Bucataria Sclavilor - Kathleen Grissom [PDF]

Zitiervorschau

Kathleen Grissom,The Kitchen ouseH © 2014 by dituraE POLIROM, pentru traducerea nî limba română www.polirom.ro Editura POLIROM Ia ,iB-dul CarolI nr. 4; PO.. BOX 266, 700506 Bucure ti, Splaiul Unirinr. 6, bl. B3A, se. 1, et. 1; sector4, 040031, O.P.53, C.P.15-728 ISBN print: 978-973-46-4203-8 Coperta:Radu Răileanu Pe copertă:© korobkova epositphotosDcom;.

CUPRINS PROLOG 1810Lavinia CAPITOLUL UNU 1791 viniaLa CAPITOLUL DOI Bele CAPITOLUL TREI Lavinia CAPITOLUL PATRU Bele CAPITOLUL CINCI Lavinia CAPITOLUL ASE Bele CAPITOLUL APTE Lavinia CAPITOLUL OPT Bele CAPITOLUL NOUĂ Lavinia CAPITOLUL ZECE Bele CAPITOLUL UNSPREZECE Lavinia CAPITOLUL DOISPREZECE Bele CAPITOLUL TREISPREZECE Lavinia CAPITOLUL PAISPREZECE Bele CAPITOLUL CINCISPREZECE Lavinia CAPITOLUL AISPREZECE Bele CAPITOLUL APTESPREZECE Lavinia CAPITOLUL OPTSPREZECE Bele CAPITOLUL NOUĂSPREZECE Lavinia CAPITOLUL DOUĂZECI Bele CAPITOLUL DOUĂZECI IUNU Lavinia CAPITOLUL DOUĂZECI I DOI Bele CAPITOLUL DOUZECI I TREI 1796 Lavinia CAPITOULUL DOUĂZECI IPATRU Bele CAPITOLUL DOUĂZECI I CINCI Lavinia CAPITOLUL DOUĂZECI I ASE Bele CAPITOLUL DOUĂZECI I APTE Lavinia CAPITOLUL DOUĂZECI IOPT Bele CAPITOLUL DOUĂZECI INOUĂ Lavinia CAPITOLUL TREIZECI Bele CAPITOLUL TREIZECI I UNU Lavinia CAPITOLUL TREIZECI I DOI Bele

CAPITOLUL TREIZECI I TREI Lavinia CAPITOLUL TREIZECI I PATRU Bele CAPITOLUL TREIZECI I CINCI Lavinia CAPITOLUL TREIZECI I ASE Bele CAPITOLUL TREIZECI I APTE Lavinia CAPITOLUL TREIZECI I OPT Bele CAPITOLUL TREIZECI I NOUĂ Lavinia CAPITOLUL PATRUZECI Bele CAPITOLUL PATRUZECI I UNU Lavinia CAPITOLUL PATRUZECI I DOI Bele CAPITOLUL PATRUZECI I TREI Lavinia CAPITOLUL PATRUZECI ŞI PATRU Bele CAPITOLUL PATRUZECI I CINCI Lavinia CAPITOLUL PATRUZECI I ASE Bele CAPITOLUL PATRUZECI I APTE Lavinia CAPITOLUL PATRUZECI I OPT Bele CAPITOLUL PATRUZECI INOUĂ Lavinia CAPITOLUL CINCIZECI 1810 Bele CAPITOLUL CINCIZECI I UNU 1810Lavinia CAPITOLUL CINCIZECI I DOI Bele CAPITOLUL CINCIZECI I TREI Lavinia CAPITOLUL CINCIZECI I PATRU Bele CAPITOLUL CINCIZECI I CINCI Lavinia NOTA AUTOAREI MULŢUMIRI

Născută i crescută în unul dintre cele mai mari ora e canadiene, Saskatchewan, KATHLEN GRISSOM a absolvit tot aiciliceuli o coală de infirmiere. leacăPla Montrealsei angajează la RoyalVictoria Hospital. Se mută apoiîn SUA, unde lucrează la o companie de producie grafică iparticipă la cursuri decreative writing.Se va stabili până la urmă în Virginia,unde locuie etalăturide soul său în conacul uneiplantaBucătăriai. sclavilor este primul eiroman.

Pentru părinţi mei iubiţi, Ted şi Catherine Doepker, şipentru dragul meumentor, EleanorDrewry Dolan

PROLOG 1810 Lavinia Mirosea puternic afum io teamă pe care n-o maiîncercasem mă împingea de la spate. Eram deja pe drumul tiut i goneam înainte,fără sămi- dau seama că icafi mea mă urma,încercând să ină pasul. Picioarele îmi amoriseră, neînvăate cu asemenea ritm, iar lămânip îmi ardeau. Mi-am interzis să mă gândesc că era preatârziu imi-am adunat forele ca săajung acasă. Din gre eală, încercând săscurtezdrumul către pârâu, am ie ti de pe potecă iam luat-o la fugăprin pădure.Spre groazamea, m-am împotmolit. Am tras de fustele lungi ialbastre ca să mile desprind din rugi de mure în care se agăaseră.În timp ce ncercamî să mă eliberez, Ely m-a ajuns din urmă. Mi sa- agăat de bra plângând în hohote încercândi sămă opreascăi.chiar acădun copil de apte ani nu- ipoate măsura puterile cuo emeief nî toată firea, s࿿࿿࿿“鰖惮࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿”䢞掅࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿•륲ä࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿–136 luptat cu disperare,cu o foră născută din groază. În delirul meu, am îmbrmcit-o eai acăzut. M-a privit cacumi nu-i venea să creadă. — Staiaici,am implorat-o,apoiam luat-o la fugă pe potecă până amajuns la pârâu.

Voiam să-ltraversez pă ind pe pietrele care ie eau din apa mică,darnu miam scos pantofii, ceea ce s-a dovedit a fi o gre eală.Când eram pe la jumătate,am alunecatpe o piatră i am căzut cu zgomot. Răceala apeim-a încremenit i am rămas loclui o clipă, năucită, cupârâul curgând zgomotos nîjurul meu, până când am privit în susi am recunoscut afumătoarea oastrăn pe malul celălalt. Clădireagri mi-a amintit cămă aflam aproape

de casă.M-am ridicat, cu fustele ude igrele, im-am grăbit să ajung al mal agăându-mă de pietrele care ei aue din apă. La poalele deaului m-am oprit gâfâind im-am îndoit de mijloc, încercând sămi- recapătsuflarea.Ely m-a prins cumva din urmă din nou ide data asta sa- agăat caun pisoide ustelef mele ude. Mi-era groază de ce rafi putut săvadă, dar deja era preatârziu, a a că am luat-o de mână i, împreună,am urcatpână în vârf. Ajunsăacolo,am înmărmurit.Elyavăzut iea iascâncit; i-a desprins mina dintr-a mea isa- a ezat pe osj.Am înaintat încet, caîntr-un vis. Stejarul nostru uria seînăla în vârful dealului, iar runziful bogatumbrea creanga decareatârna trupul.N-am maivrutsă privesc din nou în sus după ce amrecunoscut basmaua verdei pantofii lucrai de mână, cuvârfurile ndreptateî nî jos.

CAPITOLUL UNU 1791 Lavinia În aceaprimăvară,în anul 1791, nu în elegeamcăuitasemtot din pricina nenorocri aduse de pierderea pe care o suferisem. Singurul ucrul de care eram contientă, ândc m-am trezit înghesuită între lăzi ibagaje,era groaza pe care am sim it-o dându-mi seama că nu tiam unde mă aflu i nu-mi aminteam nicimăcarumelen meu. Eram slăbită după luni de căorietl grea icând acelbărbatm-a ridicatdin căru ă,m-am agăatde umeri

lui lai. N-avea de gând să mă lase, a acă mi-a desprins cu u urin ă braele ca sămă a ezosj.Am început să lângp m-iam întins după el, dar m-a îmbrâncit către bătrânul negru care se apropia de noiîn grabă. — Jacob,ia-o,spuse omul.Dă-i-o luiBele.E pentru ea,s-o ajute nî bucătărie. — Da,Căpitane.

Bătrânul priveaîn jos. — James,James,te-aiîntors! O vocee demeie!fAm privit plină de speran ă către casauria ă din faa mea.Era construită din lemn ivopsită în alb, cu o prispă lată pe toată latura din faă. Deo- parte ide celaltă a treptelor late se ridicau coloane învăluite de lăstaride glicină verde iviolet,iaraerulaceleidimineideaprilieera îmbibatde parfumul lorputernic. — James,decen-aitrimisvorbăcăvi?strigăfemeia. Bărbatul sa- lăsatpe spate casăvadă maibine,cu mâinile nî olduri: — Bagă deseamă,nevastă.M-am întorsacasă după tine.Mai binecoboripânănuurceu. La etaj, la o fereastră deschisă care părea sa ajungă până la nivelul podelei, femeia a râs,o siluetă de spumă albă cu un vârf de păr ro cat, voluminos. — O,nu,James.Ţine-tedepartepânătespeli. — DoamnăPyke.Pregăte te-te,strigăel isăripragul. Odată intrat în casă, a continuat să ipe: — Da’undesunteitoi?l-am auzitstrigând.Am ajunsacasă! Am pornitrepededupăel,darbătrânulnegrum-aprinsdebra i m-a inut nî loc. Când am încercat ăs mă împotrivesc, m-a ridicat în brae euami început să ip, îngrozită. Imediat m-a dus pe sus până în spatele casei.Ne aflam în vârful unui deal, iar de jurîmprejur,în depărtare,se întindeau alte dealurimaijoase. Deodată se uzia sunetul unui corn, care mă sperie i maitare, a a că am început săl- ovescl pe bărbatul care mă prizonieră. Acesta mă sctură cuputere:

inea

— Da’stailoculuiodată! M-am holbat alacelom cu pielea lui neobi nuită,întunecată, care contrasta atât de mult cu părul alb icare vorbeaun dialect a ade ciudat, căabia reu eamsăîn eleg câte ceva. — Dăcetelupicumine?aîntrebat. Toateceleîntâmplatemăepuizaseră,aacămi-am lăsatcapul să cadă pe umărul slab albărbatului. El îi continuă drumul

către bucătărie. — Bele?strigăbătrânul.Bele? — Unchiu’Jacob? Intră,se auzio voce de femeie,iaru a de lemn a scârâit când omul a împinso- cupiciorul. Pe când Unchiul Jacob mă a eza,o femeie tânără a coborât încet scările,apoia făcut câivapa iînainte în timp ce,cu o mi care rapidă, î ilegapărul negru ilucios,împleit cu o fâ ei de pânză verde. -Ma privit cu ochi mari iverzi argl deschi ,i nevenindu-i să creadă ce vdea.M-am linitit când am observat că ea nu arăta atâtde ciudatca omul care mă adusese, fiindcă, chiar dacă pielea eimaronie era altfeldecât a mea, trăsăturile îi semănaumaibine cu ale mele. Unchiul Jacob aspus: — Căpitanu’ i-a trimis copchilu’ ăsta. Zice că-i pentru bucătărie. — Da’ce-are-ncap?Nuvedecă-ialbă? Femeia sa- lăsatpe vine ângălmine m-ia întors cufaa spre ea. — Aivărsat?strâmbăeadin nas.Trebuiesăpun pefochainele astea. E itnumai piele osi.Vreicevade mâncat? Mi-a smuls degetul din gură i m-a întrebat acăd tiu să vorbesc.N-am izbutitsă-migăsesccuvintele,aa căam privitîn jur,încercândsămidauseamaundemăaflu. Bele sa- îndreptat spre o sobă uria ăcare ocupa întreaga latură a încăperii ia turnat ni et lapte fierbinte într-o cană de lemn. Când mi-a pus canla gură,m-am înecatcu laptele ami început să tremur ărăf să mă potcontrola.Am vomat, apoiam le inat. M-am trezit pe osalteaîntr-o cameră de al etaj, preasperiată ca să potface vreo micare, când mi-am datseama că încă nu-mi revenise memoria.Mă durea capul, darcând am încercatsă mi-l masez, mi-am retras âna,mînspăimântată.Părul meulung usesef tuns. Mă spălaseră până devenisem roz, iarpielea mă ustura pe sub căma a maro,aspră care mă acopear.Stomacul mi s-a strâns

când am sim it mirosul neobinuit demâncare ce venea din bucătăriadejos.Îmisugeam degetulcasămălinitescîntimpce cercetam încăperea. Ni et haine erau agăate în cuiere prinseîn perete,iar ntrî-un capătse aflun patde emnl cu un mic cufăr simplu alături. Lumina soarelui intra pe o fereastră deschisă i fără perdele,iar ed afară se uzia deodată hohotul de râs alunui copil. Era un sunet cunoscut a acă,uitând de tot, am fugit la geam.Lumina era atâtde puternică,încâta trebuit sămi- acopăr ochi cu amândouă mâinile. La început n-am văzut decât o întindere verde,dar am observat căîn dreptul ferestreiera o potecă.Trecea pe lângă o grădina împrejmuită iducea spre o colibă din lemn pe ale căreitrepte seaflau două fetie cu pielea ciocolatie.Se uitau atente la o scenă care se desfă ura undeva lângăconac.M-am aplecatmaimult la fereastră iam văzut un stejar înalt. Dintr-un leagăn agăat de ocreangăgroasă ijoasă, o fetiă ipa la un băiat aflat în spatele ei. Când elîmpingealeagănul, fetia blondă cu ochi alba rit ipa ascuit. Băiatul cel naltî râdea. staA era! nU râs pe carel-recuno eamt. Mânată de speran ă, am coborât în viteză scările de lemn, am ie it pe u a deschisă a bucătăriei iam urcatîn fugă dealul până la ei.Băiatul a oprit leagănul iceidoi m-au privit cu băgare de seamă.Amândoiaveau ochide un albastru adânc i radiau de sătaten.

— Cine e ti? De unde vi? m-a întrebatbăiatul,alcăruipăr blondstrăluceaînluminaputernică. N-am putut decâtsă mă holbez al ei, amu ită de dezamăgire. Nu-l recuno team. — Eu suntMarshal,a încercatdin nou băiatul,iarea esora mea, Saly. — Am patruani,aspusSaly,tucâianiai? A lovitaerulcu pantofiieialba tri im-a privitpesub borul moale al boneteialbe. N-am avut glas săi-răspund, a acă i-am fostrecunoscătoare lui Marshal când i-a distras atenia de al mine zglâind leagănul. — Eucâianiam?aîntrebat-opesoralui.

— Doi,a răspunsSalyîncercând să-l înghionteascăcu vârful pantofului. — Nu,am doisprezece,aspusMarshal,râzând. — Banu,aidoi,l-anecăjitSaly,încântatădejocullor. Deodată am fostîn ăcatăf de braele uil Bele. — Treciînapoi,mi-aspuseapeuntontăios,tustaicumine. În bucătărie,Bele m-a a ezat pe un priciaflat într-un col, faă în faă cu o femeie cu pielea închisă la culoare,la al căreisân sugeaun prunc.I-am privit stăruitor, tânjind după intimitatealor. Mama sa- uitat la mine ,i chiar acăd faa îi părea tânără, avea riduriadânciîn jurul ochilor. — Cum techeamă?m-aîntrebat i,neprimindniciun răspuns: Ăsta-ipruncu’meu,Henry, iio-smă-sa,Dory. Copilul sa- desprins deodată de la sânul ei ia scosun ipăt ascuit.Eu mi-am îndesatdegetulîn gură im-am tras napoiî. Ne tind ce aeptaut de la mine, am rămas pe salteaua de la bucătărie.În primelezileam studiattoatemicărileluiBele.Numi era foame ide câte ori insista să mănânc,stomacul mi se goleaviolent. De câte ori vărsam, trebuia săcuree.Pe măsură ce Bele deveneatotmai frustrată din cauza mea,mi se ăceafdin ce în ce maiteamă să n-o supăr. Noaptea ormeamdpe osaltea ntrîun col al dormitorului lui Bele,la etaj. În ceadea- doua noapte, neputând să adorm, m-am dus lângă patul lui Bele să ascult cum respiră nî somn, ca sămă inil esct. Se poate căam speriat-o,fiindcăatuncicând sa- trezit, a ipat la mine să mă duc napoiîsă mă culc. M-am întors degrabă,mai speriată caoricând. ,i cu fiecare noapte ce trecea,mă Întunericul mă chinuia sim eammaipierdută.Capul îmi zvâcneadin cauza efortului de a-mi aminti ceva despre mine.M-am sim it u urată, din fericire, când, chiar nainteî de răsărit, cocoi icornul i-au anun at pe toi căe impult săse rezeascăt.Apoio altă femeie,Mama Mae,i s← alăturat lui Bele în bucătărie.Cele două femeilucrau cu u urin ă împreună,darnu mi-a luatmult sămi- dau seama că, de i Bele era responsabilă în bucătărie,Mama Mae era efa lui

Bele. Mama Mae era o femeie masivă,dar nimic din ea nu era moale. Era sobră i se mica iute ca apa unui râu, ari repeziciuneaeiera o dovadă limpede cănu suporta lenea.Ţinea strâns între din i pătai de tutun o pipă făcută dintr-un iuletet de porumb. Era rareori aprinsă,dar iîronăia mereu capătul i după un timp mam gândit că avea asupra eiacela iefect pe care suptul degetului îl aveasupra mea.Probabil cămi-ar fifostmai teamă de ea dacă nu m-arfi binecuvântatcu un zâmbet chiarde la început. Atuncifaa eiînchisăla culoare,cu trăsăturituritei ochi einegrisauîncreit arătând bunătate. În zilele care au urmatn-am maiîncercatsă mănânc i am dormit maitottimpul. În dimineaa când Mama Mae m-a studiat, Bele priveadin cealaltă parte aîncăperii: — E doar căpoasă.Când reu esc s-o conving să mănânce, varsă,a a că acum îidau doarapă.O s-o apucefoamea câtde curând, a spus Bele. Mama Mae mi-a apucatfaa nî mâna eiputernică: — Bele,a spus ea pe un ton tăios,copchilu’ăsta nu isă-mpotrive te. E prea bolnavă. acăDnu reu e ti s-o faci ăs mănânce,o pierzi. — Nu tiu de ce mi-a adus-o Căpitanu’. i-a a am destulă treabă.

— Bele, i-adatpân capcăpoateprimaoarăcândam auzitcă teaduc- pă tine al bucătărie,tota am-am gândit iio? — Iomăcarnufăceam mizerie,numivărsam maelepetine. — Nu,da’aveaitotvreo ase-apteanilavremeaaia. itu te-ai născut -iai crescut aici, da’ tot ai inut-o p-a ta, a certat-o Mama Mae. Bele nu i-a răspuns,dar upăd aceea nu sa- mairăsit a ade mult la mine. Maitârziu în acea zi, Mama Maea tăiatun pui. Mi-a făcut o supă i, pentru prima dată,stomacul meu a reu it să suporte altcevadecât apa. După câtevazile nî care am băut lichidul acela tămăduitor, am început să mănânc i să îngădui hrana solidă. Când am devenit mai vioaie,Bele aînceput sămă ia la-ntrebări.

În cle din urmă,adunându-mi curajul, am izbutit săîi spun că îmi pierdusem memoria.Nu tiu dacădin cauza accentului meu străin sau a surprizei, dar Bele acăscat ochi la mine,nevenindu-i săcreadă.Spre u urareamea,nu mi-a maipus alte întrebări. Apoi,chiar când lucrurile începuseră să se linitească,ne-au chematpe minei pe Bele al casaarem. Bele avea emoi. M-a totsâcâit cu un pieptene până când, frustrată, mi-a acoperit părul ciopârit cu o e arfă. Eram îmbrăcată cu o căma ă maro curată,care-mi ajungea până sub genunchi, peste care Bele mi-a legat un or alb, pecarelînsăilase nîgrabă dintr-o arpă de bucătărie. — Nu-isugede tu’. Bele mi-a smuls degetul umflat ndigură.S-a lăsatpe vine până la înălimeamea im-a slit so- privescn ochiî. — Cândte-ntreabăceva,tuspui„Da,Doamna“. Pricepi? În elegeammult maipu in decâtcredeaea,daram datdin cap căda, căcivoiam so- lini esct. Am urmat-o îndeaproape pe Bele pe cărarea pavată cu cărămidă care ducea la prispa din partea din spate a casei. Unchiul Jacobne salută serios cuo mi care acapului în timp ce inea ua eschisăd casă ntrămi. — terge-ipicioarele,aspus. M-am oprit casămi- cură praful fin inisipul de pe picioarele descule,apoi, când am intrat, am sim it sub tălpi cât de netedă era podeaua de lemn efuitl. Ceva maideparte,u adin faă era deschisă,iar nu curent u orde aer ăturam culoarul lung,apoi ie ea pe u a din spate. În prima dimineaă n-am observatnici scrinul de mahon care stătea parcă de pazăîn încăpere inici

vasulornamentaldinceramicăalbastru cu alb,expuscu mândrie ca ultima achiziie de peste mări. miÎ amintesc însă cât ed îngrozită eram când mă conduceau în sufragerie. — Eibine,iată-i!tunăvoceacăpitanului. Când m-a văzut, Saly astrigat: — Uite,Marshal,efetiadelabucătărie.Potsămăjoccu ea, Mama?

— Nu te-apropiadeea,aspusfemeia,parebolnavă.James!Ce naiba… — Staiblândă,Martha.N-am avutdeales.Părin ii-au murit -imi datorau bani pe călătorie.Nu puteam decât -os aduc cu mine sausovând. Era bolnavă,n-a filuatnimic pe ea. — Erasingură? — Nu,avea un frate,darpe elmi-a fostdestulde u orsă-l plasez. — Dece-aitrimis-olabucătărie?aîntrebatMarshal. — Ceputeam să fac?răspunsetatălsău,trebuiesă înveesă facăceva. — Dardececuea?arătăMarshalcucapulspreBele. — Ajunge,fiule,spusecăpitanul i-mifăcu semn cu mâna să mă apropi. Vino, vino. De i se spălase i se bărbierise i era îmbrăcat ca un gentleman, l-am recunoscut în elpe bărbatul care mă ridicasen î braedin căru ă.Nu erapreaînalt,dareradestuldetrupe ,ceea ce,împreună cu vocea puternică,îl făceasăpară impozant. Avea părul cărunt egatlla spate, ari ochi alba tri ne priveau pe deasupra ochelarilor. Căpitanul prividincolo de mine: — Cefaci,Bele?aîntrebatel. — Bine,Căpitane,aspusea,cuvoceslabă. — Arăibine,spuseel i-izâmbidinpriviri. — Sigurcă-ibine,James,decen-arfibine? Uită-tela ea.O fată a ade rumoasăf. Nu-i lipsee tnimic,a ade ânără,t ie ă ef peste bucătărie ipractic are propria eicasă.Ai o grămadă de pretendeni, nu, Bele?Femeia vorbearepezit, cu o voceascuită,

sprijinindu- icotul pe masă în timp cetottrăgeade o uviă de păr ro urămasăliberă. Nu-i a a, Bele? uN-i a acăvin ipleacă? insistă ea. — Da,Doamna,arăspunsBelecuovocechinuită. — Vino,vino,leîntrerupsecăpitanul i-mifăcu din nou semn cu mâna să mă apropi. Când am ajuns ângăl el, am privit atent încreiturile carei- brăzdau faa arsă de soare atunci când

zâmbea. E itde vreun ajutorîn bucătărie? -ma întrebat el. — Da, Doamna, am răspuns răgu it, dorind să urmez instruciunile uil Bele. Toatăcameraarăsunatderâsete,daram observatcăbăiatul, Marshal, nu râdea. — Tati, i-azis„Da,Doamna“, chicoti Saly. Căpitanul a râs pe nfundateî. — Ţise pare că arătca o doamnă? Ne tind ce să răspund fiindcănu în elegeam acelfelde adresare nemaiauzit, am dat din capcă ad. Au râs oti din nou. Dintr-odată, căpitanul se ntoarseîvoceai-i puternicătună: — Fanny! Beattie! Potolii-vă până nu zburăm cu toi din camera asta. Abia atuncile-am observatpe cele două fetie cu pielea de culoare nchisăî imi-am amintit căle văzusem în prima zi când stăteau a ezate pe scările colibei. Din discuile din bucătărie, în elesesem că erau gemenele de ase ani ale lui Mama Mae. Acum stăteau de cealaltă parte a mesei ifiecare trăgea de un cordon. Cordoanele erau legate de un ventilator mare suspendat de avan,t iar când erau acionate,ventilatorul se uneapîn mi care ,i ca o aripă de fluture gigantic,stârnea o adiere de vânt pe deasupra mesei.Find agitate din pricina râsului, fetiele răseserăt preatare de cordoane dar, după ce căpitanul a strigat la ele,ochi lor ntunecaîi au devenit serio iiar mi cările leau- încetinit. Căpitanul se ntoarseî. — Bele,spuse,te-aidescurcat bine.Ai inut-o în viaă.A aruncat o privire al ni et hârti pe care le aveadinainte apoi mi s-a adresatdirectdupă ce as -uitat pe ofoaie.Să vedem. În curând

împline it apte ani. A a-i? N-aveam idee. În lini eat care eslăsase, Saly a ciripit: — Euam patruani. — Ajunge,Saly,aspusdomniaMartha. Oftă, iar căpitanul îi făcu cu ochiul soieisale. — Nu ticâianiai?Tatăltău afostprofesor inu te-aînvăat

numerele? „Tatălmeu“, m-am gândit. Aveam un tată? — Când îimairevi,vreau să lucreziîn bucătărie,spuse el. E it în stare? Mă durea ieptulp inu reu eam să espir,r daram datdin cap că da. — Bine,spuse,atuncitevom ineaicipânăcre ti. Apoi,dupăopauză: — Aisămăîntrebiceva? Nevoia de a ti a fost maiputernică decât paimas. M-am apropiat de el: — Numelemeu?reu isăîngaim. — Ce?Cum adicănumeletău?măîntrebă. Bele spuse epede:r — Nu tiecum ocheamă. Căpitanul seuită la Bele ca icum a eptat o explicaie.Cum aceasta nu veni, seuită din nou la hârtile pe care el aveaîn faă. Tu iînaintesaspună: — AiciscriecătecheamăLavinia.LaviniaMecarten. M-am agăatde acea informaie cade un colacde salvare.Nu-mi amintesc cum am plecatde acolo,darcând mi-am venit în fire eram pe un priciîn bucătărie,unde auzeamcevorbeauUnchiul i Bele despre căpitan. Trebuia să plece din nou în dimineaa următoare,ziceaBele, ia eptat o vizită de al elîn sera acea. — Aidegândsă-icerihârtile-alea?aîntrebat-oUnchiulJacob. Bele n-a răspuns. — Zi-ică-itrebe-acu’.Domnia Martha a pus ochipă tine. Căpitanu’ iet căia picăturile negre,da’nu iet că bea irachiu’

de piersicicu ele.Tu te acifdin ce nîce aim frumoasă idomnia Martha,la câtbea,când pune mina pă oglindă,vede căarep mai bătrână dă treij’dă ani,câtare.Vrea să pună mina pă tine i timpu’ trece ie ottmai rău. VocealuiBele,deobiceifoartehotărâtă,eraacum slabă: — DarUnchiule,nu vreausăplec.Aicea-icasamea.Voisuntei familia mea.

— Bele, tibinecătre’săpleci,spuseel. Conversaia lor as -încheiatcând Unchiul Jacoba observatcă aveam ochi deschi .i — Ei,ei,ei,micu aAbinyas-atrezit,spuseel. Bele seapropie de mine. — Lavinia,spuseîn timp ce-midădeapăruldepefrunte.Ţise potrivee tnumele ăsta. M-am uitatla ea,apoimi-am întors privirea.Mă sim eam mai pierdută caoricând, căcinu mă iamt în niciun fellegată de acel nume. În seara următoare am fost trimisă acasă cu Mama Mae. Nu voiam săplecdinbucătărie,darBeleainsistat.Mamami-aspus căcel două fetie,Fanny iBeattie,pe care el văzusemminuind ventilatorul,vorfi ieleacolo.Pedrum,MamaMaem-a inutde mină imi-a arătat câte aproaped era coliba eide clădirea bucătăriei. Fany iBeatie neau- întâmpinat. Eu m-am retras,vrând să rămân lângă Mama Mae, daretelef erau încântate de o nouă tovară ă de joacă. M-au dus într-un colal mici colibe,până la un raft cioplit într-unul dintre bu enit din care era făcută construcia, unde îi ineau comorile. Ceamai înaltă dintre ele,Fanny, era efa. Mo eneatochi vioi i modul de avorbi directale mameisale aveaibraele picioarelei cade mânz. Beattie era scundă igrăsuă,deja frumu că,icu un zâmbetlarg accentuat de ce ldouă gropie adâncidin obraji. — Uite,îmiarătăFannyîn timpceluajucărideperaft.A eză jos o măsu ă idouă scaune pentru păpu i,toate făcute din crengue legate între ele cu tendoane de animal. Beattie mi-a

arătat ăpup a ei, apoimi-a dat-o so- in eu. Am în ăcatf-o cu asemenea pasiune, că Beatie a avut un moment de ezitare, dar natura eigeneroasă aînvins i-aidat drumul păpu i. — Mamami-afăcut-o,spusemândră,privindspreMamaMae. Strângeam cu putere premiul de la Beattie,iar nima mi se strângeade dor. Păpu aera făcută dintr-o esătură aspră, maro; ochi erau ni et cusături făcute cuaă neagră,iar părul era făcut

din lână neagră, împletită. Am pipăit căma a păpui, asemănătoare celor pecare le purtam eu i gemenele. Avea un orro u imi-am datseama că era făcut din aceeapânzăi ca basmaualuiMamaMae. Pe nseratî ni sau- alăturat Dory cupruncul ei, Henry. Treceau despe al bucătăriei a a flasemcă oryD era fiica maimare a uil Mama Mae. Îmi plăcea destul de mult de Dory fiindcă ăm lăsa în pace,dar nu sufeream bebelu ul cu ipătul lui ascuit. De i fetele reu serăi sămi- câiget atenia cu jocul lor, continuam să ragt uc ochiul spre Mama Mae ac să ăm asigur că e acolo.Când u a s-a deschis brusc, un om masiv caun urs a apărut în pragul ei, aproape al felde negrucanoapteadeafară-. Am fugitlângăMama.Fanny iBeattieau săritîn picioare iau alergat spre bărbatul care ela- ridicat în brae. — Papa! ipauele.Dupăcele-adatdrumul,s-auîntorslajoacă ,iîncurajată de Mama,m-am dus ieulângă e.l — Searabună,Dory.Voceaîieraatâtdegravă,căpăreasăvină de sub pământ, icând sa- oprit lângă mama uil Henry, mina uil uria ăi-a acoperit acesteia tot capul. Ce acef staă micu’? — Nu-iprea bine,Papa,răspunse Dory de pe banca unde-i hrăneapruncul, fără să- iridiceprivirea. Copilul se gităa pu in când îi apucămâinile umflate,casăi le arate tatălui ei. Când i sefac mâinilea- a, plângetot timpu’, zise ea.

Tatăleis-aaplecat iamângâiatobrazulcopiluluicu degetul. S-a îndreptat de spate cu un oftat, apoia făcut câivapa iuria i către Mama Mae.Fetiele au chicoit -iau ascuns ochi cu mâinile când tatăl lor atraso- pe Mama spre sine a iînceput să-

ifrece nasul de gâtul ei, în joacă. — George!râseMama,apoiîlîmpinse.Când afăcutun pasîn spate, a dat uc ochi de mine i m-a salutat uc o micare a capului. M-am întors epeder. Bele rebuiat săprimeascăun vzitator, i-a explicatMama Mae bărbatului,ca icum arfivrutsă-mijustificeprezen aacolo icei doiau schimbato privire nainteî ca amaM Mae săse ndrepteî din

i

nou către sobă. Scotea tocăniă cu lingura dintr-o oală neagră aflată directpe flacără, iar Papa a eza castroanele de lemn pline pe masaîngustă.Apoifemeia a curăatcărbuni de pe capacul alteioale negre de fier arec stăteaîn cenu afierbinte a iscosde aco lo mămăligă aburindă,rumenită icu marginile arămi i sfărâmicioase. Ceitreiaduli au adus la masăni et scăunele,iar aFny i Beattie m-au a ezatîntre ele sau-i apucatsă mănânce. Darmie totul îmi păreastrăin iîmi doream să ufi în bucătăria cunoscută. Nu-mi era oame,f mă uitam la mâncarei când Mama mi-a zis să mănânc, am început să plâng. — Vino-ncoace,Abinia,mi-a zis, icând m-am apropiatdeea m-a ridicat în brae.Copchile,tre’să mănânci. Tre’să pui ceva carne pă tine.Uite,io înmoiasta-n sos itu o so- mănâncicasă te acifputernică caamaM. Gemenele au început să râdă: — Teporicueadeparc-arfiunbebelu ,Mama,spuseFanny. — Păi,ziseMama,poatecă-inou’meu bebelu itre’să-idau sămănânce.Acu’ deschide gura, copila . Îmi doream a a de mult să sepoarte cu mine ca o mamă,încât am mâncatmămăliga înmuiată în sosul gros cu uncă.Ea a continuat ăs mă hrănească în timp ce vorbea despre plecarea Căpitanului idespre cum domnia Martha nu stătea tocmaibine cu nervii.

Dory spusa cătrebuia săse ntoarcăîla casamare,ne indt ce-o să facă domnia Martha când Căpitanul avea să plece în dimineaa următoare.Mama Mae aisz că ar vrea aret mult să teas ea cudomnia Martha,ca oryD să oatăp să teas cubebelu ul.

Dory ăspunser cu un oftatadânc: — ticăpămine-osămăvrea.Mamaeradeacord. Aproapeterminaserăm demâncatcândam auzitvociînăbu ite afară.Papa George dădu să se ridice, iar mie mi se strânse stomacul cândMama Maemă dădula o parte. — Nu,George!spuse ea ridicându-se în picioare.Merg io cu Dory.N-ajută la nimic să aimarunciun om în oala asta.

Am auzitzgomotulunorpa icareseapropiau în fugă icând ← asa- deschis aapărut Bele,cu răsuflareatăiată. Nu mai avea basmauaeiverde,iarpărulîmpletitpentru noapteisedesfăcuse. Mama Mae atraso- pe Bele năuntruî înainte ca ea iDory săasăi în grabă. Bele sa- sprjinit de pere,tgâfâind, apoi -ia îndreptat spatele ia pornit-o spre masă, unde sa- a ezat faă în faă cu Papa. — A venitdupăeldedataasta,spuseBele.Niciodatăn-afăcut a a .i Marshal a venit cu ea.Când a văzut pieptănu’ nou i cartea pă care mi lea- dat, ealea- luat -ia aruncatcu ele după mine.Dup-aia Marshalanceput- să mămpingă-isă deanmine-. Căpitanu l-a-n ăcatf il-a dat afară pă u ă, da’după aia domnia Martha a-nceput săplângă isădea-n el.„MI-artha,zisMartha, vino-iîn fire“, da’eaera a adă agitată, căelmi-a zis sămă duc după Mama“. Bele îipuse oatelec pe masă -i isprjini capul în mâini. Papa clătină din cap. — Aiceruthârtiledeeliberare? — Aziscălavară,rostiBelefărăsăridicecapul. Furia lui Papa se sim ea în aer, iar când sa- ridicat ruscb a împins masacu asemeneaforă,încâtdouă dintre castroanele de lemn au căzut pe osj. — La anu’!La anu’!Mereu data vitoare!O să se-ntâmpleceva nasol aicidacănu-i dă hârtilealea!După ce u a s-a trânit în urma lui, am dat arăf pe neaeptatet ottce mâncasem la cină,ceace -ma surprins chiar maimult decât peceilali. Dar m-am sim it u urată,pentru că Bele a părut să se linitească deîndată ce sa- apucatsă mă

curee. Gemenele priveau de pe patul lor, iar enryH dormea alături. Când Bele a terminat, m-a a ezatlângă ele apoisa- apucatsă strângăprin cameră. Când totul a fostîn ordine,l-a luat pe Henry în brae mi-a făcut semn cu capul sourmez. Am tresărit toate când de afară sa auzit o pocnitură puternică, darcând a continuat, Fanyi-a datseama de unde provenea:

— Papaiartaielemne,aspuseaîn oaptă. Când am plecatspre casalui Bele,lumina albă a luni arunca ← umbră pe locul de lângă colibă unde muncea Papa. — Papa?ÎlchemăBeleîncet. — Papa,nu-ifăgriji.O săfacrostdehârtilealea,spuseeaîn linitea nopi.

CAPITOLUL DOI Bele Mama azis: — Iara venitCăpitanu’p-acasă doarcâtsă-ntoarcă toatecele cususu-n jos. i are dreptate,cantotdeauna-.Ceo- vrea,la ce mi-o fi adus copilul ăsta bolnav?În timpul zileinu en- stare sămănânce ărăf să- iverse amele noapteaimă sperie când stă ise itău-n gol.

Sigur, Căpitanu’ facelucruri deastea,- vine pleacă,i nu spune nimic nimănui. A a a fost mereu, zice Mama. i are dreptate, fiincă iut ceie eat.Când eram mică istăteam încăla conac,îl a eptamt să apară în trăsură la intrarea din faă ielsigur că apăreala intrareadin spate,călare pe un cal.Data următoare mă a eptamt săîl vădsosind pe calielapăreatrăgând de un căru încărcat.

Nu tiam niciodată când sau cum o să se întoarcă.Dar de întors,seîntorcea în mod sigur, într-un felsau altul.

Pe vremea aia,în locul ăsta comanda bunica mea cea albă, doamna Pyke. Tatălcăpitanului murise cu ceva timp înainte. Căzuse ed pe cal, ziceabunica. Căpitanu’ era doar un copil, avea nouă ani ia fostfoarte afecat, a a căanul următor unicab l-a trimis al coală, la Londra, sperând să-l facăavocat, dar când sa-întors,la nouăsprezeceni,atotce -idoreaera săpleceepmare. — Decenu rămâne?oîntrebam defiecaredatăcândpleca,iar

eaîmi spuneacăaveafacerile lui pe vapor căiîn felul acela se îngrijeaelde casă. Când venea,ea îi spunea mereu că lucrurile merg bine.Nu-i spunea iciodatăn sărămână caso- ajute peacasă-. Doamna Pyke -am crescut în casa cea mareim-a învăatde toate,la felca pe o fată albă. M-a învăat chiar săscriui isă citesc.Zicea că nu trebuie sămă prefac maiproastă decâtsunt doarpentru căs- peumătatej neagră.Stăteam amândouă al masă i Mama Maene aducea mmcarea.Doamna Pykemi-a arătatcum săfolosescn uervet icum să-mi in spatele drept. Mă lua cu ea călare pe calcând mergea să vadă dacăpământul era lucratcum trebuie.Apoi, într-o zicatoate celelalte,m-am dus s-o trezesc. Era aco,lmurise fără să -i ia rămasbun-. Am ipati am plâns pânăn-am maiputut. Timp de apte ani femeia aia fusese totul pentru mine. După ce as -dus,Căpitanu’, deja bătrân, chiar acădnu fusese niciodată însurat, sa- hotărât să -i ai o nevastă tânără, de douăzeci de ani când el avea patruzeci. M-au dat arăf de la conac,pentru că un voia ca omnida Martha să afle cine sunt. La bucătărie, lui Mama Mae nu i-a păsat că eram copilul căpitanului. Mi-a zis că unajută la nimic,ba chiar e mai rău dacă le spun ialtora.

— Învaăsăgăte ti,îmispunea,aan-osătealunged-aci. Timpulatrecut,iareu am făcutcum mi-azisMamaMae,dar asta nu înseamnă că l-am considerat pecăpitan corect faă de mine. De data asta Dory Mamai zic că o să dureze destul până se linite te domnia Martha. arD ea e mereu supărată când Căpitanu’ pleacă. Sigur, de fiecare dată când se ntoarceî casă,a ea rămâne gravidă. Problema e că runcpinu trăiesc eapr mult. Deja a-ngropat doi. De fiecare dată când se an et moarei unul, ia tot mai mult din picăturile alea. Imediat ce ăpitanu’C pleacă, domnia Martha senchide-n casă iîncepe să umble de colocolo- prin toate camerele. i Marshal, imediat cepleacă taică-su, seapucă-să mă sâcâie, s-arunce cu pietre-n mine când muncesc în

grădină.E mecher. Face a numaiacând nu-l vedenimeni. tiu că elcrede că din cauza mea are mama lui probleme. Uneori mă-ntrebcesar- întâmpla dacăl-a opri ii-a zice: — Băiete, ticăaruncicupietredupăsoră-tamaimare? Dar bănuiesccă staa e reabat Căpitanului. Ceea ce un e-n regulă e cătrebuie să gătesc pentru domnia Martha, pentru fratele sorai mea care se ăaflîn casacea arem i uneori, mai ales cânCăpitanu’ e plecat, chiar mă gândesc câtde anapoda e ucrull ăsta. i apoi, păzea! Începsăzboare oalele. Acum am optsprezeceani i-sdestuldemaresă tiu cevreau. Bucătăria asta e casamea ,i oricear- fi, nu plecdeaici-pentru nimeni. Nu-mi pasă cezic.N-am nevoie de hârtile de eliberare. Ele nu-s decâtoocazie pentru Căpitan să scape de inem.

CAPITOLUL TREI Lavinia Când Bele a descoperit sub patul meu păpua pe care o furasemde al Beattie,sa- înfuriat imi-a cerut so- duc mediati în bucătărie. — Dece-aifurat-o?M-aîntrebatMamaMaecândi-am dat-o. Mam făcut micămi-ami băgatdegetul în gură. — Ţi-am ziscă-i me… începuBele. — Bele!oopriMama.Ăsta-ilucrullacareBeattie inecelmai mult, ma mustratea. Neputând săi-suportfuria, am ie tiîn fugăpe u adin spate a bucătăriei i m-am ascuns după grămada de lemne toată

dimineaa.Maitârziu m-am strecuratînapoiînăuntru iam urcat la etaj, unde amadormit a teptând să plece Mama Mae. N-am coborâtpână a doua zi dimineaă,când Mama Maem-a chemat peun ton care nu accepta refuzul. Am coborât căriles încet i le-am găsit pe gemene a teptându-mă alături de mama lor. Beattie a făcut un pas înainte imi-a întins un pachet înfă urat ntrî-o cârpă de bucătărie.Înăuntru era o păpu ă care

aveacodie ro cate icorpul făcut din pânză albă; aveao rochie maro i un or făcut din aceea i pânză debumbac casmauab lui Bele. — Mama i-afăcut-o ie,aspusFanny. Am luatpăpu a temându-mă s-o cred pe Fanny iam privit către Mama Mae. — Acu’ai itucevaaltău,aspusea. Prin iulie nî acela ian mă însănăto sem,i dar emoriam nu-mi revenise. Eram tăcută, darmă încurajau să vorbesc fiindcă găseau acentul meu irlandez amuzant. Vorbeau mereu despre cum arăt. Fany spera căpistrui de pe nasul meu se voruni i a avoicăpăta maimultă culoare.Beattie încerca mereu sămi-ciufuleascăpărul de deasupra urechilorascuite ichiar Bele a avut ceva de spus despre ochi mei ciudai, de culoarea chihlimbarului. Când Mama Mae ela- auzit, mi-a zis sănu-mi fac griji, asigurându-mă că într-o bună zi o să mă regăsesc.Deja îi eram credincioasălui Mama Mae ep atunci itrăiam doarpentru ea. stramPă distana faă de Bele i chiar dacăîmpăream camera,eram cuochi pe ea;avea grijă de mine,dar un se msiea în largul eiîn preajma mea inicieupe ângălea. În timpul zilei, Mama mă încuraja sămă joccu fetele.Mergeam deseori la grajduri, unde muncea Papa George,i aco ll-am cunoscut pe ratelef orl aim mare,Ben. Aveaptsprezeceoni,a ca i Bele, iera chiar mai înalt decât taică-său. Statura lui ar fi putut sămă sperie cuu urin ă, dar -mam îndrăgositde elpe ocl. Ben era socabil irâdea cu poftă, iar eupriveam cu invidie cum le achinat pe surorile uil mai mici.Probabil căi safăcut milă de mine, fiindcă m-a primit epeder în jocul lor, spunându-mi

„păsărică”.„Cum aveam de gând să zborcu degetul în“îmigură? cereasăispun. După ce mi-a spus asta,am avut grijă sămi- in mâinile departe de afă în prezen a lui. După ce im l-au prezentat, singura mea cerere pentru gemene,în fiecare dimineaă,era să mă ducăsăl-vădpe Ben. Fetele mă necăjeau, iar când Bele ela-auzit, m-a întrebat: — ÎiplacedeBen?

De i mi-era jenă,am făcut semn din cap că da.Mi-a zâmbit, pentru prima dată: — Măcaraigusturi,azis. Am începutsă pun deoparte câte pu in din cina mea,iara doua zi dimineaă abia a teptam săi- dau lui Ben cadoul meu. Întotdeauna sa- arătat urprinss i a a pretins că mănâncă cu mare poftă ceiaduceam.Într-o zi mi-a făcut ielun cadou, un cuib de pasăre pe care-l găsise. Nu mi l-ar fiputut cumpăra nimeni, pentru toate bogăile din lume;avea să fie primul din colecia mea de cuiburi de păsări abandonate.L-am a zate uc grijă lângăpatul meu, alături de păpu amult iubită. În după-amiaza când Jimmy, un tânăr ed la colibe, a furat scândura,eu mă jucam cu gemenele la pârâu.Nu tiam să înotăm, a a că ne bălăceam în apă până la genunchi aproapede malul acoperit cu mu chi, stropind în jur iînvârtindu-ne până la epuizare. Ne odihneam pemalcând Fanny a dus degetul la buze făcându-ne semn să tăcem. Am urmărit-o când a pornit-o târâ printre ufit uri ia dat frunzele al o parte casăvedem un tânăr negru, pu in maijos ed ocull unde ne aflam noi, stând ghemuit la umbra cămări. În clădirea aceea, tiam eu, erau unt ăctri brânză idemulte oribudincă,iarprimulmeu gând,când am văzut pieptul dezgolit i slab al bărbatului, a fost că părea înfometat. A privitîn toatepările i,nevăzând penimeni,afugitpânăla următoareaclădire,afumătoarea, unde era inută toată rezervade carne pentru un an. Un miros în epător defum de hicori se strecura afară din clădire,unde era folosit pentru a impregna bucăiledecarnedeporc idevităsărate,carestăteau agăatede grinzi.Fanny iBeattie-auiinut respiraia când omul a deschis u a ia intrat. Beattie a optit căar fitrebuit săfie încuiat ică Papa George avea cheile. Neam- uitatîntr-aco lpână când l-am văzut din nou. A plecat, darnu cu carne.Căra,în schimb, o scândură sub bra. Părea să fie o scândură de duumea de aproape nu metru lungime. S-a adăpostit din nou după clădirea cămări, apoi, după o scurtă

pauză, a luat-o la fugăprin pădure,la vale,către colibe. Am alergatînurmafetelorcânds-au dusdupăPapaGeorge.Lam găsit în arcul gănilor, împreună cu Mama Mae,ajutând-o să prindă o găină.Tocmaicând apăreamnoide după col,a reu tisă prindă una ia apucat-o de picioare,iar asăreap a început să cârâie. — Papa, ipăFannyîn timpceneapropiam,Papa,Jimmydela colibe a mai luat o scândură de al afumătoare. Mama Mae aluatgăina din mina lui Papa is-a îndreptatspre partea din spate a arcului. Toate treiam pornit în urma lor, în timp ce eise certau. — Trebuiesă-ncetezecuasta,sâsâiMamaMae. — Letrebesarea,aspusPapa iaplecat. Mama Maea trântit găina pe blocul de emnl. S-a uitatapoila noi: — N-aivăzutnimic,aspusînaintesă apuceun topormiccu care, dintr-o lovitură, a retezat capul găini. A aruncattrupulgăinipejos,în timp cesângeleîi â neadin gâtul tăiat. Capul zăcea acolo, retezat, în timp ce trupul stătea încăîn picioare,îngrozindu-mă cu aceldans morbid. M-am întors iam luat-o la fugă înspre bucătărie,trecând pe lângă Papa George, care se ducea la afumătoare să înlocuiască scândura. Bele sefla în curteabucătăriei, îngrijindu-se ed un ceaun imens în care fierbea apăpe un foc prinsa afară.Am fost amândouă surprinse când am fugit im-am adăpositprintre ustelef ei. Când a venit i Mama Mae amfost u urată să constatcă găina, pe care ineao ed picioare,nu mai mi caAm. rămas ângăl eBle i m-am uitatcum Mama ascufundatgăina nî apa clocoită.Când a

scoso,-n-a a eptatt săserăceascăisa- apucată-si jumulească penele.Credeamcă e nervoasădar, după ce a scos măruntaiele păsări, m-a chematsămi- arate că înăuntru era un ou perfect format. — Vezi,n-ainiciun motiv să te speri,a spus,Mama doara omorâto găină. Apoimi-adatoulsă-lmănânclacină.Eracăldu încă.

