Bunurile Incorporale CA Element Al Patrimoniului Persoanei Juridice Cu Scop Lucrativ [PDF]

Zitiervorschau

MINISTERUL EDUCAŢIEI al REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA de STAT din MOLDOVA FACULTATEA de DREPT CATEDRA DREPT AL ANTREPRENORIATULUI

Raport: „ Bunurile incorporale ca element al patrimoniului persoanei juridice cu scop lucrativ”

Profesor: O. Tretiacov Studentul anului IV: Stefirta Maxim

CHIŞINĂU 2013

Cuprins: 1. Definitia fondului de comert 2. Elementele incorporale ale fondului de comert 2.1Dreptul asupra firmei 2.2Dreptul asupra emblemei 2.3Dreptul asupra marcilor 2.4Dreptul asupra clientele si-a vadului 2.5 Dreptul asupra desenelor si modelelor industrial 2.6Dreptul asupra inventiei

1.Definitia fondului de comert Este extreme de important de clarificat diferenta dintre fondul de comert ca definitie si patrimoniu care la rindul sau se poate privi din punct de vedere economic cit si juridic. Desfăşurarea unei activităţi comerciale impune existenţa şi folosirea unor instrumente de lucru adecvate. Acestea pot fi, în funcţie de obiectul comerţului, bunuri precum: local, mobilier, mărfuri, instalaţii, brevete de invenţii etc. Toate aceste bunuri destinate realizării activităţii comerciale formează fondul de comerţ. Fondul de comerţ poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi incorporale, pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale, în scopul atragerii clientelei şi, implicit, obţinerii de profit. Noţiunea de fond de comerţ este distinctă faţă de noţiunea de patrimoniu. Spre deosebire de fondul de comerţ, care este un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale sau incorporale, afectate de comerciant desfăşurării unei activităţi comerciale, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor comerciantului, care au o valoare economică. Aceasta înseamnă că fondul de comerţ nu cuprinde creanţele şi datoriile comerciantului, cu toate că ele fac parte din patrimoniul acestuia. Întrucât în ansamblul elementelor cuprinse în fondul de comerţ prevalează bunurile mobile, corporale sau incorporale, fondul de comerţ este un bun mobil. Fiind un bun care îngemănează elementele care îl compun, iar în cadrul acestora preponderente ca valoare sunt bunurile incorporale, fondul de comerţ este un bun mobil incorporal căruia i se aplică regulile privind bunurile mobile incorporale. Fondul de comerţ cuprinde acele bunuri pe care le reclamă desfăşurarea activităţii comerciale avute în vedere de către comerciant. Deci, fondul de comerţ nu are o compoziţie unitară, ci una variată, în funcţie de specificul activităţii comerciantului. Totodată, compoziţia fondului de comerţ nu este fixă, ci variabilă; elementele fondului de comerţ se pot modifica, în funcţie de nevoile comerţului, însă fondul de comerţ continuă să subziste. Oricare ar fi obiectul activităţii comerciale, în general, fondul de comerţ cuprinde două categorii de bunuri: incorporale şi corporale. Elementele caracteristice fondului de comerţ sunt următoarele: - fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri mobile şi imobile; - fondul de comerţ – ca ansamblu de bunuri – este afectat de comerciant activităţii comerciale;

- scopul utilizării fondului de comerţ este acela de a atrage clientela şi de a obţine profit. În opinia reputatului Profesor Stanciu D. Cărpenaru fondul de comerţ poate fi definit ca "un ansamblu de bunuri mobile1 şi imobile2, corporale 3şi incorporale 4 pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale, în scopul atragerii clientelei şi implicit, obţinerii de profit "5.Stabilirea conţinutului şi a sferei de cuprindere a noţiunii fondului de comerţ are o importanţă deosebită cel puţin din două puncte de vedere. În primul rând se are în vedere protejarea comerciantului prin stabilirea regulilor juridice aplicabile bunurilor ce îl compun. În al doilea rând, este vorba de protejarea intereselor creditorilor care trebuie să cunoască care sunt bunurile debitorului şi în ce condiţii se pot dezdăuna în cazul neexecutării obligaţiilor comerciale din partea primului. Spre deosebire de noţiunea de patrimoniu care reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor unei persoane fizice sau juridice, care au un conţinut economic, fondul de comerţ nu cuprinde creanţele şi datoriile comerciantului, cu toate că ele fac parte din patrimoniul acestuia. În literatura de specialitate fondul de comerţ a fost definit ca ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi incorporale, pe care comerciantul le afectează 1

