat, în timp ce la rîndul său emiţătorul intenţionat îşi modelează propriul comportament după experienţa de recepţie pe care o posedă, şi ea istoric constituită, şi pe care o consideră că este proprie receptorului. Din această cauză, mesajul , în cazul unor emiţători şi receptori animaţi şi conştienţi, apare ca opera lor comună, plasată la mijloc între emiţător şi receptor şi reflectă strict relaţiile reciproce prin mijloacele de stimul adoptate. Cu toate acestea, din punctul de vedere al analizei perfect obiective, schematizarea sumară a procesului de comunicare nu poate fi decît: emiţător stimuli-receptor care constituie mesajul, în care singura şi adevărata diafragmă şi cale obiectivă între emiţător şi receptor este mijlocul material care produce stimulii. De el, şi numai de el, depinde structura obiectivă a oricărui mesaj, cît şi raportul dintre emiţător şi receptor". Caracteristicile receptorului de presă sînt esenţiale pentru stabilirea structurii şi componentelor mesajului transmis prin suportul material al cotidianului. Motivaţiile sale în dorinţa, devenită necesitate, pentru achiziţionarea cotidianului ales, sînt multiple şi mult

26

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

27

diversificate, nuanţările şi transformările lor în timp fiind extrem de sensibile. Datoria şi obligaţia profesională a fiecărei unităţi de difuzare a acestor tipuri de informaţie este de a le contoriza şi de a le elabora în proporţia în care ele sînt cerute, fără a perverti sau modifica acurateţea mesajului, ce se vrea a fi un element pozitiv şi imparţial al dialogului social stabilit între publicul cotidianului şi societatea din care face parte. Mobilul pentru care un individ se hotărîşte să aleagă o anumită publicaţie este o sumă de date provenite din foarte multe domenii, dintre care unul este legat de structura umană, cercetată din punct de vedere psihologic. Cercetarea stării emoţionale provocată unui individ în interacţiune cu obiectul ce i-a stîrnit dorinţa de a acţiona în vederea dobîndirii lui este esenţială în vederea stabilirii caracteristicilor care provoacă necesitatea achiziţionării lui. Pe baza ei, se doreşte a se analiza reacţiile individului la diverşi stimuli, dar şi a publicului din care face parte. Din categoria tendinţelor umane clasificate de psihologi în: tendinţe legate de viaţa vegetativă, tendinţe legate de relaţii umane şi cele legate de autoconservare şi dezvoltare a individului, C.R. Haas ( "La publicite, theorie, technique et pratique ", Editura Dunod, Paris, 1965 ) alege ultimele două care ar interesa privind datele furnizate de acţiunile economice şi sociale ale oamenilor( la care am adăuga necesitatea de a se informa prin cotidian) împărţindu-le şi pe acestea două în mai multe categorii : tendinţe egoiste, cu subdiviziunile instinct de conservare, instinct de dominaţie şi instinct sexual; tendinţe ego-altruiste împărţite în categoriile amor propriu şi ambiţie; tendinţe altruiste cu tendinţele pentru simpatie şi imitaţie, tendinţele ideale cu subdiviziunile iubire pentru ştiinţă, sentiment al datoriei, sentiment religios, atracţie către frumos. Autorul precizează "acestea nu sînt, bineînţeles, decît tendinţe generale susceptibile de a se subdiviza la infinit: practic putem aduce aici orice formă de sensibilitate, oricare acţiune a unui individ în una sau mai multe dintre aceste tendinţe generale. Putînd exista sub două forme (latentă sau activă), ea nu se întîlneşte niciodată în formă pură la oameni, decît modificată prin experienţă, gîndire, educaţie, tradiţie. Ea nu este stabilă chiar la acelaşi individ, fiecare perioadă de viaţă avînd psihologia sa particulară ". De aici putem trage şi concluzia necesităţii cunoaşterii publicului căruia ne adresăm. Proiectarea structurii mesajului poate fi astfel orientată în funcţie de aceste tendinţe psihologice, cerinţele de informaţie fiind axate pe satisfacerea lor documentară. Tendinţele egoiste prin diviziunea instinctului de conservare vor cere informaţii în majoritatea cazurilor utile şi practice ce vor oferi cititorului un ghid de comportare pentru a se orienta către o viaţă uşoară , vizînd în permanenţă obţinerea unui confort sporit. Cotidianul devine în acest caz un mijloc de informare destinat localizării individului în perimetrul său de viaţă, un mijloc de documentare vital, dacă informaţia este redactată corect , fără perturbări şi influenţe în comentarii. Cotidianul poate satisface şi cerinţa celor atinşi de instictul de dominaţie, caracterizaţi prin dorinţa de a fi importanţi, animaţi de dorinţa de a fi superiori celorlalţi, de a cîştiga onoruri şi bunuri materiale din necesitatea de a le avea de dragul de a le avea. Această tendinţă este periculoasă in mediile de informare aservite, ce pot deveni un mijloc de exercitare a unor voinţe, creînd, deliberat, personalităţi de hîrtie, prin metode de persuasiune şi influenţă, prezente cu preponderenţă în mediul politic şi de afaceri. Pe acelaşi sistem se pot impune şi personalităţi artistice cu identităţi minuţios construite din texte şi imagini.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

Instinctul sexual, dacă mergem la teoria freudiană, care-l raportează la aproape toate acţiunile individului, conştiente sau inconştiente, corespunde unei cerinţe fiziologice, ce de multe ori,în paginile cotidianului, lasă loc de consumări nepericuloase dacă acestea sînt bine dozate în raport cu dimensiunea întregului pachet de informaţii de acoperire a diverselor domenii solicitate. Un inconvenient evident este redimensionarea procentului de apariţie în acord cu dorinţele pecuniare de obţinere a profitului fără discernămînt, fenomenul vizînd o repercusiune socială nefavorabilă, subiectul atingînd o categorie mare de cititori, de la cei cu o pregătire complexă pînă la cei cu pregătire submedie. Subiectul este atins de multe ori şi colateral, prin rubrici speciale de modă şi înfrumuseţare. Tendinţele ego-altruiste se regăsesc în complexa tramă a relaţiilor sociale în mijlocul căruia se regăseşte cititorul de cotidian. Judecat după anturaj, mediul în care trăieşte, construit din obiecte devenite etalon al unui statut social ce-i conturează indirect personalitatea se va alătura unei publicaţii sau alteia după numele şi valoarea de marcă a acesteia. Dorinţa de a fi flatat, chiar şi pentru opţiunea alegerii unui obiect, se bazează pe caracteristici create special pentru a defini asocierea obiect-consumator prin satisfacerea amorului propriu. Dorinţa de dominaţie combinată cu stări emoţionale şi amor propriu în urmărirea traseului determinat de o anumită conduită socială creionează un alt tip de tendinţă egoaltruistă, ambiţia. Aici constă motivaţia alegerii publicaţiei prin care se vor obţine informaţii ce pot constitui o bună documentaţie în jalonarea reperelor profesionale. Localizarea individului corectă în ierarhiile şi structurile sociale poate constitui o motivaţie în achiziţionarea de informaţii legate de această problemă mereu în transformare şi restructurare. Participarea la durerea sau bucuria aproapelui poate îmbrăca aparenţa unei tendinţe dezinteresate, tendinţă provenită din simpatie, numită tendinţă altruistă. Aplicată la un grup de prieteni, familie, la o grupare umană, la întreaga lume, se poate materializa în spirit de castă, de clasă, de rasă, de partid, civism, patriotism, la caritate, umanitarism. Cotidianul este cel care permanent informează asupra mişcărilor de aderare la o formaţiune sau alta , politică sau umanitaristă, transformărilor şi devenirilor în mişcările sociale şi impresionantelor realizări în domeniul operelor de caritate. Una dintre cele mai folosite tendinţe în tehnica de dirijare a cititorului de presă este tendinţa de a imita, ce se prezintă ca un act de contagiune emoţională similară simpatiei. Imitaţia face părtaşi emoţional, în faţa unei emoţii sau la expresia unei emoţii la consumarea acesteia. Tendinţa de imitaţie este una dintre cele mai puternice, explicaţia fiind că se găseşte la rădăcina vieţii ce există în supravieţuirea individului aparţinător unei mulţimi de indivizi care se influenţează reciproc. Contagiunea exemplului este puternică, iar individul angrenat în jocul influenţei colective, ce stă la baza imitaţiei, acţionează în consecinţă. Puterea de influenţă a cotidianului este multiplă şi într-o multitudine de direcţii. Fiind un mijloc ieftin de informare, el este în primul rînd baza de influenţare a maselor. Puterea exemplelor prezentate este inegalabilă . Oamenii care au reuşit sînt în primul rînd un exemplu şi după aceeea un model de imitat, un deziderat şi o ţintă. Metodele de influenţă

28

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

29

sînt inegalabile şi extraordinare de eficiente în direcţia stimulării aceastei tendinţe de imitare, care prin cotidian şi multitudinea de direcţii acoperite îşi pot găsi cu uşurinţă modele de urmat. Alegerea de a aparţine prin imitaţie unui anumit grup uman este imensă şi extrem de facilă pentru cotidian. Noţiunea de modă este un exemplu extrem de elocvent în această direcţie, dacă amintim mecanismul de realizare a ei prin lideri şi imitatori şi prin faptul că această noţiune estetică nu se referă numai la cunoscuta direcţie a vestimentaţiei,ci şi în cele comportamentale şi sociale. Cotidianul este una dintre cele mai eficiente metode de a prezenta, descrie şi a crea eroi şi mode comportamentale. Alegerea lor este însă iarăşi sub semnul calităţii, echilibrul între pozitiv şi negativ fiind un barometru social în structura pozitivă a unei societăţi de consum. Tendinţele ideale pun în atenţie alte direcţii de alegere a sumarului unui cotidian. Dragostea de cunoaştere, ce poate să fie o formă a instinctului de conservare, cît şi o latură a curiozităţii umane a individului, poate fi o miză în achiziţionarea publicaţiei. "Ia să văd ce s-a mai întîmplat" este un îndemn zilnic în motivaţia de cumpărare, curiozitatea fiind adesea satisfăcută complet prin acest mijloc de informare. Sentimentul datoriei animă conştiinţa morală a oricărui individ ce conştientizează trecerea şi participarea sa în contextul epocii pe care o trăieşte. Formarea unei opinii în această direcţie este aproape o datorie a unui cotidian care se respectă şi care oferă o informaţie certificată şi imparţială.. Sentimentul de trăire emoţională a frumosului se regăseşte atît în forma bine gîndită din punct de vedere al proporţiei, armoniei, echilibrului a publicaţiei însăşi pusă la dispoziţia cititorului, dar şi la informaţii privind această categorie ce animă prin regăsirea şi consumarea acestei noţiuni din punct de vedere emoţional. Aceste tendinţe umane nu se află niciodată în stare pură şi mai mult într-o continuă transformare şi dozare odată cu modificarea permanentă a societăţii din care fac parte. Indivizii marcaţi de acestea se constituie într-un public ce se orientează către o anume formă de sursă informaţională care să le satisfacă într-o formulă cît mai aproape de aceste necesităţi. Jocul ofertelor în acoperirea dorinţelor umane e constituit în reţete şi oferte informaţionale pe care orice publicaţie le dozează într-o variantă ideală pentru publicul ei.. Această alchimie oferă originalitate şi particularitate, acoperirea unei grupe mari de tendinţe asigurînd evident succesul publicaţiei în stîrnirea dorinţei de achiziţionare, care se bazează pe provocarea emoţiilor prin apelarea la tendinţele emoţionale, ce se constituie pe o logică a sentimentelor.

2.3.5. Declanºarea dorinþei de achiziþionare O altă treaptă ce trebuie îndeplinită după stîrnirea dorinţei este cea a necesităţii de achiziţionare a cotidianului. Dorinţa în sine avînd un caracter fugitiv, trebuie menţinută permanent, ca şi transformarea acesteia în necesitate avînd întotdeauna un caracter dinamic. Cotidianul, fiind suportul dialogului social, este continuu conectat la transformările acesteia, rezistînd printr-o permanentă reconsiderare, atît în prezentare, cît şi în informare. O particularitate a acestuia este faptul că pentru el nu este atît de eficientă o publicitate destinată obiectului în special, care ar determina prin metodele ei cumpărarea, el însuşi fiind un mijloc de publicitate constituită prin modalitatea particulară de prezentare a conţinutului.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

Sistemul de a acţiona a acestui tip de publicitate nu este totuşi diferit de al celei clasice. Mecanismul de influenţare se exercită asupra spiritului omenesc, avînd aceeaşi manieră de abordare a individului. Mecanismul sintetic este propriu acestui tip de publicitate. Demonstraţia care se bazează pe raţionament aduce în favoarea ei multiple probe ale raţiunii. Informaţia pertinentă aflată din mai multe unghiuri, cu acea minunată conducere specifică către adevăr proprie presei scrise , punctată de dovezile vizuale, inegalabile probe fără cuvinte ale sectorului de fotografie de presă sînt primele elemente în favoarea necesităţii de achiziţionare a cotidianului. El se adresează raţiunii obiective şi informaţia certă şi verificată este elementul principal de a convinge al sistemului de autopublicitate pentru necesitatea cumpărării. Persuasiunea este un alt sistem de influenţare ce se adresează personalităţii afective, ce se exercită asupra cititorului, care rezonează la sentimentele, ideile transmise, devenind un consumator permanent al acestora. Prin sistemul de sugestie în sens larg, cotidianul obţine, pe baza unei autorităţi dobîndite prin dovada continuă a activităţii sale de informare prin cuvîntul scris, o încredere deosebită, ce stimulează reînoirea continuă a legăturii dintre emiţător şi receptor. Sugestia în sens strict nu este o caracteristică a presei de calitate.Ea îşi exercită voinţa asupra automatismului receptorului în sensul realizării unor acţiuni sau implementării unor idei de care acesta nu are cunoştiinţă, intrînd în sfera acţiunilor de propagandă ce indică o presă de influenţă. În procesul de determinare a cititorului spre publicaţia dorită, un rol esenţial îl are tipul de atenţie pe care aceasta o stîrneşte. Atenţia spontană este cea care se determină prin elemente de şoc de o intensitate mai mică sau mai mare; ea este instabilă pentru că spiritul poate fi atras de către alte obiecte din aceeaşi familie sau alta care se substituie imediat celui vechi. Cotidianul are una dintre funcţiile primordiale, cea de acroşare, ce se materializeză prin noutatea informaţiei oferite sau originalitatea demersului grafic pus în slujba etalării informaţiei. Dacă este deja stîrnită curiozitatea, cititorul trece de la tipul de atenţie spontană la cea voluntară, ce pregăteşte atît cît se menţine procesul mintal de înţelegere şi de judecată a informaţiei. Acest tip de atenţie poate fi marginală, atunci cînd individul păstrează un sentiment de transcendenţă, de disponibilitate la imprevizibil. Ea poate să remarce în acest caz detalii revelatoare, esenţiale, cu valoare simbolică şi să se transforme într-o formă sintetică proprie cititorului de cotidian care parcurge ziarul notînd titlurile sau elementele vizuale deosebite. Dacă stimularea este permanentă şi atenţia spontană se transformă în cea voluntară ce devine fidelă obiectului spre care se îndreaptă, atunci stimulul produs de factori de două categorii: factori psiho-fiziologici (formă, mişcare, ritm, culoare) şi factorii psihologici declanşaţi de noutatea care atrage curiozitatea sînt corect proiectaţi şi dozaţi pentru a acţiona.

2.3.6. Noutatea - o efemerã permanentã Un element absolut esenţial pentru stimularea atenţiei este noutatea, care, în cazul presei scrise, este şi elementul principal ce determină constituirea informaţiei comunicate. Noutatea în sens larg poate fi o idee nouă, o imagine necunoscută, un element străin, o imagine sau un obiect plasat într-un context neobişnuit. Orice evadare din obişnuit ce poate fi acţiune, idee sau uzanţă este sesizată şi selecţionată spontan ca fiind interesantă, şi necunoscută.

30

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

31

Noutatea poate să apară datorită unei specificităţi, rarităţi ce surprinde prin apariţia determinată de contactul cu un anumit temperament, cu o anumită cultură, o anumită profesie sau preocupare. Ea produce întotdeauna curiozitatea, ce creează involuntar impulsul de alegere a cotidianului. Presa este un mijloc permanent de aducere în atenţie a noutăţilor. Noutatea informaţiei în acest domeniu are particularităţile ei de determinare: poate stîrni atenţia pentru că apare prima pe canalele de difuzare, are calitatea de a fi cît mai aproape de înţelegerea şi cunoştiinţele publicului. Este pertinentă avînd legătură cu probleme dezbătute şi aflate în atenţia publicului, implică personalităţi importante, prezintă un impact social deosebit al evenimentului, este inedită şi stîrneşte emoţii puternice , deosebite. Acestea sînt cîteva caracteristici privind informaţia; punerea ei în pagină poate să o scoată în evidenţă sau o poate distruge prin omitere sau prin ierahizarea ei nejustificată . Noutatea trebuie să apară în zona centrelor de interes şi să fie într-un raport benefic între dorinţa de a înţelege şi de a i se comunica. Ea trebuie să prezinte un interes legat de perioada în care se comunică şi care intră în sfera de înţelegere a publicului. Înţelegerea se produce atunci cînd stimulentele spontane , prin reprezentări elocvente şi operative, determină apariţia atenţiei voluntare. Această transmitere se bazează pe reprezentări mai vechi, ce creează nişte scheme familiare cunoscute, ce constituie repere în procesul de înţelegere. De asemenea, interesul pentru un obiect pentru care se acordă atenţie voluntară este în funcţie de valoarea pe care o reprezintă aceasta pentru individ . Este legat şi de modalitatea de prezentare care trebuie să fie demnă de interes, impresionantă, pasionantă. În concluzie, caracteristicile ce se transmit constituie noutate dacă stîrnesc interesul într-o zonă unde aceasta poate fi înţeleasă, unde atinge zonele afective , emoţionînd şi stimulînd atît prin suportul informaţional, cît şi prin modalitatea de punere în pagină, care va apela la valoarea de reprezentare a factorilor psihofiziologici legaţi de formă, culoare , proporţii, ritm, armonie, mişcare, adaptaţi la caracteristicile presei scrise. Condiţiile de captare a atenţiei la cotidian sînt, de obicei, improprii , în circumstanţe diverse, mereu pe fugă, ceea ce desemneză o atenţie cu un coeficient scăzut. În aceste condiţii, ansamblul tehnico-vizual angrenat în realizarea cotidianului trebuie să fie capabil de a-şi doza capacităţile pentru a crea efectul de acroşaj, prin care atenţia spontană este stimulată să faciliteze lectura printr-o ierahizare corectă a valorilor informaţionale cu punctări de susţinere a atenţiei voluntare sintetice , cu realizarea alternanţei dintre timpii puternici şi slabi, prin dozarea echilibrului compoziţional al paginii şi prin alternarea corectă a contrastelor, prin crearea unei ordini vizuale şi a unui sistem de conducere itinerară către secţiunile şi rubricile publicaţiei, în vederea obţinerii unei atenţii adecvate obiectului, ce presupune o reîntoarcere fidelă la aceeaşi tip de publicaţie. Noutatea pentru un cotidian trebuie să existe pe tot întregul său şi va avea un statut paradoxal de permanenţă, motivaţia cumpărării constînd în existenţa ei. Noutatea informaţiei stîrneşte interesul pentru presă, care există întotdeauna în subiectele ce ating pulsările fundamentale ce există în tendinţele umane deja descrise ce au un caracter universal şi permanent în structura umană, dozarea lor vizînd datele specifice ale publicului avut în vedere. Informaţiile, dacă nu realizează o participare emoţională efectivă , nu stimulează atenţia voluntară. "Aceste centre de interes se reduc în ultimă instanţă la patru: foamea, şi, cînd ea este satisfăcută , la căutarea bunăstării; frica de moarte, acea legată de forţe naturale sau de agresiune umană care se dezlănţuie combătînd-o şi se compensează prin speranţa de securitate; dorinţa sexuală satisfăcută

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

32

Funcþiile sociale ºi conþinutul informaþiei

Elementele suportului informaþional

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

33

sau refulată, recunoscută sau sublimată; instinctul patern, cu generozitatea sa, cu dorinţa de protecţie şi dăruirea de sine, cu imensa sa capacitate de milă. Dacă vom face să vibreze aceaste coarde, şi poate chiar mai multe, putem fi siguri că am atins umanul cel mai profund pe care-i posedă toţi oamenii. Condiţie necesară, dar nu suficientă. Dacă presa, într-adevăr, foloseşte resursele umane ancestrale de povestitor (pentru că nu are altele) funcţia sa nu este aceea de a trezi imaginaţia, ci aceea de a conduce la palpabil, la adevăr. Parabola sa este derizorie , dacă nu reuşeşte să ghideze şi să judece corect.“ (Bernard Voyenne, "La presse dans la societe contemporaine", Librairie Amand Colin, Paris, 1971, p.46).

2.3.7. Cotidianul - mediatorul dialogului social- concluzii Este foarte important ca între presă şi public să se stabilească o relaţie de încredere, chiar dacă publicul şi-o manifestă, în primă instanţă, în contact cu scrierea tipărită asociată de multe ori documentelor oficiale. Senzaţia este că mesajul scris are valoarea oficială a unui document probator. Publicul, prin intermediul presei, doreşte să se reprezinte şi să fie reprezentat, în cele mai multe cazuri apărat. Presa reprezintă societatea din care face parte publicul, ordinea sa socială, simbolistica sa. Motivaţia cumpărării este multiplă, chiar dacă mobilul principal este cel al comunicării ce oferă legătura cu societatea din care publicul se desprinde cu multitudinea lui de indiscreţii ce o privesc şi care şi le satisface pe această cale. Cheia care-l face să o înţeleagă în sistemul ei de organizare şi acţiune este tocmai presa scrisă, ce prin capacitatea de informare îl pregăteşte , îl formează şi îl reformează pentru a i se putea supune, dar şi paradoxal, a o transforma. Presa este o istorie a momentului, un stop-cadru efectuat zilnic asupra evenimentelor marcante, ce sparg prin producerea şi consumarea lor obişnuitul cotidian. Textul şi imaginea tipărită pe suportul mobil uşor de transportat constituie un sistem economic şi la îndemîna tuturor celor "care ştiu să citească". Prin această modalitate ingenioasă, ea devine lesne o necesitate, mai ales atunci cînd ajunge să rezoneze cu receptorul său din toate punctele de vedere:funcţional, structural şi simbolic. Presa acţionează activ în conştiinţa publicului, care ştie că poate fi implicat el însuşi în acţiunea ei prin fenomenul de redundanţă, putînd deveni o nouă sursă de informare. Prin presă, curiozitatea sa devine un sistem de autodeterminare. Din inocentul "Ce s-a mai întîmplat astăzi ?" poate găsi răspunsurile la marile întrebări cotidiene: "Unde sîntem? " şi "Unde vom ajunge ?" Diversitatea informaţiei prin această metodă de transmitere pătrunde la toate nivelele de pregătire, dotată cu strategia de a atinge problemele esenţiale şi fundamentale ale umanului. Instantanee , prin surprinderea evenimentului cît mai aproape de producerea lui, cu o acţiune permanentă de informare , ea are un caracter universal, fiind aproape în toate domeniile manifestării umanului. Funcţiile sale de comunicare îşi rezevă paliere diferite, unele informînd cu datoria primordială de a şti şi de a face ştiut la toate nivelele, altele sintetizînd şi expunînd opinii pe

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

pe baza unor judecăţi de valoare , funcţie ce presupune şi prezentarea opiniilor formate, altele creînd modalităţi de divertisment, într-un sens mult mai larg decît poate fi descris prin cuvînt. O ierarhie bine dozată a celor trei funcţii asigură o presă sănătoasă. Prezentarea lor în text şi imagini vizuale va urmări tipul de comunicare, punctînd diferit funcţiile: cea de informare va scoate în evidenţă claritatea comunicării, centrînd imagini pe documentele prezentate drept dovezi, ce vor reproduce cu fidelitate şi concizie ştirea enunţată, explicaţiile vor avea locuri cheie, fiind unele dintre cele mai citite texte, prezentările de opinii ce conţin rapoarte captivant întocmite vor întregi acest sector. Opiniile : cele declarate ale cotidianului, vor fi altfel prezentate decît cele implicite, ce se vizualizeză diferit prin selecţie şi decît cele sugerate sau de cele intenţionat manipulate. şi decît cele sugerate sau de cele intenţionat manipulate. Zona de divertisment, ce are funcţia vitală de compensare a refulărilor cotidiene, se va distinge net ca material de prezentare faţă de celelalte două. Acest sector este conceput ca o metodă de a ieşi din alienarea zilnică. Aventura ce nu o poate trăi cineva în viaţa zilnică o poate consuma pus în situaţii limită, prin intermediul presei. Presa asigură aici funcţia de compensare, găsind o metodă de refulare fără pericol ale unor sentimente negative ce se topesc într-o ficţiune bazată pe autenticitatea suportului. Funcţia de divertisment a presei (care se constituie şi în cea mai răspîndită posibilitate de distracţie) are un rol terapeutic într-o societate în care individul nu-şi poate consuma trăirile. Sectorul de evadări pune la dispoziţie suporturile unor reverii şi visări de hîrtie tipărită, cel al identificărilor pozitive cu modele construite sau descrise de eroi din diverse domenii (artistic , politic, afaceri...), şi cel al senzaţiilor de distanţare faţă de evenimente şi acţiuni negative , citite departe de producerea lor, din "fotoliu", realizează un plin emoţional necesar unei societăţi de consum. În marea piaţă comunicaţională, presa scrisă joacă un rol aparte, chiar prin însăşi modalităţile ei de transmitere a mesajului comunicat. Hîrtia pe care o transformă în jurnal necesită operaţiuni: de receptare a informaţiei, de elaborare a ei pentru cele trei dorinţe, bine conturate ale publicului, de a cunoaşte faptele, de a trăi emoţiile, de a judeca valorile şi de difuzarea acestora în vederea comercializării. În acest sens, presa îndeplineşte patru operaţiuni de bază care se completează în cadrul întregului, dar care sînt diferite ca modalitate de abordare: căutarea informaţiei, pregătirea ei, realizarea efectivă a cotidianului în raport cu publicul său şi difuzarea, toate petrecîndu-se într-o unitate de timp foarte scurtă, mereu aceeaşi, care determină în fapt realizarea lor specifică. Influenţa factorilor de mediu, ce presupune climat social, istoric, dar şi perimetru concurenţial intern (între tipuri de cotidiane) şi perimetrul concurenţial extern (privind alte metode de comunicare ), realizează o puternică influenţă asupra obiectului în toate funcţiile sale. Ţinînd cont de toate aceste date, munca designerului este multiplă, datele care concură la organizarea structurală a cotidianului împletindu-se cu cele funcţionale şi cele simbolice, în contextul determinat al factorilor de mediu.

34

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

35

DEFINIREA CELOR TREI DIMENSIUNI ALE OBIECTULUI DUPÃ CHARLES MORRIS

COTIDIANUL MEDIATORUL DIALOGULUI SOCIAL

Organism dinamic, COTIDIANUL este mediatorul dialogului social susţinut între public şi societate. Cele trei dimensiuni ale obiectului estetic ce-l determină ca apariţie, constituire şi devenire sînt într-o permanentă corelare cu factorii externi determinaţi de contextul concurenţial, contextul istoric, tehnologic şi cultural. Mesajul este rezultantul fericit sau nefericit al acestei simbioze supuse permanent schimbărilor interioare şi exterioare. Designul este cel care, prin elementele de constituire ale suportului material al mesajului, realizează obiectul într-o perfectă echilibrare şi determinare a celor trei dimensiuni.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

2.3.8. Determinarea factorilor psiho-fiziologici În sensul celor analizate anterior, factorii psiho-fiziologici de care se leagă caracteristicile obiectului trebuie bine conturati şi evident nedisociaţi de ceea ce înseamnă în fapt mesajul şi canalul de transmitere a lui prin presa scrisă. Aceştia, după cum am menţionat şi în capitolul anterior, au un rol determinant chiar de la primul contact al receptorului cu mesajul. Forma cu ingredientele sale, ce-i constituie întregul, culoarea, ritmul şi mişcarea sînt factori esenţiali în determinarea valorică a obiectului.

2.3.8.1. Ingredientele întregului Punctul - stop în circulaţia textului Punctul, care este şi cel mai mic şi indivizibil semn grafic, poate îndeplini în domeniul presei mai multe acţiuni, fiind legat semantic şi de funcţiile sale în alfabetul ce stă la baza textului şi una dintre principalele modalităţi de comunicare a domeniului. Punctul poate fi un mijloc de atragere a atenţiei şi de fixare a privirii, a stopării sale temporare, nu numai în sensul de organizare legică a scrierii de a opri înşiruirea cuvintelor dintr-o propoziţie sau o frază sau de a constitui în structura ei de semn, vocala "i", cu inegalabila conotaţie a "punctului pe i", ci şi ca loc de odihnă a ochiului pe o suprafaţă fără limită. Bazîndu-se pe aceste utilizări a punctului, designerul îl poate folosi ca element pozitiv în încercarea de orientare itinerantă a consumării informaţiei. Redimensionarea punctului într-o scalare neobişnuită sau colorarea sa diferită în cele două situaţii de folosire în contextul scrierii atrag atenţia asupra mesajului, folosind cunoştiinţele primare de percepţie a oricărui individ care ştie să citească. Asocierea punctului unui alt semn grafic nu-i pierde calitatea lui deja cunoscută, decît în cazul inedit al alturării altora asemeni lui (a celor trei puncte) ce duc cu gîndul la o continuare dinamică şi nu la stopare. Punctul are şi o contribuţie imensă în cadrul prezentării, alăturarea sa într-un rastru tipografic şi a gradării sale dimensionale permiţînd realizarea în offset a fotografiei şi, de asemenea, a suprafeţelor de culoare, ce sînt şi ele suprapuneri de puncte.

2.3.8.2. Linia - un element al ordonării Mai multe puncte alăturate, direcţionate voluntar pe un anumit traseu, formează o linie. O linie poate fi percepută şi imaginar prin completarea a două puncte sau a intersectării a două suprafeţe, după cum şi punctul este rezultatul intersecţiei a două linii sau mai multe planuri. O linie în sine poate exista în mai multe constituiri, în funcţie de ceea ce vrem să reprezentăm. Linia dreaptă poate fi verticală sau orizontală. Verticala este mai lesne de executat decît orizontala, traseele gravitaţionale înlesnind mişcarea de realizare. În acest sens, firul cu plumb dă garanţia verticalităţii şi a liniei cu adevărat drepte. "Omul acordă mai multă importanţă orizontalei, noţiune concretă, pe care o poate controla şi domina gîndind că pămîntul este plat. Dacă orizontala este cea care "există", verticala este cea care devine; fulgerul, ploaia, razele soarelui. Orizontala este, verticala se creează. Omului îi place să se compare cu verticala. Este elementul activ, simbolul vieţii care se dezvoltă către înalt. Orizontala există, verticala se creează. Înainte de a scrie, trasăm linii orizontale" (Adrian Frutiger, "Des signes et des hommes", Edition Delta &.Spes , Lausanne, 1983, p.12)

36

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

37

Linia verticala trage ochiul în sus, în fiuncţie de ea se creează ierarhiile valorice, linia orizontală atrage contemplarea, ochiul are o senzaţie de confort, de linişte. Verticalele şi orizontalele folosite în presă trasează o tramă, menită să creeze o ordine vizuală şi o claritate în expunerea subiectelor, ştiut fiind că amîndouă direcţiile creează o senzaţie de soliditate, de serenitate, de seriozitate. Preponderenţa liniilor pe verticală sau pe orizontală, cu detaliul bine marcat al grosimii folosite, se regăseşte şi în concepţia generală de paginare, care poate fi gîndită distinct pe verticală sau pe orizontală. Imaginea este diferită, dispunerea pe înalt oferind o imagine activă, dinamică, rafinată stilistic, cea pe orizontală pledînd pentru sobru, solid, şi pregnant ca formă de dezvoltare a spaţiului, în acest fel creînd multe posibilităţi de plasare corectă a elementelor vizualizate astfel optim. Variaţiile dimensionale ale grosimii creează particularităţi ale prezentării, asocierile de mărimi diferite fiind uneori emblematice pentru o publicaţie sau alta. Repetiţiile şi ritmurile create dezvoltă un cod vizual de recunoaştere. Linia groasă este cea care subliniază, cea care desparte sectoare cu funcţiuni diferite, cea care atrage şi, în acelaşi timp, creează un moment de relaxare intenţionat prin plasarea între două perioade de citire. Linia fină se detaşează prin frumuseţea detaliului, dînd o senzaţie de rafinament şi lucru bine făcut. Linia fină este des folosită în presă, chiar şi pentru a separa vizual coloanele de text prea apropiate. Ea marchează de multe ori coloane speciale ce diferă de celelalte dimensional, atrăgînd subtil prin spargerea ritmului punctat de această demarcaţie despărţitoare. Acţiunea de subliniere este una dintre funcţiile linie în presa scrisă, ea înscriindu-se, de asemenea, în setul de elemente vizuale ale identităţii publicaţiei. Acţiunea de centrare a privirii între două linii ce creează un spaţiu de citire special (un centru de interes ) este folosită în tehnica de reliefare a ideilor importante sau a rezumatelor. Linia oblică nu este folosită în presa scrisă decît imaginar, ea unind ideal punctele de interes ale citirii într-o curgere firească a citirii din colţul stîng către cel drept.Ea contravine vizual curgerii textului pe orizontală în linii de cuvinte ce se grupează în coloane verticale, de aceea utilizarea ei poate fi doar pentru crearea unei stări de şoc, de surprindere vizuală. Eficienţa ei este în reprezentările grafice, unde traseul neobişnuit face să capteze imediat interesul şi atenţia. Liniile şi relaţiile dintre ele determină în presa scrisă semnificaţii diferite. Diversele lor combinaţii duc la dirijări optice diferite, la punctări de mică şi mare intensitate. Verticala şi orizontala, încrucişate, creează un punct de contact ce ar putea fi utilizat pentru atenţionare. Totuşi, cele patru spaţii determinate inevitabil de cele două linii intersectate sînt mai greu de poziţionat , creînd o imagine mult prea pregnantă pentru a putea realiza optim combinaţia cu celelalte elemente ale paginii, echilibrul întregului fiind greu de stăpînit în acest caz. Două linii lipite într-una dintre extremităţi pot crea premisa centrării unui spaţiu de citire, deschiderea fiind mai uşor de manipulat în contextul paginii. Ele se pot folosi în prezentarea unor informaţii de aceeaşi valoare, în cazul unei delimitări simetrice. Realizarea unei lipiri în "T", creează premisa unui fundament sub care se pot difuza două opinii diferite.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

Orizontala creează o senzaţie de stabilitate şi de impunere grafică într-o exprimare categorică , simetria realizată de braţe sugerînd balanţa de echilibrare a cantităţilor , în acest caz informaţionale. Direcţiile de dezvoltare a traseelor pe care le urmează liniile sînt elemente ce creează un liant al elementelor formei, pe care designerul de presă le exploatează în realizarea optimă a întregului, echilibrul de multe ori fiind controlat şi prin metoda utilizării lor. Crearea de iluzii optice cu ajutorul liniilor este iarăşi o modalitate de a realiza senzaţii optice benefice cititorului de ziar, care percepe suprafeţele altfel decît se descriu ele dimensional. Paralelismele, ruperea de ritmuri, folosirea intensivă numai a verticalelor sau numai a orizontalelor, delimitarea suprafeţelor cu linii demarcatoare de o anumită intensitate, despărţirea funcţională a textelor, delimitarea şi accentuarea prin culoare sînt cîteva dintre posibilele situaţii în care ochiul "vede" aşa cum vor designerul şi interesele redacţiei producătoare.

2.3.8.3. Forma - un cumul de elemente într-o unitate perfectă Forma cotidianului este un cumul de elemente ce trăiesc într-o coerenţă prestabilită şi atent dirijată, pentru a coexista în echilibru cu cel căruia îi este destinată. Designerul gîndeşte această formă ca rezultat al mai multor date ce concură la realizarea perfecţiunii sale, la definirea sa ca formă pregnantă, forma ce va susţine concurenţa cu altele de acelaşi fel. Una dintre judecăţile de valoare folosite în design este cea legată de formă . Dacă ne luăm după una dintre cele mai simple enunţuri, forma se defineşte prin ansamblul contururilor sale ce edifică un tot, rezultat din structurarea părţilor sale. Cotidianul îl putem caracteriza ca pe o formă geometrică, modulară, cu suprafaţa lisă a modulelor sale, cu o masă uşoară, statică în raport cu spaţiul. Aceste elemente nu ajung pentru a descrie o formă complexă care conţine alte elemente importante în construcţia şi definirea ei precum liniile (deja analizate ), culorile, destinate mai multor funcţiuni , textura suporturilor de hîrtie de mai multe calităţi şi tipuri. Toate aceste elemente sînt concepute în aşa fel , încît vor constitui, prin compunerea lor profesională, unitatea formei. Aceasta este guvernată în constituirea ei de cîteva principii de bază cum ar fi:echilibrul, proporţia, ritmul, armonia, accentul şi mişcarea. Echilibrul este cel care oferă imaginea de egalitate şi se conturează în funcţie de un centru gravitaţional real sau simulat. În cazul nostru apelăm la un echilibru vizual compoziţional. În cazul cotidianelor de format mare, echilibrul se percepe pe o singură pagină care se constituie într-o compoziţie, ce, la rîndul său, se va echilibra cu toate celelalte module ale formei complete pentru a forma unitatea compoziţională a produsului. La reviste şi cotidiane de format mic, echilibrul se stabileşte între elementele a două pagini desfăşurate, ce se percep vizul ca un întreg. Proporţionarea corectă a formei şi elementelor compoziţionale între ele, în cadrul compoziţional al structurii paginii de ziar, creează, în acelaşi timp, un dinamism, dar şi o mai bună organizare vizuală a întregului. Apariţia coloanelor de text are şi o raţiune funcţională, legată de caracteristicile citirii.

38

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

39

Ritmul destinat cotidianelor este de mai multe feluri. Este denumit exact atunci cînd coloana păstrează dimensiunea, şi variat, cînd se introduc dimensiuni speciale pentru funcţii diferite în transmiterea informaţiei. Al patrulea principiu al unităţii compoziţionale a întregului îl găsim în armonia dintre prezentarea funcţiunilor multiple de informare şi cele legate de unitatea informaţională a unei ştiri, în redactarea ei privind titlul, textul, intertitlurile, legendele şi ilustraţiile anexate. Al cincilea şi unul dintre principiile de bază este cel al accentuării. El este esenţial în întregul compoziţional, scoţînd în evidenţă ceea ce este important, prin relevarea unui element dominant. Acesta, prin apariţia sa, anulează conflictele existente între celelalte elemente ale întregului, creînd o ierarhie a comunicării, astfel ordonînd vizual compoziţia. Acentuarea se realizează la nivel de pagină (la format mare), în cadrul compus de două pagini faţă în faţă, la tabloid, şi la nivel de unitate centrală, marcînd secţiunile funcţionale ale întregului luat în ansamblu şi îndeplinindu-şi funcţia de ghidare a citirii. Accentuarea se produce şi la nivelul redactării articolelor, materializată în stimulatori de atenţie, ce fac mai uşoară perceperea unui subiect mai lung. Designerul poate accentua prin dimensionarea unor părţi în raport cu altele, prin contraste de culoare, prin tratarea unui singur subiect pe un perimetru compoziţional destinat , printr-un mod ieşit din canoanele obişnuite de tehnoredactare, printr-o poziţionare direcţională ce contravine ordinii prestabilite. Un alt principu folosit de designeri în crearea unui stil propriu şi unic al obiectului realizat, în cazul nostru cotidianul, este modalitatea de a orienta informaţia în aşa fel încît să se încadreze într-o cursivitate logică a perceperii datelor. Tipul de scrire cu direcţia de citire de la stînga la dreapta şi de sus în jos creează el însuşi o caracteristică a dispunerii informaţiei, guvernînd lucrările bazate pe această modalitate de comunicare. Aceste principii conturează conceptul vizual în activitatea de proiectare a designerului de presă şi nu numai. Forma finală este o compunere fericită a lor, într-o anumită proporţie bine dozată, ce defineşte caracteristica vizuală a obiectului. Cîteodată aceste principii sînt în contradicţie unele cu altele, influenţîndu-se reciproc (accentul este opozabil ritmului, iar proporţiile şi echilibrul - armoniei şi orientării). Schema specifică a organizării lor, cuprinsă în conceptul obiectului de design, este definită prin unitatea formei, determinînd totodată unicitatea ei. Pentru a preciza această concepţie, apelăm la teoria formelor sau teoria gestaltistă, ce defineşte o viziune structuralistă a formei, o anumită gîndire asupra ansamblului, constînd într-un raport între senzaţie şi percepţie. Primul sau punct se referă la faptul că “forma este un întreg” (un “Gestalt”), acest “întreg” fiind constituit prin compunerea elementelor sale. Baza definirii principiilor gestaltice a fost stabilită de teoreticieni prin observaţii asupra legilor fiziologice, care ele însele derivă din legile echilibrului fizic şi cele ale mecanismului vizual. Una dintre cele mai importante teorii este cea a caracterului pregnant (puternic) al formei, cel care o diferenţiază clar faţă de celelalte, determinînd astfel percepţia ei cea mai rapidă. Ea se defineşte ca fiind cea mai unitară, echilibrată şi simplă dintre celelalte asemănătoare ei, foarte puternic conturată din punct de vedere vizual. Întotdeauna acest tip de formă este investită şi cu termenul de cea mai “bună”. Ea posedă o structură sintetică şi logică, necesitînd cel mai puţin efort de percepere şi cunoaştere, întotdeauna

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

în rezonanţă cu nivelul obişnuinţelor culturale ale perimetrului sau de acţiune. O a doua lege a determinării formei se referă la relaţia între formă şi fond, delimitînd faptul că într-un cîmp încărcat vizual forma care se percepe cel mai rapid este cea al cărui contur este simplu, regulat şi contrastant faţă de fond. Tratarea diferită cromatic sau compoziţional a acestuia influenţeză şi ea percepţia vizuală O altă lege a formei aduce în atenţie faptul că aceasta nu este percepută ca un întreg constituit din elementele sale , ci o sumă a variabilelor şi relaţiilor dintre ele. Se ţine seama de faptul că individul grupează elementele spontan, în funcţie de orientarea lor, distanţa dintre ele şi compunerea lor. Este luată în calcul şi interacţiunea structurii cu spaţiul şi proprietăţile geometrice ale formelor legate de aranjarea lor într-un sistem. Teoria formei elucidează faptul că un obiect poate fi judecat corect doar dacă este localizat în spaţiul său perceptiv (de aici derivă importanţa factorilor de mediu în analiza obiectului), concepţia formei este legată de caracteristicile elementelor sale şi compunerea lor într-o structură anume, unitatea formei determină caracterul predominant al acesteia în raport cu celelalte. Practica în activitatea de design indică faptul că există un anumit simţ al ordinii înscris în datele biologice umane, venit dintr-o dorinţă de ordonare care confirmă aceste principii şi legi de guvernare a formei. Constituirea formei integrale a publicaţiilor de mare tiraj este o permanentă raportare la aceste legi ale formei. Predominanţa uneia sau alteia dintre multiplele forme actuale existente pe plan mondial rezultă din conexiunea bine înţeleasă a acestor principii de percepere legate de analiza comportamentului uman.