Peste câteva săptămâni am mers cu fetele săle facemo vzită copilor ed al colibe.Gemenele nu aveauvoie sămeargăacolo fără mama lor, dar aFny, deja rebelă,ne-a convins pe mine i pe Beattie s-o însoim. Colibele se aflau destul de departe, nî vale, de-a lungul pârâului. Am sosit dinspre pădure ine-am apropiat debarăci prin spate,unde se aflau oproanele care adăposteaustive de lemne.Barăcile erau construite din bu enit nefinisai itencuii cu pământ. Fiecare avea două u i iun perete despăritor nî mijloc,care mpărîeabaracaîn două locuin e separate.Când am aruncat o privire ntrî-una din ele,camera păreasăfie mică. Întrun col erau stivuite saltele,iar ângălsobă era o oală de fier arem ineagră. Pe perei erau cuie de care erau atârnate linguri de lemn, iar ni et cârpe zdrenuite erau agăate pe o sfoară care se întindea pe toată lungimea încăperi. Sub o ferestruică deschisă ni et mu et bâzâiau iîncercau fără succes săseascăgăfirimituri pe masade emnl cioplit sauîn castroanele de emnl de pe ea. Fanny a zis căacolo locuia Jimmy împreună cu muli lui frai. Numărând pe degte,l-a numit pe fiecare nî parte: — Idaemaică-sa iareatâiabăiei.A zâmbit, inând ridicate asedegete.Am auzit voci de copi ineam- luat după ele.Am trecut pe lângăo serie de barăciduble ipe lângăcâtevagrădini micue.Când am trecut ide ultima baracă,am ajuns ntrî-o curte mare cupământ pe osj. Ceva maiîncolo era o casă ind lemn iar Beattie a spus în oaptă căacolo locuia supraveghetorul, separat de ceilali. — E alb,mi-aspuslaureche. Din mijlocul curi, o femeie nea- salutat strigând: — Ei,ei,iote-le pe Fanny iBeattie. i-a îndreptatspinarea slabă icocotă aia continuat să amesteceîntr-o oală neagră care clocoteape ocf.Ai venit sămâncai? Câiva copi stăteau la oarecare depărtare de ea, privind cu interes. — Nu,mătu ică.Tre’săneîntoarcem degrabă,spuseFanny. — i-astacine-i?măprivibătrânacuochiîntunecai.

— Asta-iAbinia,mătu ică.Beleemămica einouă,a răspuns Fany. M-am uitatla Fany, minunându-mă de noul titlu pe care i-l acordase lui Bele. — Îhî,răspunse bătrâna cercetându-mă cu privirea din cap până-n picioare,înainte să seîntoarcăla treburile ei. A chematdoibăieisăoajutesăiaoaladepefoc is-oa eze alături, săse răcească. Când a luato paletă de emnl ia început să mestecea din nou în mămăligă,a ajuns al mine un miros lăcutp de carne de porc sărată, dar amfostsurprinsăsăvădcăscoate de pe undulf oalei o bucată de scândură. A privit în jur cuatenie nainteî săo scoată i să o arunce nî foc. Nu tiu cum mi-am datseama,dar rame sigură că era o bucată din scândura furată de Jimmy din afumătoare. Ajutată de băiei,a turnat mămăliga într-o copaie de lemn foarte asemănătoare cu cea în care Papa George le dădea de mâncare porcilor. O fată înaltă a turnat lapte bătut dintr-o găletu ă de lemn peste terciul care începea să seîntărească, iar bătrânaleaamestecatcu paletaeidelemn.Le-afăcutsemn din cap copilor, iar aceiatsau- repezit la mâncare.Câivadintre cei mai miciau tottras de rafi mai mari până când au fostridicai în brae sau a zaei ângăl copaie, apoi auînceput toi să mănânce. Uni aveau nite bucăele de lemn cu care luau mâncarea,dar eic maimuli mâncau direct cu mâinile murdare,

← acăîn scurt timp terciul galben a început sădevină maroniu. Când am văzut câterau de nfometaîi, am avut brusc enzasia a ceva inecunoscutb im-am întors cuspatele,mintea mea efiindn încăpregătită pentru unele amintiri.

Ne-am întors chiar la timp pentru cină. În ziua aceea ne puseseră în castroanele de lemn un cartofdulce copt, o bucată zdravănă de uncă fiartă i un tiulete de porumb. M-am sim it vinovată când am începutsă mănânc,gândindu-mă la copipe care iîvăzusem, darfoarte epeder amînceput să mă simt vinovată din cu totul alt motiv, când am auzit-o pe Fanny min ind-o pe Mama Mae în legătură cu programul nostru din dupăamiaza-

aceea. Pe măsură ce se apropia iarna, veama tot mai multe responsabilităi. Fetele au fostduseîn casa mare să învee de la Mama, iar eu am rămas cu Bele. Când Fannynu voia să muncească,Mama Mae o uneap să se aeze nî bucătăriei apoiîi ineao prelegere,astfelîncât săo auzim ieu iBeattie: — Cee-n capu’tău,Fanny?Uiică e tisclavă?Nu te-aiprins că dacăare chef, Căpitanu’ poa’să te vândă oricând? Sau dacă domnia Martha vreasăte cari, te cari? — Io le-a zice pur isimplu că rămân,răspunse Fanny cu neru narei. VocealuiMamaMaetremură: — Ascultă,fato.O să-iziccese-ntâmplăcândîizici„nu“ unui alb. Io am văzut cum tata a fostîmpu catîn spate când sa- urcat pe catârca să plece după ajutorpentru mama când era bolnavă. Era în durerile faceri i ipa după ajutor. Eram chiar acolo când stăpânu’ i-a spus u’l tata săse eadjosde pe catâr. Când tata i-a spus:„Nu, mă duc după ajutor“,stăpânu’ ăl bătrân l-a împu cat în spate.Totce m-am priceput săfac nî noapteaaia a fostsă in mu tele al distană,în timp ce priveam cum moare mama.Când stăpânu’ ăla m-a vândut, a zis că nu-s bună decâtsă muncesc al câmp. i acolo am crescut, muncind din greu lângă Ida,până când bătrâna doamnă Pykem-a adus al casmare ca sohrănesc pe Bele.Nu mi-a luatmult sămi- dau seama ce rebuiet săfacca să rămân acolo.Am muncit pentru doamna Pykeărăf pauză.Nu era nimic ce n-a fi făcut„Da,.doamna Pyke,avei dreptate, doamna Pyke“, tota a, dă dimineaa până sera. Voi săfi i atente la mine,fetelor. Mă portdă parcătot ce-a vreae să-i fac ericf i p-ă tia, la conac.Pentru căvreausărămân acolo imă chinui săvă in i pă voilângă mine. Nu trece ozi să„nuMulspunumesc, Doamne, căm-ai trimis al conac cămii l-ai dat pă Căpitan dă stăpân. tiu că nu-i bine să fii sclav, da’cui săi-spun una ca asta?“.Acu’, Fanny, dacătotmai ai chefsăsfâr ei tvândută, du-te-lîntreabăi pă Papa cum a ajuns aici.Da’pregăte ete,-pentru că o să înceapă să plângă când o să -i povestească ipână la

sfâr tio săplângi itu. Am rămastoatetreicu ochicăscaicând Mamaaterminatde vorbit in-am maispusniciuncuvânt. Ceva maitârziu, în aceea ilună,gemenele mi-au spus cămai sosisecineva, un adult, venit săse lăturea amilieif.Mi-au spus că venea din Anglia,era profesor iCăpitanulîltrimisese ca să-i învee pe copi. Când Fanny adeclarat cănu-i plăceade el, nu-mi amintesc osfi- întrebat de ce. Eram într-adevăr curioasă în legătură cu conacul icu copi care locuiau acolo,dar etelef mi-au zis cănu îi vedeaupreades. Chiar dacă îi vedeau, fuseseră instruite sănu le vorbească, să îi salute doar din cap isă- ivadă de reabăt. Când Beattie aspus i ea că Fanny are dreptate imunca lor nî casăe plictisitoare i neinteresantă, un m-a mai deranjat că eu eram inută la bucătărie. Bele ncepuseî ăs devină maiblândă cu mine,iareu eram din ce nîce mai dornicăsăi-fac pe plac.Era deja sarcina measădau porumbul igrâul la găni, a acă m-am sim it tare mândră în ziua când a avut destulă încredere în mine câtsă mă trimită în arcul gănilorsă duna ouăle.Când Papa George -ma văzut ie ndi din curteagăinilor, a venit înspre mine.Dornicăsă-mi fac reabat fără cusur, am a ezat cu mare grijă co lucu ouă jos,înainte să închid poarta nî urma mea. — Tedescurcibinecugăinile,Abinia,aspus,etiofatăbună. Zâmbetul lui mi-a încălzit sufletul singuratic i brusc am întrezărit o nouă posibilitate: — Papa,am întrebat,Doryefatata? — Da,este,spuseel. — Fanny iBeattiesunttotfeteletale?am întrebat. — Sigurcăsunt,spuse. — Papa,am întrebateu,Beleefatata? — Decemătotîntrebide-astea,copile?aspusel. — Mă întrebam,Papa… am spus,apoim-am oprit im-am uitat la degetul de al picior nî timp cetrăgeam cu elo linie nî praf. — Zi,copile,cete-ntrebai?m-aîncurajatel.

— Potsăfiu ieufatata?am întrebatrepede. Bărbatul înalt, cu umerilai, -ia întors pu in faa de la mine înainte sămirăspundă. — Păi,spuseca icum s-arfigânditbinelaasta,sigurcămi-ar plăcea. — Dar,am spus,îngrijorată că nu observaseasta,eu nu arăt ca celelalte fete ale tale. — Pen’căe tialbă,vreisăzici? Am datdincapcăda. — Abinia, spuse el arătând spre curtea găinilor, uită-te la păsărileastea-. Uneles- maro ialteles- albe sau negre.Când sunt toi pui ori, crezicămamelor itailor le pasăde asta? I-am zâmbit, iarel mi-a pus mâna mensăi ep cap. — Cred că tocmaimi-am făcutrostde încă o fată,a spus, ciufulindu-mi părul, io să-i zic Abinia. Ei, cezicide asta? O să zic:„Mulumesc, Doamne, sunt cel mainorocos“.om! M-am întorsopăind la bucătărie. Bele m-a certat când a găsit un ou spart, iar eui-am promis că voifimaiatentă data vitoare,darîn sufletulmeu fericitnu era loc pentruniciun felde regrete. Într-o noapte pe la începutul lui decembrie,pe o ninsoare u oară,Mama Mae avenit la bucătărie cupruncul Henry, care ipa. Gemenele au urmat-o ineam- a ezat oatet treisă privim cum Bele i Mama Mae îi puneau copilului comprese calde pe picioarele mâinile umflate.Dar elcontinua să ipe sfâ etori. — Fanny,du-tes-oaducipeDory.DomniaMarthaaluattoată ziua din picăturile negre sigur doarme acuma. Unchiu’ Jacobo săaibă grijă de ea ânăp sentoarce- oryD.

Fany a atdso- ai al ugă,fiarMama Mae astrigatdupă ea: — Spune-is-aducă ipicăturilecuea. Când a sosit, Dory a încercat să -i linitească copilul alăptându-l. Dar, din cauza dureri, ela refuzat, începând să- i legencapul înainte înapoii.Dorya început săplângă. — Mama,cepotsăfac? — Nu-iebinecopilului,îispuseMama Maefiiceieimaimari.

Am maivăzutasta,lacolibe.Îidăm picăturisă-llinitim. Mama a luatsticlu a maronie pe care Dory oadusese din casă ia amestecat câtevapicăturiîn apă căldu ă. Doryineacopilul în brae, iar Bele i-a deschis gura i Mama a turnat cu grijă amestecul. Copila ul a tu ti când l-a înghiit, dar spre u urarea noastră în curând a adormit adânc. Maitârziu s-a auzit un ciocănit la u ă ia intrat Unchiul Jacob. — DomniaMarthatecheamă,Dory,aspusel,vreasăteduci acuma. Mama Mae aluat copilul din braele uil Dory, care aîncercat să se mpotriveascăî. — Du-te,i-aspusea,osădoarmăde-acuma. După ce Dory a ie it, Mama Mae i-a arătatUnchiului Jacob manile ipicioarele umflate ale copilului, iar ela clătinat din cap. — N-omaiducemult,aspus. — O să-ifiegreuluiDory,azisMamaMae. — iluiJimmy,aadăugatBele,nu uitai,eletatăllui.Totce vrea esă îivadă peDory ipepruncullui,darnu poatesă se-apropie. Supraveghetorul i-a spus lui Jimmy că dacăse mai apropie de Dory, o să-l vândă. El lucreazăpe plantaie aritrebui săigăseascăo femeie printre cele de pe plantaie,n-ar rebuit să sencurce- cuo fată care ucreazăl nîcasă. — Nu l-a întrebatnimenipă Căpitan dacă Dory poa’să se mărite cu Jimmy? — Rankin zicecă elesupraveghetoru’.Adică efu’,decielzice cine cu cine se mărită,răspunse Mama Mae. Rankin ăsta vrea neapărat săfie nesuferit. Când Mama Mae a observatcă eram încă acolo,gemenele au fosttrimiseacasă, iar eua trebuit să mă duc la culcare,la etaj. După ce Unchiul a plecat, Mama Mae arămas ăs aibă grijă de copil isa- a ezat lângăfocsăsteade vorbă cuBele.Am adormit, lini ită de sunetul vocilor orl oasej i calde. Pruncul Henry a murit în noaptea aceea.A doua zi, devreme, PapaGeorge a adus o scândură pe arec Mama MaeiBele au aranjat un felde saltea.Dorystătea lângă u ă,inând în brae

copilul, lini it acum. Mama se used ânăp la ea: — Dă-mi-l,spuseeaîncet,întinzândminadupăcopil. — Mama,nu.Doryseîntoarsecuspatelelaea, inândcopilul. Papa George s-a apropiat i a cuprins-o pe fiica sa cea mai mare pe după umeri oso .i — Dory,elebineacum,ecuDomnu’.Dă-i-llu’Mama. Încet, Dory iîîntinse opilulc lui Mama. — Mama,poisă-lfacibine? Aifostmereu a a bună cu el, imploră ea. Bele a luat-o pe Doryde bra a dusio- afară.Leam- privit cum trec ep ângălhambariintră în pădure.Ningea,iar ăpadaz acoperea totul cu un vălalb. Mama Mae lea- a eptattsă plece, apoisa- întors către Papa George.L-a a ezat pe Henry ep saltea i apoiau fixatcorpul micu pe scândură cu o âf ei ungăl ed pânză maro.Când au terminat, Mama Mae sa-uitatla Papa.Lacrimile iî curgeaupe afa rotundă. — tiu că-imaibinecăs-adus,aspus,darmi-eteamăcăasta i-a frânt inima lu’ Dory. — O săfiebinefatanoastră,aspusPapa ii-a terslacrimile cu mâna. Gemenele erau acoli plângeau i ele. Eu nu. Mă sim eam goală pe dinăuntru ,icând toi au plecat la înmormântare,euam rămasîn urmă până and, îngrozită de singurătate,am fugit după eipână la cimitirul de ângălcolibe. Am statla adăpostulcopacilor iam privit.Ben stătea lângă micul mormânt pe care-l săpaselângă altele la felde mici, marcate cu pietre în relief. Când l-au coborât ep micul Henry în mormânt, Dorya început să jeleascălung,sfâ etori. Mi cată de

durerea ei, mintea mea parcă mă purtă în altă lume. Era ca i cum a fi ie tidin lumea asta cu toată tristeea ei ia fi intrat într-una maiadâncă,una în care se afla calaltă„eu“,care se pierduse până în ziua aceea.Eram din nou pe vapor, neputând să fac afă tangajului cumplit la cât de ăur îmi era. Trupulînfă uratîn giulgiu era acum celalmameimele.Am privit din nou cum îl coborau, departe,în apa învolburată.Cu

câtevazile în urmă, tatăl meu sesăvâr seila fel; ieltot nîapă ajunsese.M-am uitat nî jurul meu, prin zăpadă,după fratele meu, Cardigan. Am pornit săl- caut, sigură că l-am auzit strigându-mă. Jimmy,tatălluiHenry,m-a găsit im-a adus la bucătărie. Lipsisemtoată ziua. Seara, după ce as -lăsat întunericul, Jimmy se dusesesingur al cimitir săijeleascăcopilul ia dat peste mine în pădure. Mi-au spus căimpt de două zile m-am legănatfără să scotun cuvânt. Până la urmă a venit Mama Mae. S-a a ezatlângă mine pe saltea ilea- spus gemenelor ilui Bele săplece. — Abinia,aspushotărât,cetelegeniaa? Am începutsămălegăn imaitare,agăându-mădeamintirea dureri, a mameimele.Nu puteamsă mă depărtezde ea,arfi fost cacumi a ierdepo- din nou. — Abinia,spuse încercând să mă ină nemicată,spune-ilu’ Mama Mae ed cete egenil a .aMi-a cuprins afa cumâinilei m-a slit so- privescîn ochi. Spunei- lu’ Mama. Abinia, tre’săvorbe i.t Nu te erifa a. Spunei- lu’ Mama. Spunei- carei- baiu’. Am încercatsămăeliberez,având nevoiesămămiccasă-mi linitesc greaa,dar amaM m-a luatîn brae.Strângându-mă la piept, mi-a încetinit mi cările,astfelîncât săsearmonizezecu ale ei. — Mamaosă-iiadurereaasta,aspus. S-a aplecatn îspate, nspirândi adânc i strângându-mă în brae,apoi,cândneam legănatîn faăaexpirat,cu gemetejoase, guturale,toată durerea ep care o aveamînmine. A continuatsăselegeneînainte iînapoi,aducândlasuprafaă toată suferin a care mă măcinase, tot acel comar pe care îl inusemascuns.Am încercatsărespir în acela iritm cu ea,dar n-am putut săscotdecâtnite hârâituri scurte măi sim eamde parcă m-a fiînecat.

— Acu’,ziseea,spune-ilu’Mama. — PrunculHenryeînapă,am spusîn oaptă,îngrozită. — Nu eîn apă,aspusea,prunculHenryecu Domnu’.E într-

un locbun. Acuma râde seioacăjcu ceilali copi ai lu’ Domnu’. Nu-l mai doare nimica.E într-un loc unb. — Mamiameaeînapă,am optitdinnou. — Abinia,mama ta e cu Domnu’,ca iHenry.De fapt,chiar acum îl ine în brae ise oacăjîmpreună. Ascultă, aproape că poisă auzicum râd.Lumea asta nu e singura.E doarca să ne

pregătim pentru cealtă,l să imt cum se fac lucrurile.Uneori, Domnul zice: „Nu, mama aia i pruncu’ Henry sunt mult prea bunica să stea departe de mine.Îichem acasă.“ tiu eu asta, Abinia,a spus,iarbraele-iputernice icuvintele de încurajare m-au susinut. Mama zice căîn vremuri dintr-asteatrebuie savem-încredere nî Domnul. Cumva am reu it să în eleg cemi-a spus Mama Mae, iarinima mea a crezut-o.Regăsindu-mi trecutul, acum mă agăam de această mamă nouă, care puteasămi- ofere viitorul. — Mami! M-am tânguit, mami! Iar lacrimile pe care le strânsesem încă ed când ajunsesem acolo au început în sfâr ti să curgă. Mama e ci,a m-a inil it, mama e cia.

CAPITOLUL PATRU Bele Ca să spun adevărul, când s-a dus,pruncul Henry suferea a a Mamadeare,tcăazis-i maica-maibinevăzutcăaastamurit.lacolibeBiata mereuiseDoryvoia săerminăt-lsalveze,darprost.

Acum ochiluiDorysuntlafelcaaidomnieiMarthacândpierde câte un copil. Lavinia a luat-o razna când a văzut cum îl băgauîn pământ pe pruncul Henry. Când a adus-o Jimmy napoi,î n-am putut să scot nimic de al ea, dar Mama a iutt ceare- de ăcutf. ApoiLavnia -ia amintit că era pe vapor ii-a văzut pe mama ipe atălt eicum au murit iau fostaruncai în apă. Ceo- fi fostîn capul lor sălase nu

copil săvadă a aceva? Acum tiedeundee,din Irlanda,darzicecămama itatălei nu aveaunimic acolo veneauiaicica să-icaute de muncă.Zice căare-un ifrate,Cardigan. Ciudatnume,Cardigan.Darn-o ntrebîmaimulte,vădcă ncăîie greusăvorbească espred el. E greu de crezut ce schimbată e din ziua când i-a revenit memoria, chiar dacă-i caun oricelîncă, sfioasă icu fricăde ott. E foarte important pentru easă- ifacătreburile ,icând termină, mereu mă cheamă să văd.Când îi„Bravo!zic“, zâmbete de lumineazătoată bucătăria. Trebuiesărecunosc,când gemenelemi-au ziscă-iducede mâncare uil Ben, m-am topit de dragul ei. Nu tie căi-dau mai mult casăi-ducă ilui, dar miî vine sărâd când mă gândesc c-am pus amândouă ochi pe acela ibăiat.

CAPITOLUL CINCI Lavinia După ce im-am amintit de moarteapărin ilormei, alte amintiri au început să iasă la iveală. La vârsta aceea nu aveam, desigur, preamuli ani în care săadun amintiri, dar ândc sim eamvreun miros aus auzeam vreun sunet care mă ducea cu gândul la ceva cunoscut, era de ajuns să mă distrugă.Durereamă cople ise i totceputeam faceera săjelescPărin. i meifuseseră buni, chiar dacă nî momentul când ne-am îmbarcatpe vaporaveau probleme. Mami nu voia să plece ind Castlebar, ora lu din Irlanda unde

trăiau părin i ei, dar ati,t care nu-mi amintescsă fi avut rude, era hotărâtsă ne ofere o viaă maibună.Mi-am amintit că se certau destul de des,dar n-am putut săuit câtde mult a suferit mami când tati a murit. i apoiam pierdut-o pe ea.Pentru tot restul călătoriei, m-am agăat cu disperare de ratelef meu. Ultima mea mintirea despre Cardigane neputin a lui de amă ajuta când Căpitanul m-a luat de ângălel, iar eu ipam cudisperare.

Am încercatsă-miu urezsuferin a făcându-mio promisiune: într-o ziaveam să-l găsescpe ratelef meu. Îmi revenisem aproape în întregime ,i chiar dacăîi eram devotată lui Mama Mae,începusem săcaut alinare laiBele.De la moartealui Henry, purtareaeifaă de mine se schimbaseatât de mult, încâtîntr-o noapte,când m-a auzit plângând, m-a adus în patul ei. M-a luatîn brae m-ia mângâiatpe spate până am adormit. Din aceanoapte,mi-a dat de multe ori voie săvin în pat cu ea. Când Căpitanul sa- întors să -ipetreacăCrăciunul acasă, am aflat inoi, la bucătărie,cădomnia Martha revenisela viaă. În ultimele luni, câtimpt Căpitanul fuseseplecat, mese lstăpânei fuseserăservite nî salonul de al etaj, de ângăldormitorul ei.Copi luau cina aco lmpreunăî cuea,darîn rest, mâncaucuprofesorul în camera de studiu. Dar de al revenireacăpitanului ipentru că se apropiau sărbătorile,mese lcăpătaseră un aer estivf ierau din nou servite nî sufragerie. Spre bucuria mea,au adus-o pe Beatie la bucătărie, fiind nevoie de ajutor, iar aFny a rămas să lucreze în continuare în casăîmpreună cu Dory. Toată lumea era ocupată cu pregătirea mâncărurilor pentru sărbători i până i Ben a venit de la grajduri săne ajute.El trebuia sătaie emne,lcareineau aprinse focurile din bucătărie emineurilei de al conac.Eu iBeattie am fostfoarte încântate când ni sa- spus că trebuie să-l ajutăm pe Ben săcare lemnele.Am ie tiîn fugăsăl-salutăm, dornice săîl mulumim.

— Sunteipreamicisămuncii,ne-atachinatel. — Nu-iadevărat,l-am asigurat. Nea- dat fiecăreia câte un mănunchi de vreascuri, iar noil-am implorat: — Maimult,maimult. Nea- umplut braele iar noiam plecatclătinându-ne,hotărâte să demonstrăm câteram de puternice. Dar, când am ajuns la bucătărie,MamaMaelastrigat: — Ben!Ben,iavino-ncoace!

Ben era a ade înalt, încâta trebuit săseaplece ndcâa intrat pe u ă. Apoisaîndreptat ia întrebat zâmbind: — M-aichemat,Mama? Bele sa- întors să arunce o privire,iar Ben a salutat-o cu o mi care a capului. Ea i-a întors salutul ro ndi u or, apoisa-întors rapid cu spatele isaapucat ndinou să cântărească zahăr. Bele era subirică,dar am remarcat ăcatuncicând se aplecasă taie din bolovanul de zahăr, oferea privri un piept generos,care iîdădeaun aergraios.Când m-am uitat la Ben, am observat că ielremarcase staa. — Ben,a spusMama,celefacifetelorăstora,decelepuisă care aa de multe emne?l — Mama,elesuntajutoarelemele,suntmari iputernice,azis el, făcându-ne cuochiul. — Îlajutăm,Mama,am spus inoicu mândrie idornicede treabă, în timp ce enam- apropiat de el. — Ben,râseMama,chiarcătepricepilafemei. — Chiarcreziasta,Mama?chicotiel ioprividirectpeBele. Aceasta se întoarse cu spatele la el,dar hotărârea cu care măcina zahărul era un răspuns destul de clar. — Abinia,să-n eleg că Bele are grijă de tine ca o adevărată mamă?m-a ntrebatîBen. M-am uitat la Bele,care a zâmbit când mi-a întâlnit privirea, apoim-am întors către Ben iam făcut semn din capcă da. — În cazul ăsta, Bele i-a făcut rost de-o fetiă la fel de frumoasăcaea. Un tătic nu-i trebuie? ntrebăÎ el. — Nu,am răspunssigurăpemine,îlam pePapaGeorge. Toiauînceputsărâdă. — Păiele ităticulmeu,m-atachinatBen. — tiu,am spuscu mândrie,e ităticulluiDory,alluiFanny, al lui Beattie i al lui Bele. — Bine-atunci,dacăBeleemămicata iPapaGeorgeetăticul, atunci Mama Maecine maie? — Eaemamaceamare,am spus,surprinsăcănu tiaasta. M-am sim it primită între eicând au început din nou sărâdă

,i chiar dacă numi tiam exactlocul în familie,am început să simt că era ipentru mine ceva acolo. — Ben,a spusMama,aigrijă câtlemunce tipefetele-astea, nu-s decât ni et copila .i — Atunci,copila i,haisă mergem,a spus el,luându-ne de mmă,avem o grămadă demnel de ăratc. — Ben,seîntoarseBelesprenoi,săaigrijădefetiamea. M-a străbătut un fior ed plăcere când i-am auzit cuvintele,iar Ben, fără o vorbă,nea- dus pe sus până afară,unde aînceput să ne egenel pe brae, pe rând, până când am început să ipăm de bucurie. În dimineaa de Crăciun, Fany a venit de la conac cu ochi strălucind. — Marshala primit două cărinoi de pove ti, a spus, i amândoicopi au primit borcăna e cuvopselpensulei pentru pictat. Marshal a primit soldăei iSaly o păpu ăcare seamănă cu ea ialte ialte lucruri. Stăpâna a primit un ragi lung de mărgle lucioase, le ziceperle. Î idesfăcu larg braelei rosti dramatic,privind în sus: — Parcămurisem! — O să moride-adevăratelea dacă nu te mitiîncoacesă ne-aju i, i-a spus Mama,darzâmbea nîtimp cevorbea. Am avutparte de maimultă agitaie la prânz,când au sosit oaspei. Nu mai ăzusemv atâta bucurie din ziua în care ajunsesem acolo.Am privit de al colul casei, împreună cu Fanny iBeattie,cum au venit cai pe alee.Căpitanul stăteala u ă, dar stăpâna a plecat de lângăel ia luat-o la fugăpe scări. A alergat spre trăsură, forându-l pe viztiu sătragăbrusc ed hăuri casă

opreascăcai. U a trăsuri sa- deschis larg ,i cu un ipăt, o femeie asărit directîn braele DoamneiMartha. Au rămas strâns îmbrăi ate mult timp. — Suntsurori,mi-a optitFanny. Căpitanul a coborât reptelet ca săl-întâmpine pe bărbatul scund ichelcare a coborâtmaiapoidin trăsură.Cu elera o fetiă cam deo- seamă cu mine, care purta o haină de un ro u

aprinsi o pălărie cu margini albe.Marshal a privit de pe scări, iar Saly aalergat so- întâmpine pe verioara ei, Meg. Oaspei au intrat iau fostcondu iîn camerele lor casă se odihnească.Noiam privitcum Ben,Papa George iUnchiulJacob l-au ajutat pe viztiu sădescarcetoate cufere.lLa sfâr t,i când

trăsura plină de noroi icai acoperii de spume au fostdu ila grajduri, neamîndreptati noispre bucătărie.Bele iMama Mae munciseră zile în ri ca să pregătească ospăul, iar noi trebuia săle ajutăm. Dupăamiază- amînceput să ducem mmcarea de al bucătărie al conac. Întram în sufragerie pe o u ă lăturalnică, ferindu-ne astfelsă trecem prin salonul unde Căpitanuli domnia Martha îi întreineau oaspei. U lei glisante mari, care despăreau coridorul de sufragerie,erau închise,a acă inoieram separate de ceide la conac. Era doara doua oară când intram în sufrageriei mă minunam de ceea ce vedeam. Dory, Unchiul Jacob i Fany decoraseră încăperea cu plante verzi ivâsc.Ferestrele erau împodobite cu crengue de ilice pline de bobie care se asortau minunat cu elegantele draperii ro i. Pe fiecare dintre pervazurile late seafla câte un bolnu foarte adâncumplut cu amestecul cu miros dulceag,la preparea căruia o ajutasem pe Bele în toamnă punând alături petale uscate de trandafir, levănică, rozmarin i feliu e de măr, peste care presăraserăm scorioară inuc oară. Mirosul lor seamesteca plăcut cu parfumul ramurilor ed pin proaspăt tăiate,care mpodobeauîpolia de deasupra căminului. Două fee de masă albe din damasc, pe care Mama Mae el

călcasecu câtevazile înainte,fuseseră a ezate pe masă. Cea de deasupra părea groasă i densă,ca smântma.Tacâmurile de argint paharelei luceaualături de vasele pe care erau pictate păsări în culori vi. Bele mi-a spus că se numesc păuni i Căpitanul chiar avusesenulu pe plantaie. — Zgomotospăsăroi,abombănitUnchiulJacob. — Da,Unchiule,aidreptate,i-arăspunsBele.Darnu-iaacă

era rumosf i mândru? — Astapânăl-aprinsvulpoiulălabătrân. Unchiul a început să râdă i a maipus un butean pe focul care rosneat. Apoia început săaprindă lumânările. Noiam adus mâncăurile prepraet de al bucătărie,iarMama Mae iBele auînceput să el aranjeze pe masăurmând o strategie precisă, astfelîncât totul săfie echilibrat. La un capăt seafla un jambon afumaturia ,învelitîntr-un ervet igarnisitcu prune murate ipiersiciîn coniac.Bele a a ezat frunze ed magnolie de un verde închis în jurul platoului, iar ângălzaharnia de argint a pus un vased cristal plin cuun sosutei de mu art imiere. ← fost nevoie ca Bele iMama să aducă împreună platoul imens pe care se afla o ucatăb suculentă de carne de vită. Timp de maimulte ore carnea se rumenise pe o frigare,sub care fusese usăpo tavăcucartofiîn care se scurgeasuculde la friptură. Patru platourimai mici, iele cu păuni pictai, fuseseră umplute cu legume ia zatee fiecare pe câte un colalmesei. Mazăreaverde pluteaîntr-un sos alb dens,bulbi mititeide sfeclă ro eiluceaude la untul topit peste ei, de pe cartofii dulcise scurgeamierea, iar păstârnacul alb presărat cu pătrunjelverde aveaun aer estivf. În dreptul loclui stăpânei, Mama a a ezat o supieră aburindă umplută cu supă de stridi, aromată igarnisită curămurele deimbruc verde. Desertul, o budincă de prune consistentă, es afla încă în bucătărie,la încălzit,darpe un bufet,a teptându-irândul,se afla o tavăcu jeleuri ilichioruri dulci. Lângă ea seaflau patru cale itde argint în miniatură, trasede patru capre minuscule, i ele tot din argint. Bele îmi acordaseprivilegiul de a le încărcape

toate cu prăjiturelei stafide. Dory s-a apropiatde u ă în timp ce oinadmiram rezultatul munci noastre. Fusese în salona ul unde se aflau stăpâna i Căpitanul săserveascăvin de Xeres,dei ieu o invidiam pentru ce vuseseacaziao săvadă acolo,eapăreaobosită idezinteresată. Deodată, Saly aintrat pe ângălDory. — Fanny,Fanny, ipăfericită iveniîn fugăsprenoi, inândîn

mină păpu a eicea nouă de porelan. Meg,vinoncoace!Îi ăcuf semn veri oarei ,eicare a eptat la u ă.Fetia sa-apropiat înceti or, în timp ce gemnele studiau atent păpu a lui Saly. Meg chiopăta pu in, dar ceea ce mi-a atras maimult atenia au fost chelario micui pe care îi purta. Părul aten îi fuseseprins cu o panglică mov, dar uni cârlioni seeliberaseră din strânsoare,pufo ,i încadrându-i chipul iîndulcindu-i astfel trăsăturile ascuite.Mi-a plăcut mediati de ea, în ciuda firi ei serioase. — Tuaiopăpu ă?aîntrebat-oFannypeMeg. — Mienu-miplacpăpu ile,răspunseaceasta. — Ţie-iplacpăsările,nu-iaa,Meggie?oîntrebăSaly. — Da,îmiplac,recunoscu. — Areunacarevorbe te,daratrebuits-olaseacasă,ne-aspus Saly. — Unacarevorbe te?întrebăFanny. Meg evenised imidăt din cauza tenaieide care aveparte,dar a făcut semn din capcă da. — imieîmiplacpăsările,am spus,vrândsă-ivinînajutor. Mă privicu atenie prin ochelari. — Cefeldepăsări? — Găinile,i-am spus. — iaivreuna? Am făcutsemncăda. — O grămadă.Sunt lângă grajduri.Le dau de mâncare în fiecare zi ile adun ouăle.Papa zice căo să aibă pui când soîncălzivremea. — Ah,spuseeacujind. Dory enntrerupse:î — DomniaSaly,dupăpu aastade-aiciînaintesăvăa ezaila masă. Când fetele ei eau, Doryi-a optit destul de aret uil Mama: — VinedomniaMarthacudomniaSarah. Când acestea au intrat peuă,am rămas cu ochi căscai, amu ită de surprindere.Cele două femeierau atât de diferite,că

îmi veneagreu săcredcăerau surori. Domnia Martha,zveltă i înaltă, purta o rochie de brocart albastru cu o croială simplă dar frumoasă,iar domnia Sarah era la polul opus,scundă igrăsuă, îmbrăcată într-o rochie de mătase edun ro uviu, toată numai volăna edela taliepână-n pământAveau ifiriopuse.Domnia Martha,tăcută isupusă,aveaun aerelegant, pe când domnia Sarah, plină de entuziasm ivolubilă, păreacapricioasă iagitată. Imediatce avăzut decoraiunile de Crăciun, domnia Sarah a început să chicotească netesu de ncântare,îdar apoim-a observat pe mine, lângă Mama Mae i gemene, i a căscat chio de surprindere.Nefăcându-mi plăcere să fiu studiată în felul acela, m-am ascunsdupă Mama. DarMartha,dragă!Cine… ce…? — tiu, tiu,n-am avuttimp să.Erapevapor.Jamesaadus-o cuelastă-primăvară. — Dragamea,dartrebuiesă-idaio ansă!S-o ineicu. — Sarah,putem săvorbim despreastamaitârziu? — Da,sigur,sigur.Dartrebuiesăîn elegicăsuntuimită. Domnia Martha a pus capăt iscud iei întorcându-se spre Mama Maeimulumindu-i pentru treaba pe care ofăcuse. Apoi ne-a spus să plecăm, dar lui Bele i-a cerut să rămână.Am ascultatla u ă cum domnia Martha a întrebat-o pe un ton sever pe Bele de cenu î iacoperisecapul. Bele a încercat să-i explice că- iscoseseasmauab din cauza călduri din bucătărie,dar a fost redusăla tăcere. — Mereu trebuie să fiiîn centrulaten iei,a spus domnia Martha cu asprime, apoia dat-o repede afară pe Bele când Căpitanul iceilali au început săintre nî sufragerie. A trecutceva timp până când Belenis-a alăturatlamasa de Crăciun, acasă la Mama i Papa.A rămas ristăt până când Ben, în braele căruia stăteam eu, a reu ti ăs-i redea bunadispozie glumind cuea cublândee. După masă ecarefi dintre noia primit câteva stafidei un măr proaspăt din butoiul în care erau păstrate.Papa a spart câteva nuci iBensa- ajutat de caielele pe care el aveaereumîn buzunar

ca săscoată miezul. Unchiul a trebuit săpleceentrup căera din nou nevoie de ela conac,iar cinevaa scos o sticlă de rachiu de piersici, primită în dar de al Căpitan. Mama lea- turnat în pahare celor ari,m inclusiv lui Ben, Dory iBele.După al doilea pahar conversaia sa-însufleit, mă distram ieu, apoiam aflatcă nîseara aceearmau sămergemla o petrecre al colibe.Papa GeorgeBenaui plecat la pu in timp după aceea, nerăbdători săî itermine reburilet. După ce aterminatde spălat vasele,Bele nea- dus înapoila bucătăriepemine ipegemene.A urcatlaetaj icândacoborât am recunoscut-o cu greu. Pe sub alul călduros purta o bluză albă pe care n-o maivăzusem. Volăna lu din jurul gulerului se asorta perfect cu cel de la marginea juponului care sezărea pe sub margineafusteilungi. Părul lung ondulati îi încadra chipul. Eu igemenele am inut toate să-i atingembuclele ungil imoi. Bele azâmbit inea- zis să încetăm, dar ochi eiverzistrăluceau. Nea- dat pieptănul ioglinda eide argint niiet panglică albastră i ne-a spus săle ducem acasăla Mama.Ea iBeattie duceau câte obucată mare de urtăt dulce, care usesef ăcutăf mai devreme. Înainte să plecăm, mi-a spus că noinu trebuia să mâncămdin ea la petrecere. — Dece?am întrebat. — Pentrucănoiam mâncatdejadulciuri,mi-arăspunsBele. Când am ajuns, Mama ncercaî să oonvingăc pe Dory să vină al petrecere. — Vino,puiule,tre’sămergiînainte.Pluscă tiupecinevacare o săse iteu după tine p-acolo, i-a spus. — Chiarnupot,Mama,arăspunsea is-aîntorscuspatele. — Bine,atuncistau aicicu tine,i-a zis Mama i i-a scos orul. — Nu,Mama,nuvreausăpierzidistracia,aspusDory. — Atuncihaicu noi.Staicu mine ineuităm la dansuri,i-a răspuns Mama. Bele aa ezat-o pe Doryepun scăunel. Hai, i-a zis,lasă-mă să-i aranjez ărulp.

I-a scosbasmaua lui Dory ii-a prins o panglică albastră în părul împleit. Când a terminat, i-a inut oglinda săse vadă. Dory -ia privit chipul în ea, apoi faa i sa- încreit iizbucnita nî plâns.Bele sa- aplecat ia îmbrăi at-o. — PrunculHenryefericitacoloundee i tiu c-arvreasăfii i tu fercită, i-a spus. Mama privea scena ,i când am văzut-o tergându- iochi cu colul orului, am început săplângem inoi. i a aneau- găsit Ben iPapa Georgecând au intrat. — Ei,da,azisPapa,femeile-asteachiarcă-sgatadepetrecere, nu-i a ,aBen? — Îhî,chiarcăcântăfrumos,azis iBen. — Cucare-aidăgândsădansezi,Ben? — Cu Mama,eachiuiecelmaibine.S-audedălagrajduri,i-a răspuns Ben. Mama a început sărâdă i -ia erst ochi. — Potolii-vă,băiei,le-aspus. — Eu cred că o s-o aleg pe Dory,a continuat Papa să le necăjească, în timp cei-cuprindeafiiceisale umeri cu braul iîi privea ipulch. Are ochi a ade umflai, cătoată lumeao săcreadă că mi-am găsit o emeief nouă. Am râstoi,până iDoryazâmbit.Apoiam plecatlapetrecere. Era întuneric ifrig.Nu mai ninsese de când îl îngropaseră pe Henry, dar pământul era îngheat, iar frunzele uscate făceau zgomotsub pa ino rit. Mă dureaupicioarele din cauza pantofilor grei, care mă băteau la glezne, dar un era cazul să mă plâng fiindcă seplângea Fany destul pentru amândouă. Mama acertat-o: — Lacolibe-ardaoricesăaibăa apantofi,i-aspus,iareu m-am bucuratcă miî inusem gura. Când am ajuns în vârful deaului, am văzut căla colibe aprinseseră focul. Pe măsură ce ne apropiam, am recunoscut sunetul uneiviori iam auzit oameni care râdeau icântau. În timp ce mergeam prin pădurea ntunecatăî către ocull de unde se auzeausunetele petreceri, mă sim eam în siguran ă între Bele i

Ben, îi ineam pe amândoide mină, cao verigăcare iîunea, carei-făcea fercii. Micul nostru grup a fostîntâmpinat custrigăte de bucurie. Prăjiturile lui Bele au fostprimite cu recuno int ă, iar emeilef au adus ndatăî o bancă ileauinvitat pe Mama, Bele Doryi să se a eze lângă ele.În jurul foclui, o suprafaă întinsă de pământ fusese curăată imăturată ideja câiva petrecărei dansau acolo. Într-un colmai îndepărtat, câiva bărbai cântau muzică veselălainstrumentelucratedeei:doicântau laviorifăcutedin tărtăcue,ali doi la flaute din trestie ialtul bătearitmul în oale icapace cubee oasei. Am rămas lângă Bele până când Fanny iBeattie au venit după mine.Neamapropiatde un grup de copi, dar ies-au tras înapoi, ovăielnici. Erau câtevafetie de vârstă cu noi, dar nu ne vorbeau. Hainele noastre erau diferite, cu siguran ă mai călduroase, ari ele ne studiau picioarele ca i cum nu mai văzuserăniciodatăpantofi. În curând neam- întors ângăl Mama Mae,Bele Doryi. Bele nea- dat voie să luăm câte o înghiitură din rachiul de piersicipe care îl beaufemeile,un dar rar, trimis de la conac cu ocazia sărbătorilor. Ni et meseindlemn ne efuitl erau a ezate una lângă alta ila un capăt bărbai împăreaubucuro idouă ulcioare de whiskey,unaltdardinparteacelordelaconac. Au devenittoiaten icând femeileau anun atcă puicarese rumeneau pe o frigare deasupra cărbunilor încin i erau gata. Imediat, un bărbata înfipto epuăîn cle două jamboane care

fierbeau ilea- scos din apă,apoilea- a ezat ep două funduri maride emn,l aflate de oparte dei cealaltă a unui cazan negru, imens,plin cu fasole pestriă aburindă. Femeile au adus oale cu legume târzi care sfârâiau iau răsturnat ep masămămăligă fierbinte,cu pojghiă arămie isfărâmicioasă. Ali au scosdin cenu afierbinte cartofi dulcicopi, ajutându-sede bee ascuite la un capăt. În cel din urmă, au anun at cătotul era pregătit. Femeile -iau servit întâi pe bărbai, apoi i-au ajutat pe copi. Au insistat ac noi, cei de la conac,să mâncăm cu ei i am fost

surprinsă să îi vădpe aimeifăcând întocmai. i-au pus pori mici, dar amobservatcăfemeile auzâmbit când Bele, Mama i Dory leaulăudatbucatele.Când mi-am pus castronul înapoipe masă,îmi rămăseso bucăică ed ambonjîn el. — Mănâncă tot,mi-a spusBeleîn oaptă,aplecându-secătre mine. Ceva din tonul voci ei mi-a spus că nu era cazul să protestez. După ce aumâncat ifemeile,i-au chematînapoipe copi să termine ce aimrămăsse. Când am văzut câterau de bucuro i, mi-am dat seama căli se ntâmplaî foarte arr a aceva imi-a fost ru nei căBele trebuisesăîmi facăobservaiecasătermin totde mâncat. Vioara a începutapoisă cânte o melodie veselă,iarcelelalte instrumente i sau- alăturat imediat. Câtevaperechi tinere au chiuit isau- ridicat sădansezeCei.mai în vârstă au început să batădin palme,iarcerculdin jurulfoculuis-aanimatrepedecu oameni veseli care dansau. După câteva melodi, scripcarul a strigat: — Cine-are dă gând să ne-arate cum să dansează? George, Mae,hai, arătai-ne voi! — Hai,arătai-ne,au strigat iceidepemargine,începând să batădinpalmeînritmulmuzici. Papa George s-a apropiatde Mama. — Mae,i-aspusfăcândoplecăciune,haisăle-arătăm tinerilor că ncăî maisuntem în stare să dansăm. Ea a ovăit pu in, apoi sa- ridicat în picioare,iar când au ajuns pe ringul de dans,toi au început săi-aclame.Papa a făcut o plecăciune adâncă i Mama o mică reveren ă când a început

muzica vioaie. Papa urma fiecare pas alui Mama i am văzut că sedistra încercând să-i ghiceascămi cările. După Mama i Papa au dansatalte perechi, darnimeni nu s-a bucuratdesuccesullorpânăcândnu le-avenitrândulluiBen i Bele.Ea părea timidă când a făcut o plecăciune,dar, când -ia ridicat privirea ia întâlnit-o pe a lui Ben, acesta i-a făcut cu ochiul. Ea i-a răspuns bătând puternic din picior dândi astfel

startul unui dans dezlăn uit. Leam- auzit pe câteva emeifvorbind, undeva nî spatele meu: — Chiar că-i fie-sa, spunea una dintre ele, se vede după culoare. Dory, care sătealângăMama Mae,a auzit iea.S-a întors cu faa la ele i le-azis: — Beleeofemeiedetreabă,nul-aaleseapetac-su. — tim că-ide treabă,i-a răspuns femeia,ziceam doar c-ar puteasăscape deaici-. — iun’să plece? a întrebat-o Dory pe un ton aspru.Aicie familia ei, sa- născut -ia crescut aici. Auzind tonulluiDory,Mama sepregătea să spună iea ceva, când i-a atras atenia o siluetă slabă iîntunecată care stătea la cevadistan ă, la umbră. Era Jimmy, tatăl lui Henry. I-a făcut lui Dory semn să se apropie i ea aproapecă s-a împiedicat de Beattie,atât a fostde grăbită să-l urmeze. — Aveigrijă,i-a optitMamaluiDorycândaceastas-aridicat săplece. cu Când cei doisau- făcut nevăzui, o femeie foarte slabă, pieleaneobi nuit de nchisăîla culoare,sa- apropiat de Mama. Î i freca burta proeminentă cu mi căriagitate.Fany mi-s spus că era da,I mama uil Jimmy. — Cene facem,Mae? a întrebatea,aruncând o privire peste umăr. Rankin a zis căl- omoară pe Jimmy dacăesmaiapropie de Dory. — O să vorbesc cu Căpitanu’înainte să plece iar,i-a spus Mama, o să-i cersăi-lase sărăsamătura. — ticănu vorsăse-amestecebăieidepeplantaiecu fetele de al conac. ti bine,Mae,a spus daI. — tiu doarcă ă tia doin-au degând să sedespartă,a spus Mama.O săispun că Jimmy e ărbatu’b potrivit pentru Dory. Lu’ Căpitan mereui-a plăcut de Dory. — Dacăede-acordCăpitanu’,lu’Rankinn’osă-iplacă. — Ăluia nu-iplace nicide el,cum o să-iplacă altceva? a întrebat-o Mama.