"Bunul mobil este lucrul care nu are o aşezare fixă şi poate fi mişcat dintr-un loc în altul, prin forţa proprie sau prin concursul unei energii străine, fără să-şi piardă valoarea economică. Un bun poate fi mobil prin natura lui, prin anticipaţie, sau prin determinarea legii. Bunurile mobile sunt supuse unui regim juridic propriu care se distinge prin următoarele particularităţi: posesorul de bună-credinţă a unui bun mobil este prezumat de lege a fi proprietarul acestuia; oricare dintre soţi poate înstrăina valabil bunurile mobile, bunuri comune ale ambilor soţi fiind prezumat de lege că acţionează în temeiul unui consimţământ tacit al celuilalt soţ; acţiunea în justiţie referitoare la un bun mobil se intentează la instanţa de la domiciliul pârâtului; înstrăinarea unui bun mobil nu este supusă vreunei forme de publicitate; executarea silită asupra acestei categorii de bunuri este supusă unor reguli deosebite faţă de regulile aplicabile executării silite asupra imobilelor; numai bunurile mobile pot fi date ca gaj " – M. Costin, M. Mureşan, V. Ursa – Dicţionar de drept civil, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 56. 2 "Bunul imobil este lucrul care are o aşezare fixă, stabilă, şi care deci nu poate fi mutat dintr-un loc în altul fără să-şi piardă destinaţia iniţială sau identitatea. Bunurile imobile pot fi imobile prin natura lor, prin destinaţia lor sau prin obiectul la care se aplică". Regimul juridic ce le este aplicabil prezintă următoarele particularităţi: tulburarea posesiei unui bun imobil este sancţionată prin intermediul acţiunilor posesorii; înstrăinarea lor trebuie făcută în unele cazuri prin înscris autentic; înstrăinarea sau grevarea unui bun comun al ambilor soţi, în timpul căsătoriei, se poate face în mod valabil de către unul din soţi numai cu consimţământul expres al celuilalt soţ; acţiunea în justiţie referitoare la un bun imobil având un caracter real se intentează la instanţa locului unde se află bunul etc. – Idem, p. 55. 3 Bun corporal este acela care are o existenţă materială – Ibidem, p. 52. 4 23Bun incorporal( necorporal) este lucrul care nu are o existenţă materială, ci este constituit din elemente abstracte, fiind un drept. – Ibidem, p. 57. 5

Stanciu D. Cărpenaru

desfăşurării activităţii comerciale, în scopul atragerii clientelei şi al obţinerii de profit;25 jurisprudenţa a definit fondul de comerţ drept universalitate de fapt de bunuri corporale şi incorporale.6 Daca operam cu aceasta definitie este nevoie sa intelegem ca toate bunurile societatii comerciale intra in aceasta categorie care sunt indreptate spre acumularea veniturilor.Daca ne referim la intreprinzatorul individual ,in fondul de comert in cazul dat vor intra doar bunurile indreptate spre atingerea scopului de profit si nici de cum nu vor intra acele bunuri care sunt de cuz personal a persoanei fizice. Din categoria elementelor corporale sau materiale fac parte bunurile imobile şi bunurile mobile corporale. Bunurile imobile pe care comerciantul le foloseşte în activitatea sa sunt clădirile (imobile prin natura lor), instalaţii, utilaje, maşini(imobile prin destinaţie). Fondul de comerţ cuprinde şi bunuri mobile corporale cum sunt: materiile prime şi materialele destinate a fi prelucrate, precum şi mărfurile rezultate ca urmare a realizării unor procese industriale. Fondul de comerţ fiind o universalitate de fapt, el înglobează şi mărfurile – ca bunuri afectate activităţii comerciale, de aici consecinţa că actele juridice privind fondul de comerţ se referă şi la mărfuri, în afară de stipulaţie contrară. Spre exemplu, dacă un comerciant înstrăinează unui alt comerciant fondul său de comerţ, actul translativ realizează şi transferul dreptului de proprietate asupra mărfurilor, dacă din conţinutul acestuia nu rezultă expres o clauză contrară.