2.3.8.4. Principii specifice Cotidianul presupune o miºcare direcþionatã Important într-o comunicare funcţională bazată pe text este de a cunoaşte cît mai repede direcţia pe care urmează să o parcurgi în vederea consumării ei. Atragerea receptorului pe un traseu se face urmărindu-i reflexele fireşti în deprinderea asimilării unui mesaj bazat în principal pe direcţia de citire a alfabetului ce formează textul destinat informaţiei dorite. Reflexul de citire construit prin educaţie , ce urmăreşte traseul de la stînga la dreapta şi de sus în jos , creează o direcţie de urmărire a semnelor pe care o folosim inconştient şi în alte situaţii de analiză vizuală. Acestea devin trasee uşor de urmărit, pentru că nu contravin de loc unui reflex deja format. Inversul direcţionării opreşte cititorul, care este supus învăţării unui drum necunoscut, obositor, ce creează reacţii adverse. În afară de caracteristicile direcţiei de citire, cotidianul mai conţine şi alte elemente de direcţionare a privirii, ce constau în elementele grafice de direcţionare şi imaginile ce conţin linii de forţă puternic conturate. Tendinţa firească şi reflexă este de a urmări o direcţie semnalată printr-o indicaţie ce se poate constitui în orice element al unei forme a cărei masă se configurează particular faţă de masa compactă a componentelor sale. O săgeată, un deget care indică, o privire aţintită, mişcarea sugerată a unui obiect sau fiinţe în cadrul unei imagini atrag imediat atenţia asupra traiectoriei sale, pe care o continuăm, urmărindu-i involuntar sensul. Atragerea şi mişcarea privirii se fac nu numai cu aceste elemente ce sugerează un traseu, ci şi prin diverse valori, ce ne indică sensul de urmărire a informaţiei. Dinamica mişcării este esenţială pentru o cantitate mare de text, ce ar trebui structurat informaţional în sensul cel mai favorabil exploatării vizuale.

40

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

41

Cotidianul are multiple modalităţi de direcţionare, dar şi numeroase trasee de parcurs, pericolul este al pierderii direcţiei printr-o nejudicioasă gestionare a lor, prin crearea unei multitudini de sensuri, prin construirea unui număr mare de accente, care, în loc să conducă, dezorientează printr-o inserare obositoare de stimuli. Problemele ce apar în presa românească sînt legate de dorinţa expresă de a şoca , de a supune atenţiei un număr impresionant de evenimente cu arii de informare diferite, din proasta gestionare a elementelor grafice şi de text care se exclud prin formă, culoare, poziţionare sau în varianta opusă prin slaba variere a importanţei ierarhice a subiectelor, prin folosirea neraţională a dimensiunilor şi a proastei selecţionari a imaginilor. Dinamica publicaţiei este trasată încă de la conceperea direcţiei de machetare a paginii şi se urmăreşte pînă la realizarea ei.

Ritmul - un generator al noutãþii Un stimulent al atenţiei foarte des folosit este de a “mişca”, sau “flutura” ceva în direcţia privirii receptorului, care imediat reacţioneză pozitiv. Noutatea însăşi este un sort de mişcare produsă în obişnuitul cotidian, important este pentru designer să găsească şi modalitatea de a o sugera în perimetrul formei sale, dîndu-i posibilitatea de a fi remarcată. Ritmul interior a al unei forme poate oferi această surpriză “a fluturării” tocmai printr-o definire riguroasă a regulilor sale de organizare, a căror excepţie o constituie spargerea lor temporară prin apariţia “noutăţii”, a accentului. Ritmul ne permite organizarea acelei ordini interioare ce asigură armonia proporţiilor, programarea dinamică prin alternarea părţilor statice şi dinamice şi echilibrul cromatic, menţinînd un ansamblu organizat, uşor de manipulat prin coerenţa constituirii lui. Această organizare ce duce la găsirea unei armonii între părţile componente şi întreg este absolut esenţială în constituirea cotidianului. Organizarea unei forme ce ţine de proporţiile ideale ce conţin numărul de aur ca modul a fost un deziderat al antichităţii şi un ideal al generaţiilor următoare. Apropierea de acest model perfect poate fi şi un ideal de armonie al designerilor din domeniul presei, dar formele actuale sînt supuse unor presiuni exterioare ce tind către organizări ce satisfac cerinţe de ordin funcţional şi estetic impuse şi determinate de istoria momentului. Ritmul cotidianului poate fi exact , alternativ sau variat în dispunerea coloanelor pe o pagină, în organizarea în raport cu formatul, în concepţia de machetare ce presupune coordonarea părţilor şi armonia lor, în folosirea literei şi ipostazelor sale în transpunerea mesajului, în realizarea unităţii prin liniatură şi semne grafice. Alternarea dintre accent şi ritmul deja cunoscut în realizarea unui publicaţii este o tehnică des folosită în domeniul jurnalismului. Exploatarea senzaţionalului, şi a cunoaşterii strategiei dea a crea surprize vizuale, bazate pe noutatea ce stîrneşte atenţia, este un principiu fundamental pe care se bazează întreaga structură de prezentare a cotidianului. Una dintre cele mai remarcabile reprezentări a relaţiei ritm -accent este concepută vizual de designerii cotidianului “The Guardian”. Obişnuinţa ritmului vertical utilizat pentru titlurile de ziar a fost amendată de apariţia italicului, ce-i conferă acel rol dinamic de şoc al anunţării neobişnuitului în rutina zilnică. Folosind această nemaipomenită alăturare între static şi dinamic creatorul a definit funcţia cotidianului de a fi mereu atent la apariţia şi existenţa noutăţii, în acest caz- surpriza informaţiei.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

Structura întregului cotidian este bazată de un ritm atent lucrat, pe care, cu uşurinţă, se poate interveni pentru scoaterea cu succes în evidenţă a elementului dorit. Litera joacă un rol preponderent în constituirea întregului, variaţiile sale fiind clar delimitate, ceea ce permite o accentuare vizibilă . Liniatura urmează şi ea aceeaşi regulă a ritmului, variaţiile dimensionale fiind net diferenţiate. Această alternanţă a detaliilor creează ea însăşi un ritm susţinut, pagina devenind animată fără a obosi receptorul, deja obişnuit cu decodificarea direcţiei de asimilare vizuală a obiectului.

2.4. Designul - o sumã de activitãþi ºi un scop determinat

Domeniul de cercetare al designerului este într-o permanentă conectare la alte domenii, ceea ce face ca această activitate să fie mereu pusă sub semnul cumulului de informaţii privind obiectul supus atenţiei, ce va fi modelat şi proiectat numai după definirea corectă a tuturor conexiunilor ce-i determină apariţia pe piaţa informaţională. Elementele de percepţie vizuală îl definesc din punct de vedere al contactului cu privitorul analizat şi din unghiul capacităţilor sale de percepţie. În interacţiunea dintre obiect şi beneficiar determinăm o particularitate a cotidianului care are două etape de contact: cea de atragere a consumatorului prin partea de prezentare (de acroşare) şi cea de transmitere efectivă a informaţiei. Prin metodele de percepţie vizuale am determinat cotidianul ca pe o compoziţie cu mai mulţi centri, în care parcurgerea pe verticală a reţelei ne oferă ierarhizarea informaţiei, iar abordarea pe orizontală - pe cea a înţelegerii. Definim această reţea compoziţională ca pe un suport logic al determinării unui sistem de dirijare a informaţiei, prin centrii informaţionali constituiţi din vectori multifuncţionali cu proprietăţi estetice, pragmatice şi semantice. Echilibrul, caracteristica principală de compunere a lor, este aflat permanent sub semnul interacţiunii obiectului-cotidian cu privitorul -cititor. Elementele de comunicare vizuală determină metode specifice de cercetare influenţate de conexiunile lor cu două domenii de introspecţie - ale semioticii şi esteticii. Definim aici caracteristicile obiectului semn, într-o permanentă devenire, determinată de factorii istorici, tehnologici, culturali, raportat la sistemul concurenţial intern al obiectelor de acelaşi fel şi al celui extern ale altor sisteme de informare. Determinarea acestor caracteristici ale obiectului creează premisele pentru realizarea conceptuală corectă a proprietăţilor suportului informaţional. Analizarea cititorului în funcţie de obiect este foarte importantă. Stabilirea publicului căreia i se adresează comunicarea este esenţială, fiind o sursă de ghidare a designerului, care adaptează obiectul la cerinţa cititorului. Caracteristicile acestuia sînt baza logistică în stabilirea structurii şi componentelor mesajului transmis . Motivaţiile sale, în dorinţa devenită necesitate, pentru achiziţionarea

42

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi DETERMINAREA DOMENIILOR CONEXE ŞI ELEMENTELOR DEFINITORII

43

cotidianului, sînt multiple, transformările lor în timp fiind permanente şi cauză modificărilor ulterioare ale obiectului. Definirea factorilor psiho-fiziologici (forma, mişcarea, ritmul, culoarea) şi factorilor psihologici (cei care caracterizează noutatea), principalii generatori ale acestor transformări, este o parte a identificării reperelor conceptuale ale cotidianului. Am prezentat pînă în acest moment elemente teoretice ale unor domenii conexe activităţii de design din presa scrisă, cu perimetrul de cercetare al cotidianului. Am extras date pe care se va baza analiza unui număr de cotidiane de succes din lume, la care vom urmări reflectarea funcţiilor determinante în constituirea formei din domeniile percepţiei vizuale, semioticii, esteticii, teoriilor fundamentale a constituirii formelor, la care vom adăuga cerinţele funcţiei de comunicare în presă, cea în slujba căreia se găseşte forma obiectului practic - cotidianul. Designul publicaţiei trebuie să îndeplinească în primul rînd funcţia de atragere a cititorilor. Subiectele fierbinţi ale zilei vor fi marcate prin poziţionare, culoare, imagini, caracter dominant al corpului de literă pentru titluri, legende, şapouri, elemente grafice de marcaj proprii fiecărei publicaţii. Atragerea se mai face şi prin promptitudinea şi corectitudinea informaţională a publicaţiei şi prin tipuri editoriale de informaţii original prezentate. Publicaţia are funcţia de a semnala aceste puncte editoriale de interes şi a doza inteligent informaţia printr-o ierarhizare înţelept concepută. Designerul de presă are datoria de a construi o identitate distinctă publicaţiei pentru care lucrează, pentru a o defini în perimetrul concurenţial. Stilul publicaţiei se doreşte a fi şi o reflectare a cerinţelor sectorului de cititori căruia i se adresează, întregul arsenal de elemente de prezentare intrînd în acţiune în scopul diferenţierii conceptuale.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

3. Elementele de lucru ale realizãrii suportului informaþional 3.1 Forma realizatã prin structurã ºi format Vom defini în primul rînd elementele ce guvernează realizarea conceptuală a formei, reflectată în structura şi formatul cotidianului, fără a particulariza. Structura unei pagini care se regăseşte în sistemul compoziţional al percepţiei vizuale poate fi repetabilă pe tot parcursul ziarului (standard), sau poate fi modificată în funcţie de plasarea informaţiei cu conţinut tematic diferit. Stabilirea structurii paginii, constituită de astfel de reţea logistică de prezentare, este proprie şi original construită, reflectînd politica redacţională. Structura este cea care defineşte planificarea conţinutului şi gradează în funcţie de cerinţele cititorului diversele secţiuni tematice, dozînd, în acelaşi timp, cantitatea informaţională. Tematica diferită a cotidianului, ce se regăseşte în funcţia lui principală de informare, se conturează prin planul structurii lui, ce este menit să reflecte şi din punct de vedere vizual diferenţierea în sectoarele de informare rapidă, formarea de opinie, informaţia de fond, informaţiile utilitare şi divertisment. Paginările corpului central tematic şi ale suplimentelor vor păstra elemente de recunoaştere a stilului publicaţiei. Unele vor copia planul ritmului impus de prima parte, păstrînd numărul de coloane şi compunerea lor, altele vor defini altfel ritmurile, repetînd doar elemente grafice, tipuri de literă şi liniaturi ca piese de legătură stilistică. Un rol foarte important îl are această structurare în definirea stilului propriu ales de publicaţie, realizînd zone de interes specifice şi unice sau zone familiare, ce intră în conştiinţa şi obişnuinţa zilnică a consumatorului-cititor. Logica şi claritatea concepţiei ţintesc dezideratele principale ale comunicării vizuale, privind perceperea şi asimilarea rapidă a informaţiei. Formatul (mărimea destinată suprafeţei de acţiune a reţelei compoziţionale) defineşte atît opţiunile cititorului, cît şi tradiţia care stabileşte o anumită preferinţă a acestuia în ţinuta vizuală abordată. Alegerea formatului este şi o caracteristică uneori a perimetrului educaţional şi geografic, variaţiile dimensionale pentru aceleaşi manifestări tematice fiind diferite în Spania (mic), Anglia (mare), Elveţia (mic), Olanda (mare), România (preponderent mare). Cotidianele în format mare nu sînt extrem de practice pentru poziţia cititului, dar sînt preferate pentru că suplimentele pot fi uşor detaşate şi citite separat. Tabloidele se pot citi oriunde, fiind de dimensiune mică, dar sînt mult prea voluminoase şi nepractice atunci cînd au supliment. Formatul nu este numai un rezultat al părţii funcţionale, ci şi simbolice, dimensiunea mare certificînd într-un fel şi calitatea informaţională. Un format reprezentativ implică şi o dimensiune ce se impune. Păstrarea unui anumit format este determinată şi de cerinţele proprii cititorului de ziar, care-şi doreşte continuitate în organizarea internă şi în rubricaţiile pe care le urmăreşte permanent şi a căror perturbare în localizare poate să-l determine la alegerea altei publicaţii. Formatul este cel care defineşte elementele de diferenţiere dintre publicaţii de acelaşi fel, prin el conturîndu-se elementele de stil. Prima pagină a oricărui cotidian are statut de reprezentare a publicaţiei şi este esenţa formatului şi a structurii, transmiţînd informaţii sintetice, despre conţinutul şi stilul editorial şi vizual.

44

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

45

COTIDIANUL ANALIZĂ CONCEPTUALĂ CU REPREZENTARE GRAFICĂ A PRINCIPALELOR ELEMENTE ALE STRUCTURII ŞI FORMATULUI PRIMA PAGINÃ - SINTEZĂ A ELEMENTELOR STILISTICE Prima pagină şi imaginea cumulată a tipului de reţea compoziţională formată din coloane verticale paralele şi figurarea în funcţie de cotidianul analizat a centrilor dinamici

A

A

B

Schema reţelei ne indică numărul de coloane şi variaţiile lor dimensionale

B Schema poziţionării centrilor dinamici ne indică direcţia de citire , logica poziţionării informaţiei şi ierarhizarea ei

C

C Elementele graduale cu ajutorul cărora se evidenţiază centrii dinamici

Indicaţia spaţiului acoperit de: fotografie, grupaje de titluri şi fotografie, titluri de mari dimensiuni, publicitate Indicaţia spaţiului acoperit de textul destinat articolelor, cu o dimensiune mică a corpului de literă Indicaţia liniilor de despărţire a grupajelor de text Indicaţia direcţiei de citire

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

“LE MONDE“ - un cotidian cu formã pregnantã Unicitatea publicaţiei şi definirea unui anumit tip de trasmitere a datelor în raport de cerinţele zilei au rolul de a crea un loc preferenţial. Cotidianul “Le Monde”este cumva un caz atipic din categoria tabloidelor. Informaţia precisă şi comentată din mai multe puncte de vedere, diferit analizate, duce la apariţia curentului de opinie a cititorului sigur pe datele obţinute, devenind un mod clar şi simplu de abordare a publicisticii. Ziarul nu se bazează pe ştiri scurte, structura paginii devenind personală chiar prin lipsa acestora. Structura paginilor nu urmăreşte standardizarea, ci diversitatea. În acest scop, cele şase coloane de bază se transformă pe parcurs în patru sau cinci, prin variaţia lor dimensională pe orizontală. Punerea în pagină alternează şi ea de la metoda “în ramă”, la metoda “bloc”. Această alternanţă nu este deranjantă, urmărind riguros citirea corectă a informaţiei şi, în acelaşi timp, abordînd un stil liber în expunere, ziarul conturîndu-se de la un număr la altul. . “Le Monde” se defineşte ca un ziar complet, cu informaţii pertinente, pe o arie mare de subiecte, ce se citesc tematic de la o pagină la alta. Este preponderent un cotidian de informare şi formare de opinii, în acest sens devenind participativ. Identitatea sa vizuală se dirijează către creionarea unei publicaţii serioase şi de tradiţie. Caracterul de literă are jocuri moderate de mărime, acest fapt neperturbînd ierarhizarea informaţiei, punctînd cu intertitluri de mică dimensiune, dar cu caracter boldit, articolele mai lungi. Folosirea fonturilor cu serifă adînceşte latura tradiţională, abordînd totuşi o variaţie de drept cu italic, la apariţia a trei titluri marcante pe aceeaşi pagină. Un articol mai lung este despărţit pe criterii logice de informare, perimetrul lui bine definit fiind jucat pe coloane diferite ca o împletire tematică a întregului informaţional. Legendele fotografiilor sînt dispuse întotdeauna pe verticală, cu alinierea rîndurilor spre stînga. Compunerea subtilă de negru cu gri-deschis a caracterului de literă aflat în titlul ziarului se regăseşte pe fiecare titlu tematic al paginilor ulterioare, creînd acea continuitate stilistică bine-venită. Combinaţia de negru-albastru a paginii copertă (element de tradiţie al ziarului) se regăseşte în liniatură şi în titlurile ce anunţă pe scurt subiecte importante existente în numărul respectiv. Prima pagină se marcheză întotdeauna faţă de celelalte prin apariţia zilnică a unei caricaturi în loc de fotografie. Numai prima pagină este colorată şi zonele publicitare interioare. Publicaţia se bazează pe buna lizibilitate a textului şi a imaginilor alb-negru. Prin simplitatea, acurateţea şi claritatea informaţiei se situează mai presus de modă, schimbările periodice operîndu-se într-un perimetru deja cunoscut. Regulile identităţii sînt riguros păstrate, aducînd în atenţie o politică a unicităţii prin calitate informaţională şi tradiţie. Acest caz demonstreză că, dacă funcţia de comunicare informaţională şi vizuală a fost bine studiată, elementele ei au definit forma sintetic şi clar, într-un întreg coerent constituit, inatacabil din orice punct de vedere, realizînd un model unic şi original de prezentare în categoria sa.

46

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

47

“LE MONDE” un cotidian cu formă pregnantă determinată de unicitatea abordării editoriale şi vizuale

Cotidianul se bazează pe o informaţie pertinentă, susţinută întotdeauna prin mai multe puncte de vedere. Aceasta obligă la determinarea unui spaţiu mare destinat fiecărui subiect tratat şi compunerea informaţiilor diverse într-un spaţiu unitar. Informaţia nu are nevoie decît să fie coerent, logic şi clar ordonată în pagină, artificiile inutile fiind excluse. Funcţia de comunicare este umărită să fie cît mai degrevată de elemente parazite.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

“NZZ am Sonntag ”- o publicaţie în “standarde” europene Ziarele elveţiene se definesc naţional prin dimensiune, tabloidul fiind măsura standard de prezentare. Jurnalul “NZZ am Sonntag” creionează noua orientare în identitatea publicaţiilor cu evidente referiri la bazele teoretice privind comunicarea vizuală şi teoriile “gestaltice” ale unităţii formei. Reţeaua de lucru a structurii paginii este definită pe cinci coloane, dintre care una folosită pentru ştiri scurte sau articole de mică dimensiune. Aceasta îndeplineşte rol de pivot al percepţiei pe partea stîngă , localizată acolo chiar şi în perimetrul perceptibil al ansamblului constituit din cele două pagini faţă în faţă. Structura de cinci coloane se regăseşte în mod standard pe toate paginile, inclusiv pe cele ale suplimentelor. Prima copertă a acestora este şi ea compusă standard, cu acelaşi caracter de literă şi aceeaşi dimensiune pentru toate intrările tematice. Coloana pivot stîngă se marchează prin titlurile de culoare albastră ale enunţurilor destinate cuprinsului şi prin relevarea şi punctarea lor prin spaţiul liber, lăsat intenţionat gol în vederea marcării prin dozarea dimensională diferită a spaţiului destinat fondului. Structura este foarte clară, simplă şi logică în comunicare. Punerea în pagină este de ultimă oră, constituită pe module, ceea ce determină o precizie a citirii. Imaginea induce ideea de ordine vizuală, devenind însă destul de egală, prin standardizare. Această monotonie voită se sparge la un moment dat, absolut surprinzător, prin accentuarea unei secţiuni tematice pe baza unei forme total atipice, în ansamblul astfel conceput. Suplimentul de modă - “Stil” - devine o formă atipică, puternic accentuată. Organizarea comunicării pe verticală din întreaga publicaţie fiind aici negată de una pe orizontală , determinînd astfel o plăcută senzaţie de joc vizual. Unitatea stilistică este accentuată prin folosirea după aceleaşi reguli a titlurilor şi subtitlurilor, a şapourilor concepute pe o coloană la începutul articolelor, prin utilizarea alternantă a caracterului de literă cu serifă predominant, cu accentuări bine dozate de intertitluri fără serifă transpuse cu literă neagră. O alternanţă de bold şi light ca şi element de accentuare demonstrează profesionalismul publicaţiei, ce urmăreşte nu numai întregul, ci şi detaliile care formează prin compunere cu elementele principale de comunicare imaginea globală.. Echilibrul compoziţional este găsit prin poziţionarea imaginilor care cîntăresc optic cel mai mult, constituind centrii dinamici de forţă marcanţi. La acest echilibru participă şi elementele de text de atenţionare şi de indicare a conţinutului informaţional.

48

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

49

“NZZ am Sonntag” un cotidian conceput în standarde europene

Cotidianul elveţian “NZZ”are o structură stabilă, aproape standardizată, dacă observăm cu atenţie corpul central şi suplimentele. Are un ritm exact dacă luăm în considerare corpul central şi suplimentele şi un ritm variat dacă luăm în considerare dispoziţia coloanelor pe pagină

. Un singur supliment pare ieşit din şabloane. Accentuarea lui originală sparge această monotonie cu o intuiţie conceptuală bine studiată.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

“THE MIRROR”- un cotidian creat de la o zi la alta

Cotidianul englez “The Mirror”, spre deosebire de standardizatul elveţian”NZZ”, nu are nici o lege de construcţie a structurii sale. Pînă şi titlul său pendulează pe suprafaţa paginii copertă în funcţie de subiectul zilei. Semănînd mai mult cu o revistă, paginile sale sînt total ieşite din legile de comunicare de orice fel. Amestecul voit de articole cu anunţurile publicitare creează la un moment dat o adevărată confuzie. Nu există o ierarhizare a centrilor dinamici, paginile fiind înţesate la maximum cu informaţie diversă, pusă pe aceeaşi scară valorică, structura nu are nici un fel de coerenţă şi nici ordine vizuală. Elementele de acroşare a cititorilor sînt multiple: ilustraţii diverse, foarte bogate pentru acelaşi subiect, titluri mari cu caractere extrem de puternice descrise vizual, cromatica violentă. Alternanţa de contraste alb pe negru şi negru pe alb impune citirea textului forţat. Bogăţia informaţiei enunţată cu brutalitate este deja un stil al publicaţiei care se înscrie perfect pentru categoria de informaţii şi divertisment. Libertatea unei informaţii construite de la un subiect la altul are totuşi o creionare a identităţii prin tipul atipic de punere în pagină şi prin folosirea unor caractere de literă ce se regăsesc în contextul publicaţiei.

“THE GUARDIAN” - o structură original construită din text şi imagine Specialiştii de la “The Guardian” au realizat o structură coerent şi logic concepută folosind ca arsenal vizual toate elemetele posibile într-o modalitate inedită de compunere a lor prin diverse metode. Textul a stat la baza creării identităţii vizuale şi variaţiei dimensionale a liniaturilor. Elementele cromatice le-au folosit ca modalitate de acroşare, zilnic partea perceptibilă din standurile de prezentare a presei apărînd în altă combinaţie cromatică. Ideograma titlului este o traducere a reţetei grafice de compunere inedită a textului. Alăturarea dintre un caracter foarte pregnant şi unul foarte subţire a creat o varietate lăudabilă de reprezentări , fiind astfel posibile o multitudine de variante de tehnoredactare inedită a textului cu multiple posibilităţi logice de comunicare, atît în perimetrul paginii, cît şi de la corpul central către suplimentele detaşabile. Compoziţia paginii se bazează pe o dispunere în diagonală a centrilor de atracţie, cu o gradare ierahică a importanţelor în comunicaţie. Verticalitatea celor opt coloane ale structurii, o caracteristică naţională a ziarelor de format mare, este punctată de linii orizontale pregnante ce subliniază zone diferite în cadrul aceleiaşi tematici abordate.Ilustraţiile sînt foarte conturate dimensional, stabilind primele accente destinate centrilor dinamici ai paginilor.. Fotografiile de format foarte mare sînt o caracteristică a stilului abordat de această publicaţie.

50

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

51

“THE MIRROR“ Un cotidian creat în fiecare zi altfel

Poziţionarea titlului cotidianului este concepută întotdeauna în funcţie de specificul evenimentului prezentat în pagina copertă

La tabloidele de dimensiune mică, paginile opozabile, datorită faptului că se percep împreună, sînt concepute ţinîndu-se seama de centrii de atenţie existenţi în ambele Cotidianul “The Mirror” îşi propune o reţetă elastică, amestecul de publicitate şi informaţii de tot felul “înnebunind ”privitorul, care citeşte nedirecţionat, liber în preferinţele sale.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

52

“THE GUARDIAN” o structură elegant construită din text şi imagine

O unitate stilistică bine dirijată, susţinută prin numeroase elemente gîndite să aibă multe variante de compunere, dă posibilitatea de a comunica fără a face apel la o metodă standardizată. Există unitate tocmai în această bine gîndită diversitate.

Punerea în pagină este modulară, astfel încît fiecare comunicare este bine diferenţiată prin poziţia şi suprafaţa destinată, clar delimitată în contextul formei globale

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

53

“DE STAANDARD” un as al echilibrului între golul hîrtiei şi plinul textului Construit tot pe o structură de opt coloane, cotidianul belgian are o interesantă soluţie de echilibrare a verticalei cu orizontala, oferind un alt perimetru vizual pe acelaşi format . Interesant este faptul că aici informaţia se citeşte uşor din cauza dozării formei tipărite în perimetrul compoziţional, fără o aglomerare nedorită a centrilor de atracţie. Structura este simplă şi clară, fără dubii în citirea informaţiei. Ordonarea paginii prin linii orizontale oferă noi soluţii în proporţionarea spaţiului şi o armonie între funcţiuni. Variaţia tipurilor de coloane creează o imagine dinamică. Specificul acestui cotidian este compunerea originală a elementelor pe suprafaţa compoziţională. Spaţiile inscripţionate sînt scoase în evidenţă de cele libere, care joacă un rol de direcţionare a percepţiei prin evidenţierea plinului în raport cu fondul. Această metodă de accentuare prin gol şi plin este mai puţin folosită, fiind o caracteristică a profesionalismului.

“SUDDEUSCHE ZEITUNG” - o soluţie superechilibrată Într-adevăr, perimetrul geografic şi cultural determină anumite caracteristici care guvernează modalitatea de reprezentare şi, implicit, de percepţie. Dacă la englezi structura de opt coloane a fost asimilată de cotidianele de format mare cu multiple soluţii de constituire a elementelor compoziţionale, pe germani cifra şase îi caracterizează, cu meţiunea că foarte mulţi aleg soluţia 1+4+1, în care lateralele sînt ştiri scurte sau informaţii comentate de dimensiune mică, sau 1+5, care permite mai multe variante de poziţionare a articolelor şi fotografiilor ilustrative. O reţea fină din linii verticale întăreşte senzaţia de ordine şi de verticalitate a compoziţiei. O caracteristică germană este şi trecerea uşoară prin dimensionare fără stridenţă a titlurilor de la un subiect la altul. Acest lucru se remarcă şi la trecerile stilistice către suplimentele tematice din cadrul formei integrale. Nimic nu este ostentativ, fiind prezentat într-o notă de imparţialitate faţă de informaţie. Caracterele de literă, chiar dacă sînt o combinaţie cu şi fără serifă, se îmbină perfect între ele, fără disonanţe. Germanii sînt aşi ai prezentărilor informaţionale cu text mult, unele ziare avînd prima pagină fără nici un fel de imagine. Imaginea simbolică serioasă şi conservatoare a ziarului valorînd în această formă pentru sectorul de cititori cîştigaţi.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

54

“DE STANDAARD” un as al echilibrului între golul hîrtiei şi plinul textului Structura este în principal concepută pe o reţea de 8 coloane, ce variază cu una de 7 sau una de 6 coloane în funcţie de necesităţile de comunicare Oglinda paginii demonstrează delimitările tematice prin folosirea proprietăţilor de grupare ale spaţiului alb

Delimitare de informaţie prin modularea dimensională a coloanei şi a spaţiului dintre coloane Definire pe prima pagină printr-o structură de 8 coloane Combinaţie pentru mărirea puterii de delimitare comunicaţională a paginării modulare de 6 coloane cu 8 coloane

Delimitare vizuală prin ieşirea din ritmul obişnuit al vizualizării reţelei, reduse la jumătate, pentru definirea copertei suplimentului

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

55

3.2. Culoarea Culoarea este unul dintre elementele de bază în proiectarea unui cotidian . Cele trei dimensiuni estetice ale obiectului au nevoie de acestă parte importantă ce se regăseşte cu succes pentru a reprezenta , sublinia , întări, desemna pe fiecare dintre ele. Studiile realizate asupra culorilor au oferit coordonate pe care designerii le utilizează cu succes în munca lor. Activitatea de design în presa scrisă este guvernată de principiul funcţionalităţii generate de procesul de comunicare, ce este dator să se producă nestingherit. Designerul utilizează culoarea pentru obţinerea unui scop pre-stabilit. Conştient de aceasta, el va folosi studii de cromatologie, care pot să acţioneze în direcţiile modificării percepţiei formelor, sugerării anumitor senzaţii emoţionale şi măririi vizibilităţii.

3.2.1. Culoarea - principii fundamentale Una dintre cele mai complete metode de clasificare a culorii este datorată chimistului Chevreul, ce deduce cercul cromatic divizat în douăsprezece părţi, culorile (primare) fundamentale roşu, galben şi albastru aflîndu-se la distanţe egale, celelalte rezultînd prin amestecul lor. Cele 14420 de tonuri rezultate au fost obţinute: unele prin saturare cu alb (pînă la obţinerea albului absolut -1440 de tonuri) a celor 72 de amestecuri gradate descoperite pe cercul cromatic în trecerile dintre culorile primare şi cele secundare, precum şi altele, obţinute din adăugarea negrului, pînă la negru teoretic (12960 de tonuri), la care s-au adăugat 20 de tonuri de gri. Această organizare şi modalitate de realizare a tonurilor este utilizată ca principiu şi în constituirea unui instrument de lucru de referinţă, un mostrar de culori catalogate şi numerotate ştiinţific, ce stă la baza alegerii şi stabilirii culorii în domeniile aplicativităţii practice industriale, paleta Pantone. Chevreul enunţă unul dintre principiile fundamentale în tehnica culorilor, cel al contrastului simultan. “A pune culoarea pe o pînză nu înseamnă numai a colora cu acea culoare partea de pînză pe care a fost aplicată pensula, ci, mai mult, înseamnă a colora cu complementarul acelei culori spaţiul care o înconjoară" (Camilian Demetrescu,”Culoare , suflet şi retină”, Editura Meridiane , Bucureşti, p. 33) . În tehnica tipăririi, unde se lucrează cu depuneri de culoare ce se alătură, această descoperire este esenţială în conceperea lucrării, care se bazează pe proprietăţile culorii de a transmite şi a comunica, a nuanţa şi sublinia. Juxtapunerea culorilor este o parte a studiului cromatotogic pe care se bazează strategia de prezentare în graphic-design. “Culorile sînt o vibraţie , au o viaţă proprie, sînt mobile. Ca şi în amestec, ele se modifică prin juxtapunere, schimbîndu-şi uneori considerabil aspectul. Fiecare culoare îşi are identitatea sa, fiind în esenţă altceva decît celelalte culori din spectru-spre deosebire de valori care sînt cantităţi diferite ale aceluiaşi element ; lumina. Din acest motiv, două culori juxtapuse creează totdeauna un contrast, chiar dacă sînt vecine în spectrul liniar. Acest contrast este cu atît mai mare cu cît culorile sînt mai îndepărtate în spectru. Cel mai puternic este contrastul complementarelor.”(Camilian Demetrescu,” Culoare , suflet şi retină”, Editura Meridiane, Bucureşti, p.42). Prin juxtapunere, culorile reacţionează după cum urmează, în funcţie de relaţiile în care se află unele faţă de altele în spectru: dacă aşezăm două culori vecine din spectrul liniar -de exemplu oranj şi galben la diferite distanţe una de alta, observăm fenomenul următor : cu cît ele sînt mai apropiate, cu atît se îndepărtează cromatic una de cealaltă, nuanţîndu-se fiecare spre culoarea colaterală, se creează un contrast temperat de analogie.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

Două culori secundare separate de o primară se resping, nuanţîndu-se fiecare spre colaterală, creîndu-se un contrast mai pronunţat, dar temperat de analogie, două culori primare separate de o secundară se resping, nuanţîndu-se fiecare spre colaterală, creîndu-se de această dată un contrast energic (culorile sînt depărtate una de alta şi nu conţin nici o analogie cromatică), două culori complementare nu se mai resping prin juxtapunere, deci nu se mai resping cromatic, ci se exaltă reciproc, creează un contrast violent. Observînd efectele juxtapunerii şi amestecului complementarelor, s-a formulat legea cunoscută: prin juxtapunere, complementarele se exaltă, prin amestec se distrug. Două culori, una caldă - alta rece, care nu sînt complementare şi sînt în spectru mai îndepărtate una de alta decît complementarele, se atrag şi se exaltă parţial, nuanţîndu-se fiecare spre complementara celeilalte. Se creează un contrast energic, accentuat de exaltare parţială reciprocă. Un alt punct important în tehnica juxtapunerii este relevanţa faptului că se produce odată cu efectele deja descrise şi un altul de ordin caloric. Alăturate prin juxtapunere culorile se încălzesc sau se răcesc reciproc, după cum urmează: Două culori calde juxtapuse se răcesc, două culori reci juxtapuse se încălzesc. Două culori, una caldă, una rece se accentuează prin juxtapunere, cea caldă devine mai caldă, cea rece devine mai rece. Una dintre cele mai importante juxtapuneri pentru sectorul presei scrise este cea produsă prin juxtapunerea culorilor cu tonurile de alb, negru şi gri. Albul şi negrul produc în jurul lor o reacţie de contrast simultan, ridicînd sau coborînd valoarea culorii cu care sînt juxtapuse. Albul juxtapus unei culori o intensifică cromatic şi o coboară valoric (o închide). O culoare înconjurată de o pată albă pare mai intensă şi mai profundă. Albul este şi cel care poate crea spaţiile necesare compoziţiei cromatice , punîndu-le în valoare. Negrul juxtapus unei culori o decolorează şi o ridică valoric(o deschide şi o luminează). Negrul poate crea şi el pauzele necesare în vizualizarea unor culori, în ansamblul unei lucrări, oferind lumină tentelor de culoare. Griul juxtapus unei culori se nuanţează cu complementara acelei culori, conferindu-i strălucire, fără a-i modifica valoarea. În acelaşi mecanism, două tente de valori diferite ale aceleiaşi culori (închis şi deschis) îşi accentuează reciproc valoarea prin juxtapunere. Se creează un contrast temperat de analogie. Regulile juxtapunerii culorilor se supun legii fundamentale a contrastului simultan, fiind variante ale acestuia. Descrierea acestei liste de juxtapunere a culorilor după Camilian Demetrescu a fost absolut necesară ca argument a faptului că o bună înţelegere a acestui mecanism de alăturare a culorilor pe o suprafaţă determină o siguranţă şi o ştiinţă în manipularea raţională şi intenţionată a proprietăţilor unei culori de a fi întărită, susţinută , atenuată sau neutralizată. Designerul devine conştient de modul cum poate acţiona pentru a interveni între culorile ce le alătură prin impunerea tehnologică a transpunerii tipografice şi pe care le poate stimula expresiv în sensul dorit de subtilităţile comunicaţionale ale mesajului. Selecţionarea culorilor intenţionată pentru a trage şi a susţine atenţia este dirijată atît asupra detaliilor, cît şi asupra întregului, ce este necesar să vibreze cromatic conform indicaţiilor redacţionale de punere în pagină cu centrii de atenţie prestabiliţi în realizarea echilibrului compoziţional al paginii.

56

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

57

Culoarea-Principii fundamentale

Juxtapunerea culorilor Culoare de lucru

Cercul cromatic

Culoarea Culoarea aleasã juxtapusã

Efect

Contrast

Efect caloric CALD RECE

Roºu

orange

galben

Se răceşte merge spre garanţă

2 culori CALDE 2 culori VECINE

Se răceşte vizibil merge spre garanţă

2 culori CALDE

Se încălzeşte se exaltă

2 culori RECE CALDĂ

ABC ABC

VIOLENT

ABC ABC

Foarte ENERGIC

ABC ABC

TEMPERAT uşor de analogie

ABC ABC

2 culori COMPLEMENTARE

Se încălzeşte virează către Orange se exaltă parţial

2 culori RECE CALDĂ

Se încălzeşte virează către Galben

2 culori RECE CALDĂ

2 culori PRIMARE

2 culori NECOMPLEMENTARE

Se exalată, dar se întunecă

alb

negru

gri

Se decolorează, dar se luminează Se exaltă fără să-şi schimbe lumina

ABC ABC

ENERGIC 2 culori PRIMARE

verde

albastru

TEMPERAT de analogie

Contrast fundal/literã

O culoare poate fi accentuatã, atenuatã, neutralizatã prin alãturarea ei altei culori Procedeu practicat în presa scrisã Adaptare pentru cromatica cotidianului după tabelul realizat de Camil Demetrescu în tratatul de culoare "Culoare, suflet şi retină", Editura Meridiane, Bucureşti (p.54).