Conversaia lorsa- încheiat în momentul când, ca icum l-ar fi chemat cineva, Căpitanul sa- arătat la lumina foclui, însoit de cumnatul cel trupe . În urma lor eneauv Marshal i încă un bărbatînalt.Muzicaaîncetat. — Nu vă oprii!astrigatcăpitanul.A ridicatdeasupra capului încădouă ulcioare de whiskey. Mai dore et carevadintre voi? L-au aclamat toi imuzica aînceput din nou. — Ăla-iDomnu’Waters,profesoru’,mi-a optitFanny arătând cu degetul spre bărbatul celînalt care stătea în spatele lui Marshal. Omul aveaun aspectstraniu imi-a atras atenia. Î ia ezase ferm o mână pe umărul lui Marshal iprivea cuun aerarogant la oameni de al colibe lailocul unde se fla. Din când în când se aplecasă-i opteascăcevalui Marshal iam fostimpresionată de cât de necăjit păreaMarshal, chiar dacănu făceanicio încercare săse ndepărtezeîedbărbat. Acum realizezcă, în ciuda faptului că eram doarun copil, mi-am datseama că rofesorulp era un om rău ,ichiar dacănu am în eles sta,a am sim it căMarshal era prins în capcană. — Du-te i-adu-ipeDory iJimmy,i-aspusMamaluiBen,iar ela luato al fugăîn pădure. Căpitanul a privit nî jur până când a dat uc ochi de Bele. Imediat saapropiat de ea. — Bele,aîntâmpinat-oel,etifoartedrăgu ă. — Mulumesc,aspuseaîncet,privindînjos. Căpitanul se itău la Mama Mae,care sătuse ângălBele,dar se ridicaseîn picioare. — Mae,i-aspusel,tu iaităine-aipregătitunospă minunat azi. — Da,Căpitane,arăspunsMamaMae. — Aveitotcevătrebuiecasăsărbătoriicum secuvine? — Avem de-ajuns,Căpitane,aspusMama. — Bun,bun,azisel i,ca icum nu-imaigăseacuvintele,s-a întorsdin nou să-i priveascăpe ceice ansaud. — Căpitane?am auzit-opeMamadinnou.

— Da,Mae,aspuselîntorcându-se. — Căpitane,tre’săvăzicceva.DespreDory. — Mae,aspusel,am aflatdesprebebelu ,mi-apăruttarerău. — Nu asta-iproblema,Căpitane,a spus ea,Dory vrea să se mărite cu Jimmy,care stă aci, la colibe.El e ăticu’t copilului. — Păi,Mae,nu tiu cesăzicdespreasta.Rankin îmiziceacă voiasăîlînsoarepeJimmycu altăfată.Am impresiacăisepare căDoryu-ni potrivită pentru Jimmy. — Cre’căse-n ală,aspusMama. — A acrezi,Mae?aîntrebatCăpitanul. — Credcă-ibinesăsarămătura,aspusMama. iGeorgecrede la fel. — Păi,Mae,tu iGeorgesunteica o familiepentru mine,iar Dory e totul pentru domnia Martha.Cred c-am putea să fim îngăduitori în cazul ăsta.Dar immyJ va trebui să rămână pe plantaie,iar Dory alconac. — Nicioproblemă,aspusMama. — icândvors-ofacă?aîntrebatel. — Câtmairepede,cândziceidumneavoastră,aspusMama. — ticeva,Mae?Dacătu zicicăeoideebună,arputeasăse căsătoreascăchiar aici, în sera asta. E bine a a? a râs el. — E binepentrutoiaa,aspusMama,dardomnu’Rankinn-o să seupere?s — Se-ntoarce peste câteva zile.O să vorbesc eu cu elatunci. Nu-i facegriji, Mae,rezolv eu. i-acum, a spus elprivind în jur, undei- perechea ceaânără?t Din fericire,Ben dăduse de ei. Stăteauamândoilângă Papa George. Mama le-a făcut semn să se apropie i ei au venit,

urmându-l pe Papa George. — Dory,mamatazicecăvreisătemăriicu juneleăsta,aspus căpitanul. Dory plânsese iar. Avea ochi a ade umflai, că abia îi mai putea eschide,ddara datdin capcă ad. — itu,Jimmy,vreisă sarimătura împreună cu Dory? a întrebat Căpitanul.

— Da,Căpitane,azisJimmy,sigurcăvreau. — Cineva să aducă omătură,a strigatcăpitanul,nepregătim deo nuntă. Muzicaa încetat isau- adunattoi. S-a auzit murmur de voci icineva aadus o mătură. — Acum,voi inei-vădemână,i-ainstruitcăpitanul,iareu voi oficia cermonia. Mătura a fost aezată în faa celordoi; Căpitanul i-a întrebat dacăsevor purta bine unul cu ceălalt, î ivor fi credincio i ivor aveamuli copi. Amândoiau zis căda, apoiCăpitanul lea- zis să sară peste mătură.Au sărit inându-se de mână i, când Jimmy saîmpiedicat, au izbucnit toi în râs,chiar Căpitanul. — Eibine,Jimmy,eclarpentru toatălumeacareosăfie eful în familia voastră, a spus el. Astaafosttotul.Belemi-aspuscăeraucăsătorii. — Acum să petrecem!A strigatCăpitanul iapoil-a trimispe Ben la conac săl-găsească pe Unchiul Jacob i săi-maiceară băutură. Muzica sa- pornit din nou iam fost oartef surprinsă când Căpitanul a venit la Bele i-aiîntins mina. — Bele,dansezicumine?aîntrebat-oel. Bele sa- ridicat.Când au ajuns la ringul de dans,celalte perechi sau- dat al o parte,iar Bele iCăpitanul au rămas singuri dansatori. S-a făcut lini e,tiar ceidoi semi cau în ring după acordurile ulburătoaret ale uneisingure viori. Când Bele -la privit, am văzut căaveachipul îmbujorat de al rachiu. Căpitanul sa- uitat la eacu mândrie nî privire,din felul cum o conducea în pas de dans nî jurul foclui, era evident cât de mult o ubeai.

M-am uitatdupă Ben, darnu l-am văzut. Apoil-am văzut pe Marshal. Profesorul plecase iMarshal rămăsesesingur, privind cum dansau cei doi. M-a străbătut un fiorcând am observatura care iseciteape chip.

CAPITOLUL ASE Bele Dacă domnia Martha continuă să mă certe, tot am săi-trântescadevărul în faă într-o zi. Problema e că, dacă fac asta, mai mult ca gursi Căpitanu’ o sămă trimită deaici-. De Crăciun e mereu cel mairău pentru mine. De astamiamintesc cel maibine de pe vremea când trăiam aco,lla conac. i-acum Marshaldoarme în fosta mea cameră. Unchiu’ Jacob tie toată povestea despre mama mea cea adevărată. Spune căodată, Căpitanu’, care avea34 de ani iîncă nu sensurase,-era la Richmond, la târgul de sclavi.Căpitanu’ i-a văzutpetoinecăjind o femeiecarestătea în picioarepeoladă, privind în depărtare ca i cum ea era un copac i ceilali pământul. Căpitanu’ a zis: — Peeaocumpăr. Auînceputtoisărâdă. — Aigrijă,edintreăiacareteomoară-nsomn. Când a adus-o aici, mama căpitanului, Doamna Pyke, era foarte bolnavă.Dar mama mea,ca o negresă ce era, tia să foloseascăplantele de leac,a a că a puso- îndată pe picioare. Căpitanu’ a rămas aicitottimpul ăla ,i ca să vezi, totcampe-atunci am apăruti eu. Dar când m-am născut, mama s-a îmbolnăvit de friguri ia murit. Toi spun despre Căpitan căsa-purtat ca icum ar fi fostalbă.

Pyke,Bencânds-a născutavăzutîncăacelaMamaianMaecu mine,aveaunîn copil1773,deâă,aaa căoamnaadus-Do

la conac ac să ăm hrănească pei mine. Mama Mae rae ofemeie harnică iîn curând îl ajuta pe Unchiu’ Jacob la treburile casei i apoia început să se cupeo de bucătărie.E-adevăratcă iPapa George ucral deja la grajduri. Unchiu’ zice că Doamna Pyke ămiubeaca pe ochi din cap. Bunica mi-a arătatcă mereuavem ceva ed nvăîat, că oatăt umeal are ceva să ne spună.L-a pus pe Unchiu’ Jacobsă ne nveîe să

scriem în arabă il-am ascultat povestindu-ne despre tribul lui, Foulah, idespre Alah al lui. După ce a murit Doamna Pyke,totul sa- schimbat. Câta trăit ea,conacul a fostcasamea. Dory zice mereu că domnia Martha se schimbă foarte mult când Căpitanu’ e acasă,dar elc maimult o surprinde câte de schimbată domnia Martha când e în vzită sora ei, parcă e cu totul alt om. Na văzut-o nicicând a ade ercităf. Lui Doryncăîi-e dorde Henry, darsesimte maibine de când a sărit mătura cuJimmy. Mama ott„Mulziceumesc Domnului, îmi făceam mereu griji co- săi- prindă“.Mama m-a luat inpr surprindere când m-a ntrebatîdespre Ben. — V-am văzutcum dansai,mi-azis, iastaspunemulte. — itu iPapa?Aveipestepatruj’deani itotaadansai. i miemi- spune ceva asta. — Nu mi-airăspunslaîntrebare,Bele,mi-azisMamafărăsă zâmbească. — Poatecă Ben ebărbatu’potrivitpentru mine,i-am răspuns im-am ridicatca săămapuc de gătit. — Bele,aigrijă. ticăCăpitanu’vrea să-idea hârtile,să te elibereze-apoi isăte ducădeaici,- mi-a zis Mama. Nu i-am zis că eu iBenne-am sărutatdeja.Când eram copii, Ben era cel maibun prieten almeu, dar anul ăsta e maităcut i se itău la mine nî alt fel.Îmi vine săzâmbesc,pentru că ieu mă uit la ela a. Odată, când eram în spatele coteului găinilor, m-a prins m-ai strâns nî brae casămă sărute.I-am zis:

— Nu,Ben. A păruta a de supărat,ca icum arfi crezutcă nu-lplac. După aia i-am luat chipul ăla drăgu în mâini il-am sărutateu, a a ed apăsatcă m-a împins al o parte.M-a întrebat: — N-aiideece-mifaci,nu? — Ce,nu-iplacecum sărut?i-am ziseucasă-lnecăjesc. — Bele, tibinecătevreau. i anceput- să vorbeascădespre sărit mătura,dar tunciaam luat-o la fugăspre bucătărie. tim amândoicăîncăde când eram

copil Căpitanu’ spune căîntr-o bună zi o să mă ducă la Philadelphia. i-acum, de câte orivine acasă, Căpitanu’ tot icez să facem planuri.Dar eu plângi-izic: — Maiateaptă,terog,numătrimitede-acasă. El nu tie ce sărăspundă când plâng,a acă pleacă,iar eu rămân aici. Darmereu mă acefsă promit că n-o să ăm ncurcî cu niciun bărbat, iareumăin de cuvânt. Până acum.

CAPITOLUL APTE Lavinia Chiar dacăoaspei au mai stat încădouă săptămmi, eu iBele am avut mereu treabă la bucătărie,a acă n-am maiavut ocazia săne întâlnim cu ei.Într-o seară, chiar nainteî de plecarealor, am auzit fără să vreauo discu ie între Unchiul Jacob i Bele. VorbeaudespredomniaMartha. — Nu tiu ce-osăsefacădupăsărbătorile-astea,azisUnchiul Jacob.Sor-sapleacă,Căpitanu’pleacă iel.O săsteanuma-npat domnia Martha, sigur. Nu iut ceo- fi-n capu’ lui so- asel ngurăsi. După spusle lui, Căpitanul procedase aadintotdeauna,încă de când o adusese acsăca tânără mireasă,crezând că ea o să preia frâiele o isăse ocupe de plantaie a a cum o făcuse amam lui. — Aretreburila Philadelphia ila Wiliamsburg,i-a luatBele apărareaCăpitanului. — tiu,Bele.Da’ar cam fi cazu’să stea maimult p-aici. Domnia Martha habar -nare cum săaibă grijă de ocu’l ăsta.De câte oripleacăel, Dory cezi căo veduândl din ce nîce aim multe picături d-alea. i n-o scapă din ochi pe mititica de Saly. N-are încredere so- asel ecâtd cuDory, a zis Unchiul. — Îiefricărău sănu maipiardăîncăunu’.Mamaspunecănu mai e nî apele eide când a pierdut ultima sarcină, a zis Bele. — Totcezicecăarfivremeasămaisteap-aiciCăpitanu’ isă

vadă ce se-ntâmplă.Rankin ăla nu face deloc treabă bună la colibe niciicu profesoru’ nu mi-e runei. — Care-iproblemacuprofesoru’?aîntrebatBele. — Cevanue-nregulăcuel,aspusUnchiul. — Cevreisăzici?L-aîntrebatBele. — Decetre’să-ncuieu acândîidălecicona ului?Nu tiu ce se-ntâmplă,da’l-am auzit de maimulte ori plângând când am trecut pacolo.I-am spus Căpitanului, da’a zis că are nevoie de cevadiscplină cona u’, că e vremea să-nvee cevasocoteli, ca să seocupe de ocu’lăsta când o fimare. Bele a oftat. — i-arcam fitimpu’săseocupe idetineCăpitanu’. — Eibine,iom-am hotărâtcănu vreau săplec,aspusBele.O sătrebuiască -săispună adevăru’ domnieiMartha. De ceotvrea să mă ducă -daici, nu iut. — Bele,te-aifăcutprea maresă maistai.Domnia Martha a crezut mereu căe ti fata lui Mae,a spus Unchiul. Acuma,când Căpitanu’ tot vine la bucătărie -ii aduce cadou pieptenii panglici, easentreabăcesentâmplă-. E vremeasă-i deahârtilealea isăte aselliberă.Are dreptate,Bele.E timpu’ săte ducăd-aici.

— Toiîmiziccă tre’să plec.Da’voiuitaitoică asta-icasa mea.O săi-zic Căpitanului că ămân,r poate mă măriti cuBen. — Cu Ben!Aigrijă!aspusUnchiulJacobpeun ton aspru. ti că încă de când erai copil Căpitanu’ a avut cu totu’ alte planuri pentru tine. — Ar fi bine să m-apuc să închid pentru noapte,a răspuns Bele,punând astfelcapăt conversaiei.

Când Bele s-a băgat nî pat, m-am strecurat ângăl ea.Se întorsese cuspatele al mine,dar mi-am datseama că lângea,pa a că am început s-o mângâipe spate, a a mcufăcuse i ea cu mine de atâteaori. Nu eram preasigură, totu ,i fiindcăeforturile mele dea- o lini itau părut sofacăsăplângă imai tare. Când au plecat oaspei, stăpâna i-a surprins pe oti prin starea eide veselie.Căpitanul a rămas acasăpână pe la jumătatea lui

februarie,dar de data asta, spre surprinderea tuturor, domnia Martha a rămas binedispusă- chiar idupă plecarea lui. Înainte să plece,căpitanul i-a permis lui Papa săl-aducă pe Jimmy să lucreze cu el al grajduri, ari lui Doryia revenit zâmbetul. Domnia Martha aînceput s-o aselpe Fanny din ceîn cemaides să se ocupe de domnia Saly, iastfelDory petrecea maimult timp cu stăpâna. Am fostsiguridevenireaprimăvericândgăinileauclocitouă i au scospui. Eram foarte ncântatăî. Fanny, forată săsteaîn casă săaibă grijă de Saly, -ia pierdut răbdarea. — Salyaiaedoarorăsfăatămică,ne-aspusea,darn-areu it săne convingă, fiindcă iamt toi cât de multineala fetia cu păr auriu. Spre uimireanoastră, Fanny aapărut într-o dimineaă caldă de primăvară al u a ucătărieibinând-o pe Saly de mână. — DomniaMarthane-adatvoiesăvenim săvedem pui,ne-a spus ea. Belei Mama au schimbato privire apidăr. — icona u’Marshalunde-i?aîntrebatMama. — Învaă,i-arăspunsfetia. — Ce-nvaă,domniaSaly? — Socoteli,aspusea.Areunprofesor,DomnulWaters,darmie ilui Marshal nu ne placede el. Ţie -i place,Fanny?a întrebat, privind în sus către ea. Fany sa-uitatla Mama,surprinsă. — Ce-arfi să mergem să vedem puiăia? a spus Mama Mae repede. Încântată la culme,fetia nea- luat-o înainte.Boneta ceaalbă, atât de mare că abia îi ie eau din ea câiva cârlioni blonzila ceafă, îi tot cădea pe faă, a a că trebuia so- ină ridicată cu braele grăsu e când alerga.Jupoanele albe ise vedeau pe sub marginea rochiei oz,r ari cataramele auri ale pantofilor roz străluceau de parcăluaseră foc. Am prins-o repede din urmă,iar când am ajuns la coteul găinilor, Fanny aduso- pe un petic de arbăi ia puso- săse aeze.

ApoiFannyaintratîn arc i,chiardacăarfipututficiupităde clo că,aînhăat un pui. Saly a a eptatt ăbdătoarer până când Fanny avenit ii-a pus pasăreagalbenă în mâinile ntinseî. — Nu-lstrânge prea tare,a avertizat-o Fanny,poisă-lomori foarte u or a a. Fetia parcănicinu mai respira. — O,Fanny,ea adepufos,a optitea. — Fi’n’că-ipui,d-aia,i-aexplicatFanny. — Ca imine,aspusSaly.Mamaaziscăeu suntîncăpuiul ei.A zis că icând o săvină bebelu ul celnou, eu totpuiul eio s rămân. — Mamataosăaibăaltbebelu ?aîntrebat-oBeattie. — Da,dădu fetiadin cap,unuladevărat. iosăam voiesă-l in în brae,a ami-a zis Mama. i tu o săai voie,Fanny, sa- ofert eacugenerozitate. Am mairămaspu in acolo,darMamane-atotprivitnelinitită până când Fany a conduso- pe Saly napoiîla conac. — O sămaivin,ne-astrigatfetiapesteumăr,pecândîifăceam cumâna din curtea ucătăreib. i s-a inut de cuvânt. Din acea zi, dacăvremea era bună, Fanny ne aduceaetifa, pe care o veaa deacum- în grijă. Leagănul era bucuria cea mai mare a domniei Saly, iar noi toate o împingeam curândul. Marshalnu venea reap esd. Îl vedeamdoar când surioara lui reu easă-l convingăso- deaîn leagăn. Fetia îl adora ieravădit că ielîi eracu adevărat devotat. În primăvar i vara aceea neam- îndrăgostit cu toi de domnia Saly. Era un copil generos,voios ideloc prefăcut. A insistat săaducăcu ea de la conac păpu lei ivasele de jucărie

din porelan iera întotdeauna încântată să le împartă cu noi. Bele erasingura care păstra distan a faă de ea. — Nu-iplacedemine?aîntrebat-oSalyîntr-ozi. Bele sa- uitat al ea iSaly i-a întors privirea cu ochi mari, întrebători. O clipă am crezut că Bele o să înceapă să plângă. Apoiazis: — Ei,sigurcă-miplace,domniaSaly.

E bine,i-a răspuns etifa, căuneori nu pare deloc a a. — Probabilcăatuncicândmădoarecapul,aspusBele. — ipetinetedoarecapul?aîntrebatSaly.Mamaaremereu dureri de cap.Spersăn-am niciodată dureri de capcând mă fac mare. — Sigur că n-o să ai,a spus Bele.Apoii-a oferitcopilului câtevastafide.Bele aprivit-o cum a trecut pe al fiecare dintre noi cu mina deschisă,împărindu-le cugenerozitate, iam observat căfetia o câigasetdeja de parteaei. În vara aceeanu sa- întâmplatpreades caeu igemenele să avem timp liber, daram avut o astfel de dupăamiază- pe la sfârtuli lui august. Neam- a ezat alumbră,în pădure,pe un stratgros de acede pin ineam- apucatsă discutăm noutăile interesante:urma ca tâtaDory câtidomnia Martha să ascăn. — Cum s-aîntâmplatasta?m-am întrebatcuvocetare. Fany anceput- să spună o poveste care m-a uimit. După ce Beattie a confirmat că ucrurilel hiarc a a ăteau,st am rămas oatet treisă medităm în tăcer.Deodată,Fany sa- ridicatîn capul oaseloria întors capul casăpoată auzi mai bine.Imediat după acee,am auzit ieu iBeattie.Am recunoscut toate reitvocealui Marshal, implorând. Când a început să vorbească maitare,am auzit o voce dadult spunându-i să acăt. — Vreisăte-nlocuiesccusurioaratadatavitoare? — Nu,nu,las-o-n pace.O să fiu cuminte,osă fiu cuminte,a spus Marshal. Nu iut care dintre noia fostmai surprins când Marshal a fost împins în lumini ul unde stăteam. A părut u urati în acela i timp înspăimântat sădea de noiaco.l nÎ ochi îngustai ai

profesorului sa- ctit imediat căera neplăcut surprins de prezena noastră. — Eibine,azisel tergându-icolurileguriumede,s-arpărea că avem companie. — Cărai-văde-aici,ne-asâsâitMarshal. Fetele au fugit, dar eu am rămas pe loc, impresionată de suferin a lui Marshal.

— Vino cu noi, i-am spus, trăgându-l de bra, dar parcă prinsese ădăcinir acolo. Domnul Waters sa- apropiat, zâmbind. — Ei,pecine-avem noiaici? Mi-a în ăcatf braul il-a inut trâns,sdar Marshal, într-un acces de furie,l-a tras la o parte pe profesor a iipat la mine să plec.Eram a ade speriată, că ma fugit. Fetele îl găserăi deja pe Papa George la grajduri. Când i-au explicat de ceveniseră la el, nu lea- mai a eptatt să termine,a apucat o furcă ia plecat înspre pădure.Totu ,i înainte săapuce sătraverseze pârâul, profesorul iMarshal au apărut. Marshal l← privit rugător ep Papa când acesta se propiaa de ei. N-am idee ce aspus Papa, dar faa profesorului sa- făcut stacojie. — Băiatulăstae-ngrijamea,a ipatel.Tu nu e tialtcevadecât un cioroide al grajduri. Dacăn-ai grijă, o sajungi-sămuncei tpe plantaie. — Papa,ainevoiede-ajutor? Era Ben, care seapropia cu pas iute dinspre grajduri. Lucrase la forjă, al căldură, ntrî-o zideja toridă. Un or de piele de culoare închisă îi acoperea partea din faă, ca să îl protejezede scânteile care săreau când loveametalul înro ti cu ciocanul. Avea urme negre de cărbune pe faa întunecată i adusese cu el barosulcu carebătea metalulca să îidea formă.Cu umerilui lai ispatele drept, Benaveaun aerde ăzboinicr.

— E-n regulă,Ben.Tocmaiîispuneam omuluiăstuia că noi avemgrijă de Cona u’ Marshal, i-a spus Papa întorcându-se spre el. Domnul Waters -la văzut pe Ben apropindu-seia luat-o spre conac,trăgându-l pe Marshal după el.Bena datsăl-urmeze,dar Papa l-a prins de bra ii-a optit cu blândee: — Ben!Ateaptă! Eu am rămas itânduu-mă la ei, neputând sămi- iau ochi de al Ben, care îl urmărea pe profesor cuprivirea,în timp ce acesta intra în casăOmul. blând pe care îl cuno team eu era complet schimbat ed furie.Ben avea mu chi gâtului încordai. Vorbea

printre din i strân i ivocea îi erade nerecunoscut. — Lasă-măsămăducdupăel,Papa!Lasă-măs-aranjeztreaba asta,a spus Ben. — Nu,Ben!Asta ia teaptă.Dup-aia i-laduce pă Rankin. Rankin o să te-omoare sauo să te vândă i dup-aia o săispună cine tie ce poveste Căpitanului. Domnia Martha tre’să nască zileleastea- iCăpitanu’ a zis co- săvină acasăpentru asta. Pân-atunci, mai binea- eptămt -iavem grijă noiicum putem. După ce apaP l-a convins pe Ben săse ntoarcăîla grajduri, am alergata lbucătărie,unde mă sim eam în sigurană alături de Bele.I-am înconjurat talia cu braelei am rămas ipităl de ea. În noaptea aceea mi-a fost din nou frică de tot. Am rămas trează lângă Bele,încercând să în eleg ce se întâmplase.Nu aveam cuvinte cu care sămi- descriu teama i aveam o senzaie cople toarei căaveasăse ntâmpleî cevaău.r Am fost foarte bucuroasă de o schimbare pentru un scurt răstimp când, la sfâr tuli lui septembrie,Dorya născut o fetiă. Pentru câteva săptămmi, a avut parte de luxul de a lucra la bucătărie,iarmiemi-audatvoiesăleajutcubebelu ul. Au numit-o Sukey iera cu totulaltfeldecâtfusese Henry. Copilul cu pielea întunecată ichipul rotund era ca o păpu ă pentru mine-miiaducea numaibucurie.Mama îi inea ocull lui Doryla conac în ifiecare zine povesteacât e de chinuitor săaibă grijă de domnia Martha, care deja î ipetreceatoată ziua întinsă în pat. — Încăvreodouăsăptămâni iosăvinăbebelu u’,i-aamintit Bele. — imulumesclu’Dumnezeu,Căpitanu’i-a promisdomniei Martha că o să vin-acasă înainte să se-ntâmple asta,a spus Mama.

Fany era deja singura care o avea în grijă pe domnia Saly. Aproapeîn fiecaredupă-amiază o aducea la bucătărie,undenoi ne ucamj cu ea. Fetia se ndrăgostiseî ed bebelu ul lui Dory iera foarte încântată când i se dădea voie să-l ină în brae.Într-o dimineaă nea- luat ep toate prin surprindere când -ia făcut

apariia în curtea bucătăriei, urmată de Marshal. Când l-a tras de mină,iam văzut brăara lucind în lumina soarelui. Fanny stăteastingherăîn spatele lor. Ben venise ed al grajduri casătaie emnel pentru focul pe care Bele îl aprinseseafară. Beattie icu mine îl ajutam din nou bucuroase,cărândlemnelepentruBele,întimpceeaamesteca i pregătea rimap peltea ed mere din aceaoamnăt. — Poate iMarshalsă vadă babalu ul? a întrebat-o Saly pe Bele. — Intrai,i-aspusBele,Dorye-nbucătărie. Marshal părearu nat,i dar s-a arătat doritor săvadă pruncul atuncicând Dory-aladus al u abucătărieicasăi-l arate. — E drăgu ă,aspus,părândsincer. — Mulumesc,cona u’Marshal,i-arăspunsDory. — A a o să fie ibebelu ulnostru? L-a întrebat Saly pe Marshal. După un moment de ăcrte, Marshala scuturatdin cap. — Nu,aspus. — Dece?aîntrebatSaly,surprinsă. — Căn-osăfiea a igata,i-arăspunsel,înro indu-se. — Dareuvreauunbebelu exactcaăsta. — Eibine,nu poiaveaunulexactcaăsta,i-atăiat-oMarshal scurt. Saly aînceput săplângă. — Vreauunbebelu caăsta! Bele a pus deoparte lingura cu care amesteca ia venit lângă Saly, a ezându-se ep vine.

— De unde aifrumuseea asta pe care-o porila mină? A întrebat-o, încercând să-i distragăatenia. Strategia a funcionat. — Tăticu’mi-a făcut-ocadou deCrăciun.Uite,a spusSaly,e chiar el. A întorsminiatura pictată astfelîncâtBelesă vadă maibine. Era montată în aur iprinsăla încheietura fetieicu o panglicăde

catifea roz. — E a adefrumoasă,i-aspusBeleîncet. — Hai,Saly,sămergem. — Mamataosăaibăunbebelu foartedrăgu ,lafeldefrumos ca ăsta, a lini t-oi Bele. — E tisigură,Bele?aîntrebatSaly. — A aosăfie,i-aconfirmatBele. — Vezi,aspusSaly,vezi?Belezicecăosăfieexactcaăsta. Marshal a privit-o lung pe Belei apoi a plecat. Fetia, ghicind că fratele einu era prea fercit, l-a urmat îndată. Fanny a plecat după ei, dareu iBeattie amrămas cuBenlângă tivas ed emne,l privindu-i cum seîndreptau către conac.Saly a ajuns al stejar i sa- cocoat în leagăn. — Marshal! Împinge-mă… a strigat ea, lovind aerul cu picioare.l Marshal nu i-a dat atenie -ia continuat drumul. Fanny sadus al ea, dar fetia a insistat căvoia s-oeadîn leagăn fratele ei. — Marshal!Vino!Împingeleagănul!l-astrigatea. El sa- făcut ăc n-o aude.Apoifetia l-a observat epprofesor stând în picioare la intrareadin spate a conacului ia schimbat tactica. — DomnuleWaters,domnuleWaters,astrigatea,spunei-ilui Marshalsă ăm dea nîleagăn. Marshal sa- oprit isa- uitat înspre casă. L-a văzut pe profesor venind spreel is-a întorscu iu eală cătreSaly.Când a ajuns înapoi la leagăn, l-a împins cuputere fetia aproape căa căzut. — Marshal,astrigatea,maiîncet. A împins-o din nou,maitare.Speriată,Saly a începutsă-l loveascăcu picioarele ia ipat al elsă se oprească, dar ela împins leagănul din nou, ca icum strigătele surorii lui l-ar fi întărâtat. Când Saly a scos un ipăt ascuit, Bele aluato la fugă spre ei. Ben a venit el,ialergând în urma ei. Bele a strigat al Marshal săse preascăoFanny. sa- apropiat de el il-a împins la pământ cu toată fora,dar nu înainte ca el să maiapuce să

împingăleagănul o dată. Leagănul a ajuns sus sa-i oprit pentru o clipă cuo smucitură înainte săînceapă iar săcoboare. Nimeni nu -ia dat eamas dacăfetia căzuse sau sărise din leagăn. Când sa- lovit de pământ sa- auzit limpede opocnitură; a rămas inertă,cu capul dat ep spate icu braele deschise, de parcăar fi vrut săîmbrăi eze crileru. Până ipăsările amu iseră.

CAPITOLUL OPT Bele Prima dată când am văzut-o pe Saly nu mi-a plăcut de ea doar pentru că era cine era.Era sora mea,dar un puteam săi- spun asta. i doar pentru căera albă, pe ean-aveaosmute- nimeni la bucătărie,ca pe mine. Dar astă-vară, după ce-am ajuns s-o cunoscpe copilă, am văzut căi-la felca Beattie,zâmbitoare i dornică să împartă totce are.După câtva timp, anceput- sămi-placăde eam-ami gândit că poate, când o fi maimare, o săi-

spun chiar eucă suntem surori. i-apois-a dus a a,pur i simplu. După ce-a murit, înainte sajungă- doctorul, Mama mi-a zis so- spăl iso- mbracî nî hainele ce lmai bune. — Nu,Mama,terog,pune-o peDory,i-am spus,darea mi-a zis: — Bele, ticât ine Dory la copilu’ăla. i-apoi,arputea să rămână fără lapte de al asta. ApoiMamas-auitatbinelamine iazis: Da’tu totvreiso- facăDory. Bine, o aduc acum. — Nu,Mama,aidreptate.Doarcă nu vreau s-ating un corp care nu mai are viaă-n el. — Nimeninuvreaa aceva,azisMama. Când îi făceambaie,era toată moale caun pui or.Nu-i drept s← bagen-pământ Când i-am spălatbraul, i-am datjos răbara cu chipul Căpitanului. Am băgat-o în buzunar, gândindu-mă că

acum era a mea,dar amînceput să plâng i am scos-o,fiindcă tiam bine căn-o săfie niciodată a mea,a acum traiul la conac n-o să efi niciodată pentru mine.Când a intratUnchiul, plângeam a a de tare că m-am speriatcând mi-a pus mina pe umăr. — Hai,Bele,mi-azis,toimurim maidevremesaumaitârziu. Dar ielaveaochi în lacrimi când am terminat. — Eraun copiltarebun,aziseldecâtevaori.Lasfârit,i-am dat brăara. Sa uitat la ea, apoi la mine.A dat din cap cu tristee, ca icum în elegea tot ecmi- trecea prin cap, apoia puso- în buzunar.

CAPITOLUL NOUĂ Lavinia Au ziscă ipeteledomnieiMartha,cândis-aspusdesprefiica ei, sau- auzit ocmaitde pe plantaie.Imediat ceMama i-a dat vesteaceagroaznică,auapucat-odurerile. Fany, convinsăcămoartealui Saly era numaivina ei, nu se putea opri din tremurat inu-i dădea rumuld lui Beattie.Mama a puso- pe Dory să le ducă la bucătărie isăi-dea lui Fany o înghiitură de rachiu i apoisă rămână cu ea.Papa a duso- pe domnia Saly înăuntru, în timp ce profesorul l-a condus pe Marshal, ocat, în camera lui. Unchiul Jacob iBele au rămas lângătrupul fără viaă al copilei iau a eptat,t în timp ceBen sa-dus după doctor. Nu maieram decâteu so ajut pe Mama când sa născut Campbel. Rămăsesem la u ă,tremurând, ne tind dacă domnia Martha ipa după Saly saudin cauza spasmelor carei- chinuiau burta umflată.Mama m-a chematlângă ea,darcând domnia Martha a scos un altipăt scua it, am înlemnit mi-am acoperit automaturechile cu palmele.Mama avenit la minei m-a apucat de bra. Mi-a optit la ureche: — DomniaMarthatocmaiapierdutuncopil,vreisă-lpiardă i p-ăsta? E it aicicasăm-aju i, da-n felu’ ăsta n-aju i pă nimeni.

Faptul că reu semi so- înfuri pe Mama m-a speriatmaitare decât ipetele domnieiMartha,a acă am apucatimediatcârpa umedă pe care mi-o ntinseseî. — Du-te i terge-ifruntea,Abinia. Înceti or acum, domnia Martha.Nu împingei tare,nu tare… a a. Din câte am aflatdupă aceea,fusese ona eret u oară,dar nî dupăamiazaaceea mie mi s-a părut că domnia Martha s-a chinuit la nesfâr ti. În cel din urmă, bebelu ul a venit. — Abinia,dă-miaa i-acum ia foarfeca itaie-aici.Nu-ifă grji, nu-i faciniciun rău. Bine,acu’ dă-mi pătura. Îmi tremurau mâinile,dar am făcut totce im-a cerut. Pruncul a tu ti isa- înecatcând Mama sa- apucatsăl-curee, apoia început să plângă.Mi-au dat acrimilel de u urare ide mirare, nereui ndi să mă opresc,mi le tot tergeam cu dosul mâini. Mama a înfă ratupruncul întro pătură ii l-a dus mamei lui. — E băiat,domniaMartha.Un băiatmare iputernic,aspus ea. — Nu! Domnia Martha a împins-o al o parte pe amaM cu bebelu ul care plângea cu tot. A întors capul ia închis ochi. — Abinia,vino-ncoa’, ine-l. Mi-a făcut semn cu capul să mă a ez pe nu scaun. Mi-am tras nasul cuzgomot ieami-a poruncit, în oaptă: — Abinia,nu-imomentu’săplângi.Tre’să icopilu’ăsta.Hai. Am nevoiedetine. Am hohotitiar.Hotărâtă să-ifacpeplacluiMama,am întins braelesăprimesccopilul. — Potsă-l in,Mama,am zis. Din instinct, am început să-l legăn înainte înapoiipână când s-a linitit. În timp ce Mama se ocupa de domnia Martha,eu priveampruncul pe care îl aveam în grijă. Findcă î itot agita mâinile prin aer, am putut săvăd cum unghile minuscule devin din vinete,roz.Nu-mi venea să cred că trăsăturile în miniatură

erau adevărate,iar când a deschis ochi m-a privit fix. Guria i se mi ca de parcă ar fiîncercatsă vorbească,iar eum-am sim it dintr-odată cople tăi de ubirei pentruel. Mama a totîncercats-o convingă pe domnia Martha să -iia copilul; de fiecare dată când îl respingea, eudeabia- a eptamt să-l in din nou în brae.Mama a fostu urată când trăsura doctorului sa- auzit. S-a oprit întâi în camera copilor os -vadă pe domnia Saly, apoi a venit, palid la faă, la domnia Martha. A examinat-o, dar nîtotaceltimp ea nu i-a răspuns la întrebări.După aceea, doctorul a luat-o pe Mama deoparte.A scos din geantă o sticlă maronie plină cu un lichid închis la culoare ia instruit-o pe Mama: — ticum se folosesc picăturile,Mae,i-a spus,dă-icâtsă doarmă până… ia ăcutf un gestcucapul către camera copilor. Bebelu ul a început săse gitea doctoruli a venit către noi. — Vatrebuisăaducipecinevadelacolibesă-lalăpteze. tipe cine? antrebatî-o pe Mama. — Fi-mea,Dory,abiaanăscut,i-arăspunsMamarepede,osă-i dea iăstuia.

Doctorul a examinat nou-născtul. Ia ciufulit părul blond ieu m-am întrebatdacădomnieiSaly osăi se arăp la felde drăgu ca allui Dory. Apoi, ocată,mi-am amintit că domnia Saly murise. — Tre’să-l vedei i pe cona u’Marshal, i-a spus Mama doctorului. L-a condus de parteacelaltă a coridorului ia ciocănit la u ă până când profesorul a deschis. Domnul Waters l-a invitat înăuntru pe doctor, darapoia nchisî u a,lăsând-o pe Mama Mae

pe-afară.S-a întors cu un aer orocănosm. La pu in timp după aceea, -ami auzit pe doctor ipe profesor vorbind în timp ce coborauscările.După ce au închis u lei bibliotecii în urma lor, Mama sa- dus să vadă ce ăceafarshaMl, darsa- întors a ispus cădoarme.Apoimi-a luat copilul din brae m-ia trimis soaduc pe Dory. Nu tiu de cenu am ie it prin spate ami luat-o pe u a din

faă.Poate pentru că rămăsese deschisă;cu sigurană eram i dezorientată din pricina traumeisuferite în ziua aceea. M-am oprit pu in pe prispa din faă, mirată de cât edobi nuit arăta apusul în aceazi.Am coborât treptele amifăcut câivapa ,iapoi am rămas loclui, îngrozită de ideeade a trecede colul casei. tiam căacolo se fla stejarul, cu leagănul atârnând de el inu voiam să-lvăd.M-am opritsub fereastra deschisă a biblioteci. Arbu ti ornamentali de sub geam crescuseră înali i, dacă nimeni din cei aflai înăuntru nu avea cum să mă vadă,eu puteam să aud oartef bine ce spunea domnul Waters. — A fostBen,ăla de la grajduri,a spus el.Eln-artrebuisă aibă nicio treabă cu copi, dar separe că nu-l poate controla nimeni. El face egelaici; isănu mai spun căde nu iut câte or l-am văzut dormind în spatele stivei de emnel.Nu tiu de cesa-apucat so- dea în leagăn pe copilă isă-l iîmpingă în felul ăla. Nu cred c-a vrut s-o omoare dar, la cum împingea leagănul ăla, chiar cănu iut cea-fostîn mintealui. Am fugitlabucătărie,cu inten iadea-ispuneluiDorydespre conversaia profesorului cu doctorul dar, când am intrat, am găsit-o pe Doryîncă în stare de oc după moartea fetiei, iar ea mi-a spus să act.Mi-am amintit de ce mă aflam, de apt,f aco.l — Dory,te-achematMama,am spusrepede. Dorysechinuia să prepare cina în timp ceSukey, copilul ei, dădeasemne de nelinite pentru căaveanevoie săfie hrănită ea. — Cee?Cevrea? tiecăam i-a apreamultepecapaici. Am insistat, spunându-ică Mama o chemase la conac să hrănească nou-născutul. Dory sa- holbat almine,a trântit un castron apoi -ia luat în brae copilul ia pornit spre conac,iar eu am urmat-o ndeaproapeî. Nea- întâmpinatplânsetul copilului domnieiMartha.Mama îl ineaîn brae când nea- deschis u asalona uluialbastru, care era lipit de dormitorul stăpânei. Chiar acolo,la cererea lui Mama, Dory aus,pfără entuziasm, copilul domnieiMartha la sân.M-am apropiat, dornică săl-văd minând. În timp ce runculp sugeacu

i

poftă, Sukey aînceput să segitea nî braele uil Mama Mae. — Mama,aspusDory,cum sepoate-a aceva?Henryalmeu s-a dus,micua Saly sa- dus eaiacumi ăsta. i a privit spre copilul ei, care plângea în braele bunici. Apoi s-a uitat furioasăla pruncul pe carel- avela sân. — iăstaaredreptu’săsugăa a. Nu vreausă acf asta,Mama,a spus ea printre hohote de plâns. Mama -ia tras un scaun lângăea. I-a vorbit încet, dar ferm: — Hai,fatamea.Nu uita,treabaastate-ajută ipetine.În felu’ ăsta o să tot băai nevoie de tine aici, la conac.Gata,nu mai plânge. Are ieldreptu’ sătrăiască, la felcamine icatine.Nu-i facebine să plângicând îi daisă mănânce. Nu vreisăi- iasă vorbecăn-ailaptebun.C-apoiimediataducpealta-n locu’tău. Hai, cântă-i un cântec, a a-i prie te aptelel. Mama a legănat-o pe Sukey ânăp sa- inil it. — Îidaiîntâisămănânceăstuia,căarenevoie.Dupăaiaîidai iminuni ăsteia micia ta, a spus ea,îmbrăi ând copilul lui Dory. Ai destul lapte pentru amândoi.Trebe oardsă mănâncimai mult. Dory-a trasi asuln cuzgomot. — O să-ncerc,Mama,aspusea. Eu abia a eptamt să erminet Dory cucopilul domniei Martha casă-l potlua în brae din nou. Mama Maem-a ăudatlpentru treaba unăb pearec o ăcusemf i a zis că a fostfoarte bine pentru cineva de vârsta mea.I-am amintit că deja aveam opt ani. A dat ind cap isa- întrebat uc voce tare cum oare putuse să uite a a ceva. A zis că mă descurcama ade bine cunou-născutul, încâtcredeacă a putea

să stau eu cu el în ziua următoare.Am asigurat-o,plină de entuziasm, căputeam iam luat copilul în brae cumare grijă, în timp ce eaîipregăteacamera chiar în salona ul celalbastru. Supraveghetorul i-a scris uil Ben un permis elai plecat călare săi-dea căpitanului vestea despre moartea lui Saly. A doua zi dimineaă au venit un preotcâivai vecini în trăsuri sauîn căru e.Au adus mâncare,iarMama afost ocupată să lergeacând

la bucătărie,când să vadă ce aimfăceaomnida Martha.Până la urmă, Mama m-a întrebat dacă eram în stare să-i dau medicamentul domnieiMartha când se rezeat.De i îmi era cam teamă săacf asta,voiam ca Mama să ăm audel nî continuare,a a căam fostde acord. Mama a potrivit dozami-ailăsat-o,dându-mi instruciuni precise i asigurându-mă că nu o să rămân singură pentru mult timp, fiindcă Dory urma să vină în curând să hrăneascăebelub ul.

Pruncul dormeaîn pătu ul lui, a acăeu am aruncato privire în dormitor. Când am văzut-o pe domnia Martha mi cându-sei apoideschizând ochi, n-am avut nicio ezitare i-ami dus băutura la pat. A părut că -i dădea seama ce îi dădeam i a băut-o pe toată, cunesa. Apoi i-asprijinitdin nou capulpeperne i,oftând, i-alăsat braelesăcadăîn lături,de-oparte idecealaltăatrupuluislab. I sevedeau încheieturile,unde venele albastre pulsau sub pielea albă. În clipa aceeapărea la felde fragilă ca icopilul einounăscut. Nu purta bonetă, ari părul ro catbogatii încadra chipul delicat. Ochi, verzicaiarba, sau- fixat asupra mea. — Isabele?aîntrebat. i-aîntinsminacas-oapucepeamea, iar eu iam dat voie. Când a închis ochi ieuam datsă lec,p m-a chematînapoi. — Isabele. — EusuntLavinia,am spus. — Nupleca,aspusea. Dându-mi seama câtera de neajutorată, mi-a pierit orice eamăt i am rămas aco ls-o in de mâna uscată i fierbinte.Nu mi-a mai zis nimic,sa- uitat în gol, undeva incolod de mine,până când

ochi i sau- închis a iadormit adânc. N-am fostla slujba care sa- inut pentru domnia Saly n-ami mers nicila nmormântareî dar, după ceva vreme,Bele m-a dus al micul cimitir. Nu era foarte departe de conac,doar la ceălalt capăt allivezii. Zidul de piatră carelîmprejmuia aveao poartă neagră de fier, pe unde amintratpentru ca apoisă en a zăme pe o bancăde emnl. M-a surprins cât era de inil it totul.