6

I.L. Georgescu, vol. I, p. 516-521; I.N.Finţescu, op. cit., p. 163; P. Poruţiu, Tratat de drept comercial român, vol. I, Cluj, 1946, p. 352; Y. Guyon, op. cit. p.641; O. Căpăţână, Caracteristicile generale ale societăţilor comerciale, în Dreptul nr.9-12/1990, p. 23

2.Elemente incorporale ale fondului de comert În această categorie intră drepturile care privesc firma, emblema, clientela şi vadul comercial, brevetele de invenţie, mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, dreptul de autor etc. Aceste drepturi mai poartă denumirea de drepturi privative şi conferă comerciantului îndrituirea de a le exploata în folosul său.Ele ocupa un loc important in fondul de comert a unei personae juridice in mare parte succesul sau insuccesul unei persone juridice depinde de acestea .Aceste bunuri explica atit diferenta pe piata dintre o firma cxare deja este consolidate,care este constituita de un timp indelungat ce activiaza cu success isi are clientele si vadul sau,de alta care recent a aparut si incearca sa obtina venit. Aptitudinea persoanei juridice de-a obtine venit consta insasi in bunurile incorporale ale acesteea.Avind o pondere insemnatoare in activitatea economica apersoanei juridice.

2.1Dreptul asupra firmei Firma sau firma comercială este un element de identificare al comerciantului în câmpul activităţii comerciale 7ce constă din numele sau după caz, denumirea sub care un comerciant este înmatriculat în Registrul comerţului, îşi exercită comerţul şi sub care semnează. În cazul comerciantului persoană fizică, firma coincide cu numele civil al acestuia. În cazul societăţilor comerciale rolul firmei creşte, deoarece pe lângă identificarea comerciantului ea aduce în planul activităţii comerciale informaţii suplimentare referitoare la natura societăţii comerciale, capitalul social, asociaţii etc. Persoana juridică participă la raporturile juridice numai sub denumire proprie, stabilită prin actele de constituire şi înregistrată în modul corespunzător.8 Denumirea persoanei juridice trebuie să includă, în limba de stat, forma juridică de organizare. Persoana juridică nu poate fi înregistrată dacă denumirea ei coincide cu denumirea unei alte persoane juridice înregistrate deja. Se interzice utilizarea în denumirea persoanei juridice a sintagmelor ce contravin prevederilor legale sau normelor morale, precum şi a numelor proprii, dacă acestea nu coincid cu numele 7 8

I. Băcanu, Firma şi emblema comercială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998 Cod civil a RM art.66

participanţilor la constituirea organizaţiei şi dacă nu există în acest sens acordul persoanei respective sau al moştenitorilor ei cu privire la folosirea numelui. Persoana juridică nu poate folosi în denumirea sa cuvinte sau abrevieri care ar induce în eroare cu privire la forma sa. Persoana juridică a cărei denumire este înregistrată are dreptul să o utilizeze. Cel care foloseşte denumirea unei alte persoane juridice este obligat, la cererea ei, să înceteze utilizarea denumirii şi să îi repare prejudiciul. Persoana juridică este obligată să publice un aviz în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova” despre modificarea denumirii, sub sancţiunea plăţii de daune-interese. În actul emis de persoana juridică trebuie să se menţioneze denumirea, numărul înregistrării de stat, codul fiscal şi sediul, sub sancţiunea plăţii de daune-interese. In actele legislative special se specifica unele reglementari exprese cu privire la numele persoanei juridice. In cazul Societatii cu raspundere limitata denumirea deplină a societăţii va include, în mod obligatoriu, cuvintele “societate cu răspundere limitată” scrise în limba de stat, iar denumirea prescurtată va conţine abrevierea “S.R.L.” Societatea va utiliza denumirea numai în formula în care este indicată în actul de constituire şi în Registrul de stat al persoanelor juridice. Orice act şi orice scrisoare care provine de la societate va cuprinde denumirea, sediul, numărul de identificare de stat ale societăţii, numele şi prenumele administratorului.9 In cazul Societatii pe actiuni denumirea întreagă a societăţii va cuprinde: a) cuvintele "societate pe acţiuni" sau iniţialele "S.A."; b) numele concret al societăţii, care permite a o deosebi de celelalte organizaţii.10 Denumirea întreagă a societăţii poate să cuprindă şi alte date care nu sînt în contradicţie cu legislaţia. Societatea va folosi denumirea sa, inclusiv prescurtată, numai în acea formulare cum a fost înscrisă în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor.