ABC ABC ABC ABC ABC ABC

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

58

Culoarea- Principii fundamentale

Juxtapunerea culorilor cu alb, negru ºi gri Culoare de lucru

Cercul cromatic

Efectele de contrast cu fondul în principalele ipostaze de lucru ce presupun folosirea albului, negrului şi griului pot fi variate, ţinînd cont de efectele principiului de juxtapunere

ABC

ABC

ABC

ABC

ABC

ABC

ABC

ABC

ABC

ABC

ABC

ABC

ABC

ABC

ABC

ABC

ABC

ABC

Contraste ce asigurã o bunã lizibilitate

O ierarhie de utilizare în proiectarea paginilor

Literã neagrã Literã roºie Literã galbenã Literã albã

Literã roºie

Literã albã Literã albastrã Literã gri

Literã albã

Literã gri

Literã gri

ABC ABC ABC ABC ABC ABC ABC ABC ABC ABC ABC Fond alb

Fond alb

Fond negru Fond albastru Fond negru Fond roºu

Fond alb

Fond alb

Fond gri

Fond negru Fond roºu

Contraste ce asigurã o bunã lizibilitate

Litera închisã pe fond deschis Litera deschisã pe fond închis

ABC Litera închisă pe fond deschis este mult mai pregnantă decît cea deschisă pe fond închis Suprafaţa de scriere este percepută mai mare pe fond deschis decît cea transpusă pe fond închis

ABC Litera închisă pe fond deschis este mult mai pregnantă decît cea deschisă pe fond închis Suprafaţa de scriere este percepută mai mare pe fond deschis decît cea transpusă pe fond închis

Litera închisă pe fond deschis este mult mai pregnantă decît cea deschisă pe fond închis Suprafaţa de scriere este percepută mai mare pe fond deschis decît cea transpusă pe fond închis Contrastul cel mai benefic scrierii de durată este cel negru pe fond alb Culoarea fundalului poate fi variată pe suprafeţe mici păstrînd un contrast pregnant cu litera, uneori necesitînd corecţii de grosime

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

59

3.2.2. Raporturi de echilibrare cromaticã O atenţie deosebită pentru domeniul presei scrise este culoarea, ce poate întări şi sublinia litera care este principalul element de lucru. Dacă juxtapunem o literă închisă la culoare unui fond deschis, aceasta devine foarte vizibilă. În caz contrar, fondul închis la culoare absoarbe culoarea literei, care va trebui accentuată pentru a se obţine efectul dorit. Tot din punct de vedere dimensional trebuie ţinut cont că două suprafeţe alăturate, dacă sînt colorate una cu o culoare deschisă şi alta cu o culoare închisă, prima pare mult mai mare decît a doua printr-un fenomen de iradiere, ce va folosi în cazul punerii în temă a unor subiecte pe care specialistul le doreşte vizualizate diferit din punct de vedere valoric. Dacă luăm în considerare studiul lui Schopenhauer asupra culorilor echivalente, vom constata că un cerc cu şase sectoare ce conţin culori juxtapuse se va echivala optic în cantităţi diferite (3/33 galben, 4/33oranj, 6/33 verde, 6/33violet, 8/33 albastru). 9% 12%

18%

18%

18%

24%

100%

6

4

ORANGE

Diagrama lui Schopenhauer Transpunere liniară

ROªU

6

33 sectoare

VIOLET

3

GALBEN

6

VERDE

4

ALBASTRU

Diagrama lui Schopenhauer CULORI ECHIVALENTE

Se deduce foarte uşor că un echilibru calitativ se obţine printr-o diferenţă a raportului de cantitate. Contrastele bine dozate în raport de luminozitate sînt armele profesionistului, care va şti cînd este necesar să şocheze prin folosirea unei cantităţi mari de culori deschise sau cînd va dori să puncteze rafinat, folosind-o pe aceeaşi într-o cantitate mică. O concluzie asupra balanţei de echilibru cromatic al unei lucrări enunţă faptul că întinderea unei pete de culoare trebuie să fie invers proporţională cu intensitatea sa colorată. Diferenţele de luminozitate dintre elementele unei compoziţii pot fi factori importanţi în susţinerea atenţiei, mai mult decît o diferenţă tonală. Tonalităţile de gri pot crea un efect mult mai important decît o policromie fără luminozitate, ceea ce este foarte important pentru cotidian, ce se axează preponderent pe acestea.În ceea ce priveşte fotografia, o lucrare cu un contrast de culoare poate fi mult mai emoţionantă decît un contrast alb-negru dacă acestea au acelaşi tip de luminozitate. În strategia de realizare a unei lucrări de graphic-design nu mărimea suprafeţei de culoare asigură şi calitatea ei, ci proporţia şi poziţionarea sa în raport direct cu subiectul exprimat.

3.2.3. Modularea mesajului prin culoare “Culoarea informaţiei” trebuie să fie permanent în rezonanţă cu valoarea expresivă a ei. Relaţia fond şi elemente de text sau imagine în această situaţie necesită o dublă intervenţie atent gîndită cu o decizie bine conturată asupra dominantei alese, selecţia ei fiind un etalon

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

60

Culoarea- Principii fundamentale

Folosirea contrastului în construcþia liniei Cercul cromatic

Liniaturã

Efectul caloric Liniatura poate fi vibrată expresiv prin modificarea fundalului, element esenţial într-o proiectare dinamică, în care elementele vizuale deja întrate în conştiinţa cititorului trebuie să rămînă aceleaşi

Douã culori calde se rãcesc

Contrast simultan

Contrast simultan

Contrast simultan

Contrast simultan

Contrast simultan

Contrast simultan

Douã culori reci Douã culori una caldã/una rece se încãlzesc se accentueazã

Elemente de echilibrare şi dirijare funcţională, liniile joacă un rol important şi modularea suprafeţelor, determinînd o altă calitate optică şi o vibrare a petelor plate proprii suprafeţelor tipărite destinate presei

Unul dintre cele mai interesante procedee de variere este contrastul simultan ce poate fi exploatat în efectele de de echilibrare şi ghidare optică în cadrul sistemului compoziţional

Teoria culorilor echivalente Raportul cantitativ cromatic

Pregnanţa contrastului dintre linii şi fundal este hotărîtoare pentru poziţionarea ei în concordanţă cu funcţiile ce i s-au atribuit în cadrul comunicării mesajului.

In problematica cromaticii cotidianului echilibrarea culorilor terne şi culorilor luminoase prin acordarea suprafeţelor corespunzătoare este un punct important Se prevede raportul invers saturaţiei şi luminozităţii culorii, faţă de suprafaţă Acordarea unei dimensiuni mari unei culori luminoase poate fi exploatată în scopul determinării unui accent vizual

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

61

valoric al profesionistului. Întreaga structură a cotidianului poate fi susţinută de alegerea ei reuşită sau distrusă prin inexistenţa sau tratarea ei defectuoasă. A acorda culoarea cu spiritul întregului, a-i scoate în evidenţă jocul dintre elementele slabe şi cele puternice , pentru a le supune întregului purtător de semnificaţie este o artă, dar şi o obligaţie în munca designerului, care va crea pentru publicaţie acea unitate multilaterală a obiectului de design, dintre care o secţiune revine unităţii cromatice, prin care poate crea aceea unicitate (stilul publicaţiei) atît de căutată într-un perimetru concurenţial. Foarte important pentru designer este de a ţine seama de faptul că armonia creată nu este legată numai de factorii emoţionali, estetici, ci de factorii biologici ai simţului vederii, care rămîne aceeaşi, indiferent de schimbările de mentalităţi şi mode vizuale. Aceasta înseamnă că dacă armonia care corespunde unei senzaţii de confort retinian (presupune transformarea senzaţiei de emoţie, convertirea opticului în estetic) nu este corect construită, bombardamentul cromatic, sau dezacordurile apărute aproape constant într-o presă bazată pe impunere vizuală violentă, cu un număr exagerat de stimuli, pot provoca o senzaţie de neplăcere şi de iritare ce duce la distrugerea dorinţei şi a necesităţii de cumpărare. Un rol deosebit în rezolvarea echilibrului dintre diversele şi numeroasele părţi colorate ale unei pagini de cotidian joacă alternarea acestora cu spaţiile dintre ele şi zonele neutru colorate, care de altfel sînt o caracteristică a obiectului studiat. Această dinamică este şi ea o trăsătură de stil a publicaţiei, dezvăluind ritmul propriu al constituirii sale. În numele lui designerul îşi face, înainte de a compune întregul, o evaluare riguroasă a ceea ce este culoare, cu toate caracteristicile ei şi a ceea ce o susţine: spaţiul alb (golul recunoscut al presei scrise), griurile coloanelor realizate prin juxtapunerea literelor negre în înşiruirile textelor, fontelor (suprafeţelor realizată în manieră tonală luminoasă şi foarte frecvent în variante de gri) etc. , pe care o foloseşte în compunerea ulterioară, realizînd acea ordine estetică şi funcţională fundamentală. Un alt procedeu al devenirii cromatice, provenind tot din procedeul de juxtapunere a culorilor, este modularea culorilor, care, în presa scrisă, este legată de procedeul de suprapunere grafică , culoarea se nuanţează cu ajutorul textului devenit în abstract semn grafic, procedeu des folosit în frontispicii cu zonă de prezentare a sumarului, ale cărui culori de acroşare de mare intensitate se modulează prin textele şi imaginile ce le sînt suprapuse. Este destul de dificil de a găsi o modalitate variată ca o “noutate” permanentă pentru această zonă, ce în fiecare zi ar trebui să fie mereu altfel, dar recognoscibilă din punct de vedere al identităţii publicaţiei. Este o zonă cu dimensiune impusă, unde numai dinamismul cromatic şi modulările subtile pot determina calitatea sa estetică .

3.2.4 Dimensiunea simbolicã prin culoare Dacă amintim amestecul optic al punctelor ce formează imaginea fotografică color tipărită şi impactul acestora în constituirea mesajului emoţional cel mai penetrant din întregul puzzle al elementelor constitutive ale unui cotidian, putem defini aria de lucru a designerului în acest important reper al constituirii imaginii estetice, culoarea. Imaginea fotografică policromă poate fi uşor făcută să rezoneze întregului prin multiplele ei posibilităţi de prelucrare. Problema transmiterii mesajului este primordială, nuanţările semantice ale culorii fiind esenţiale. Cotidianul însă are o particularitate ce îngreunează această opţiune, transmiţînd, în acelaşi timp, pe aceeaşi pagină, mai multe subiecte diferite. Ierarhia informaţională trebuie în acest caz să stabilească priorităţile, în aşa fel încît mesajele cromatice să nu se excludă. Manipularea paletei cromatice presupune o atenţie deosebită asupra planului percepţiei vizuale şi o acţiune asupra coerenţei finale a obiectului studiat.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

62

Culoarea Ghidare funcþionalã prin cod cromatic

Folosirea raportului între intensitate /suprafaþã Cercul cromatic

Culoarea de atenţionare în contrast caloric, foarte energic prin juxtapunerea a două culori primare, face ca să rămînă în conştiinţa cititorului, care va căuta corespondentul (formă pură şi culoare primară intensă,uşor de recunoscut) pentru a găsi suplimentul anunţat Culoarea joacă un rol esenţial de ghidare în pachetul de informaţii extrem de diverse ale unui cotidian

Realizarea într-o culoare luminoasă, intensă , extinsă pe întindere mare în contrast cu imaginea centrală, determină o suprafaţă ce va juca rol de atenţionare prin accent cromatic pe prima pagină a cotidianului unde îi este anunţată prezenţa.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

63

O tehnică utilizată în design în scopul sugerării anumitor trăiri şi sentimente este aceea de a folosi simbolistica culorilor. Este de remarcat că orice culoare are valoarea sa bine conturată în raport cu aprecierile simbolice ce provin din experienţa noastră, copilăria şi identitatea noastră culturală, intuirea, semnificaţiile cromatice şi configuraţionale fiind clape sensibile, pe care obiectul creat este dator să le vibreze pentru a obţine acea paticipare afectivă , atît de căutată în stabilirea comunicării. “Culoarea poate însemna lumină, durere, acord, tentă, ton local, vis,dar,-rezumată cu un singur cuvînt-aşa cum o definim astăzi, culoarea este expresie; poate cea mai sensibilă formă a expresiei în artă, putinţa de a transfera în vizibil nuanţele secrete ale vieţii efective intraductibile prin cuvinte, prin gest şi chiar prin semnele convenţionale ale desenului. Poate că transferul pasiunilor în vizibil prin culoare este cel mai direct, neîngrădit de barierele silogismelor, şi ca atare fără putinţa vreunei disimulări.” (Camilian Demetrescu,”Culoare , suflet şi retină”, Editura Meridiane, Bucureşti, p. 41) Nu s-ar putut spune că este o reţetă bine stabilită care traduce cu elocvenţa unui dicţionar ce ar însemna o culoare sau alta în sentimente sau cuvinte. Există trăiri şi sentimente care au apărut de-a lungul anilor prin alăturări repetate de apariţii şi manifestări cromatice, care au creat un limbaj al culorilor, mereu în mişcare cu o dinamică rezonînd cu transformările sociale ale unui anumit perimetru locuit. Putem, în schimb, comunica ceea ce de-a lungul anilor a apărut a fi legat de culorile principale care ne completează, “cotidian”, viaţa . Roşul este o culoare caldă agitată şi foarte puternică, cu un dinamism ce creează senzaţia că-şi invadează interlocutorul. Roşul nu acceptă dominaţia altor culori, ieşind în evidenţă din orice combinaţie. Pentru că el este asociat focului dominator şi în acelaşi timp copleşitor prin căldura sa şi sîngelui care pulsează mereu pentru viaţă are o gamă largă de semnificaţii legate de aceste elemente vitale. Dragostea, dorinţa, dar şi agresivitatea, violenţa, puterea şi orgoliul pot fi asociate roşului. În presa scrisă, mai ales românească, roşul este frecvent folosit în texte şi elemente vizuale, fiind o culoare care se impune cu o oarecare violenţă dominatoare ce practic “strigă informaţia”, nu o prezintă imparţial şi echidistant. Oranjul, acest amestec foarte interesant între galben şi roşu, ce alunecă într-o extremă sau alta în funcţie de proporţia de roşu, ce o face să oscileze între violenţă, aproape intolerabilă pînă la pl[cere tonică şi energie plăcută. Asocierea cu roşul este foarte puternică, dar foarte iritantă, însă deosebită pentru secţiunile destinate atenţiei spontane, în zonele de acroşaj. Scrierea textului cu această culoare nu este foarte indicată, neavînd puterea necesară de a se decupa lizibil decît pe fonduri închise, ea fiind tratată în acest caz într-o variantă tonală luminoasă. Poate simboliza, legată de senzaţia de căldură degajată: energie, progres, acţiune, vanitate. Galbenul este una dintre cele mai plăcute culori calde ale spiritului, creînd o impresie de lumină, de repaos, de calm, de împlinire. Are numeroase corespondenţe simbolice, asociindu-se nobleţei şi valorii materiale ale aurului, imponderabilităţii benefice a razelor solare şi a soarelui însuşi , prin nuanţele de galben auriu şi puternic oferind conotaţii precum puritate, bogăţie, prosperitate, mulţumire, dar şi înşelătorie, gelozie, atenţionare-prudenţă prin nuanţele galbenului citron. În presă foarte adesea este folosit la scrierea pe negru, fiind a treia în seria priorităţilor în vizibilitate. Fotografiile ce conţin galben şi roşu sau pe amîndouă în stare pură sînt

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

64

Culoarea Ghidare funcþionalã prin cod cromatic

Cod cromatic realizat pe structura identitãþii vizuale liniaturã ºi imagine

Varierea cromatică unitară a frontispiciului cuprinde toate detaliile

Culoarea de ghidare se regăseşte în liniatura suplimentelor ce creează astfel o unitate a formei cu întregul. Cele două secţiuni diferite ale cotidianului sînt diferenţiate vizual pe frontispiciul părţii centrale prin folosirea diferită a celor două culori aflate în contrast, alternîndu-se succesiv culoarea fondului cu cea a literei. Frontispiciile suplimentelor se diferenţiază cromatic prin liniatură.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

65

întotdeauna extrem de vizibile, cerinţa fiind a fi prelucrate sau chiar îndepărtate dacă ele se află în fundalul subiectului prezentat. Verdele este amestecul dintre o culoare caldă şi una rece , acest atribut conferindu-i multe variante legate de proporţia acestora în formula găsită pentru a exprima. În general, legătura cu galbenul majoritar îi oferă o variantă tonică, reconfortantă, exploatînd simbolistica verdelui generator de viaţă, de energie vitală. Verdele este folosit pentru a calma, pentru a repausa în sens pozitiv. Nu poate fi folosit în combinaţiile de scriere, puterea lui de a se decupa dintr-o juxtapunere fiind mai slabă. Contrastul complementarelor, fiind unul dintre cele mai puternice, este folosit în liniatura sau zonele de acroşaj. Prin acţiunea lui tonică şi dinamică, ataşată miscării şi aerului liber, este des întîlnit în sectorul destinat amenajărilor, a evadărilor în alte spaţii şi în special în rubricile sportive. Albastrul este culoarea primordială pentru fundal, aşa cum este şi cea mai mare pată de culoare din viaţa noastră, cerul. Este o culoare rece care, totuşi, nu permite compromisuri, avînd rolul de a accentua căldura şi dinamismul culorilor calde, echilibrîndu-le totodată. Tonalităţile sale diferite ne cufundă în visări, în trăiri înalte, serioase, respectuoase, el simbolizînd loialitate, probitate, fidelitate. Folosit ca şi culoare de echilibru şi calm, este des utilizat în presă pe rol de mediator, conferind o senzaţie de echidistanţă, certitudine şi părere competentă în care poţi avea încredere. Oferă o bună lizibilitate pe post de fundal pentru textul juxtapus, avînd o putere bună de reflexie a luminii (bleu deschis -45%), variind funcţie de preponderenţa unei culori sau alteia conotaţiile. O culoare dinamică în combinaţiile cu roşu preponderent, dar în sensul de agitaţie, provocînd un sentiment de instabilitate, oscilaţie, uneori, de disconfort. Culoare densă şi intensă ( în tonalităţi de egalitate între albastru şi roşu), simbolizează eticheta, condiţia oficială, superioritatea. Unele tonalităţi sumbre, închise, inspiră însă teamă şi melancolie . Semnificaţiile sale pot sublinia stări şi sentimente grave, dramatice întîlnite ca nuanţare emoţională în sumarele presei scrise. Maroul, ce aduce des cu gîndul la nuanţele grave ale pămîntiului şi la gravitatea şi stabilitatea sa serioasă, este folosit în multe cazuri drept fundal pentru relatări de importanţă cu nuanţe neutre de transmitere a mesajului. Este un amestec din diverse culori ce-i conferă calităţi speciale, exploatate intens de specialişti. Impresia de materialitate permite ochiului o citire relaxantă, cu un sentiment de încredere şi seriozitate a informaţiei. Negrul este culoarea ce stă la baza exprimării în presa scrisă datorită calităţilor sale ce se reflectă atît în funcţia de fundal, cît şi în cea de semn grafic de modulaţie a culorii, funcţie pe care o joacă permanent textul într-o astfel de conjunctură (este litera cea mai vizibilă pe alb). Negrul are puterea de a prezenta toate culorile, chiar cele foarte slabe în intensitate. Negrul rezonează cu strălucirea culorii din fundal, dacă este în această situaţie împrumutînd culorii complementare corespondenţa acesteia. Este de multe ori folosit în situaţii de joc optic, în care suprafaţa trebuie modificată dimensional, cu iluzia de a subţia. Chiar dacă negrul simbolizează , legat de tradiţiile culturii noastre, doliul, implicit moartea, teroarea, frica de necunoscut, solitudinea gravă , el are pentru presa scrisă un loc aparte prin puterea de a a se combina cu spaţiul alb al hîrtiei, ce dă de multe ori o senzaţie de severitate, rigiditate, solemnitate, oferind mediul de informare serioasă, demnă de

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

66

Culoarea Ghidare funcþionalã prin cod cromatic

Cod cromatic realizat pe structura identitãþii vizuale proporþie ºi ritm

Scris Scris

Scris Scris

Scris Scris

Scris

Scris Scris

Unitatea stilistică a cotidianului între corpul central şi suplimente este bazată pe cromatică şi modalitatea de titrare ce păstrează o regulă a despărţirii structurii comunicării. Codul cromatic de recunoaştere este marcat prin cromatica primei pagini. Suplimentele preiau ritmul optic al dispunerii culorii şi liniaturii, delimitîndu-se optic, fără a pierde unitatea, ce constă tocmai în această modulare a suprafeţelor colorate.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

67

încredere, de certitudine a cuvîntului scris. Sînt unele publicaţii care nu folosesc pe prima pagină nici măcar fotografii (posesoare ale tonalităţilor de gri, sau policromii) ce ar devia senzaţia de încredere în adevărul spus “negru pe alb”.("Frankfurter Allgemeine" este un exemplu grăitor în acest sens). Albul are cea mai mare putere de reflexie a luminii -70% , fiind un fundal ce închide tonalitatea oricărei culori. Ea separă complementara culorii cu care vine în contact, colorîndu-se în această nuanţă. Are proprietatea de a mări optic suprafaţa pe care o reprezintă, oferind un spaţiu de citire generos şi propice unei cursivităţi optime de acţiune. Oferă cel mai bun contrast pentru textul scris, simbolizînd, în acord cu funcţiile de informare ale presei, ideea de perfecţiune, de curăţenie, de sinceritate, de calm, de pace. Albul determină o ţinută sobră, serioasă dar, în acelaşi timp, onestă, pură, modestă,fiind unul dintre cele mai compatibile fundaluri pentru melanjuri surprinzătoare de culori în tonalităţi şi luminozităţi dintre cele mai diferite. Este de fapt zona (cea mai luminoasă) a tuturor posibilităţilor, cu condiţia fermă de a o introduce din start în ecuaţia de prezentare din care şi ea are un rol principal. Formatul alb al hîrtiei de ziar este un perimetru de joc cromatic încărcat de semnificaţii multiple, pe care numai rezultatul unei strategii la limita între stiinţific şi artistic o poate face compatibilă perfect scopului de cumpărare al receptorului de informaţie. Griul are un rol de legătură optică între albul şi negrul presei scrise. El este folosit în multe cazuri pentru a crea centrii de atenţionare a textului prin suprafeţe de culoare bine delimitate. El este o culoare în general destinată fondului, dar, de multe ori, în presa albnegru, indică valori diferite ale informaţiei, marcînd prin tonuri variate punctele de interes şi rubricaţiile speciale. Alternanţa dintre literele pe gri şi cele pe negru poate fi şi o regulă ce dezvăluie o anume opţiune în prezentare, o caracteristică a elementelor de identitate vizuală. Griul este o culoare austeră, cu tonalităţi ce pot accesa o gamă gravă (sărăcie, austeritate, disperare). În poziţie de fundal, ea îşi pierde această tendinţă, comportîndu-se ca un prezentator imparţial, informaţia primind doar accent vizual. Tendinţele actuale în presa scrisă se îndreaptă către o tipăritură cu mai multă culoare, utilizată în mai multe situaţii cum ar fi: liniile sau chenarele ce caracterizează structura ziarelor, scoaterea în evidenţă a “paginii-copertă” faţă de celelalte, evidenţierea genurilor diferite de articole prin poziţionarea lor diferită pe fundaluri colorate, marcarea diferită a . paginilor tematice, cu un corespondent cromatic pe prima pagină, evidenţierea rubricaţiilor şi a paginilor publicitare. Un efect important în presă îl are şi evidenţierea detaliilor prin culoare, cu o prestabilită funcţie de informare. Culoarea este legată de modalitatea de percepere a mulţimii căreia i se adresează, ce este legată de trecutul istoric, de suma datelor legate de morală, religie, politică, de idei, de sentimente comune, localizate în structura interioară a sufletului, pe care toată lumea le acceptă fără să le discute. Este legată de tradiţii, determinînd un caracter conservator dacă mulţimea căreia i se adreasează este una omogenă, nu scindată de influenţe de clasă, secte, castă. Educaţia, sistemul politic şi social în timpul şi locul unde se determină a fi mulţimea căreia i se adreasează publicaţiile şi codul cromatic al lor, precum şi limba de comunicare sînt trăsături esenţiale şi definitorii. Contraste mari de culoare, fără tonalităţi şi fără treceri rafinate, ca rezonanţe ale nuanţărilor informaţionale, caracterizează în mare parte presa naţională.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

68

Culoarea Ghidare funcþionalã prin cod cromatic

Culoarea- element de echilibru compoziþional

diversitate în unitate

"The Guardian " şi-a construit elementele de prezentare şi de identitate într-o unitate mobilă, diversitatea de fiecare zi ("mereu alta") a cotidianului nefiind îngrădită de elementele stilistice impuse. Centrul vizual principal al primei pagini este şi nucleul pe care se construieşte cromatica de fiecare zi.

Subiectele sînt subliniate prin întregul complex de elemente mobile din punct al vederii cromaticii: fundalul zonei de prezentare al subiectelor interioare sau al suplimentelor. şi textul ce este colorat diferenţiat pentru titluri şi îndicaţile de trimitere pe pagini (cele două elemente de comunicare a sistemului de ghidare). Culorile sînt în armonie cu imaginea ce determină cromatica ansamblului (dominanta). Evenimentul de presă determină ieşirea din ritm prin cromatica ce atrage puternic atenţia către subiectul zilei. Culoarea pură (violentă şi intensă) sparge armonia tonală de fiecare zi, determinînd o citire diferenţiată

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

69

O înclinare aproape generală pentru culoarea roşie a zonei de marcare a titlului pare să fie o caracteristică în cromatica românului, destinată celor mai citite cotidiane naţionale. Dacă ne gîndim la faptul că litera neagră pe fond alb este cea mai vizibilă şi că ulterioarele combinaţii de pe prima pagină ar fi putut fi mult mai uşor de realizat optic, folosindu-le pe acestea , putem trage concluzia că această opţiune nu s-a stabilit decît pentru proprietăţile culorii ce se impune violent în orice conjunctură cromatică , fiind mai mult utilizată ca un sistem de acroşare violentă, decît de impunere a unei identităţi. Opţiunea majorităţii pentru litera albă pe fond roşu ("Evenimentul zilei", "Naţional", "Ziua", "Libertatea") nu se înscrie însă în raportul cel mai bun de vizibilitate, “Romania Liberă” fiind mult mai avantajată în transpunerea literei roşii pe fond alb, dar mai puţin avantajată pentru opţiunea tonalităţii de roşu, care nu creează un contrast favorabil. “Jurnalul Naţional" foloseşte un roşu garanţă cu nuanţări prelucrate în susţinerea titlului scris cu negru, nerenunţînd la opinia majorităţii, dar ieşind prin nuanţa specială a culorii din opţiunea ei. “Adevărul ”sparge acest ritm printr-o prezentare opusă din toate punctele de vedere. Albastrul construit într-o tonalitate deschisă, aproape de “cyan-ul ” tipografic nu are un impact deosebit, fiind recunoscut ca un contrast destul de slab destinat pentru litera tipărită, în schimb are o prezenţă unică în sectorul de comercializare, ceea ce-i conferă un avantaj de identificare. Păstrarea cromaticii şi a sistemului de punere în pagină a articolelor de pe pagina copertă face să fie foarte monoton în descrierea de zi cu zi, variaţiile de imagine fiind extrem de apropiate fără o preocupare atentă pentru evidenţierea unor evenimente deosebite, poate abordînd o politică de sugestionare a faptului că presa este echidistantă şi imparţială în prezentarea lor. De remarcat este faptul că publicaţiile doresc să se diferenţieze printr-o definire a unui cod cromatic propriu pe care şi-l susţin în apariţia cotidiană (“Evenimentul zilei”- roşu, negru, gri şi verde cu folosirea contrastului prin complementară; “România Liberă”- roşutonalitate spre magenta cu accente roşu permanent, negru, gri-închis, albastru închis cu multe opţiuni pentru pentru contrast în negativ- literă albă pe fond închis; “Naţional” - roşu permanent tonalitate luminoasă, albastru cyan, galben, negru, mergînd pe simbolistica “naţională” a tricolorului cu incluziuni de contrast literă roşie pe negru , literă albă pe negru şi albastru închis; “Ziua”- roşu şi negru , cu folosirea negativului (literă albă pe fond roşu) pentru indicaţii, “Libertatea”-roşu, negru, ocru galben deschis , preferinţă pentru contrastul literă albă pe fond negru pentru susţinerea articolului de acroşaj: "Adevărul" albastru cyan, negru, galben citron tonalitate deschisă, albastru cobalt, indicaţii de contrast literă albă pe fond albastru ). Inconvenientul colorării titlului din frontispiciu este faptul că orice combinaţie de culori alăturată trebuie să se armonizeze cromatic cu aceasta, ceea ce pune reale probleme în cazul unei culori cu un caracter pronunţat, precum roşul sau albastru cyan. În aceste cazuri, se aleg culori de susţinere negru, griuri colorate sau variate tonal şi alb, ce minimalizează paleta de exprimare estetică a designerului în prezentarea funcţională şi semantică a mesajului. Majoritatea ziarelor europene preferă o scriere neagră a titlului , foarte atent însă prelucrat ca literă, asociat cîteodată cu un simbol distinctiv prelucrat. Aceasta permite o cromatică nuanţată, cu multe modalităţi de prezentare a sumarului şi cu o variaţie benefică, ce vine în întîmpinarea factorului de noutate, care este absolut esenţial în devenirea de zi cu zi a unui cotidian. Soluţiile cromatice ce vin în întîmpinarea susţinerii dominantei sînt întotdeauna în ajutorul acomodării retiniene , ce rămîne veşnic aceeaşi în privinţa mecanismului fiziologic şi care tinde întotdeauna către un confort cromatic şi o impresionare estetică ce permite, numai în acest

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

Culoarea - element de reprezentare ºi identificare

A

Roºul culoarea naþionalã

A

Din topul naţional al primelor şapte cotidiane din ţară, cinci au apelat la a le reprezenta culoarea roşie, patru cu litera pe negativ (alb pe roşu), unul cu litera pe pozitiv (roşu pe alb). În ierarhia de lizibilitate a contrastelor formate de literă pe fundal, negru pe alb (cazul cotidianului JurnalulNaţional) deţine supremaţia pe primul loc, urmează pe locul trei roşu pe alb (România Liberă), locul al şaselea, alb pe roşu (majoritatea formată din Libertatea,Naţional, Ziua, Evenimentul Zilei) şi, pe locul al şaptelea, albastru pe alb, se plasează cotidianul Adevărul Caracteristicile opþiunii naþionale Scrisul pe negativ este perceput după momentul de receptare a formei fundalului a cărei culoare se remarcă prima. Roşul este o culoare dinamică, puternică, agresivă în mesaj, dominatoare, ce nu acceptă supremaţia celorlalte culori, ieşind permanent în evidenţă. Este o prezenţă certă, ce nu o poţi contesta, fiind marcantă în planul percepţiei Zona de roşu nu mai permite o variere majoră de fiecare zi a zonei de prim contact cu cititorul, ea fiind permanent dominanta care stabileşte regula de compunere - negrul ,roşul şi verdele -în accent pentru "Evenimentul Zilei", negru, roşu şi gri cald pentru "Libertatea", negru şi roşu pentru "Ziua", negru, roşu, galben şi albastru pentru "Naţional", negru şi nuanţe în contrast de albastru pentru "România Liberă". Aceasta se distinge pentru nuanţa mai puţin pregnantă de roşu, accentuînd mai mult magenta (roşul tipografic)

A A

"Jurnalul Naţional", chiar dacă a optat pentru litera neagră destinată frontispiciului, nu a renunţat la o variantă a culorii roşu (roşu garanţă) pe care o determină ca şi element de identitate

"Adevărul", prin colorarea literei în albastru deschis (cyan-ul tipografic), are un loc cromatic aparte în perimetrul concurenţial, distingîndu-se prin această ieşire din preferinţa naţională pentru roşu Colorarea titlului nu face decît să fie obstrucţionare în constituirea variantelor de prezentare, imaginea fiind destul de uniformă de la o zi la alta. Ansamblul frontispiciului aduce în atenţie şi o tonalitate foarte puţin accentuată de galben care intră în nota generală necontrastantă.

70

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

71

acest caz, acţiunea de menţinere a atenţiei şi stimulării ei continue. Partea emoţională, atît de stimulentă în cazul asimilării unei informaţii jurnalistice, fiind redusă la minim, determină lipsa contactului estetic, ce duce uneori la refuzul excitaţiei, considerată incompatibilă cu receptorul. Unitatea stilistică a publicaţiei este definită şi prin funcţia de dirijare a atenţiei în asimilarea corectă şi rapidă a informaţiei, prin cod cromatic. Ziarele cu un număr mare de pagini şi cu suplimente detaşabile recurg cu succes la această modalitate rapidă de recunoaştere a secţiunii dorite. Enunţările cromatice, ce întocmesc o legendă în urmărirea corectă a subiectelor publicaţiei, sînt plasate în sectorul destinat sumarului. Recunoaşterea secţiunii după culoare este facilitată, decodificarea informaţiei fiind foarte rapidă. Cotidianele româneşti, fiind în majoritatea cazurilor policrome selectiv, nu în totalitate, folosesc pentru această funcţie de comunicare tonalităţile de gri într-o manieră grafică distinctă, ce păstrează şi unitatea formei prin elementele specifice identităţii publicaţiei. Aceasta din urmă este foarte atent urmărită prin amplasarea detaliilor de culoare într-un regim special dimensional, respectat pe întregul parcurs al publicaţiei. Aceasta urmăreşte ritmul interior al părţilor formei ce creează privitorului particularitatea de percepţie intimă proprie numai în contact cu publicaţia aleasă, posesoare a unui anumit echilibru cromatic . Culoarea este şi un intermediar al funcţiei de comunicare a mesajului prin una dintre cele mai eficiente metode de informare cu ajutorul infogramelor, problematica vizualizată grafic fiind instantaneu înţeleasă în derularea ei. Elementele color sînt absolut necesare unei astfel de reprezentări, legenda explicativă a acestora fiind un ghid mult mai lesne de asimilat decît orice explicaţie în cuvinte.

3.2.5. Concluzii, sinteze vizuale, exemple *Designerul foloseşte culoarea pentru a mări puterea de expresie a formei, a dezvolta funcţionalitatea obiectului, a dirija percepţia formei *Designerul foloseşte studii de cromatologie şi teoria mecanismelor de compunere a culorilor în vederea realizării unei scheme strategice prestabilite, intervenţia finală fiind exclusă. *Culoarea este una dintre modalităţile de a reprezenta, întări şi desemna dimensiunile sintactice, pragmatice, estetice şi simbolice ale cotidianului, este unul dintre instrumentele prin care se atinge perfecţiunea formei, în realizarea ei unitară.

Culoarea în definirea obiectului estetic Variabile cromatice

Dimensiunea SINTACTICÃ Dimensiunea PRAGMATICÃ Dimensiunea SIMBOLICÃ

Textul Se defineşte ca parte a întregului compoziţional Preponderent în textul Este componentă de bază a identităţii vizuale destinat citirii scurte Element determinant al constituirii Ocazional asupra textului suportului informaţional Catalizator al ordonării componentelor mesajului destinat citirii îndelungate Factor determinant în stabilirea ierarhiei informaţiei Elementele vizuale Fotografia Element al prezentării în acţiunea de acroşare Ilustraţiile şi de susţinere continuă a atenţiei Elemente grafice Mediator în determinarea coeficientului de Liniatura lizibilitate a textului Infograme,diagrame Determină integrarea în perimetrul cultural Hărţi (geografice, meteo) şi social, racordarea la perimetrul concurenţial Suprafeþe colorate Potenţează valoarea expresivă şi de impact Fonte pentru corpul de text emoţional a mesajului Fond pentru titluri

Principii de lucru Constituie dominanta cromatică şi realizează armonia părţilor Acţionează asupra metodelor de determinare a contrastelor de intensitate şi contrastelor tonale Echilibrează zonele colorate dimensional în raport cu diferenţele de luminozitate Determină accentuarea simbolică a mesajului

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

72

Culoarea - Delimitarea identitãþii

ANGLIA

ROMÂNIA

GERMANIA

Cromatica este diversă, armonioasă, adaptată evenimentului zilnic, cu posibilităţi stabilite de variere fără pierderea identităţii. Este preponderentă în zona frontispiciului, în partea de început a comunicării, cu o scădere ierarhică asociată gradării informaţiei

Este gîndită în elemente de accent puternice, fără o variere semnificativă cu zone delimitate radical de contraste de culoare energice (roşu asociat verdelui,albastrului, galbenului). Acoperă cu prezenţa ei suprafaţa publicaţiei, creînd un aspect dinamic, saturat de stimuli

Presa de informaţie de calitate (zona pe care o analizăm în cele trei ţări) are pentru Germania în primul rînd conotaţia textului scris, cu informaţie densă, serioasă, fără artificii de prezentare, inclusă în special în culoare şi elemente vizuale. Culoarea este dozată strict doar pentru stimulare

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

73

3.3 Litera ºi textul în presa scrisã În presa scrisă există trei grupe mari de elemente ce definesc suportul material informaţional, care nu pot exista decît într-o strînsă legătură, aflîndu-se într-o permanentă corelare. Cheia succesului este de a combina textul, elementele vizuale şi spaţiul alb în aşa fel, încît ele să fie într-un permanent echilibru, ale cărui legi de existenţă să definească modalitatea originală de reprezentare materială a cotidianului. Un rol esenţial în îndeplinirea optimă a acestor puncte este cunoaşterea valenţelor deosebite de reprezentare ale literelor şi caracteristicilor lor speciale. Caracterele de literă se constituie în cel mai important instrument de comunicare. Alegerea caracterelor pentru textul de bază este decisivă pentru lizibilitatea lui (uşurinţa cu care poate fi identificată fiecare literă), precum şi în acţiunea de asimilare a informaţiei. Alegerea combinaţiilor de caractere pentru titluri şi pentru celelalte componente ale textului este definitorie pentru crearea identităţii şi a scoaterii sale din anonimat, a definirii sale vizuale.