— Decenul-auîngropataici ipeprunculHenry? — Aicie numaipentru ceide la conac,mi-a explicatBele. Bunica mea eaici. S-a apropiatde o iatrăp unerarăf mare.A atinso- cumâna. — imamataundee?am întrebat. — Undee iprunculHenry,aspusea. — Cândosămoritu,ausăteaducăaici? — Nu,arăspunseatăios.Ţi-am spus,doarpeceidelaconacîi aduc aici. Apoi a adăugat, casă- iîndulceascăcuvintele:nu iut ce-au să facăcu mine,Lavinia.Poate cau- să mă îngroape sub bucătărie. S-a aplecatca să privească piatra de pe mormântul domniei Saly. — Cescrie?am întrebat,uimită idornicăsăschimbsubiectul. — Saly Pyke,a cititBele i,trecându-idegetelepestelitere, lacrimile au început să-i curgă: Saly Pyke,fiicamult-iubită a lui James iMarthaPyke. În zilele următoare,doctorul a vizitat-o pe domnia Martha de mai multe ori ia dat instruciuni săi se eadîn continuare opium până la întoarcereacăpitanului. — Las-osădoarmă,asfătuit-oelpeMamaMae. — Darbăuturaastaozăpăce tedecap,i-aspusMama. — O sătreacă,alinitit-odoctorul,tudă-i-lîncontinuare. După ce domnia Martha îi sorbea ăutura,btrebuia de multe ori sătreacăpuin timp până săadoarmă la loc.Când era trează se ntorceaîîn vremurile copilăriei ipentru eadevneam sora mai mică, Isabele.În timp ce edicamentulm î ifăceaefectul, de multe ori mă ruga să mă a ze pe pat, lângă ea.Îmi desfăcea cozile

împleite ,i cu gesturinervoase,îmi descurca părul iîl netezea până când se inil eatadormeai. Doryhrănea ispăla copilul, dar cea care lî iubea eram eu. Îl luam în brae de câte ori aveamocazia ,i când eram singură cu el, îl îmbrăi am iîmi lipeam nasul de gâtul lui ca să îi simt parfumul dulce. A doua zidupă înmormântare stăteam în salona ulalbastru,

cu elîn brae.Era treaz i mă privea când, deodată,mi-am amintit de un frate deal-meu, nou-născut, în Irlanda. Unul care murise. — Am să-ispun Campbel,i-am optit,pierdută în amintiri. Campbel, am spus din nou. E itbăieelul meuiubit, am gângurit. Am tresăritcândovocem-aîntrerupt. — Trebuies-ovădpemama. Marshal stăteaîn u adeschisă. — Doarme,am spus. Nu-l maivăzusem pe Marshalde când Saly căzusedin leagăn. Suferin a i seciteape chipul palid, iar mie mi sa- făcut milă de el. — Haisăvezicopilul,i-am spus. Spre surprinderea mea,a venit. — Vezicegrăsu e? Am datdeoparte păturile ca să poată să îivadă braele i picioarele puternice. Marshal -ia învins ovăiala i a îngenunchiatlângă cauns. — Cum îlcheamă?aîntrebat. — Campbel,i-am spus,ca să văd cum sună numele.I-am ridicat un picior:Uită-te al degeeele astea. Marshal a apucat piciorul copilului cu delicatee. — Poisă-lsăru i,i-am spus. — Nu! i-a retras mâna cacumi arfi atins o ucatăb de metalîncins. i-a aplecatcapul iam crezut căo săizbucneascăn îplâns. — Marshal, n-ai vrut să îi faci rău lui Saly, i-am spus, încercând să-l lini esct. Umeri i-au căzut im-a privit neajutorat. Dădeasăspună ceva când mama lui a strigatdin dormitor: — Isabele.Isabele. Marshal a sărit în picioare. — Pecinestrigă?Aîntrebat. — Pemine. — A atecheamă? — Nu,am spus,mă cheamă Lavinia,darmama ta crede că

sunt Isabele. Mama Maecrede ăc esora ei. Faa i-a devenit imai palidă, de ia fi crezut căa aceva nu era cuputin ă. — A ae,aspus,apoiaadăugat,dezgustat:E moartă! Aie it,trântindu aînurmalui. Căpitanul a sosit a doua zi, dupăamiaza-.Dory era în camera albastră, răneah copilul, iar eu stăteam pe marginea patului, lângă domnia Martha.Era gata să adoarmă,iar euîi ineam mâna nî poală. — Martha,aspusCăpitanuldinu ă. Prezen a impunătoare m-a speriat i nu tiam cum să plec mai repe,ddardomnia Martha mi-a strâns mina. — Martha,aspuseldinnou cu ovocespartă,iareu m-am dat la o parte când sa- îndreptat spre noi. Mirosea nespălat ia cai dar, când sa- a ezat ia îmbrăi at-o, ea i-a lipit faa de gâtul lui. — James,a optit i,când a începutsă-istrigefiica,apărut căsuferă din nou la felde aret caîn prima zi. Pe când elîncercasăo lini ească,t am sim it cum lacrimile mă sufocă.

În searurmătoare, arshalM il sa- alăturat părin ilor în dormitor, pentru o cină u oară.Domnia Martha a rămas nîpat, dar ausprijinit-o de perne casăpoată mânca.Mama lea- servit mâncarea,în timp ceeu iDory amrămas nîcamera alăturată să avemgrijă de copil. Unchiul Jacobfăceafocul în cămin când Bele a dat buzna în salona ul celalbastru. — Mama,a strigat,Mama, l-au luat pe Ben!Cheamă-lpe Căpitan! Mama a venit nî fugă împreună cu Căpitanul, urmai de Marshal. — Bele,aspuscăpitanul,maiîncet.Marthaa… — L-auluatpeBen!aspusea. — Ce? Căpitanul a privit către camera soieisale cuun aerprotector.

— L-au luatpeBen!a ipatBele.Rankin icaralisuntcu el chiar acum. Sunt bei toi. Zic căBena omorât-o pe Saly. ocată,Mama sa- a ezatpe scaunul de mătase balstră. — L-au legat ivorsă-lia,aspusBele,trebuiesă-lsalvai,au sălomoare! — Bele,linite te-te,a spus Căpitanul.Ce totzici? De ce ar crede că Ben… Marshal a făcut un pas înapoicând profesorul a intrat nî cameră. Bele sa- ntorsî către domnul Waters: — Tu!aspus.Ziccătule-aispuscăBenaomorât-opeSaly. Profesorul sa- încruntat, neîncrezător. — Ce se-ntâmplă aici? Să-mispună cineva ce se întâmplă,a strigat Căpitanul. Profesorul i seadresă lui Bele: — N-am vorbitcu nimenidespreiubitultău.Nicimăcarn-am fostmartorla accident. Nu pot decâtrepetsă ce mi a povestit cona lu Marshal, iar elmi-a spus că Ben a dat-o în leagănpe domnia Saly. L-am privit toi pe Marshal. Aveau de gând săi-facărău lui Ben. Eu tiam că profesorul min ea.De ce nu a spus nimic Marshal? — Marshal?atunattatăllui. Marshal -ia mutat privireasperiată de al tatăl lui la profesor. — Spuneadevărul,Marshal,i-aspusdomnulWaters. Ochi lui Marshal au continuat să-l fixezee pprofesor. — O să-lomoarepeBen!Beleeraînnebunită.Marshal,terog. Spunei- Căpitanului. Spunei- că utai împinso- pe Saly. Am începutsăsimt ieu spaimapecareosim eaBelepentru

Ben. — Cineîmpingealeagănul?aurlatCăpitanul. — Marshal,mi-ascăpat.L-am văzutcu toi.Darn-avrutsă-i facărău. Am fugitlângăMama. — Bele?aîntrebatcăpitanul.Bele? — Marshala fost,a spus ea.Vă rog,fugiiacolo,au să-l

omoare! Cuvintele eil-au pus pe Căpitan în mi care.L-am privit cum a ie it din cameră ia coborât în bibliotecă, ndeu a descuiat dulapul cu arme. După ce i-a dat lui PapaGeorge o pucă,au încălecatiau dispărut în noapteape care unal plină o făceasă pară albastră. Căpitanul sa- întors la soia lui adormită aproape de zorizilei. M-a trezit când a trecut prin salona lualbastru, unde dormeam lângă pătu ul lui Campbel. Am vrut să mă iau după el i săl-întrebdespre Ben, dar -nam îndrăznit. În schimb am rămas sălprivesc cum merge până la patul cu baldachin, care avea draperile date la o parte.S-a aplecat so- sărute pe domnia Martha, apoii-a scuturat cudelicatee braul, dar ea dormea adânc din cauza opiumului. Când a văzut că nu îi răspunde, s-a ridicat. A privit-o lung, apoi sa- îndreptat către măsua de oaletăt. A ridicatsticla,a scuturat-o ia oftatadânc,a ezându-se pe taburetul de ângălmăsuă. A lăsatsticla din mină dar, când am auzit cum inspiră cuzgomot, mi-am datimediatseama ce aăzutv. În ziua înmormântări lui Saly, în timp ce stăpâna dormea, Unchiul pusese cugrijă pe masăobiectul pe care Căpitanul îl lua acum în mină. Era miniatura care lîreprezenta pe el, iar cinevao desprinsesede al încheietura fetiei. Căpitanul a strâns brăara la piept. Ca icum panglicaroz -ari fi străpuns inima,a scos un geamăti s-a aplecat. Când s-a îndreptat din nou, a dus brăara la buze. Campbela început săse gitea săplângăi.L-am luat în brae iam început sămerg cu elprin cameră până sa- linitit. Când mi-am ridicat privirea, Căpitanul se fla în pragul u i.

— Benebine?am întrebat,nemaiputândsămăabin. Căpitanul m-a privit ca icum era surprins cămă interesa a a ceva. — O să-irevină,aspus. S-a apropiat ,icumi căristângace,mi-a luat copilul din brae. — Cine-lhrăne te?aîntrebat. — Dory,am răspuns.Trebuies-apară.

— Bine,aspus.Cum îlcheamă? — Campbel,am răspuns. — Campbel.Campbel?Arepetatel. Înainte să apuc să spun ceva,săi-explic că eu îi dădusem numele copilului, a apărut Dory. — Ce face Ben? a întrebatcăpitanul.Au reu itsă oprească sângerarea? — Da,aspusDory,dartot ipădedurere. Când a luat copilul de al Căpitan, mâinile iîtremurau. Căpitanul a întrat din nou în dormitorul soiei isa- întors cu sticla de opium. — Du-iastaluiMae,mi-aspus.Spune-isă-idealuiBen. Am luatsticla iam fugit,dornicăsăîlvădpeBencu ochimei. Se uminal de ziuă i Unchiul Jacob seîntorcea de al Mama.M-a salutatcu o mi care acapului când neam- întâlnit pe prispă. Un răsărit strălucitor ep un cer ărăf urmă de nor nundai lumea noastră ceamicăcu o lumină aurie.Fumul se dicarilini itor ind hornul bucătărieilui Bele,iar euam oftat, u urată că urma să înceapă o nouă zi, cu toate activităile de rutină. — E bineBen,Unchiule?am întrebat. Unchiul Jacoba privit în depărtare. — AstadepindedeBen,aspus.Acuma-iefrică.Dacă inefrica asta-n el, nimic n-o să-l mai facăfercit. Dacătrimite fricaînapoi în lumea argă,lva aveadin nou motiv săuptel. Ainspiratadânc i i-aridicatbraele. — Tu icu minesă-ispunem astaluiAlah,azis.Săspunem „Alah,scapă-lpeBendefricaasta“. i-a aplecat capul, apoi l-a ridicat din nou. A continuat să î i ină braele rdicate nî timp ceprivea în jurul lui. — Vedem soarele, vedem copaci, vedem ziua cea nouă. Spunem:„Mulumim, Alah, mulumim că enai-salvatbăiatul“. A maifăcutoplecăciune,în timp celacrimileîicurgeau.Apoi i-a coborât braele i -ia erst chio. Vrând să-ifiu peplacUnchiului,am făcut ieu o plecăciune către soare.

— Mulumesc,Alah,am spus, iaigrijăsă-lasculipeUnchiul Jacob. — E tiobinecuvântare,Abinia,mi-aspus i,înaintes-oiau la fugă către casauilMama,mi-a dăruit un zâmbet. Când am ajuns al coliba uil Mama,l-am auzit pe Ben ipând de durere.Miera a ade eamă,tcă biaa am reu ti să atbla u ăm-i am sim it u urată când Mama a deschis nui mi-a datvoie să intru. I-am dat sticla cu picături iam fugit într-un sufletla Bele în bucătărie,unde mă sim eam în sigurană.Bele avea ochi umflai de plâns,dar mi-a dat ni et aptel mămăligă,iapoimi-a aranjat părul im-a pus să mă spăl. În timp ce ăceaflucrurile astea,am întrebato despre Ben, dar eaa refuzatsămi- răspundă, spunând că o să efi bine nî curând.Find sigură că Ben nu mai era în pericol, mă sim eam u urată i eram entuziasmată.Am continuat să vorbesc vrute i evrute,n -ami povestit despre conversaia mea cu Unchiul Jacob, cea ce m-a făcut so- întreb cine e lahA. Ea mi-a spus că lahA era Dumnezeul Unchiului, a a cum Domnul era al lui Mama. — ialtăucaree?am întrebat-oeu. — Amândoi,aspus,apoim-aprivituimită:N-aivorbitatâtde când e ti aici. Am zâmbit,darnu i-am răspuns.Nu puteam să îiexplic în cuvinte ericireafmea. Benera în siguran ă, iar la conac aveam un bebelu pecaresă-liubesc icareaveanevoiedemine.

CAPITOLUL ZECE Bele Sentâmplă- numairele,una după alta.Maiîntâimicua Saly nea- părăsit, apoi l-au luat pe Ben. Azi-noapte,deniciunde,au apărutsă-liapeBen. icineera-n fruntea lor acăd nu supraveghetoru’, jegosu’ de Rankin?!Patru bărbaiau săritpeBen când a ie itdela porci.L-au legat iau plecatcu caii înainte săaibă timp Papa sauJimmy să-i oprească.

N-am maistatpe gânduri. Am fugit după Căpitan. L-a luatpe Papa cu el iau plecatpe cai. Au ajuns al Ben după ce iîluaseră toate hainele,doar a a, casăibată joc de el. — Cioară,mărturise tesau teomorâm,i-au zis,darBen le-a spus că iat căo să-l omoare oricum, oricear- zice.I-a întrebat: — Ce-am făcut?Ce-am făcut? — Aiomorât-opefetiaaiaalbă,iaurăspunsei. — Nu tiu despre ce vorbii,a spus Ben,dar eil-au pus la pămmt, au început să dea cu picioarele-n el i i-au spus să recunoascăcăera vina lui. — Uite,a zisunuldin ei,folose te asta. ia luatuna dintre caielele pe care Ben le aveaîn buzunar: Folosee astat să-i tai urechea. Asta o să-l facăsăvorbească. Toatălumea tiecălatribunal,cândun negru faceofaptărea, înainte să-i taie urechea i-o bat într-un cui de un copac.A a că asta i-au făcut uil Ben. Iau tăiat oureche ise pregăteausă treacăla a doua, dar Căpitanu’ a ajuns acolo ia tras cupu caîn vârfulcopacului. — Dai-idrumulomuluiăluia,aspusCăpitanu’,eproprietatea mea. Erau toi bei inu voiau să seoprească,dar apaP Georgea ridicat pu ca ise regăteapsătragă. Căpitanu’ a zis: — U urel,George,tu doar inepu caaiacâts-ovadă.Lasă-mă pemine ăs mă ocup. Căpitanu’ sa- dat osj de pe cal isa- dus la ei. Îi cuno eat destul de bine câtsă el spună numele. Rankin a ăcutf un pas nainte:î — Căpitane,doarîmifacdatoriacubăiatulăsta. — Rankin, domnilor, a spus Căpitanu’, mă tem că e o neîn elegre.Omul meun-a ăcutf nimic ăur. Nu voiau săîi deadrumul lui Ben, dar iaut căe proprietatea Căpitanului. Rankin e destul de de eptt cât săiet cătrebuie să fie de partea ăpitanului,C a a călea- spus să sereascăopA .spus căo să-l ajute pe Căpitan sărezolve roblemap acasă. Lui Ben îi roiai sângelde unde îi tăiaseră urechea,a a că

Papa -is sfâ ati căma acaso- înfă oare strâns peste„Benanăr. nu era-n apele “,uila spus Papa„setot învârteaîn cerc iîntreba undei- sunt hainele“. Ben n-a vrut să se urce pe calpână când n-a fost din nou îmbrăcat. Căpitanu’ a luat caul lui Rankin pentru Ben ii-a zis supraveghetorlui săse ntoarcăîpe jos.Toată lumea iat căo să se ăzbuner pe cineva pentru asta. Ben almeu n-a vrut să mă aselsăl- văd, dareu totm-am dus. N-a vrut să se iteu al mine isă deschidă ochi. Am ajutat-o pe Mama săioprească sângerarea, darcând m-am întors în bucătărien-am pututdecâtsăplâng,gândindu-mălacum arată acum. E totBenny almeu, darnu maie aa de rumosf. De ce -iau făcut a aceva? A douazi,când pregăteam cina,Căpitanu’avenitaici iadat a ed perete. — Ce-avrutWaterssăspunăcândaziscăaiuniubit? — Nu tiu,i-am răspunssperiată. Nu l-am maivăzut pe Căpitan a a de supăratpe mine până acum. — VbrbeacumvadebăiatulluiMae?VbrbeadeBen? — Nu tiudesprecevorbe teprofesoru’,am spusscuturânddin cap. — L-a vindeimediatdacămis-arpăreac-apusmânapetine. — Numi-afăcutnimicBen,am spus. — Bele,am amânatpreamulttreabaasta.Îifacactele.Învară o săpleci în nord. O să-i găsesc un so potrivit. N-o săte asl să-i distrugi viaa aici. — Darvreau săstau aici!Asta-icasamea!Aiciîiam peMama ipe Papa. Doryifetele miî sunt cani et surori. — Suntsclavimei! M-am înfuriat. — Uiide mama mea? iea era sclava ta.Tu aducisclavipe vapor.Îivinzi! — Nu,niciodată pe vapor, nu i-am adus euniciodată. — Dari-aicumpărat!Suntaităi.În afarădeRankin,toidela

colibe sunt sclavi. — Tatălmeui-acumpăratpetoi,aspusCăpitanu’,aveanevoie de eicasăpună locul ăsta pe picioare. i it bine căacum am eu nevoie de eicasăcontinui săam grijă de plantaie. Am tras aerîn pieptde câteva ori,încercând să-mimai in gura. — Maiîntâimi-aiziscănu potsăstau laconac.Acum îmispui cănicila bucătărie nu potsăstau. De cere’tsămă totmu i de colo-colo? — Bele,mi-aspuscu ovoceblândă,vreau săaioviaăbună. E itfata mea. Ah!Zicecă-sfatalui,da’tottimpu’ăstaam lucratlabucătărie. — idacă mor mă-ngropi lângă domnia Saly sau jos, la colibe? — Întinzicoardapreamult!Pânălavarăosăam grijăsăpleci deaici-.Între imp,t inete- departe de omul ăla. — Beneunom bun,Căpitane,am încercatdinnou. — Ascultă,Bele.I-am datînstruciuniluiRankin să fie cu ochi pe el. O să treacă la fapte dacă e nevoie.Bele,te avertizez, n-o săfie delocplăcut. — Terog,am spus. — Bele!Ajunge!Abiami-am pierdut… Mâinedimineaătrebuie săplecvreaui să iut căam rezolvat daravera asta. Pentru prima dată mi sa- părut că arată maibătrân decâtcei cincizeci icevade ani pe carei- are. — Iarpleci?A aderepede?am întrebat. — N-am de-ales,Bele,dar tiu căetimpulsăvin isăam grijă de ocull ăsta.

Martha nu poate s-o mai ină a aMarshail… — Profesorulăla nu se poartă cum trebuie cu Marshal,am spus. — Nu vreau să maiaud nimic de Marshal,a spus,ridicând mina. Are nevoie de discplină mai mult decâtde orice. — Dar… — Bele,m-aopritel,gata!Acum promite-micăn-osă-idaivoie

acelui băiat săseapropie- de inet. i eui-am promis.

CAPITOLUL UNSPREZECE Lavinia În dupăamiaza- zilei când s-a întors Ben, am fost din nou trimisă la conac să am grijă de Campbel. Era lini et deplină în casă,iar eumoăiam lângă copil când am fosttrezită de vocea Căpitanului, la etaj. — Undeteduci? — Date fiind împrejurările,considercă arfi maibine să îmi caut de ucrul în altă parte,am recunoscut voceaprofesorului. — Ascultă,Waters,a spuscăpitanul,lucrurilenu stau tocmai bine acum.Nu potsă-mipermitalte probleme în casă.Mâine trebuie săplec ind nou, am un echipajîntreg cucare rebuiet să mă în eleg,un vapor ed descărcat ireparai de ăcutf. Mă întorc în mai pu in de două luni, cu siguran ă înainte de Crăciun. Ţi-a

fi foarte recunoscător acădairămâne măcarânăp atunci. Fiul meu are cu sigurană nevoie de omână fermă.Martha nu poate să aibă grijă de el acum. Maimult, cred că faptul că e a ade indulgentă acreatmare parte din probleme. — Mă simt vinovat pentru felulgre it în care a interpretat moartea uil… a nceputî să spună profesorul. — Aia etreaba fiuluimeu,l-a întreruptCăpitanul,trebuie să învee censeamnăî săfie esponsabilr. — Da,aspusWaters.Măsimtobligatsăvăspun că,încădela sosirea mea aici, a fostevidentă pentru mine nevoia cona lui Marshal de afi ghidat de o mână puternică. Sclavii din casăcei de la grajduriîi in parteabăiatului ,i îmi pare rău cătrebuie să spun asta, de mai multe oriau încercatsăintervină. — O să vorbesc eu cu ei.Cu studile cum stă? A întrebat Căpitanul. — Nupreabine,mătem,arăspunsprofesorul.Nuesteobinuit

cu disciplina,a acănu reu eet săse concentreze pentru mult timp. — Dacă e tidispus să rămâi,îidau voie să folose tiorice măsuricrezide cuvin ă casă-l disciplinezi. Profesorul a ăspunsr după o auză:p — Căpitane,înacestecondiisimtcăedatoriameasăcontinui sălucrezici.aVoi face ot ce-mi stă în putin ă să-l ajut pe cona ul Marshal. — Bine.Bine,arăspunscăpitanul,etimpulsăseocupecineva de el. Apoil-astrigatpeJacob i,cândUnchiulavenit,Căpitanuli-a spus să ducă bagajele profesorului napoiî nî cameră i să despacheteze. — Da,Căpitane,l-am auzitpeUnchiulJacobrăspunzândîncet. În dimineaa când urma să plece, Căpitanul a venit să vorbeascăcuDory iMamaînsalona ulalbastru. — Nu vreau să-imaidailaudanum domnieiMartha,le-aspus el, n-o să- irevină niciodată dacăcontinuă sădoarmă a a. — Doctorulzice că are nevoie de picăturile-alea,a răspuns Mama. — Nu mă interesează ce-a spus doctorul. Eu spun că nu trebuie săle mai ia. — Da,Căpitane,aspusMama. — Mae,aspusel,măbazezpetine.DomnulWatersosă aibă grijă de Marshal. Pe tine te las săai grijă de domnia Martha i de Campbel, a spus,făcând un semn cucapul către eagănl. — Căpitane, spus Mama Mae, trebuie să vorbesc despre Marshal idomnul Wat… Căpitanul a ntreruptî-o.

— Watersafostdeacordsărămână.Marshaletreabalui.Am nevoie ca tu i ceilali să-l lăsai să-i facă treba. — Dar,Căpitane… aîncercatMamasăspună,însăCăpitanula întrerupt-o din nou. — Mae,nu acum.Mi-a spuscă deja aiintervenit ivoi inu sunt de acord cu asta!Lucrurile vorrămâne a a mcusunt până când mă voiîntoarce acasă,deCrăciun.

S-a dus grăbit în dormitor -ia privit soia adormită înainte săplece. După ce aeit,i Mama aîntrebat-o pe Dory: — Cum i-azisCăpitanu’copilului? Dory ridicatadin umeri. — Campbel,am ziseu. Mama -ia încreit faa. — Deunde-ascosnumeleăsta? Dory-ai ăspunsr printr-o grimasă. Eu am tăcut. În curând lucrurile sau- statornicit. În fiecare dimineaă, imediat ce ăm trezeam, eram trimisă săo ajut pe Dory cucopi în salona lualbastru. Când domnia Martha se rezeat ise a aezpe scaun pentru micul dejun, Mama îi schimba a ernuturile,tiar ue trebuia săo ajut pe domnia Martha săifacătoaleta. De ieram mândră de noile mele sarcini, de multe ori nu eram sigură de ce trebuia să facio căutam mereu pe Mama ca să îmi spună.În acelprime săptămâni domnia Martha era teribil de nefericită. Cerea mereupicăturile,dei iMama pretindea căîidă doze ari,m sunt sigură că era hotărâtă să asculte ordinele Căpitanului. Încetul cuîncetul, pe măsură ce ozlde deveneaumai mici, o nouă domnia Martha a început să se arate. Când se plimba prin cameră, de multe ori se preaosăse iteu pe ereastrăf. Prima dată când am văzut-o că s-a oprit aclo,maidegrabă am sim it că plânge ecâtdam auzit-o.Gândindu-mă căîi e dorde Saly, m-am dus lângă ea,fără să maicer instruciuni. M-a privit m-ia

mmgâiatpecap. — DragadeIsabele,aspus. Cu fiecare zi care trecea, îmi era tot aim milă de ea,dar, în acela itimp, sim eam căo trădez ep Bele.N-am în eles iciodatăn pe deplin motivele pentru care Bele era furioasăpe domnia Martha iîntr-o ziam întrebat-o. — O să în elegitotulcând o să fiimaimare,mi-a spusBele. Când e ti la conac,fă ce-i spune Mama. Cuvintele ei mi-au fostde ajutorcăci, până la urmă,Mama Mae

era persoanpe careineam cel maimult s-o mulumesc. Domnia Martha totnu se arăta interesată de Campbel, de i-l aduceaude celpu in două ori pe zi. Când era forată, îl lua în brae,darîn clipa în careîncepea să seagite,îldădea înapoi i cerea săe fiscosdin cameră. Nu a adus vorba despre Marshal până într-o dimineaă din noiembrie,când ela apărut nî pragul u i dormitorului. Eu îi scoteamagrafele din păr domnieiMartha,iar amaM făceapatul. — Bună,Marshal,l-asalutatmamalui,părând sincerfericită săîl vadă. O, doamne,a adăugatmai serioasă,teai- făcut a ade înalt. La treisprezecani eradeja de rat,i iar braele iîerau mai lungi decâtmânecile.Dar nî jurul ochilor ed un albastru intens avea cearcăne ntunecate,îiar părul îi era tuns scurt iinegal, de parcă -il tăiasesingur, fără ajutorul uneioglinzi.A închis u arepede. — Mamă,aspus,apropindu-serepededeea,numaivreau. — Cenumaivrei,dragulmeu?aîntrebatea. — Săstudiez. Aaruncatoprivireînspreu ă. — O,Marshal,aspusea,dar ticătrebuiesă studiezi.Tatăl tăul-a adus pe domnul… ăăă… — Waters!a optitMarshalcuură,îlcheamăWaters. — Sigur,aspusdomniaMartha. — Terog,mamă,aînceputMarshals-oimplore,trimite-măla coală. — Dece-aivreaa aceva,Marshal?UndeedomnulWaters?A întrebat omnida Martha. Vreisă vorbesc eucu el? Îi cere prea mult? — Nu,aspusMarshal,privindcătreu ă.Nu-izicecăam venit săvorbesc cutine. — Unde-iacum? A întrebatMama Mae,în timp ce scutura cuvertura albă. — Aie it,aspusMarshal. — Cu Rankin?l-aîntrebatMamaMaepeMarshal,darprivind-o fix pedomnia Martha.

— Astanu-itreabata!i-arăspunsMarshalînfuriat. — Marshal!aspusmamaluisever,cere-iscuze. — Dece?Oricum,cepoateeasăfacă?Nu-idecâtocioară. S-a înro ti la faă ,idintr-odată, a apucat paharul mameilui i aruncatcu elîn Mama.Ea sa- ferit, iar aharulp a trecut pe lângăea isa- lovit de perete.Domnia Martha sa- ridicat iute i-i prins braul lui Marshal. El a împinso- furios,iar easa- lovit de măsua de toaletă.În încercareade a se găaa de ceva,mâna i-a alunecatpe margineamesei ia dărâmato oglindă de argint, iar obiectele din sticlă iporelan au căzut cuzgomot ep podea. Cumva areu tisăseină ia rămas nî picioare. Marshalsa- calmatîn linitea care aurmat. Când mama sa -ai rosit numele,nevenindu-i să creadă, părea pierdut. Apoia ie ti din cameră,cuun aerde omînfrânt. În seara aceea,după ce ne-am ocupat de domnia Martha,am mers cu Mama la bucătărie să luăm tocănia pe care Bele o pregătise entrup cină. — Haisă mănâncicu noiîn seara asta,a invitat-o Mama pe Bele.

— Mulumesc,Mama,da’credcăosărămânaiciînsearaasta, a spus Bele. — Tesim ibine?aîntrebatMama. — Î-hî,a spus Bele în timp ce freca o pată de pe or.Vine Unchiu’Jacobmaiîncolo. Mama a privit-o atent pe Bele. — TesuperidacăoiaupeAbiniasămănâncecunoi? — Sigurcănu,Mama. — O aduceBenînapoidupăcemâncăm. — E destuldemaresăvinăfugaînapoi isingură. — E-nregulă,Bele,aspusMamaînceledinurmă,făcându-mi semn din cap ăs ourmez. Le-am văzut pe gemene a eptândt pe treptele colibeicând mă apropiam cu Mama.Familia aceasta părea să aparină unei cu totul alte umil faă de ceide al conac,a acă, de ndatăî ce -mam

alăturat or,l am lăsat nî urmă grijile aceilzile.Papa George se întorceade la grajduri, iar eu igemenele am luat-o la fugă să-l salutăm. S-a lăsat pe vine caBeattie săi se rceu nîspate,apoi ne-a întins braele mie ilui Fanny ca să îl tragemla deal.Odată ajun ,inea- lăsat josi sa- îndreptat de spate. — Nue tidecâtuncopilmare itu,l-acertatMama.Acu’du-te ite spală. — Maiîntâivreau un sărut dă la femeia mea, a spus el, întinzându-se spre Mama. Ea l-a împins al o parte,dar nea- zâmbit când ela strânso- în brae. Când am intrat, am fost bucuroasăsă le ajut pe gemene săia jucăriledeperaft.Papas-aa ezatlamasă istăteadevorbăcu Mama,care pregătea pâinea de porumb pentru cină. — Marshalzice că Waters ăla iarsa văzutcu Rankin azi,a spusMama. — Păiiau mâncarea care-ar trebuisă ajungă la ciorile alea amărâte o ivând, aia fac,a spus Papa. — Deunde titu?aîntrebatMama. — Am vorbit cu ei, a spus Papa, nu primesc tot ce zice Căpitanu’ că ar rebuit să primească.Au început să seia ide femeile de al… Mama a privit înspre noi ii-a făcut semn lui Papa să tacă chiar ândc Ben intra pe u ă.Nu-l văzusem de când îl prinseseră i nu eram pregăită pentru ocul pe care l-am avut când am văzutcăeramutilat. O rană întunecată iorbilă luaselocul urechi dar, mai mult decât atât, aveagâtul ifaa atât de umflate pe parteaaceea, încât

mi-a fostgreusă-l recunosc.Mă holbam la el, îngrozită. — Abinia!aspusel,bucurosdesurpriză,înaintesăobservecât eram deocată. S-a dus la băncu a de lângă masă i s-a a ezat, apoim-a chematla el. Eu mi-am băgatdegetul în gură iam refuzatcu o mi care a capului. — Haiîncoa’,păsărică,aspusel imi-aîntinsbraul.

M-a apropiat, împotriva voin eimele.El m-a tras mai aproape cu blândee i -ia întors capul, astfelîncât sănu vădpartea rănită. — Uite,aspusel,sunttotio,Ben. Atuncil-am recunoscut.Cândam izbucnitînplâns,m-aluatîn brae,iareu mam ghemuitlapieptulluilat.Mi-aacoperitcapul cumina lui cea mare m-ia inut la adăpost câtam plâns pentru ceaceîi făcuseră. — O să arătmaibinecu timpul,m-a linititel i,până când Mama aservit cina,reu seideja să ăm calmeze. Am mâncattoiîntăcerepânăcândBenaîntrebatdeBele. — A rămaslabucătărie,i-arăspunsMama.A ziscăvineJacob mai încolo. — DupămasăoducpeAbiniaînapoi,aspusBen,uitându-se la Mama. — Nu tiu cesăzic,Ben,aspusMama,cevanu e-n regulăcu Bele de când a plecat Căpitanu’. Era o noapte întunecoasă,fără lună,dar eu mă sim eam în sigurană nî timp ce mergeam de mână cuBen, după cină. — Tedoarecapul,Ben?l-am întrebat. — Mămaidoare,da’acu’dejaemaibine,aspus. — Vreisă-imaiaducpicături?am întrebateu. — Cum osăfaci?arâsel.

— Păsărică,îimulumesccă aigrijă dămine,da’cre’căosă mă acf ne,bimi-a spus,strângându-mi mâna. Când am ajuns al bucătărie,Bele aie ti ,ievitându-l pe Ben, m-a rast ruscbînăuntru.

— Ce,acu-spreaurâtpentru tine?A întrebatel,apois-aîntors ia plecat, înainte caeasăapuce să-irăspundă. ocată, Bele a strigat după el, dar elnu sa- întors.M-a trimis la culcare dar, mai târziu, când am auzit-o plângând, am coborât din nou. — Ce-aipăit,Bele?am întrebat-o. — Du-teînapoisus,a ipatea,du-te iteculcă.

Am ezitat,apoii-am spuscevace tiam căos-ointereseze. — AstăziMarshala îmbrâncit-o pe domnia Martha iea a căzut. Afuncionat.Beles-aopritdinplâns. — Ce?aîntrebatea. Am repetatceeacespusesem.Bele i-asuflatnasul,apoimi-a făcut semn să mă aez lângă ea. — Vino-aici,mi-aspus.Aa,ceziceai? M-am sim it u urată că uteampsă ovestescp ott. Bele m-a luat de mină în tăcere,împletindu- idegeelt cuale mele. — Aifăcutbinesă-mipoveste tiasta,mi-aspus,privindu-mă, e itde mare ajutor. — Dejaam optani,i-am amintit. — E tipreamaresăte inînbrae?aîntrebatea. Am scuturatdincap,încântată. — Hai,mi-azis. Crescusem de când ajunsesem aco,ldareram totfoarte slabă, acă -ai fostu orsă mă ridice. Mi-am pus capul pe umărul ei i am rămas amândouă ghemuite una ntrî-alta nî faa oclfui pentru mult timp. Stăteamîmpreună cu Doryn îsalona lualbastru ,iîn timp ce Dory îl hrăneape Campbel, eu o ineamîn brae pe Sukey.Era începutul lui decembrie,prima zide ăiatt porci. Am întrebat-o pe Doryedceesagitau a a ed mult toi din cauza asta. Era liber entrup ceide la colibe,mia spus ea, ia eptaut cu nerăbdare să -itermine treburile ca să poată să petreacădupă aceea.Maimult, în aceasăptămână li se adăuga ipu ină carne la poria de mălai care ilse cuvenea.

— iînrestultimpuluimănâncănumaimălai?Am întrebateu. Mi-a spus că u,n aveau io raie săptămânală de carne de porc sărată. proapeA toi la colibe aveau io mică grădină, ndeu cultivau zarzavat, cartofi dulci, mazăre,iar uni dintre ei, mi-a spus ea, aveau chiar icâtevagăini. — Decenuprimescdemâncaredelaconac?Am întrebat. Fusesem destul de des uc Bele nî cămări i iamt câtde multă

mâncare era depozitată acolo. — D-aia,a spus oftând.Are dreptate Bele,chiar că puio grămadă dă întrebări. A aaluatsfâritconversaianoastră.Începusem săobservcă întrebările despre sclavi de la colibe nu erau încurajate ,i chiar dacăun adult ne ăspundearla ele,nu se ims eatocmaiîn largul lui când o făcea. Când bebelu i erau gata pentru somn, Dory mi-a spus să merg la bucătărie săle ajut pe Mama ipe Bele,care deja se pucaserăa de treabă.Eram nerăbdătoare să mă duc, dar nainteî de asta trebuia săgolesc ola de noapte a domnieiMartha.Cu vasul de porelan cu capac în brae,am ie tiprin spate,îndreptându-mă spre cea maiapropiată latrină.Erau două toalete.Cea pentru sclavii care lucrau în casăera în spatele colibeilui Mama. Cea spre care mă îndreptam eu, pe care ofoloseauceide al conac,se afla într-o parte mai retrasă, în spate,lângălivadă. Aeruldin zorizileieraproaspăt irece,iareu eram mulumită că eram afară. Mergeam încet, ăcândf frunzele uscate să fo eascăn sub pa iimei.Când eram destul de aproape câtsă văd latrina,oala de noapte a început să mi se arăp grea,a acă am ezat-o osj ca smă odihnesc pu in. Sub un copac ind apropiere am văzut un măr oru pe care probabil nu-l observase nimeni, cuibărit în frunzele maroni. Îmi lăsagura apă, dar m-am hotărât să îl iau când aveam să mă întorc, ca să îl împart apoicu gemenele.Deodată,am auzit nite sunete necunoscute venind dinspre atrinăl. Mi sa- părut că recunoscvocea lui Marshal, dar sunetele pe care el scotea mă speriau. Din instinct, m-am ascuns după gardul grădini. M-am a ezat pe vine iam privit printr-o crăpătură dintre scânduri. U asa- deschis,iar nî prag a apărut profesorul. Apois-a întors cu spatele,a lovitcu piciorulceva ceseafla pe podea ii-a spus să seridice.Într-un felsau altul, iamt că era Marshal. M-am ascuns când bărbatul sa- uitatde urj împrejur i nu am avut curajsă maiarunc vreo privire până când nu a ajuns la conac.Am a epatt să intre în casă, apoiam alergat cugrijă

până la latrină.Când m-am uitatînăuntru, am datde Marshal, pe umătatej dezbrăcat, a ezat pe os,jîntr-un col. Păreaconfuz, i când i-am rostit numele, a părut că nu mă aude. Nu tiu din ce motiv, am fugit afară săaduc mărul, pe care il-am oferit. — Uite,Marshal,ia-l,am spus. Părea că nu mă aude. I-am luatmâna i am încercatsăi- pun mărul în ea, dar degeelt uil refuzausăîl apuce. — Ia-l,Marshal,mănâncă-l,iareu măducsă-laducpePapa, am spus. Văzând cătotnu răspunde,am mu catobucatădin măr ii-am băgat-o nî gură. — Mestecă,i-am zis i,cândam văzutcămăascultă,i-am pus din nou mărul în mână.O să vin înapoicu Papa,i-am spus l-i am lăsatacolo. Am gonitprin livadă,am trecutpelângăgrădini iprin spatele bucătăriei.Dupăceam datocolhambaruluipentru porumb,mam oprit. Eram atâtde ngrozită,îîncâtnu mă maiputeammi ca. Ajunsesem încurteaundesetăiau porci.Am rămasprivindfixla unul, deja mort, agăatde un picior deasupra unui vas cu apa clocoită. Mai încolo era încă unul, legat de o prăjină, cu burta despicată.Când am văzut încăunul, căruia i se scurgea sângele din gât într-o oală a ezată dedesubt, am sim it cămă clatin. — Abinia!Cecau iaici? beeafurioasăaluiBenm-atrezit. M-a scuturatde meriu până când am reu it să mă concentrez la cemi- spunea .el — Du-teînapoiîncasă,nu-ipentrutinelocu’ăsta,mi-aspus. — Papa?am ziseu. — Ces-a-ntâmplat,Abinia? — Papa?am spus.Unde-iPapa? — E cuRankin. Ben m-a tras în spatele hambarului. S-a lăsatpe vine ca să poată să-mi întâlneascăprivirea. — Ce-aipăit,Abinia? m-a întrebat.Decevreisă vorbe ticu Papa?

— Marshal,am spus.Nu sesimtebine.E lalatrină inu poate să seidicer. Nu spune niciun cuvânt — Ce?aîntrebatBen. — Profesorul,am spus.Îitrăgea uturiacolo. Expresia lui Ben m-a speriat mi-ia amintit de ziua când venisedelagrajduricubarosulînmină.A privitînjurullui. — Nu te duce după Papa,e cu Rankin.O sa am io grijă de Marshal. Dute icheam-o pe Mama,en- bucătărie.Trimiteo- la mine. Când Bena uatl-o al fugă,am pornit ieuspre bucătărie.Când am intratîn curte,am văzut din nou bucăi de carne din porci tăiai. Dar aici rivelip eat nu era atât de înspăimântătoare. Femeile de la colibe tăiau bucăi de carne proaspătă i le pregăteaupentru afumat ep nite scânduri lungicare serveau dreptmese de lucru. Am văzut-o pe Mama Mae al una dintre mese, muncind irâzând alături de celalte femei. S-a întors puin nervoasă când am tras-o de bra dar, când mi-a văzut expresia, sa- aplecat către mine. — TecheamăBen,am optittare. — Ben?apărutnedumerită,apoialarmată. — E cuMarshallalatrină,am spus. Profesorul l-a rănit. Mama Mae a lăsatferăstrăul cu care lucra,s-a dus până la Bele ii-a optit ceva, apoi a luat-o la fugă. Era recutt de ora zece când sa- ntorsî Mama,iarpe chip nu mai aveanicio urmă din veselia de dinainte.A traso- pe Bele deoparte ii-a spus cevaînainte săseîntoarcăîn grabă la lucrualături de clelalte emei,f iar după aceea a devenit iBele serioasă.

— E bineMarshal?am întrebat. — Benstăcuel,aspusea. M-am sim it uurată să aflu că Marshalera în sigurană cu Ben, de iîmi era clar călucrurile încănu stăteau bine.Totu ,i

curând după aceea, aFny mi-a distras atenia. Îi revenise complet i ne făcea din nou pe mine pei Beatie sărâdem de poznele ei. Mai întâi a luat o limbă de porc dintr-o găleată isa-

strecurat prin spatele nostru, delectându-secu strigătele noastre de dezgust. Apoi a găsit două urechi de porci ilea- înfipt între codiele mpleiîte.A durat cevapână când am observaturechile de porc atârnând peste ale eiîn timp ce ăteastîn cadrul u i. — Fanny,etidă groază,a spusBelescuturând din cap,dar am văzut că zâmbea ărăf săreav. — Eee,nu-iaacă-ifrumoscândtoatălumeasădistrează? Rankin, supraveghetorul, seuita la noidin cadrul u i, dar nî privirearăutăcioasăi se teacicutotul altcevadecât amuzamentul. uviele lipicioasede păr cărunt îi atârnau pe umeri, iar hainele maro îi erau pline de sângede al tăiatul porcilor. Î i ineadegetele mari înfipte în talia pantalonilor am iputut să vădfoarte clar mizeria pe care o aveasub unghile lungi. A privit-o pe Bele din cappână-n picioare,apoia început să meargă de colocolo- prin bucătărie. — Îlcautpe Ben ăla.Mă bucursă văd că nu se-ascunde-n bucătărie,aspus. — DomnuleRankin,potsăvăservesccuceva?AîntrebatBele. — Unde-a-nvăatocioarăcatinesăvorbeascăa adefrumos?a spus el. Vbrbe ti aproape ca o femeie albă.La dracu’, de fapt aproape că arăi ca o femeie albă. Acum în eleg de ce vrea Căpitanul săteină pentru el. Bele l-a privit de parcăar fifostun gândac.Când a trecut pe lângăelîn drum spre u ă, ela prinso- de bra. — Ei,n-am vrutsătesperi,aspus. Bele -ia fixat cu privireamina care iî ineabraul până când el i-a datdrumul. — Am ogrămadădătreabă,aspusea. — Speram că vreisă bem ceva împreună diseară.Poatedupă petrece?ra spus el, făcându-i cuochiul. Ea a ie it. — Ei,da,e o cioară cu preten i.Sarputea să fie nevoie s-o aduc eucupicioarele pe pământ pu in. Nu credei? Adatcupumnulînmasă iastrigatdinnou: — Nucredei?