9

Legea nr.135 privind societăţile cu răspundere limitată,art 3

10

Legea nr.1134 privind societatile pe actiuni,art. 5

Astfel denumirea se foloseste nu doar in scop de control administrative,financiar sau fiscal,dar si ca modaliutate de integrare si atingerea succesului in relatiile economice ale persoanei juridice date. Denumirea de firma in activitatea economica impreuna cu alte elemente incorporale atrage clientele,ajutind la prosperitatea economica.Valoarea denumirii de firma a unei firme noi aparute este mizera pe linga valoarea unei firme deja stabilita de timp indelungata si acaparind popularitatea,faptul dat se face printr-o tactica de publicitate bine chibzuita pe care urmeaza sa se cheltuie sume enorme. Astfel denumirea de firma are o mare importanta in identificarea persoanei juridice,in diferentierea acesteea de alte personae juridice cu scop lucrative,fiind ca o modalitate de atragere a clientele,care este undrept exclusive a persoanei juridice face parte din patrimonial acestuia si este clar lucru aparat de lege. 2.2 Dreptul asupra emblemei Emblema joacă şi ea rolul de identificare în activitatea comercială, ca fiind semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi gen. Trebuie menţionat faptul că, spre deosebire de firmă – care este un element de identificare obligatoriu pentru orice comerciant – emblema are un caracter facultativ. Semnul care compune emblema poate fi o figură grafică evocând orice obiect, un utilaj, o figură geometrică, un animal. Denumirea care compune emblema poate fi fantezistă sau un nume propriu. O referire la emblem face legea nr 845/1992

Cu privire la antreprenoriat si

intreprinderi care determina in art 24 pct 5 ca,ca emblem poate fi utilizata si denumirea firnei.Este important de specificat ca este deosebire dintre marca si emblem totusi legiutorul moldav prin intermediu legii nr183/1998,specifica ca fata de emblema se va aplica aceleasi reglementari de inregistrare ca si fata de marca conform legii nr 38 din 2008 privind protectia marcilor. Valoarea economica a emblemei depinde de capacitatea acesteea sa atraga clientele,care la urma ei depinde de calitatea marfii,popularitatea de care se bucura in rindul utilizatorilor de servicii,de vechimea utilizarii a acesteea. Emblema se aplica pe panouri de publicitate,pe facturi,acte,scrisori,note de comanda,prospecte si in orice alt mod posibil.Emblema avind valoare doar odata cu

inregistrarea acesteea la Agentia de stat Pentru protectia intelectuala in conformitate cu Legea protectia marcilor. 2.3 Dreptul asupra marcilor Marcile sunt semne distinctive folosite de agenţii economici pentru a deosebi produsele, lucrările sau serviciile lor de cele identice sau similare ale altor agenţi economici. Titularul dreptului la marcă dispune de dreptul exclusiv de a folosi sau exploata semnul ales ca marcă, precum şi de dreptul de a interzice folosirea aceluiaşi semn de către alţii. Marcă - orice semn susceptibil de reprezentare grafică, care serveşte la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice.11 Conform Legii cu privire la protectia marcilor nr. 38 diferentiem mai multe tipuri de marci: 

marcă colectivă - marcă utilizată de către o asociaţie de fabricanţi, producători, prestatori de servicii sau comercianţi ori de către alte organizaţii similare pentru a desemna produsele şi/sau serviciile lor;



marcă de certificare (de conformitate) - marcă utilizată pentru a certifica anumite caracteristici ale unui produs şi/sau serviciu;



marcă notorie - marcă larg cunoscută în Republica Moldova la data depunerii unei cereri de înregistrare de marcă sau la data priorităţii revendicate în cerere, în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele şi/sau serviciile cărora li se aplică marca, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii notorii în Republica Moldova pentru a fi opusă;

Pot constitui mărci orice semne susceptibile de reprezentare grafică: cuvinte (inclusiv nume de persoane), litere, cifre, desene, combinaţii de culori, elemente figurative, forme tridimensionale, în special forma produsului sau a ambalajului acestuia, precum şi orice combinaţii ale acestor semne, cu condiţia ca ele să poată servi la deosebirea produselor

11

Legea privind protectia marcilor nr 38 din 2008

şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice. Titular al mărcii este persoana fizică sau juridică ori grupul de persoane fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia marca este protejată în conformitate cu legea Cu privire la protectia marcilor . Drepturile dobîndite prin înregistrarea mărcii în Registrul naţional al mărcilor se confirmă prin titlul de protecţie - certificatul de înregistrare a mărcii. Drepturile asupra mărcii pot fi dobîndite individual sau în coproprietate în indiviziune. Modul de utilizare a drepturilor în coproprietate asupra mărcii se stabileşte prin acordul încheiat între coproprietari. În caz contrar, litigiul se soluţionează de instanţa de judecată competentă. Înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv asupra acesteia. Cererea de înregistrare a mărcii se depune la AGEPI de către orice persoană fizică sau juridică şi trebuie să se refere la o singură marcă. Înregistrarea unei mărci poate fi cerută în mod individual sau în comun de persoane fizice sau juridice. În cazul în care două sau mai multe persoane depun o cerere de înregistrare a mărcii, după înregistrare marca devine proprietate comună conform legislaţiei civile. Cererea se depune pe un formular-tip, aprobat de AGEPI, în limba moldovenească. Documentele anexate la cerere se prezintă în limba moldovenească. În cazul în care documentele anexate sînt perfectate în o altă limbă, traducerea lor în limba moldovenească se prezintă în termen de 2 luni de la data depunerii cererii. Cererea se depune prin orice modalitate acceptată de AGEPI, în conformitate cu prevederile Regulamentului. Titularul mărcii este în drept să interzică terţilor să utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimţămîntul său: a) un semn identic cu marca pentru produse şi/sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată; b) un semn care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi identităţii ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului; riscul de confuzie include şi riscul de asociere între semn şi marcă; c) un semn identic ori similar cu marca pentru produse şi/sau servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată cînd aceasta din urmă a dobîndit un renume în