3.3.1. Forma literei adaptatã funcþiei de comunicare Prima condiţie pentru alegerea unui caracter este de a urmări caracteristicile care-l constituie într-o formă ce se distinge uşor în vederea citirii şi înţelegerii textului. Citirea trebuie să se facă fără efort, în timpul optim dedicat acesteia. Înţelesul textului este realizat în acţiunea de percepere a literei constituiente a unor grupuri distincte, recunoscute de receptor în formarea cuvîntului. H. Pieron (“Psyhologie Experimentale”, Ed. Armand Collin, 1939, p 118-119) , citat în studiul său asupra textului de C.R.Haas ( "La publicite, theorie, technique et pratique", Editura Dunod, Paris, 1965 ), documentează această acţiune a citirii : “ Atunci cînd citim, ochiul nostru urmăreşte fiecare linie, fixînd cîteva intervale, pe parcursul cărora face scurte pauze, între care se efectuează o percepţie deplasîndu-se sacadat între două pauze succesive, sacadare foarte scurtă, ce rămîne ignorată şi nu comportă nici o asimilare vizuală. Pentru un text uşor, în limba maternă, cu linii de aproximativ 10 cm lungime(64 de litere în caractere de 7 puncte) se numără 6 pauze şi în caractere de 9 puncte (47 de litere) 4 pauze sau chiar 5. Durata fiecărei pauze era de 2 sau 3 zecimi de secundă. Debitul unei lecturi rapide este de aproximativ 50 de litere pe secundă. În această lectură este de înţeles că percepţia cuvintelor este o reacţie globală, care nu comportă separarea individualizată a literelor. Un cititor neexersat este mai încet, pentru că ochiul său trebuie să se oprească de mai multe ori şi mult mai mult timp de fiecare dată. Este suficient, de asemenea, ca înţelesul cuvintelor să fie dificil (limba străină, cuvinte mai puţin uzuale, asociate de cuvinte mai puţin cunoscute) pentru ca numărul de opriri oculare să se mărească la fiecare linie”. Aceste observaţii preluate de P. Guillaume şi analizate cu ajutorul unui tacitoscop au concluzionat faptul că ”o literă deteriorată sau lipsă într-un cuvînt cunoscut nu se observă “, aceasta demonstrînd faptul că nu se citeşte literă după literă, ci se recunosc grupuri prin cîteva detalii. Acestea formează un model asimilat printr-o proiecţie imaginară inconştientă” (P. Guillaume “La Psychologie de la forme".Ed. Flamarion, 1937, p. 10, şi "Psychologie". Ed. Alcan, 1938, p. 166, 180, 181). Astfel putem putem conchide că procesul de lecturare se face pe baza unor experienţe anterioare ce s-au format în momentul învăţării mecanismului de citire. Atunci se defineşte o bază de date ce se constituie în repere pe care cititorul le recunoaşte aproape instantaneu. Cuvîntul purtător de sens este recunoscut prin grupe de litere. Orice denaturare vizuală a modelelor învăţate ca reprezentare a literelor perturbă şi încetineşte

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

citirea, declanşînd un proces de decodare a formei. Litera, în acest considerent, trebuie să fie corect concepută pentru a uşura acest proces de recunoaştere a modelului. Litera destinată realizării cotidianului este cea tipografică. Aceasta poate fi cel mai rapid prelucrată şi difuzată, condiţia de citire rapidă a informaţiei fiind satisfăcută în cel mai scurt timp, cît mai aproape de producerea evenimentului relatat. În presa scrisă, şi mai ales în cotidian, textul trebuie să se citescă repede cu un grad de comfort sporit, să nu se producă nici un moment de incertitudine a percepţiei, să poată fi abordat de un public larg ce nu acordă o circumstanţă deosebită momentului de citire (aceasta poate fi deranjată de luminozitate proastă, poate fi perturbată de vibraţii - din cauza citirii în mijloace de transport, poate fi asimilată pe un fundal de atenţie slabă, nedirijată strict asupra obiectului). Litera tipografică aleasă pentru cotidian trebuie să cuprindă cea mai cunoscută structură în vederea recunoaşterii ei cît mai rapide şi aceasta să se regăsească în toate categoriile de text destinate acestuia, precum cea a literei pentru corpul de text , a celei pentru titrări sau a celei pentru zona de recunoaştere a identităţii , în special a frontispiciului. Adrian Frutiger atrage atenţia că “Baza lizibilităţii s-a cristalizat printr-o imagine seculară a caracterelor alese cu grijă, impregnate în noi“ (”Des signes et des hommes”. Ed. Delta, p.124) Structura interioară (scheletul), indiferent de forma creativ elaborată în găsirea armonioasă a formei , trebuie să se citească uşor, imediat şi cu certitudine. Simplitatea şi originalitatea diferenţierii, fără distrugerea miezului ce oferă înţelesul, este baza unei litere destinate unei citiri îndelungate, proprie presei scrise. S-a constatat că orice deviaţie de la o structură medie provoacă o reţinere din partea cititorilor care sînt derutaţi în procesul de citire. Acest traseu mediu a desenului literelor, ce stă în atenţia designerilor de cotidian, se regăseşte în constituirea tipurilor fundamentale ce au o dimensiune neutră şi constantă. Stilul ce prevede toate variaţiile de la structură ne aduce în atenţie problema terminaţiilor (cu sau fără serifă) ce fac obiectul unor controversate păreri în rîndul creatorilor de caractere. Adrian Frutiger, unul dintre cei mai reputaţi analişti ai “literei”, dar şi cunoscut creator al unuia dintre cele mai celebre reprezentante a categoriei ”fără serifă”, subliniază: “Importanţa terminaţiei, (în privinţa absenţei ei ) nu are nici o influenţă în identificarea semnului. O singură rezervă pe care o putem face , este aceea că terminaţia ghidează ochiul în lungul liniei şi ajută la regruparea vizuală a cuvintelor. Un argument contra terminaţiilor este că nu sînt elemente distinctive , ci asimilante." (”Des signes et des hommes”. Edition Delta &Spes,1983, p. 124). Deci, putem consemna că recunoaşterea nu este determinată de variaţiile stilistice a terminaţiilor, alegerea lor fiind o problemă legată de funcţiile pragmatice, sintactice şi simbolice ce caracterizează obiectului ce urmează a fi proiectat. Orice desen se poate defini şi prin descrierea golului şi spaţiului pe care le putem percepe determinate de conturul lor. Structura internă a literei descrie un anumit tip de gol care se regăseşte împreună cu ea în memorarea semnului ce urmează a fi recunoscut. Spaţiile dintre litere sînt şi ele într-o descriere particulară în funcţie de combinaţie, trasînd configuraţii uşor de recunoscut. În acest caz, apare o problemă ce este determinată de variaţiile prea mari sau prea mici ale variantelor de caracter destinate adaptării la spaţiile speciale (prea strîmte sau prea largi ). O transpunere neadecvată a acestei necesităţi de compatibilitate cu mediul de prezentare poate duce la stricarea echilibrului existent între corpul literei şi spaţiul ce o descrie. Spaţiul ce descrie trebuie privit şi din punct de vedere al celui creat între cuvinte şi al celui ce se creează între rînduri succesive. Litera cu spaţiul puţin de descriere nu permite citirea diferenţiată a schemei de recunoaştere, chiar pe spaţii mici de citire. Un exemplu poate fi dat în tipul de caractere foarte subţiri şi înalte, care creează

74

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

75

creează o formă compactă a conturului ce nu mai poate fi descifrată, situaţie asemănătoare cu scrierea în majuscule. Tratarea necorespunzătoare a lăţimii (prea mare sau prea mică) poate de alfel produce şi o problemă de altă natură, legată de proasta reprezentare a forţei sale de expresie. Lăţimea exagerată creează senzaţia de greu, de masiv , iar opusul ei, o impresie de instabilitate , alegerea unei dimensiuni ce se află în armonie în privinţa înălţimii şi lăţimii impunîndu-se şi din punct de vedere psihologic. Variaţiile de lăţime şi de grosime sînt însă nişte atuuri în puterea designerului de a configura modulat informaţia scrisă , atrăgînd atenţia asupra punctelor importante ale înţelesului acesteia. Modificările mari de la o medie de aproximativ 15% din înălţimea literei nu se fac decît pentru texte ce nu intră în categoria citirii rapide. Titlurile sau subtitlurile ce marcheză vizual, destinate citirii rapide, pot fi însă scrise într-o manieră grafică dinamică şi variată prin aceste prelucrări de la linia dimensiunilor normale. Tendinţa actuală generată de facilitatea de transformare rapidă prin “dilatare” sau “alungire” a literei prin programele de calculator aduc în atenţie cea mai importantă distrugere a armoniei şi a echilibrului interior al literei ce poate fi subminată în calităţile sale esenţiale printr-o necunoaştere a procesului de transformare care nu se face oricum, ci ţinîndu-se cont de structura, construcţia şi configurarea optică a spaţiului pe care-l ocupă. . Cel care a studiat şi realizat soluţii viabile în acest sens este renumitul creator de literă Adrian Frutiger, care a marcat punctul de transformare prin litera “H” a alfabetului, considerînd-o cea mai echilibrată pentru seria literelor mari (lăţimea fiind de 4 unităţi şi lungimea de 5 unităţi) şi litera “n” pentru seria literelor mici din aceelaşi considerent: ”Toate celelalte litere ale alfabetului sînt proporţionate în funcţia de “H”. Silueta sa apare ca “normală” cititorului şi anvergura sa este în jurul unei cincimi din înălţimea sa . Minuscula “n” prezintă aceleaşi proporţii. Aparenţa generală este uniformă, terminaţiile neavînd decît un rol stilistic, precum accesoriile. Într-o familie de caractere , găsim astăzi mai multe alfabete anexe ce depăşesc anvergura normală ( ori “înguste” ori ”largi”.) Schema noastră arată proporţiile între înălţime şi lăţime pentru diverse anverguri. Rezultă că un tip de două ori mai puţin lat decît înalt pare prea subţire, de asemenea un tip pătrat este descris ca prea lat. Este interesant de notat că 99% din scrierile utilizate pentru compoziţia unei mase mari de text au o anvergură normală, în rest fiind înlocuite doar pentru titluri, legende etc. (”Des signes et des hommes”. Edition Delta &Spes, 1983, p.108) ” (figuri p. 107,110).

Concepţia globală a unei familii de caractere (Univers) Adrian Frutiger

Variaţiile de grosime ce sînt folosite pentru diversele reprezentări ale părţilor funcţionale de expresie ale textelor apar şi ele conform unei scheme de constituire, variantele extreme prea subţiri sau prea groase fiind ori de nerecunoscut, ori ilizibile. Grosimea se aplică părţilor verticale, aplicată la grosimea normală a unei litere . În această situaţie întîlnim şase variante tonale:extra-light, light, normal(roman), semi-bold, bold şi extra-bold (denumirile sînt date în engleză, ele fiind deja intrate într-un limbaj universal existent pe tastaturile calculatoarelor ce execută comenzile de tehnoredactare şi punere în pagină ale cotidianelor).

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRUALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

Paleta de lucru în domeniul tipografic nu se limitează doar la aceaste nuanţări tonale ale literei, exploatarea ritmului fiind unul din atuurile profesioniştilor. Alternarea dintre vertical şi înclinat, static şi dinamic este unul dintre accentele pe care se bazează o lucrare variată vizual, punct esenţial în îndepărtarea monotoniei. Scrierea înclinată (italică) a apărut ca o necesitate de reprezentare a scrierii de mînă (cursivă), ce delimita o cerinţă a cancelariilor italiene a secolului al XVI-lea. Ea a fost preluată ulterior de tipografiile din întrega lume pentru a sublinia textele ce trebuiau citite diferit. Punerea în valoare a cuvintelor nu se mai făcea brusc, prin accentuarea tonală, ci prin schimbarea ritmului, contrastul fiind îndepărtat, tonalitatea rămînînd, optic, aceeaşi. 16 Unghiul de înclinaţie este definit ca fiind 12 grade , mai mic (sub 10 grade) fiind insesizabil în raport cu verticala normalului, mai mare (peste 17 grade) fiind perceput ca o prăbuşire, o cădere, Înclinaţia unuia dintre cele mai echilibrate caractere accentuînd prea mult şi momentul de TIMES NEW ROMAN subliniere, care nu se mai integrează optim nu depăşeşte 16 grade, în acţiunea cursivă a citirii, devenind element de atracţie. 10 17

HH

H

Roman Bold Italic Cele 3 variaţii ale presei tradiţionale

În presa tradiţională, variaţiile de la normal erau puţine, conţinînd în total un număr de trei variante, bold, normal şi italic, ce satisfăceau optim necesităţile de comunicare. Astăzi, în multitudinea de opţiuni şi variante ale surselor de informare, redactarea “noutăţii”, cea după care se face şi cumpărarea mijlocului de informare are valenţe deosebite, fiind un element care trebuie să se distingă puternic şi original faţă de cel al concurenţilor. Acest fapt a determinat apariţia în domeniul tipografic a unui sortiment variat de stimuli vizuali, realizaţi cu ajutorul proprietăţilor special construite ale literei de a atrage şi a capta vizual. Varietatea exprimării poate pune în aplicare o gamă largă de posibiliăţi tonale şi dimensionale, ce constituie variaţiuni paralele ale alfabetului normal, dar care, optic, intră în perfectă rezonanţă cu acesta prin păstrarea caracteristicilor stilului. Variaţii tonale ale caracterului FUTURA Variaţiile actuale ale unei familii de caractere sînt un important instrument într-o proiectare dinamică şi expresivă a publicaţiilor

În această multitudine de oferte, profesionistul este cel care alege varianta optimă în combinarea rezonantă a familiilor de caractere, selectînd pe cea potrivită funcţiei de comunicare şi reprezentare. Multitudinea variaţiilor folosite fără discernămînt poate însă determina un haos în redactarea informaţiei, dozarea mijloacelor de prezentare fiind

76

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

77

3.3.2. Construcþia ºi stilul Pentru a alege o literă destinată comunicării pe diverse planuri cum este cea a cotidianului trebuie să cunoaştem necesităţile de lizibilitate, de armonie, de ritm, de implicare expresivă pe care potenţial litera o poate determina prin descrierea ei sintactică. Cunoaşterea elementelor de delimitare structurală a constituirii caracterelor poate fi un criteriu de analiză pentru alegerea literei rezonante funcţiilor obiectului căruia îi este destinat.

ghe ghe FORMA TERMINAŢIILOR

1. Unul dintre criterii este rezultat din constituirea armonioasă a proporţiilor determinate de raportul între înălţime şi lăţime, între corp şi părţile ascendente şi descendente. 2. Definitorii pentru stabilirea stilului sînt şi traseele grafice determinate de construcţia orizontalelor şi ale terminaţiilor definite ca elemente esenţiale ale formei. 3. Înclinaţiile italicelor în raport cu litera normală, precum şi modalităţile de legătură ale racordurilor şi forma geometrică a acestora 4.Evoluţia literei în cadrul familiei şi variaţiilor sale dimensionale 5. Descrierea literei în funcţie de spaţiul pe care-l determină, atît interior, cît şi exterior, în combinaţiile din cadrul cuvintelor şi a rîndurilor, moment şi de definire a raportului dintre suprafaţa ocupată şi cantitatea de text, trasătură definitorie pentru jurnal 6. Imaginea de expresie a semnului determinată de elementele sale constituente ce induce o anumită percepţie asociată mesajului este un criteriu important. Orice racordare, delimitare a grosimii corpului, tăietură specială a terminaţiilor, înclinaţiilor faţă de orizontale şi verticale creează nuanţări diferenţiate de percepţie care subliniază în mod diferit variaţiunile semantice ale mesajului. A ”citi” bine din punct de vedere tehnic nu este de ajuns într-o comunicare cu paliere diferite pe scara emoţională aşa cum este definit cuprinsul multidirecţionat tematic al unui cotidian, al cărui mesaj trebuie, în primul rînd “înţeles” bine.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

3.3.3. Clasificarea caracterelor Dacă la început forma depindea de condiţiile limitative ale prelucrării literelor destinate proceselor de culegere manuală, astăzi, procedeul de realizare computerizată a textului şi a prelucrării sale tipografice pe baza fotocopierii a determinat realizarea unei palete imense de soluţii constructive şi stilistice ce au dus, implicit, la sisteme diverse de catalogare şi clasificare pornind de la caracteristici specifice ale domeniului. Unul dintre cele mai convingătoare sisteme de clasificare legate de momentul de concepere şi de forma lor a fost creat în jurul anilor 1950 de tipograful francez Maximilian Vox (1894-1974), cu următoarele categorii principale: Human (Veneţian), Gerald (Old Face/OldStyle), Reale (Transitional), Didone (Modern Face), Mecame (Slab Serif), Lineale (Sans Serif) , Incise (Latin, bazat pe forma de literă tăiată în piatra), Scripte (Script), Manuaire (incluzînd tipul BlackLetter, litere scris cu peniţa sau pensonul). Acest sistem, în general acceptat, a fost recunoscut şi dezvoltat de British Standards Institute şi de Association Typographique Internationale, (The Thames and Hudson Dictionary of GRAPHIC DESIGN AND DESIGNERS, Thames and Hudson Ltd, London, Unele dintre cele mai folosite categorii de caractere în domeniul presei, dacă luăm în calcul cele două categorii speciale de text-citire îndelungată şi rapidă, sînt: Old Style, Transitional, Modern Style, Slab Serif (Egyptian), Sans Serif, Dislay (incluzînd tipurile decorative, ce au ca sursă şi principalele tipuri deja enumerate), BlackLetter(pornind de la scrierea ornamentală veche, inspirată din scrierea medievală XIIXIV). Old Style -caracter conceput în vederea unor scrieri oficiale în Italia, ce necesita o citire bună şi clară, a fost creat cu o lărgime medie a literei, cu un contrast agreabil între subţirimi şi grosimi, cu o deschidere specifică şi cu o serifă triunghiulară bine delimitată, ce face o tranziţie şi o susţinere foarte echilibrată în citirea îndelungată. Este actual gîndit cu o gamă de lăţimi diferite. Din această categorie putem enumera caractere des folosite, atît pentru litera de rînd, cît şi pentru cea destinată citirii rapide (frontispicii, tiluri, subtitluri...), precum: Bembo (exemplu clasic pentru categorie), Brueghel (creat de Adrian Frutiger), Cartier, Garamond, Goudy, Janson, Plantin, Sabon, Times New Roman, Times Roman. Sînt litere ce pot foarte bine fi tipărite în condiţii mai puţin pretenţioase, cum ar fi cele pe hîrtia de ziar, la rotativă, fără a-i pierde calităţile în lizibilitate şi expresivitate. Times New Roman este vedeta în ceea ce priveşte numărul de utilizatori în domeniul presei, fiind şi conceput în mod special pentru aceasta. S-au apreciat necesităţile privind buna lizibilitate şi crearea unui caracter cu înăţimea x-ului mai mare, cu descendente şi ascendente de înălţime mai mică, ceea ce permite o suprafaţă mai bine utilizată pe cantitatea de text. Are o varietate de lăţimi convenabilă ce permite o bună modulare a textului. A fost creat de MONOTYPE cu supervizarea lui Stanley Morison pentru cotidianul londonez “The Times” în 1931, cu exclusivitate pentru primul an de utilizare.

78

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

79

Echilibrarea (înălţime/lăţime, ascendente/descendente), conturarea caracterului prin pronunţarea schemei constructive, fermitatea orizontalelor şi claritatea deschiderilor îl determină ca unul dintre aleşii presei scrise

T

Frontispiciul cotidianului “ADEVĂRUL”- o prelucrare a caracterului Old Style-Goudy/GoudyHand tooled, imprimă o notă serioasă, adecvată unei cerinţe de reprezentare a informaţiei de calitate Cotidianul “DER STANDARD”(Austria) a folosit acelaşi caracter fără nici o intervenţie ulterioară

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

80

O prelucrare rafinată vine să aducă în atenţie o variantă a tipurilor de caractere Old Style mult mai fină şi mai luminoasă, cu un echilibru al paralelelor bazat pe o tratare verticală a construcţiei curbelor şi o contrapondere a serifelor dispuse aproape vertical. Prelucrarea atentă a literei determină o imagine simbolică elaborată, de un echilibru bine gîndit al proporţiilor. Creatorul englez de literă John Baskerville (a doua jumătate a secolului al 18-lea) este purtătorul numelui celui mai reprezentativ şi clasic exemplu al acestei categorii. Litera, cu o construcţie simplă şi cu un spaţiu generos al descrierii ei spaţiale, are o utilizare în tipăriturile destinate presei scrise . Dintre literele folosite în acest sens amintim: Century Old Stile, Corona, Excelsior, Nimrod, Olympyan, ITC Stone Serif Rafinamentul desenului şi claritatea descrierii sale spaţiale au dus la realizarea a numeroase interpretări, cu o puternică trimitere către o expresivitate determinată ca fiind atît serioasă , certă, echilibrată, cît şi variată, armoniosă, reprezentativă FrizQualtcTee

Century Old Style

A B C

Deschiderea medie a literelor şi proporţia “x”-ului în raport cu ascendentele determină un consum moderat de spaţiu, fapt ce recomandă opţiunile acestui tip de caracter pentru corpul de text, destinat unei citiri funcţionale. Exemple: Century Old Style, Corona, Excelsior

Corona

Excelsior

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

81

Slab Serif sau Egiptian definesc terminaţiile dreptunghiulare ale serifelor ce determină o intersectare aproape fără racorduri la îmbinările cu corpul literei. Apărută ca o necesitate de stimulare intensă şi penetrantă , ea este o apariţie a secolului al 19-lea, marcînd dezvoltarea epocii industriale şi a impunerii vizuale a literei de acroşaj. În acest scop este folosită şi la cotidiane pentru marcarea zonei frontispiciului. Una dintre literele folosite pentru cotidiane, chiar şi la corpul de text, este Claredon, utilizat pentru imaginea robustă bine conturată, chiar pe o tipărire în condiţii medii.

Dintre caracterele utilizate pentru accente şi stimuli vizuale amintim Aachen, Claredon, Courier, Typewriter, Serifa, Rockwell, Egyptienne, City , Memphis

Cotidianul danez “POLITIKEN” utilizează combinaţii de caractere Slab Serif atît pentru titluri, cît şi pentru corpul de text Tonalităţile diferite a celor două variante Slab Serif permit o modulare dinamică a proiectării paginii de ziar.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

82

Pe la sfîrşitul secolului al 18-lea, doi creatori de literă, francezul Firmin Dido şi italianul Giambattista Bodoni, creează un nou caracter, cu un puternic contrast de grosimi între laturile literei şi o variaţie marcantă a racordurilor, terminaţia fiind liniară şi foarte fină. Acest tip de literă a primit numele de Modern Style (o altă denumire- Didone) şi este şi astăzi unul dintre cele mai căutate soluţii pentru textele scurte şi pregnante ale presei scrise. Corpul de text este mai puţin folosit în această categorie din cauza exigenţelor impuse imprimării, care trebuie să fie de înaltă calitate pentru a nu produce întreruperi pe zona mai subţire a literei. Liniaritatea terminaţiilor, prin construcţie de o fineţe deosebită, creează o preţiozitate a detaliilor folosită în reprezentarea unei linii pure, verticale, fără ambiguitate în exprimare. Verticalele pronunţate creează un ritm puternic, dinamic şi penetrant în dinamica titlurilor. Propunerile pentru presa scrisă ar fi pentru caracterele: Centennial, ITC Zapf Book pentru text /titrare şi Bodoni, Caledonia, Century Expanded, Torino, BauerBod, Bruce Old Style pentru accentuări

Dinamica contrastelor gros/subţire deschis /închis vertical/orizontal negru/alb este o practică de interes a unei paginări mobile, caracterul Modern Style intrînd firesc în opţiunile designerilor

COLUMBIA

SPANIA

Frontispicii concepute în Modern Style ELVETIA

CANADA

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

83

Acurateţea liniei aprope uniforme, fără terminaţie, ce descrie esenţa constructivă a literelor, determină o înclinaţie aparte a designerilor din domeniul presei de a alege caracterele numite “fără serifă”. Impactul deosebit al formei ajunse la esenţa comunicării face ca elementele de impact ce necesită o citire rapidă să aibe numeroase adeziuni către acest tip distinct de caractere, ce are şi foarte multe variante, atît ca variaţie de stil, cît şi ca variante tonale. Cunoscute sub denumiri diferite Gothics (SUA), Groteşti sau Liniale în Europa, se divid în mai multe categorii, unele etalînd o linie continuă a corpului cu multe variante de familie (din care amintim Franklin Gothic, Univers -cu cele 21 de variante, Helvetica), altele construite pe baze geometrice (Futura, Tempo) şi altele cu modulări de grosime a terminaţiilor (Optima, Frutiger, Gill Sans) MAREA BRITANIE

Frontispicii şi titrări concepute în SANS SERIF BRAZILIA

Pentru designerii din domeniul presei definirea clară a diferenţei între caracterele cu serifă şi cele fără serifă este o cale de a contura în mod convingător diferitele paliere funcţionale ale comunicării. Uniformitatea liniei acestor caractere face posibilă o diferenţiere clară de cele cu serifă bazate pe o linie intenţionat vibrată dimensional. Această delimitare vizuală face posibilă şi sublinierea stilului unui cotidian, cele tradiţionale bazîndu-se pe caracterele tradiţionale(probează tradiţia şi continuitatea), cele populare pe caractere fără serifă, mult mai penetrante vizual, potenţînd stimulii de acroşare. STATELE UNITE ALE AMERICII

MAREA BRITANIE

Condensarea literei permite mărirea titlurilor pe un spaţiu restrîns şi potenţarea lor vizuală

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

Variante ornamentale ºi decorative

Inspiratã de litera medievalã

Interpretarea tipurilor fundamentale

GERMANIA

Imitaþia scrierii de mînã

VENEZUELA

84

Cotidianul se bazează pe comunicarea nuanţată ce stîrneşte atenţia, dar o şi susţine pe parcursul consumării ei prin diverse metode. Accentele pot fi şi cuvinte scrise în litere ce depăşesc obişnuitele lor descrieri configuraţionale, fără a pierde calitatea de purtător de semnificaţie, trecînd prin modul de tratare mai mult în zona vizualului. Imitaţiile scrierii de mînă, ce întotdeauna sparg monotonia textului prin descrierea lor spaţială diferită, precum şi prin separarea de imaginea lucrului depersonalizat al maşinii, sînt folosite în presa scrisă în sectorul de cultură sau divertisment în titluri sau letrine pentru a atrage atenţia asupra schimbării radicale a tematicii de informaţie rapidă, preponderentă cotidianului.

Interpretări ale literelor fără serifă într-o combinaţie hibridă cu cele decorative sau cu serifă creează noi variante de literă ce joacă rol de accent tocmai datorită acestei alăturări stilistice surprizătoare cu originale evadări din standard Litera inspirată după scrierea veche medievală, în special germană, este una dintre opţiunile cotidianelor pentru reprezentarea frontispiciilor, ţinînd seama de faptul că primele litere ale lui Guttenberg au fost inspirate de aceste tipuri tradiţionale inconfundabile

TURCIA

VENEZUELA

Prelucrarea caractererelor cu serifă cu accentuarea acesteia în mod special pentru a crea o imagine unitară subliniată optic liniar sus şi jos în mod egal este o soluţie a vizualizării frontispiciilor

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

85

3.3.4. Caracterul comunicãrii Jurnalistica are regulile ei bine conturate în prezentarea literei destinată corpului de text, dar nici un creator al domeniului nu este constrîns în privinţa reprezentărilor speciale ale literei ce sînt folosite uneori ca şi elemente grafice , percepţia lor devenind de ordin vizual, nu textual. Această latură reprezentativă exploatată poate fi realizată în mai multe feluri, în funcţie de destinaţia ei. Una dintre cele mai dese întrebuinţări este pentru a contura stilul, personalitatea şi orientarea cotidianului prin litera de frontispiciu. În această zonă, manipularea vizuală a literei este evidentă, mesajul fiind asemănător imaginilor, ele devenind cu timpul similare ideogramelor ca şi percepţie.

Frontispicii fãrã serifã

Frontispicii cu serifã ºi fãrã serifã

Frontispicii cu serifã

3.3.4.1. Literã de inspiraþie medievalã Litera ornamentală, ce provine dintr-o scriere cu referire la trecut cum ar fi Gothic, BlackLetter, Textura ori Fractur, poate determina o anumită impresie optică a cititorului, generată de conştientizarea tradiţiei, a ţinutei conservatoare, a lucrului bine făcut ce rezistă anilor, prin certificarea rezultatelor. Tăietura prelucrată cu minuţiozitate şi preţiozitate poate determina o ţinută grafică aparte, ce inspiră încrederea în continuitate.Dintre cotidianele celebre ce folosesc această opţiune amintim “Le Monde”, “Herald Tribune”, “Daily Mail”, “The Daily Telegraph”, “Frantfurter Allgemeine” .

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

AUSTRALIA

ISLANDA

86

ANGLIA

Noi propuneri pentru astfel de variante astăzi sînt mai puţin acceptate, o contrafacere a trecutului cu valoarea tradiţiei poale fi interpretabilă şi atinge cîteodată zona kitsch-ului. Această literă marcheză prin continuitatea datelor moştenite o anumită arie, ce poate cuprinde elemente din tradiţia scrisului, acestea caracterizînd mai mult concepţia anglo-saxonă. A afirma că acestă trăsătură marcheză şi tradiţia culturală romînească este eronat, alegerea acestui tip de literă la noi fiind nesemnificativă semantic. FRANŢA GERMANIA Pagina de titlu a ziarului german, prin echilibrarea dimensională a literelor, ce creează singure în lipsa totală a fotografiilor echilibrul întregului, punctate doar de spaţiul din jur, recomandă o identitate de tip “serios”şi “conservator”. Notă punctată şi de combinaţia cu unul dintre cele mai echilibrate soluţii de literă aparţinînd familiei Old Style.

Titlurile cu litere fractur din interiorul ziarului punctează nota de tradiţional trădînd voit orientarea sa în abordarea tematicii De menţionat este faptul că una dintre puţinele publicaţii care folosesc acest caracter şi pentru comunicarea din cadrul paginilor

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

87

3.3.4.2. Literã cu serifã Litera de frontispiciu este supusă de multe ori unor tratări speciale, particularităţile de construcţie oferind şi imaginea identităţii. Prelucrări după literele cu serifă denotă tendinţa către idealul de a atinge perenitatea clasicului, ce conferă în acelaşi timp o expresie a unui perimetru serios, grav, oficial. Litera nu poate fi catalogată strict într-o epocă anume, exemplu fiind atît cotidianul de prestigiu “The Times”, creat la sfîrşitul secolului al XVIII, cît şi ”The Independent”, conceput în ultimul deceniu al secolului XX, care, însă, reînnoieşte tradiţia ziarului de informaţie de prestigiu, prin noi metode de cuantificare a calităţii în informaţie.

3.3.4.3 Litera fãrã serifã Litera fără serifă este, totuşi, o opţiune a secolului XX, linia curată şi penetrantă a tăieturii fiind un indiciu al acurateţii, al unei prezentări fără echivoc, cu mari valenţe de acroşare. La această opţiune apelează într-un procent mare tabloidele, ziarele populare, cu o mare circulaţie. Dintre acestea amintim “The Sun”, “The Mirror”, “Libertatea” ca sferă de preocupări apropiate şi cotidiane de tentă mixtă, cu informaţii către o paletă extren de diversă, precum “The Observer”, “Evenimentul zilei”, “Ziua”.Ultimele cotidiane româneşti amintite, ca şi tabloidul “Libertatea”, nu aduc în prim plan litera, ci mai mult fundalul (sfera, respectiv dreptunghiul), şi poziţionarea ei în funcţie de acesta, ce se conturează în fapt ca element de recunoaştere. Sfera “Evenimetului zilei”, ce este o formă perfectă, colorată penetrant şi violent în culoarea roşie ca un semn de circulaţie, ne stopează privirea şi ne aduce în atenţie, în primul rînd, importanţa evenimentului produs pe parcursul unei zile, dimensional cele două cuvinte componente ale titlului fiind despărţite ierarhic ca dimensiune şi poziţionare în acţiunea de percepere a înţelesului. Dreptunghiul cotidianului “ZIUA” poziţionat dinamic pe verticală, etalează o fragmentare în litere a cuvîntului, constituită într-o descendenţă a poziţionării acestora.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

88

Litera fără serifă aleasă a fost supusă unor distorsiuni de formă pentru a se încadra în perimetrul sferei, configuraţia sa structurală avînd de suferit, distrugerea armoniei proporţiilor fiind evidentă "Evenimentul zilei"propune în acest sens o schimbare decisivă a caracterului formula actuală evitînd posibilitatea distorsionării

LUMEA IESEANULUI O LUME îngrădită, inegală, disproporţionată faţă de locuitorii ei

Pornind de la soluţia grafică a cotidianului “Libertatea” considerată un punct de interes în perimetrul instrumentarului de atragere a cititorului (luîndu-se în calcul probabil meritele în comercializarea cu cel mai mare tiraj declarat al cotidianului “Libertatea”), jurnalul“Lumea ieşeanului” potenţiază efectul despărţirii titlului prin dimensionarea diferită a celor două fragmente rezultate, citirea în LU şi MEA fiind diferenţiate fără nici un fel de intenţie funcţională sau semantică de constituire a mesajului. Titlul pare axat pe particula “LU”, care determină o înţelegere ambiguă şi neprofesională a frontispiciului, ce este menit a reprezenta o lucrare ce are în vedere în primul rînd certitudinea şi coerenţa în transmiterea mesajului scris. Poate că tocmai latura negativă a comunicării se constituie într-o nouă tehnică de acroşaj !

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

Caligramele sînt o modalitate de a scrie texte în imagini -E.Doll Textul împrumută imaginea mesajului

Logotip creat în 1977 de BUBBLES pentru Blockheadeas Imagine figurativă constituită prin literă

Afiş realizat de Fletcher în 1986 pentru “ 100 th Aniversary of the Automobile” Schimbarea ritmului pentru sugerarea figurativului

"THE TIMES"-fragment de frontispiciu Litera devenită imagine în contextul cuvîntului

89

Preponderenţa contrastului dintre litera albă şi fundalul roşu al frontispiciului prezentat de majoritatea cotidianelor româneşti naţionale, precum şi descrierea lor într-o formă închisă poate fi rezultatul unor influenţe provenite de la cotidianele populare de mare tiraj, precum “The Sun”, The Mirror”, "NEWS OF THE WORLD” … ori a opţiunii pentru elemente vizuale de accent, definite astfel, negînd pregnanţa celui mai puternic contrast de literă, cel alb-negru, propice atît vizibilităţii, cît şi lizibilităţii unor lucrări bazate pe elemente de text. De altfel, construcţia “mărcii” în acest caz a cotidianelor este constituită pe un joc al elementelor vizuale (figurative sau abstracte ) şi de text, în scopul creeării unei imagini pregnante menite atît a fi remarcate , cît şi a fi reţinute.

Litera poate deveni imagine în procesul de comunicare, aceasta fiind o modalitate ce sare din uzanţele comunicării prin text. Caracteristicile grafice ale literei se conturează figurativ, devenind simbol grafic, efectul bazîndu-se prin imaginea deja conturată semnificativ a literei şi înţelesul său figurativ vizual. Acest procedeu poate fi folosit şi la reprezentarea unui text ce împrumută aspectul unei imagini, asociată simbolic tematicii (exemplele deja conturate prin imagini). Pregnanţa comunicării se foloseşte şi la nivel de cuvînt, una din litere fiind înlocuită cu o imagine simbol. Cuvîntul cît şi textul pot beneficia de această acţiune de conturare a înţelesului prin modificări ale direcţiei elementelor constitutive (literelor , respectiv cuvintelor), cu spargerea ritmului sau a configurării unor modulări dimensionale în sensul unor descrieri figurative. Cotidianul poate beneficia de aceste metode de stimulare a atenţiei, folosite creativ de designerul de specialitate, ele urmînd însă de a fi utilizate cu măsură, fiind mai mult modalitatea de comunicare a lucrărilor tipărite din domeniul periodicelor de tip magazin sau a celor din domeniul publicitar. Cotidianul presupune mai mult exploatarea profesională a valenţelor de reprezentare a literelor ce aparţin familiilor fundamentale de caractere cu paleta modalităţilor lor de comunicare, conferite de caracteristicile constructive ale literei şi variaţiilor dimensionale prevăzute în cadrul familiei.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

90

3.3.5. Lizibilitate ºi expresivitate Unul dintre cei mai importanţi paşi în constituirea formei unui cotidian este în a alege un caracter ce va trebui să îndeplinească atît cerinţele de lizibilitate, cît şi cele de expresivitate în transmiterea mesajului.

3.3.5.1. Alegerea formei

Distrugerile de formă perturbează şi elementele de identitate vizuală care nu mai sînt receptate corect

A citi bine este cumva similar cu “a vedea ” sau a “distinge” bine forma literelor ce compun cuvîntul. Este important ca atît schema de constituire a lor, cît şi spaţiul destinat configurării lor să fie bine conturate. Orice încercare de remodelare în detrimentul acestora va provoca un alt sistem de percepere, ce va angrena încetinirea timpului de asimilare, cît şi distragerea atenţiei, ce nu se va direcţiona către procesul de citire, ci către “contemplarea” sau “respingerea ” lor. Normalitatea literei, ce se bazează pe o justă proporţionare a elementelor sale într-un întreg armonios, poate constitui criteriile de alegere, vizibilitatea marcantă a formei pregnante făcînd posibilă citirea rapidă. Multe dintre cotidianele româneşti folosesc sistemul de îngustare sau lăţire a formei prin programele de calculator. Prin aceasta rezultă noi date ce determină vizual “crearea” unui nou caracter, ce nu se va mai combina cu cele iniţiale, schema de constituire a cotidianului fiind încălcată. Această abuzivă şi neprofesională utilizare a caracterelor de literă distruge bazele constructive cele mai importante, armonia proporţiilor, precum şi căutatul grafism al elementelor de racord fiind astfel nesocotite în mod abuziv, demonstrînd o ignorare a elementelor estetice şi de comunicare, proprii textului scris. Această distrugere poate fi evitată prin folosirea unor familii cu variante gîndite şi construite special pentru situaţiile particulare de combinare a textului cu spaţiul destinat comunicării, a cărei alegere se face strategic tocmai din acest punct de vedere.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

91

iiiiiiiiiiiiii iiiiiiiiiiiiiiii Terminaţii fără serife

Terminaţii cu serife

3.3.5.2. Decizia asupra terminaþiei Times New Roman Forma deosebită, conturată şi stabilă a serifelor, chiar prelucrate în dimensiuni mai mici, face procesul de depistare şi recunoaştere particulară a lor în condiţii mai bune decît a celor fără serifă

Contrastul echilibat al literei permite tipărirea pentru cotidian

Transitional Forma deosebitã, conturatã ºi stabilã a serifelor, chiar prelucrate în dimensiuni mai mici face procesul de depistare ºi recunoaºtere particularã a lor în condiþii mai bune decît a celor fãrã serifã aa Diferenţa pronunţată a părţilor variabile ca grosime face mai puţin compatibilă această literă pentru cotidian

Slab Serif Forma deosebitã, conturatã ºi stabilã a serifelor, chiar prelucrate în dimensiuni mai mici face procesul de depistare ºi recunoaºtere particularã a lor în condiþii mai bune decît a celor fãrã serifã aa Forma pregnantă a corpului şi grosimea serifelor încarcă imaginea pentru litera destinată corpului de text

Modernf Forma deosebitã, conturatã ºi stabilã a serifelor, chiar prelucrate în dimensiuni mai mici face procesul de depistare ºi recunoaºtere particularã a lor în condiþii mai bune decît a celor fãrã serifã

Tot în momentul deciziei de a opta pentru un caracter vom alege ce fel de linie terminală vom folosi, ştiut fiind faptul că există numeroase opinii pro şi contra serifelor. Dezvoltarea şi prelucrarea unui text de lungă durată, aşa cum este cel destinat cotidianului, nu face decît să atragă cîteva consideraţii care s-ar îndrepta către cel cu serifă. Forma deosebită, conturată şi stabilă a serifelor, chiar prelucrate în dimensiuni mai mici, face procesul de depistare şi recunoaştere particulară a lor în condiţii mai bune decît a celor fără serifă, ce oferă o imagine egală, neparticularizată. Linia definită a terminaţiilor determinată de serifă, creează o bază de susţinere a privirii în timpul citirii şi o mai bună legătură optică a literelor în ansamblul înşiruirii cuvintelor. Particularităţile de descriere grafică a serifelor determină şi ele o atentă selecţie pentru că scrierea corpului de text cu o grosime mare a acesteia va contura foarte mult linia terminaţiilor, la dimensiuni mici creînd o pregnanţă a acestora ce va deranja procesul de citire rapidă, depunerea tipografică destinată cotidianelor putînd determina şi o descriere tehnică nedorită. O serifă prea fină la o mărime mică a caracterului poate produce dispariţia acesteia, ceea ce ar întrerupe şi ar prejudicia efectul de continuitate pentru care a fost ales caracterul cu serifă.