Noi am tresărit, iar ela izbucnit în râs. — Da,aatrebuiesăfiefemeile,să tiecine-i eful. Mama Mae aintrat ia părut surprinsăcăîl găste acolo,de i euo văzusem totdând târcoale pe ângăl uă. — Ooo,domnu’Rankin,măbucursăvăvăd aci-n bucătăriela noi. — Îlcautpefi-tu.Unde-iBen?Niciurmă deeln-am văzutde ceva vreme,a spus el. — Domnu’Rankin,nu mă mirdăloccă nu găsiioamenidă-i căutai. Avei atâteapă cap, cănu iut cum apucai săle acefi pă toate.Tre’săvisăpară tare ungălziua. — Chiarcăelungă,aaprobatel. — Foarte bun supraveghetor suntei,să tii,a spus Mama. Căpitanu’ a făcut treabă tare bună când v-a adus aci. George iî zice ot timpu’ cătare bine vădescurcai. — Eibine,Mae,măbucursăaudasta. Mama sa- apropiatde ulcioarele cu rachiu pe care Unchiul le adusese pentru petrecerea din seara aceea.A deschis una, a turnat din lichidul de culoarea chihlimbarului într-o cană ii-a oferit-o lui Rankin. — Munciiaadămult,căcred cănu v-arprinderău nited-ăsta, a spus. A acceptatbăuturacu un zâmbet,abăut-odintr-oînghiitură, apoii-a ntinsî cana uil Mama Mae ca să-o umplei din nou. — Mae,tuchiarcă ticum săfacifericitunbărbat,aspusel. După ce aterminat ia doua cană,saîndreptatde spate ai oftat. — Ei,acum trebuiesă mă-ntorcacolo,a spus. ticum sunt ciorile astea. Îi la isinguri un minut nui fac altcevadecât să steadegeaba. — Aveidreptate,domnu’Rankin,aspusMama. A a teptatpânăcând afostsigurăcăaplecat,apoiapus-ope Fanny săstea ed pază alu ă,a găsit o băncuă isa- a ezat pe ea cuun gest exagerat. — N-am vremepentrua aceva,aspus,da’osăstaujospentru

toi ăia d-afară. Sper căDomnu’ n-o sămi- facă ce i-a face io ăluia. Maitârziu în acea dupăamiază,-Bele nea- adus să gustăm ceva bun, jumări crocante,pe care le adunaseîn timp ce opeat slănina de la porci tăiai. Leam- mâncatcu poftă. Nea- spus că avea să ne maiaducă la cină,când avea de gând să prepare mămăligăcujumări pentru toi ceide al colibe. — Mămăligăcujumări? Îmi plăcea cum sună. — E ceamaibună,aspusBeattie. — Amestecă jumările cu mămăliga, a terminat Fanny de explicat. — Mmmm,auspuseleîncor. Când a început să se însereze itreburile din curte erau pe sfâr te,ieu iBeattie am fosttrimise la conac să o ajutăm pe Dory. Toată dupăamiaza,bucăi de carne proaspătă de porc se rumeniseră deasupra foclui. Cartofii dulci useserăf copi nî cărbuni, ari Bele, utatăaj de Ida, prepara cantităi uria e de mămăligă cujumăripe oculf din bucătărie. Mama avenit la noiînainte să plecăm. — Unchiu’Jacob stă cu cona u’Marshal.Ben stă p-aproape, în cazăcDory sauUnchiu’ au nevoie dă el. După ce ermint aci, vin săstau iocu copi icu domniaMartha, -atunciosăputei săvenii ivoi cu Doryla cină ila petrecere. A a că am plecatcu Beattie, inându-ne de mină,fericite că aveamsă en întoarcem repede. Conacul era umbrit, din ce nîce maiîntunecatîn lumina care se împu ina, iar când am intrat in sapărut otult de o lini et

înfrico toareă.Unchiul Jacobaprinsese lampăo pe coridorul cel lung,dar pâlpâia iarunca ni et umbre lungi, negre;am ezitat, încăinându-ne de ânăm. — S-oluăm lafugă,am optiteu. — Mama a zissă nu alergăm când suntem aici,mi-a răspuns Beattie ottîn oaptă, a acăam pornit încet, dar am grăbit pasul pe măsură ce receamtpe ângălcamerele goale întunecoase,i ale

căror u ise căscau înspre coridor. După ce amurcatprimul rând de repte,tam auzit vocea fermă Unchiului Jacob. — Am ziscăstauaicicubăiatu’,spuneael. Am continuatsăurcăm,darmaiîncet. — Eurăspunddeel,aacătoteuosă-iportdegrijă. Era domnul Waters.Păreaatâtde urios,fcămi-a venit sămă întorc din drum de rică,fdar eattieB m-a tras ed mână.Când am ajuns la ultimul etaj, profesorul tocmai încerca să îl împingă pe Unchiul Jacobla o parte dar, chiar atunci, Ben a apărut din camera lui Marshal isa- oprit în cadrul u i. — A a cum zice iJacob,o să stăm acicu cona u’Marshal până sentoarce-Căpitanu’. — În casa asta conduc cioroi? A iînnebunitde tot? a spus profesorul, făcând un pas napoiî. Bennu i-a răspuns,dar, în ciuda lumini foarte slabe,am văzut căochi îi scânteiau. — Tu chiarnu te-nveiminte,nu?A spusdomnulWaterspeun ton tăios.Mă întreb ce ărerep o să aibă domnul Rankin despre treaba asta. S-a întors cuspatele,dei ndatăî ce acoborât scările,Bennea-optit tare: — Ducei-vădupăDory!Spunei-is-oaducăpeMama. Când am deschis u a salona ului albastru, parcă ma pă tiîntr-o altă lume.Încăperea era lini ită, dar nu cufundată în tăcere, cum era restul casei.i aicierau lămpi aprinse,dar uminal lor era caldă iuniformă. Obiectele din cameră, de culoareafilde lui ialbastre,reflectau lumina foclui din cămin itoată camera mirosea levăn ică ia nou-născut. Copi dormeau, Campbelîn pătu ul lui, iar Sukey ep osalteaa ezată pe podea.Muzicade al petrecear de afară seauzeaîncet, iar prin fereastra închisă am văzut un foc de tabără care lumina ca o baliză în curtea bucătăriei. — A adormitîn sfârit,ne-a optitDory,caretocmaiie ea din dormitorul domnieiMartha. A avut o zigrea, a totauzit porciăia

guiând …i — Dory,Dory,aspusBeattie,alergândcătreea. — ,ais-otreze ti.Ce-aipăit? Înainte caBeattie sătermine de explicat, Dory junseseaejadla ă. — Mă-ntorcrepede.Luaicopiîn braedacă-ncepsăplângă,a spus ea. Chiar când a ie t,iCampbela început săse gitea.Eu iBeattie neam- apropiatîn grabă de pătu ul lui ,icând am văzut căavea scutecele ude,mi-am datseama că trebuia schimbat. Sigură pe mine, -lam dezbrăcat de pijama i, mândră de noile mele cuno int e,i-am scos ntâiî scutecul din lână de deasupra, apoi i lam desfăcut i i l-am datdeoparte ipe cel de dedesubt. Cu o mână l-am ridicatde glezne cuceialtăl am strecuratsub elun scutec curat. Chiar dacă în cameră era destul de frig,î iagita picioruelîn aerul rece ipăreasăsebucure de libertate.Eu i Beattie am chicoit, cercetând împreună lucrurile care făceauca fetele să fie altfel decât băie i.i — N-a vreasăam lucrulăla,aspusBeattiecuseriozitate. — Nicieu,am răspuns,strâmbându-mă. — Arată de-a dreptu’ caraghios, a spus ea, iar eu am încuvin at. Neam- apropiatmai mult, să rivimp cuatenie. Ca icum atât ar fia eptat,t parteamasculină atât de diferită sa- îndreptat deodată ia trimis nî aer nu jetcao fântână, direct în feele noastre.Am sărit amândouă în spate,cu un icnet. Când privirile ni sau- întâlnit, am izbucnit în râs iapoi neam- chinuit să ne stăpânim hohotele care au urmat. De fiecare dată când

reu eam să ne linitim, una dintre noifăceaun gest menit să amintească ce sentâmplaseîurmaui alte hohote de râs.Neam-revenit când am auzit-o pe domnia Martha strigându-mă. — Du-tetulaea,aspusBeattie,ioosă-lîmbracpeCampbel. — Isabele! m-a întâmpinat domnia Martha în timp ce se ridica. Ascultă, a spus,inându-i mina pâlnie la urechea îndreptată către ereastrăf. Cinevaipă.

— Nu-inimic, am repetat eu cuvintele pe care Mama ile spunea ereum. E o petrece rnî curtea ucătărieib. — Aha,a zisea,apoimi-a spussă îitorn un pahardevin de Xeresdincarafadepemăsu adetoaletă. A golitpaharuldintr-o răsuflare,apoia începutsă bea din al doilea, cu înghiiturimici. — Ascultă,aspusdinnou.Nuauzi? Ţipăcineva. Mi-a statinima când am auzit ieu ipetele.Imediat mi-am dat seama căera vocea lui Dory. Am ie it din cameră pe tăcute,am trecut pe lângă Beattie,care îl inea în brae pe Campbel, iam ajuns în partea cealaltă a holului, unde am început să bat uc putere al u acamereilui Marshal. — Ben!Ben!am strigat,iaru a s-a deschis imediat.Dory e afară istrigădupă tine. Fără săezite,Ben sa- îndreptat în grabă către scări, nu înainte să apuce un ciocan. — Tudu-teînapoilacopi,mi-aordonat. irămâiacolo. Când m-am întors nî camera ei, domnia Martha o chema pe Mama Mae. — Unde-aplecat?aîntrebat,nervoasă. Am linitit-o spunându-ică era pe drum, sperând din tot sufletul să efi adevărat. Domnia Martha a pus osj aharulp de vin gol ,i dând păturile la o parte,m-a anun at cătrebuia să se u ureze. Am scos ola de noapte de sub pat, am ajutat-o să se ridice,apoi m-am întors cuspatele nî timp ce ofolosea. Când a terminat, am acoperit oala i am împinso- la loc sub pat, întrebându-mă cine oare o adusese din livadă, ndeu o

lăsasem eu în aceadimineaă.Când am ajutat-o săse ntoarcăîîn pat, am văzut că domnia Martha mergea cu pa inesiguri. S-a ezat pe perne a iprivit în jurul eiîn cameră. — Vreisă-ispuiluiJacobsămaipunăunbu teanpefoc? — Potsăîlpuneu,am spus im-am dusrepedela emineu. — Mulumesc, Isabele. Vino să stai cu mine, m-a invitat, făcându-mi semn să mă a ezpe pat, lângă eaSunt. bine copi? a

întrebat cuo vocerecapăreadeja obosită. — Da. — S-aîntorsJames? — Încănu. — Nupleca,amurmurat. Ochi i sau- închis nî timp ce ncăîspuneacevanedeslu ti. Am rămaspânăcândam fostsigurăcăaadormit,apoiam ie it din nou în salona lu albastru. Am luat-o prin surprindere pe Beattie,care selegăna pe scaunul de mătase lbastrăa. M-a privit vinovat. — E a adefin,aspus,netezindmătaseacumina. N-am apucatsă îi răspund pentru că Dory a datnăvală în cameră. Avea o privire îngrozită i âfâiag. Nasul iî sângera, pătându-i bluzasfâ atăi pe care-o ineastrânsăpeste piept. — Duce-i-vădupăMama,ne-a optitîn grabă.Ducei-vădupă Papa, ducei-vă, ducei-vă! Am luat-o la fugă pe scări.Pe întuneric,aproape că ne-am împiedicat edBen, care stătea pe treptele prispeidin spate.O clipă am crezut că problema serezolvasedar, după felul în care nea- zorit să lîaducem pe Papa,mi-am datseama că ucrurilel nu stăteau bine. Oameni erau încăla masă, dar uzicienim începuseră deja să cânte icâiva copi, printre care iFanny, dansau. Papa era în capul uneimese ungi,l turnând în pahare din carafa de rachiu. Neam- îndreptatspre el, dar -aml văzut pe Rankin a ezat hiarc alături, pe o bancă. mA schimbat direcia i am alergat la bucătărie,undele-am găsitpeMama Mae,Bele iIda,carese pregăteausă ucăd al masăurta dulce.

Beattie a început să bolboroseascăceva,dar Mama a în eles destul cât sătreacăimediat la fapte. — VOi două rămânei aici, ne-a ordonat, apoi s-a dus la debaraua de sub scări, unde erau toate uneltele pe care le folosiserăla tăiatul porcilor. A luatun cu itascu it,pe care il-a ascuns sub or.Ida a spus:

— Mae!Maibinel-aitrimitepeGeorge! Mama adatdin cap. — Rankinecuel. Apoia plecat,trecând prin curtea bucătărieicu pa ilinitii. Bele nea- poruncit să rămânem în bucătărie,apoiea iIda au dus epeder urtat dulce. Bele sentorseseîn bucătărieî al mine laiBeattie când Mama Mae saîntors.Mama respira greu, dar atrecut imediat la fapte. Mai întâi i-a spus uil Beattie săsteade pazăla u ă isăînceapă să cânte aret dacă sepropiaa cineva. ApoiMama a luat-o pe Bele într-un col ii-a optit ceva. Bele a icnit is-adat înapoi casăo poată privi peMama în ochi, dar amaM nu a pierdut vremea cu alte explicai. A scos de sub or o sticlă plină cu whiskeydealCăpitanului ia a ezat-o pe o măsuă a ezată la perete.Apoia băgatmâna în buzunaruladâncalfustei,deundea scossticla cea maro a omnidei Martha. Bele afăcut ochi mari când Mama a desfăcut sticla de whiskey i a turnato doză destul de mare de audanuml. Mama a pus dopul înapoi, a scuturat sticla, apoi i-a dat-o lui Bele. — Tre’să-l faci să bea asta. Destul cât să doarmă până dimineaă. Cum adoarme,îl trimii pe Papa la conac. S-a dus din nou la deba,rde unde a scos nu mic ferăstrău pentru măcelărie,pe care l-aiascuns sub fuste. Deodată,Beattie a început să cânte.Bătea din palme idin picioare nî timp ce cânta despre un râu câtoineagura. Mama sa- îndreptat spre u ă, iar Bele-a făcuti de ucrul lângă foc. — Înceteazăcu ipetelealea,i-aspusRankinluiBeattieîntimp ce receatpe ângălea. Când a văzut-o pe Mama,a privit-o dezaprobator: — Mae,credeam c-osăfiiafarăsăaju icumâncarea. — Domnu’Rankin,îmipare-a adărău cănu po’sămaistau, da’tre’ să mă duc la conac.Domnia Martha nu-i prea bine,a spus Mama,îndreptându-se din nouspre u ă. Rankin a oprit-o.

— Iazi,unde i-ebăiatul?Nupreal-am văzutazi. — Numa’ce-a plecat,a spus Mama cu o voce ciudată.E la grajduri, are reabăt p-acolo. Când Rankin sa- uitaturâtla Mama,Bele a venit de la foc. Avea chipul îmbujorat de căldură i părea mai frumoasă ca oricând. — Mama,suntsigurăcădomnulRankin nu sesupărădacăte ducila treaba ta. tie că domnia Martha te a eaptăt.Domnule Rankin, a spus,apropindu-se maimult, ai gustat ind turta dulcefăcută de mine? — Da,sigur,aspusel,privind-osurprins. imi-aplăcutfoarte mult. Acum am ceva treabă cu domnul Waters, dar n-aivrea ca mai târziu sămi- acorzi un dans? mA auzit cădansezi chiar foarte bine. Mama a eiit. — DomnuleRankin,i-arăspunsBele,mi-arfacemareplăcere. S-a dus al măsua pe care sefla sticla de whiskeya ridicat-

o.

— Înaintedeapleca,nuvreisăgustaidinasta?Căpitanu’mi-a ăcutf-o cadou, a aduso- special pentru mine de pe vapor. — Vai,mulumesc,a spusel,ridicând cana pecareo inea în mână,daram ceva de băut aici. Aprivitsticladewhiskey iaspus: — Dar o să beau idin aia maiîncolo,dacă oferta e încă valabilă. Bele arâs ncetî. — Sunt sigură că un bărbat ca dumneavoastră poate să termine repede ce i-a mairămas în cană ca săi-potturna din nou. Rankin s-a umflat în pene: — Miseparecă-ifacetarebineozidemuncăgrea. — iaia iun picdin asta,a zâmbitBele,strmgând sticla la piept. El a dat pe gât totcei-mai rămăsese,sa- erst al gură cu dosul palmei ii-a întins cana lui Bele.

— Cred că până la urmă osă gustdin asta,a spus,privind-o atent în timp ceeaa înclinat sticla ii-a turnat destul de mult în cană. — Nu vreisăluailoc?A întrebatBele.Fetelor,ne-aspusmie ilui Beattie,e vremeasăvăducei afară sădansai. Eu am ezitat, dar Bele m-a privit în a a fel, încâtmi-am dat seama cătrebuia so- ascult. Neam- alăturatlui Fanny, dar eu am tot rivitp spre bucătărie,sperând so- zărescpe Bele.Când l-am văzutpe Rankin închizându-se în bucătărie cu Bele,mi-a fost foarte greusămă stăpânescsănui alerg napoiîla ea. M-am totuitat într-acolo imi sa- părut căa trecut o ve icien până când u a bucătăriei s-a deschis din nou. Iar când s-a deschis,Bele aie t,i inându-l pe Rankin de mina murdară. — Haiînapoiîncasă,s-avăitatel. Mergeaîmpleticit, iar Bele lîîndemna la dans. — Doarundans i-apoiintrăm înapoi,i-apromisea. Când ela început săprotesteze, Bele -ia ridicat marginile fustelor ia început săse egnle nî pas de dans.Ceilali dansatori sau- datla oparte când Rankin sa- apropiat de ea cupas nesigur. Bele a făcut o piruetă isa- îndepărtat de el. Salivai sescurgea din gură pe când se chinuia săajungăla ea,împleticindu-se,dar de fiecare dată ea reu ea să se îndepărteze. A luat oultimă înghiitură din băutură, apoiascăpat ca ndin mână i sa prăbu ti la pământ, cu faa în jos.În clipa aceea,Papa a pornit către conac.

Muzicase oprise,dar eBle păreacănu se maiputeaopri din făcut piruete.Sa totînvârtit până când Ida sa- dus al ea ia luat-o în brae.Ida era o femeie naltă,î iar Bele păreaun copil când -i

a lipit faa de pieptul osos al Idei. Spinarealui Bele sezdruncina în timp ce daI îi opteala ureche: — Aadormit,iubito,aadormit.Numaipoa’să-ifacănimic.

CAPITOLUL DOISPREZECE Bele singură noapte nenorociriicât într-o viaă-ntreagă. Abia am scăpatdin ghearele uil Rankin, că Mama m-a chematla conac. Lucrurile sauîntâmplatcama a:Waters sa-dat la Doryacumi e mort. S-a ocupat enB de asta. În latrina din spatele caseilui Mama e ceva despre care nimeni n-o să scoată o vorbă.Mama, Unchiu’ Jacob i cu mine neam- mi catrepe,dam golit imediat camera profesorului. Nu iut cui îi e mai frică. Dacăaflă cinevace sa- întâmplat, suntem mori toi. Am muncit toată noaptea,apoi, chiar înainteazorilor, înainte sămă întorc al bucătărie,Mama mia spus săîi scriu o scrisoare Căpitanului. Trebuia săfac nî a afel încâtsăpară scrisăde Waters,care spune căa trebuit săplece. Am folositdicionarul i,lasfârit,iam scrisnumelea acum l-am găsit scris pe ofoaie din camera lui. Apoii-am spuscătrebuiasăosigilăm,aacum faceCăpitanu’. I-am arătat uil Mama cum să ină luminarea aprinsă ca să topeascăceara pe care o ineamdeasupra hârtiei, dar era a ade obosită isperiată imanile iî tremurau a ade are,tcăm-a fript la deget. — Au!am spus, ipreaaproapeluminareaaia. — Temititu,aspusMama. — Banu,tutemiti,am spus. — Stailocului,aspusMamadar,cândam văzutcăiarapropie luminarea prinsăaminai încă iîtremura,mi-am datseama că o să mă frigă ari iam început să âdr.

— Cănu te-oiapucasărâzitocma’acu’,aspusMama,apoiam început amândouă să râdem. Mama râdea a ade tare, că a trebuit să laseuminareal din mină,darnicieunu eram maiprejos. AtunciaintratUnchiu’Jacob. — S-a-ntorsJimmy,aspusel.Jimmyzicecă icalu’ăla-ilafel de diliu caWaters.A zis căn-a avut nevoie de niciun bicicasă-l

facă so- ia la sănătoasa.A zis co- să treacăceva vreme până îi găsesccalu’ profesorului. — Dory i-aalesun bărbatcalumea,aspusMama,încercând sănu izbucneascăîn râs,pentru căUnchiu’ se itau ciudat la noi. Mama sa- ridicat ii-a întins uminarealunchiului Jacob. — Tu ajut-o peBelesă termineaici,a spusea.Iomă ducsă mai arunc oprivire nî camera aia, să ufi sigură căam curăat tot. După aia o săam grijă ca enB iPapa să curee undea- fostfocu’. Papa zicecă acădmairămâne ceva,o săruncea-n latrină. — icum osăfacăsănu iasălasuprafaă?am întrebat-o,apoi am izbucnit în râsMamai a trebuie să se zea dine nou, a ade tare râdea.Cu cât nchiu’U se holba maitare la noi, cu atât râdeam maimult. — Muieri,aziseldătinânddincap.

CAPITOLUL TREISPREZECE Lavinia Bele era a ade încordată ide distrată în dimineaa de după tăierea porcilor mat, dacănu-i aduceam eu aminte,uita să îmi dea ceva să mănânc înainte să mă trimită la conac. i Dory a tresărit când am deschis u a salona ului albastru, dar eu,i la rândul meu, am fost ocată când am văzut-o.Ochiul dreptîi era umflat ivânăt, iar uzab de sus era ieaumflată ivânătă. i-a întors faa când a văzut că o studiam i mi-a spus pe un ton aspru să mă duc nî dormitorul domniei Martha. În clipa când am intrat, Mama -ia cerut scuze a izis căo să se întoarcă în maipu in deo- oră.După toaleta de dimineaă, domnia Martha stătea în pat, sprijinită pe perne.Când eram singură cu ea,deveneamtimidă.Rămăssem la distană de patul ei, în timp ce eamă studia cuatenie. — Bună,Isabele,a spus ea,apoi,pe nea teptate,a adăugat: Vreis-ochemipeSaly? M-am uitatdupă Mama,de i tiam bine că lecasep ejad.Mi s-

au înmuiat picioarele de eamă,t dar, negăsind nicio solu ie,m-am apropiat de pat. M-am uitat în ochi domnieiMartha, am tras aer în piept iam optit tare: — Nupot.A căzutdinleagăn. Femeia, palidă, a inspirat adânci -ia acoperit faa cu manile. Mă pregăteam să fug dupăMama, când domnia Martha m-a privit din nou, cu ochi eiverziîntunecai de suferin ă. — Totspercăeunvis,aspusea,unco margroaznic. — Nu mă cheamă Isabele, am spus, sperând să-i distrag atenia. Când a privit în altă direcie,mi-a fosteamă căspusesemceva gre tidar, când sa- uitat din nou la mine,a zâmbit. — tiu,dragamea,darairăbdarecumine,terog.Îmiaminte ti de sora meamăiinilte te a ae dmult săi-spun numele. În elegeamfoarte bine,doari îdădusem numele lui Campbel din acela imotiv. — Puteisă-mispuneiIsabele,am spus. M-a uatlde mână. — tiu cătrebuiesă-mirevin,săiesdin cameraasta,dartotul e a ade ipsitl de sens,a spus căutmdu-mi privirea. Nu iut ce să fac. Mi-am amintit de vorbele nîelepte ale unchiului Jacob. — Puteisă-ispuneitotulluiAlah,am spus. — Alah?Aîntrebat.Cine-iAlah? — E un altnume pentru Domnu’,am spus.Mama spune că domnia Saly se oacăj acum cu mămica mea i că Domnu’ are grijă de amândouă. Domnia Martha m-a privit curios i mi-a făcut semn să vin lângă ea. — Vino i a ază-te lângă mine, m-a poftit ea, iar eu am ascultat-o. Cum deai- devenit a ade nîeleaptă? Eu am ridicatdin umeri. Mi-a pipăit codiele împleite. — Cefacebebelu ul?m-aîntrebat. — Vreisă-laduc?am întrebat,plinădesperan ă.

Adatdincap. — Nu acum, a spus dar, sim ind că eram dezamăgită, a adăugat: Poate mai târziu. Am încuvin atdin cap,apoiam rămasamândouă a ezatepe pat, în tăcere. — Vreisăîmicite ti?aîntrebatînceledinurmă. — Nu tiusăcitesc,i-am spus. Apărut ocată. — Atuncivatrebuisăteînvă. Tocmaideschiseseo carte,când am auzit-o peMama vorbind tare nî salona ul albastru. — Intru iolaeamaiîntâi.E odoamnă iniciunbărbatn-arece căuta în camera eidacănu îi dă chiar eavoie mai întâi! — Făbine ispune-icăam venits-ovăd icăam treabăcuea. Când i-am auzit voceaui Rankin,l a nceputî să mă nîepe gâtul. Mama a intrat nî dormitori a închis u a în urma ei. S-a apropiat de domnia Martha, saaplecat până la ea ii-a optit că venisesupraveghetorul. — Secredestăpân aci,după cum umblă prin toată casa.Zice că suntei doar ofemeie bolnavădemnă dă toată mila icăele efu’ acipână sentoarce- ăpitanu’C. Domnia Martha a ridicat sprâncenele obrajii i sau- colorat. — Umblă prin casa mea? A zis că-s demnă de milă? Cum îndrăzne e?!t — Ălacredecăelconduce-ncasadumneavoastră.Îlprimii? — Da,cusiguran ă! Mama sa- îndreptatspre camera albastră,dardomnia Martha a chemat-o napoiî.

— Mae,n-avem niciograbă.Poisă-midaioglinda? Mama sa- întors să-i facăpe voie. Domnia Martha-a iscosonetab i-ai dat-o uil Mama. — Acum dă-miperia,i-a spus,iarpe mine m-a pus să îi in oglinda în timp ce ea î iaranja buclele ro cate pe umeri. S-a ciupit de obraji, a clipit de câtevaori, deschizând larg ochi, apoi sa itatucătre mine m-ai surprins că mă holbam la ea,mirată de

transformare.M-am îmbujoratcând mi-a zâmbit. Mama a aruncat o privire nelini ită către u ă. — Mae,tu a ază-tepescaun,aspusdomniaMartha.Isabele, vrei,terog,săîideschiziuadomnuluiRankin? M-am dus către uă,dar, când mă pregăteam să o deschid, Mama m-a strigat imi-a zis săa eptt.S-a dus a iascuns ola de noapte sub pat, apoia luat nu obiect de lenjerie de pe un scaun il-a pus al locul lui. Între imp,t prin u aîntredeschisă, eu mă uitam la Rankin care se afla nî salona lualbastru cuDory. — Cinete-alovit?aîntrebatel. — Nimeni.Am căzut,arăspunsDoryrepede. — Aicăzut?a spusel,studind-ocu aten ie.E tisigură că ai căzut? Văzând că Dory, împietrită de spaimă, nu răspunde, el a continuat: — E tichiardrăgu ă.A râs:miseparecăaidestullaptepentru copi ă iat doi. Cum ziceaică i se spune? A întrebat upăd o pauză. — DomnioaraDora,aspusDorysfidătoare. — Domnioara Dora!Vaide mine!Suntem preten io irău în casaasta, nu-i a a? Când Mama mi-a ăcutf semn, am deschis ua l-ami invitatpe Rankin înăuntru. Înainte să plece de lângă ea,sa- aplecat al urechea uil Dory: — ticădomnuluiRankinîiplacfeteledrăgu e. A intratîn dormitor,pă ind sigurpesine.Nu arăta delocmai bine ilăsa în urma luiun mirosdenespălat.Avea în mină un document.

— DomnuleRankin? Tonulstăpâneil-a împiedicatsă seapropiemaimult.A părut surprins să o adăv epMama Maestând pe scaun. — Ei,domnia Martha,is-a adresateldupă o scurtă ezitare, mă bucur să vădcă arătai a a ed bine. — Da,aspusea.Dupăcum vezi,măsimtdestuldebine. Degteeli- murdare seucauj nervos cuhârtia pe care o inea.

— Cucevăpotfidefolos?aîntrebatstăpâna. — HârtiaastazicecăWatersaplecat. — ÎieadresatăCăpitanului,aspusea. — Păi da, dar cum lucrurile stau… cum dumneavoastră suntei… I-a ăcutf semn cumina săacătn îtimp cecitea ocumentuld. — DecidomnulWaters a plecat? a întrebatea,împăturind la loc hârtia. — Da,da.Lucrurileluinu maisunt is-arpăreacă i-aluat i calul, de ieunu sunt sigur. — Deceanumenusunteisigur,domnuleRankin? — Eibine,nu mi-a spuscă aravea degând să plece,a spus Rankin. — idecev-arfispus?aîntrebatea. El a părut sănu- igăseascăcuvintele. — A a cum văd eu lucrurile,domnule Rankin,asta e treaba soului meu. Trebuie săseîntoarcăzilele astea. O sălas lucrurile acum sunt până la întoarcerea uil. Vă mulumesc pentru grijă, dar, după cum vedei, sunt perfect capabilă să mă ocup de casă de neajunsurile care seivesc. — Eu încerc doarsă îmifac treaba,a spus Rankin.Când a plecat, Căpitanul mi-a cerut să mă ocup de locul ăsta.Nu mi-a spus cătrebuie să-i dau socoteală soieisale,dar credcă… — DomnuleRankin,nu vreau săvărein delacelelaltetreburi ale dumneavoastră,a spus domnia Martha curăceală. Bărbatul a făcut o plecăciune ridicolă înainte să se îndrepte către u ă.Când a trecut prin camera albastră,sa- oprit ângăl Dory, care lîhrănisedeja pe Campbel iacum o hrănea ep Sukey. Când sa- apropiat, -ia acoperit iute sânul. A rămas în picioare lângăeatimp de un minut, apoisa- aplecatia ciupit copilul de obraz.Sukeya ipat ,i când Dory i-a dat ânam la o parte,ela prinso- de ncheieturăî ia strânso- caîn menghină în timp ce a privit-o în ochi. În cel din urmă i-a dat drumul, râzând grosolan,

apoia ie t,ilăsând-o pe Dorysingură săselini eascătalături de Sukey. În spatele meu am auzit cum domnia Martha îi spunea lui Mama că ndiziua aceea avea săacăf aimmultă mi care. Maitârziu, după masa de prânz, domnia Martha se odihnea, eu stăteam cu Campbel, iarDory se sesedu ăs mănânce. Copilul era treaz, a acă îl luasemîn brae iîl alintam în timp ce fredonam un cântec de-allui Mama.Marshal a băgatcapul pe u ă. Aveachio cârpii ipărea ep umătatej adormit de al opiumul pe care -il dăduseMama cuo seară nainteî. — DeceegoalăcameraluiWaters? tiundee?mi-a optit. — Aplecat,i-am spus. — Waters?Unde-aplecat?aîntrebatel. — Nu tiu.A fostdomnulRankin aicimaidevreme ii-aspus mamei tale că domnul Waters a lecatp. — Nu cred, a spus Marshal furios, uitându-se iar înspre coridor. — E adevărat,am spus.Mamaaspuscăs-adusladragu’. — Unde? — Ladragu’,am repetat. — Ladracu’?m-acorectatel. — Credcăda,am spus. — Nu-ncepesăvorbe tiaa.Tunue tiunade-alor. — Cevreisăzici? — Einu-scanoi,aspusel.Suntpro ti. — Cine-iprost? — Cioroi. — Belenu e,i-am spus,gatasă-lpunlacurentcu faptulcăea iat săcitească. — Bele!i-aspuselnumele,deparcăarfiscuipat.Eaedoaro curvă mulatră. Am tăcut,ne tindceînsemnăacelecuvinte. — Să n-aiîncredere în niciunuldin ei,a spus.O să te atace imediat cele ntorciîspatele. — Chiar iBen iPapa?am întrebat.

— Ă tia sunt ceimairăi,a spus.Ceicare-isunt celmai aproape. O să et omoare-n somn. — Cine-aspusa aceva?am întrebat. — Waters iRankin,a spusel.Seîntâmplă tottimpul.Mi-au povesit despre o grămadă de sclavicare -iau omorât stăpâni. Trebuiesăînveisă-i isubcontrolînaintesăneomoarepetoi. M-am holbatla el. Marshal vorbeacu o asemeneaconvingere mat, împotriva voin ei mele,am început să mă întreb dacănu aveam un motiv întemeiatsă mă emt. — Darnu-ifacegriji,aspus.O săam eugrijădetine. Campbel a început să se agite,a acă i-am desfăcut puin pătura în care era înfă urat. Când mi-am ridicat din nou privirea, Marshal plecase.Mă nelini iserăt cuvintele lui iîn aceaseară am întrebat-o pe Bele ce vrusese săspună.Bele mi-a spus că erau numaiprosti ică i se părea că Marshal petrecuse prea mult timp cu Rankin. Domnia Martha se înzdrăvenea totmaimult al minte i la trup, pe măsură cedoza de audanuml pe care o ual scădea.Acum mă inea alături de ea dimineaa târziu. Ceruse săi se aducă tăblie de scris iîncepuse să îmi dea leci de ctire iscriere. Eram o elevă slitoare imă bucuram foarte mult de atenia pe care mi-o acorda, dar nu puteam să nu mă ntrebî de ce nu avea mai multă grijă de propri copi. Nu întreba niciodată de Marshal ,icând a început săcoboare al parter, era mulumită săvadă că Doryavea grijă de Campbel, dar nu cerea niciodată să îl ia în brae.Am observat icăatuncicândurcam scările itreceam pe lângăcamera lui Saly, eapriveaîn altă parte. La partererau patru camere imense. Holul, cu perei vops i într-un albastru viu, seafla în mijlocul clădiri iera destul de mare câtăsfie mobilat, dar punctul de interesîl reprezenta scara cealată. Pe parteadinspre vest, înspre partea din spate a casei, era sufrageria, cu perei acoperii de fresce reprezentând ape albastre pe care pluteauvapoare i dealuri verzi unde alergaucai.Lângă această cameră splendidă era un salon foarte ormalf.

De cealaltă parte a holului, pe latura estică, eraalt salon ,i în spatele acestuia, biblioteca, pe care o numeau ibirou. Acelsalon era cea mai rimitoarep încăpere dintre toate i aco lpărea domnia Martha căse mtesi celmai în largul ei. Ca toate camerele de la parter, salonul avea tavanul înalt de patru metri. Cele treiferestre mari aveauobloane de lemn care, atuncicând lumina soarelui era binevenită, puteaufi deschise i împinseîn intrândurispecial create în pere.tPerei erau vops i în verde deschis,iar podelele din lemn de pin erau acoperite cu covoare de diverse imensiuni,d fiecare având modele complicate i culori variate.Perei erau împodobii cu portrete cu rame aurite ,ichiar dacăintenionam săîntrebpe cine eprezentau,r nu mi s-a ivit niciodată ocazia în acei ani. Într-un col,pe parteaopusă emineului în care unchiul Jacob întotdeauna aprindea un foc strălucitor, se afla un clavecin; în ceălalt col era o pendulă înaltă din lemn de nuc ntunecatî. Între ele se afla o masăde ctit pe care erau două cări ialături o pereche de ochelari care,am bănuit eu, erau ai Căpitanului. În centrul încăperi era o măsuă pentru servit ceaiul înconjurată de o canapea i trei scaune comode. Când mă a ezam acolo cu domnia Martha, îmi povesteadespre ea icopilăria ei, iar în acel zile vorbeamult despre recut,t bucuroasăsăî iaminteascăni et vremuricândsesim iseînsiguran ă iiubită.

Avusesedouăsurori.Ceamaimare,Sarah,eraceacarevenise de la Wiliamsburgh săo vziteze.Ceamai mică, Isabele,murise când aveaoisprezeced ian. — A fostopierdereîngrozitoare,aspusdomniaMartha,apoia început reped să povestească despre mama ei.

Era din Anglia, severă iriguroasă, hotărâtă să- ieducefiicel cape ni et adevărate englezoaice.Tatăl eiera exactopusul. Venise din Irlanda în tineree.Devenise nu negustor ogatb muncind din greu, fiind ajutat dei noroc.Î ipunea întotdeauna soia în situai delicate cu felul lui gălăgios iostentativ de a fi, dar eaîl tolera fiindcă era o persoană foarte importantă în societatea din Philadelphia.i, cel mai mportanti pentru domnia Martha,

dragosteapentru fiiceluil nu cuno eatmargini. — Ne răsfăa a a de mult,a spus ea.Dacă îiceream să ne cumpere o rochie, ne cumpăra două.Dacă voiam o bonetă,ne aduceatrei. — Auvenitvreodatăînvizităaici?am întrebat. — Doarodată,aspusdomniaMartha.Călătoriaafostaade lungă,iar mama mea era deja destul de ragilăf. Mă ntrebîdacă un cumvacălătoria asta i-a grăbit… sfâr tuli. Într-una din acelzile,domnia Martha m-a dus în bibliotecă. S-a apropiat deun birou mare ia făcut o pauză,trecându- i mina pe marginealustruită a acestuia. — Erabiroultatăluimeu,aspusea. deschis sertarul ia scos un pachetde scrisori,legate cu panglică. — Suntdelamama. — E foartedrăgu ăpanglica,am spuseu. M-a nvitatisă mă a ez pe un scaun lângă ae. — Da,aspusdesfăcând legătura.Albastrula fostîntotdeauna culoareameapreferată. A ta care e? — Verde,am spus,gândindu-mă la basmaua luiBele ila rochia păpu imele. — Aha,aspuseazâmbindu-mi,verdeleIrlandei. Mi-a ctit fragmente din celpu in o duzină de scrisori. Aproape că puteam să mi-o maginezi pe mama domniei Martha –o emeief impozantă, după părerea mea– scrind scrisori la masa ,eitocmai în Philadelphia. Îi scria despre petreceri mondene idespre cum prietenele din copilărie ale domnieiMartha se căsătoriseră i acum participau la evenimente încântătoare.În tonul mameisale

se putea cti îngrijorarea pentru fiica ei, căreia îi recomanda să aibă grijă de sănătate.În elegea că domnia Martha se sim ea foarte singură, dar îi amintea că ea însă luasei hotărârea să plece.Domnia Martha sa- oprit din ctit ia privit pe ereastrăf. — Deceaivrutsăveniiaici?am întrebat. Arâsscurt,ca icum i-arfiamintitoglumă tiutădoardeea. A întinsmânasăiaocartedin birou.Din carteascosun articol

decupat dintr-un ziar îngălbenit. L-a ctit atât pentru ea cât i pentru mine. Era vorba despre o tânără frumoasă,domnioara Martha Blake icăsătoria eicu căpitanul James yke,Pîn vârstă de patruzeci de ani, negustor de succes iproprietar alunui vapor.Perechea urma să locuiască la TalOaks,o plantaie de tutun în sudul Virginiei. Articoul spunea că domnia Martha, o femeie plină de viaă, era perechea perfectă pentru acelbărbat aventurosi distins. — E despredumneavoastră?Am întrebat-o. Mi sepărea greu de crezut că articoul care descria o femeie plină de viaă puteafi despre ea. — Da.Eram tânără iprostu ă,aspusea.Nu împlinisem încă douăzecide ani. Credeamcă pornesc într-o aventură.Nu aveam habardespre ce mă a eptat aci. Mă maginami ca pe o doamnă de la ară, cu o grămadă de servitoricare sămă ajute săorganizez baluri.Îmiînchipuiam că osă fiu foarteocupată cu organizarea unor astfelde evenimente în timp ce osă îmi a eptt soul să se întoarcă ind călători. Credeamcă acăd osămă simt singură o să potoricând sămerg al Philadelphia saula Wiliamsburgh săîmi vizitezsora.Darn-afostsăfiea a,aspusea iapoiatăcutdin nou.

— Ces-aîntâmplat?am întrebat,neputândsămăab in. — Când am ajuns iam văzutcasa,aa deizolată,nu mi-am dorit decâtsămă întorc al Philadelphia. Am crezut căam făcut o alege rgre tă,i chiar căm-am căsătorit cu un bărbat nepotrivit. Dar James aera ade ncântător,î de inil itor imi-a promis căîn curând aveasăî ivândă vaporul isăse abileascăstaicicasăse ocupe de afaceri.Dar au trecut ani…

ă.

— Nu aveiprieteniaici? am întrebat-o,dorind să îidau o speran

— Celmaiapropiatvecin eun burlacdestuldeîn vârstă,care trăie et nî păcat cu. O servitoare,a spus,scturând din cap ca i cum ar fivrut săalunge acelgând. Nu potsăcălătoresc ărăf un bărbatcaresămăprotejeze inu potniciînsoitădeunbărbatde altă… culoare,a spus ea, ezitând pu in, apoiprivindu-mă în ochi.

N-a puteasăcălătoresc decâtînsoită de domnul Rankin isunt sigură căe itdestul de mare cât săîn elegide ce une cazul. — DarleaveipeMamaMae,Bele iDory,am spuseu.Elevă sunt prietene. S-a uitat către u ă, apoi m-a privit din nou. — Nu suntprietenelemele,aspus.Suntservitoarelemele.Ele au grijă de elnsîel.Maeie tcăfiicaeiceamare răiet et cusoul meu, chiar dacăneagălucrul ăsta. E it mică,dar sunt sigură că în elegi. Chiar de al început am observat căau secretele orl. Chit că nu eram sigură că în eleg ce voia să spună, am asigurat-o căBele iîera devotată, dar eam-a întrerupt repede: — Nicisănu-ipomene tinumele! observatimediatce efectau avutcuvintele eidure asupra meaimi-a spus, mângâindu-mi mâna: — O săîn elegiîntr-obunăzi,dragamea. tiu căeoprostiesă povestesc asemenea lucruri unui copil, darmă simt aa de singură, că neoriu credcă o săormdin cauza asta. o.

— Nu putei merge în vizită la sora dumneavoastră? am întrebat-

— N-am fost niciodată destul de puternică pentru asta. Marshal s-a născut al un an după ce ne-am căsătorit. nÎ următorii ani sau- mai născut iali copi care… n-au trăit. Nu reu eam să mă restabilesc, darncepusemî să mă simt mult mai bineînaintecaSaly… S-a făcut palidă când -ia amintit, apoi -ia acoperit chipul cu mâinile,ca icum nu ar fi vrut sălase suferin a so- cuprindă. — S-ochem peMama?am întrebat. Ascuturatdincap,apoiadeschisochi. — Ce făceaicând eraimică? am întrebatrepede,adoptând tehnica lui Mama când voia să abată aten ia de la un subiect periculos. Domnia Martha a împăturit articolul în tăcere l-aia ezat din nou între paginile cări, pe care apuso- apoi în sertarul biroului. A împachetatscrisorile is-a apucatsă lelegela loc,iareu mă

întrebam dacăîmi auzise ntrebareaî. — Poisă idegetulaici?m-aîntrebat,arătându-minoduldela panglică. Am pus cu grijă degetulunde îmispusese,iar ea a legat panglicaîntr-o fundiă frumoasă. A început săvorbeascăîn timp ceineapachetul de scrisoriîn poală ise ucajcu panglica. — Când eram mică,la Philadelphia,una dintrecelemaimari plăceri ale mele era să merg cu surorile la târgul din ora .Eu, Isabele Sarahi ie eam adesea.Sigur căaveam servitoare care ne însoeau, dar am trăit a a de multe aventuri. Viaa la ora era minunată, Isabele.Erau restaurante,a spus privindu-mă cuochi strălucitori.În fiecare duminică după-amiază,după slujba de la biserică,tataneduceapetoatelarestaurant.Cesemaiînvârteau toi în jurul nostru, iar eu isurorile mele iamt deja căsuntem chiar drăgue,a spus,făcând apoio micăpauză.Ce dorîmi e de acel duminici. — Dece?am întrebat,temându-măcăpovesteasesfârise. — Eraobisericăcu oturlăa adeînaltă,Isabele,încâtcredcă pe vremea aceea era una dintre cele mai mari clădri din Philadelphia.Duminica dimineaa ne mbrăcamîcu cle maibune haine i mergeam la acea biserică anglicană. ramE mereu împreună, întreagafamilie.Ce dor îmi e sămerg al biserică. — Aicinu suntbiserici? am întrebat,sigură că o auzisem pe Mama pomenind deuna. — Astaepresbiteriană,aspus,ca icum n-arfifostnevoiesă explice un asemenea răspuns. Am văzutcă era obosită,a a că nu i-am maicerutsă îmi explice. Într-o dupăamiază- cenu e,icând ploua deja de două zile, domnia Martha sa- a zatela instrumentul pe care eaîl numea clavecin ia început săcânte. Când a terminat, sa- întors âmbind,z ca icum ar fi încercatsă se cuze:s — Mătem cănucântpreabine. Pe mine mă captivaseuzicam iam asigurat-o căfusese oartef

frumoasă. Adevenitgravăcândaadăugat: — Nu cântprea des,pentru că mă face să mă simtatâtde singură. Am în elesceavrutsăspunăimediatceaînceputsăcântedin nou; am sim it singurătatea din fiecare notă care se ăspândea,r cuecou, în camera atât de egantă,l dar goală.

CAPITOLUL PAISPREZECE Bele Acum ne chinuim toisă punem cap la cap o poveste pentru Căpitan. Repetăm într-una cum o să spunem că sau petrecut lucrurile.Papa vreasă-i zicemadevărul Căpitanului, dar Mama îi zice căuită căWaters era alb ică,dacăspunem adevărul, sigur îl spânzură pe Ben. E prima dată căi- văd pe Mama i pe Papa Georgecă nu-s de acord. La toi ne efricăde Rankin. Ida zice căde când a fostla conac idomnia Martha i-a vorbit de sus,se ai imai tare de ei. tie că e ceva putredîn povesteacu Waters,dar imenin nu zice imicn i asta-l scoate din min i. i acum are ceare- icu mine din sear când i-am dat să bea whiskeyi n-a maiapucatsă pună mina pe mine.Mai nou vine nî fiecare dimineaă prin bucătărie. Când îi spun că nu cred că s-arbucura Căpitanu’ dacă raafla cămă deranjează, zicică-i sar scânteidin ochi. Zicecăseocupă de reburitaiciîn locul Căpitanului, icăe atent la ce acemfeu i Ben, a acum i-a spus elsăfacăMă. totîntreb câtlocmaie în

latrina aia. i Ben, în locsă-i fie eamăt căl-a omorât pe Waters,zicicăse crede ditamai bărbatul acum, are mpresiai căpoate săfacăorice. Riscă prea mult. Aseară a datpeste mine când munceam în beci la conac.Turnam rachiu pe torturile pentru Crăciun când ela intrat ia închis u aîn urma lui. — Benny,aifacebinesă ie id-aici!i-am spuseu,darelmi-a

zis: — Rankin doarme,ebeat.Apoim-a întrebat,în oaptă:Bele, ie nu-i mai place ed mine? Picioarele mi-au dat hesg să mă duc la el, dar amrămas locului. — Ba da,Ben,îmiplace,da’la primăvară Căpitanu’o să mă ducăla Philadelphia. Bensa- apropiat de mine.M-a privit fix ieram sigură că -no să potsă mă abin dacă ăm atinge. — Bele,azisel is-aaplecatsămăsărute,darchiaratuncia intrat Unchiu’ Jacob. Unchiu’sa- uitat la mine dar euam zis: — Bennyavenitsăvadădacă-stoatebuneaici. — Tu-lvreineapăratmort? — Nu,am zis,darUnchiu’mi-arăspuns: — Depindenuma’dătine,Bele.Dacăpăe teBen ceva,Mae i George orsă ead navipă tine. tiu că trebuie săl- in pe Ben la distană,dar parcă mai degrabă mi-a ăiat omină.

CAPITOLUL CINCISPREZECE Lavinia În săptămânile de dinaintea Crăciunului, domnia Martha căpătase obiceiul de a sepropiaa tottimpul de fereastră să vadă dacănu cumva apare trăsura

Căpitanului. În fiecare iz Mama o lini ea:t — O s-apară-n curând.Săvă-mbrăcaicu rochiaaiafrumoasă azi, casăarătai la felcafrumuseeacu care sa-nsurat. Într-o dimineaă, când Dory rae la etaj cu copi iar eu iBeattie o ajutam pe domnia Martha să împodobească polia căminului din salonul de al partercu rămurele verzi de licecedru,i Mama a datbuzna năuntruî.