Republica Moldova, iar persoana terţă, în urma folosirii semnului, fără motive justificate, profită de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau le aduce atingere acestora. Titularul mărcii poate cere să fie interzise următoarele acţiuni ale terţilor: a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje, precum şi utilizarea lui în calitate de ambalaj, în cazul mărcilor tridimensionale; b) oferirea produselor spre comercializare sau comercializarea ori stocarea lor în aceste scopuri sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn; c) importul sau exportul produselor sub acest semn; d) utilizarea semnului pe documentele de afaceri şi în publicitate; e) multiplicarea, stocarea sau comercializarea semnului în scopurile menţionate la lit.a)-d). Dreptul exclusiv asupra mărcii produce efecte pentru terţi începînd cu data publicării în BOPI(Buletinul Oficial de Proprietate Industriala) sau cu data înscrierii în Registrul internaţional a datelor referitoare la înregistrarea mărcii. Totodată, poate fi cerută o despăgubire rezonabilă, în limita prejudiciului cauzat, pentru acele fapte, săvîrşite după publicarea cererii de înregistrare a mărcii, care vor fi interzise după publicarea înregistrării mărcii. Instanţa judecătorească sesizată să se ocupe de cazul respectiv nu poate să decidă în fond atîta timp, cît datele referitoare la înregistrarea mărcii nu au fost publicate.12 Titularul mărcii poate plasa alături de marcă un marcaj de avertizare în formă de litera R, înscrisă într-un cerc, sau un text care indică faptul că marca este protejată în Republica Moldova. Marca se înregistrează pentru o perioadă de 10 ani, începînd cu data de depozit. Înregistrarea mărcii poate fi reînnoită pentru perioade consecutive de 10 ani ori de cîte ori este necesar. Înregistrarea mărcii se reînnoieşte la cererea titularului mărcii sau a oricărei persoane împuternicite de acesta, cu condiţia achitării taxei stabilite. Neachitarea taxei atrage decăderea titularului din drepturi. Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de reînnoire a înregistrării se stabilesc în Regulamentul privind procedura de depunere, examinare şi înregistrare a mărcilor, aprobat de Guvern, denumit în continuare Regulament. Cererea de reînnoire a înregistrării se depune în ultimele 6 luni de valabilitate a înregistrării. Înregistrarea poate fi reînnoită şi pe

12

Legea privind protectia marcilor nr 38 din 2008

parcursul a 6 luni după expirarea termenului de 10 ani, sub rezerva achitării unei taxe suplimentare. Reînnoirea înregistrării va avea efect începînd cu ziua imediat următoare datei la care a expirat termenul premergător de 10 ani. Datele privind reînnoirea înregistrării mărcii se înscriu în Registrul naţional al mărcilor şi se publică în BOPI. Titularul, sub rezerva achitării taxei stabilite, poate să renunţe la marcă pentru toate sau numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată. Renunţarea la marcă se declară în scris la AGEPI de către titularul mărcii sau de către persoana împuternicită de acesta, iar drepturile asupra mărcii se sting de la data înscrierii renunţării în Registrul naţional al mărcilor.13 Renunţarea este înregistrată numai cu acordul tuturor titularilor de drepturi referitoare la marcă, înscrişi în Registrul naţional al mărcilor. În cazul cînd a fost înregistrat un contract de licenţă, renunţarea la marcă se înscrie în Registrul naţional al mărcilor numai dacă titularul mărcii demonstrează că l-a informat pe licenţiat despre intenţia de a renunţa la marcă. Titularul mărcii este decăzut din drepturile asupra mărcii în urma unei cereri de decădere din drepturi, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă: a) în decursul unei perioade neîntrerupte de 5 ani, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova pentru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată; totodată, nimeni nu poate cere ca titularul să fie decăzut din drepturi dacă, în perioada de la expirarea termenului indicat pînă la depunerea cererii de decădere din drepturi sau a cererii reconvenţionale, marca a făcut obiectul unui contract de cesiune sau de licenţă ori obiectul unei începeri sau a unei reluări de utilizare reală; cu toate acestea, dacă începerea sau reluarea utilizării mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de depunerea cererii de decădere sau a cererii reconvenţionale, termenul respectiv începînd cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de 5 ani de neutilizare, utilizarea nu este luată în considerare în cazul cînd pregătirile pentru începerea sau pentru reluarea utilizării au intervenit numai după ce titularul a aflat că cererea de decădere sau cererea reconvenţională ar putea fi depusă; b) prin activitatea sau prin inactivitatea titularului, marca a devenit denumire uzuală 13