Fineţea constructivă a serifelor se pierde la o mărime redusă a corpului de text

Sans Serf Forma deosebitã, conturatã ºi stabilã a serifelor, chiar prelucrate în dimensiuni mai mici face procesul de depistare ºi recunoaºtere particularã a lor în condiþii mai bune decît a celor fãrã serifã Egalitatea linară a grosimii face posibilă citirea în condiţii optime, care este însă păgubită de centrarea optică a serifelor

Alegerea corpului de text pe criteriul terminaţiei

Este evident că o terminaţie echilibrată, cu o trecere modulată de la corpul literei la fundamentul acesteia, ar soluţiona adecvat cerinţa de constituire a textului cu citire îndelungată. Ziarele de marcă preferă această direcţie, ce conferă şi o imagine clasică de calitate a informaţiei. Alegerea pentru titluri a caracterelor fără serifă este însă o opţiune bine conturată . Linia pregnantă, simplă, curată face ca citirea scurtă să fie uşoară şi recunoaşterea să fie potenţată de acurateţea formei.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

Mmmmmm MMMMM Mmmmm mmmmmmmm Mmmmm mmmmmmmmm Mmmmm mmmm mm mmm MMMMMM mmm mmmm mmm Mmmmmm Mmmmm Imagine configuraţională optimă prin particularizarea formei cu ajutorul variaţiilor majuscule -minuscule

M

mmmm mmmmm mm mmmmmmm . Mmmmm mm Mmmmm mmmm mm mmm MMMMMM mmm mmmm mmm Mmmmmm Mmmmm mmm mmm mmmm mmmm Letrina- o literă mare pe post de accent vizual

MMMM MM MM Mmmmm mmmmmmmmm . Mmmmm mmmmmmmmmm Mmmmm mmmm mm mmmm MMMMMM mmm mmmmm

Mmmm mm mmm Mmmmm mmmmmmm mm mmmmmmm . Mmmmm mmm Mmmmm mmmm mm mmmm MMMMMM mmm mmmmm Impactul diferit al titlurilor cu majuscule sau cu minuscule

Mmmm mmm mm MMMM MM MMmm MMMM MM MM Mmmmm mmmmm mm mmm-mmmm . Mmmmm mm Mmmmm mmmm mm mmm MMMMMM mmm mmmm Literele "SMALL CAPS"au înălţimea corpului egală cu cea a minusculelor (dimensiunea x-ului) şi cu prezenţa şi expresivitatea majusculelor

92

3.3.5.3. MAJUSCULE sau minuscule

Particularitatea de descriere spaţială a cuvintelor face ca recunoaşterea lor în procesul citirii să fie mult mai rapidă, desenarea specială a lor fiind un sprijin considerabil. Înşiruirea literelor mari creează o imagine bloc, mai puţin particularizată ca formă, ceea ce duce la folosirea acestora doar ca marcare a începutului de text, în special celui destinat citirii îndelungate. Această marcare creează şi o variaţie benefică variaţiei procesului de citire, litera mare determinînd o centrare a privirii şi definind clar începutul logic al comunicării. Caracteristicile acestei particularităţi esenţiale au dus şi la crearea accentului prin letrină, care marchează vizual şi estetic începutul de articol sau importanţa unui paragraf, determinînd şi elemente speciale de identificare vizuală. Cotidianul, însă, foloseşte înşiruirea majusculelor în special pentru titluri. Preponderenţa acestora este remarcată mai ales la tabloide , acolo unde titlul este foarte scurt şi realizat din litere de dimensiuni foarte mari. Proprietatea de a marca prin diferenţă configuraţională a spaţiului este şi consecinţa apariţiei unor variante ale literelor mari ce preiau înălţimea etalon a “x”-ului, folosite pentru potenţarea efectului de delimitare a începutului de paragraf sau la sublinieri speciale, numite “SMALL CAPS”. Ele au fost folosite şi în combinaţii cu majusculele obişnuite, această variantă micşorată dimensional în scrierea titlurilor conferind un accent inedit. Comunicarea, în acest caz, împrumută consistenţa, puterea şi gravitatea unei sublinieri prin majuscule. Pentru frontispiciu, litera mare este des utilizată, impunerea ei vizuală fiind în prim plan, citirea împrumutînd caracterul recunoaşterii ca element grafic. Forma particularizată a minusculelor determină şi aici realizări cuantificate pozitiv, atît din punct de vedere al comunicării, cît şi a impactului vizual.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

93

MMMMM Mmmmmm Cotidianul spaniol "ABC" foloseşte întreaga gamă de modalităţi de expresie realizate prin folosirea variată a configurării textului în majuscule şi minuscule

MMMM MM MM

M

mmmm mmmmm mm mmmm . Mmmmm mm Mmmmm mmmm mm mmm Combinaţii dinamice realizate prin alăturarea majusculelor, a literelor "SMALL CAPS" şi a începutului de paragraf cu letrină

Pe varianta modulată, dar pregnantă a literelor "SMALL CAPS" reuşeşte să-şi creeze o imagine vizuală originală şi bine ancorată în problemele de lizibilitate şi comunicare a textului. Folosirea corectă a diverselor caracteristici ale literei oferă o bună comunicare, diferenţiind informaţia, fără a crea o plictiseală vizuală ce îndepărtează cititorul de ziar în mod obişnuit.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

Unul dintre punctele de care ambele tabere trebuie să ţină seama este că lizibilitatea textului primează în raport cu procesul de comunicare. Metode de modelare a textului pe un spaţiu dat sînt multiple.

94

3.3.5.4. Jocul spaþiului alb

Spaţierea normală a textului

U n u ld i n t r ep u n c t e l ed ec a r ea m b e l e taberetrebuiesăţinăseamaestecă lizibilitatea textului primează în raport cu procesul de comunicare. Metodedemodelareatextuluipeun s p a ţ i u d a ts î n tm u l t i p l e . Unul dintre punctele de care ambele tabere trebuie să ţină seama este că lizibilitatea textului primează în raport cu procesul de comunicare. Metode de modelare a textului pe un spaţiu dat

Mărirea spaţiilor dintre litere sau dintre cuvinte poate acţiona ca accent numai dacă nu distruge lizibilitatea textului

Unul dintre punctele de care ambele tabere trebuie să ţină seama este că lizibilitatea textului primează în raport cu procesul de comunicare. Metode de

Mărirea spaţiului dintre rînduri Unul dintre punctele de care ambele tabere trebuie să ţină seama este că lizibilitatea textului primează în raport cu procesul de comunicare. Metode de

Micşorarea spaţiului dintre rînduri

Prost gestionat spaţiul poate să distrugă comunicarea

D i l a t a r e Modificările de spaţiu dintre litere se folosesc şi la titluri pentru accent vizual sau pentru compatibilitatea cu suprafaţa destinată textului în cadrul paginii. Pot fi şi cauza pierderii lizibilităţii prin distrugerea formei cuvîntului.

Corecţiile de spaţiu ajută reconfigurarea formei în vederea citirii corecte

Lupta pentru spaţiul tipografic este unul dintre motivele de dispută dintre designeri şi echipa redacţională. Unul dintre punctele de care ambele tabere trebuie să ţină seama este că lizibilitatea textului primează în raport cu procesul de comunicare. Metode de modelare a textului pe un spaţiu dat sînt multiple. Cele legate de corpul de text se referă la distanţa dintre litere, grupuri de litere, cuvinte şi rînduri. Fiecare dintre aceste modificări atrag perturbări în citire dacă nu sînt realizate cu discernămînt. Echilibrul între spaţiul prea mic şi un spaţiu prea mare este însăşi propunerea iniţială de spaţiere a literelor în funcţie de caracter ce păstrează coeficienţii de ritm şi armonie proprii tipului de literă. O spaţiere prea mare duce la pierderea proprietăţii de recunoaştere optimă a cuvintelor şi a distrugerii configuraţiei pe care cititorul o poate recunoaşte. Spaţiul insuficient compactează cuvîntul, obosind ochiul în acţiunea de citire prin lipsa intervalelor delimitatoare. Prin natura constructivă a literelor se produc anumite disonanţe ce pot deranja mai ales la citirea titlurilor constituite din înălţimi mari. Aici se compactează sau se dilată spaţiul doar dintre aceste grupări, celelate urmîndu-şi ritmul firesc . Compactarea titlurilor poate crea şi un centru de interes deosebit, atenţia atrăgîndu-se în mod conştient asupra acestuia, forma lui integrală fiind un accent valoros în procesul de comunicare. Spaţierile diferite pot fi un instrument al proiectării dinamice a unei pagini dacă aceste ritmuri diverse sînt înscrise în schema de constituire a identităţii vizuale a publicaţiei şi dacă ele nu deranjează lizibilitatea textului. Spaţierea dintre rînduri este foarte importantă în procesul de citire îndelungată. O micşorare sau o mărire abuzivă produce oboseală oculară şi abandonul lecturii. Aceasta se face în funcţie de tipul de caracter, înălţimea “x-ului” fiind hotărîtoare.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

ABCD

95

ABCD ABCD

DESCRIERE CONFIGURAŢIONALĂ DIFERITĂ ÎN FUNCŢIE DE SPAŢIUL DESCRIS DE FORMĂ

ABCD

MODULARE ÎN COMUNICARE PRIN SPAŢIERE ÎNTRE LITERE

Două exemple de variere a mesajului prin spaţiere de literă , o originală soluţionare a cotidianului belgian "Der Standaard"

A. Spaţierea între litere potenţată de spaţierea între rînduri şi decizia pentru scrierea în majuscule a textului B. Spaţierea între rînduri care atrage atenţia prin spargerea ritmului Dinamica paginii presupune şi dimensionarea diferită a mărimii coloanei şi, implicit, a rîndului

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

O literă prea mare a corpului de text produce o micşorare în spaţiul de relatare a informaţiei şi dă senzaţia de “subţirime cantitativă şi calitativă”a publicaţiei. În acest caz, coloanele şi rîndurile necesită o adaptare la această mărime, structura adaptîndu-se la

Un corp de literă foarte mic (chiar dacă redacţia vrea să demonstreză abundenţa informaţiei oferite) va fi foarte greu de citit şi va îndepărta cititorul, care va obosi şi va abandona publicaţia.

Citirea corpului de text se face în condiţii optime atunci cînd mărimea literei este acordată cu lungimea rîndului în aşa fel, încît citirea să se facă fără efort

Varierea dimensională a corpului de literă

Varierea dimensională a grosimii Citirea rapidă a titlurilor se face optim printr-o modulare dimensională ce poate fi obţinută prin varierea înălţimii literei , cît şi a grosimii sale în funcţie de natura mesajului

96

3.3.5.5. Mãriri ºi micºorãri Dimensionare judicioasã

Textul destinat comunicării pe multiple direcţii aşa cum întîlnim în cazul cotidianului, are nevoie de o mare plajă de modalităţi expresive. Una dintre acestea este variaţia dimensională a textului. Aceasta se poate modifica pe înălţime în funcţie de destinaţia acestora: titluri, subtitluri, rezumate, legende, corpul textului de bază... Dimensionarea armonioasă şi înţeleasă corect în funcţie de nuanţările de fond ale comunicării constituie emblema şi puterea de impunerii a identităţii vizuale pe care o reprezintă. Lizibilitatea, în acest caz, este foarte importantă, ţinîndu-se seama de tipul de citire îndelungată sau rapidă. O literă prea mare a corpului de text produce o micşorare în spaţiul de relatare a informaţiei şi dă senzaţia de “subţirime cantitativă şi calitativă”a publicaţiei. În acest caz, coloanele şi rîndurile necesită o adecvare la această mărime, structura adaptîndu-se la aceste cerinţe. Un corp de literă foarte mic (chiar dacă redacţia vrea să demonstreze abundenţa informaţiei oferite) va fi foarte greu de citit şi va îndepărta cititorul, ce va obosi şi va abandona publicaţia. Uniformitatea textului de aceeşi mărime pe durată lungă de citire, fără variaţii dimensionale, îngreunează comunicarea, ce apare monotonă şi neatractivă, impunerea unor inserţii de altă mărime devenind o necesitate în asimilarea optimă a informaţiei. Citirea destinată textelor scurte determină dimensiuni mai mari ale literei, variaţiile acestora făcîndu-se atît în înălţime, cît şi în grosime. Pregnanţa vizuală a unei litere groase poate influenţa în mod pozitiv sublinierea expresivă a comunicării. În acest sens, au fost concepute familiile de caractere care oferă o mare varietate dimensională, ce vine în ajutorul designerului şi în conturarea contrastantă a discursului grafic, jocul dintre literele, normale subţiri şi groase fiind unul dintre atuurile profesioniştilor în domeniu.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

97

Variaţia benefică de caractere cu serifă şi fără serifă, precum şi combinaţia reuşită de grosimi de literă foarte contrastante (foarte subţiri şi foarte groase) particularizează în mod original publicaţia, localizînd-o printre cele mai profesionale din lume în această secţiune

Unitatea stilistică a cotidianului, asigurată prin combinarea caracterului Garamond (Old Style) cu Helvetica (Sans Serif), folosite în multiple variante dimensionale, a creat o imagine nouă şi dinamică

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

mmmmmmmmmmmm mmmmmm mmmmmm mmmm mmmm mm mmm mmmmm mmm mmmmm mmmm mmm mmmmmmmmm

Aliniere stînga O modalitate de diferenţiere tematică poate fi realizată şi prin alinierea diferită a rîndurilor în coloană. Unele publicaţii păstreză o opţiune (complet sau stînga) pe tot parcursul publicaţiei, altele o variază, atrăgînd atenţia asupra unor tipuri de comunicare diferite mmmmmmmmmmmm mmmmmm mmmmmm mmmmmmmmmmmm mmmm mmn mmmmm mmmmm mmmmmm mmmnmm mmmmmm

Aliniere completă

98

Una dintre dimensionările de mare importanţă în realizarea paginii de cotidian este cea legată de găsirea optimă în funcţie de proprietăţile literei a lungimii rîndului de coloană. “Nu este o formulă absolută pentru a găsi lungimea unui rînd, dar empiric, se alege una ce conţine de la 60 la 65 de caractere; aceasta este echivalent cu de două ori mărimea caracterului în pica (de exemplu, la 10 puncte mărimea literei, trebuie aleasă aproximativ o lungime de 20 de pica). Dacă măsura este prea lungă, cititorul devine cu uşurinţă obosit , pentru că găseşte greu începutul următorului rînd. Alternativ, dacă este foarte scurt, cititorul schimbă rîndul foarte des şi ajunge la aceeaşi situaţie. De altfel, sînt situaţii unde specificaţiile tipografice ideale sînt încălcate. De exemplu, măsurile folosite în jurnale şi reviste sînt de obicei mai mici decît măsurile optime specificate, dar relativ mici în comparaţie cu textul implicat, luat în considerare împreună cu natura trecătoare a conţinutului şi cu cerinţele generale de producţie, care le face cele mai mici măsuri acceptabile. Acest exemplu demonstreză cert că standardele lizibilităţii variază în acord cu scopurile şi importanţa comunicării prin text.”(”The complet typographer”, Christopher Perfect, Little, Brown and Company, 1992, p. 204). Chiar dacă se situează în topul celor mai scurte măsuri, cotidianele se bazează , în general, pe o variaţie a lor în funcţie de structura şi politica redacţională. Opţiunile dimensionale diferă uneori vizibil în funcţie de cerinţele determinate de factorii de mediu (istoric, geografic, social) ale unui public obişnuit cu o anume dispunere a textului. Variaţiile dimensionale ale rîndului pot fi şi o strategie de modulare optică a punerii în pagină a conţinutului, sau de conturare şi atenţionare optică a diverselor zone tematice (coloane speciale de ştiri scurte, editoriale, sumare...). Unitatea de bază care le determină fluctuaţia este însă mărimea literei. O analiză asupra corpului de text pe cotidianele analizate în carte determină: - o medie a lungimii rîndului de 45,9 mm - înălţimea medie a corpului de literă =9,5 -preponderenţa de 84% pentru litera cu serifă -aliniere completă a rîndului ca modalitate de prezentare generală a textului

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

99

3.3.5.6. Determinarea dintre literã ºi fundal

Proprietatea de a se distinge de fundal este de a găsi contrastul cel mai adecvat pentru determinarea optică a literei. Din experienţa cîtorva secole de lucrări tipărite, contrastul dintre fundalul alb şi litera neagră este clasificat ca fiind cel mai eficient din punct de vedere al lizibilităţii. Pe acesta se bazează în principal şi comunicarea de presă

CONTRAST CONTRAST CONTRAST CONTRAST CONTRAST Contrastul literă neagră pe fond alb este preponderent, marcînd zona cotidianelor tradiţionale, cele populare, mai ales tabloidele, preferînd stimulul literei albe pe fond negru

. Contrastul pe negativ determină o pierdere a efectului, forma literei fiind diminuată optic. Suprafeţele folosite se recomandă de mici dimensiuni, ele constituindu-se în accente vizuale. Abundenţa lor poate fi un motiv de aglomerare vizuală şi de distrugere a cursivităţii normale a comunicării. Unele publicaţii folosesc negativul ca determinare a centrului vizual cel mai important, pregnanţa mesajului fiind întărită de negrul ce aduce o notă gravă, solemnă, decisivă, neconciliantă. Cantitatea marcantă a negrului determină o structurare specială a întregului, celelalte elemente fiind obligate să intre în armonie cu acesta, pentru a-l echilibra. Griul este cea mai folosită modulare, atît pentru colorarea literei, cît şi pentru delimitările tematice sau ierahice ale comunicării. Litera pe gri este des folosită pentru denumirile rubricaţiei, fiind o ieşire din ritmul contrastant alb-negru şi determinînd tipul diferit al informaţiei. Ea mai poate fi şi un accent vizual nederanjant în constituirea letrinelor, dimensiunea fiind echilibrată în acest fel cu restul textului. Contrastul de gri pînă la limita de 20% este benefic şi în constituirea zonelor delimitate diferit pentru prezentarea literei din cadrul corpului de text. Literele colorate pierd din lizibilitate, contrastul diminuîndu-se considerabil. Ele pot fi însă folosite pentru citirea scurtă şi accentuările tematice. Strategia de plasare a lor în contextul paginii este iarăşi o probă a determinării echilibrului compoziţional şi o metodă de constituire a mesajului jurnalistic.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

100

CONTRAST CONTRAST CONTRAST CONTRAST Contrastul literă neagră pe fond alb este preponderent, marcînd zona cotidianelor tradiţionale, cele populare, mai ales tabloidele, preferînd o paletă mai mare de modulare, stimulul literei albe pe fond negru fiind pe primul loc "EVENIMENTUL ZILEI" are o gamă bogată de variere a imaginii paginii prin folosirea contrastelor de literă pe fundal şi invers. Rubricile sînt marcate prin literă de tonalitate diferită, atrăgînd atenţia tocmai prin această ieşire din ritmul păstrat de contrastul negru pe alb. Fundalul diferit punctează centrele de atenţie prin fonte (suprafete colorate).

CONTRAST CONTRAST CONTRAST CONTRAST

CONTRAST CONTRAST “SUNDAY EXPRESS" păstrează linia ziarelor populare ce marchează foarte puternic toate părţile esenţiale ale unei informaţii. Contrastul literei albe pe fundal negru este o caracteristică a acestor tipuri de cotidian, ce folosesc un corp de literă de dimensiune mare, care nu împiedică descrierea corectă din punct de vedere a lizibilităţii. Cîteva ziare romîneşte de dimensiuni mari au preluat acest sistem, petele negre ale accentelor fiind însă disproporţionate pe format mare

"LIBERTATEA " îşi construieşte o imagine încărcată de stimuli vizuali în care toată gama de contraste între fundal şi literă este utilizată, fontele colorate fiind cîteodată mult prea acentuate cromatic pentru a păstra un echilibru corect al lizibilităţii, salvată însă de redactarea scurtă a textelor.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

101

3.3.6. Modalitãþi de reprezentare ale textului 3.3.6.1 Litera de text - variabila determinantã a lizibilitãþii corpului de text Una dintre alegerile dificile şi de mare importanţă în construcţia publicaţiei constă în alegerea caracteristicilor literei de rînd, adică a caracterului destinat corpului de text. Uşurinţa cu care este asimilată informaţia transpusă în textul articolului se leagă de tipul caracterului de literă, de dimensiunea sa, de mărimea rîndului, spaţiul dintre acestea şi cel dintre coloanele constituite din rînduri. Tehnica de citire a cuvîntului tipărit care indică faptul că ochiul nu se mişcă în mod continuu, ci în reprize de unu pînă la trei centimetri, cu o pauză pentru acumulări informative de cîteva fracţiuni de secundă, face ca opţiunea să se îndrepte către caracterul cu serifă (caracter ce prin construcţie are o prelungire a terminaţiilor fiecărei litere ). Această caracteristică vine să creeze un sprijin ochiului, legînd optic semnele cu linie continuă de ghidare. Serifa îndeplineşte şi compactarea şi conturarea mai uşoară a formei cuvîntului. Se ştie că citirea se face în primă fază prin recunoaşterea formei cuvîntului. Serifa ajută la particularizarea formei cuvîntului prin acea iluzie a legării literelor. . Studiile americane asupra cititului demonstrează că citirea serifelor se face cu 7 pînă la 8 la sută mai repede decît în cazul celor fără serifă. Opþiune asupra dimensionãrii funcþionale Dimensiunea literei ce se măsoară conform regulilor universale tipografice în puncte (punctul tipografic este o unitate de măsură reprezentînd 1/72 inch sau 0,375mm) variază, în funcţie de opţiunea editorului, de la 7 pînă la 12 puncte. Literele cu serifă nici nu se folosesc mai mici de 7 puncte, iar pe negativ acestea nu pot să fie mai mici de 12 puncte , în acest caz indicaţia fiind de a folosi litera fără serifă. a) Corelarea dintre tipul caracterului, dimensiunea lui şi spaţiul între rînduri Dimensiunea literei este de altfel stabilită şi în funcţie de înălţimea literei "x", ţinîndu-se cont de ”x-height”, ce reprezintă.înălţimea literelor fără prelungiri (a,o,v). Se alege în cele mai multe cazuri o croială mai mare a acestei înălţimi ce determină rotunjirea literei. Un caracter de 8 puncte trebuie să fie mai mare în acestă caracteristică pentru a putea fi citit şi de persoane cu defecte de vedere. În momentul actual, chiar dacă aceasta implică o scurtare a cantităţii informaţiei, se preferă litera de rînd de 9,5 puncte, ţinîndu-se cont de numărul mare al persoanelor în vîrstă, cititori de ziare (conservatori în primirea tradiţională a informaţiei), precum şi de faptul că, după o statistică mondială, 60 la sută din populaţie nu are o vedere perfectă. Lăţimea coloanei optime se calculează în funcţie de caracteristicile literei. Cea mai importantă variabilă a lizibilităţii este lungimea sau măsura rîndului. Literele cu înălţimea mare a literei "x", au implicit ascendentele şi descendentele mai mici, definindu-se mari în corp. Aceasta implică o spaţiere între rînduri mai mare decît a celor cu un corp mai mic. De altfel, cu cît litera scade în dimensiune , creşterea înălţimii "x"-ului este obligatorie, în scopul măririi lizibilităţii. În ajutorul unei spaţieri uniforme şi estetice creatorii de caractere au realizat un tip de caractere cu majuscule mici (True Small Caps) şi cifre de stil vechi (Old Style Figures), dimensionate la nivelui literei "x". Aceste variaţii extind mult opţiunile de proiectare în prezentarea textelor. . b)Corelarea dintre tipul caracterului, dimensiunea lui şi lungimea rîndului Lăţimea coloanei optime se calculează în funcţie de caracteristicile literei. Cea mai importantă variabilă a lizibilităţii este lungimea sau măsura rîndului. Dimensiunea mare a

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

literei de rînd implică şi lungimea mai crescută a lungimii rîndului. Puţine cuvinte pe rînd obosesc cititorul, care face acea mişcare continuă de revenire către stînga mai frecvent. Acelaşi lucru se poate întîmpla şi în situaţia în care sînt litere cu dimensiune mică şi lungimea rîndului este mare. Revenirea tîrzie cauzează pierderea în fapt a înţelesului. Spaţiul dintre coloane trebuie să fie şi el în atenţia designerului în corelaţie cu dimensiunea literei. Dimensiunea mare presupune o trecere proporţională, altfel existînd riscul de a citi textul de pe o coloană pe alta. c) Opţiune pentru litera economică, destinată spaţiului tipografic Unul dintre criteriile alegerii dimensionale a literei constă în calcularea spaţiului tipografic avut la dispoziţie. O literă mare include şi pierderea spaţiului. Litera cu înălţimea literei "x" mai mare face ca şi un oarecare spaţiu raportat la înmulţirea cu tot atîtea semne să lase un semn de întrebare privind spaţiul editorial considerat "pierdut". De aceea se calculează şi se analizează cu maximum de vigilenţă atît din partea echipei redacţionale, cît şi a celei de design care ar fi media convenabilă ambelor tabere. Trei efecte considerabile asupra lizibilităţii textului şi cel al economiei de spaţiu destinat textului sînt reflectate în acţiunea de spaţiere, ce se referă una la distanţa dintre orizontala de bază a unei linii de caractere măsurată pînă la următoarea linie de caractere (leading), alta la spaţiul dintre litere (traking) şi a celui dintre grupuri de litere (kerning). Un text cu o spaţiere mai mică are un aspect mai compact, mai dens, mai potrivit cu ideea unei informări complete şi eficiente. Ea trebuie bine echilibrată pentru ca ochiul să nu obosească prin confundarea rîndurilor. O astfel de acţiune ar îndepărta cititorii, prin disconfort optic. Opþiunea pentru configurarea textului O altă problemă a literei de text este legată de alinierea rîndurilor în cadrul coloanei. Din punct de vedere tehnic aceasta se poate face în mai multe moduri, indicate fiind la stînga şi complet (justified). Cotidianele actuale folosesc ambele metode, întrebuinţînd această opţiune pentru delimitarea coloanelor cu informaţii diferite. Coloanele de ştiri ce necesită o citire rapidă folosesc în majoritatea cazurilor alinierea către stînga, aceasta fiind şi cea mai funcţională. Articolele de comentarii au coloanele pe aliniere completă, aceasta păstrînd şi tradiţia în presă, ce întreţine această calitate pentru o imagine profesională, serioasă şi clasică. Textul aliniat stînga prin aşezarea oarecum neregulată a rîndurilor ce se termină diferit către dreapta are şi o imagine mai puţin obositoare, spaţiul alb atrăgînd atenţia către această coloană. şi punînd-o, totodată, în evidenţă. Alinierea completă implică şi opţiunea privind cuvintele marginale ce pot fi sau nu despărţite în silabe. O coloană cu lăţime mică a rîndului , ce foloseşte o dimensiune mare a literei, are probleme în ambele cazuri. Cuvintele se spaţiază impropriu, determinînd apariţia unor spaţii albe inestetice şi a unui număr obositor de mare al cuvintelor despărţite în silabe. Economia spaţiului tipografic impune varianta completă, cu menţiunea de despărţire în silabe. Aceasta şi explică opţiunea majorităţii către această variantă. Însă umplerea abuzivă a spaţiului creează o imagine agitată şi obositoare, care necesită, în majoritatea cazurilor, să fie punctată de stimuli optici. Alinierea către dreapta este mai puţin folosită la litera de rînd, ştiut fiind că întoarcerea ochiului către latura stîngă este obositoare, cititorul fiind obligat să caute începutul rîndului pe o axă neregulată. Opţiunea de aliniere dreapta este totuşi cu succes utilizată pentru calitatea de distrugere a ritmului ca stimul vizual la şapouri sau subtitluri de dimensiuni mici.

102

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

103

Problematica exploatãrii literei de text destinatã cotidianului

Elemente determinante

Caracter

Clasificare CU SERIFÃ FÃRÃ SERIFÃ

Raportul corp/ descendente, ascendente (x-height)

Dimensionarea literei

Spaþiere

Aliniere

MARE ECHILIBRAT MIC MARE ECHILIBRATÃ

Caracteristici în exploatare Citire cu sprijin optic pe terminaţii Definirea specifică a formei cuvî ntului Configurarea optică a structurii literei foarte clară Formă mai puţin compactă a cuvîntului Corp mare, descendente, ascendente mici Necesită o spaţiere mare î ntre rî nduri Echilibru între corp/ascendente, descendente Spaţiere normală, lizibilitate bună Corp mic , descendente, ascendente mari Necesită mărirea redimensionare pentru lizibilitate Pierderea spaţiului tipografic Mărirea măsurii rî ndului. Mărirea spaţierii î ntre rî nduri Dimensiunea medie î n jur de 9,5pt(proprie Old Style ) se stabileşte î n funcţie de caracterul ales

MIC

Lizibilitate mică, determină oboseală oculară Modificarea măsurii rîndului şi spaţierii

ÎNTRE GRUPURI DE LITERE

Echilibrarea vizuală a cuvîntului (mai rară la corpul de text)

ÎNTRE LITERE

Cuvintele se compactează, textul se micşorează ca dimensiune Se poate folosi ca modulare în comunicare

ÎNTRE RÎNDURI

Echilibrarea vizuală a textului cu tipul de caracter Modalitate de determinare a unui accent grafic

STÎNGA

Confort în citire prin revenirea ochiului către stînga, pe axa de citire Definirea particulară a textului prin spaţiul descris

COMPLETÃ DREAPTA

Mărirea spaţiului tipografic prin umplerea spaţiului Ordonarea imaginii Risc de imagine monotonă, obositoare

Modalitate de determinare a unui accent grafic Obositoare pentru citirea de lungă durată

3.3.6.2. Titlul - un stimul vizual din esenþã de text Cel mai important element de text ca impact vizual, ca punct de atracţie şi ca piesă de rezistenţă în pachetul de identitate vizuală este titlul. Studiile asupra percepţiei vizuale în presă demonstreză că titlurile sînt cele care determină sau nu citirea articolului, consumatorii de ziare controlînd şi făcînd iniţial o trecere în revistă a acestora înainte de a începe citirea propriu-zisă. Cititorii sînt consideraţi culegători de text, fiind grăbiţi în a aprecia informaţia, de aceea rolul lor rezumativ asupra conţinutului este decisiv. Lizibilitatea trebuie să fie maximă şi litera bine aleasă pentru a putea cuprinde, pe o suprafaţă relativ mică, cît mai multe caractere. Dacă forma şi dimensiunea caracterelor folosite sînt de impact şi îşi ating funcţia esenţială de acroşare, ochii se îndreaptă către corpul de text, transmiţînd corect mesajul conţinutului.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

104

Titlurile - o modalitate funcþionalã ºi creativã de comunicare

Titlurile aliniate stînga contrastează prin ieşirea din ritm cu frontispiciul aliniat dreapta Titlurile fără serifă se detaşează vizibil prin tipurile marcant variate în intensitate

Diferenţierea graduală a informaţiei este foarte vizibilă în dimensionare şi poziţionare Titluri aliniate complet ce urmăresc configuraţia spaţiului o opţiune mai puţin întîlnită

Un cotidian hibrid în ceea ce priveşte combinaţia de caractere de literă Alternanţă de titluri cu majuscule şi minuscule prin punctarea informaţiei cu majuscule Frontispiciul este delimitat de forma specială şi de alinierea (unică) centrată

Suplimentele tematice sînt tratate total diferit Unele au titlurile în caractere cu serifă, altele fară serifă. Imaginea vizuală este complet diferită

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

105

3.3.6.2.1.Mãsura ierarhiei informaþionale Un alt rol al titlului este legat de ansamblul paginii. Informaţia profesional transmisă conţine o evaluare valorică a subiectelor. Titlurile, prin gradarea lor dimensională şi poziţionarea lor în funcţie de sensul citirii sau de strategia de comunicare a designerului, organizează etalarea corectă a informaţiei. Redacţiile stabilesc de la început această ierarhie informaţională ce determină apariţia vizuală a titlului în cadrul întregului. Tradiţionala reducţie dimensională se face în paşi de 6 puncte sau 12 puncte. Dacă un titlu porneşte de la 60 puncte, celelalte vor avea 48 sau 36 de puncte etc. Astăzi această descreştere poate fi mai variată, titlul paginii atingînd şi mărimi mult mai mari. Tabloidele în general au titluri mult mai pregnante decît ziarele de format mare. Designerul trebuie să găsească un corespondent grafic adecvat la modalitatea de elaborare lingvistică redacţională, ce se doreşte simplă, precisă, pozitivă, imperativă, creativă, sugestivă.

3.3.6.2.2. Amprenta identitãþii Prin impactul lor vizual, titlurile definesc publicaţia ca identitate. Într-un anumit mod de prezentare fiind încadrate întregului pentru cotidianele de tradiţie (în ceea ce priveşte caracterul ales, dimensiunea în funcţie de context, alinierea şi poziţionarea în funcţie de locul articolului), şi în cu totul alt fel pentru cele de dată recentă sau cele de scandal. Titlul este o esenţă lingvistică şi vizuală dificil de realizat profesional, ce presupune de satisfăcut mai multe coordonate. Designerul, pentru a iniţia o bună reflectare a lui, este dator să ţină cont de documentarea din domeniul jurnalistic care stabileşte cinci cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească un titlu bine cotat: 1)să aibă un mesaj foarte clar; 2)mesajul să fie excerptat din informaţia principală a articolului şi nu din cea colaterală; 3)să existe o strînsă legătură între text şi titlul purtat de acesta; 4) să fie corect formulat, uşor de înţeles şi fără echivoc; 5) să dea cititorului un imbold spre lectură să fie incitant (Schneider, Esslinger, 1993). Nu mai puţin important este faptul că reflectarea vizuală a titlurilor este datoare să urmărească tipologia lor, diferenţele în prezentare, reflectînd: titlul clasic tradiţional., titlul bazat pe joc de cuvinte, titlul citat, titlurile care exploatează valorile stilistice ale unor semne de punctuaţie, titluri care parafrazează, titluri care utilizează rimele, titluri care folosesc jocuri de litere, titluri interogative sau exclamative, titluri asociate cu supratitluri şi cu subtitluri, titluri evazive ("Manual de jurnalism", coordonator Mihai Coman, 1999). Alegerea specifică a caracterului de literă este o modalitate de a coordona ţinta mesajului diferenţiat în ansamblul unei pagini cu titluri diverse din punct de vedere al tratării jurnalistice. Ele sînt constituite într-un ansamblu funcţional cu imaginea (dacă ea este inclusă mesajului) care are aceeaşi proprietate de a sintetiza subiectul şi de a-l comunica aproape instantaneu. Titlurile se citesc diferit de corpul de text, deci ele nu vor fi legate în conceperea lor de teoria citirii. Ele nu implică alegerea unor caractere cu serifă în acest scop. Aspectul grafic al literei nu poate decît să sublinieze cerinţe legate de modă. Teoriile mai vechi indicau folosirea aceleiaşi familii de caractere. Astăzi, specialiştii indică faptul că un contrast marcant derivînd chiar din alegerea diferită a caracterelor pentru corpul de text şi titlu poate fi benefică în semnalizarea vizuală a funcţiilor de comunicare. De aici derivă faptul că se poate folosi acelaşi caracter, dar mai gros (aici ne gîndim la o grosime mai mare decît cea a aldinelor, Havy sau Black sau Condensed Havy dacă ne gîndim la caractere de tipul ITC

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

Charter sau Baskerville ), un caracter în contrast cu textul de bază (de exemplu Times caracter cu serifă, combinat cu Helvetica - caracter fără serifă, definit printr-o imagine grafică neutră), sau un caracter asemănător, ce există în varianta cu şi fără serifă, cum ar fi Stone. Un simbol al combinaţiilor de grosimi şi caractere cu cele mai pronunţate exemple de acest fel , folosite ca marcă a identităţii în combinaţiile lor specifice şi de neconfundat, este cotidianul "The Guardian", reconceput în acest sens în 1988, ce foloseşte cu succes chiar din titlul de ziar combinaţia de litere fără serifă foarte groase (Helvetica Black) cu cele cu serifă în varianta italic (Garamond Italic). Aceste formule de combinare, care pot fi foarte diferite, ţinînd cont de diversitatea caracterelor şi familiilor ce au actual o mare paletă de variante - sînt codul de identificare al publicaţiilor care se pot diferenţia prin soluţiile de modulare şi exprimare a mesajului transmis prin textul constituit din titlul şi corpul de text.

3.3.6.2.3. Modalitãþi de impunere spaþialã Foarte importante pentru titluri sînt caracterele cu lăţimi diferite. Cele mai căutate sînt cele care au variantele Condensed, ce au fost proiectate să fie uşor de citit şi să ocupe un spaţiu mic, permiţînd, totodată, un număr mare de litere pe rînd. O variantă folosită pentru reducerea spaţiului este şi micşorarea dimensională a spaţiului dintre literele titlului şi chiar cel dintre linii. Dacă şi spaţiul din jurul titlului este bine dirijat, atenţia este focalizată optim. Spaţiul alb, ce face să fie remarcat distinct titlul, îl descrie drept o formă bine constituită , el fiind perceput iniţial după această configuraţie. Într-un fel se descriu titlurile ziarelor tradiţionale, ce-şi păstrează alinierea centrată, şi în altfel cele care urmează noua linie, ce constă în alinierea lor spre stînga. În categoria celor dintîi forma descrisă de titluri poate fi diversă, cu menţiunea faptului că prescripţiile sînt pentru cele echilibrate cu liniile primului şi ultimului rînd mai pronunţate decît restul. Formele piramidale sînt mai greu de controlat, spaţiul alb descris fiind mai greu de organizat în combinaţiile ulterioare rezultate din alăturările funcţionale cu subtitlurile, şapourile şi semnăturile corespunzătoare articolului semnalat. Astăzi, opţiunea, în majoritatea cazurilor, este pentru alinierea stînga, care, datorită constantei de orientare către dreapta, se citeşte cel mai bine în combinaţie cu spaţiul alb ce se construieşte în mod creativ, constituind unul dintre semnele distincte ale identităţii. Rîndurile diferite ale titlului trebuie să fie despărţite în părţi cu înţeles clar, nefragmentat, ştiut fiind că acestea se citesc dintr-o singură privire. Tehnica este de a le rupe în pauze naturale.

3.3.6.2.4. Metode de evidenþiere Atragerea atenţiei asupra celui mai important titlu se face ori prin accentuarea caracterului, opţiunea fiind pentru o literă cît mai pregnantă, ori se alege o întindere a titlului pe mai multe coloane în imediata apropiere a imaginii celei mai importante. Situarea sa se poate face şi de desubtul aceasteia, ştiut fiind că imaginea este cel mai puternic stimul vizual şi va fi percepută prima. În ceea ce priveşte citirea rapidă sînt preferate titlurile ce au litera mare de început,

106

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

107

aceasta determinînd o configuraţie mult mai lesne asimilată decît cea scrisă integral cu litere mari. Lizibilitatea este scăzută în acest ultim caz, pentru că a două variantă se percepe ca un simplu dreptunghi. Studiile au demonstrat că titlurile constituite pînă la maximum 45 de litere sînt optime. Aceastea se pot rupe în trei rînduri de 15 sau două de pînă la 20-22 de semne. Un singur rînd poate să conţină pînă la 32 de semne. Titlurile mai lungi sînt greu de citit. Această indicaţie este însă mai puţin respectată astăzi, cînd titlurile ajung să cuprindă toată suprafaţa paginii, de-a lungul a cel puţin opt coloane de text. Se pare că stimulii devin cu timpul din ce în ce mai marcanţi, obişnuirea ochiului cu o anumită mărime a lor determinîndu-le schimbarea. Ideal sînt scurte şi condensate, informaţia fiind doar semnalată atrăgător, fără a se consuma. Tendinţa de a scrie cît mai mult în titlu îndepărtează dorinţa de informare completă, prin citirea articolului. Forma simplă ce permite caractere pregnante , bine conturate, este o soluţie optimă a titlului, bineînţeles ca funcţie de semnalare şi acroşare.

Caracterele de literă păstreză varianta cu serifă a frontispiciului pentru toate titlurile paginii Tehnoredactarea pe orizontală creează spaţii mari de lucru, oferind, prin centrarea titlurilor principale, o imagine aproape simetrică a paginii

Titrarea este ºi o modalitate de exprimare a politicii redacþionale, care reflectã stilul ziarului ºi concepþiile sale privind comunicarea informaþionalã Titlurile suplimentelor şi ale rubricaţiilor tematice din interiorul cotidianului sînt scrise cu literă mare, cu serifă, dar cu un caracter diferit de cel al frontispiciului

Scrierea cu majuscule şi minuscule a titlurilor determină o variaţie optică marcată şi de poziţionarea pe suprafeţe de fundal consistente

Dimensionarea specială a caracterului de literă, desfăşurarea pe un număr de coloane diferit şi poziţionarea ierarhică în funcţie de sensul de citire definesc importanţa mesajului din titluri

Alinierea pe stînga a titlurilor de ştiri este o opţiune funcţională pentru citirea rapidă

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

108

3.3.6.2.5. Problematica determinãrii titlului în cadrul cotidianului

Elemente determinante

Funcþii

Clasificare

Caracteristici în exploatare

PREZENTARE ACROªAJ

Titlul cotidianului Titlurile rubricilor tematice Titlurile suplimentelor

INFORMARE IERARHIZAREA INFORMAÞIEI

Titlurile articolelor-sinteze ale conţinutului Determinante î n ghidarea lecturării cotidianului prin reprezentarea valorică a informaţiei î n funcţie de importanţa comunicării

PRECIZARE ACCENTUARE

Supratitluri;Subtitluri;Intertitluri -aduc un plus de informaţie faţă de cea expusă în titlu Prin diferenţele de dimensiune şi variantă a literei creează o citire graduală , benefică în relaxarea oculară şi în prezentarea variată a subiectului

CU SERIFÃ

Serifa nu este determinantă în citirea scurtă din punct de vedere al lizibilităţii Hotărîtoare în constituirea stilului (presă de informaţie de calitate, de tradiţie..) Factor de armonie stilistică cu litera de rînd

FÃRÃ SERIFÃ

Configurarea optică a structurii literei foarte clară Posibilităţi optime de compactare fără pierderea lizibilităţii Determinantă î n varierea optică a titlului faţă de litera de rî nd cu serifă Constituentă a unor familii de caractere cu posibilităţi mari de variere a grosimii, element determinant î n dinamica organizării paginii

Caracter

Cartografia prezentãrii

INDEPENDENT

ASOCIAT

ETEROGEN

*Localizat pe un singur rînd, pregnant ca formă prin unicitatea descrierii Se utilizează pe toată dimensiunea orizontală a cotidianului (traversarea tuturor coloanelor) în scopul prezentării unui eveniment de presă deosebit *Localizat pe mai multe rînduri -două pînă la patru Poate avea o dezvoltare pe orizontală pe mai multe coloane (2-3-4-5)în funcţie de importanţa subiectului şi poziţionarea lui în ierarhia gravitaţională

Supratitlul şi titlul (dezvoltare pe verticală) Compunerea lor cu spaţiul alb are o importanţă deosebită în constituirea impactului vizual şi în comunicare Titlul şi subtitlul Supratitlul, titlul şi subtitlul

Titlul rubricii şi una din variaţiunile titlului independent sau asociat

NOTĂ: Titlul mai poate fi şi introdus în text sau separat între linii de o porţiune de text. Procedee mai puţin folosite astăzi, comunicarea mesajului fiind mai anevoioasă

Alinierea (tipul de asociere cu textul)

STÎNGA

Confort în citire prin revenirea ochiului către stînga, pe axa de citire Definirea particulară a textului prin spaţiul descris

CENTRATÃ

Păstrarea tipului tradiţional de aliniere, asociat corpului de text aliniat complet

Titlul asociat cu text aliniat stînga sau centrat

Titlul asociat cu text aliniat complet

STÎNGA

Descrierea în laterală a spaţiului alb face o mai grea compunere (preferabil cu celelalte elemente text aliniat complet) Modalitate de determinare a unui accent vizual bazat pe ieşirea din ritm

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

109

Elemente determinante

Clasificare

Caracteristici în exploatare

Descrierea configuraþionalã a formei

MAJUSCULE

Imaginea formei cuvîntului(un dreptunghi) nu se descrie într-o formă particulară Opţiunea se face în funcţie de datele cuprinse în pachetul de identitate vizual Se folosesc mai mult pentru titlul frontispiciului, rubricilor de pagini, titlurile suplimentelor Cotidianele de format mic (stilul tabloidului popular) o preferă într-o dimensiune a corpului foarte mare

Minuscule

Titlurile care încep cu o majusculă şi continuă cu minuscule sînt preferate pentru descrierea spaţială particularizată a cuvintelor Sînt opţiunea aprope generală pentru realizarea titlurilor de pagină, a supratitlurilor şi subtitlurilor

Între LITERE

Compactarea orizontală determină un spaţiu în plus pentru textul titlului sau pentru înscrierea lui într-un spaţiu dat

Între LINII

Determină opţinerea unui spaţiu pe verticală Realizarea unei forme compacte ce determină o centrare optimă a atenţiei pe zona titlului

Între GRUPURI DE LITERE

Constituie o corecţie optică a grupajelor de literă cu forme ce determină prin combinare un spaţiu necorespunzător perceput vizual ca o neconcordanţă în înşiruire Exemple:AT, AV, Av,FA,LV,RV,PA,VA,TO,TA,Ta,Te,Ti,Tr, Tu, Ts, Tc, RT,LT....