— Auvenitcaralisă-liapeJimmy!astrigat,gâfâind. — Mae,pentru Dumnezeu!A exclamatdomnia Martha,m-ai speriat de moarte! — Carali!Suntaci,lagrajduri,arepetatMama. iacu’seduc la bucătărie.Cicăl-caută pă Waters ăla. L-au bătut pă Jimmy!Au zis cauaflateicevacăliaui- pă Jimmy!a spus Mama disperată. Rankin zicecă rmătoru’ue Ben. Domnia Martha a pus deoparte rămureele pe care el avea în mină, l-a strigatpe unchiul Jacob isa- dus al dulapul unde se ineau armele,în bibliotecă. — Ţine,aspusîntinzându-iun pistolunchiuluiJacob iluând încă nulu din dulap. Îi remuraut mâinile când l-a încărcat, darse vedea că e obi nuită sămânuiascăo armă.A ieit prin spate în frigul deafară, cu Mama iUnchiul deo- parte dei cealaltă. N-a observat nimeni că eu i Beatie veneam în urma lor. Lângă clădirea bucătăriei,către care ne îndreptam,erau câiva caiîn euai i legai. Papa era în spate,scoteaun topor înfipt într-un bu eant. — N-aicefacecu ăla,George.Iaăsta istailângămine,aspus domnia Martha, întinzându-i pistolul pe care i-l dăduse Unchiului. Au datocolbucătărieiîmpreună.Jimmyaveamâinilelegatede aua unui cal; î isprijineacapul de spinareacalului ,i când am văzutcăeraplindesângepespate,am întorscapul. — Rezistă,fiule,i-a optitPapacândatrecutpelângăel. Din bucătărie seuzeauaipete râsete,i inu nea- luat mult să vedem celeprovoca.Patrubărbai,printrecare iRankin,stăteau în cerc.O îmbrânceau toi pe Bele,de la unul la altul. Într-un col, Ben se zbătea pe podeau, întins pe burtă,cu mâinile i picioarele legate icălu în gură. Fanny sea ezasepe vine lângă el, plângând itremurând. — Care din eio să vorbească primul? a întrebatuna dintre patrule. Rankin a râs are,tprinzând-o pe Bele strângândi-o în brae. — Cesă-ifacem feteiăsteia ca să-lfacem pebăiatulăla depe

jossăvorbească? Marshal priveaîncântat scena. Un alt bărbat stătea în colul celălalt al bucătăriei, fără să ia parte la ceea ce făceau ceilali patru. Era mai tânăr decât ei ipăreatulburat de oculj lor. Domnia Martha a tras cupistolul itoi sau- oprit. — Domnilor,aspuseafărăsăseadresezecuivaanume,acum că am reu ti să vă atrag atenia, in să vă anun că tiu să folosesc o rmăa mult maibine decâtam făcut-o adineauri. Afăcutopauză iaprivittavanulbucătăriei. — O,Doamne,am făcutditamaigaura în tavanulbucătăriei. George, mă tem că tocmai i-am maidatceva de lucru, a spus, întorcându-se spre Papa. E cineva tâta de bun încâtsămi- explice ceseîntâmplă aici? a întrebat apoi, întorcându-sedin nou spre ceilali, care opriveau ocai. Rankin sa- apropiat an o ed ea: — Eibine,domnia Martha,ace tioamenicarerespectă legea au venit să en nformezei căuagăsit caul pe care a lecatpdomnul Waters,în districtulBuckingham. icum domnulWatersîncănu sa- arătat, sau- gândit căcinevade peaici-ar puteasăaibă ceva informai pe care n-a vrut săle dezvăluie. Domnia Martha i-a aruncato privire ăioasătlui Rankin, apoi s-auitat la ceilali. — Domnilor, mă tem că aifost informai gre it. Problema plecări domnului Waters a eaptăt să fie rezolvată odată ce se întoarce soul meu. Domnul Rankin nu se ocupă de problemele casei. El a fostangajat casăpăstrezeiscpldina pe plantaie,unde metodele lui, a spus,aruncând o privire către Ben, probabil că sunt necesare.Dar cu servitorii din casăchiar nu e nevoie săse

poarte a a. Apoi a aruncat o privire către Bele:Îi dai seama căte jocicucearecăpitanulmaidepre,nu?aspuspeuntonglacial. — Nu-idecâtocurvă,mamă!astrigatMarshal. Dacă afostsurprinsă,domnia Martha nu a lăsatsă seadăv. — Da,Marshal,a a e,a spus domnia Martha.Dare curva tatălui tău isă-l ajute Dumnezeupe celcare uită asta. Bărbai au privit-o toi cu ni et ochi căscai care mi-au amintit

imediat de penele de păun pictate pe farfurile pe care le foloseau la cină. — Domnilor,apreciezfaptulcărespectailegea.Totu i,văcersă plecai de pe proprietateamea, să-l dezlegai pe băiatul de afară i să mă ăsalisă mă ocup eude el. Tânărulcarestăteaîn colulcamereiafăcutunpasînainte, ia scos pălăria i -ia trecut mâna prin părul castaniu, drept. — Necerem scuzepentru deranj,doamnă Pyke.S-arpărea că am fostinformai gre it. Ceilali l-au prvit fix. — Trebuieaplicatălegea,abombănitunuldintreei. — Dumneavoastră cum vă numii, domnule? l-a întrebat domnia Martha pe ânărult care -iceruse cuzes. — Ăă,Stephens,s-abâlbâitel.WilStephens. — Stephens? A spus ea. Îmi sună cunoscut. Căpitanul îl cunoaetcumva pe tatăldumneavoastră? — Da,doamnă,a spus el,jucându-se cu pălăria din mină. Suntem chiria ipe proprietateaCăpitanului, ceade pe parteade est. — Nu-mi spune că e ti băieelul care ne-a ajutat aici, la grajduri, în anul în care sa-născut Marshal, a spus eape un ton mult maiblând. — Bada,chiarel,arăspunsro ind. — O,Doamne,ce-aimaicrescut,aspusea.Măsimtmultmai bineacum,că tiu căaigrijădenoidepedeal,de-acolo, iterog să-i spui asta tatălui tău, da? El a asigurat-o căvaface ntocmaiî. Când Rankin a ie t,iceilali l-au urmatimediat. Papa a rămas lângădomnia Martha când a pornit ieaîn urma lor. Ceilali au încălecat iau plecat, iar Rankin a luat-o către colibe. — DomnuleRankin,astrigatdomniaMarthaînurmalui. El saîntors. — Nuvreausăvăfaceigrijilegatedecum merglucrurileaici,a spus ea. Servitorii din casăvor rimip arme.A arătat către Papa, care seafla lângăea,cu un pistolîn mină.Credcătreaba asta o

săi-nelinitească.Sper căn-o să mă trezească din somn cu pistoalele,dar am să-i încurajez săle oloseascăfdacăbănuiesccă e vreun intrus pe al conac. Rankin sa- întunecatla faă, dar nu a spus nimic,sa- întors i pornit spre colibe.Spre surprinderea mea,Marshal a alergat după el, dar mama lui i-a strigat săse ntoarcăî. Pentru o clipă am crezut căn-o soasculte,dar când l-a strigat din nou, Marshal a dat din picior apoia luat-o la fugăcătre conac. — Trebuiesămăa ez. Domnia Martha se ăcusef intrd-odată palidă.Mama a ajutat-o să meargă ânăp în bucătărie,unde unchiul îl ridica ep Ben de pe podea.Odată eliberat, Ben a ie it în grabă. Bele, plecatăa deasupra mesei, lovea repetatlemnul acesteia cupalma. De afară, Papa sa-auzit chemând-o pe Mama săl-ajute cu Jimmy. Unchiul Jacobaajutat-opedomniaMarthasăsea eze,apoisaapropiat de Bele. — Bele,i-a spuselhotărât,a ezându-io mână pebraulei, Jimmyarenevoiedeajutor.Haide! — Binecăn-afostnimenirănit,aspusdomniaMartha. Bele sa- întors către ea cu ochi scânteietori. Unchiul a pă ti întreele: — DomniaMartha,arfibinesămergem înapoilaconac.O să se ocupe Mae iGeorge de treburile deaici-. Dacăse-ntoarce Căpitanu’, sigur vrea să văgăseascăacolo,a eptândut-l. Hai, vă ajut săvăîntoarcei. I-a întins un bra, iar domnia Martha sa- ridicat il-a apucat. Unchiul mi-a făcut semn din privri săl-urmez. Nu voiam, îmi era teamă-aveami de gând să rămâncu Bele. Mă ntrebamî unde era

Ben i dacăse sim ea bine. Nu puteam să uit expresia de pe chipul lui când zăcea pe os,jlegat, neputând săo ajute pe Bele. Chiar acăd nu voiam să fac asta,l-am ascultatpe Unchiul Jacob,dar când ne apropiam de conac am auzitzgomote din bucătărie.Cinevaparcădădeacuoaleledeperei.

CAPITOLUL ISPREZECEA Bele Suntem cu toi nervo. iÎl a eptămt pe Căpitan săse ntoarcăî în orice clipă. De când au fost ankinR ioameni lui aici, la bucătărie,Ben nu mamaicăutatdeloc.E maibinea a,dareu credcăstă la distan ă pentru căsa- făcut de runei.În ziua când Rankin m-a prins m-ai îmbrâncit de cocolo,-lBena ie tideaici-mirosind cao atrinăl. Nu-i vina lui. De când i-au tăiat urecheaîmi dau seama cât de speriat tre’săfie.În ziua aia, aiciîn bucătărie, nu putea să facănimic, tiu. Dar ele bărbati probabil că nu vedelucrurileînfelulăsta. Suntem toi cu ochi-n patru. Rankin nu facealtcevadecât ăs ne caute nodîn papură.

CAPITOLUL APTESPREZECE Lavinia În ajunul Crăciunului a sosit o trăsură, iar stăpâna, fercită, a alergat până la u ă.Au sosit mun i de cadouri io scrisoare,dar niciurmă de Căpitan. Domnia Martha sa- albit la faă când a aflat căelnu a venit, iar Unchiul Jacoba trebuit săo ajute săse a eze pe o canapea în salon, ndeu a rămas cu scrisoarea nedesfăcută nî mină, nevenindu-i să creadă. — Nu seîntoarce,repeta ea ca pentru sine,o,Doamne,nu se întoarce.

— Nu seîntoarce,Mae,i-aspusdomnia Martha,privind-ode parcăse aeptat să-i răspundă călucrurile nu stăteau chiar a a. Mama părea la fel de supărată cadomnia Martha.În cle din urmă -ia ăspuns:r — Maibineaicitiscrisoarea. — Da,a spus domnia Martha privind pliculpe care îl inea,

scrisoarea. Părea să uitatfică o avenî mână. Marshala apărut în u ă. — Unde-itata?aîntrebatprivindînjurullui,ateptându-sesă-l vadă. — Stai o clipă, Marshal, i-a răspuns mama lui, să citesc scrisoarea…A vândut vaporul! A exclamatea,după ce actit în grabă primul paragraf. Dar ncăî nu a reu ti săîncheie afacerea. icere ertare,idar nu se oatep ntoarceî casăapână la primăvară. i-a pus scrisoareaîn poală. Mama Mae -sa a zatepe cel maiapropiatscaun. Marshal a în ăcatfscrisoareade al mama lui. A urmato ăceret apăsătoare cât timp a ctit-o. — TeducelaPhiladelphia.PeminemăducelaWiliamsburg. Domnia Martha -ia ridicat privireaspre el: — Ce?Ce-aispus? — Cite tetot. Marshal i-a dat scrisoareaînapoi ii-a arătat unde săcitească. Pe măsură ce parcurgea rândurile, chipul domniei Martha a început să seuminezel. — Marshal!aspuseaentuziasmată. Aidreptate!A găsito coală pentru tine,în Wiliamsburg. i pentru mine a pregătit o vizită la Philadelphia. O săîl văd pe tata din nou! O să ămst aco loatăt var! Au începutsă-icurgă lacrimi,iareu urmăream cum îicad pe corsetul rochieide brocartalbastru. Marshal a ie ti în grabă din cameră,dar chipul lui Mama a rămas ncruntatî.

Crăciunul a venit ia trecut fără săfie sărbătorit, chiar dacăla colibe saorganizat o petrecre.Bena fostsingurul care sa-dus i când sa- întors,beat, neatrezit pe oti când a început săbată la alui Bele iso- strige.A făcut a ade mult zgomot, încât Papa a venit după el.Papa i-a spus ceva ep un tonsever iareuam avut impresia căl-aud pe Benplângând, înainte săplece amândoispre casă. Plângea i Bele, a a că m-am urcat nî pat ângăl ea,

încercând să o linitesc, a a cum ar fifăcut Mama,dar am adormit înainte ca ea sesă oprească indplâns. Stăpâna sa- hotărâtsădeschidă cadourile abia după două zile lungide aeptaret. — Pot să stea iBeattie iFanny cu mine să se uite? Am întrebat. — Credcăda,aspuseafărătrageredeinimă. Am fugisălecaut,iareaastrigatînurmamea: — Vezidacăvreasăvină iMarshal. Am plecatîmpreună cu fetele în căutarea luiMarshal,dar Papa, care ăceafcurat la grajduri, nea- spus căplecasecuRankin să călăreascăM-.am întors al conac mpreunăî cu gemenele,foarte încântate la gândul că o să asistăm la deschiderea cadourilor. Iam spus domnieiMartha unde era Marshal, iarea as-ncruntatî. — Cetotfacecuomulăla?aîntrebat. Nu i-am răspuns,bănuiescă icinnu se aeptat. — Ei,în curândosăplecede-aici, i-arăspunssingură.Haisă le deschidem, eldeja lea- deschis pe ale uil. Beattie,Fany ieu priveam, cople ite,cum domnia Martha aranja pachetele pentru a fi deschise ntrî-o ordine anume,după instruciunile pe care Căpitanul i le scrisesepe un bilet. Din primul, domnia Martha a scosouădpăpu .iA ctit cuvoce tare:„Mi s-a spus că aceste două păpu i sunt îmbrăcate după ultima modă de la Londra.Am stabilit cu un croitor xcleent de aici, din Wiliamsburgh, să-i facărochile,iar eui le voi aduce la primăvară. Abia a eptt săte văd îmbrăcată cu ele al Philadelphia. Sper căîi plac materialele ca ntotdeauna,îJames“.

iculorile pe care leam-

ales.Al tău,

Era prima dată când vedeam asemenea frumusei încântătoare. Păpu lei erau din lemn iaveauchipuri pictate,iar părul lor uman era aranjat în bucle sofisticate.Rochile erau confecionate dintr-un materialfin ca pânza de păianjen. Una dintre ele era albastră, croită în stil imperial, cu corsajul itrena decorate cu o broderie argintie,elegantă.Cealaltă,un modelasemănător,era crem cubroderii albe pangliciide culoareafilde lui.

Următoarele două pachete aveau în ele două perechi de încălăminte.O pereche de papucidelicai era făcută în întregime din satin de culoare albastră idecorată cu broderii arginti, iar tocurile joase erau acoperite cu satin de culoarea filde lui. Cealaltă pereche eradin satin de culoareafilde lui, cu rozete din panglică roz pe margini itocuri acoperite cu satin roz.Pur i simplu numi puteam imagina cum ceva atâtde rumosfputea fi purtatîn picioare i-ami spus asta domnieiMartha. Ea a râs i -ia scos pantoful din piele maro pe care îl purta, poai-a strecurat piciorul sub irel nî pantoful de satin albastru i al ridicat săne arate. i-a rotit glezna, a întins vârful iapoi a râs din nou când noiam scos exclamai de uimire văzând câtde bine sepotrivea. Celelalte pachete aveau în ele mănu ide mătaselungipână la coti două perechi de ciorapi brodai. Domnia Martha ne-a explicat căerau accesoricare completau inutele. În cel din urmă, când a ajuns al fundul ultimeicuti, domnia Martha a scosun plic sub ire,maroniu il-a privit. Învăasemsă citescdestul de bine câtăsrecunoscnumele lui Bele scris pe plic.Domnia Martha sa- încruntat, l-a întorsedcâtevaoride pe o parte pe cealtă,l apoisa- ridicatîn picioare.Nea- spus să rămânem unde eram, iarea sa-dus nî bibliotecă.Mi sa- părut că aud sertarul biroului deschizându-se ,i când sa- întors fără plic, am bănuit că l-a pus împreună cu scrisorile eiîmpachetate cu panglicaalbastră.

— ErapentruBele?am întrebateu. Apărutsurprinsăpentruoclipă. — Nu,aspus.E almeu,trebuiesă-ldeschidmaitârziu. Din tonul vocii eimi-am datseama căsubiectul era încheiat i m-am gândit că robabilp ctisemgre tinumele de pe plic.Dory -m a chematla pu in timp după aceea să amgrijă de Campbel iam dat totul uitări, mai pu in frumuseeacadourilor deschise nîziua aceea.

CAPITOLUL OPTSPREZECE Bele N-am maivăzut-o niciodată pe Mama Mae a a de agitată. Rankin î ibagănasu’ peste ott itotzice cum o sădescopere elce sa--ntâmplat cu Waters înainte să vină Căpitanu’. i se ilaudă peste totcă are ordine de la Căpitan săl-vândă pe Ben dacălprinde peângăl mine. Mama Maemă ottbate la capsă nu cumva să ma ceva dea- faceucBen, săl- gonesc dacăvine să ăm caute. Mama miî zicesă mă rog săentoarcă-s maireped Căpitanu’. Apoi,din senin,Căpitanu’atrimisoscrisoareîn careziceacă nu se ntoarceî pân’ la vară,când o so- ducă ep domnia Martha la Philadelphia.În seara când Mama a venit sămi- dea vestea,am întrebat-o ceo săse-ntâmple cumine când vine Căpitanu’. O să mă ia i pe mine la Philadelphia? Se gândete să mă punăn-aceea itrăsurăn- care o ăs fie domnia Martha pentru atâta amar dedrum? Mama zice că nu tie când o să ămia ipe mine Căpitanu’, dar că rafi maibine so- acăfcâtmairepede.Când mi-a spus asta,am sărit caarsă: — Da,măbucursăvădcănu-ipasădemine,căteinteresează doarde en!B Mama s-a uitatla mine de parcăi- trăsesem un pumn în faă. Apoisaridicatînpicioare: — A acrezitu,Bele?Crezicăionuvreausăstaiaici? Gura i se trâmbas de parcă iîvenea săplângă. — Crezicănu vreau sărămâi?Nu-idaiseamacăosăfieca i cum mi-a ierdep copilu’meucând o săpleci? Apoia-nceputsăplângă.M-am duslaea,am luat-oîn brae i am pus-o să sea ze ângăl mine. — Mama,îmiparerău. tiu că mă iube tica pecopităi.Nu mai plânge,te ogr. A scos o cârpă, i-a suflatnasul isa uitatla mine cu ochi speriai.

— Bele,tre’să plecid-aci.Rankin ăla mă bagă-n sperieiîn fiecare zi. Nare pacefin’că nu iet cesa--ntâmplat cu profesoru’. Simt cănnebunesc- când îl vădcum î ibagănasu’ peste ott. Ăla nu să opre te până nu pune mina pă Ben, sunt sigură. — Mama,i-am spus, idedata asta tiam binecă trebuiesă mă in de cuvânt, nu-i facegriji pentru mine Beni. Nu maiam dea- face uc el. După ce-a plecatMama,mi-a luatceva impt să mă linitesc.A fost prima dată când am văzut câto mâhnesc i pe ea toate lucrurile astea.Mi-am datseama că icin măcarMama nu poate să îndure al nesfâr ti. i încăceva.Papa ne tot ovestep etcăMarshal î ipetrecetot timpul cu Rankin. Îi dă voie săbearachiu iPapa zice căa a mic cum e itoti-a prins gustul. Papa zice căRankin are necazpe domnia Martha i aceftot cepoate săl- întoarcă pe băiat împotrivaei. Oriunde mă uit, nu văddecâtnecazuri.

CAPITOLUL NOUĂSPREZECE Lavinia Primăvarlui 1793 a sosit devreme.Într-o dupăamiază-de la începutul lui mai eu igemenele,în vârstă de nouă ani, stăteam în faa bucătăriei iîmpleteam coronie din caprifoi. Parfumul ameitor al florilor alb-gălbui se sim ea peste tot nî aer, iar noi făceamîntrece rsă vedem cine erminăt prima de mpleiît. — Mama zice că într-o bună zitu o să staiîntr-un conac i

poate căo săai iservitoriîn casă, a spus Fanny, punându- ipe cap coronia pe care ocmait o erminaset ed mpleiît. — Nu cred,am spus,mulumită decum stăteau lucrurile.Eu vreausăstaucuBele. — Nu, a spus Fanny scuturând din cap. Mama spune că domnia Martha îi dă leci casăînvei săte pori cao fată albă. Nu vreau să fiu albă,am spus, începând să mă tem. Vreau să

stau cuBelei maiîncolo o săămmărit cuBen. Fanny, care până atuncistătusesprijinită pe coate,sa- ridicat în picioarei m-a privit. — Aifacebinesă-iscoidin cap ideeaasta,aspusea.N-osă fii niciodată neagră ca noi iasta înseamnă că e ti albă io să stai la conac. i oricum nu poi să et mării cuBen. E negru. — AredreptateFanny,aspus iBeattie. Am începutsăplâng. — Ba potsă mă măritcu Ben dacă vreau.Nu puteisă mă facei să fiu albă,am spus,aruncând coronia câtcolo. i nu putei sămă facei sătrăiescla conac. Mama a enitv la uă. — Cefaci,Abinia,plângi?Ainouăani iplângicauncopila ? — Vreasăsemăritecu Ben,i-aexplicatFanny.Nu vreasăstea la conac nuivrea săfie albă. În timp ce Fanny spunea cuvocearet ottadevărul despre mine, am început să ohotesch. — Asta le-ntrecepă toate!a spusMama.A a ceva chiarcă n-am mai auzit pân-acu’. Vino-ncoa’, copilă. M-am apropiatde ea,plângând cu sughiuri. S-a a zatepe o bancă, iascospipadin gură imi-aspus,în timp cemăbătea orpe piept cuea: — Decivreisăfiineagră? Am datdincapcăda. — Dece? — Nu vreau să stau la conac.Vreau să stau aicicu tine,cu Bele cuiPapa. Mama mi-a ăspunsr cu glas ajin:bl — Copile,sunto grămadă dă lucruripă lume despre care tu încă nu ti nimica.Noisuntem familia ta iasta n-o să să schimbe niciodată. i când o să-i găsei tun băiat alb -io săte mării, noitotfamilia at o săm.fiMama o săe fimereu Mama ata iBele ottBele ata o sărămână. M-am oprit din plâns. — iBen iPapa?am întrebat,plinădesperan ă.

— O săaibăgrijădătineca iacu’,Abinia,mi-aspusprivindumă în ochi. Ai numa’dă câigatt. Poate că-ntr-o zio săai tu grijă dă noi, cine ie?t Cuvintele eim-au lini it, dar nî aceazi mi-am dat seama că exista o linie clară între alb inegru, de inu în elegeam încătoate amănuntele. În acea primăvară Marshali-a petrecut mai ott impult împreună cuRankin. Stăpâna pierduse orice ontrolcasupra fiului maimare;elera la felde distant cuea cum era ea cuCampbel. Domnia Martha mă lăsa în continuare să iau parte la multe din celcâte le făceaîn fiecare zi. În fiecare zicitea cu vocetare din Biblie uneoriise preaocasăîmi explice numitea ragmentef. A continuatsă mă învee să scriu isă citesc i,spre bucuria mea, săcânt la clavecin. Uneori, când îi ceream eu, le lăsa ipe Beattie Fannyi săse ite,udar întotdeauna o făceafără tragere de inimă. ntrÎ-o dupăamiază,- după ce ne-a privit cum râdem împreună,m-a chematdeoparte. — Nu trebuiesăfiifoarteprietenoasăcu ele,mi-aspus.Einu sunt ca oin. — Cum?Am întrebat.Cum nu-scanoi? — Vei afla, a spus, oftând adânc. Când mă întorc de la Philadelphia te voi învăa care elocul tău. Campbel era marea mea dragoste. Dimineaa, după ce îl hrănea, Doryîl înfă a imi-l dădeasă-l duc domnieiMartha. În comparaie cu Sukey, Campbelera un copil foarte serios,dar eu tiam cum săl- fac să zâmbească.Stăpâna privea cum copilul răspunde al joculeele mele,dar rareoriparticipa iea. — De ce nu-lvrea? am întrebat-o într-o zipe Dory când îl aduceam înapoi. Dory era de părere căstăpânei îi e eamăt sămaiiubească un copil a a cum o ubisei ep micua Saly. — DarpeMarshalnu-lmaiiube te?am întrebateu. — Credcă-lînvinovăe tepăMarshalcăaîmpinsleagănul. — DarMarshaln-avrutsă-ifacăniciun rău luiSaly,am spus cuconvingere.

— Io tiu,da’mama luinu pare să tie,a spus ea. i-acu’ Marshal a luat-o razna, aruncăcupietre după ea istă tottimpu’ cu Rankin. — Undeseduc? — Săfacărele. — Cerele?am întrebateu. — O să afli curând, mi-a răspuns ea, punând capăt conversaiei. În a doua săptămână a lui maistăteam cu domnia Martha la ă ia eptamt and, în cle din urmă,Căpitanul a sosit. S-au îmbrăi at îndelung,în sfâr ti împreună, apoisau- dus nî salonul din faă iau închis u aîn urma lor. Întreagacasăparcăpulsa, cu noitoate alergând de cocolo-l casăpregătim masapentru un prânz ârziut în sufragerie. Când Căpitanul isoia saau apărut, chipul domnieiMartha era îmbujorat strălucitor,i ceeace îi punea în evidenă ochi verzi,sclipitori.Avea buzele ro i ipline,iarpărul,carefusese strâns,îi cădeaacum în jurul umerilor. — Mae,is-a adresat CăpitanulluiMama,mi-aiadus fata înapoi. — Chiarcă i-arevenit,aspusMamazâmbind. Căpitanul -ia privit insistent soia. — Da,într-adevăr i-a revenit.Domnia Martha a ro it i i-a lipit faa de braul lui. — Mireasa mea e tottimidă,a necăjit-o Căpitanul. ifiimei unde unt?s Unde eMarshal? Unde e ampbel?C Mă sim eama a ed apropiată de Cambelîncât, când Căpitanul a luat copilul din braele uil Dory ia spus căarăta tare bine,m-am sim it mândră. — Martha,a spus elplin de mândrie,mi-aidatîncă un fiu minunat. — Da,da,aspusdomniaMartha,făcându-isemn din cap lui Dory să ia copilul. Acum haisă mâncăm până nu se răce te mâncarea. M-a surprins neplăcut că domnia Martha voia toată atenia

Căpitanului pentru sine.L-am inut mult în brae pe Campbelîn dupăamiazaaceea,încercând să în eleg cum de îi era atât de indiferent copilul ei, pe care eu îl iubeam din tot sufletul. În săptămâna următoare Marshal a osftrimis al Wiliamsburg. Căpitanul a aranjatcaelsăstea cu sora domnieiMartha icu soul eiîn timpul coli. Marshal a plecat singur nî trăsură inu sa- ntorsî să ne acăf cumâna. La sfâr tuli acleiluni mai atât de verdei însorite asosit o altă trăsură.Era mare ineagră,lucioasă,cumpărată de Căpitan special pentru călătoria la Philadelphia, ca să îi facă o surpriză domnieiMartha.Au plecatîmpreună domnia Martha,Căpitanul, Doryiubituli meu Campbel. Sukey, acum în vârstă de opt luni, rămas nîgrija noastră.Când Dory-aidatcopilul lui Mama Mae, plângea a ade aret cămi-a fosteamă căo săi se rângăfinima. Bele aîmbrăi at-o. — Aisăte-ntorcipestecâtevaluni,aspusea.O săavem cutoi grijă de Sukey,it asta. — Abinia, a spus Dory îndepărtându-se de Bele i înconjurându-mi umeri cu braul. Tu o cuno i,t it cevrea, ceiplace.Să ai grijă de eaîn locu’ meu. Am datdin cap că da,fără să potspune nimic din cauza lacrimilorcare mă sufocau. — Spune-iluiIdacă-iplacesămănânceînaintesăsejoace,ma instruit Dory. i după aia ia-on- brae.Pe tine te cunoa e,t joacă-tetucuea.

Am datdin nou din cap,dorindu-midoarsă-mipotîntoarce privireade la suferin a care i seciteape chip. I-am privit cum se îndepărtează ide data asta a fostrândul lui Dory, carel- ineaîn

braepeCampbel,sănu nefacăcu mina.Beleîipusesebraul în jurul umerilor ei,m iar eumi-am ascuns afa în hainele ei iam început săjelescupăd copil. Ida, care avea ieaun sugar, veneade al colibe so-hrănească pe Sukey, nepoata ei. În prima zi Sukey aipatmai tottimpul i nu a vrut să mănânce. În cele din urmă,seara,spre u urarea tuturor, a acceptat laptele de al Ida. A supt, apoi a plâns pu in

ia

început săsugă ind nou. Maitârziu, Mama a luat-o acasă,dar -as întors al pu in timp după aceeacu copilul care plângea.Probabil că eu eram cea maicunoscută figură pentru ea fiindcă,de ndatăî ce m-a văzut, a întins braele grăsue isa- prins de mine cu toată puterea. S-a hotărâtcăurma sădoarmă alături de mine pe saltea,iar Bele ne vasupraveghea.Când Sukey setrezea în timpul nopi, Bele aprindeao lampă ise ucea,dprin beznă,la cămară.Când se ntorcea,î puneala încălzit laptele pe carel- aduseseÎnmuiam. o bucăicădecârpă în el i,chiardacăla începutseagita,copilul înghieapicăturile de aptel pe care ile urnamt în gură. A duratosăptămânăîntreagăpânăcândSukeys-aobinuitcu noul ri al lucrurilor, primind laptele de al Ida dimineaa isera. În restul timpului, eu iBele ohrăneam cu lapte de vacă. În acea primă săptămână m-am sim it flatată pentru faptul că fetia mă prefracelorlali i, în acela i timp, cople ită de responsabilitatea pe careo- aveam.Îmi era dor săl -in în brae pe Campbel inu puteamdecâtsăspercăDory aveagrijă de ela felde bine pe cât aveam eu de Sukey.

Înainte de apleca,Căpitanul a luat o hotărâre care aschimbat lucrurile în bine pentru toată lumea. L-a angajat pe Wil Stephens,tânărul care venisecu patrulele nî bucătăria lui Bele, dar un luase artep la jocul lor. tiam că papa George Mamai Mae avuseseră un cuvânt de spus egatlde angajarea uil. Cu câtevaseriînainte de plecare iBele a avut o întâlnire cu Căpitanul. Eu nu am fostde afă, dar era clar cădiscuia a făcuto nefericită pe Bele. hiarC i ocupată cu pregătirile pentru călătorie,sevedeacăBele eratristă.

După plecarea lor -as închis în sine până când, după câteva zile,Mama Mae a venit la ea într-o seară.Eu iSukey deja ne culcaserăm dar, cum nu adormisem încă,am ascultatconversaia lor. Bele ncercaîsă-i abată atenia lui Mama de al ea. A întrebat-o: — Decel-aangajatCăpitanu’peWilStephens? — O sălucrezecu Rankin, imaialesaicidacăavem nevoiedă

ella conac. Osăi-scrie Căpitanului săi-povesteascăce să-ntâmplă acicâtel icu domnia Martha sunt plecai, i-a spus Mama apoia continuat: Bele,oare ce i-a zis Căpitanu’ despre plecare? — Mama,agăsitunbărbatcu caresămămărite,aspusBele, începând să lângăp. M-am sim it mai bine când hohotele eiau fostînăbu te,ifiindcă mi-am datseama că Mama Maeo strângea nî brae. — ice i-azisdespreel?aspusMama. — Că e un negru liber care locuie te la Philadelphia.Are o cizmărie iCăpitanu’ zice căo săne cumpere o casăO. săvină după mine când săntoarce-Căpitanu’. — Am tiutmereuc-osăvină iziuaasta,Bele,aspusMama. Bele-a suflati nasul. — Mama,aigrijăsănu se-apropieBendemine,Căpitanu’iara zis căi-a dat voie u’l Rankin să-l vândă. — Papaaregrijăsă-l inădepartepăBen. Nu vreau săplec,Mama, a jelit Bele. — Trebuie,Bele.O săfiiliberă,aspusMama. — Căpitanu’aziscămi-atrimisacteledeeliberaredeCrăciun. — Le-atrimis?aspusMama.Păiunde-s? — Nu tiu.A zis că le-a trimis cu cadourile pentru domnia Martha. — I-aiziscănu ile-adat? — Nu,da’tre’săfieundevalaconac. — Bele,tre’sălegăse ti. — tiu,Mama,da’astanu-itot. — Cemaie? — I-am cerut să le iau cu mine pe Fanny sau pe Beattie, crezând căo să le eliberezpe ele,ida’ a zis cănu. Tre’so- iau pă Lavnia, a spus Bele. — O s-olaseliberăpăea?aîntrebatMama. — A aazis,aspusBele. — Ei,astae,atunci. M-am ridicatîn capul oaselor, cu inima bătându-mi nebune te

din cauza noutăilorpe care ocmait le auzisem. Nu voiam săplec. Acolo era casa mea!Când Sukey a începutsă se agite,m-am întins al locpe saltea iam început săîi mângâimânu a plină de gropie caso- lini esctânăp când am adormit ieu. Dar în timpul nopi m-au trezit atât de speriată, căîmi veneasăvărs.Visasem cămă îndepărtam de plantaie ntrî-o trăsură mare neagrăi ică eram, ca iMarshal, singură. A douazidimineaăam întrebat-opeBeledacăaveam săplec cu ea. — A a cred,mi-a spus,dar acum suntem aici,a a că nu e cazul săne acemfgriji. Când am insistatsămi- spună maimulte,mi-a ăspunsr ăios:t — Lavinia,nu vreau sămaivorbescdespreasta.O săvedem ce icum când se-ntoarce ăpitanu’C. Mi-am datseama că nu avea de gând să maidiscute subiectul, acă i-am spus despre pachetul de care uitasemcu totul, cel adresatei, pe care lîvăzusem de Crăciun. Împreună cuMama,mau pus să le arătîn ce sertar redeamc că a ascuns domnia Martha pachetul, dar un era aco.lÎmpreună,au căutatactele peste ottprin casă, dar nu erau niciunde.În cel din urmă sau-lăsatpăguba e, indt că problema aveasă se ezolver ricumo la întoarcerea ăpitanuluiC.

Cu Wil Stephens nî preajmă, viaa noastră a fostu oară în vara aceea.Dacănam fi tiut că rmau ca eu iBele săplecăm, acel zile ar fi putut fi dintre lece mai fercite. Mama a profitatde ocazie săne nveîe, pe gemene pei mine, cum să facem curăenie al conac.Nea- arătatcum se mprăî tie nisip fin pe podelele gălbui din lemn de pin icum se urăcă apoi cu mătura i cu apă.Neaarătatcum se ustruiel te mobila cu uleide semin e de nî saucuceară, în funcie de emnull din care e făcută. Apoi, într-o zi, Mama nea- luat săfacemcurat în camera copilor. Înainte să plece,Căpitanul îi ceruselui Mama să mute lucrurile lui Saly în pod i săpregătească camera pentru întoarcerea lui Campbel. După ce Mama a descuiatu a,eu i gemenele am intrat, cugurile căscate.Înăuntru erau două paturi,

două comode maiimulte ucărij decâtne-am fi putut imagina vreodatăcăexistă.O măsu ăpentrucopieraacoperităcubucată de pânză de nî ipe eaerau a ezate vase entrup servit ceaiul în miniatură, toate din porelan roz cualb. Un călu de ucăriej gri cu alb părea să ne invite să-l încălecăm, cu ochi lui întunecai i coama neagră pieptănată pe o parte. Am recunoscut păpu a de porelan a lui Saly, a ezată pe unul dintre cle două scaune pentrucopi. Peste ott în camerăseputeacti prezen a fetiei. Mama ne-a făcut semn din cap că puteam să ne uităm la jucări.N-am statpegânduri iîn curând eram toatetreipeste măsură de entuziasmate căaveam ocazia să atingem asemenea comori. Eu am ridicat o carte cu imagnii am fost foarte încântată să descopăr puteamcăsă o citesc.Fanny a probato pălărie de pai cu boruri largicare seafla pe unul dintre paturi. Apois-a dus să se vadă într-o oglindă agăată pe un perete, deasupra unui dulap mic.Beattie aridicatcusfială păpu a i -ia a ezat-o în poală, mângâindu-i buclele blonde.Neam- totarătat una alteia ce amdescoperit până când Mama,care n-a părut să se simtă în largul ei nicio clipă, aspus că era timpul să împachetăm lucrurile lui Saly isă le ducemdeac-o.lDupă ce unchiul Jacoba luat cutile ilea- dus în pod, camera părea stranie goalăi inoineam- bucurat că era vremea săplecăm. În zilele care auurmat,Mama ne-a luatcu ea să o ajutăm să curee isalona ul albastru. Nu eram pregătită pentru tristeea care m-a cuprins când m-am trezit înconjurată de ucrul oarele uil Campbel. Mă întrebam cum voisuporta să stau fără el dacă urma săplec alPhiladelphia. Am dus pătu ul ilucrurile luiCampbelîn camera copilor, care acum părea întunecoasă i mult prea mare pentru un bebelu .Nu puteam să nu mă gândesccă arfitrebuitsă lăsăm camera a acum era, pentru că,odată cu dispariia lucrurilor uil Saly, păreasăfi dispărut ice mairămăsesdin aura eide un roz uminosl. Ben nea- luat pe toi prin surprindere la începutul lui iunie, când nea- anun atcă sărise mătura cu o fată de la colibe.Ea

lucra pe plantaie o ichema Lucy. Mama nu prea avea tragerde inimă săispună lui Bele ,i când a făcut-o în cle din urmă, chiar acădBele nu a scosiciunn cuvânt, n-a putut să -iascundă privireaîn care iseciteatrădarea idurerea. Perecheaproaspăt căsătorită -ia petrecut nopile următoare nî adăpostul lui Ben, lângă grajduri, dar mireasatrebuia să plece devreme nî fiecare dimineaă,când suna cornul care iî chema pe lucrători de pe plantaie la muncă.Rankin fusese de acord cu nunta, cu condiia ca fata să rămână să lucreze pe plantaie,în subordinea uil. La sfâr tuli lui iunie Wil Stephens ia adus lui Bele prima scrisoare de la Philadelphia. raE un bărbatcu un aspect neobi nuit, cu ochi căprui adânc i în orbite,un maxilar puternic iun zâmbetplăcut. Nu era foarte nalt,î dar era bine ăcutf iavea un aer gursi pe sine.Î iscotea întotdeauna pălăria când intra într-o încăpere iî itreceamâna prin părul aten idesînainte săspună ceva.Onestitateade care dădeadovadă îl făceaun om fermecător. Tepriveaîntotdeauna în ochi ,i când te uitai la rândul tău în ochi lui, îi dădeai imediat seama căera incapabil sămintă. Când WUl i-a adus uil Bele aceaprimă scrisoare,l-am auzit cerânduiscuze pentru ceea ce sentâmplaseî nîprimăvară, când Rankin o bruscase. Wil a spus că îi era ru ine că nu interveniseatunci iîi cerea lui Bele să-l ierte.Bele eratimidă, dar i-a acceptat scuzele.El a întrebat-o apoi acădvoia săi-citeascăscrisoarea,dar nu a părut surprins când Bele aspus că nu ia întins mâna so- primeascăDupă. plecarealui, m-a trimis la conacs-o chem pe Mama.Când ne-am întors, am luat-o în brae pe Sukey i apoi am ascultat-o toate pe Bele citind

scrisoarea. Spunea că ajunseseră cu bine, dar cuprindea i ve ti alarmante.Tatăl domnieiMartha era bolnav ,i chiar mai grav, părea că în Philadelphia era o adevărată epidemie de friguri galbene.Căpitanul spunea că ar vrea să se ntoarcăî acasă,dar domnia Martha refuza săplece de ângăltatălbolnav. Căpitanul promiteacăvatrimite oaltă scrisoare peste două săptămâni.

S-a inut de cuvânt ,i două săptămâni maitârziu, am primit altă scrisoare de la căpitan. Wil Stephens a venit dei data aceasta să o aducă iBele l-a invitat înăuntru. Ben era iella bucătărie, înlocuia braul metalic de care se agăau oalele deasupra foclui, în cămin. Când a auzit-o pe Bele vorbind pe un ton veselcuWil, a ie tiimediat afară. M-am întrebat de ceera a ade uriosf. Bele a a eptatt din nou să plece ilW Stephens ca să citească scrisoarea,apoim-a trimis săo aduc pe Mama.De data aceasta ve tileerau foartetriste.TatăldomnieiMarthamurise.Căpitanul era bolnav ,ichiar dacăaveadestulă putere sădicteze soacrea,i nu era în niciun cazn îstare să călătorească.Domnia Martha, Campbel iDory erau sănăto i– aiciMama a oftatu urată – dar era pu in probabil săse ntoarcăîîn august, a a cum plănuiseră. La sfâr tuli uil uliei Wil Stephens a venit cu o scrisoare desfăcută, careifusesedresatăa lui. Mama, văzându-l cât era de grav,a venit imediat de al arcul găinilor. — Am adusve tiproaste,aspuselprivind-omaiîntâipeBele, apoipe Mama.Îmi pare ăur să văpuns asta,darDory a murit de febră galbenă. Mama sa- prăbu tipe un scaun, iar Bele a lergatalângă ea. — Măducsă-lchem peGeorge,aspusWilStephens. După plecarealu iera atât de linie ,tcămi-am auzit respiraia, îmiera teamă că celmaimic zgomotar putea săne aruncentrî-o

mare de durere.Îmi sim eambraele ipsitel de vlagă iam a ezat-o pe Sukey ep podea, cu grijă. Obi nuită săi se cordea atenie, -i a tras fusta mea peste ochi, jucându-se „decucua--“baui rupând tăcerea cu râsul ei. Mama a scos nu geamătînfundati

-ia trasrulope ochi, încercând să- iascundă suferin a. Sukey, crezând că asta faceparte din joc,sa- dus dea- bu leai până la Mama isa- ridicat inânduse ed geunchiul bunici. — Bau,bau,aspuszâmbind. Când Mama aluat-o nî brae,Sukeya râssa-iagăatde gâtul bunicicu amândouămâinile.CândaprinsMamaMaesăplângă, am început toate.

CAPITOLUL DOUĂZECI Bele Timpdecâtevaziledupăceam aflatcăDorys-adus,Mamana fostdeloc în apele ei. Se duceapână la conac iseîntorceala bucătăriepentrucăuitasedeceseduseseacolo. — Poatecă se-ntoarceDory,spunea,poatec-au gre it… poate când sor- întoarce osăse eadjos din trăsură io so- ia la fugăsă -io ai-n brae pe Sukey. Papa zice cătrebuie sătreacăcevatimp casă- irevină. Zice că nu-i deloc uorpentru easănu vadă cu ochi ei, sănu poată so-îngroapepe Dory lângă Henry. Eu tiu că Dory s-a dus. O simt când o in în brae pe Sukey.Dory eca osoră pentru mine. Dar nu arătcum mă simt. Încerc să fiu puternică pentru Mama. Sukey setotagaă de Lavnia, care sepoartă foarte bine cuea, dar iut căLavnia abia-l a eaptăt pe Campbel. Nu iut de ceine atât la copilul ăla. Mă întrebceo-săsentâmple- când om plecala Philadelphia io sătrebuiască să-l laseaici. Papa nu se uităn- ochi mei când ne întâlnim tiu că ell-a împins peBen să se nsoareî cu Lucy. Cândmă gândesc cum o sărută Beny, îmi vine sămă duc socalc nî picioare.Nu-i decâto urâtă de la colibe!Într-o noapte m-am apropiat de coliba lui Ben ca să fiu eu sigură de ce se-ntâmplă.I-am auzit, zicică erau animale, daram rămas ăs ascult pentru că nu puteam să mă mi c,nu m-ascultau picioarele.Îmi băteainima a ade are,tcăa trebuit sămă a ezpe arbă,inu mi-a maipăsatderpi.eAm stat

aco lpână l-am auzit pe Beny sforăind, apoim-am întors acasă la mine. Am plâns până n-am maiputut. A doua zi Ben lucra aici în bucătărie când a venit Wil Stephens cuo scrisoare.Am vorbit cu Wil ca icum mi-ar fiplăcut de el.Ben scoteascânteicând a ie it deaici!- Ce binemi- pare. ToispuncădupăceosăajunglaPhiladelphia iosămămărit cu cizmarul Căpitanului, o săfiu fericită. Dar eu nu vreau niciun

cizmar. Eu îl vreau pe Benny almeu. Dacă arduce-o pe Lucy înapoila colibe miil-ar da mie pe Beny, nicinu mi-ar mai păsa de eaNici. nu potsă dorm noaptea gâdindu-mă cum să scapde ea.

CAPITOLUL DOUĂZECI IUNU Lavinia Într-o dupăamiază-de pe la mijlocul lui noiembrie,în 1793, când copaci î ipierdeau ultimele frunze,trăsura ceaneagră a apărut în sfâr ti pe alee. Căpitanul iceilali seîntorseseră acasă. Fany i Beatie erau la conaccu Mama i unchiul Jacob, pregătind totul pentru sosireacălătorilor. Când Sukey ormea,d eu o ajutam pe Bele al bucătărie,unde tocmaiterminam de ăcutf ni et prăjiturele.Le făcuserăm adăugind afine istafide în aluat de pandi pan, pe care -lam turnat apoiîn forme mititele de metal. Prăjiturelele erau calde încă ,i înainte să îmi dea imie una ca trataie specială, Bele a turnat glazură de zahăr deasupra. Când am auzit răsura,t am înghiit mediati prăjitura iam luat-o la fugă spre conac. Nu-mi mai ncăpeamî în piele de fericire. Campbelse ntorseseî acasă! Unchiul Jacob i Mama ajunseseră lângă trăsură;Fany i Beattie erau lângăei, pregătite săîi ajute.Domnia Martha a ie ti prima.Nu mi-a venit să cred câtde mult se schimbaseupăd câteva luni atâtde dificile.O maivăzusem bolnavă,dar acum era cu totul altfel. Era trasăla faă iaveariduri, iar când a coborât cu greu din trăsură, ia strâns ochi din pricina lumini puternice.Totu inu eram deloc regătităp pentru ceea ce rmau să văd,când unchiulJacob a ajutatun bătrân nespus de slab să coboare din trăsură. Căpitanul supravieuise în urma febrei galbene, dar un mairămăsese din el decâto umbră a ceea ce fuseseDupă. ceCăpitanul istăpâna au fostajutai să intre în casă, am rămas a teptând plină de nerăbdare să coboare i Campbel împreună cu doica.În cele din urmă n-am maiavut

răbdarei m-am apropiatde răsurăt. — Campbel,am strigatîncet,sigurăcăaveasă-mirecunoască glasul. Trăsura era nea teptatdemică în interior imirosea teribila vomă.Dupăceochimis-au obinuitcu întunericul,am văzutcă era goală. Am intrat în fugăpe u adin faă ii-am prins din urmă pe ceilali pe scări. — UndeeCampbel?am strigatînurmalor. Mama sa- ntorsîi mi-a ăcutf semn din capsă act. — E cuDory,aspus. Am rămas locului, încercând să pricep ceea ce Mama îmi spusese. Apoi amfugit sămai arunc o privire în trăsură. Buimăcită, amluat-o spre bucătărie.Bele o inea în brae pe Sukey când a dat de mine afară,lângă stiva de lemne, vomând prăjitura pe care o mâncasem. Bele m-a privit plină de compasiune când am reu it sămi-revin atât âtc ăs potsăi- spun ce se întâmplasecu Campbel. Sukey aîntins braele către mine,surprinzândui-mă până ipe mine,am lovit-o.A tresărit pentru cănu i se mai întâmplase aa ceva.Nedumerită,a început să ipe după mine,vrând so- iau în brae.Neputândsărabdsăovădplângând,m-am întinsdupăea. — Îmiparerău,îmiparerău,am spusprintrelacrimi,luând-o în brae.Îmi pare ău,r îmi pare ăur. Bele m-a apucat de bărbie m-ai privit în ochi: — Sănu cumvasă crezicăevina ta,mi-aspus.Tu n-ainicio vinăcăamuritcopilu’. Am plânscu Sukeyîn brae,agăată demine.În următoarele săptămâni numainevoia eide mine m-a ajutatsămi- revin.