Legea privind protectia marcilor nr 38 din 2008

în comerţul cu un produs şi/sau cu un serviciu pentru care a fost înregistrată; c) în urma utilizării mărcii de către titularul acesteia sau cu consimţămîntul lui, marca poate induce în eroare consumatorul, în special în ceea ce priveşte natura, calitatea sau provenienţa geografică a produselor şi/sau a serviciilor pentru care a fost înregistrată. În cazul în care motivul decăderii din drepturi este valabil numai pentru o parte din produsele şi/sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, titularul este declarat decăzut din drepturi numai pentru produsele şi/sau serviciile respective.Marcile pot fi transmise spre utilizare permanenta sau pe o perioada oarecare si altor persone in conformitate cu contractual incheiat intre acestia inregistrat la Agentie.Conform doctrine avem si alte tipuri de marci vorbim de marca de fabrica si de comert,cea de fabrica vorbim de persoana care produce un anumit bun si aplica pe acesta marca sa,sic ea de comert cind o resoana se ocupa de realizarea unor bunuri pe care aplica marca sa. Dupa obiect avem de productie care le include sip e cele de fabrica utilizate la producerea unui bun si cele de servicii destinate la prestarea unor servicii cum ar fi servicii de taximetri sau spalarea automobilelor.Dupa titular marcile se impart in colective si individuale,cea individuala apartine unei singure personae fizice sau juridice iar cele collective mai multor personae fizice sau juridice. 2.3 Dreptul asupra clientele si vadului commercial Clientela are un rol important în activitatea comercială, ea determină prin număr, calitate şi frecvenţă, situaţia economică a comerciantului, succesul sau insuccesul acestuia. Vadul comercial este aptitudinea fondului de comerţ de a atrage clientela. Această potenţialitate este rezultatul unor factori concurenţi care particularizează fiecare comerciant în parte. Asemenea factori sunt: locul de amplasare al localului, calitatea mărfurilor oferite spre vânzare sau a serviciilor prestate, preţurile practicate de comerciant, comportarea personalului în raport cu clienţii, abilitatea în realizarea reclamei comerciale etc. Vadul comercial nu este prin natura sa un element distinct al fondului de comerţ, el există împreună cu clientela.Pe plan national reglementarea protectiei a vadului si-a clientele urmeaza a fi efectuat de catre Legea nr 1103 Privind protectia concurentei si Codul civil. Statul recunoaşte concurenţa loială drept unul dintre factorii fundamentali

ai dezvoltării economiei. În domeniul concurenţei, statul promovează o politică de asigurare a activităţii de întreprinzător libere şi de protecţie a concurenţei loiale.De catre legea nr 1103 sunt prevazute unele principia: 

Agenţii economici au dreptul la concurenţă liberă în limitele prevăzute de legislaţie, ale tradiţiilor şi regulilor de corectitudine, de onestitate în afaceri.



Este interzis agentului economic să-şi exercite drepturile în vederea limitării concurenţei, abuzului de situaţia sa dominantă şi lezării intereselor legitime ale consumatorului.



Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sînt obligate să contribuie la dezvoltarea şi la protecţia concurenţei loiale.



Statul asigură protecţia drepturilor şi intereselor agentului economic şi ale cetăţeanului (consumatorului) contra activităţii monopoliste şi concurenţei neloiale.