Compactarea spaþialã a formei

Contrast

NEGRU

Constituie cel mai puternic contrast cu fundalul Contrastul recomandat pentru comunicarea în presă

GRI

Modalitate de variere în comunicare în pagini alb/negru Ajută la determinarea unor diferenţieri tematice

POZITIV

Relaþia cu fundalul

COLORAT

Accentuare vizuală bazată pe cromatică. Contrast mai scăzut decit cel realizat prin literă neagră Prea multe opţiuni color pe aceeaşi pagină duc la aglomerare vizuală, care determină oboseală şi lipsa atenţiei

Alb pe fundal negru

Acentuare vizuală proprie cotidianelor de format mic Delimitarea în comunicare a titlurilor alăturate de pe prima pagină Realizarea titlurilor combinate cu imagini în colaje tematice

NEGATIV

Opţiuni cromatice pentru suprafeţe mici destinate accentelor

Colorat pe fundal negru

Nu sînt recomandate pentru titrare obişnuită pentru că nu au o lizibilitate foarte bună şi sînt greu de introdus optim în trama compoziţională Forma fundalului se percepe înaintea formei textului

Organizarea , sistematizarea şi prezentarea paginilor impun şi alte sisteme de comunicare textuală ce se constituie prin importanţa lor în perimetrul vizual ca elemente de lucru ale activităţii de design. Apariţia lor este necesară şi absolut firească în acţiunea de atragere şi dirijare oculară. Ele sînt elemente de completare şi punctare a mesajului, ataşate de celelalte două elemente principale: titlul şi corpul de text

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

3.3.6.3. Elemente de uz jurnalistic folosite în tehnica de acroºare , stimulare ºi echilibrare vizualã Lîngă zona titlului, acolo unde redactorul crede că esenţa lingvistică a acestuia nu este de ajuns de lămuritoare asupra conţinutului articolului, apar în sprijin supratitlul, subtitlul şi şapoul. Unii autori consideră supratitlul sau subtitlul ca părţi ale titlului. Acestea se tratează diferit din punct de vedere al dimensiunii, variaţiei de caracter (de obicei se alege o variantă a aceleiaşi familii, dar se recomandă contrastarea prin black, light sau italic ) şi a cromaticii, astfel punctîndu-se distinct lingvistic. Ele trebuie să contrasteze , pentru buna lor receptare, atît cu titlul, cît şi textul de bază. Alinierea se face în concordanţă cu sistemul de aliniere ales de publicaţie. Şapourile, care conţin pe scurt date ce informează despre contextul apariţiei subiectului, despre date asociate lui, date documentare despre personaje implicate şi puncte de atracţie jurnalistice, sînt vizual marcate prin delimitarea tonală şi dimensională a literei, precum şi prin configurarea specială a coloanei ce diferă de cea a articolului pe care-l însoţeşte. Şapoul este din ce în ce mai puţin folosit, deoarece s-a constatat faptul că, prin rezumarea conţinutului, se determină cititorul la părăsirea articolului în sine, realizîndu-se de fapt o dublare a informaţiei. Tabloidele păstreză de obicei acest tip de informaţie pentru pagina copertă cu trimiteri către interior, spaţiul fiind insuficient pentru desfăşurarea articolului. Şapoul se marcheză şi prin ataşarea la un fond colorat diferit. Culoarea se gradează pe o treaptă de 15 % sau 20% pentru ca lizibilitatea să nu fie stînjenită. Legendele au căpătat în ultimul timp o importanţă aparte. Ele intră în categoria textelor explicative (îndrăgite pentru concizia şi sinteza lor) ce însoţesc imaginile şi care urmeză în atenţia cititorului imediat după acestea. Dacă legenda nu este bine redactată, titlul şi articolul ce însoţesc imaginea riscă să nu fie citite. Litera este diferită de cea a corpului de text (culeasă în variantele bold sau italic), chiar dacă păstrează dimensiunea acesteia sau este uneori şi mai mică. Legendele au uneori locuri bine conturate de spaţiul alb din jur sau anume creat pentru citirea lor selectivă. Acest fapt depinde de modalităţile de punere în pagină specifice de la o publicaţie la alta şi de politica redacţională a priorităţilor în percepţia părţilor de text, ţinîndu-se cont de capacitatea lor diferită de acroşare. Legendele pot însoţi imagini sau elemente vizuale, în primul caz pot conţine şi numele fotoreporterului, dovada certă a prezenţei umane la locul desfăşurării evenimentului. Semnăturile autorilor sînt marcate de situarea lor faţă de text, liniatura de semnal şi de caracterul de literă, ce poate fi şi acesta accentuat prin scrierea diferenţiată a numelui şi prenumelui şi a funcţiei pe care o deţine în echipa redacţională. Poziţionarea lor este diferită şi acum în raport cu textul articolului, unele fiind plasate chiar la începutul lui (aceasta fiind una dintre opţiunile cele mai folosite la momentul actual), altele păstrînd linia tradiţională, la sfîrşitul lui, fiind ca o certificare şi parafare a relatării scrise, ca o marcă a veridicităţii. Semnătura este o garanţie a calităţii textului scris, de aceea ea este considerată unul dintre punctele de referinţă ale profesionalismului publicaţiei. Uneori ea este însoţită de imaginea autorului, aceasta considerîndu-se ca o marcă a dialogului imaginar între acesta şi potenţialul cititor. Semnătura este un factor distinct şi important ca element constituent al complexului de identitate vizuală destinat publicaţiei. Semnăturile de marcă ale profesioniştilor informaţiei sănt bine conturate de modul distinct al sublinierii şi evidenţierii prin tipul de literă folosit, ce se detaşează de restul textului printro variere în tonalitate, dinamică, opţiunea pentru majuscule, minuscule sau Small Caps, însoţirea de elemente vizuale de accent.

110

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

111

Începuturi marcante Caracterul literei de început marchează diferenţele tematice ale suplimentelor

Început marcat prin majuscule

Semnătură cu variaţii dimensionale ale majusculelor

"Herald Tribune "

"The Times"

Letrină de dimensiune mare (şase rînduri) Semnătură cu majuscule marcată de liniatură

"The Observer" Semnătura autorului inclusă în şapou beneficiază de o înălţime mai mare a corpului de literă

"El Pais"

Letrină cu aspect clasic în contrast cu fundalul colorat Semnătură în varianta italică a caracterului

"The Guardian" "Le Monde"

"Le Soir"

"THE INDEPENDENT”

Semnătură aliniată centrat În concordanţă cu tipul de aliniere generală Începutul de text cu bold în minuscule

Letrină pe tonalitate gri în caracter fără serifă contrastant cu restul textului

"Suddescher Zeitung”

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

"Le Monde"

112

Rezumatele sînt mici centri vizuali ce sparg monotonia textului, conferind o identitate particulară întregului Punctarea de text cu imagine măreşte impactul vizual, personalizînd citatul

"The Guardian"

O variantă pregnantă a caracterului este o soluţie garantată a accentului Supradimensionarea semnelor de punctuaţie este o soluţie grafică originală de atragere vizuală

Deschiderea pe orizontală focalizează privirea către textul ce poate fi desfăşurat pe o singură linie

"Herald Tribune" "Herald Tribune"

Flancarea imaginii cu cele două accente transpuse în varianta italică a caracterului de literă a textului de bază susţine atenţia către personajul principal al conţinutului

“Le Soir”

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

113

Rezumatele de text sînt o altă metodă de a atrage atenţia cititorului, intrînd în categoria subtitlurilor. Rezumatele sînt concepute ca elemente contrastante ataşate textului de bază. Ele sînt foarte scurte , maximum 3-4 rînduri, realizate din aceleaşi tipuri de caractere cu titlurile şi subtitlurile sau din variaţiile italice ale caracterului, semnalizînd de multe ori citate. Ele se marcheză prin accente grafice sau casete de culoare, fiind, jurnalistic, o punctare de esenţă a textului. De cele mai multe ori, ele definesc o personalitate printr-un citat ce atrage atenţia asupra unai trăsături marcante ce merită sesizată de cititor. Din această cauză, ghilimelele ce însoţesc punctarea textuală întră în modalităţile creative ale designerului de a le face vizibile şi în acelaşi timp de a le investi cu putere de stimul vizual. Rezumatele pot fi însoţite şi de fotografia autorului citatului folosit, calitatea de accent în acest sens fiind potenţată. Elementele de atragere vizuală sînt destinate pentru a defini mici opriri şi punctări necesare în masa "gri " a textului de bază , pentru a-l face mai atractiv şi mai lizibil. Fiecare publicaţie îşi creează aceste mici trucuri de punere în pagină. Unele marchează începutul articolului cu primul cuvînt (sau rînd) scris diferit , contrastant faţă de de restul. De obicei, se aleg litere mari, de tipul Small Caps, cu aceeaşi înălţime a literei destinate corpului de text, cu opţiuni pentru tipurile de variante ale caracterului. Începutul poate fi marcat şi prin spaţiul alb lăsat mai generos faţă de celelalte de la aliniatul obişnuit. Folosirea unor alte semne decît literele pentru marcarea începutului (exemplul ghilimelelor supradimensionate) este un stimul pregnant, constituindu-se într-o noutate vizuală pregnantă. Elementele vizuale de început pot fi o marcare de succes dacă sînt constituite din semne grafice înscrise în categoria formelor pure (cerc, pătrat, triunghi) deja intrate în demersurile uzuale ale tipografiei. Letrina, prima literă a textului sau a paragrafului supradimensionată şi culeasă într-un caracter contrastant, este alegerea mai multor ziare pentru introduceri vizuale Acţiunea sa magnetică atrage privirea într-un mod firesc. Ea poate fi realizată şi într-o tentă de gri, ce calmează şocul intrării fără a-l distruge, realizînd o benefică tranziţie de la titlu la corpul de text. Prin spaţiul alb pe care îl atrage (dacă este înălţată faţă de text), realizează bine-meritate opriri, creînd puncte de relaxare vizuală. Letrina poate fi şi introdusă la nivelul textului sau degajată de acesta, opţiunea servind diferit intereselor designerului. Ca element grafic, ea poate însă şi face mari deservicii, utilizarea ei ca determinant al paragrafelor fiind obositoare pe tot parcursul publicaţiei, ca şi proporţionarea sa dimensională faţă de corpul de literă. Mărimea ei trebuie să fie contrastantă pentru a juca rolul de stimul, dar, în acelaşi timp, nu atît de mare pentru a distruge importanţa celorlalte elemente alăturate , precum ar fi titlul articolului. Prin impunerea ei grafică, letrina întroduce cititorul în identitatea semanică a publicaţiei sau a secţiunilor tematice (caracterul ales al literei marchează uneori diferenţele existente între tipul de comunicaţie al informaţiilor de actualitate şi cel existent în suplimentele de divertisment). Cifrele , din punct de vedere al comunicării, sînt extrem de uşor de transmis şi înţeles ca mesaj. În acest sens, cotidianele au o extremă grijă de a prezenta în cifre ceea ce uneori ar putea fi mult mai greu de înţeles în cuvinte. Statistici în diverse domenii, cantităţi şi dimensiuni, anvergura cîştigurilor sau a pierderilor sînt mult mai convingătoare decît textul. Asociate acestora, de multe ori apar şi aşa-numitele infograme, în care grafice vizuale, prelucrate pe subiect, explică vizual variaţiile numerice. O altă funcţiune a cifrelor este de a reprezenta informaţiile uitile în ghidarea cititorului cu privire la publicaţie: data, preţul, numărul şi anul apariţiei, precum şi numerotaţia paginilor. Aceste elemente sînt alese şi dispuse diferit de la un cotidian la altul, ele constituind o parte din datele identităţii. Numerotaţia paginii poate să însoţească titulatura şi data, rubricile de pagină sau titlurile importante ale acesteia. Cifrele se pot prelucra după două sisteme : după cifrele arabe şi după cifrele digitale. Primul sistem are o reprezentare în două configuraţii diferite: aliniate şi nealiniate.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

3.3.6.3.1. Problematica elementelor de accentuare ºi delimitare în comunicare INTERACÞIUNEA CU PRINCIPALELE ELEMENTE ALE CONSTITUIRII MESAJULUI

Denumire

ªAPOUL

TEXT Poziþia faþa de corpul de text

Independentã de text Încadratã textului

Impact mai puternic asupra cititorului Lateral stînga sau pe coloanele centrale

Prima în procesul de citire dupã titlu

Necesită variere de aliniere, spaţiere şi de variere a literei în grosime, dinamică, dimensiune

Configuraþia Coloanã de text -aceeaºi dimensiune cu cea a corpului de text - diferitã de cea de corpului de text

Spaþierea

Încadrat pe una sau mai multe în funcţie de text Necesită diferenţieri vizuale ale literei pentru diferenţierea de corpul de text

Diferenţierea dimensională creează delimitare în comunicarea mesajului, atrăgînd atenţia

Diferitã de corpul de text

Poate fi o spaţiere între litere şi cuvinte sau între linii, determinînd o ieşire din ritm şi atragerea atenţiei către şapou

Aceeaºi cu cea a corpului de text

Necesită diferenţieri vizuale ale literei pentru diferenţierea de corpul de text

Alinierea Diferitã de corpul de text

Determină o diferenţiere vizuală benefică modalitate de comunicare diferită

Aceeaºi cu cea a corpului de text

Nu influenţează mesajul dacă dimensiunile Coloanei sînt diferite de a corpului de text

Caracterul literei Acelaºi cu al corpului de text

Variaţiile de dimensiune, grosime, înclinaţie determină punctarea diferită a mesajului

SPAÞIUL DESTINAT COMPUNERII În grupajul mesajului

Îl poate evidenţia sau nu faţă de titlu şi text *Mărirea spaţiului alb îl marchează şi evidenţiază *Micşorarea lui îl unifică cu întregul Contrastarea fundalului prin culoare sau folosirea negativului îl marchează vizual ca accent

ELEMENTE VIZUALE Compunere cu: Imagini Elemente vizuale

REZUMATUL

Se compune compoziţional cu imaginea şi titlul şi textul, păstrînd ierarhia corectă a informaţiei Liniatura şi accentele grafice sînt elemente care-i potenţează rolul de acroşare

TEXT Poziþionare Îîn cadrul coloanei Între douã sau trei coloane

Se delimitează net de înşiruirea textului coloanei în care este inserat, flancat pe verticală de elemente grafice sau plasat pe fundal contrastant Nu necesită delimitare decît pe orizontală Spaţiul alb din jur joacă rol demarcator faţă de restul textului

114

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

INTERACÞIUNEA CU PRINCIPALELE ELEMENTE ALE CONSTITUIRII MESAJULUI

Denumire

REZUMATUL

TEXT CONFIGURAÞIA Text foarte scurt între ghilimele

Spaþierea Diferitã de corpul de text

Dimensionare Diferitã de corpul de text

Alinierea Diferitã de corpul de text

Distribuit pe o singură linie Distribuit pe mai multe linii fără a forma o colonă Poate fi o spaţiere între litere şi cuvinte sau între linii, determinînd o compactare a textului în vederea concentrării atenţiei pe formă

Diferenţierea dimensională crează delimitare în comunicarea mesajului, atrăgînd atenţia Se foloseşte aliniere pe centru sau stînga în cazul alinierii complete a textului

Caracterul literei Diferit de corpul de text Acelaºicu al corpului de text

Determină o diferenţiere vizuală benefică cu modalităţii de comunicare diferită Necesită o variere tonală , dimensională sau a înclinaţiei Variaţiile determină punctarea diferită a mesajului

SPAÞIUL DELIMITANT Poziþia faþã de coloane În cadrul coloanei Între douã sau trei coloane

Spaţiul alb nu poate fi variat decît pe verticală, pe orizontală fiind impus de spaţiul inter-coloane Necesită introducerea liniilor de delimitare vizuală faţă de corpul de text

În această poziţie spaţiul alb este determinant, configurarea lui fiind o notă a expresivităţii semantice şi estetice a mesajului Spaţiul alb centrează privirea Determină relaxare oculară Element de echilibru compoziţional

ELEMENTE VIZUALE Compunere cu: Imagini Elemente vizuale

Preluînd modalitatea (proprie rezumatului) de a transmitere a mesajului prin citat flancat de ghilimele "The Guardian" redacteazã o parte a unui grupaj tematic

Asocierea cu fotografia celui din care a fost dat citatul crează o senzaţie de interactivitate cu cititorul Varierea dimensională a liniilor şi alegerea unor variante şi asocieri de grosimi şi tipuri diferite intră în opţiunile incluse în pachetul de identitate vizuală Semnele de punctuaţie ce definesc întotdeauna rezumatul pot fi redimensionate, căpătînd în acest fel valoare de element grafic

115

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

116

3.4. Fotografia de presã - relaþia text-imagine

FOTO: Adrian CUBA

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

117

Unul dintre cele mai importante ingrediente ale comunicării in domeniul presei scrise şi în special în secţiunea dezvoltată de cotidian este imaginea constituită prin fotografie. Epoca actuală este prin excelenţă una vizuală, televiziunea şi presa on-line marcînd tipul de percepţie al mesajului a cărei particularitate constă în primul rînd în considerabila înlesnire a asimilării într-un sistem necodificat, total diferit scrisului. Dintr-o singură privire putem intui momentul şi valenţele acţiunii reflectate ale evenimentului pe care le sintetizează vizual într-o fracţiune de secundă. Mare parte dintre cititori pornesc în acţiunea de citire a articolului determinaţi de impactul vizual al subiectului stabilit prin fotografie. Aceasta poate fi, alături de titlu, un factor determinant decizional în acţiunea de achiziţionare a publicaţiei în sine, fiind unul dintre punctele forte de acroşaj a centrelor de impact vizual pe care automat îi defineşte prin prezenţa sa specifică. Teoria prin care un text jurnalistic poate oferi o descriere completă a evenimentului relatat este cumva relativă în raport cu ceea ce poate oferi din punct de vedere comunicaţional acelaşi material documentar, în "echipă" cu o imagine bine selecţionată şi atent prelucrată de editorii specializaţi. Fotografia joacă rolul primordial în cea mai importantă şi mai căutată latură a comunicării jurnalistice, cea a credibilităţii, a veridicităţii certe a informaţiei enunţate, prin dovada vizuală depusă în favoarea textului.

3.4.1. A fi la faþa locului

Proba în imagini a ceea ce a fost "acolo, la faţa locului" este cea mai inatacabilă contribuţie jurnalistică a cotidianului. Aparatul fotografic al foto-reporterului este ca o prelungire a propriei noastre prezenţe acolo, unde fizic şi practic nu vom putea fi niciodată. Ceea ce vedem putem judeca, fără intermediari, fără contribuţia comentată a jurnalistului, care, în multe momente, nu poate descrie în cuvinte realitatea momentului aşa cum este. Fotografia ne face părtaşi ai evenimentului, implicîndu-ne, fără să vrem, interactiv, printr-un dialog vizual constituit "la faţa locului", în care comentariul ne aparţine în exclusivitate. Fotografia bine concepută realizează un impact puternic, o comunicare rapidă şi extrem de eficientă ce marcheză cititorul, pe care-l atrage şi, în acelaşi timp, îl ajută să înţeleagă corect evenimentul prezentat, descriindu-i cadrul, ambientul, tensiunea psihologică a momentului desfăşurării, îngheţînd clipa vizuală pentru existenţa efemeră a paginii de ziar sau pentru eternitatea documentară a istoriei.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

Această senzaţie de prelungire a văzului şi a puterii de observaţie pe care o are cititorul în momentul consumării documentare şi emoţionale a unei fotografii de cotidian este în strînsă legătură cu valenţele calitative ale acesteia, care se întrunesc din mai multe direcţii, înglobate în două mari domenii de cercetare: cel al creaţiei artistice şi cel al tehnicii de folosire a aparaturii şi de transpunerii a imaginii.

3.4.2. Impact, moment, comunicare Acestea două sînt însă puse în valoare de concepţia prezentării lor în contextul paginii de ziar, în corecta lor poziţionare în funcţie de importanţa subiectului relatat şi de întreaga concepţie privind politica comunicaţională şi tematică a publicaţiei. Arta de a surprinde momentul şi a-l relata în rezonanţă cu ştirea cuprinsă în articolul de presă este legată de puterea de a discerne în privinţa importanţei şi gravităţii impactului vizual produs asupra cititorului. Desprindem în acest caz mai multe categorii valorice după care selecţia imaginilor destinate presei funcţionează la parametrii optimi. Din prima categorie fac parte aşa -numitele stiri vizuale, ce aproape nu pot fi descrise decît în imagini, cuvintele fiind insuficiente sau prea puţin sugestive, stările emoţionale descrise fiind absolut intraductibile în text. A doua categorie cuprinde imagini ale unor momente ce sugerează stări emoţionale intense prin elemente de context ce subliniază dramatismul clipei, marcîndu-l, totodată Din a treia fac parte secvenţele ce uimesc prin inteligenţa creativă a profesionistului, prin tehnica şi unghiurile absolut imprevizibile, prin soluţiile compoziţionale ce potenţează comunicaţia. Ultima categorie cuprinde subiecte ce fac o bună subliniere a articolului pe care-l ilustrează, fără a aduce un aport deosebit prin imagine, rezumîndu-se la crearea unei anumite înţelegeri de atmosferă a momentului. Clipa îngheţată fotografic în contextul jurnalistic este raportată la om, la viaţa cotidiană, ce poate cuprinde orice în funcţie de tematica abordată şi după care putem obţine o altfel de clasificare. Legată de momentul surprins, care poate fi o postură sau o situaţie inedită, poate fi un moment simbolic cu valenţe şi rezonanţe diferite, poate fi unul extrem, de surprindere a situaţiilor-limită sau poate fi o istorie a clipei , a povestirii sale vizuale. Omul este cel care determină dintotdeauna percepţia, fiind surprins ca personaj principal sau ca model de referinţă al diverselor situaţii aflate în atenţie . Fotografia, alături de textul jurnalistic, realizează în primul rînd un act de comunicare prin transmiterea unei sume de informaţii privind un eveniment aflat în atenţie. Aceasta presupune, dacă luăm în considerare schema lansată de lingvistul Roman Jacobson privind elementele şi funcţiile procesului de comunicare, determinarea emiţătorului, receptorului, mesajului transmis, în condiţiile de comunicare care presupun canalul prin care se face comunicarea, gradul de realizare a contactului dintre emiţător şi receptor, codul şi referentul, precum şi funcţiile comunicării legate de acestea care sînt: funcţia expresivă, funcţia referenţială, funcţia conativă, funcţia poetică, funcţia fatică , funcţia metalingvistică. Tematica fotografiei de presă influenţează considerabil acţiunea fotoreporterului, care acţionează diferit , fiind în permanentă rezonanţă cu domeniile de comunicare ale cotidianului, ce presupun texte aflate în sectoarele diferite ale informării rapide, comentariilor şi formării de opinii, informaţiei de fond, informaţiilor utilitare şi ale divertismentului. În moduri total diferite vor acţiona în privinţa captării informaţiei cei

118

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

119

STABILIREA FORMEI Forma legată de cei mai cunoscut dreptunghi dinamic este proprie formatului fotografic obişnuit şi este cea mai utilizată soluţie, fiind garantată proporţional, considerîndu-se una dintre soluţiile succesului pentru constituirea centrului vizual de impact. Forma de pătrat este mult mai greu de poziţionat datorită simetriei, ce este mai greu de stăpînit privind stabilirea centrului vizual al imaginii. Aceasta nu este însă un impediment pentru specialiştii care, bazîndu-se pe această posibilitate mică de utilizare, o propun ca element de identitate pentru prima pagină.

"The Guardian"

"Herald Tribune"

Forma ce depăşeşte standardele devine un centru vizual. Această tehnică determină folosirea anvergurilor speciale pe orizontală şi pe verticală. Orizontala determină o bună citire informaţională şi creează o senzaţie de ordine şi organizare vizuală. Verticala gradează informaţia, creînd o tensiune specifică coborîrii gravitaţionale a privirii, determinînd o bună înţelegere a spaţiului destinat acţiunii.

"EL PAIS" Raportul text/imagine este o opţiune a fiecărei publicaţii, înscriindu-se în regulile de compunere a identităţii vizuale Lipsa imaginilor vrea să demonstreze puterea textului în comunicare şi canoanele tradiţiei. Imaginile pe rol de anexă fără implicarea lor în constituirea centrului vizual de impact pot determina o ambiguitate în dirijarea informaţională

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

care vor aborda sectoarele sociale sau politice, de cei care vor lua imagini pentru sectoarele de modă sau sport, reflectarea evenimentelor fiind legată de manifestări umane total deosebite, cu specific bine conturat şi cu ţinte comunicaţionale diferite.

3.4.3. Forma ce cuprinde subiectul Toate categoriile de clasificare de mai sus determină apariţia vizuală şi poziţionarea în cadrul paginii a fotografiei. Stabilirea formei se face în comun acord cu realizatorul paginii şi cu cel care gîndeşte politica redacţională. Centrul de interes al paginii, cel care corespunde şi punctului maxim de comunicare informaţională, va obţine una dintre cele mai mari dimensiuni sau va fi poziţionat într-o zonă bună din punct de vedere al percepţie vizuale, corespunzînd planului de ierarhizare informaţională prestabilită. Forma este, în majoritatea cazurilor, legată de dimensionarea fotografică specifică legată de cea mai plăcută dimensiune percepută de ochiul uman, ce este reflectată în celebrul raport 3/5 sau 5/3, corespunzător valorii de 1,61803398. În termenii unei practici a asocierii subiect/ imagine /poziţionare redacţională, o fotografie poate avea orice formă . O formă specială ce va ieşi din canonul menţionat mai sus va atrage atenţia cititorului tocmai prin spargerea obişnuinţei legate de perceperea dimensională a raportului susamintit. Folosirea acestei metode trebuie însă utilizată cu măsură, pentru că ieşirea din ritm a tuturor imaginilor unei pagini duce la crearea unor multipli centri compoziţionali, ce determină o suprasolicitare a receptorului, care este posibil să nu mai asimilize corect informaţia principală. Se preferă în acest sens şi o varietate dimensională bine echilibrată în care una singură dintre imagini va beneficia de o mărime vădit pronunţată faţă de celelalte, corespunzînd centrului de impact vizual stabilit . Dintre formele speciale putem distinge pe cele dezvoltate pe orizontală, care determină cea mai bună citire informaţională şi care creează o senzaţie de ordine şi organizare vizuală propice unei percepţii optime. Forma pe verticală gradează informaţia, creînd o tensiune specifică coborîrii gravitaţionale a privirii, determinînd o bună înţelegerii a spaţiului destinat acţiunii. Formele pătrate sînt mult mai greu de stăpînit tocmai datorită unei simetrii ce creează probleme compoziţionale privind repartiţia centrului vizual al imaginii. Acest fapt nu împiedică profesioniştii de a o propune tocmai în probleme specifice de individualizare ale publicaţiei care impune particularitatea formei mai puţin utilizate (" Herald Tribune"). A fi pe formă în termeni fotografici are însă un înţeles aparte ce se referă la repartiţia elementelor de informaţie pe suprafaţa imaginii care trebuie să nu aibă în jur un spaţiu nejustificat pentru a nu diminua impactul vizual. Acest fapt se referă la aşa numita umplere a marginilor ce trebuie să cuprindă esenţa informaţiei, care întotdeauna va fi simplă şi la obiect, nederanjată de elemente în plus sau de spaţiul gol care ar determina micşorarea subiectului asupra căruia se îndreaptă atenţia şi care, în acest fel, va pierde din prezentarea eficientă a detaliilor, ce ajută întotdeauna la perceperea şi înţelegerea corectă a informaţiei pe care o ilustrează. Poziţionarea subiectului care interesează în interiorul formei se face ori în camera obscură de catre fotoreporter (cel care a fost "la faţa locului"), ori de către editorul de pagină în funcţie de caracteristicile acesteia şi orientarea textului pe care îl ilustrează, păstrîndu-se, totodată, cît mai aproape de indicaţiile tematice ale autorului .

120

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

121

MASCAREA IMAGINII

"DE STAANDARD"

Procesul de mascare este o dispută permanentă dintre fotoreporteri şi jurnalişti sau secretari de redacţie, primii au de partea lor "prezenţa la faţa locului "şi reprezentarea celui mai favorabil unghi de captare a imaginii, ceilalţi susţin integrarea fotografiei spaţiului tipografic şi în contextul paginii pentru a avea alte raţiuni de obturare a clarului

"SUDDEUTSCHE ZEITUNG"

Cele două direcţii de mişcare contrare a liniilor de forţă, bine definite în traseul lor, probează încă momentul de cumpănă a marii decizii de intrare în război. Încotro ? Cele patru imagini sugerează diverse răspunsuri în a limita sau a nu limita dinamica acţiunii.

"THE TIMES"

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

122

MASCAREA IMAGINII Interese editoriale diferite privind poziţionarea în pagină şi reflectarea simbolică a momentului determină cele patru cotidiane să mascheze diferit imaginea, îndepărtînd informaţiile reziduale şi creînd o formă mai pregnantă în percepţia subiectului, dispusă pe orizontală Cele patru ziare din ţări diferite au considerat aceeaşi imagine preluată de pe reţeaua agenţiei de presă, favorabilă reprezentării textului, dar au conferit interpretări diferite, obturînd părţi din întregul iniţial

Parte integrată în procesul de machetare

Parte îndepărtată

"THE TIMES"

"SUDDEUTSCHE ZEITUNG"

"HERALD TRIBUNE"

"DE STANDAARD"

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

123

Acest procedeu de mascare a părţilor reziduale ale subiectului este specific artei fotografice şi este unul dintre criteriile de stabilire a profesionalismului. Forma determinată de indepărtarea fundalului din jurul personajului principal determină una dintre cele mai de impact puncte de atracţie, introducînd imaginea acestuia în contextul articolului , distrugînd astfel liniaritatea marginilor specifice ale fotografiei. Acest procedeu este determinat în principal de tehnicile de editare pe computer, ce permit, prin programe special create, realizarea optimă a acestui efect. El se foloseşte cu preponderenţă la manşetele de anunţ editorial ale frontoanelor aflate pe prima pagină sau în grupajele realizate din mai multe imagini alăturate, personajul principal descris fiind evidenţiat prin această modalitate.

3.4.4. Impact prin tehnici vizuale Procedeul de mascare a elementelor neesenţiale dintr-o imagine este, în egală măsură, legat de regulile compoziţionale ce sînt impuse calitativ încă din momentul captării informaţiei, de dinamica existentă în acţiunea subiectului şi de regulile de etică a prezentării unei informaţii tipărită în mii şi sute de mii de exemplare. Compoziţia fotografiilor destinată presei se supune regulilor de organizare compoziţională existente în domeniul vizual . Chiar dacă este un punct destul de greu de respectat, este şi un indiciu al muncii profesional abordate. Cîteodată , în favoarea unui efect emoţional deosebit, ele pot fi încălcate. Se spune că fiecare fotograf, atunci cînd se decide asupra acestui procedeu, o face în felul său propriu, ce-i defineşte în ultimă instanţă un stil propriu de prezentare a imaginilor. În multe cazuri, fundamentala lege gravitaţională care determină păstrarea verticalelor şi orizontalelor cu referinţă la cunoscuta linie a orizontului şi la verticalitatea determinată de atracţia universală, care în majoritatea cazurilor determină şi decizia mascării, este uitată în favoarea dezvoltării unei linii diagonale, ce creează un plus de dinamică generatoare de senzaţii emoţionale dramatice. Liniile de forţă degajate de centrii compoziţionali sînt definitorii atît în procesul de mascare , cît şi în cel de paginare a fotografiei în tandem cu articolul. Aceşti vectori dinamici degajaţi de direcţia de privire a personajului principal sau a unui portret fotografic nu vor fi opuse articolului sau nu vor privi niciodată în afara paginii. De asemenea, ele vor avea nevoie de un spaţiu de acţiune, procedura de mascare lăsînd un interval special de citire în acest sens. Tot aceeaşi problematică apare şi în cazul prezentării unui obiect în mişcare sau a unui personaj lansat pe o direcţie anume. Imaginea va oferi senzaţia unei desfăşurări corecte a sensului pe care aceasta o indică. Tehnica de dirijare prin liniile de forţă este una dintre subtilităţile profesionale ale metodelor de manipulare a sensuluii de citire, ştiindu-se faptul că receptorul îşi îndreaptă privirea în primul rînd către imagine. Conducerea ei către articol constituie în primul rînd problema şi tehnica de inducere a editorului. Liniile de forţă degajate de mişcare sînt şi unul dintre atuurile imaginilor destinate sectorului de sport. Senzaţia de viteză, de dinamism, de implicare într-o acţiune de forţă este condusă de liniile directoare ale diagonalelor, ce trasează sensul de mişcare, existente în gestica sportivilor angrenaţi în acţiunea jocului . Sensul privirii poate fi dirijat şi de fundalul prelucrat special , ce creează senzaţia de mişcare şi care potenţiază dirijarea sensului de citire.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

Una dintre problemele ce pot apare la procedeul de mascare este cea etică. Elementele considerate neesenţiale sînt cu adevărat aşa, sau ele aduc un detaliu determinant în descrierea subiectului relatat? Două persoane aflate accidental împreună nu vor fi prezentate în această ipostază prin detaşarea celorlaţi participanţi de la eveniment, imaginea fiind datoare să extragă importanţa şi sensul momentului aşa cum este fără a duce în eroare pe nimeni. Fundalul este o parte componentă a imaginii, ce trebuie prelucrată tot atît de atent ca şi elementele acţiunii. El este cel care pregăteşte momentul perceperii subiectului, dar în acelaşi timp , poate oferi detalii suplimentare, care dau posibilitatea unei înţelegeri obiective a evenimentului prezentat. Cîteodată, cadrul de desfăşurare a unui eveniment poate fi mai convingător în informaţii decît personajele care au luat parte la el . Tehnica de implicare a fundalului în povestire ţine exclusiv de îndemînarea şi discernămîntul relatării unui fotoreporter sau al unui reporter care-şi cunoaşte elementele de reprezentare ale comunicării destinate momentului comentat. Tematica va determina întotdeauna procentrul participării lui la constituirea imaginii. Într-un fel se va descrie fundalul unei scene dramatice generate de un dezastru natural, al unui incendiu sau al unui naufragiu, în cu totul alt fel al unuia destinat unei fotografii de modă sau al unui eveniment sportiv. În primul caz elementul uman este prezentat în egală măsură cu mediul care a creat evenimentul, componentele vizuale ale acestuia dovedind dimensiunile reale ale tragediei relatate. Urmele şi efectele dezastrului devin şi ele elemente esenţiale ale acţiunii, lupta dintre omul supravieţuitor şi natură fiind miza şi ţinta informaţiei de acest fel. Dimensiunile umane apar în această împrejurare ca etalon, comparaţia cu întinderea şi dimensiunile dezastrului fiind una de prim ordin în categoria explicaţiilor vizuale Fundalul care nu trebuie să atragă atenţia şi care doar joacă un rol pasiv, de etalare fără a participa la informaţie, este preponderent întîlnit în fotografiile de modă, unde manechinele şi hainele lor sînt esenţa informaţiei dorite. De altfel, chiar şi scenografia destinată acestor momente este gîndită în acest sens sau studiourile pentru şedinţele foto de acest gen sînt pregătite în mod special pentru acest efect al inexistenţei fundalului.. Prezentarea unor evenimente şi spectacole de acest fel presupune chiar retuşarea fundalului, ce devine un suport cromatic cu efecte speciale de lumină. . Fotografiile de modă destinate prezentărilor de îmbrăcăminte pentru diferite ocazii vor determina însă şi prezentarea fundalului, care, în acest caz, susţine latura funcţională a vestimentaţiei. Elementele de peisaj (iarnă, vară, mare, munte) sau de atmosferă (spectacol, discotecă , mediul de afaceri) vor fi gîndite să întregească imaginea pe care şi-a dorit-o creatorul să definească ţinuta prezentată.În acest caz, omul este un suport vizual complementar prezentării informaţiei principale, definite prin vestimentaţie. Fotografiile din domeniul sportiv pot determina şi ele dispariţia lui pentru focalizarea cît mai centrată a ochiului pe momentul surprins fotografic. Accentuarea acţiunii, mişcării şi dinamismului pe care cititorul trebuie să le perceapă emoţional, chiar dintr-o imagine statică, sînt sugestiv indicate prin acţiunea de "blur", ce sugerează viteza de deplasare . Galeriile se percep fără a se distinge în detaliu, indicînd tensiunea secvenţei. Focalizarea pe tribunele pline descrie momente de virf copleşitoare pentru un deznodămînt fericit sau nu. Spectacolul lor poate sublinia momentul radical în care, din fundal, devin prim -plan, imaginea mulţimii dezlănţuite fiind,de astă dată, ţinta informaţională, jucătorii devenind ei simpli spectatori pasivi. Unghiurile diferite de preluare a imaginii sînt o altă tehnică specifică a comentariului vizual.