Fany, am văzut nî zilele care au urmat, a devenit asentati preferată a Căpitanului. Îl atrăgeau mi cările ei repezi,i când se apuca că vorbească în felul ei amuzant, lî ăceaf deseori să zâmbească icâteodată chiar sărâdă. Doctorul veneades săîiia sânge pacientului dar, după plecarea lui, Căpitanul era imai lipsit de energie decât înainte. Mama a văzut cum stăteau lucrurile idupă câteva săptămâni l-a convins pe Căpitan săi-

interzicădoctorlui săi-mai ia sânge.După aceea început săîi gătească feluri de mâncare care săi- stimuleze apetitul. Dimineaa, nainteî de răsăritul soarelui, Mama ie ea cu una dintre gemene ,i în timp ceaceasta ineao toră aprinsă, tăia o găină. Apoio aduceala bucătărie,o curăa io fierbeala focmic cu mult pătrunjelproaspăt din grădină, usturoi, ceapă isare. Dea- lungul zile Fanny îi dădea Căpitanului supa cu lingura. Mama îl punea să bea i ceaide mu eel, iar earas îi dădea un pahar de vin diluat cu apă iîndulcit, ca săl-ajute să doarmă. După câteva zile aînceput să ceară bucăele de carne,darMama l-a refuzat. În schimb, începuse săîipună în supă morcovipasai ii-a promis căîn curând aveasăîi dea icarne.Când a venit ziua aceea, Fanny sa- întors de la Căpitan cu castronul gol, mândră de parcă mâncasea nsăî, iarMama a ftat,o u urată. — Îirevine,aspus. Unchiul Jacob nu a plecat icion clipă de lângă Căpitan, i dormeape osalteaa ezată pe podeaîn camera acestuia.Totela intervenit pentru ca Bele să poată să -i zitezevi tatăl în momentele când stăpâna dormea nî camera ei. Când a fostla elpentru prima dată, Căpitanul i-a spus uil Bele cătânărul din Philadelphia nu aveasămai vină. I-a povestit cum, odată ajun iacolo,epidemia de friguri galbene abia începuse i cum, când s-a anun atcă boala era contagioasă,mi de oameni au plecatsperiai. nÎ aceavară chiar ipre edintele, eorgeG Washington,plecase din ora ,iar guvernulnu a lucratdeloc. Căpitanul i-a povestit despre cum sa- chinuit domnia Martha, cum a avut grijă mai întâi de atălt ei, apoide Dorydupăiaceea ide el. N-a adus vorba de Campbel ,i când Bele l-a întrebat

despre el, Căpitanul a ezitat întâi, apoia părut u urat că putea săi-spună cuiva ce sentâmplaseî. — DupăceamuritDory,aspusel,Marthaeraînnebunităde spaimă,era sigură că aveam să mor i eu. Eu mă sim eam prea rău ca să otps-o ajut cuceva,darmi-am datseama că arthaM nu eraîn apele ei. Copilul a plâns zile în ri. Într-o dimineaă, când nu l-am maiauzit plângând, am insistatsămi-l aducă.Dar ejad

i

murise, a spus, trăgând adânc aer în piept. Mulumesc lui Dumnezeu căam primit ajutor. Băiatul pe care lîgăsemi pentru tine ăceafparte dintr-o comunitate de negrilibericare nea- ajutat. La început sa- crezut că negri nu puteausă se molipseascăde friguri galbene, dar când Dory a murit, ne-am dat eamas că lucrurile nu stăteau chiar a a. Mâncarea era pe sponcii agricultorii nu mai veneauîn pieele din ora ,dar când băiatul tău a venit la noi, nea- adus mâncare l-ailuatpe… De multe ori a dovedit căera exactomul care credeameu căeste.Ar fi fostun so foarte bun pentru tine,Bele.A fi fostmândru dacăsar- fi căsătorit cu tine.Dar amurit ielde friguri… A fost nuiad, iar acum mi-e teamă pentru Martha,a spus Căpitanul cu voce tremurândă. Tuturorneera.Purtarea ein-avea niciun sens.Umbla dintr-o cameră în alta, mutând mobilele iobiectele de colocolo-.Mama m-a dus la ea,gândindu-se căva regăsiîn mine ceace ăzusev odinioară, dar privirea eigoală m-a speriat, iar ean-a reacionat acum spera Mama.Doctorul a venit din nou i i-a prescris laudanum. i, ca săspun adevărul, neam- sim it toi u urai când nceputî să ai medicamentul care o ăceaf săoarmăd. În zilele următoare Bele,crezând cănu aveasămai plece,era aproape veselă căcăpases de emeneaas povară.LUându-mă după ea, am început ieusăspercăaveamun vitor igurs acolo.Aveam de gând, totu i, să merg la Philadelphia când aveam să fiu mai mare. Sufletul meu de copil nu putea să accepte pierderea lui

Campbel; mă convinsesem singură că se făcuse o gre eală. Sigură căera în viaă icăni et oameni iubitoriaveau grijă de el, m-am hotărât ăc într-o bună zi aveam să plec săl- caut. Nu-l uitasem nici pe ratelef meu i acum luasem hotărârea caatunci când voifi mare săi îgăsescâtpeat Cardigancât ipe Campbel. Cu sigurană că evoian uil Sukey ed mine m-a salvat. Dormeam în continuare alături, pe saltea. Era primul chip pe care îl vedeam dimineaa la trezire iultimul pe carel- vedeam sera, înainte de culcare. Depindeadin ce în ce maimult demine, iar rimulp cuvânt pe care -la spus a fost Binny, numele meu. O ineam în

braenoaptea,hotărâtăsănuopierdniciodată. Mama a trimiso- pe Beattie după mine nî dimineaa friguroasă când se ăiaut porci. Ţipetele animalelor otulburaseră pe domnia Martha, care acum o strigape sabeIle.Beattie Sukeyi ua venit cu minei au rămas nîsalona ul albastru când eu m-am dus al stăpână.Când am intratîn dormitor, domnia Martha părea mai lucidă decât înainte,dar când a dat cu ochi de mine ainsistat să-i aduc copilul. Nu tiam ce ăsfac ânăp când am auzit-o pe Sukey râzând în camera alăturată. Mi-a venit imediat o ideeam iprivito pe Mama.Ea i-a datseama la ce mă gândisem i a aprobat printr-o mi care a capului, a acă am ie iti m-am întors cu Sukey. Domnia Martha sa- întins săia copilul, cacumi ar fi fost exactbebelu ul pe care ceruse să i-l aduc.Sukey, care era un copil prietenos,a fostbucuroasă să fie luată în brae de femeia tulburată. Stătea lini ită pe pat i udiast lucrurile care o înconjurau ,icând domnia Martha a gâdilat-o pe burtă, a râs -ia încle tatmânu ele grăsue de mâna domnieiMartha.Când

i

Sukeya văzut păpu atrimisăde al Wiliamsburg pe noptiera de lângă at,p domnia Martha m-a pus să -io dau. Sukey auatl-o a i privit-o atent, mângâind u orhainele delicate. nÎ ziua aceea domnia Martha aprivit cum copilul sejuca cupăpu a până când auadormit amândouă.

De atuncidomnia Martha a cerut să iseaducă copilul aproape zilnic.Sukeyera fericită pentru că iat că sevajuca cu păpu a, iar domnia Martha o a tepta cu braele deschise i era întotdeauna mulumită când copilul venea al ea. La colibe nemulumirea cre tea pe zi ce trecea.De când se întorseseăpitanul,C Wil Stephens plecase napoiî la ferma tatălui

său. Rankin, plin de sine datorită puteri pe care o avea, era din nou încrezător. Din ceea ce spunea Ida, ankinR îi evărsar frustrările pe fiul ei iJimmy, deja afecat după ceo pierdusepe Dory, aveade gând săriposteze.Ida se emeatpentru viaa lui ,i disperată, la rugatpe Papa George să beascăvorcuCăpitanul. Eu iBeattie ustruiaml mobila la etajcând Papa George aintrat în camera Căpitanului. A lăsat u adeschisăa acă,atuncicând

Rankin a apărut iel, l-am văzut cătrăgeacu urecheade afară, de la u a dormitorului. Când Papai-a spus despre Jimmy, Căpitanul l-a refuzat. I-a amintit lui Papa căRankin supraveghea lucrul pe plantaie de cinciani ,i chiar acădera un om dur i Căpitanul iat asta, plantaia o duceabine.Căpitanul ia spus că atâta timp cât elnu seputea ridica din pat, trebuia să-l susină pe Rankin în hotărârile pe care el ual. Când a ie t,iPapa a tresărit când l-a văzut pe Rankin. Rankin, asigurându-se cănu-l vede Căpitanul, -ia pus piciorul în u ă i l-a forat pe Papa săpă eascăpeste el.M-am întrebat de ce apaP nu la luat pe sus,pentru căera mai mic de satură decâtel, inu l-a aruncatcâtcolo.În schimb, Papa l-a salutat uc o mi care a capului. Am observat, otut ,i cămergea încordat i că -ia încle at pumni când a plecat. De Crăciun, Căpitanul nu era încă destul de puternic câtsă meargă până la colibe, dar -ai trimis pe Papa i pe Ben cu un butoia plin cu mere,treijamboane mari ipatru ulcioare de rachiu. Maitârziu am aflatde al Ida că Rankin a vândut două dintre celtreijamboane ia păstrat două ulcioare de rachiu pentru el.Muncitori erau din ce nîce aim nemulumii pentru că Rankin, din nou, le ual jumătate din raia zilnicăde mâncare i schimba mălaiul i unca ep băutură pentru el.Oamenilorle era foame, spunea ea.

Ben a confirmat ielceea cespusese Ida despre condiile în care se trăia la colibe.Chiar dacăelputea să o hrăneascăpe Lucy, nu putea so-ajute când venea orbav de munca grea pe care trebuia so- facăpe plantaie. ifemeile luau Se curăau noiparcelpentru cultivatutunt parte al muncagreaalături de bărbai. Rankin î ipermiteadin ce în ce maimulte iera din ce nî ce maipericulos inimeni nu îndrăznea să spună ceva. Bense istand ase ultm de amiliaf lui imai ales ed Bele.Seara îi lua mâncare de la Mama i mânca singur sau a tepta în baracaluicaLucysăseîntoarcădelacolibe. Mama a încercat, fără preamult succes, să se mprieteneascăî

cu soia lui Ben. Eram chiar i atunci contientă de cât ed privilegiate i ranist rebuiet să i sefi părut vieile noastre în comparaie cua ei. De Crăciun, Lucy a venit la Mama acasă cu Ben, dar a rămas la u ă,timidă, refuzând să se a eze pe un scaun. Ben sa- supărat ia ipat la ea iatuncieaa fugit înapoi în baracalor. Ben a rămas a imâncatîn tăcere,apoia plecatcu mâncarea ep care Mama i-a dat-o să -oi ducăsoieilui. Mama Maea spus că Lucy usesef ntotdeaunaî imidăt.Mama iî cuno eat situaia inea- povestit cum, când era mică,de vârsta lui Sukey, Lucy usesef uatăl de al mama ei iadusăpe plantaie. A fostlăsatăîn grijabătrâneicareseocupademulimeadecopi de al colibe.Bătrâna nu era rea,nea- spus Mama,doarăcavea preamuli copi în grijă casăpoată săse ocupe cum trebuia de to.i — Au luat-opreadevremedelamă-sa,aspusMamaMae.Nici animalele nu le eiia a evremed. — Lasă-itimp,aspusPapa,osă-irevinăea. În acea iarnă, tareas de sănătate a Căpitanului a rămas nelămurită. De ndatăî ce sem sieamai bine,îl apucasfâr eal i ajungea din nou în pat.Apoi, chiar dacăMama a protestat, doctorul a venit din nou ia început ăs-i ia sânge isăi-dea purgative.În timpul acestor crizeera ursuz hachiios dar Bele, cu vizitele einocturne iFanny, cu veselia ei, erau singurele care îl liniteau.

Domnia Martha stătea nîpatîn cea maimare parte a impuluit. Dar nchiulu Jacob a găsit-o o dată umblând prin casă,noaptea, încercând să eschidăd dulapul cu arme.I-a spus unchiului Jacob că avea de gând s-o împute pe curva aceea,darUnchiul a

convinso- săse ntoarcăîîn pat. Din acea oapten Beattie arămas să oarmăd în salona lualbastru. Primăvarlui 1974 a fostfriguroasă iumedă.Muli dintre lucrători de pe plantaie erau bolnavi, tu eau iaveau febră, dar Rankin insista că se msieaudestul de bine câtsă poată planta tutun. Papa George iceaz căse mbolnăviserăî pentru căaproape mureau de oamef. Când ne aezam la masă,la cină,era greu să

ne bucurăm de bucatele simple,dar îndestulătoare, indt că, atât de aproape de noi, lor el era foame. În dimineaa când Ida a venit în fugăde al colibe neia- bătut la u ă,burnia iera frig.A rămas afară, tremurând ineputând săscoată niciun cuvânt până când Bele a traso- înăuntru ii-a pus o pătură pe umeri. Cânda reu it nî cele din urmă să vorbească, nu în elegeam nimic din ce spunea, de tare ce-i clăn ăneau din i. În timpul furtuni din noaptea dinainte,fiul eicelmai mare, Jimmy, i fratele lui, Eddy, intraseră în afumătoare să fure mâncare. — Doarcâtevaresturi,aspusea,pentruăiamici. Au a teptatlumina unuifulgercasă vadăundeerau cuiele i apoiau desfăcut scândurile când a tunatca sănu fie auzii. După ceau luat o bucăică de uncă, au ie ti ,i totajutai de natura dezlăn uită, au prins scândurile al loc. Credeau că Rankin doarme, dara sim it mirosul de carne fiartă. Când a dat buzna în coliba lor, l-a tras pe Jimmy afară il-a legat de un stâlp în curte. Rankin l-a bătut până când a recunoscut căel furase carnea. Rankin era triumfător, convins că iBen participasela furt, dar Jimmyaspuscăfusesesingur.Rankin acontinuatsă-llovească, încercând să-l foreze săspună căfuseseBencuiel. — M-am duslael iam încercatsă-l opresc,a spus da,I da’a zis că dacă numi văd dă treabamea urmează ăia mici. Chiar dacă-s ai lui, zicecă-s doar ni et ciori ică n-are elnicio treacă cu ei. Îl bate pă Jimmy almeu chiar acu’, a spus daI lovindu-se peste picioare,frustrată ineputincioasă.

Bele sa-mi cat repede. — Ida,măduclaconac.Tu staiaici,ainstruit-oea,darIdaa plecat înapoi la colibe îndată ceBele a ie it. Nu tiu ce a spus Bele, dar Căpitanul sa- îmbrăcati-a i chematpe Ben ipe Papa Georgesă meargă cuella colibe. Jimmy,legatîncădestâlp,murise.Idastăteapejoslângăel i-i ineacapul ridicat din noroi, vorbindu-i ca icum ar fi fostîncăîn

viaă.În jurulfemeistăteau câiva bărbai ifemeidela colibe, temânduse să sepropiea săidezlege corpul băiatului. Rankin era în coliba lui, beat. Căpitanul, furios,a pus oameni să-l ia isă-l pună pe cal. I-a spus cădacăse aim întoarce osă-l trimită la închisoare.L-a trimis apoipe Bendupă Wil Stephens. Căpitanul i-a făcut o propunere lui Wil Stephens.Din câte a în eles annyF(pentru căeaa fostsingura dintre noi care aasistat la întâlnire),Wil Stephens urma să efi supraveghetorîn următori cinciani. Pentru fiecare an urma săprimeascăcincizecide acri ,i la sfâr tuli contractului, aveasăprimească patrunegri, la alegere, doibărbai idouă femei, casă- iporneascăpropria plantaie de tutun. Wil Stephens aacceptat propunerea ,iîn felul acesta, am trăit lini tiiîn următoridoi ani.

CAPITOLUL DOUĂZECI IDOI Bele De fiecare dată când credem că s-a făcut bine, Căpitanu’ se îmbolnăveet iar. O ine tota a de aproape doiani. La început, când mi-a spus căcizmarul a murit de rigurif galbene,mi-a venit să opăi isădansezedercire,fdar l-am întrebat frumos: — imaitrebuiesăpleclaPhiladelphia? — Da.Cândosăîmirevin,mi-aspusCăpitanu’. Dar dedoiani, de când e bolnav, n-a maiadus vorba despre asta ieucuatâtmai pu in am făcut-o. Când a văzut că ampbeClnu sa- maiîntors,Lavnia a început săaibă grijă de Sukey caicum ar fi a ei.Nu le vezi niciodată una

fără celaltă. Într-o ziLavinia mi-a spus să-l întreb pe Căpitan despre ratelef ei, Cardigan, a acăl-am întrebat. Căpitanu’ nu iet ce sa-ales ed băiat după ce -al vândut, dar crede căl-au dus nî nord. i-a adus aminte căatuncicând bărbatul l-a luatpe Cardigan, Lavinia a ipat a ade are,tcăl-a asurzit. Când i-am povesit asta Laviniei, a început săplângă, a acăi-am spus sănu- ifacăgriji,

că euo să maîntotdeauna grijă de ea.I-am spus că tiu cum e să fii singur. Singurul neajuns e femeia lui Ben, Lucy, care nu mă place deloc.E un copil mare,sfioasă cutoată lumea,darmereu se itău la mine din cappână-n picioare. tie că lui Ben încăi-placede mine ieti căimie ncăî-mi place ed el. Adevărulecăîncăîlvreau maimultdecâtorice,dars-a-nsurat cuLucyastai e.Celpu in a aîmi totspun de ce lmai multe ori. WilStephens are grijă de plantaie cum trebuie itoisunt mulumii de cum merg lucrurile.Când Wil Stephens seuită la mine, iut căiplace ceeace ve.d i miemi- place.E un bărbat arătos. Nu ca Benny, nu, nu, dar arăt bine. Stăm de vorbă, râdem i uneori, cu Mama i Papa,stăm afară până noaptea târziu. Când vorbesc irâd cu Wil, Ben sesupără tare.Într-o zi, Ben a venit la mine când dădeamde mâncare al găini. — Cetreabăaicuăla?m-aîntrebat. — itucetreabăaicuLucy?am spuseu. I sau- bulbucatochi a ade are,tcăam început sărâd iapoi am plecat, încet, casăfiu sigură căvede bine ceierdep. De doiani o inem tota aAdevărul. e că,pe măsură ce recet timpul, e din ce nîce maibine pentru mine.Deja am douăzeci i treide ani iîn curând o să ufi preabătrână sămi- maigăsească Căpitanu’vreun bărbat.

CAPITOLUL DOUZECI ITREI 1796 Lavinia În mai1796 eu igemenele neam- sărbătorit cei doisprezece ani. Neaudatlibero după-amiază i opăiam de bucurie,cărând după noiun co pentru picnic pe care ni-l pregătise Bele.Am sporvăit totdrumul până în pădure,unde hotărâse aFny căo sămâncăm Era ceamaiînaltă dintre noi iîi era mereu foame. Era plină de vorbe de duh, dar arăta ivorbea simplu idirect,

fiind întotdeauna nevoie săi se minteascăasăaibă grijă de cum arăta. Era isteaă ide multe orispunea cu vocetare lucruri la care ali nu îndrăzneaunicimăcar săsegândească,iar neoriu replicile eiîi lăsau pe oti cu gura căscată, pentru camai apoi să provoaceohoteh de âsr. La polul opus,Beattie păreasăse ransformet ntrî-o frumusee rară.Vorbea cu blândee icând zâmbea,gropiele adâncidin obraji îi arătau caracterul blajin. Beattie era întotdeauna curată i atentă la aspectul ei iîi plăceau lucrurile frumoase.Pasiunile ei erau cusutul brodatul,i iar hainele ei erau întotdeauna înfrumuseate.Nimic nu o bucura maitare pe Beattie decâtsăia resturile de materiale pe care Mama le aducea edal conac săi-i coasăpe haine gulera ebuzunarei coaterl. Eu eram undeva între gemene canălîime. Eram slabă,darnu atât de naltăî caFanny. Bănuiam că răta destul de banal, de inu-mi spusese imenin asta.Părul meu ro ucafocul se nchideaîla culoare iera aproape castaniu, iar eumi-l ineamîntotdeauna împletit nî cozi lungi. Fany râdea mereu de pistrui caremiacopereau nasul, până când Mama aoprit-o. Sim indu-mă în sigurană în ultimi doiani, devenisem mai socabilă imai sigură pe mine.Dar aveamîncăo u oară nelini et care nu m-a părăsit niciodată.Din această cauză,aveammereu grijă să-i mulumescepoti ieram foarte ascultătoare. Ne petreceam zilele muncind. Fanny avea grijă de Căpitan ieu fie munceam cu Bele la bucătărie, fie o ajutam pe Mama la conac. Dimineaa trebuia săo ajut pe Mama săi-facătoaleta domniei Martha.De când se ntorseseî ed al Philadelphia,domnia Martha

nu era lucidă,dar ozeled mari de laudanum o liniteau, a acă nu-mi maiera fricăde ea,cum îmi fusese când abia se ntorseseî acasă.Chiar miî făceau plăcre momentele când stăteam cu ea săi- citesc sau să scarmăn lână când ea se odihnea.După-amiaza,dacă domnia Martha voia,i-o aduceam pe Sukey în vizită,pentru că fetia o făcea parcă să revină la viaă.Domnia Martha se însenina întotdeauna când vedea copilul. Sukeyse

cuibărea în braele ei iea îi citea dintr-o carte pentru copi. Repeta cuvintele pe un ton cântător până când adormeau amândouă. Într-o dupăamiază,-Mama Mae aaruncato privire năuntruî i le-a văzut pe amândouă dormind. — Numa’aaaresăracafemeiepartedecevaodihnă,mi-aspus eaîn oaptă, da’sănu le al iniciodată singure. Căpitanul păreasănu- imai revină. La început fusesen stareî săiasădin casă, dar acelplimbăriîncetaseră, iar eldevenisedin ceîn cemai letargic. Fany iunchiul Jacobaveauîn continuare grijă de el, dar Fanny erapreferta lui. Căpitanul a învăat-o săjoacecări ,i în zilele când câiga,t îi dădeacâtevamonede pe care eai le ducea, mândră,lui Mama casă ile păstreze. Potdoar să-mi închipui cât de mult îl bucurau vizitele nocturne ale uil Bele pe atălt ei. Aducea cări din biblioteca de la conaci i le citea, de multe oripână foarte târziu în noapte.M-am trezit într-o astfelde noapte iam auzit vocealui Bele venind din bucătărie.Având grijă să n-o deranjez pe Sukey,am coborât scările ami găsit-o pe Bele a ezată la masă, studind ni et cări deschise allumina slabă a uneilămpi. Mi-a explicatcăparcurgea ceeace aveasăciteascăîn searurmătoare.Căutase cuvintele pe care nu le cuno eatîntr-un dicionar nî două volume ile rostea cu voceare,ta acum o învăase unicabei.Începând de atunci, i-am cerut voie să fac i eu acela ilucru ,i împreună, eamn îmbunătăit ctirea. În acea dupăamiază- de mai, când ne sărbătoream ziua de na ere,t conversaia cu Beattie i Fanny sa- îndreptat către

evenimentul care aveasă aibă loc la biserică, la sfâr tuli aceil săptămâni. Urma o slujbă de împărtă anie, ceea ce pentru noi însemna nu numai o zi întreagăpetrecută la biserică,unde aveam săasistăm la slujbă isăne rugăm, ci io ocazie de a întâlni ali oameni i de a mânca. Vorbeam foarte frumos despre Wil Stephens, căruia îi eram recunoscătoare pentru asemenea eveniment.

WilStephensîicâ tigasesimpatia celordela colibeîn urma schimbărilor pe care le făcuse. eD când era supraveghetor, plantaia prospera io duceamai bine decâtnainteî.Raile de mâncare fuseseră mărite isarea devenisede nelipsit. Sâmbăta după-amiază iduminicaerau libere,iar oameni aveautimp să -i îngrijeascăgrădinile,să vânezesau să pescuiască, să- ispele hainele sămeargăiîn vzite.Puteau, de asemenea,sămeargăla bisericăduminica.

Wil Stephens primise o educaie religioasă i, în fiecare duminică, se rcauîn căru ă imergeala biserică, invitând atâia oameni câi aveau loc să meargă cu el. Ceilali mergeaupe jos, cea ce lua camo oră.Mureamde nvidiei nî prima duminică nî care Beatie i Fanny, nsoîite de Ben i Lucy, au primit permisiuneade a merge albiserică mpreunăî cuceide al colibe. — Dardece,am strigatlaBele,decenupotsămerg ieu? — N-aicesăcau itucuei,aîncercateasă-miexplice. Încă mă minunezde câtă agitaie amputut să rovoc,pîncâtsălfac pe Wil Stephens săîmi vină în ajutor. Dar a făcut-o ,icând l-am auzit spunând că va avea el grijă de mine dacă mă lăsau să merg,nu mi-a venit să cred. — Dartu decenu vi?aîntrebat-opeBele.Aiputeasămergi cunoiîn căruă. — Mulumesc,aspusea,dartrebuiesărămânaicisăgătesc. A a că am plecat, împreună cu gemenele, în acea primă duminicădimineaă.Eram a ade ericităf cămi se ermisesep să merg cu ei, încâtnicinu m-am întrebatde ce eustăteamîn faă, lângăWil Stephens,iar gemenele nî spate. Biserica era o construcie rustică, din bu eni,t cu băncue din lemn ne lefuit. Chiar acolo,în casaDomnului, mi-am datseama pentru prima dată de distincia care se făceaîntre rase.Albi stăteau în faă, a ezai, iar ocull servitorilor negrieraîn spate, în picioare.

M-am totuitatdupă gemene când Wil m-a luatde bra i m-a condus către obancă.Beattie afostprima care m-a văzut imi-a adresatun zâmbet timid dar, când m-a observat iFany, mi-a

făcut cu mâna cea ce-a lfăcut pe Ben saapuce ed bra isă -li tragă în jos.M-am oprit, vrând să mă întorc la ei, dar Ben mi-a făcut semn din capsăl-urmez peWil. Câta inut slujba,m-am totgândit la cum stăteamseparai im-am întrebat dacăBele ar fi avut voie săsteacumine cuWili dacăarfi venit cunoi.După slujbă alte famili au rămas să maistea de vorbă,dar noiam plecat, bucuroase căne ntorceamîacasăsăle povestim celor arec nu veniseră cum fuseseziua noastră. Slujba de duminică a devenit obinuin ă.Mi sa- dat oiev să merg cu WUl i cu gemenele de ecarefi dată.În curând nu mi-am mai dorit săvină iBele,pentru că îmi plăceadin ce nîce mai mult de Wil Stephens i, după pu in timp, eram de-a dreptul îndrăgosită de el.Wil î idăduse seama de asta imă necăjeatot timpul în joacă.Spuneacăsunt serioasă ise ucurab de câte ori reu ea să mă facă să zâmbesc. Pe măsură ce trecea timpul, conversaile noastre din timpul drumului până la biserică i înapoideveneau din ce în ce maiintime i până la urmă mi-a câigatt încrederea. Am devenit mult mai vorbăreaă iîntr-o zil-am întrebat câi ani are.Fără săsteape gânduri, mi-a răspuns că împlineadouăzeciitreide ani în octombrie. — iaioiubită?l-am întrebat,iarelmi-azâmbita adecald, că am vrut sămi- pun mâna pe braul lui, dar gursi că n-am făcut-o.

— Ei,nu,n-am,aspusel.Tegânde tilacinevaanume? — CezicideBele?am spusîngrijorată. Adevenitserios. — Ea n-arputea să fieiubita mea,a spus.N-am putea să ne căsătorim niciodată. ti asta. Ar fiîmpotriva legi, a adăugat el,

înainte ca eusăapuc săntrebîde ce. Habarnu aveam de asta i nu în elegeam cevoia să spună,dar n-am vrut să par un copl ignorant, a a cău amn maispus nimic. — Tuaiuniubit?m-aîntrebatdupăcevatimp. — Îlaveam peBen,dars-aînsurat,i-am spus. — Ah,aspusel,zâmbind.În elegdece-iplaceBen,eun băiat bun.

Dintr-odată am căpătat curaj. — Aiputea să mă a tepipeminesă cresc,i-am spus.Atunci a putea săfiu euiubita at. — Ei,da,aspusel.E oidee. — Suntdestuldeisteaă,am continuateu. i tiu săgătesc i să tesc,ciiar Sukey ennebunităî după mine. — iSukeycinee?aîntrebatel. — Era fetia luiDory,darcând Doryamurit,Sukeya vrutsă fiu eu mămicaei, am spus oftând iîncruciându-mi mâinile nî poală. — Nue tipreamicăpentrua aceva?aîntrebatel. — Am doisprezeceani,am răspunsindignată. — Aa,aada,aspusel. — Belezicecă o să fiu o frumuseeîntr-o bună zi,am spus, uitându-mă la elsă-i văd reacia. — Credcădejae ti,mi-aspus,făcându-micuochiul. Am sim itcă-miardefaa,daram continuat: — Ah, i tiu isă cresc găini.Încă n-am tăiatniciuna,dar Mama zicecă un e departe ziua aia. M-am cutremuratla acest gând. Wils-aîndreptatdespate iaspus: — Păi,iasăvedem:ofrumuseedefatăcare tiesăcitească i taie găini. Credcătrebuie să ămgândesc serios al propunerea at. — Mătachinezi,cumva?Am întrebat. Atrasdefrâie im-aprivit,cuunzâmbetcald. — Tetachinezeuvreodată? — Tottimpul!am spus iam izbucnitamândoiînrâs. Bănuiam că mă considera doarun copil, darnu-mi păsaEram. sigură că dacăaveamvreun cuvânt de spus despre asta,elavea să efi soul meumaitârziu. — Abinia,Abinia,m-aadusFannycu picioarelepepământ,la picnicul nostru. La ce et gânde i?t — Lanimic,am spus. Beattie mi-a zâmbit. — Tegânde tilaWil?

— Poate,i-am spuszâmbind ieu. — tiică Marshalse-ntoarce săptămâna asta,nu? a spus Fanny. M-am întors cu burta în jos, amintindu-mi vag de băiatul pierdut care plecase nîtrăsură. — Mă-ntrebcum maiaratăacum. — Vine doar pentru două săptămmi.După aia se-ntoarce la coală. Căpitanu’ vrea săvadă ce aim face,a spus Fanny. Marshal a sosit ntrî-adevăr, chiar nî timpul picnicului nostru din aceazi. — Acrescutdănu-mivinesăcredcă-itotel,ne-aspusMama. Câtă dreptate avea!După amiază,târziu, m-au trimis al conac să aust cudomnia Martha câtseodihnea.Am fostsurprinsă săl î găsec pe Marshal aco,la ezat ep un scaun lângă fereastra dormitorului stăpânei. De i fusesem avertizată, abia l-am recunoscut. S-a ridicatîn picioare când m-a văzut. Am rămaspe loc,sfioasă. La cei aisprezeceani ai lui, deja aveao statură de adult. — Bună,Lavinia,aspusel. beea de copilse transformase într-un glas de bariton foarte sigur pe sine. — Bună,i-am răspunsîncet. — Aicrescut,a spus privindu-mă din cap până-n picioare i făcândumă,pentru prima dată,să mă ru inez cu hainele mele esute nî casă. Spre deosebire de mine,elpurta pantaloni bleumarin până la genunchi io vestă din satin de culoarea filde lui, pe care era brodatun peisajîn culorivicaremafăcutsămăgândesccâtar

fi fascinat-o pe Beattie oatet acle detali cusute. — Vinosăstaicu mine,aspusel,trăgândîncăun scaunlângă fereastră. Nu tiam ce să acf dar, văzând că mama lui dormea,am făcut cemi-a spus.El sa- a ezat pe scaun, foarte sigur pe sine,iar eu am luatloc a cum mă învăase omnida Martha,cu picioarele apropiate mâinile mpreunateî nî poală.

Marshal devenise nu tânăr nespus de atrăgător. Părul blond i scurtseondula delicat la spate,iar ochi alba ri,t pe care eu mi-i aminteamca indfi splăci, străluceau acum, când zâmbea. — Măgândescdeseorilatine,aspusel,apoiagolitun pahar de vin. Tuîl iubeai a ade mult pe răfiorul meu. S-a uitat pe geam. Soarele apunea ilumina lui îi aureachipul. Nu-mi venea să cred că vorbea a a cu mineinu puteam sămi-dezlipesc ochi de la el. — În elegcă-ietidemareajutormameimele,aspusel. — Îicitesc,am răspuns,mândrădemine. — Îiplacesăcite ti?m-aîntrebatel. — Celmaimult. — Trebuiesăvorbesccu tata,aspus.Măîntreb ceplanuriare cutine. Am fostscutităsărăspundcând aintratMama,ne-aprivitun moment, apoii sa- adresatlui Marshal: — ticăte-a teaptăCăpitanu’. Marshal sa- înro ti la faă. S-a ridicat în picioare ,i cu un aer sfidător, sa- dus în salona ul albastru. S-a oprit lângăo măsuă pe care era o carafă cu vin i -ia turnat încăun pahar. L-a băut pe ugă,f apoi a ie it. — Băiatu’ăstabeapreamult,aspusMamaclătinânddincap. L-am văzut pe Marshal doar în trece rnî zilele următoare,dar de fiecare dată când neam- întâlnit, mi-a zâmbit im-a salutat spunându-mi pe nume. Mă sim eam flatată de aten ia pe care mi-o acorda aceltânăr sofisticat. — Marshalbeatottimpu’,aspusMamaînsearaaceea,lacină. — I-am spussănu maiplececălarecând beaîn halu’ăla,s-a arătat de acord Papa, dar totpleacă, în fiecare zi. — Un’săduce?aîntrebatMama. — Lacolibe,ziccăl-agăsitpăRankin… sau l-ofigăsitRankin pă el, habar -nam, a spus Papa.Bine că pleacănapoi-în câteva zile.

— Ce-osăse-ntâmplecândmoareCăpitanu’?aîntrebatFanny. O să vină Marshal înapoisă conducă? O să fie el stăpânu’

atunci? Bele -ia răspuns epede:r — N-o să moară Căpitanu’,Fanny!Se simte din ce în ce mai bine. — Bele, tică-ibolnav.Aifacebinesăvorbe ticu el,să-idea hârtile aleade eliberare,i-a spus Papa Georgelui Bele. — Da,Papa,a a o să fac,a spus Bele.O să ilecer,da’nu vreausă-ncepăiarcuplecatu’. — Zi-ică-itrebehârtile-alea,aspusPapacuglashotărât. — Da,aaosăfac,i-arăspunsBele,iritată. Duminica împărtă anieia venit, în sfâr t,i iar eu igemenele nu ne maiîncăpeamîn piele de bucurie. O ajutasem pe Bele să pregătească maimulte mâncăruri, pe care le-am luat uc noi pentru picnicul de la biserică.Am umplut couri cu biscuii proaspei ipâine de porumb, castraveimurai igemde piersici ,i preferatul meu, un pandi pan peste care urnaserămt dulceaă de ăpc neu. Încântată peste poate,am implorat-o pe Bele săo ia pe Sukey isă meargă iea cunoi. — Vine iBencuLucy,am încurajat-o. — Mamaarenevoiedemines-oajutsăpregăteascămâncarea, a spus Bele, ioricum nu credcă ma chefsă mă rog ozi-ntreagă. i-a luatrămasbunde al noidimineaa devreme,când abia se lumina de ziuă. Se grăbise săne ajute cupregătirile nuiavusese timp săiaranjeze părul. Coada lungă, împleită, îi atârna pe spatei,când a ridicat braul săne salute,rochia i-a alunecat de pe umăr, dezgolindu-i un petic de piele fină, măslinie. i-a traso-

repede al loc a iro ti. Am observat căWil Stephens -ia aruncat o privire admirativă i asta m-a făcut să mă bucur căBele nu putea săvină cunoi. I-am făcut cu mâna dar, când m-am uitatspre conac i l-am văzut pe Marshal la una dintre ferestre, privind cum ne îndepărtăm în căru ă,am avut senzaia ciudată că ceva rău avea să sentâmpleî.

CAPITOULUL DOUĂZECI IPATRU Bele Eram singură în bucătărie,măturam, i n-am auzit nimic până nu m-am trezit căRankin îmi ineaun cuit la gât iîmi opteala ureche cădacăscotvreun sunet mă taie.ApoiMarshal, la felde beatcaRankin,avenitlamine.Am începutsădau cu picioarelen el, darRankin mi-a sucit mâna i mi-a tras nu pumn în burtă. Am început să ip,dar Rankin mi-a smuls basmaua imi-a îndesat-o nî gură.Nu puteamsă espirr imă înecam cu sângle, dar ândc am văzut ce-avea Marshal de gând să facă,parcam înnebunit. ApoiRankin mi-a datun pumn i-am căzut. Marshal vorbit tottimpul câta avut treabă cu mine,dar ue n-am auzit nimic. i Rankin vorbea, dar totcemi- treceaiem prin cap era căo să mor, o să mor. Când a terminat Marshal i se încheia la pantaloni, Rankin a început să-mi treacăîncetcuitul peste piept isăse iteun- ochi mei.

— Cezicidacă iletai,mi-azis, ilepăstrezeu? Mi se bălăngănea capul înainte i-napoi, nu puteam să mă opresc. A ziscădacăspun cuivacevadespreasta,osăse-ntoarcă io sămi le aie,tapoi o să-i omoare pe oti cucare am vorbit. — Exact a a o să fac, mi-a spus ia ridicat cu itulsus, deasupra capului meu, i i-a datdrumul săcadă repede,de saînfipt în podea. Am crezut co- săle n.i Au plecat ieu m-am ghemuitîntr-un col i-am rămasacolo, încercând doar să espirr. Mă sufocam.Nu eram în stare nicisămi-scotbasmaua din gură.Când m-a găsit unchiu’ Jacob, mi-a zis să a teptun pic, că se cedu s-o aducă pe Mama. — Cine i-a făcut asta? m-a întrebat Mama, dar nu i-am răspuns. Mama m-a spălat imi-a dat ni et achiur de piersici.Apoim-a întrebat iar:

— Bele,cine i-afăcutasta? Eram sigură căăia doiascultau, a acăn-am zis nimic. tiu că Rankin o să inăse de cuvânt. — PapazicecăRankin iMarshalerau bei.Au venitaci?m-a întrebatMama. I-am acoperit reped gura cumina,ca so-fac sătacăMama. s-a dat un pas napoiî isa- uitat la mine.Apoia zis căse uced să-i spună Căpitanului -iatunciam început să lângp. — Nu,Mama,nu.Nuspunelanimeni! M-am agăatde ea de parcă voia să ăm părăsească. — Bine,copilă, t.Nufacnimicdacănuvreitu. Mi-a maidatsă eaubnite achiu,r ca său nmaitremur a a. — Nuspunelanimeni,Mama,terog,nuspune! — Bine,osăfaccum zicitu,Bele,mi-aspusea. Am maibăutpu in rachiu inu-mimaiaducamintedecâtcă Mama mă ducea sus, să mă aeze în pat.

CAPITOLUL DOUĂZECI ICINCI Lavinia Fusese o zi lungă i minunată.Pe drumul de întoarcere am continuatsă ântămc imnurile pe care el cântaserăm maidevreme, la biserică. cyLune surprinsesepe toi. Era o femeie tăcută, grasă,u cpielea foarte închisă la culoare, dar Dumnezeu o înzestrasecu o vocecarei- făceape toi sătacă isăasculte.Neam rugatde ea ottdrumul, până

când am reuit so- convingem să

cânte un cântec.A fostminunat inea- impresionat pe oti ceidin căruă. La prima oprire,la colibe,Ida icelalte femeiau coborât din căruă, iar Ben sa- urcat isa- a ezat lângăLucy, mândru de ea. Wilatrasfrâiele icaiau merspânălaurmătoareoprireînainte de grajduri, al bucătărie. Când am coborât, mpreunăî cu gemenele,am fostsurprinse săîigăsim pe Papa a ezatpe banca

din lemn de pin din faa bucătăriei. Ochi mi se bio nuiseră deja cuîntunericul, a acăam observat căera îngrijorat. — Nu-inimic,ne-alinititel,nu-inimic. — Papa?aspusBen,coborânddincăru ă. — Beleaavutniteprobleme,da’osăfiebine,aspusPapa. Wilacoborât iel ilis-aalăturat. — Ces-aîntâmplataici,George? Papa i-a luat deoparte pe ceidoi, apoilea- vorbit nî oaptă. Când au auzit ce el spune,au reacionatamândoila fel: au rămas cu gurile căscate i -iau întors privirile de la Papa. Ben seuita spre conac i văzându-l din profil, pepartea unde nu avea cicatrice,păreasăfie mai furioscaniciodată. Când a luat-o spre bucătărie,Papal-a inut. — Du-oacasăpeLucy,i-aspusPapa.N-arenevoiedănecazuri acu’,către’sănască. Ca i cum arfi chemat-o cineva,Lucy a apărut deodată lângă Ben ia încercat să-l ia de mână. El a respinso-. — Urcă-te-ncăru ă,i-aspus, imaifuriosdecâtînainte. Lucy un sa- urcat; bănuiesc căa gândit căar fiun efort prea mare pentru ea,în ultima lună de sarcină.A plecatsingură,pe jos,sprecolibalordelângăgrajduri.Papal-aprivittăiospeBen, până când a plecatielîn urma lui Lucy. După ce ilW a plecatcu cai icăru a, Papa lea- trimis pe Beattie ipe Fanny la conac i lea- spus că vor ormid aco,lîn salona lu albastru. Mama era deja acolo cuSukeyle iaeptat. Au plecat prin beznă, inându-se de mână,iareu am rămas ingurăs cu Papa.S-a uitatla mine de parcă un tia ceăsmi- spună. — Papa,undeeBele?am întrebat,gâtuitădespaimă. — Mamaosăvinăacu’,mi-arăspunsel. — Papa,am spus,abia îndrăznind să deschid gura,Bele a murit? — Nu,copilă,aspusPapa. M-a condus până al o ancăb mi-ia spus să mă a ez lângă el. — Beleosăfiebine,aavutoziproastă,atât,mi-aspusel,fără să mă privească.

— Ces-aîntâmplat,Papa? — Auvenitnitebărbai.Eraubei is-auluatdeBele. — iMamaundeera?am întrebat,îngrijorată. — Ea iSukeyerau cu domniaMartha,aspusPapa,trăgând adânc aerîn piept. — icineeraubărbaiăia? — Belenuvreasăvorbim despreasta,azisPapa. — Darvreausă tiuces-aîntâmplat,am spus. — Nuvreasă tieniciCăpitanu’,aspusPapa. — Dece,Papa? am spus,furioasă.Decenu vrea să-ispună Căpitanului? — Îiefricăc-os-otrimităd-aci,aspusPapasec. Cânda venit Mama,ne-a dus pe minei pe Sukey în pat, spunându-ne sănu facem zgomot. Bele deja dormea în camera noastră întunecoasă,i imediatce aplecatMama,a adormit i Sukey. Am rămas reazăt mult timp,fiindu-mi prea teamă să mă duc al Bele sau să adorm. Sorele era deja sus când m-am trezit a doua zi, sim ind degeelt lui Sukey ep afă. M-am prefăcut cădorm, iar eaîmi atingeaochi, apoisprâncenele măi gâdila.N-am maiputut sămă in i am zâmbit, apoiam speriat-o când i-am apucatmânu a.S-a prăbu ti peste mine âzândr ieu am luat-o în brae i-ami sim it mirosul dulce, de copil. Când am auzit zgomote de cratie din bucătărie,mi-am amintit de seara dinainte m-iam ridicat repede ntrî-un cotsăvăd ce acef Bele.Patul eiera goli m-am sim it u urată când mi-am dat seama căera jospregăteaimicul-dejun. M-am oprit din joacacu Sukey i m-am ridicatsămi- trag fusta maro peste căma a de

noapte,apoii-am spus uil Sukey săeastacolo săi mă a eptet. — Bele,am strigatdepescări. Fără so- văd, Sukeyeneav upăd mine seineai de ustaf mea, vrândsăsemaijoace.Beleeralângăfoc i,cândam strigat-o,s-a speriat isaîntors. Când i-am văzut faa învineită, i-am strigatdin nou numele. Când a văzut cât rame de îngrozită,a încercat ăs zâmbească

pentru a mă lini it. Probabil căa durut-o,fiindcăsa- strâmbat i i-a dus mâna la buzele umflate. Nu tiu cum am observatcă fusta eise tinsesea de ăciunit din cămin, dar când am văzut că începuse săardă mocnit, m-am înspăimântatatâtde are,tcăn-am putut săscotovorbă. Am luat-o la fugăîn jos,pe scări, vrând s-o trag la o parte. Fără sămi- dau seama,am traso-pe Sukey după mine, iar ea căzut pescări cu un ipăt ascu it. Când Sukey aînceput săurle,am rămas ocllui, ne indt pe care dintre ele so- ajut mai întâi. M-am întors o clipă către Sukey, apoiam văzutopeBeletrecândpelângămine,grăbităsăajungălacopil, fără să- ideaseama căfusta îi luase ocf. Eram ocată i nu reu eam să mă mic. Din fericire, chiar atuncia intrat Wil Stephens.Într-o clipă a smuls fetia care urla din braele lui Bele imi-a dat-o mie.A împinso- pe Bele pe podea, i-a călcat pe fuste ia strigat la mine să aduc găleata cu apă.Am a ezato pe un scaun pe Sukey, careipa în continuare, iam alergatsăaduc găleata cu apă de băut. Wil mi-a luat-o din mină ia turnat apa pe Bele casăstingăfocul. Bele atras aer nî pieptcuzgomotcând a sim it apa rece. — Opre te-te,opre te-te,a ipat. Î imi ca capul înaintei înapoi ,ide i aveaochi larg deschi ,i nu ne vedea.