Putem evidential ca clientele si vadul sunt cele mai importante din bunurile incorporale reesind din aceea ca restul bunurilor incorporale ajuta la cresterea clientele si a vadului,astfel aceasta fiind scopul primordial caci odata cu cresterea clientele creste si venitul sai odata ce clientele nu exista va fi enivitabil si disparitia si persoanei juridice. Este complicat de valorificat clientele caci este o masa neorganizata si in orice moment poate fi cucerita de alt ofertant,doar daca acesta actioneaza in limita concurentei loiale. In RM autoritatea de protective a concurentei este Agentia Nationala pentru protectia concurentei. In doctrina se pune in discutie daca vadul si clientele sunt doua lucruri identice sau totusi acestea sunt differentiate totusi suntem de opinia ca acestea sunt diferite dar interdependete una fata de alta. 2.4 Dreptul de autor Fondul de comerţ poate să cuprindă şi drepturi de autor rezultate din creaţia ştiinţifică, literară şi artistică. Titularul fondului de comerţ, în calitate de autor sau dobânditor al drepturilor patrimoniale de autor, are dreptul de reproducere sau difuzare, de reprezentare sau folosire în orice alt mod al operei, în sinteză dreptul de a trage foloase patrimoniale corespunzătoare.

Acesta poate fi dobindit insasi de catre activitatea persoanei juridice sau transmis ca aport la capitalul social daca acesta reprezinta o valoare economica. Prin drept de autor se protejeaza toate operele exprimate intr-o anumita forma obiectiva din domeniul literar, artistic si stiintific, indiferent de faptul daca acestea au fost sau nu aduse la cunostinta publicului.14 Pe plan national protectia a dreptului de autor urmeaza sa se efectuieze de catre AGPI,in temeiul Legii privind dreptul de autor si drepturi conexe ,nr.139 din 2010. În conformitate cu prezenta lege, beneficiază de protecţie toate operele exprimate într-o anumită formă obiectivă din domeniul literar, artistic şi ştiinţific, indiferent de faptul dacă acestea au fost sau nu aduse la cunoştinţa publicului. Autorul beneficiază de protecţia dreptului de autor asupra operei sale prin însuşi faptul de creare a ei. Pentru apariţia şi exercitarea dreptului de autor nu este necesară înregistrarea operei, nici alt act de notificare sau alte formalităţi. Dreptul de autor se constituie din drepturi patrimoniale şi drepturi morale (personale nepatrimoniale). Dreptul de autor nu depinde de dreptul de proprietate asupra obiectului material în care şi-a găsit expresie opera respectivă. Procurarea unui asemenea obiect nu conferă proprietarului acestuia nici unul din drepturile acordate autorului de prezenta lege. Drepturile patrimoniale pot aparţine autorului ori altei persoane fizice sau juridice care deţine, în mod legal, drepturile respective (titularul de drepturi). Protecţia dreptului de autor se extinde asupra formei de exprimare, dar nu se extinde asupra ideilor, teoriilor, descoperirilor ştiinţifice, procedeelor, metodelor de funcţionare sau asupra conceptelor matematice ca atare şi nici asupra invenţiilor cuprinse într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, explicare sau de exprimare. Dreptul de autor se extinde asupra: a) operelor, indiferent de locul primei lor publicări, al căror titular al dreptului de autor este o persoană fizică sau juridică din Republica Moldova; b) operelor publicate pentru prima dată în Republica Moldova, indiferent de domiciliul sau de sediul titularului dreptului de autor asupra respectivelor opere; c) altor opere, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Opera, de asemenea, se consideră publicată pentru prima dată în Republica Moldova dacă a fost publicată în Republica Moldova în decurs de 30 de zile de la data primei sale 14

http://agepi.gov.md/md/copyright/

publicări peste hotare. (articolul. 6 legea sus mentionata). Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, artistice şi ştiinţifice exprimate în următoarele forme: a) scrisă (manuscris, text dactilografiat, partitură etc.); b) orală (interpretare publică etc.); c) imprimare audio sau video (mecanică, magnetică, digitală, optică etc.); d) de imagine (desen, schiţă, pictură, plan, fotocadru etc.); e) tridimensională (sculptură, model, machetă, construcţie etc.); f) în alte forme. Obiecte ale dreptului de autor sînt: a) operele literare (povestiri, eseuri, romane, poezii etc.); b) programele pentru calculator care se protejează ca şi operele literare; c) operele ştiinţifice; d) operele dramatice şi dramatico-muzicale, scenariile şi proiectele de scenarii,libretele, sinopsisul filmului; e) operele muzicale cu sau fără text; f) operele coregrafice şi pantomimele; g) operele audiovizuale; h) operele de pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică; i) operele de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă; j) operele de artă aplicată; k) operele fotografice şi operele obţinute printr-un procedeu analog fotografiei; l) hărţile, planşele, schiţele şi lucrările tridimensionale din domeniul geografiei, topografiei, arhitecturii şi din alte domenii ale ştiinţei; m) bazele de date; n) alte opere. Fără a prejudicia drepturile autorului operei originale, de asememenea se protejaza dreptul de autor operele derivate şi integrante la baza cărora stau una ori mai multe opere şi/sau oricare alte materiale preexistente, şi anume: a) traducerile, adaptările, adnotările, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale operelor literare, artistice sau ştiinţifice, cu condiţia că constituie rezultate ale creaţiei intelectuale; b) culegerile de opere literare, artistice ori ştiinţifice (enciclopediile şi antologiile,