124

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

125

EVENIMENTUL DE PRESA ÎN IMAGINI Reletarea unei crime Reprezentarea unui moment extrem: CRIMĂ prin descrierea locului , împrejurărilor şi vizualizarea victimei încă neridicată de la locul faptei

"THE GUARDIAN" Imaginea este preluată imediat după producerea evenimentului. Fotoreporterul aflat la o oarecare distanţă focalizează imaginea pe corpul acoperit al decedatului, prezentînd mai sumar locul evenimentlui "THE TIMES" Imaginea are un punct favorabil din care cititorii se pot clarifica asupra locului de desfăşurarea a crimei şi pot vedea imaginea automobilului părăsit de criminal

Găsirea locului şi unghiului favorabil de captare a imaginii este unul dintre atuurile principale ale calităţii în fotografia destinată presei scrise şi funcţiei sale primordiale de informare

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

3.4.5. Ochiul miraculos al obiectivului Una dintre cele mai tentante atracţii ale fotojurnalismului este puterea de a iscodi cu ochii fantastici ai obiectivelor şi ai lentilelor speciale puse în slujba analizării şi relatării evenimentelor. Comentarii multiple se pot face asupra aceluiaşi subiect privit din unghiuri diferite, prin modalităţi diverse de focalizare, prin surprinderea interpretativă simbolică a momentului. Imaginea rezultată este cu atît mai apreciată, cu cît captează mai mult şi mai cuprinzător decît ne-am putea imagina, iscodirea realităţii fiind mai presus decît ne-am inchipui că am descoperi la faţa locului, cu proprii noştri ochi. Imortalizarea în secvenţe a mimicii unui politician poate descoperi valenţe ale personalităţii pe care poate le-am trece cu vederea într-o mişcare televizată continuă. Fiecare cadru oprit spre analiză nu face decît să aducă un plus de informaţie vizuală, pe care clipa imortalizată ne-o aminteşte, chiar dacă ochiul nostru a perceput-o fără a o reţine. Dimensiunea reală a marilor evenimente nu o putem măsura vizual dacă ochiul aparatului fotografic nu ne-ar oferi-o din unghiurile speciale de surprindere pe care nu le-am putea avea de la nivelul obişnuit al privirilor noastre . Puterea aparaturii de a surprinde imagini aflate la o distanţă considerabilă poate determina imagini ce ar fi perturbate în acţiunea lor de prezenţa intruşilor de acest fel. Momente de start spectaculoase luate chiar de pe linia de pornire, momente de finiş surprinse chiar la timpul şi momentul sosirii depind în mare măsură atît de mînuirea tehnică a aparaturii, cît şi de mobilitatea specială a fotoreporterului, care găseşte unghiul de captare cel mai potrivit şi mai relevant pentru subiectul său. Găsirea unui punct de surprindere deosebit al momentului este esenţială pentru profesionistul care depăşeşte clişeele tipice ale amatorilor şi de care orice publicaţie ar trebui să se ferească în utilizare. Obişnuitul nu atrage, plictiseala surprinderii aceloraşi situaţii, dar populate cu feţe diferite, nu va determina impactul vizual scontat şi atragerea cititorului, care doreşte de fiecare dată să descopere altceva. Imagini stereotip, de genul a doi politicieni care-şi strîng mîna cu un zîmbet desenat în mod special pentru eveniment, cu ochii aţintiţi în obiectivul ce nu este în situaţia de a ilustra, ci de a executa o comandă super-consumată prin repetarea aceleiaşi situaţii, nu face decît să piardă prestigiul şi credibilitatea publicaţiei de a reflecta adevăratele valenţe ale realităţii. Aceeaşi impresie de imagini deja consumate vizual sînt şi cele ce surprind grupuri de clădiri fără nici un fel personaj, imagini de întruniri cu oameni aşezaţi cuminţi pe scaune cu spaţii nejustificate de mari între ei, ce împiedică atît surprinderea în detaliu a figurilor, cît şi posibilitatea unei organizări compoziţionale atrăgătoare, precum şi prezentarea unor figuranţi, "gură-cască"atraşi de evenimente minore ce nu fac decît t să mărească disconfortul vizual al unei ilustrări lipsite de sens. Una din metodele de a nu a repeta ceea ce a mai existat şi de a surprinde în mod original evenimentul este legată de cunoaşterea mecanismului de comunicare şi de sesizarea momentelor de impact psihologic ce ar putea determina atragerea cititorului către publicaţie şi către o modalitatea deosebită de a surprindere a realităţii. Dacă ne întoarcem la clasificarea funcţiilor actului de comunicare vom putea determina principalele ţinte de urmat în constituirea mesajului vizual. Primul şi cel care determină în fapt acceptarea actului de comunicare este cel legat de funcţia referenţială, cea care comunică în mod obiectiv informaţia. Ea este cea mai importantă, fiind în directă legătură cu cea omoloagă a textului jurnalistic, pe care îl însoţeşte şi îl completează informaţional.

126

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

127

EVENIMENTUL DE PRESA ÎN IMAGINI Relatarea unei dezastru produs prin explozie Fotografie panoramică de reflectare a dimensiunilor dezastrului

"Jurnalul Naţional" reflectă dimensiunea reală a dezastrului prin acordarea unui spaţiu special, printr-o dramatică ieşire din ritmul cotidian, atrăgînd atenţia asupra gravităţii şi urmărilor unui astfel de accident bazat pe înconştienţă, neglijenţă, incompetenţă, la nivel naţional

Reflectarea unui astfel de eveniment se bazează în primul rînd pe latura documentară, cuprinsă în funcţia de comunicare a fotografiei ce oferă cît mai multe detalii asupra subiectului

"Libertatea" aduce în atenţie partea emoţională a evenimentului reflectînd prin portret (expresia mîinilor şi a feţei, marcate fizic de acţiunea violentă a clipei dramatice) întreaga dimensiune a tragediei soldată cu victime

Fotografii, de o inestimabilă valoare documentară, realizate la faţa locului, imediat după producerea dezastrului, captate prin intermediul unui telefon mobil, de un fotograf amator,

"Ziarul de Iaşi" realizează un grupaj fotografic ilustrativ al evenimentului, în paginile interioare cu un semnal din imagine şi text pe prima pagină. Titlul, subtitlul şi legenda sînt pe negativ.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

128

EVENIMENTUL DE PRESA ÎN IMAGINI Relatarea unui act terorist Evenimentul zguduitor petrecut în USA, pe 11 septembrie 2001, a marcat prima pagină a cotidianelor din întrega lume ce au dat primul loc imaginii în relatarea momentului

Imaginea este cîteodată mult mai elocventă în prezentarea unui eveniment decît textul. Drama, spaima, oroarea, panica, ireparabilul sînt înţelese prin imagine fără a fi explicate în cuvinte. Calitatea unei fotografii destinată presei este măsurată în această cantitate informaţională, care cuprinde în egală măsură atît comunicare funcţională, cît şi expresivitate artistică, emoţională şi simbolică,în reflectarea unui moment.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

129

Ea este inima ce animă de fapt marea afacere a comunicării, cotidianul fiind achiziţionat în mare parte pentru calitatea acesteia. În acest sens, o fotografie trebuie să fie efectiv un mijloc de comunicare ce vine în completarea pertinentă a textului scris, aducîndu-i un aport specific conferit de modalităţile sale specifice de exprimare. Funcţia expresivă, cea legată de emiţător, va aduce în atenţie trei puncte de vedere a expunerii subiective a subiectului, prima fiind legată de fotoreporter şi care este în proporţia cea mai mare, sau chiar 100% dacă imaginea fotografică preluată iniţial a generat apariţia articolului şi fotograful este cel care a furnizat şi datele articolului; a doua este determinată de opinia reporterului care a explicat punctele lui de vedere în privinţa principalelor elemente de interes ale subiectului şi ultima este cea a editorului care o pune în contextul paginii şi care o manipuleză subiectiv din punct de vedere a evidenţierii în cadrul întregului şi a ierarhizării sale în funcţie de importanţa comunicării. Sensibilitatea şi înţelegerea subiectului oglindite în unghiurile speciale de vedere, în elementele de impact emoţional ce vin în ajutorul înţelegerii subiectului nu fac decît să reflecte calitatea şi profesionalitatea celor implicaţi în comunicare. Impactul vizual cuprinde întreaga putere de expresie derivată din cumulul determinat de pregătirea tehnică şi talentul fotoreporterului, membru al echipei redacţionale. Funcţia fatică determină caracteristicile canalui de prezentare, este imaginea reflectată în suportul său, ce-i influenţează credibilitatea şi puterea impactului. Ea este cea care stabileşte în primul rînd legătura materială cu receptorul şi este modalitatea practică prin care se realizează comunicarea. Calitatea suportului determină şi acurateţea prezentării şi, în acelaşi timp, coeficientul de vizibilitate a detaliului ce conturează întregul. Funcţia conativă este una dintre caracteristicile comunicării ce o fac cea mai apropiată de receptor. Ea realizează acea implicare vizuală a cititorului "la faţa locului". El se simte în mijlocul evenimentelor, participînd intens emoţional la consumarea lor. Reacţiile sale sînt cele care reflectă gradul de participare afectivă şi emoţională la asimilarea mesajului definit cert de calitatea imaginii de a fi activă în procesul de comunicare al cotidianului. Momentul şi inegalabila transmitere intimă a mesajului, tradusă în acea intraductibilă stare şi descriere fără cuvinte a informaţiei, este punctul pentru care fotograful şi informaţia sa necodificată se situează pe primul loc în opţiunea de percepere, ce se face instantaneu, cu statut de dovadă certă şi elocventă a evenimentului produs. Imaginea încărcată de simboluri corect folosite face ca această funcţie să determine răspunsul emoţional dorit al receptorului implicat emoţional. Funcţia poetică implică toată puterea de creaţie a fotoreportertului care foloseşte valenţele talentului de a transpune elementele compoziţiei într-o modalitate originală de exprimare, ce reflectă şi potenţează mesajul brut. Tratarea construcţiei vizuale ce foloseşte tehnicile specifice de mascare, retuşare şi prelucrare a imaginii privind potrivirea culorilor sau tonalităţilor speciale ale griurilor, precum şi balansul profesional al focalizării centrului vizual şi echilibrarii contextului pe subiectul prelucrat, determină ca mesajul să producă o emoţie datorată perfecţiunii tratării estetice . Impactul vizual poate fi datorat şi unei tratări inedite a informaţiei, ce va fi impusă privitorului prin această transpunere vizînd sectorul emoţiilor artistice.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

3.4.6. Fotografia mereu în atenþie Analiza asupra valenţelor mesajului în ceea ce priveşte sensul specific al condiţiilor de transmitere a informaţiei ne face să analizăm din punct de vedere psihologic mecanismul de stimulare a atenţiei în favoarea comunicării. După tratatul lui C.R.Haas ("La publicite-theorie, technique et pratique"; Editura Dunod, Paris, p.117) privind formele de atenţie, putem distinge două care se potrivesc domeniului presei care prevăd stimularea şi fixarea atenţiei ce depind de două categorii de factori, pe de o parte factori psiho-fiziologici (culoare, formă , mişcare , ritm), pe de altă parte, factori psihologici (determinaţi de noutatea animată de curiozitate ). Atenţia specifică cititorului de cotidian este cea voluntară. Atenţia voluntară este cea mai determinantă formă de atenţie, avînd tipul de participare activă. Atîta timp cît ea se menţine, pregăteşte procesul mintal de înţelegere şi de judecată. Aici individul rămîne propriul său stăpîn asupra reprezentării sale, ştie că atenţia sa este dirijată către un obiect, este conştient de faptul că îl domină, că poate să se detaşeze de el şi să revină atunci cînd doreşte. Atenţia voluntară derivă din atenţia spontană provocată de senzaţia "brută". În cazul cititorului de ziar, C.R.Haas delimitează atenţia de tip marginal. "Atenţia marginală poate fi analitică (exercitată adesea asupra detaliilor relevante, esenţiale, avînd o valoare simbolică) sau sintetică (implicînd un recul în raport cu obiectul). Această formă este caracteristică unui individ care parcurge un cotidian, reţinînd cîteva titluri de articole, cîteva desene fără a fixa vreun detaliu aparte doar spicuind interesat pasaje.". Momentul esenţial este atunci cînd atenţia devine adecvată obiectului. Este momentul în care face alegerea, refuză altele similare şi rămîne fidel lui. Acţiunea de trecere de la o atenţie la alta trebuie să se realizeze fără întrerupere, în mod continuu. Aceste momente specifice ale atenţiei ce determină atragerea, răsfoirea şi alegerea publicaţiei sînt în mare măsură determinate şi de calitatea imaginilor ce determină apariţia şi susţinerea stimulativă a atenţiei pe tot parcursul publicaţiei . O cauză a menţinerii atenţiei este şi tematica variată. Imaginile sînt determinate de apariţiile specifice fiecărei secţiuni , ilustrînd informaţia scrisă în mod diferenţiat. Reporterul, editorul şi fotograful lucrează în mod specific pentru ştirile cuprinzînd evenimente grave, de limită a umanului , ce definesc informaţii preluate, în situaţii extreme, în care agilitatea, rapiditatea şi spontaneitatea de abordare sînt esenţiale. Aparatura şi tehnica de captare, ce sînt supuse unei serii multiple de preluări de imagini, ce sînt menite în special de a nu pierde clipa, ce nu mai revine niciodată înapoi, sînt impresionante prin însăşi această implicare "la faţa locului", ce nu este întotdeauna comodă şi lesne de abordat. Fotoreporterul, în astfel de situaţii, poate fi cel care află primul ştirea (prin canalele proprii de recepţie construite pe o strategie originală de captare a informaţiilor), sau poate fi contactat de editorul care-l trimite acolo unde s-a semnalat apariţia acesteia, însoţit de reporter şi de descrierea pe scurt a subiectului, caracterizat de cîteva cuvinte cheie ce definesc partea de interes a subiectului şi prefigurează impactul jurnalistic pe care se doreşte a fi surprins creativ atît în imagini, cît şi în cuvinte. Această "echipă" constituită poate acţiona împreună sau separat privind modalitatea de ilustrare e evenimentului aflat în atenţie. Membrii echipei vor lucra direcţionaţi de către editor sau vor evalua punctele forte ale impactului jurnalistic determinaţi de datele momentului Sînt însă puncte strategice comune oricărui eveniment grav pe care le vor lua în calcul de la început, fiind permanent conştienţi că îi vor infuenţa într-un fel sau altul în deciziile lor.

130

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

131

EVENIMENTUL DE PRESA ÎN IMAGINI

"THE INDEPENDENT " Ilustrează corect mesajul titlului "24000 de mile. 94 de zile. Patru oceane. O singură eroină" Dimensiunea contrastantă a oceanului cu minuscula ambarcaţiune în care se află eroina, privită din elicopter de tatăl său care prefigurează finalul imediat şi apropiat prin expresia mulţumită creează optim impactul emoţional şi tensiunea momentului

Imagini destinate articolului de prim impact de pe pagina I a cinci cotidiane diferite engleze prezentate în aceeaşi zi

"THE DAILY TELEGRAPH"

"Le Monde" "THE TIMES"

Celelalte imagini ce prezintă ambarcaţiunea eroinei, dezvoltate compoziţional pe diagonală , degajă senzaţia dorită de mişcare şi viteză, dar nu determină un impact emoţional deosebit

"DAILY MAIL"

"THE GUARDIAN"

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

132

EVENIMENTUL DE PRESA ÎN IMAGINI Imaginea succesului

Gradaþia relatãrii în imagini "THE TIMES" Atenţionează pe prima pagină subiectul prin fotografia cea mai pregnantă dimensional, printr-un titlu ce cuprinde 6 coloane şi printr-o sinteză a evenimentului cu trimitere la pagina 17 care relatează subiectul pe larg

Prima pagină

Secţiunea tematică "SPORT" a cotidianului, de care aparţine firesc subiectul articolului, prezintă un grupaj fotografic ce descrie istoria evenimentului în principalele sale etape de desfăşurare

Trimitere la pagina a 17-a

Trimitere la pagina de sport

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

133

EVENIMENTUL DE PRESA ÎN IMAGINI Imaginea succesului

"THE DAILY TELEGRAPH" urmăreşte subiectul în cele două ediţii de dimineaţă şi seară, prezentînd în text şi imagine atît evoluţia, cît şi momentul de finiş. Foloseşte o dimensiune pregnantă pentru fotografia de acroşaj şi un grupaj din două imagini penetrante emoţional pentru pagina de informare şi comentariu din interiorul cotidianului

"THE GUARDIAN" foloseşte tehnica de atragere vizuală pentru pagina întîia cu o imagine şi un titlu pe şase coloane şi realizează un interesant grupaj fotografic, profesional întocmit pentru pagina de informaţii şi comentariu cu imagini variate tematic şi o schemă grafică a traseului urmat de eroină

1 Portret dinamic cu o

structură compoziţională dispusă pe diagonală, cu focalizarea privirii pe obiectiv, simbolizînd stăpînirea de sine şi voinţa puternică a eroinei

2 Unghi particular de preluare a imaginii

3 Moment de tensiune cu linia orizontului mişcată simbolizind furtună pe ocean

4

1

2

3

4

Compoziţia cu perimetru de îngrădire a imaginii şi în acelaşi timp de focalizare specială a ei prezintă condiţiile de viaţă ale eroinei

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

Ele sînt legate de condiţiile de fotografiere (afară sau în interior, pe pămînt sau apă, în zona intra sau extra vilană, cu lumină de zi sau de noapte), de locul şi unghiul sub care se pot prelua imaginile, de numărul de persoane implicate de obiectele şi elementele speciale care ar putea completa sau ilustra momentul. Unicitatea şi particularitatea lui constituie datoria celor doi de a le fi surprins creativ şi cu exactitate, factorul documentar al informaţiei împletindu-se cu cel emoţional. Clipa de surprindere fotografică nu ar trebuie să se facă simţită , pentru a nu exista pericolul deranjării desfăşurării fireşti, intimitatea şi ineditul momentului fiind cu sfinţenie păstrate, în vederea oglindirii lor aşa cum sînt în realitate, metodele de surprindere fotografică neperturbînd în nici un fel firescul acţiunii în desfăşurare. Curiozitatea cititorului va fi satisfăcută prin descrierea împrejurărilor care au determinat declanşarea evenimentului, cauzelor ce l-ar fi putut provoca, a clipelor generate de consumarea lui şi a urmărilor rezultate. Fiinţa umană este axa după care se fac cercetarea şi raportarea, ea existînd întotdeauna în informaţiile prezentate ulterior. Elementele simbolice ale clipei sînt cheia acestor relatări vizuale şi pîrghiile ce vor determina apariţia titlurilor de impact. Noutatea evenimentului va declanşa curiozitatea şi interesul precum şi motivaţia citirii publicaţiei.

3.4.7. Omul - mãsura tuturor clipelor Informaţiile generale ce cuprind date despre viaţa în desfăşurarea ei zilnică, cele care determină prin asimilarea lor, formarea opiniei cetăţeanului în privinţa mediului influenţat în caracteristici de factorii sociali, culturali sau istorici, vor avea în atenţie o altfel de modalitate de transpunere şi captare de imagini. Vom întîlni aici tipul fotoreporterului care-şi cunoaşte perimetrul de introspecţie, intră în intimităţile şi caracteristicile lui, pregătindu-i transpunerea în imagini în urma unor analize şi cunoaşteri minuţioase a personajelor în strînsă legătură cu preocupările şi anturajul lor. Studiul fizionomiilor , a expresiilor, a gesturilor, a stărilor sufleteşti şi a grimaselor neconştientizate este un punct forte în mărirea puterii de expresie a fotoreporterului care trebuie să cunoască fiinţa umană în toate stările şi momentele sale pentru a le extrage şi delimita pe cele unice, cele ale dezvăluirii lor interioare, a surprinderii conştiinţei fără ambalajul personalităţilor contrafăcute. Un moment istoric, un moment simbolic poate fi imaginea singulară a unui om şi a unui gest ce va rămîne pentru o eternitate surprins şi îngheţat de pelicula fotografică, dar şi de evoluţia umană pe care o determină în acea clipă istorică. Simplitatea şi puterea de sugestie a unei expresii, cea a privirii personajului analizat, sînt mirajul şi disputa a generaţii de fotografi. A privi sau a nu privi în obiectiv este un subiect controversat, care a anulat, dar a şi generat multe soluţii jurnalistice. "A privi" înseamnă a descoperi faptul că fotograful este acolo , desconspirat în prezenţa sa de personajul devenit mesaj care este lăsat a stabili singur legătura cu receptorul prin propria sa poartă de comunicare, expresia ochilor. Momentul de contact va fi însă cauza pierderii sau a realizării comunicării. Dacă ochii vor fi definiţi drept centru vizual, comunicarea va fi rapidă, penetrantă şi elocventă. Dacă, în schimb, centrul compoziţional se va afla în altă parte, ochii personajelor secundare vor crea alte centre care vor impiedica o comunicare corectă şi în acelaşi timp se va crea o stare de disconfort. Clipa de introspecţie şi cercetare " la faţa locului", acolo unde curiozitatea

134

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

135

PORTRETULFOTOGRAFIC "THE MIRROR" Elemente vizuale esenţiale ale portretului (ochii şi gura) în definirea personalităţii unui criminal acuzat de canibalism

Fotografia clipei depăşeşte uneori descrierea documentară

Expresia unui gest poate valora mai mult decît o mie de cuvinte de descriere a clipei

Alăturarea unui element, cum ar fi picătura de sudoare de pe nasul lui Blair face să exprime tensiunea momentului

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

PORTRETUL FOTOGRAFIC

Prelucrarea fotografiei poate aduce valenţe expresive deosebite, potenţînd mesajul Portretul lui Bush realizat din fotografiile soldaţilor americani căzuţi în Irak nu are nevoie de cuvinte Portretul lui Ceauşescu într-un puzzle ce se auto distruge nu face decît să precizeze momentul analizat prin fotografie

136

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

137

noastră ar trebui să se comporte nestînjenit, va fi descoperită. Ideea şi sugestia că fotoreporterul este imparţial şi neimplicat în acţiune se distruge, desfăşurarea acţiunii fiind perturbată de prezenţa sa. Creionarea personalităţilor din orice domeniu se face şi descriindu-le obişnuinţele, preocupările şi în special gesturile . Mîinile sînt iarăşi un punct important de studiu, gestica şi expresivitatea lor putînd caracteriza personajul. Ambientul, locul de muncă, locul de relaxare, locul de contact cu cei din jur etc. pot descrie sau caracteriza un personaj sau un grup de personaje angrenaţi în aceleaţi preocupări, concepţii de viaţă , fel de a gîndi. Obiectele ce au aparţinut cuiva, obiecte specifice unor anumite îndeletniciri sau practici umane, obiecte cu statut de simbol pot ajuta la a caracteriza sau chiar defini personajul analizat, fără a-l prezenta fizic. În nenumărate cazuri , aceastea creează stări emoţionale mult mai intese şi mai penetrante vizual chiar decît prezenţa lui efectivă. Descrierea stărilor umane, uimire, surprindere, teamă, spaimă, bucurie, durere, linişte, duioşie, dragoste, iubire etc. pot ilustra momente, dar şi personaje. Indescriptibilul intim al expresiei în clipe extreme este una dintre cele mai emoţionante şi mai penetrante modalităţi de reprezentare fotografic. Stările în antiteză nu fac decît să oglindeasă complexitatea sufletească a fiinţei umane , pătrunzînd în taina devenirii sale, prin privirea îndreptată obiectiv şi imparţial asupra situaţiilor antagonice.

3.4.8. Personaje sau mulþimi Universul uman descris şi analizat de presă poate fi reprezentat prin personaje sau mulţimi. Chiar dacă se recomandă a fotografia figuri sau grupuri cît mai restrînse de oameni, din cauzele obiective ale redării detaliului şi a lizibilităţii imaginii, mulţimea nu poate fi negată prin prezenţa sa covîrşitoare ce poate oglindi o stare inegalabilă de voinţă şi forţă. Tehnica reprezentării mulţimilor este legată de natura evenimentului şi de metodele de captare a clişeelor, care presupun o gîndire creativă atît asupra poziţiei fotoreporterului, cît şi asupra unghiurile favorabile de preluare a imaginilor. Dimensiunea mare ce trebuie acoperită prin imagine presupune pentru a realiza o încadrare optimă, preluarea mai multor secvenţe de film apropiate ce vor fi ulterior montate alăturat şi prelucrate electronic pentru a crea senzaţia de unitate şi de imagine unitară cu date documentare corecte. Locul desfăşurării acţiunii este important de cuprins în ansamblul imaginii, în vederea realizării comparaţiilor dimensionale dintre mulţimea de oameni şi ansamblurile arhitectonice şi peisagistice alăturate, în scopul descrierii simbolice a momentului istoric în cazul unor manifestări sociale sau politice de mare anvergură. Nu acelaşi procedeu se va folosi pentru mulţimea suporterilor sportivi aflaţi în galeriile pline, ale căror momente de expansiune, exaltare sau dezamăgire se vor citi prin detaliile gesturilor reprezentative care definesc clipa de interes fotografic. Un alt gen de preluare va fi destinat maselor de demonstranţi ale căror obiecte de propagandă vizuală pot defini simbolic evenimentul pentru care se face relatarea jurnalistică. În acest caz, balanţa între imaginea de detaliu şi cea de ansamblu trebuie să fie perfectă, atît una , cît şi cealaltă avînd o la fel de mare importanţă documentară. Descrierea unor astfel de evenimente de mare anvergură poate determina opţiunea editorului către crearea unei istorii în imagini ce presupune secvenţe importante ale acţiunii paginate alăturat, în grupaje. Indicaţiile grafice şi materialele explicative vor întregi un astfel de ansamblu.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

138

EVENIMENTUL DE PRESA ÎN IMAGINI Mulţimea şi puterea ei

"ABC" şi "EL PAIS" reflectă acelaşi eveniment din poziţii diferite, fiind ziare de opoziţie. Mulţimea prezentată în imaginea de ansamblu redă informaţia corectă asupra dimensiunilor reale ale manifestării, spaţiul fiind profesional reflectat în funcţie de modelul uman

"NZZ"aduce în atenţie inscripţionările cu voinţa expresă a mulţimii În acest caz , focalizarea pe detaliu are o mare importanţă simbolică

"THE TIMES " aduce în prim plan insemnele suporterilor şi puterea susţinerii lor prin fotografierea lor în masă

"NZZ"

"THE TIMES"

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

139

3.4.9. Legenda - traducerea imaginii în cuvinte Informaţia provenită prin presa scrisă presupune o relaţie perfectă între cuvînt şi imagine. Această indisolubilă relaţie este remarcată în primul rînd în tehnica de realizare a legendelor, ce sînt un punct esenţial de acroşaj pentru marele public, care le remarcă şi le citeşte cu acelaşi interes în a selecţiona preferinţele informaţionale , precum o face şi cu titlurile. Orice publicaţie care se respectă va crea locuri specifice pentru poziţionarea legendelor şi nu va lăsa imaginea fără explicaţie textuală. Litera se va înscrie în regulile de prezentare ale identităţii publicaţiei, caracterul fiind unul marcant deosebit ca dimensiune şi caracteristice de cel al literei de rînd. Corpul de literă pentru materialul explicativ va fi cu un punct sau două mai mare decît a celui destinat corpului de text. Textul destinat legendei trebuie să fie extrem de concis şi reprezentativ atît pentru articol, cît şi pentru imagine şi să fie asimilat informaţional tot atît de repede ca şi ilustraţia.. Textul va fi scris la timpul prezent pentru că imaginea reflectă o clipă încremenită şi o va defini succint, cu informaţii corecte şi la obiect. Ea poate fi scrisă la indicaţiile fotoreporterului sau la iniţiativa editorulu ce cunoaşte momentele cheie ale evenimentului ilustrat. Legenda are poziţionări diverse faţă de fotografie şi intră în rezonanţă atît cu identitaea publicaţiei care dictează regula de compunere spaţială cu aceasta, cît şi cu modalitatea de reprezentare grafică care poate fi variată dacă indicaţiile redacţionale o permit. Spaţiul alb este principalul element care creează locul de percepere al acesteia şi al fotografiei în mod particular. Determinarea lui este foarte importantă atît ca impact vizual, cît şi ca tehnică de comunicare şi de punctare a informaţiei.

3.4.10 . Fotografia - un martor vizual Fotografia de presă scrisă este întotdeauna într-o relaţie strînsă cu textul, apariţia ei putînd fi rezultatul sau cauza redactării lui. Ea va avea o funcţie bine definită de comunicare participînd în mod definitiv la realizarea şi calitatea mesajului informaţional, aducîndu-i aportul său inestimabil în acea parte intraductibilă în cuvinte, care determină credibilitatea, dar şi participarea intensă emoţională a receptorului (cititorului de cotidian) la informaţia primită. Fotografia este un constituent important al suportului informaţional, pe care designerul îl foloseşte pentru a determina valoarea întregului, variind în funcţie de tipul de dialog social, instituit prin intermediul cotidianului, raportul ce determină tipul de comunicare şi stilul publicaţiei.Fotografia are facilitatea de a transmite un mesaj necodificat, ce poate fi înţeles şi asimilat instantaneu. Puterea ei de penetrare a emoţionalului o localizează pe locul întîi în ierarhia perceperii mesajului, transmis prin intermediul cotidianului. Fotografia este "mărturia" inegalabilă a celor relatate, este certitudinea faptului că mesajul este redactat pe baze reale. "Afi la faţa locului" determină relaţia de interactivitate a cititorului cu evenimentul, acesta simţîndu-se aproape de cele relatate fără intermedieri reziduale de interpretare. Are proprietatea de a descrie cadrul, ambientul, tensiunea psihologică, eroii. Opreşte clipa, realizînd un stop-cadru în istorie. În funcţie de calitatea informaţiei surprinse, poate să constituie un mesaj direct, mai

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

presus de textul care nu poate descrie în cuvinte momentul. Ambientul, relatarea vizuală a împrejurărilor pot stîrni emoţii similare cu vizionarea evenimentului. Modalitatea artistică şi profesională de surprindere poate determina scala valorică a documentului fotografic. Fotografia este un mijloc de completare absolut necesar textului. Fidelitatea reflectării este iarăşi o cuantificare a calităţilor sale. Fotografia este cea care defineşte omul ca "model de referinţă". Dialogul satabilit prin cotidian între public şi societate are ca bază cercetarea , analizarea şi determinarea lui în acest context, fotografia folosindu-l ca unitate de măsură. Fotografia se regăseşte în toată gama de informaţii a cotidianului, variind în funţie de tematica abordată. Fotografia este pentru designer unul dintre cele mai importante elemente de constituire a echilibrului compoziţional, forma sa întrînd în rezonanţă directă cu subiectul care-i determină configurarea şi poziţionarea sa în cadrul paginii, într-o relaţie direcţionată editorial faţă de celelalte comunicări. Determinarea ei ca dominantă de constituire a centrului de impact vizual este direct legată de calităţile ei privind comunicarea şi expresivitatea emoţională. Dacă forma sa exterioară determină modificări esenţiale compoziţionale ale paginii, elementele sale interioare şi localizarea lor determină calitatea comunicării, fiind indispensabile acesteia. Ele hotărăsc prin: poziţionarea liniilor de forţă, prin etalarea unghiurilor speciale, prin tonalitatea şi intensitatea cromaticii prin delimitarea fundalului de personaje, prin găsirea elementalor de contrast, prin mascarea elementelor reziduale şi evidenţierea specială a subiectului, imaginea de ansamblu a paginii care este într-o perfectă rezonanţă compoziţională cu aceste elemente de lucru ale designerului de presă. Fotografia este unul dintre elementele de bază ale suportului informaţional ce stabileşte acea interactivitate şi participare emoţională a cititorului la comunicare.

FOTO: Adrian CUBA

140

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZĂRII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

141

ELEMENTE VIZUALE Caricatura

"Le Monde" Identitatea vizuală a cotidianului presupune un element important de recunoaştere, caricatura de pe prima pagină, ce are rol de centru de impact vizual, inlocuind obişnuita fotografie dominantă, ce ilustra subiectul principal al zilei

Portretul caricatural este unul dintre cele mai importante puncte de acroşare în perimetrul paginii de ziar

"Evenimentul zilei" are în componenţa elementelor de pe prima pagină şi caricatura, ce ilustrează subiectul zilei Prin desenul deosebit şi ineditul ideii, caricatuira este unul dintre subiectele consumate indiferent de prestaţia calitativă a tematicii

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

142

ELEMENTE VIZUALE Ilustraţia

"El Pais" Modalităţile diferite de ilustrare definesc posibilităţile de exprimare şi comunicare a publicaţiei, venind în întîmpinarea unei palete variate de preferinţe

"The Observer"

Accentele vizuale constituite din simboluri consacrate concentrează atenţia în mod deosebit asupra zonei de desfăşurare a articolului.

"The Independent"

Imaginea liniei desenate este ca o ieşire din ritm faţă de rigoarea preciziei cuvîntului tipărit sau minuţiozitatea detaliului din fotografie. Simbolistica pregnantă accentuează tematica articolului constituind un puternic centru de impact vizual. Satirizarea direcţionată a subiectului hotărăşte înţelegerea specifică a subiectului.

"The Guardian"

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

143

ELEMENTE VIZUALE Grafica de informaţie Modalităţile de explicaţii în imagini desenate manual sau computerizat asupra unor împrejurări şi locuri de desfăşurare a unor evenimente ce nu au beneficiat de captări fotografice drept exemplificare. Sînt practic nişte reconstituiri ale traseelor importante de acţiune, fără de care cititorul n-ar putea avea oglinda completă a consumării faptelor.

"El Pais" Schema de desfăşurare a atentatului terorist de la teatrul din Moscova

"The Daily Telegraph" Asocieri de imagini speciale, fotografii, prelucrări computerizate ce se aproprie în prezentare de modalităţile de exprimare media, constituie un arsenal de prezentare în linia cerinţelor de astăzi, raportul text /imagine modificîndu-se considerabil în favoarea elementelor vizuale de prezentare

"Jurnalul Naţional" Schema locului unde se presupune că "s-a sinucis" generalul Milea

"The Mail on Sunday" Schema de constituire a unei reţele de influenţă cu folosirea imaginii simbolice a caracatiţei

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

144

3.5. Spaþiul alb - "golul" ce susþine "plinul” "Spaţiul alb"este un instrument esenţial în acţiunea de atragere, dirijare şi sprijinire a consumatorului de presă în dorinţa sa de asimilare mediatică, fiind tot atît de important ca şi celelalte două elemente de lucru, textul şi părţile vizuale. Strategia de design este reflectată în dozarea plinului şi golului. Soluţia optimă a proiectării se găseşte în echilibrarea lor reuşită. "Golul", ce în presa scrisă se denumeşte "spaţiul alb", se constituie în aşa-zisul fundal şi este cel care susţine "plinul", informaţia de text şi imagine,. care devine un complementar al acestuia. El le pune "în scenă" pe celelalte, făcîndu-le vizibile şi, în acelaşi timp, reunindu-le într-un întreg de sine stătător. Creativitatea unui designer se vede şi se poate măsura în analizarea soluţiilor şi metodelor găsite, reflectate în inteligenţa combinatorie a acestor trei instrumente de lucru. Momentul stabilirii coeficientului cantitativ între gol şi plin este şi punctul conflictual între realizatorii de informaţie şi designeri. Spaţiul alb ce, în concepţia primilor, este un bun"irosit", e, de fapt, cel mai economic instrument de lucru, pus în pagină corect şi eficient doar de profesioniştii care-i înţeleg adevăratele valenţe.

Necorelarea spaţiului alb cu celelalte elemente ale suportului informaţionaltextul şi elementele vizuale- duce la o imagine monotonă, fără o ghidare, a traseului de citire

Determinat ca factor de expresivitate plastică şi compoziţională, el depinde în mare măsură de concepţia generală a prezentării. Structurarea în funcţie de gol şi plin nu este numai o problemă cantitativă şi acest lucru este determinant. Aceeaşi cantitate de plin poate fi repartizată în zone distincte, compacte sau dispersată fără o regulă a concepţiei, marcînd decisiv calitatea mesajului. Dirijarea bine condusă poate fi stăpînită doar de o ordonare a spaţiului. Ordine, siguranţă şi seriozitate sînt atribute ce se obţin prin spaţiul dirijat. Acesta face ca ochiul cititorului să se îndrepte către subiectul principal detaşat în mod intenţionat printr-o zonă de calm, special creată. Centrul de impact vizual al paginii în jurul căruia se construieşte strategia întregului este des marcat prin astfel de metodă. Spaţiul alb este cel care poate reuni sau despărţi optic elementele paginii. Pe o astfel de metodă se bazează şi designul modular care grupează elementele tematice între ele, despărţindu-le de restul prin spaţii bine coordonate.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

Separarea tematică a conţinutului prin detaşarea pe fundal este o modalitate inedită de punctare a textului Distrugerea ritmului creat de spaţiile egale dintre coloane este o metodă mai puţin obişnuită de punctare

Conceperea unui spaţiu de vizualizare al imaginilor este unul dintre elementele creative de folosire a spaţiului alb al cotidianului"De Standaard”

145

Caroiajul coloanelor despărţite organizat de "albul" fundalului realizează un suport informaţional uşor de parcurs şi de utilizat în găsirea preferinţelor. Concepţia acestuia intră şi în metoda de personalizare a cotidianului. Dimensional, spaţiul dintre coloane trebuie foarte bine dozat în funcţie de lăţimea coloanelor şi de corpul de literă. Un spaţiu mic determină o citire incorectă , ochiul avînd tendinţa de a urmări rîndul de pe coloana alăturată. Un spaţiu prea mare distruge unitatea paginii prin individualizarea albului, ce devine pregnant. Alinierea rîndurilor în coloană (stînga sau complet) creează configuraţii deosebite albului ce descrie diferit griul de text al coloanei. Spaţiile albe sînt şi metoda de a crea pauze de relaxare oculară pentru citirea de lungă durată a textului de bază. Emblema ziarului este frecvent delimitată şi accentuată de spaţiul "aerisit"de deasupra. Astfel devine uşor de reperat într-o densitate mare de stimuli vizuali. Aici rolul "golului" este de a detaşa informaţia de celelalte elemente. Delimitarea spaţiului tipărit prin marcarea anteturilor de pagină şi a golurilor marginale este determinantă pentru imaginea şi calitatea cotidianului, spaţiul alb avînd rolul în acest caz de a reuni elementele într-un întreg bine conturat şi individualizat. . Lipsa spaţiului alb în organizarea paginii creează un haos greu de stăpînit. Golul nedirijat , cantitativ, insuficient pentru desfăşurarea plinului , creează o senzaţie de dezordine, de aglomerare, de tensiune în care informaţia chiar de calitate, se pierde . Oboseala generată de acţiunea de căutare, duce la pierderea auditoriului. Golul care marchează ştirile diferite prin alinierea pe stînga a titlurilor ce se vizualizează prin albul din dreapta Golul care diversifică comunicarea, textul şapoului fiind delimitat de rest prin spaţiere între rînduri Golul care accentuează prin detaşarea netă a semnăturii de corpul de text

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

Soluţie originală de a crea puncte de atracţie vizuală Crearea unor spaţii supradimensionate între coloane în vederea localizării textelor destinate legendelor şi rezumatelor

146

Unul din liderii în inteligenţa plasării funcţionale a spaţiului alb, cel care a intuit cu precizie modalitatea prezentării eficiente a mesajului, este cotidianul "The Guardian". Un element absolut original este cel al supradimensionării unuia dintre spaţiile dintre coloane, unde , fericit, găseşte locul pentru legende , punctări importante sau citate din textul articolului. Aceste elemente, plasate pe o coloană complet albă, intercalată rafinat între celelalte de text, atrag imediat privirea. Antetele rubricaţiilor tematice sînt pregnant descrise pe o suprafaţă intenţionat lăsată liberă pentru comunicare. Subtitlul, scris cu litere totdeauna în contrast de literă cu titlul, are întotdeauna acelaşi loc de plasare, accentuat într-un spaţiu punctat de linii extrem de subţiri, care nu deranjează cu nimic etalarea albului. Punctările de text sînt aliniate stînga, ceea ce permite o descriere specifică a golului din partea dreaptă. "De Standaard" creează o imagine clară, optimistă şi serioasă în acelaşi timp, printr-o folosire subtilă a dimensionărilor de titlu, pornind de la cel al cotidianului rubricaţiilor tematice şi a celor de pagină. Partea superioară, ce conţine anteturile de pagină, este bine marcată de spaţiul alb. Un punct particular ce vizează ierarhia percepţiei este delimitarea imaginilor principale ale paginii printr-un spaţiu generos de citire. Imaginea se detaşează imediat de context printr-o soluţie originală de folosire a spaţiului alb

Citirea titlurilor şi a imaginilor cu rol de centri vizuali este una dintre cele mai importante acţiuni de percepere a mesajului, înlesnite de crearea unui spaţiu adecvat transpunerii acestuia

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi ELEMENTE DE LUCRU ALE REALIZARII SUPORTULUI INFORMAŢIONAL

147

Spaþiul alb - ordonatorul suportului informaþional Funcþia IDENTIFICÃ trama compoziþionalã

Efectul Unifică reaţeaua de coloane Determină vizualizarea coloanelor

Observaþii Spaţiul alb este cel care poate determina ordonarea sistemului de prezentare a mesajului

Creează structura tramei în vederea poziţionării centrilor vizuali Reglementează sistemul de citire a coloanei

GHIDEAZÃ traseul citirii

Determină vizualizarea diferenţiată a elementelor paginii şi a centrilor vizuali

Spaţiul alb este cel care poate reuni sau despărţi optic elementele compoziţiei

Centrează privirea asupra elementelor de accent vizual (rezumate, şapouri, legende) Creează pauze de odihnă oculară Delimitează zone tematice diferite

EVIDENÞIAZÃ identitatea publicaþiei

Creează prin sistemul de spaţiere ritmuri diferite (între litere, între rînduri, între cuvinte, între linii) Creează, prin sistemul de aliniere, o vizualizare diferită a coloanelor şi a titlurilor

Spaţiul alb determină identificarea particulară vizuală a cotidianului prin evidenţierea ritmului şi a dinamicii

Creează un stil publicaţiei prin perceperea diferită a configuraţiei literei (cu serifă, fără serifă ) Prin raportul dintre spaţiul gol şi depunerea de cerneală se poate determina calitatea echilibrului compoziţional particular fiecărei publicaţii

Realizarea unui cotidian presupune o gîndire strategică, ce cuprinde atît sfera jurnalistică a redactării informaţiei, cît şi cea de design, ce presupune constituirea formei suportului material al acesteia, conceput din elemente specifice, legate de textul scris, precum şi de cel al imaginii vizuale. Aceste două zone principale de lucru sînt, de fapt, inseparabile, informaţia dorită şi cumpărată prin intermediul cotidianului fiind constituită din amîndouă. Evident, aceasta este supusă unei permanente racordări la necesităţile şi dorinţele receptorului, cît şi la voinţa, orientarea şi interesele emiţătorului, care pendulează, conştient sau nu, între dorinţa de a manipula şi de a se lăsa manipulat de cerinţele publicului său. Creativitatea designerului este aceea care scoate în evidenţă valorile mesajului jurnalistic, făcîndu-l accesibil destinatarului.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi PERSONALIZAREA ELEMENTELOR IDENTITĂŢII

148

4. Personalizarea elementelor identitãþii Personalitatea unei cotidian este legată de stilul şi calitatea redactării informaţiei Conturarea şi definirea acesteia într-un context extrem de aglomerat şi greu de pătruns cum se caracterizează perimetrul afacerii comunicaţionale la ora actuală este legată atît de partea de elaborare a textului, cît şi de cea a "ambalării" sale. Personalitatea unei cotidian este legată de stilul şi calitatea redactării informaţiei. Toate părţile ce compun acest conglomerat de text şi imagine au o gîndire unitară de reprezentare, pornind de la elementele constante, cum ar fi frontispiciul (semnul de marcă), coloncifrul, motto-ul, cartuşele, marginalele, modul de plasare al coloanelor, oglinda paginii, cromatica utilizată, anteturile şi subsolurile, caracterele de literă alese, caracteristicile lor de aranjare în pagină, sistemele de liniatură şi bordurare, accentele grafice particulare, modalitatea de tehnoredactare, pînă la cele care apar zilnic pentru a fi prezentate diferenţiat în funcţie de importanţa lor informaţională. Împreună compun identitatea publicaţiei care este şi ea supusă transformărilor tehnologice şi conceptuale, determinate de o modă a prezentărilor mediatice mereu în mişcare, influenţată de factorii externi schimbaţi permanent de însăşi modalitatea de percepţie a societăţii.