compilaţiile altor materiale sau date, indiferent dacă sînt ori nu protejate, inclusiv bazele de date), cu condiţia că, din considerentul de selectare şi sistematizare a conţinutului lor, constituie rezultate ale creaţiei intelectuale. Astfel dreptul de autor este un drept incorporal important daca acesta are o valoare economica si este parte component a fondului social a unei personae juridice. 2.5 Dreptul asupra desenele si modelele industriale Protectia juridica a obiectelor de proprietate industriala, inclusiv a modelelor si desenelor industriale, se asigura in temeiul inregistrarii lor la Agentia de Stat pentru Proprietatea Intelectuala (AGEPI). Drepturile ce tin de inregistrarea, protectia juridica si folosirea desenului /modelului industrial, de raporturile patrimoniale si cele particulare nepatrimoniale, aparute in procesul crearii, protectiei juridice si exploatarii desenelor si modelelor industriale, sunt reglementate de Legea nr. 161-XVI/2007 privind protectia desenelor si modelelor industriale. Din proprietatea bunurilor incorporale a unei personae juridice poate face parte si dreptul de proprietate asupra modelelor industrial si desene. Desen sau model industrial – aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a lui, rezultat în special din caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii şi/sau ale materialelor şi/sau ale ornamentaţiei produsului în sine. Poate fi protejat în calitate de desen sau de model industrial aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia, rezultat în special din caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii şi/sau ale materialelor şi/sau ale ornamentaţiei produsului în sine.Desenul sau modelul industrial poate fi bidemensional sau tridimensional. Se consideră că un desen sau un model industrial este nou dacă nici un desen sau model industrial identic nu a fost făcut public: a) în cazul unui desen sau model industrial înregistrat, înainte de data de depozit sau, dacă a fost invocată prioritatea, înaintea datei de prioritate a desenului sau a modelului industrial pentru care se solicită protecţie; sau b) în cazul unui desen sau model industrial neînregistrat, înainte de data la care desenul sau modelul industrial pentru care se solicită protecţie a fost făcut public pentru prima oară. Se considera ca desenul sau modelul se aseamana daca acesta difera doar in niste detalii nesemnificative ale sale.

2.6Dreptul asupra inventiei Persoanei juridice poate sai apartina dreptul de proprietate asupra unei invetii reesind din aceea ca inventia a fost facuta de un salariat al acestuia,a fost transmit dreptul de proprietate ca aport la capitalul social,sau o persoana straina a inventat in baza contractului cu persoana juridical. Inventiile sunt protejate in Republica Moldova prin urmatoarele titluri de protectie, in continuare brevete (in paranteze - durata maxima): 

brevet de inventie (20 ani);



brevet de inventie de scurta durata (6+4 ani);

Dreptul la brevet apartine inventatorului (inventatorilor) sau succesorului sau in drepturi. Nu exista discriminare in ceea ce priveste acordarea brevetelor in functie de locul crearii inventiei, domeniul tehnologic, de faptul ca produsele sunt importate sau sunt de origine autohtona. Dreptul la brevet pentru inventia creata de salariat apartine unitatii, daca contractul incheiat intre ei nu prevede altfel.Inventia este o noutate in domeniul tehnic ,economic sau stiintific necunoscut pina atunci.Dreptul de stat asupra inventiei este protejat de catre Agentia de stat pentru protectia intelectuala in baza unui brevet,ce reprezinta prin sine un titlu de stat.

Bibliografie: 1.Cod civil RM 2.Legea 1103 Cu privire la protectia inventiilor din 30.06.200 3.Lege privind protectia inventiilor, nr. 50-XVI din 7 martie 2008 4. Legea nr.139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor si drepturile conexe 5. Legea privind protectia marcilor nr 38 din 2008 6. Legea nr.1134 privind societatile pe actiuni 7. Legea nr.135 privind societăţile cu răspundere limitată 8. I. Băcanu, Firma şi emblema comercială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998 9.Drept Comercial Uzlau Carmen,Universitatea Hiperion,Bucuresti 10. http://agepi.gov.md/md/publishing/bopi.php