Frontispiciu singular, formă pozitivă, simetric faţă de axul zairului, literă unitară , asociată unui simbol

Fontispiciu eterogen ,combinat cu sectorul de prezentare al subiectelor din paginile anterioare

Frontispiciu asociat coloanei de semnale formă negativă, asimetric faţă de ax, literă dimensionată inegal

Emblema sau frontispiciul ziarului reprezintă imaginea de prim contact, imagine care traduce prin caracteristicile sale estetice şi simbolice stilul de comunicare al ziarului şi implicit natura auditoriului său. Elementele de marcă tind să devină un simbol al cotidianului . Impresionant vizual, bine conturat în contextul paginii, grafica sa trebuie să fie lesne de reţinut şi foarte repede sesizată într-un context aglomerat vizual. Imaginea scrisului, ce devine cu timpul o ideogramă, nu mai este citită, ci "căutată" ca un element de recunoaştere. Litera de frontispiciu traduce orientarea, creionînd apartenenţa publicaţiei la o anumită tradiţie pe care o are în prezentarea informaţiei, care înseamnă, seriozitate, competenţă, calitate şi probarea unei informaţii sigure. Unele publicaţii, chiar dacă sînt de dată recentă, imprimă simplitatea şi clasicul în "croiala "literei de titlu pentru a se autodefini în sfera acestor tipuri de publicaţii. Ataşat literei de titlu se mai practică şi etalarea unui simbol figurativ, ce accentuează ideea enunţată în titlu , precum şi o autodefinire privind aria de acoperire şi apartenenţa sau nu la o sferă de influenţă. Astfel "Evenimentul Zilei"(România) se defineşte ca şi "cotidian de informaţie", "Adevărul" (Romania) ca "ziar naţional independent", "Herald Tribune"(USA) - "The World's Daily Newspaper", "The Daily Telegraph"(Anglia) "Britain's biggest-selling quality daily", "Franfurkter Allgemeine"(Germania)- "Zeitung fur Deutschland", "El Pais"(Spania)-"Diario Independente de la Manana”

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi PERSONALIZAREA ELEMENTELOR IDENTITĂŢII

149

4.1. Frontispiciu - componentã a identitãþii vizuale

Funcþii

Caracteristici COMPUNEREA sintacticã

Simplã

Elemente ale comunicãrii Eterogenã

Elemente ale constructive

Text

Imagini

Observaþiii

Titlul publicaţiei Coloncifru

Acroşare Identificare Determinare stilistică Informare utilitară

Titlul publicaţiei Coloncifru Simbol Motto (opţional)

Acroşare Identificare Determinare stilistică Informare utilitară Precizarea orientării

Titlul publicaţiei Coloncifru Simbol Motto (opţional) Marginale Titrări de continuare Semnale ale articolelor eveniment

Acroşare Identificare Determinare stilistică Informare utilitară Precizarea orientării Informare utilitară Informare de ghidare Informare de semnal

Determinare diversă cu posibilităţi de variere înscrise în structura identităţii stabilite în exigenţele perimetrului concurenţial şi în fluctuaţiile modei

Titlul publicaţiei Titlurile suplimentelor Titlurile articolelor Textul semnalului Textul utilitar Textul de ghidare

Funcţiile de comunicare specifice frontispiciului

Ierarhia informaţiei precum şi regulile de unitate stilistică stabilită în comunicare, vor determina caracteristicile de alegere şi prelucrare a textului, imaginii liniaturii, suprafeţelor colorate şi spaţiului alb (elemente ale identităţii vizuale)

Fotografiile ilustrative ale subiectelor şi suplimentelor anunţate Fotografii eveniment Ilustraţii

Liniaturã

Ornamentală/ element al identităţiii Utilitară

Suprafaþã coloratã

Ornamentală/ element al identităţiii Utilitară

Determinare unică fără mobilitate a prezentării Păstrează linia tradiţională a presei scrise

Estetică/ de prezentare organizare/ ghidare/ determinare stilistică

Estetică/ de prezentare organizare/ ghidare/ determinare stilistică

"Motto"-ul reprezintă un punct de vedere şi atitudine al cotidianului, o literă de lege în acţiunea de transmitere a informaţiei. Nu toate publicaţiile preferă această etichetare. Poziţionarea sa poate fi independentă sau legată de simbolul grafic al frontispiciului Coloncifrul este modalitatea de localizare în timp a cotidianului, el conţine data, ziua,anul numărul şi preţul. Poziţionarea sa este foarte diferită, fiind cîteodată folosită şi ca element compoziţional de echilibru, în contextul întregului. Este o informaţie utilitară ce se citeşte după momentul de recunoaştere, ceea ce face ca întotdeauna să fie scris cu o dimensiune mică de caracter. Cartuşele sînt două anunţuri marginale tratate şi accentuate diferit de la o publicaţie la alta, în funcţia de informare primită. Nu toate publicaţiile au aceste elemente, preferînd ca frontispiciul să se citească detaşat, într-un spaţiu generos.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi PERSONALIZAREA ELEMENTELOR IDENTITĂŢII

150

4.1. Frontispiciul - factor de delimitare în perimetrul concurenþial Dacă ziarele tradiţionale mai păstrează această acurateţe a titluluii de ziar, cele de dată recentă, în goana după bucăţica cea mai bine localizată vizual pentru etalarea celei mei senzaţionale şi mai cumpărate dintre informaţii, mişcă poziţia acestuia în funcţie de iniţiativa şi intuiţia echipei redacţionale. Cititorul are însă nişte obişnuinţe în citire greu de modificat, el nu mai pierde timpul să caute, ci se duce exact acolo unde ştie şi este învăţat că va găsi informaţia dorită . Această situaţie este de obicei momentul obişnuit de pierdere a cititorilor, care sînt extrem de greu de cîştigat la ora actuală. Frontispiciul are o importanţă majoră în definirea stilului abordat în grafica publicaţiei şi a secţiunilor sale care se desprind vizual din acest prim punct de contact. . Elementele vizuale, cromatica şi caracteristicile tipografice sînt în rezumat definite de această zonă de început, care le prefigurează pe toate.

Variabilã LITERA TITLULUI PUBLICATIEI

EXEMPLE

CARACTERISTICI CU SERIFÃ FÃRE SERIFÃ MIXTÃ SPECIALÃ MAJUSCULE Mixt

AAAAA

FORMA

POZITIVÃ

ÎNCADRÃRIII TITLULUI

NEGATIVÃ

DINAMICA POZIÞIONARIII

FIXA/ MOBILÃ faþa de spaþiul redacþional INCLUSÃ/ DETAªATÃ spaþiului redacþional

ALINIATÃ stînga centrat dreapta ÎNCLINATÃ DRAPTA MIXTÃ

AAAAA

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi PERSONALIZAREA ELEMENTELOR IDENTITĂŢII

151

ELEMENTE DE IDENTITATE VIZUALÃ Modificarile în timp păstrează punctele cheie ale imaginii iniţiale

1990

2002

"Herald Tribune" păstrează poziţionarea titlului în acelaşi loc, adăugînd la panoul frontal rezumate de text şi imagine privind suplimentele, păstrează fotografia centrală de formă pătrată, dar nu o mai poziţionează simetric, păstrează alinierea stîngă a titlurilor şi caracterul cu serifă Modifică reţeaua de coloane, trecînd de la 8 la 6 coloane şi adaugă la titluri subtitluri, renunţînd la caracterul italic folosit iniţial

1990

"Le Monde" păstreză titlul pe aceaşi poziţie, mărindu-l şi creînd altfel de dispunere pentru coloncifru păstrează caricatura celebră de pe prima pagină, cromatica liniaturii (albastră) şi numărul de coloane. Tehnologia diferită de tipărire duce la apariţia paginii color, cu fotografii şi imagini infografice şi fundaluri colorate Caracterele de literă sînt schimbate, dar se păstrează cu serifă, variaţia ierarhică fiind mai puternic subliniată

1991

2002

2002

"Le Soir" păstreză pe acelaşi loc şi aceeaşi mărime a literei destinată frontispiciului, schimbînd datele liniaturii de subliniere, creînd prin aceasta o linie vizuală unică pentru părţile sale componente Schimbă tipul de tehnoredactare verticală, în favoarea celei orizontale

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi PERSONALIZAREA ELEMENTELOR IDENTITĂŢII

152

ELEMENTE DE UNITATE VIZUALÃ Caracterele de literă Combinaţia de familii de litere Liniatură şi cromatica

"LE SOIR” Liniatura personalizată cromatic uneşte vizual părţile componente ale cotidianului

Comunicarea se face simplu, cu punctări ierarhice ale conţinutului informaţiei Sapoul cu propoziţii introductive de esenţă, atenţionate de accente grafice este marcat de o cota de anvergură mai mare decît coloana articolului Delimitarea începutului de articol se realizează cu ajutorul letrinei

Alăturarea de texte cu informaţii diferite se marchează prin variaţiile aceluiaşi caracter pentru litera de text (normal, bold)

Variaţie de caractere cu şi fără serifă pentru titlu şi şapou şi semnătură Rezumatele pe negativ fac textul mai dinamic şi mai atractiv Punctări importante ale mesajului sînt scoase în evidenţă pe un fundal diferit

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi PERSONALIZAREA ELEMENTELOR IDENTITĂŢII

153

4.3. Identitatea vizualã a cotidianului - Rezultantă a tipului de dialog social

Modalitatea de structurare a suportului informaþional

Caracteristici

Format/ structurã

TIPUL COTIDIANULUI (dupã caracteristicile mesajului )

Principii de compunere a întregului

Raportul - TEXT / IMAGINE / SPAÞIUL ALB

Ziar de informaþie de calitate

Preponderent format mare, structurat pe 8/7/6 coloane format mic, tabloid (caracteristică de structurare naţională ex. Spania )

Textul este preponderent în raportul celor trei elemente Alegerea caracterului de literă este decisivă în reprezentare Varierea lui este ponderată şi echilibrată atît în raportul titlu/corp de text, cît şi în gradaţia ierarhiei tematice

Ziar popular

Preponderent format mic, tip tabloid Structura pe coloane este mobilă, în rezonanţă cu tematica

Textul este într-un raport variabil cu celelalte elemente (preponderent texte foarte scurte ) Imaginile şi titlurile sînt supradimensionate ca şi toate elementele de accent vizual

Ziar hibrid

Păstrează o atitudine medie atît ca tematică, cît şi ca prezentare vizuală între cele două stiluri opuse

Textul cu informaţii competente, de multe ori accentuat cu tehnica de prezentare a ziarelor populare, este variat contrastant ca literă şi asociat unui număr mare de imagini

Echilibru

Se referă la capacitatea de a construi o compoziţie echilibrată şi cu multiple posibilităţi de compunere între structură şi centrii de impact vizual

Armonie/ Contrast

Elementele constitutive ale identităţii se găsesc în raporturi de armonie unele faţă de altele, permiţînd un control dirijat al contrastelor

Ordonare/ Coerenþã

Suportul material al mesajului este structurat în mod coerent într-o delimitare clară a direcţiilor de informare, ceea ce permite determinarea unui sistem de ghidare a asimilării informaţiei

Unitate

Părţile identităţii vizuale sînt dirijate de întregul care guvernează prin sistemul său, întreaga organizare(structurală, funcţională, simbolică)

Identitatea vizuală a cotidianului este o modalitate unitară de reprezentare a unui întreg constituit din elemente compuse după un sistem convenit de politica de promovare a produsului pe piaţa afacerii comunicaţionale. Mesajul construit din text, elemente vizuale şi spaţiul alb este particular constituit prin modalităţi speciale ( riguros constituite şi atent verificate în desfăşurarea lor) de compunere a celor trei "materiale" de lucru ale designerului pe forma definită prin structură şi format (perimetrul compunerii) Identitatea vizuală acţionează unitar asupra tuturor elementelor suportului informaţional, devenind un pachet de instrucţiuni ce oferă o direcţie de acţiune, dar şi de conservare a elementelor de diferenţiere manifestate în toate punctele de constituire a obiectului.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi PERSONALIZAREA ELEMENTELOR IDENTITĂŢII

154

ELEMENTE DE IDENTITATE VIZUALÃ Contrariile presei româneşti "LIBERTATEA" Cotidian popular

"ADEVÃRUL" Cotidian de informaţii

Ziarul popular se poate recunoaşte după o identitate vizuală definită de titluri cu dimensiuni contrastante, cu multe imagini, cu o mobilitate a frontispiciului (se poziţionează în funcţie de apariţiile editoriale de pe prima pagină şi în funcţie de apariţia zilnică sau de cea de sfîrşit de săptămîmână), foarte colorat şi cu subiecte cu atingere a straturilor profunde ale subconştientului (sex, incidente zguduitoare, bîrfă, sport)

Ziarul de informaþie de calitate se remarcă prin ţinuta sobră a identităţii, prin organizarea bine structurată a materialelor, prin rubricaţia ce se găseşte acolo unde se aşteaptă cititorul să o găsească, prin echilibrul dintre imagine şi text, prin impresia de serios, echidistant, corect şi cu informaţii certe. "Adevărul" încearcă să contureze această impresie, variind însă puţin imaginea zilnică

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi PERSONALIZAREA ELEMENTELOR IDENTITĂŢII

155

ELEMENTE DE IDENTITATE VIZUALÃ

1 Variantã iniþialã

Trecerea de la format mare la format mic de la literă fără serifă la literă cu serifă şi de la minuscule la majuscule pentru litera frontispiciului

2 Variantã intermediarã de semnal a schimbãrii

3 Variantã actualã

Schimbare de identitate JURNALUL NAŢIONAL "JURNALUL NAŢIONAL" a făcut o schimbare de imagine majoră, fără a pierde însă continuitatea stilistică bazată pe contraste, pe informaţii bine despărţite tematic. Denumirea de ziar vertical poate include şi maniera de prezentare a subiectului, dar şi stilul de care încearcă să aparţină cotidianul. Accentele prea tranşante îl delimitează însă la graniţa între cele două extremităţi stilistice Ziarul are modalităţi diverse de a ierarhiza informaţia şi de a marca momentele importante ale mesajului. Elementele vizuale reuşesc să susţină soluţiile de variere ale literei în procesul comunicării.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi CONCLUZII

5. Designul cotidianelor între constrîngeri ºi libertãþi Una dintre cele mai importante problematici legate de un flux normal de comunicare între individ şi societate este formarea unui sistem coerent, bine structurat şi atent prelucrat, atît ca bază documentară a informaţiei şi pregătirea ei în vederea realizării comunicaţionale, cît şi ca modalitate de exprimare a ei vizuală, problematică puţin tratată profesional, la nivel naţional. Inexistenţa unei tradiţii în a privi presa nu numai din punct de vedere a sectorului jurnalistic, ci şi a celui legat de redactarea lui vizuală este un fapt dovedit prin insuficienta reprezentare pe piaţă a unei documentaţii profesionale şi complete asupra problematicii unui astfel de demers, important în formarea unei exigenţe a constituirii mesajului, ce intră în conştiinţa maselor, materializîndu-se în esenţă într-o reprezentare naţională a opiniei exprimate, opinie care ne cataloghează şi înscrie în contextul internaţional. Lucrarea de faţă vine în intîmpinarea etapei de reanalizare şi reconsiderare ce începe a se marca în evoluţia cotidianelor naţionale, etapă a reaşezării profesionale a valenţelor vizuale ale mesajului, cu o identificare a punctelor nevralgice aflate atît în constituirea unei coerenţe a comunicării, cît şi a unei benefice regîndiri a identităţilor vizuale bazate pe elemente estetice exploatate şi implementate creativ în consistenţa mesajului. Menţionăm că nu sînt date reţete vizuale de adaptare necreativă şi uniformă a reprezentărilor vizuale, ci sînt scoase în evidenţă punctele de intervenţie creativă ale designerului cu posibiltăţile lor de variere ce pot fi gîndite absolut particular şi original în soluţii creative deosebite, în funcţie de calitatea profesionistului Am recurs la o numeroasă şi consistentă reprezentare vizuală a acestor puncte , cu reuşitele şi nereuşitele existente atît în presa naţională, cît şi în cea internaţională, considerînd că un domeniu vizual are un corespondent în comunicare în aceeaşi direcţie în care se dezvoltă, înţelegerea fenomenelor venind prin lămurirea lor teoretică şi în planul specificului de manifestare. Această acţiune vine şi în zona determinării unei delimitări creative de imitaţii nedorite ce ar face un deserviciu naţional prin reprezentări copiate după modele internaţionale de referinţă, fapt, din păcate întîlnit la ora actuală, o identitate naţională conturată în domeniul presei scrise, fiind unul dintre dezideratele de prim ordin ale acestui studiu. Luînd în considerare modul de abordare practică a designerului de presă, ce are în faţă de fiecare dată o sumă de date din diverse domenii ce se împletesc pentru a da rezultanta fericită a unui produs de referinţă, precum şi lista unor multiple elemente pe care trebuie să le varieze şi acţioneze pentru a determina consistenţa şi unicitatea întregului, am acţionat în a le puncta într-un sistem sintetic care îndepărtează situaţia des întîlnită a lucrului selectiv cu omisiunea unor elemente considerate neesenţiale, dar care prin omitere dau naştere unui dezechilibrul de ansamblu. Consider că cele cinci înterbări ale procesului de comunicare, celebre în domeniul presei scrise "Cine ?, Ce?, Cum?, Cui?, Cu ce efect? " ar putea fi şi o bază de pornire în munca designerului, care şi-ar putea identifica tema de lucru printr-o ordonare a problematicii existente în acest tip special de manifestare a graphic-designului. Ar putea răspunde la întrebarea "Cine ? " prin suma domeniilor conexe ce concură la realizarea bazei logistice de constituire a suportului informaţional, la bazele de definire

156

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi CONCLUZII

157

globale şi de evaluare a obiectului-cotidian. "Ce ?" corespunde datelor despre natura şi componenţa mesajului care influenţează direcţiile de abordare a designerului de presă. Despărţirea lui pe direcţii de informare şi ordonarea într-o logică a comunicarii este absolut esenţială. "Cum ?" defineşte tehnicile prin intermediul cărora designerul , într-un anumit timp determinat, într-o anumită societate , creează " ambalajul" informaţiei difuzate prin intermediul presei. "Cui?"se referă la datele despre destinatarul mesajului, datele despre publicul pe care îl are în vedere publicaţia şi fără de care nu se poate lua nici o decizie privind natura şi componenţa elementelor de prezentare. "Cu ce efect ?" desemnează permanenta racordare a designerului la perimetrul concurenţial intern (al obiectelor de acelaşi fel) şi extern (al celorlalte sisteme de comunicare) şi la permanenta lor devenire în funcţie de modificările de percepţie ale publicului ce se formează şi reformează odată cu societatea şi mijloacele de comunicare. Lucrarea de faţă punctează problematica acestor esenţiale întrebări la care designerul de presă scrisă nu poate să nu aibă răspunsurile, căci întregul, constituit prin obiectulcotidian, este rezultatul vizual al datelor iniţiale de constituire a ansamblului acestui produs complex, permanent racordat la viaţa cotidiană şi care devine viabil tocmai prin această ancorare în real. Primul capitol oferă date despre etapele istorice de constituire a cotidianului, de formare în fapt a acestei modalităţi de comunicare, ce devine încetul cu încetul un produs de consum pus sub rigorile celor trei dimensiuni ale obiectului semn: dimensiunea sintactică, dimensiunea pragmatică şi cea simbolică. Şi, cum astăzi, această comunicare are diverse valenţe, sistemul său de transmitere a mesajului nu se referă numai la partea scrisă, realizată jurnalistic, ci şi la partea de "punere în pagină" a conţinutului, ce determină intervenţia designerului. Complexitatea obiectului ce-şi înnoieşte viaţa zi cu zi şi se consumă în ziua în care a apărut, trăind de azi pe mîine prin relaţia mereu reînnoită cu beneficiarul său, determină o arie de cercetare într-o permanentă conectare cu alte domenii, a căror influenţe şi prescripţii sînt însumate într-o bază de date pe care designerul le foloseşte în creare unei baze logistice de constituire a produsului. Elementele de percepţie vizuală îl definesc din punct de vedere al contactului cu privitorul analizat prin prisma capacităţilor sale de percepţie. Studiul aceastei relaţii determină cele două etape distincte de contact: cea de atragere prin partea de prezentare (de acroşare) şi cea de transmitere a informaţiei prin zona de redactare vizuală. Tot prin metodele proprii percepţiei vizuale am stabilit cotidianul ca un sistem compoziţional cu mai mulţi centri.. Definim cotidianul ca pe un suport logic al determinării unui sistem de dirijare a informaţiei, prin centrii informaţionali, constituiţi din vectori multifuncţionali cu proprietăţi estetice, pragmatice şi semantice. Echilibrul, caracteristica principală de compunere a lor, activează atît la nivelul sistemului compoziţional pe care-l guvernează, cît şi în relaţia stabilită între obiect şi beneficiar. Domeniul comunicării vizuale determină metode specifice de cercetare influenţate de conexiunile lor cu alte două domenii: ale esteticii şi semioticii. Designerul îşi defineşte în acest moment caracteristicile obiectului semn, într-o permanentă devenire, determinată de factorii istorici, tehnologici, culturali, într-o continuă conectare la perimetrul concurenţial intern şi extern. Stabilirea caracteristicilor publicului căreia i se adresează comunicarea este absolut

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi CONCLUZII

esenţială, fiind permanent o sursă de control a designerului care adaptează cotidianul la cerinţale cititorului. Pe această bază conceptuală bine conturată, designerul îşi poate determina elementele de constituire vizuală a suportului material al mesajului. Forma realizată prin determinarea structurii şi a formatului, rezultantele logistice ale studiului privind bazele sistemului de percepţie uman, constituie fundamentul de compunere al suportului material, prin text, elemente vizuale şi spaţiul alb. Determinarea formei prin intermediul mai multor reprezentări internaţionale de marcă, vine în sprijinul concluziilor privind legătura indisolubilă între elaborarea formei şi racordarea sa la funcţia primordială de comunicare. Culoarea este privită din punctul de vedere al determinării expresive a întregului, a intervenţiei sale în procesul de comunicare, determinantă esenţială a caracteristicile particulare conturate de identitatea vizuală, ce-i stabileşte stilul şi orientarea şi-l localizează într-o epocă şi o cultură anume. Textul este elementul fără de care sistemul de comunicare prin cotidian nu s-ar putea realiza. Designerul este dator să ia în considerare în primul rînd funcţia de comunicare ce impune literei şi textului anumite caracteristici legate de procesul de citire. Aceasta determină două mari categorii de text ce intră în vizorul spacialiştilor: textul destinat citirii îndelungate ( presupune citirea literei destinată corpului de text) şi textul destinat citirii rapide ( citirea titlurilor, a frontispiciului, a elementelor de accentuare vizuală etc.) ambele consumate în majoritatea cazurilor în condiţii improprii cum ar fi iluminarea insuficientă, suport instabil, hîrtie de calitate medie, tipărire pe rotativă. Alegerea literei pentru cele două categorii este diferită. Litera destinată corpului de text va trebui să îndeplinească condiţii multiple de lizibilitate. Litera tipografică aleasă va trebui să cuprindă cea mai cunoscută structură în vederea recunoaşterii ei cît mai rapide în procesul de citire. Litera este principala purtătoare de semnificaţie în definirea stilului publicaţiei. Combinaţiile de literă alese în acest scop vor defini şi identitatea vizuală Configuraţia literei trebuie aleasă în raport optim cu descrierea spaţiului interior,şi exterior ce determină atît o bună identificare, cît şi o bună desfăşurare în formarea cuvintelor şi a liniilor de cuvinte. Considerarea spaţiului descris este în aceeaşi măsură determinantă în procesul de citire ca şi alegerea optimă a grosimii. Tratarea necorespunzotoare a acestei caracteristici poate provoca atît denaturarea funcţiei de comunicare, cît şi distrugerea forţei de expresie. În acelaşi timp tehnica variaţiilor de grosime folosită în contextul ansamblului este considerată unul dintre cele mai eficace instrumente în constituirea unei prezentări dinamice. Exploatarea proprietăţilor de ritmare aduce în atenţie soluţia italicelor ce pot desemna o nuanţare fără a contrasta, element esenţial în diversificarea suportului material al mesajului.Alegerea unei litere destinate unei comunicări diverse, structurate tematic trebuie să fie bazată pe cuantificări în domeniul lizibilităţii, a armoniei, a ritmului, a mişcării şi a expresivităţii. O bună cunoaştere a elementelor de delimitare structurală a constituirii caracterelor poate fi un criteriu de analiză în favoarea alegerii literei rezonante funcţiilor obiectului căruia îi este destinată. Designerul este conştient că un cotidian nu presupune doar a fi "citit". Realizarea tehnică în condiţii optime a citirii nu este de ajuns într-o comunicare cu paliere diferite pe scara emoţională aşa cum este definit cuprinsul multidirecţionat tematic al unui cotidian, al cărui mesaj, trebuie nu numai asimilat, ci şi" înţeles" corect şi afectiv.

158

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi CONCLUZII

159

Clasificarea caracterelor aduce în atenţie familiile ce se diferenţiază prin caracteristicile ce induc nuanţările, subtilităţile, rafinamentele necesare în expresivitatea exprimării. Ghidarea cititorului prin "jungla" informaţiei oferită de cotidian se face printr-un sistem de ordonare şi de accentuare a traseelor de dispunere a textelor pe trama compoziţională. Această modulare prevede folosirea mai multor caracteristici ale literelor dintre care lucrarea de faţă a analizat: alegerea formei, decizia asupra terminaţiei, particularitatea descrierii spaţiale, delimitarea prin configuraţie diversă, varierea prin spaţiere, definirea conform destinaţiei de comunicare, diferenţierile dimensionale, puterea de definire a contrastuluintrastului prin compunerea cu fundalul, determinări şi clasificări sinteză pe tipuri de comunicare. Elementele vizuale aduc în discuţie a doua mare categorie, cea a imaginilor constituite din sectorul impresionant al fotografiei de presă ce deţine unul dintre rolurile cheie în comunicarea prin cotidian, mai ales că epoca actuală aduce în atenţie mesajul vizual, un apanaj a principalului şi actualului mare concurent, televiziunea şi apoi a viitorului, şi nu de neglijat, cel al presei on-line . Elementele vizuale cuprind, de asemenea, şi sectorul accentuărilor vizuale, precum şi cel al ilustrărilor prin caricatură, grafică, diagrame, infograme, tot atîtea elemente de comunicare ce măresc capacitatea de înţelegere a mesajului. Spaţiul alb este ordonatorul suportului informaţional, este fundalul de compunere al celorlate două elemente principale, este modalitatea de demarcaţie a zonelor speciale ale comunicării. Este elementul care se regăseşte în modalităţile de marcare, evidenţiere , accentuare şi diferenţiere ce definesc regulile de compunere a identităţii vizuale a publicaţiei. Spaţiul alb nefolosit corespunzător sau insuficient este cauza cea mai importantă a celei mai frecvente greşeli întîlnite în presa scrisă cotidiană, aceea a bombardamentului informaţional nedirecţionat, la declanşarea oboselii în recepţionarea mesajului, ce duce la refuzul comunicării şi la abandonul publicaţiei. Identitatea vizuală a publicaţiei este cumulul, dar şi rezultanta compunerii elementelor mesajului într-un mod particular ce evidenţiază calitatea de diferenţiere în perimetrul concurenţial. Înţelegerea sistemului de evidenţiere prin realizarea unui sistem unitar, creativ constituit ca întreg compus din elemente ce lucrează împreună pentru acelaşi scop, cel al impunerii profesionale, este încă un punct de studiu ce ar putea veni în identificarea profesională a publicaţiilor româneşti. Analiza elementelor estetice de graphic-design este o încercare de a descoperi designerilor din domeniul fantastic al presei scrise întreaga complexitate în care acestea acţionează în scopul împlinirii demersului de realizare a suportului informaţional. Această cercetare poate fi un început atît în conştientizarea importanţei existenţei profesionistului în echipa de realizare a cotidianelor ca factor de decizie şi implicare activă, alături de cei care răspund de redactarea textuală a mesajului, cît şi garanţia transmiterii în parametrii optimi a informaţiei. Interferenţele celor două direcţii prin care se realizează o comunicare profesională trebuie să pornească de pe poziţii similare ca importanţă, să-şi înţeleagă corect rolul ce există într-un echilibru perfect. Existenţa specialiştilor în "redactarea vizuală" fereşte publicaţia de greşeli esenţiale de comunicare, ce pot apare nu în pregătirea textului, ci în modalităţile lui de prezentare, diversificare, accentuare, identificare. .Lucrarea de faţă pledează pentru existenţa definirii rolului specialistului într-un domeniu unde elementele vizuale completează elementele jurnalistice în constituirea mesajului destinat zi de zi unui public mereu în schimbare.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi BIBLIOGRAFIE

160

6. Bibliografie A

B

Achiţei, Gh., “Ce se va întîmpla mîine”, Editura Albatros, Bucureşti, 1972 Achiţei, Gh.,“Frumosul dincolo de artă";, Bucureşti, Editura Meridiane, colecţia "Biblioteca de artă; Arte şi civilizaţii", 1988 Arens, William F.“Contemporary Advertising"; with the editorial collaboration of Kack J.Whilden, Chicago, Irwin, 1996 Arnheim, Rudolf, “Forţa centrului vizual"; Editura Meridiane, Bucureşti, 1995 Bertrard, Claude Jean, "O introducere în presa scrisă şi vorbită", Editura Polirom, Iaşi, 2001 Brielmaier, Eberhard Wolf, “Ghid de tehnoredactare, Punerea în pagină a ziarelelor şi revistelor"; Collegium, Editura Polirom, 1999 Bruck, Axel, "Printing and drawing with liquid colors"; Paul Petzold Ltd., London, 1984

C Campbell, Alistair, "The Designer's Handbook"; Macdonald & Co.(Publishers) Ltd., London, 1989 Cernat, Mihai, “Conceperea şi elaborarea ziarului"; Editura Fundaţiei "România de mîine", Bucureşti, 2003 Coman,Cristina, "Relaţii publice - tehnici de comunicare cu presa"; Editura All Educational, Bucureşti, 1999 Coman, Mihai, "Manual de jurnalism", Editura Polirom, Iaşi, vol. I, 1997, vol. II, 1999 Constantin, Paul, "Culoare, artă, ambient"; Editura Meridiane, Bucureşti, 1979 Croy, Peter, "Graphic Design and Reproduction Techniques"; New York, Hastings House, Publishers, Inc., 1968

D Demetrescu, Camilian, "Culoare , suflet şi retină", Editura Meridiane, 1965 Dumitrescu, Zamfir, “Ars Perspectivae”, Editura Nemira, Bucureşti, 2002.

E Eco, Umberto,"O teorie a semioticii"; Bucureşti, Editura Meridiane, 2003 Evans, Harold, "Pictures on a page - photo-journalism, graphics and picture editing"; Heinemann, London, 1978

F Fiell, Charlotte, Fiell, Peter, "Design of the 20st Century"; Koln, Taschen, 1999, Fiell, Charlotte, Fiell, Peter, "Designing the 21 Century", Koln, Taschen, 2002 Fiell, Charlotte, Fiell, Peter, "Graphic Design for the 21st Century - Grafikdesign in 21. Jahrhundert"; Koln, Taschen,2003 Fiske, John, “Introducere în ştiinţele comunicării", Editura Polirom , Iaşi, 2003 Frizot, Michel, "The New History of Photography"; Koln, Konemann Verlagsgesellschaft, 1998, 776 p. Frutiger, Adrian, "Type, Sign, Symbol"; Edition ABC, Zurich, 1983 Frutiger, Adrian, "Des signes et des hommes"; Edition Delta & Spes, 1983

G

H

Gaillard, Philippe, "Technique du Journalism"; Presses Universitaire de France, Paris, 1975 Gaillard, Philippe"Tehnica jurnalismului",, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 2000 Garrier, Philippe, Gray, Eileen, "Design and architecture 1878-1976";, Koln, 1993 Geck, Elisabeta, "Guttenberg şi arta tiparului"; Bucureşti, Editura Meridiane, 1979, Haas, C. R., "La publicite, theorie, technique et pratique"; Dunod, Paris, 1965 Hodgson, F.W., "Modern Newspaper Practice", Focal Press, Oxford, 1996 Hodgson, F.W.,"New Subediting", Hodgson, Focal Press, Oxford, 1998 "Holand in Vorn. Dutch design 1945-1987"; editors Gert Staal, Hester Wolters, Stichting Holland in Vorms, 1987 Hollis, Richard, "Graphic Design a Concis History"; Thames and Hudson, London, 1994 Horenstein, Henry, "Black and white photograpy - a basic manual"; , drawings by Carol Keller, Boston, Little, Brown and Co., 1983 Horn, Georges F., "Visual communication: bulletin boards, exhibits, visual aids"; Worchester, Massachusetts, David Publication Inc.

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi BILIOGRAFIE

J

161

XXX, "Jetzt lacheln !"; Atelierfotografie am Beispiel Mathesie - eine Enzyklopedie, Berlin, Goethe Institut, 1998

K

L

M

N

Kobre, Kenneth, "Photo journalism, the professional aproach"; Focal Press, Oxford, 2000 Keene, Martin, "Practical photo-jurnalism - a profesional guide"; Focal Press, Oxford, 1993 Koren, Leonard, and Meckeles, Wippo, R., “Designer's Guide to Graphics"; , Angus & Robertson Publishers, 1988 Larsen, Lars, Bang, Blase, Christoph, Dziewior, Yilmalz, "Art of the Turn of the Millennium"; Edit. Burkhard RiemSchneider, Uta Grosenick, Koln, Taschen, c. 1999, 576 De Lauwe, P.H.C., "Cultura şi puterea", , Editura Politică, Bucureşti, 1982 XXX, "Le line des illusions"; Edition Laverners, Edition C.J. Bucher, Laverne et Francfortsur-la-Main; Editura Acropole, 1990 XXX, "Les communication de masse"; Hachette, Paris, 1972 Lull, James, “Mass media- comunicare; manipularea prin informaţie", Polity Press, Bucureşti, 1999 Mailler, Judith, "Culorile - de la stilul clasic la cel contemporan"; Editura Aquila, Oradea, 1993 Masek, V. E., "Designul si calitatea vietii"; Editura Stiintifică si Enciclopedică, Bucuresti, 1988 De Mozeto, Brigitte, Borja, “Design & management"; , Les Edition d'Organization, Paris, 1990 Mănescu, Mihai, “Odine şi dezordine în limbajul graficii”, f.e.f.a., Universitatea de Arte Bucureşti McLuhan, Marshall, “Galaxia Gutenberg", Editura Politică, Bucureşti, 1975 Miscol, Oltea, "Cultură şi comunicare"; Bucureşti, Editura Oscar Print, 2000, XXX, “Manual pentru ziariştii din Europa Centrală şi de Est"; World Press Freedsom Commitee, Bucureşti, 1992 Mattelart, Armand, Mattelart, Michele, "Istoria teoriilor comunicării"; Editura Polirom, Iaşi, 2001 Maltese, Corrado. "Mesaj şi obiect artistic"; Editura Meridiane,Bucureşti, 1976 Meyer, Fransoles, "Ornamentica"; , Editura Meridiane, Bucureşti, 1988 Morant, Henry de, "Histoire des arts decoratifs des origines a nos jours"/Hachette, Paris, 1970 Newhall, Beaumont, "The History of photography from 1839 to the present"; , Boston, The Museum of Modern Art, 1982, 320 p.

P

S

Parker, Roger, C., "Tehnoredactare computerizată & design"; Teora, Bucureşti, 1996 Perfect, Cristopher, "Grapher";, Little, Brown, Company, London, 1992 Prut, Constantin, “Dicţionar de artă modernă”, Editura Albatros, Bucureşti, 1982 Stribley, Miriam, "La Calligraphie"; Edition Dessain et Alra, 1986-1997 Stephen Quinn "Digital Sub-editing & Design "Focal Press, Oxford, 2001 Susală, Ion, A., "Culoarea cea de toate zilele"; Editura Albatros, Bucureşti, 1982

T XXX, "Taschen's 1000 Favorite Website"; Ed. Iulius Wiedemann, Koln, Taschen, 2002 Tambini,, Michel, "The Look of the Century: Design of the 20th Century"; Dorling Kindersley Ltd., London, 1999 XXX, "The New Guide to Graphic Design"; editor Bob Cotton, Phaidon Press Ltd., Oxford, 1990 XXX, “The New Guide to Graphic Design"; Thames and Hudson, London, 1999 "Type Cosmic", Evergreen, Cologne, 1991 Toffler, Alvin, "Şocul viitorului"; Editura Politică, Bucureşti, 1973

Designul cotidianelor - între constrîngeri ºi libertãþi BIBLIOGRAFIE

162

V Voyenne, B, Colin, A, "La presse dans la societe contemporaine"; Paris, 1971 XXX, “World press photo - this critical mirror"; Thames and Hudson, London, 1994

W Wozencroft, Jon,"The Graphic Language of Neville Brody"; Thames and Hudson Ltd., London, 1997

ENCICLOPEDII & DICTIONARE XXX, "Graphic Design and Designers"; Thames and Hudson Ltd., London, 1996 XXX, "Dictionnaire ilustre des designers du vingtieme siecle"; Les personalites cles du design et des arts appliques, introd. de Peter Dormer, Paris, CELIV, 1992 XXX, "Dicţionar de artă - Forme, tehnici, stiluri artistice"; Editura Meridiane, Bucureşti, 1995 XXX, "Dicţionar de estetică generală"; Editura Politică, Bucureşti, 1972 XXX, "Graphic Design and Designers"; Thames and Hudson Ltd., London, 1996 XXX, "Visual Encyclopedia"; Dorling Kindersley, London, 1998

COTIDIANE ROMÂNEªTI

Adevărul Azi Cotidianul 24 ore Evenimentul zilei Independentul Jurnalul de est Jurnalul Naţional Libertatea Lumea Ieşeanului Naţional ProSport România liberă Ziarul de Iaşi Ziua INTERNAÞIONALE

ABC - Spania Asihi Simbun - Japonia Corriere della Sera - Italia Daily Mirror - Anglia De Standaard - Belgia Die Welt - Germania Der Standard - Elveţia Der Tagesspigel - Germania El Colombianp - Columbia El Imparcial - Venezuela El Mundo - Spania El Pais - Spania El Universal - Venezuela Franfurter Algemeine - Germania

PIM

Tipar Digital realizat la Tipografia {oseaua {tefan cel Mare nr. 11 Ia[i - 700498 Tel. / fax: 0232-212740 e-mail:[email protected] www.pimcopy.ro