Wils-aa ezatlângăeapejos ii-apuscapulpeumărullui. — Nu-inimic,Bele,a spus el,gata,a trecut.Îiluaseră foc fustelei leam- stins,nu-i nimic. Sukeyncăîipa când am fugit cuea nîbrae s-o caut pe Mama. Când sa- născut copilul lui Ben iLucy, Junior, Bele păreasă-ifi revenit trupe e,tdar era în continuare supărată iretrasă. Mi

se părea foarte ciudat cănimeni nu-mi explica nimic.Eu i gemenele ncercamîsă nîelegem ce es petrece,punând capla cap ceea ce uzeamadin ce -i opteauaduli, dar mai târziu, toamna, când lui Bele a început săicreascăburta,nu neam- gândit că era însărcinată. Când ni s-a spus că urma să aibă un copil, toate trei neam-gândit că tatăl era Wil, pentru că începusesă vină din ceîn ce

maides nîvzită la bucătărie.Eram geloasăcând vedeamcâtde grijuliu era cu Bele. -Nam observatniciodată vreun fel de apropiere trupeascăîntre ei, dar, în sufletul meu de copil, eram convinsăcăerau iubii. Într-o zi, nemaiputând să mă in, i-am cerut lui Bele sămi-spună cine ertatăl copilului. — ticănusevorbe tedespreasta,mi-arăspunstăios. Nu i-am maispus nimic dar, după refuzul ei, am devenit din ce în ce aim prostdispusă.Mai târziu în aceaună,l când corpul meu a început sămi- dea semne că devin femeie, m-am dus al Mama Mae săămnveîe cum să mă descurc nî timpul acelorperioade ale luni când sângeram. După ce mi-a dat nstruciiunile necesare, Mama m-a pus să mă aez i m-a ntrebat:î — Decee tiaadesupăratăpeBele? Am ridicatdinumeri. — Am auzitcănuvorbe tidelocfrumoscuea,acontinuatea. Mi-am plecatcapul. — Uneorifemeilesăsimtaa inu tiu dece.Nu-inimicadacă nu it de cee itsupărată pă Bele,da’io cred căe din cauzăcă Bele osăaibă un copil. Am continuatsătac. — Belen-a alessă aibă copilu’ăsta.Acu’noitre’s-oajutăm. Are nevoie dă tine la felca Sukey,mi-a spus ea im-a luatîn brae,mângindu-măpespate. tiu cătu e tibună,Abinia.Ziua când aivenit acia fosttare bună pentru noi. Acuma e ti ca i copilu’ lu’ Bele. i asta a ao săfie mereu. Da’acuma tu te acif mare eaarei nevoie dă tine.Mia prins afa în palme m-ai privit în ochi: Bele are nevoie dă noi toi. Noi suntem familia ei io so-ajutăm. Tunu e ittotdin familia noastră? M-am smucit din braele ei ii-am întors atelesp. — Abinia?aspus,dezamăgită.Tunue tidinfamilianoastră? — Nu tiu!Am spus,bătând din picior.Nu tiu!Deobiceiaa cred, dar al bisericătrebuie săstau în faă, cu albi. Eu vreau să stau cu gemenele,darele nu potsă năviîn faă cu mine eunui potsă stau în spate, cu ele.Tu nu e ti mama mea adevărată i

nici Bele nu e. Eu unde o ăs mă duc când o să mă acf mare? Că nicila vreun conac nu vreausă aust. Am început să plâng iMama a făcut o pauză înainte să vorbeascădinnou. — Abinia,aspusea,dacătu te-aijucacu Beattie icu Fanny la râu iar eniv apa mare,cum a venit atuncidupă ploaie, ivoi ai aveanevoie dă ajutor, crezicănu tea- ajuta cum lea- ajuta i pă ele? M-am gândit o clipă iam întrebat: — Da,darpecaredintrenoiaisalva-oprima? — Păcare-arfimaiaproapedămine,aspusMamarepede. N-am uitatuna la alta i am început să râdem de răspunsul atât de sincer. — Abinia,aspusea,atâta tiu iio. Nu conteazăce culoare ai, cinei-e mamă icinei-e atăt. Noi suntem o familie,avemgrijă uni dă ăilali. Familia ne dă putere când avem necazuri. Suntem unii i ne ajutăm. Aia însemnă familia. Când o săte facimare,oriunde te duci, să i minte cee aia familie. — Darnuvreausăplec,am început. Mama m-a oprit. — De ce te gânde tiacu’la plecat? Maie pân-atunci.Acu’ gânde etela azi. Spune:„Mulumesc, Doamne, pentru ce mi-ai dat azi“. i dup-aia abia mâine să-i facigriji pentrumâine. Am oftatdeu urare. — Deci,Abinia,m-a întrebatMama din nou,e tidin familia noastră saunu? Am făcutsemncăda. Mi-a zâmbit. — Bine.Atuncihaisăne-ntoarcem latreabă,cădoarsuntem o familie dă muncitori. S-a ridicat în picioare,iar eu, sim indu-mă deja cao femeie în toată firea,am urmat-o afară, la soare. Pe la sfâr tuli oamnei,t Bele devenise greoaie i tângaces. Amintindu-micemispuseseMama,încercam săoajutdecâteori

puteam. Era în continuare prost dispusă, dareram din nou apropiate,chiar acădniciuna dintre noinu aducea vorba despre copilul care urma săse ascănFanny. nea- spus mie luiBeattie că atuncicând Căpitanul a observat ăcBele era gravidă, -as înfuriat tare ii-a cerut să-i spună cine eratatăl copilului. Bele a refuzatsăi-răspundă ii-a spus cădacămaiaduce orbav despre asta, nu mai vine la el. El sa- înfuriat imai tare ii-a spus să plece, a acăa plecat.

Copilul sa- născut într-o noapte recede februarie,când eram cuMama icuBele nî bucătărie.Gemenele erau la conacPapai a venit so- ia pe Sukey, când Bele aînceput săaibă dureri mari. Voiam sămerg ieucu Papa,darBelem-aapucatdemină imispus să rămân acolo.M-am uitatla Mama,sperând că o sămiî spună să ecplcu Sukey. — Abiniaosăsteaaici,aspusMama intuindu-măloculuicu privirea. Abinia aproape căpoa’săsădescurcesingură, a lini it-o ea pe Bele. Ţi-aduci aminte cum m-a ajutatcând s-a născut Campbel. De data aceasta eram maimare învăiată săasistla o na ere,t dar, când Bele a scăpat în sfâr ti de chinuri, aproape cămi sa-făcut rău de âtcde uurată mă sim eam. Mama m-a pus să tai cordonul vineiu ,i după cea spălat ia înfă at copilul, mi l-a pus nî brae. — Dă-i-llu’Bele,mi-aspus. Eu mă uitam fix al copil. — Haide,mi-aspusîmpingându-măspreBele. — Bele!am ipătîncântată,Bele,seamănăleitcuCampbel! Bele a scos un ipăt ascuit -ia întors privirea. Reacia ei mi-a amintit de cum îl respinsesedomnia Martha pe Campbel i m-am temut sănu i se ntâmpleî asta icopilului lui Bele.M-am uitatla Mama ne tind ce săfac iam fost surprinsă când am văzutcă-i tergea lacrimile.Am a teptat,nesigură,până când copilul a început săse gitea. Mama sa- apropiat. — Bele,aspusea,luându-micopiluldinbrae,haide.E copilu’

tău. Domnu’ i l-a trimis.Are dreptu’ la mama lui iaia e ittu. Acumaia-lîn brae,Bele, idă-ilapte.E un copilbun,osăfieo dulceaă. Bele stăteaîn pat, cu privireaîn altă parte,dar Mama i-a tras căma ade noapte la o parte ii-a dezvelit sânul plin. Mama a a ezat copilul lângăBele.Pe când copilul căuta cu nesasânul i începeasăsugăînfometat, Bele a scosun geamăt, sim ind cum trupul eise supune nevoi copilului. A căutat-o pe Mama din privri, cu un aer gitat,a dar, când ochi i-au coborât pe copilul carei- sugeala piept, sa- lini it. L-a legănat a iînceput să-i mmgâie chipul micu isă gângureascăînceti orla urechea uil. Mi-au dat lacrimile de u urare dei bucurie.Bele m-a luat de mină m-ia rast aproape de eade icopil. — Lavinia,mi-a optit,cenumesă-ipunem?

CAPITOLUL DOUĂZECI I ASE Bele La sfâr tuli lui mai 1797, Căpitanu’ m-a chemat la el, la conac, sămi- vadă copilul, pe Jamie Pyke.Întâiam spus că nu, dar Mama mi-a zis: — Bele,tre’să te duci.Omu’e din ceîn ce mairău,nicisă meargă nu mai en- stare iare o culoare de zicicăi-o piersică ve tejită.Tre’să-ideaacteletale ip-alelu’Jamie.Dacămoare, ceo-săte faci? O săstai acidacăvine Marshal în locu’ lui? Asta vrei? Pentru prima oară,mi-am datseama cătrebuie săfacrost de acte. A a că -mam dus al conac,cu bebelu ul meu de patru luni cu tot. Mama avea dreptate. Când l-am văzut pe Căpitan, mi-am dat seama că no maiduce mult. Abia puteam sămi- mi c cioarele,pi dar i l-am adus pe Jamie,să-l vadă. S-a uitat la el im-a întrebat din nou cine e atăl,t darnu eram în stare să unspnimic.Unchiu’ Jacob,lacapătulrăbdări,saapropiat iazis:

— Cre’căeclaralcuie! iBelenaavutdeales.Astae! Căpitanu’ a părut că o să se sufoce. Când a reu it să spună ceva,a zis că o să îmi dea actele lui Jamie, dar că după aia trebuie săplec alPhiladelphia. Iam zis căda, dar apoii-am spus căam nevoie dei actele mele.El credeacădeja le am, dar i-am spus că nu, nu le am, nu leam- primit niciodată. — Întoarce-temâinedimineaă,mi-azis.O săchem avocatulsă le efacemr. Aseară Mama a venitîntr-o fugă după Ben ca să-ltrimită să aducă doctorul, dar ăpitanu’C sa- dus înainte să apuce eisă se întoarcă. N-am vreme de plâns, nu potdecâtsă mă întreb ce-o să se întâmple acum. Mama are dreptate. Acum Marshal o să fie stăpân. Trebuie săl-iau pe Jamie isă plecămdeaici-. Nu iut undeo- săne ducem, tiu numaică rebuiet săugimf înainte să se întoarcăMarshal. Când toi erau ocupai la

conac cu

pregătirile pentru

înmormântare,am luatcel maibun cuit din bucătărie il-am înfă ratubine,apoimiam făcut o boccea în caream- pus totce potsăduc.În searasta îl iau pe Jamie fugi.La început m-am gândit so- iau ipe Lavnia, dartiu căn-o săvreasăplecefără Sukey.

Am a teptatpânăcândn-amaifostnimeniprinpreajmă iapoi am fugit -iam ascuns bocceaua în spatele cămării. N-am văzut că Ben mă urmărea.Când a apărut de după col,m-a speriata a de tare,căam început sădau în el.El m-a inut la distan ă, dar asta m-a făcut să aud imaitare. — Nu,iubito,nuda-nmine,aspusel. — Tusănu-mizicimie„iubito“, i-am spus. — Bele,tu osăfiimereu iubitamea,nu ti?O săam mereu grijă de inet ca icum ai fi a mea,a spus el. Atuncim-am supărat.M-aluatgurapedinainte: — Tu,grijă demine!i-am zis.Când aiavuttu grijă demine? Când mă îmbrânceau de colocolo- în bucătărie Rankin -iailui? Sau când Rankin mă inea i Marshal era călare pe mine? Sau

nu. Nu, nu, nu, tu aiavut grijă de mine nî fiecare noapte când ai fostcuLucy ata. Ben mi-a dat drumul. M-a privit cu ochi mari i mi-am dat seama că vorbele mele tăiaseră în carne vie.S-a îndepărtat ed mine a iridicatmâinile casămă facăsătac. — Aidreptate,mi-azis,aidreptate. Când anceput- să lângă,pmi-a trecut supărarea. — Oh,Benny,i-am zis,vorbesc ieulasupărare.Nu-iadevărat. Dar eltotdădea ind cap ispunea: — Bada,Bele,eadevărat.Ionute-ajut.Nute-ajutniciodată. M-am dus la el ii-am erst lacrimile cu poalele fustei, dar nu putea să sereascăop. — Îmiparerău,Benny,îmiparerău că i-am spus oatet astea, i-am zis i-ami pus degetul pe buze: ,t .t A scosun geamăt i,când am începutsănesărutăm,nu ne-a maipăsatde nimic. În seara aia m-am întâlnit cu Ben din nou. Mi-a zis să austpe loc ânăp când vedem ce icez ilW Stephens.Ben zice ăc o săfugă cumine dacă se-ntoarceMarshal.

CAPITOLUL DOUĂZECI I APTE Lavinia Căpitanul a ostfînmormântat înainte să soseascăa sdomnirei Martha isoul eide la Wiliamsburg.Ţinând cont de starea în care se a fldomnia Martha, doctorul a hotărât să inăse o slujbă scurtă isimplă. Au venit foarte pu ine trăsuri din împrejurimi, dar noi, ceidela plantaie, amfost oti acolo. Toi cu excepia domnieiMartha ia lui Marshal care,din motive ecunoscuten de mine,a rămas alWiliamsburg. Dupăce au venit domnul i doamna Madden, a urmat o săptămână plină. omniDa Sarah mă găsea de multe ori ocupându-mă de domnia Martha când venea s-o viziteze în

camera ei. Mi-o aminteamde când fusese nîvzită de Crăciun i părerea mea despre ea nu se schimbase. Continuam să fiu uimită de câtde diferită era de sora ei. De i era gravă în acle împrejurări, privirea îi era vie iiute.Chipul domnieiSarah era rotunjor, ca itrupul, dar aveam să aflu că sub aceaînfăi are blândăseascundeamultăhotărâre. Când a preluat frâiele,n-a mai fostnicio îndoială căsepricepe săaibă grijă de ogospodărie.În primele zile nu a vorbit mult, dar a fost foarte atentă la modul cum o îngrijeampe domnia Martha. Apoi,într-ozi,mi-aspus: — Marshalmi-a spus câtde bine o îngrije tipe mama lui. Acum vădcuochimeicăîntr-adevărsebazeazăpetine. — Îiplacesă-icitesc,am spuseu. — icinete-aînvăatsăcite ti?Aîntrebatea. — DomniaMartha,am spus,înaintesăseîmbolnăvească. — i i-ar plăcea să continuisă învei? m-a întrebat ea cu blândee. — Ah,da,am spus. Mai târziu în aceasăptămână mi-a cerut săo ajut săîi sorteze hainele suroriei.I-am spus care eraurochile ipantofii preferai ai domnieiMartha, arătându-i icare obăteau la dege.tNu iut cum de un mi-am datseama că ne pregăteam pentru plecare. Domnul Madden era avocat i fusese numit executorul testamentului cumnatului său.Papa GeorgeWilStephensi sau-întâlnit frecvent cu domnul Maden ,i în cle din urmă,vineri am fost hemaci nî bibliotecă toi ceicare lucram la conac. Domnul Ma den a vorbit primul. Cona luMarshal, nea- spus el,

mo enisetplantaia itoate anexele ei. Totu ,idorin a Căpitanului era ca domnul Madden să administreze plantaia până când Marshal împlinea douăzeci idoide ani. Nea- informat ăc asta însemna cinciani deatunci-încolo.Între timp, cona ul Marshal urma să -i continue studile la Wiliamsburg, ndeu avea să studiezereptuld la Colegiul Wiliam iMary. Urma caservtoridin casă ide la grajdurisăîntreină plantaia până la întoarcerealui

Marshal. Wil Stephens urma să efi supraveghetor. Când a luatcuvântul, domnia Sarah ne-a anun atcă domnia Martha urma să se întoarcă împreună cu ei la Wiliamsburg. Acoloaveasăfieinternatăîntr-un spitalvestit,undepacien icu boliasemănătoare erau deseorivindecai.Domnia Sarah era sigură că acolo puteau să o ajute pe sora ei. De asemenea, domnia Martha avea să seimtăs mult maibine aproape de ulfi ei, la Wiliamsburg. Am fostîntâisurprinsă,apoiîngrijorată când mis-a cerutsă rămân după plecareaceorlali. M-am uitat nelini ită la Mama i Bele,care ie eau.Bele părea că o să izbucneascăîn plâns,dar Mama mi-a făcut semn din capsă aust lini ită. Domnul Madden, la felde rupet casoia lui, stăteala birou i seuita prin ochelarila actele pe care le aveaîn faă. După cetoi au ie t,idomnia Sarah a tu ti casă-i atragăatenia. i-a ridicat prvirea. — Ah,a zis,ca icum arfi fostsurprinscă mă aflam acolo. Decitu e itLavnia? M-am uitat pe actele alet.S-ar păreacăo să vicunoi. Probabil că am părut cu adevărat ocată,căcidomnia Sarah m-a uatlde mână m-ia ajutatsă mă aez pe nu scaun. Apoiam făcut legătura între ceea ce-mi spusese domnul Madden i conversaia pe care oauzisemfără săvreau cu câtevaseri înainte. În noaptea aceeam-am trezit auzind vocea lui Bele de jos.Am aruncato privire spre James, care dormea în leagănul solid pe care -il făcuse apaP George. Sukey ormead lângă mine m-iam aplecat -isăsărut hipulc rotund înainte să mă ridic.Înainte să termin de coborâtscările,am văzut că u a de la bucătărie era

deschisă.Nu tiu de ce,dar -mam oprit când i-am auzit vocealui Mama de afară.Era sfârtuli lui mai ivremea era destul de caldă. M-am gândit câtde plăcut trebuia săfie pentru ele săstea jos isăsebucuredeaerulcurat. — idacănuvreasăplece?spuneaBele. — E ansaei,i-arăspunsMama. Apoil-am auzitpeWil:

— E într-adevăro ansă,Bele.Suntoamenidetreabă i-ipot oferio educaie. M-am întors iam luat-o la fugă înapoipe scări, furioasă să constat căWUl era ielacolo.Eram în continuare sigură căelera tatăl lui Jamesabiai puteamsămi- stăpânesc oziagel. Dar asta era prima dată când dădeam de ei împreună noaptea erami atât de urioasăfcănu m-a mai interesat discuia lor. Acum,în bibliotecă,împreună cu familia Madden,mi-am dat seama căorbeauvdespre mine. — Lavinia,a spus domnia Sarah,luând actele de la domnul Madden, ai deja treisprezecei an,ivăzând cămai ai pu in timp în care sălucrezi în această acasă, am hotărât săte uăml cunoi. Am datdincap,de inu tiam nimicdesprecontractulmeu.Nu mi se spusese niciodată nimic clar adevăruli e că nicinu-mi trecuseprin capsă ncercî să aflu maimulte amănunte. — Am văzutcum teporicu domniaMartha i tiu căea ine la tine. Am datdinnoudincap,amoritădespaimă. — Vrem săvicu noilaWiliamsburg.CânddomniaMarthase va însănăto i,veilucra pentru ea.Până atunciveilocuicu noi. Am stabilit,a spusprivind cătresoulei,că veiînvăa itu cu profesorul care vine să îi predeafiicei noastre. N-am spus nimic. — Suntem pregătiisă te luăm cu noi isă-ioferim toate avantajele posibile pentru a aveaun vitor bun. Îmi vuiau urechile nuiam maiauzit ce a ussp nî continuare, acă,în cel din urmă, domnia Sarah m-a trimis napoiîla etaj să-micontinuitreburile.

Beattie mă a eptat acolo ,i din felul în care m-a privit, mi-am datseama că iat despre plecareamea.M-am sim it trădată,a a căam refuzat săvorbesc cuea icu oricine altcinevapentru tot restul zilei.Îmi propusesem să-i evit pe oti până aveam săplec. A doua zim-am înfuriat imaitare,când Mama m-a pussă stau cudomnia Martha oatăt dimineaa dupăiamiaza-Fa. ny iî ajuta pe domnul Madden i pe domnia Sarah, iar eaBtie i

Mama,în modstraniu, nu erau la conac.Unchiul Jacoba venit să mă vadăcând domnia Martha dormea,darn-am vrut să vorbesc cu el. — Alah fiecu tine,a spusel,după cel-am respinscând i-a pus o mină pe mărulu meu, vrând să ăm consoleze. După cea ie t,iam dat un picior nî aer, furioasăpe el iAlah al lui. Dupăce domnia Martha aterminatde mâncatseara devreme, domnia Sarah a venit imi-a adus un cufărdin piele,spunându-mi să-l duc al bucătărie să-imi pun în ellucrurile. tiam că nu aveam mare ucrul de uatlcu mine,cândi i-am spus că unera nevoie de un cufăra a ed mare, a zâmbit imi-a zis să-l iau totu i. La bucătărie nu era nimeni. Bele nu mi pregătise masa,cum făcea de obicei, iar asta era maimult decât uteamp să îndur. Credeamcă mă uitase deja.Dezolată,m-am dus la etajsămi-împachetezlucrurile,târând cufărul după mine. Spre uimirea mea, pe patul lui Bele erau două dintre rochile domniei Martha.Când m-am apropiatsă le văd maibine, Fanny iBeattie au sărit: — Am ajutat-opă Mama să lemodificepentru tine,au strigat ele.

S-au apropiatde mine nî fugă i au început să mă dezbrace, insistând să probezrochile.În acela itimp, îmi povesteau cum domnia Sarah îi dăduse uil Mama două dintre ochiler de ziale domnieiMartha iîi spusese ăs le modifice entrup mine.Fany, care avea camaceea istatură cu mine,îmi inuse ocull la probe casăîmi poată face osurpriză la sfâr ti. După ce mi-am tras pe

mine ochiar de stambă albastru-pal, Fanny mi-a încheiat nasturi din faă iar Beattie a scoso panglică albastră din buzunar. Mi-a desfăcut cozile împleite imi-a periat părul lung,apoi mi-a luat câteva uvie care îmi atârnau pe faă imi lea- legat la spate cu panglicaalbastră. M-au luat de mână ,i chicotind, n-au vrut sămi spună de cemă conduceau la colibe. Un focde tabără era deja aprins.Mâncareafusese aezată pe

mesemprovizatei.Pregătiseră o petrece.rAu început săaplaude când am ajuns, împreună cu gemenele, iabia atunciam în eles că petrecerea era pentru mine. Bele a venit prima să mă îmbrăi eze,apoiMama iPapa,urmai de Ben iLucy. În cle din urmă a venit iIda sămă felicite,urmată de aduli icopi cu care mergeam de obicei la biserică.Priveam în jurul meu, mirată că atâtde muli oameni ineau la mine. Cum oare aveam să suportsă-i las nî urmă?

Când sau- servit bucatele,mi-a fost teamă să mănânc,ca să nu-mi murdăresc rochia nouă.Ida -ia datseama ia intratîn coliba ei, de unde sa- întors cu o cârpă curată,pe care mi-a a zate-o pe genunchi nainteî sămi- dea înapoi astronulc cu mâncare.Mi sau- umplut ochi de acrimil iîmi doreamsă mă ia în brae săimi- spună căera o gre eală icănu trebuia săplec nicăieri. M-am luptat cu lacrimile otttimpul în sera aceea.Când a început muzica, Papa m-a invitat al dans. În timp ce ne învârteam, am privit acelchipuri zâmbitoare inu mi-a venit să credcăaveamsă-i părăsesce poti a doua zidimineaă. ApoiWil a venit sămă invite al dans.Părul des -ai căzut pe ochi când a dat din cap i il-a dat la o parte nainteî să-mi întindă mâna. Beattie a chicotit, iar Fanny m-a împuns nî spate cudegetul când m-am ridicatîn picioare pentru dans.Cât timp am dansatam refuzat să mă uit la el, dar a început să lumeascăgin-a duratmult până i-am răspuns, râzând. Când sa- încheiatdansul, Wil m-a condus înapoilângă eBle gemenei.

— Sănu uii,Lavinia,aspusel,aiziscăosăfiiiubitamea.O sătea- eptt. I-am întors atele,spenervată că-mi vorbeaa ade afă cu Bele. Am fostfericităcândMamaaspuscăeratimpulsăplecăm. Familia meami-a făcut încăo surpriză când sau- strâns oti la bucătărie imi-au aduscâteun cadou.Ben mi-a datun suport pentru cratie din fierforjat, în formă de pasăre.Mama mi-a esut un co în, care se afla cadoul lui Beattie,treipene de curcan sălbatic.Fuseseră fierte,curăate,apoi fuseseră ascuite iacum erau numaibune de scris.Îmi pusese câtevai nucinegre,iar

Bele m-a învăatcum săle fierb casăfaccerneală.Fany mi-a datun săcule în care erau două monede. — Ile-a datCăpitanu’lu’Fanny,a spus Beattie,mândră de sora ei. Bele mi-a dat oglinda de argint la careineamult ,i când am încercat so- fac so- primeascăînapoi, a stăruit so- iau isă mă gândesc la ea de câte ori o folosesc. Papa mi-a dat nu pui din lemn pe care lîcioplisechiar el. — tice-nseamnăasta,mi-azis,iareu m-am chinuitsă-mi in lacrimile,amintindu-mi de discu ia pe care oavuseserăm cu mult timp în urmă,când îmi spusesecă avea săe fiăticult meu. Unchiul Jacob mi-a dat un fluier. Era mititel, făcut din trestie subire, icând am suflat în ela scos un sunetînalt, strident. — Cu ălaaisămăchemi,aspusel.Dacăainecazuri,săsufli în el.Io o săascult mereu. Nu tiu dacănota pe care o scotea fluierul saucuvintele lui calde m-au atins,dar -nam putut sămi- mairein lacrimile imam sprijinit de Bele,plângând. Ea m-a îmbrăi at, iar Papa a început săglumească,încercând sămă învesleascăToi. au râs când mi-a spus să am grijă când folosesc fluierul, pentru că Unchiul Jacobnu iat săcălăreascăpreabine.Papa nea- făcut să ni-l imaginăm pe Unchiul Jacob pornind călare către Wiliamsburg, inându-secu disperaredecal istrigând că vine să mă salveze.

A mers.Când ne-am uratnoapte-bună deja râdeam printre lacrmi. Bele m-a ajutat sămi- fac bagajul. A încăput totul, mai pu in colecia meade cuiburi de păsări, a acăBele mi-a propus săiau

numaidouă,iar easă aibă grijă de restul. A trebuit să fiu de acord, pentru cănu prea aveam de ales; cufărul meu era plin a doua zi dimineaă,când Ben l-a dus la conac il-a legat ed trăsură. Au venittoisăneconducă.În ultimaclipă,domniaMarthaa spus că nu voia să vină.După ce au încercatîn zadară so convingă,domnul Maden i-a spus uil Ben să o ai pe susi să o

a ezen trăsurăî. Am fostultimacareaurcat.Caierau nerăbdătorisăpornească ii-am fostrecunoscătoare lui Ben când m-a ajutatsăurc.M-a strâns aret de mână, dar n-am îndrăznit să-l privescn ochiî. Când închideauu a,am văzuto pe Sukey rcându deaul în fugă inspred bucătărie.Vorbisem cueaînaceadimineaă,spunându-icăurma să plec pentru o vreme. Ea ascultasecu aten ie i nu păruse impresionată. Probabil căuitaserătoi de ea, prin icu pregătirile pentru plecare, i acum venea într-un suflet, aducând cu ea ghetele de arnăi butucănoaseipăpu a. — Stai,Binny,vincutine,astrigatea,vincutine! Înainte săajungăla trăsură, Papa George aluat-o în brae. Am plecat, dar nu puteam să-mi dezlipesc privirea de la fereastra din spate.Sukeyera disperată ilui Papa îi era greu so-ină în brae, entrup că ea îl oveal cu mâinile ipicioarele, încercând săse iberezeel. În trăsură, starea mea sufleteascăî igăseaecouîn ipetele domniei Martha.

CAPITOLUL DOUĂZECI IOPT Bele După cea-plecatLavnia, a început să-mi fie aret dorde ea,mi-am adus aminte cât de urât e să fiisingur. Cel maigreu e noaptea. hiarC dacăMarshal e încă la Wiliamsburg i Wil Stephens zice căRankin a plecatde mult, eu totmi-am pus un zăvor al u ă i dorm cu un cu it lângă mine. Dacă apare iar

vreunuldinei,dedataastaemort. În timpul zilei nu preaam timp sămă gândesc alasta.Chiar dacăau plecat toi de al conac,am destulă treabă în grădină icu Jamie iSukey. Mă întreb cum se descurcă Lavinia fără Sukeya ei. Noaptea Sukeyplângea nuine ăsalăsdormim pe minei pe Jamie, până când Mama a luat-o să doarmă cu Beatie. A fost ceva maibine

a a,daracum nu vrea să ănâncem. Mama zice că pentru ea e ac icum arfi pierdut două mame.MaiîntâiDory, iacum Lavnia. Adevărulecă decând Mama a luat-o peSukeysă doarmă la ea,e maiu orpentru Ben să vină la mine noaptea.Nu poate să steadeparte de mine niciinu a vrea.Totu ,iînainte atrebuit să mă duc al Ida sămi- dea ceva ca să nu mairămân gravidă.Zicea cănu merge altoate emeile,fcă -na mers niciodată pentru ea, dar până acum la mine afuncionat. Îl iubesc mult pe Jamie almeu, dar nu mai vreauali copi. Când o veni ziua săfug,neajunge- nu copil de cărat în brae,miei lui Ben. i maie Lucy. Nu-mi place deloc de eaMă.enerveznumaicând mă gândesc cum stă ea oloac cu Ben, dar Ben nu vrea săi-spună de noi.Cică acăd flăa că suntem împreună o săsuferei Benzice cădeja a suferit destul la viaa ei. i nu vrem să afle nci Mamai Papa.Dareu otiu pe Mama.O săafle earepede-apoiisăvezi! Aseară neam- pus pe âsrcând i-am spus lui Ben că nu e-n regulă să ne ferim de Mama la douăzeci ipatru de ani.

CAPITOLUL DOUĂZECI INOUĂ Lavinia În anul 1797 Wiliamsburg nu maiera capitală,dar ora luera vestit pentru trei institu i. Una dintre ele, care era centrul oraluiu ilocul unde se întâlneau toi oameni, era tribunalul. Era o clădire impozantă, ndicărămidă, ituatăs în centru, un punctde reper ep strada principală, Duke ofGloucester. Find

avocat, domnul Maddenera foarte amiliarizatfcuaceastă clădire. Cea deadoua, totîn centrul ora ului, era Colegiul Wiliam i Mary. Fondat nî 1693, î ipăstrase o reputaie excelentă între colile superioare, nî special ce lde drept. Aici rmau să -i continue studile Marshal. Cea de-a treia, arec cu timpul a căpăat eac mai mare importană pentru mine,era spitalul public. i aceastera o

clădire solidă, din cărămidă. Spre deosebire de celalte, aer situată la periferie iera cunoscută drept Spitalul de nebuni, fondatîn 1773. Avea o reputaie din ce nîce maibună iaicia fost internată domnia Martha. rauE acceptai doar pacieni considerai vindecabili sau periculo .iNu mi sa- spus niciodată în care dintre ce ldouă categori a fostinclusădomnia Martha. Familia Madden avea o casă primitoare. Construită la o distan ă u or de parcurs pe osj afă de ribunal,t era o construcie din lemn, destul de mare,dar nu câtconacul pe carel- lăsasemîn urmă.Avea multe camere,dar avanelet erau joase, iar camerele erau maiaglomerate atmosferai maiintimă decâtla Tal Oaks. La multe dintre ferestre erau canapele cu perne,în timp ce pe pervazurile iberel erau ghivece cufloricare parfumau aerul. De i exista o bibliotecă, erau cări împră iatet peste tot nîcasă imi-am dat seama că ctitul era un lucru obi nuit nî aceafamilie. Mobilele nu erau atâtde extravagante ca la Tal Oaks,dar erau îndeajuns de valoroase cât sădeade nîeles căaceacasăaparine uneifamili înstărite.La început am fostuimită de culorile nî care erau vops i perei, dar m-am obi nuit repede cunoul stil. Spre surprinderea mea,mi s-a dat popria cămăru ă la etaj. Mai târziu am aflat cămi-au dat-o pentru că era lipită de dormitorul maimare pe care aveal săocupe- omnida Martha când se întorcea de la spital. Cu toate acestea,am fost estep măsură de surprinsă că eavmsă ocuiescl nî casaacemarei că, pe deasupra, amerac era ifrumos decorată.Verdele pereilor contrasta plăcut cuo cuvertură albă, a ezată pe patul cupicioare. Un covor mpleiît, rotund, acopereaceamai mare parte apodelei din lemn de pin, ari într-o margine,la fereastra cu acoperi

triunghiular, era o măsuă de scrs ind lemn de stejar. Am privit strada lată i aglomerată, mărginită de ulmi i salcâmi, iprintre copaciam văzut alte case semănătoarea.Unele păreau săaibă nevoie de ceva reparai, dar aproape toate aveau grădini luxuriante,pline de flori, ierburiaromatice iarbu it. Gazdele mele aveau un singur copil, o mult-iubită fiică ep nume Meg. Când am ajuns la Wiliamsburg m-a întâmpinatplină de

entuziasm. Era cu un an maimică decâtmine,avea doisprezece ani i, chiardacăcrescuserăm amândouă destul de mult de când ne văzuserăm ultima dată,era mult maiscundă decâtmine. Era slabă i chiopăta maipronun atdecâtîmi aminteam eu, dar părul cre rebeliera ca înainte.Trebuie să recunosccă,n î primele clipe,mi sa- părut o fiin ă foarte ciudată. Purta ochelari rotunzi, dar când asculta ceîi spuneai, -i scotea ite priveafix, fără să- imute ochi căprui, rotunzi, de la tine,de parcă ar fi încercat săîn eleagăde unde -i veneau ideile. În primele săptămâni eram atâtde marcată de schimbările prin care receam,t încâtnu iut cum m-a fidescurcatfără ajutorul lui Meg.Celmai dificil mi se ăreapsămă obi nuiesc sătrăiescntrî-un ora .Agitaia continuă mă nelinitea imă speriau mereu ipetele copilor din vecini izgomotele trăsurilor. În timpul zilei, cu atâia oameni peafară,- atmosfera era sufocantă imi se ăceaf dor de ntinderileî verzi ide cărările din pădure pe care el ăsaseml în urmă. Dar nîcamera lui Meg găseam alinare. Acolo era o adevărată lume a plantelor a ipăsărilor, natura pe care credeamcă am lăsat-o nî urma mea.Am fostpeste măsură de ericităf să văd că i ea coleciona cuiburi de păsări, pe care le a ezasepe pervazuri, printre pietrei frunze eluritef.Un pere tera aproape nî întregime acoperit cudiferite varietăi de ferigă înrămate,iar pe altul erau imagini cupăsări. Toate,mi-a spus ea, erau specii indigene. În timp ce le studiam cu atenie,o voce răgutăi care venea dintr-un col al camereim-a speriat. — Salut! M-am întors. — Sinsin,aspusMeg,îndreptându-secătreocoliviederăchită, fii drăgu. Adeschisu iacoliviei iaîntinsbraul.O pasăremare,neagră a ie it, sai a zate peumăr a iînceput săi- ciupească u or urechea, gângurind înceti or. — El,aspusMegmândră,eSin1. 1 Pacat (eng).

— Sân? — Da,l-am botezatSân.Defapt,mama l-a botezat.Nu prea-i place de „elNegru. ca păcatul“,mi-a zis nî ziua când l-am adus. — Oarevreasăvină ilamine? Meg adiar. — Sigurcăda. Pasăreaa venit îndată ia început săgângureascăîn timp ce-mi ciufuleapărul cuciocul. — Ce-idaisămănânce?Am întrebat. — oareci,broa te,alune,fructe… — Cefeldepasăree?am întrebatîntimpce-imângâiam penele negre,irizate. — AparinegenuluiCorvus.O cioară neagră,a spusea peun ton formal, cao directoare de coală. L-am găsit când era foarte mic im-a impresionat. Este foarte inteligent il-am învăat să vorbească. În timp ceea încercasă-mi demonstrezeabilităile păsări, am privit în jurul meu prin cameră. O plantă micuă, cu rădăcini cu tot, fusesea ezată pe birou, iar dintr-un sertar deschis sevedea un caiet pe care era o schiă începută.Văzând că mă interesa subiectul, Mega scos al iveală un alt obiectla care ineamult: o cutie metalicăovală, vopsită întrun albastru pal. Mi-a explicat că se oloseafpentru a aduna plante insectei de afară. Aveao curea de piele -ia atârnat-o pe umăr casămi- arate cum putea să deschidă capacul cu o singură mână.Capacul era decoratcu o pictură manuală, delicată, reprezentând floride câmp albe roz,i dar ep alocuri vopseaua se cojise din cauza uzuri. Se numea cutie de erborizare,imi-a spus,pronun ând cuvintele de parcăar

fi mâncat o bomboană. Am fostuimită când mi-a arătatraftulcu cări.Toate erau primite în dar de la tatăl ei, mi-a spus, iîi erau de folos la studi. După ce Sân a zburati a aterizat peo stinghie deasupra biroului,m-am a ezat iam privitîn jurulmeu,fascinată.Meg era foarte încântată că mă interesalumea ei idupă câtevazile deja deveniserăm foarte apropiate.

Pentruînceput, stabiliseră săiau numai leci de ctire iscriere alături de Meg.Mi sau- dat icâtevatreburi de făcut în casă, iar domnia Sarah i-a spus negresei care ucral în casă, Nancy, săîmi arate ce aveamdefăcut. Findu-mi tare dor ed familia pe care o lăsasem în urmă,am încercatsă mă împrietenesc cu Nancy i fiicaei, Bes. Nancy isoul ei, împreună cu Bes,locuiau pe proprietatea familiei adden,M într-o căsuă în spatele bucătăriei. Femeile găteau, făceau curăenie i alte treburi în casă, sub supraveghereadomnieiSarah, iar soul lui Nancyîngrijea restul proprietăi i grădinile vaste. În timp ce eram la lucru, m-am arătatfoarte deschisăfaă de Nancy ifiica ei, dar e,lne indt nimic despre mine,sau- inut departe.Într-o după-amiază, neavâd nicio treabă ivrând sămă împrietenesc cuele,m-am dus nî bucătărie leam-i întrebat dacă puteam săle ajut la gătit. S-au uitat la mine cuchipuriîmpietrite. Mi-au spus că u,n se ocpau ele de ott. Nu aveaunevoie de ajutor. Maitârziu în acea zi domnia Sarah a venit la mine imi-a cerut sănu-i mai deranjez servitoarele.Mi-a spus căerau foarte retrase i nu le plăcea să le deranjeze cineva când munceau. Naivă cum eram, m-a contrariatfaptul că m-au respins în felul acela, dar n-am mai făcut nicio încercare sămi le apropi. La început, domnia Sarah mi s-a părut arogantă, darcu timpul mi-am datseama căavea ntenii bune.Domnia Sarah î i lua gospodăria foarte în serios ,i chiar dacă prioritatea eiera familia, îi respecta i obligaile sociale. Încă din copilărie avusese o pozie privilegiată. Mama ei nsistasei întotdeauna asupra obligaieide a păstrao atitudine potrivită, iar eafăcea tot ce-i era

în putere săo respecte.Am auzit-o deseori spunând căse msiea obligată să-i ajute pe ceinevoia i inu aveam nicio îndoială căeu mă număram printre ei. Înfăi area ibuna-cuvin ă erau nespus de mportantei pentru domnia Sarah; era o fiin ă trupe ă,iargustul eiîn materie de haine nu era tocmaide admirat. Era înnebunită după dulciuri ,i de aceea, rochile eierau deseormaistrâmte decât intenionase

croitoreasa. aC i Meg, domnia Sarah avea obiceiul să te priveascăfix când vorbeai, dar ceeace odeoseabde fiicaeiera căobi nuia să irepete cuvintele interlocutorului, ca icum ar fi vrutsăleîn eleagămaibine. Domnul Maden era plecatîn cea maimare parte a impuluit i, când nu era ocupat cu treburile lui de avocat, iî plăcea grădinăritul. Îi făceatoate gusturile fiicei lui, ceea cea forat-o pe domnia Sarah să efi maiexigentă cuea.Lacină,am observatcât de apropiai erau tatăli fiica. mândoiA raue pasionai de botanică dar,în timp dedomnulMadden era interesatnumaide propria-i grădină, Megvoia să afle iceexista dincolo de gardul acesteia. M-a miratsă aflucă domnul Madden aducea cele maimulte vietăicu care-lhrăneau pe Sinsin.Spre disperarea domniei Sarah, acesta era unul dintre cle mai recventef subiecte de conversaie la cină.Uneori uitam isă mănânc, atât rame de uimită de asmenea iscudi în timpul mesei. Cu vremea,domnul Maddena încercat sămă atragă ipe mine nî discuile or,l dar eu eram atâtde imidă,tcănu-mi găseam cuvintele.Credcăa trecut vreun an întregpânăcândam reu itsăîlprivesc isă-irăspund la întrebări. Trebuiesă spun că am fostnespusdesurprinsă în prima zi, cândmi s-a spus că aveam să mănâncîmpreună cu cei din familie.Până atuncinu stătusem niciodată la o asemeneamasă. Ghicind că veamanevoie de explicai, domnia Sarah sa- grăbit să mi le ofere.Dornicăsămă ridic al înălimeaa eptărilort ei, m-am obi nuit rapid să-i urmezexemplul. În săptămânile următoare, Meg i-a cerut mamei ei să mă elibereze de treburile casnice ca să pot săo însoescla toate lecile.Profesoara noastră era o văduvăîn vârstă, doamna Ames, o femeie destul de inteligentă, dar u or distrată ifoarte dornică de bârfă. nÎ fiecare dimineaă, cuexcepia sâmbetelor i a duminicilor, primeam leci de ctire iscriereLec.ile de pictură imuzică seineau de două ori pe săptămână,dupăamiaza,-iar cel de dans odată la două zile.În restul zilelor eram libere după-

amiaza puteami să eiim să ne plimbăm. Laînceput am vrut să merg al magazinele din centrul ora ului casăvădcu ochi meică lucrurile despre care doar auzisemchiar există.Dar ep Megn-o interesau, a a căîn timpul libermergeamcuMeg ăs adune plante pe care săe lstudieze sauo ajutam să nventezei noimoduri de ai-procura hrană proaspătă lui Sinsin. Cu fiecare unăl care recea,tvedeamtotmaimulte efe ale unei lumi noi iplăcute.Totu ,ichiar dacăde ce lmai multe orieram fericită, eram în permanenă nelinitită când mă gândeam la vitorulmeu nesigur.Misespusesedemulteorică educaia pe care o primeamnu făcea decâtsămi- sporească ansle, dar un mi sa- spus niciodată care erau acelnsea.Iar mie îmi era prea teamă să întreb. Le eram recunoscătoare pentru situaia fericită în care mă aflam, dar, tottimpul câtam rămasla Wiliamsburg, dorul meu de casă nu s-a stins. Cu ceva timp în urmă,când îi scrisesem lui Bele,mă gândisemsăîi cersăse asigure cumvacă aveam să mă întorc ntrî-o bună zi. Dardupă ce m-am gândit mai bine,mi-am datseamacăerainutilsă-icereisăintervină,aacă am renun at. Apoim-am sim it maisingură ca iciodatăn. Îmi era groazăcând se propiaa ora de culcare,fiindcă atunci mă cople ea oruld de casăDormitorul. meu frumos părea aâtde gol noaptea. Pe ntunericî mi se ăceafatât de dor săisimt- mirosul lui Sukey, săaud zgomotele care venaudin bucătărie voceailui Mama sau a lui Bele. Înainte să adorm nu puteam să numi amintesc.O vedeamiariiar ep Sukey ergândal în urma trăsuri ,icând sim eamcă un mairezist, îmi luam pătura o ia ezam pe

joscasăofacsăsemenecu vecheameasaltea.Măîntindeam pe eascoteamico lude al Mama de sub pat. Scoteamdin eltoate comorile mele,apoilăsamtristeea să mă cople ească.Când reu eam în cele din urmă să adorm, visam că eram pe nu vapor. Mă trezeamcu inima bătându-mi tare,îngrozită căaveasăvină un alt val care săia cusine ottce miî era cunoscut. În timpul zileiîmi era mai u or, având atâtealucruri de făcut. Mă interesau toate lecile,dar cele de dans erau maiamuzante decâtorice. Profesorul de dans era domnul Degat, acompaniatla

vioară deprietenulluide-oviaă,domnulAlessi.Ceidoilocuiau împreună,se contraziceau adesea itot impult aveauo părere proastă despre ceeace făceaceălalt. De multe orilecia era întreruptă fiindcă unul din eipleca iîl lăsa pe ceălalt să continue singur. i pentru că depindeauunul de altul pentru a ine eclia, de obiceiaceste ncercăriîse erminaut cu un e ce. După un astfelde episod, Meglea- povestit părin ilor, la cină, despre noua dramă care seetrecusep.Ceidoierau deja nervo lai începutul leciei. Când domnul Degati Meg au făcut un pas gre it, domnul Alesia lăsatvioara ia spus că,dacădomnul Degatar fi făcut un pas al dreapta în locde unul la stânga,totul ar fi ie ticum trebuia. Domnul Degatera de părere că,dacăpiesa ar fifostcântată maiuniform, n-ar fifăcut o asemeneagre eală. Domnul Alesia spus că elcântasereproi abil ică oatep domnul Degatar rebuit să -iceară scuze.Domnul Degatl-a asiguratcă nu avea ed gând să acăfa aceva,iar domnul Ales,iauzind una caasta, -ia pus vioara deoparte a ideclarat căiese„săpuian aer“. Enervat alculme,domnul Degat -as apropiat devioară,a luat arcu ul il-a rupt nî două pe genunchi. Apoil-a a ezat înapoi cu grijă. Deja îi trecuserănervii, a acăsa- apropiat de noi, a aruncat o privire nelini ită spre u ă, apoi a bătut din palme să ne atragăatenia. Lecia continua, nea- spus.Aveasăfredoneze el muzica pentru dans. Abia începuserăm să dansăm când domnul Alessiaintrat.A scosun urletindignatcândadescoperitarcu ul rupt. În timp ce eiea,a spus că omnuld Degate un om abject i crud.

Dreptrăspuns,domnul Degata început săfredoneze maitare. La maipu in de o umătatej de oră după plecarea omnuluid Ales,i pe domnul Degat -al apucat nau dintre durerile lui de cap îngrozitoareia trebuit săscurtezelecia. După ce Meg a terminatde povestit, domnul Maden, care de obiceinu- iexprima păreri în legătură cu astfelde subiecte,a întrebat-o pe domnia Sarah dacăn-arfi maibine săangajeze un alt violonist. Domnia Sarah sa- arătat surprinsă.Erau o echipă, a spus ea. i nu tia oare că domnul Degatera cel maibun

profesorcare preda atât de dificilul menuet? În plus,a mai spus ea, ceioid îi ezolvaur întotdeauna neîn elegerile. mA privit-o scurt pe Megamivăzut că afostla felde u urată ca mine când domnul Madenn-a maiinsistat. Amândurora ne plăcea lecia de dans exact a a cum era. Aveam o leciedelatină sâmbăta dimineaă imaremi-a fost mirarea când am aflatcă rofesorulp nostru era chiar Marshal. Nu aveacursuri la coală în aceazi ,iîn urma intervenieidomnului Maden, unchiul său, se stabilise că avea să îi predea lui Meg limba pe care o udiast la aceală.coChiar dacăsubiectul nu mă interesamai deloc,îmi era dor ed casă iabia a eptamt săl-văd pe Marshal. Când ne-am văzut pentru prima dată,m-a salutat călduros in-a părut surprins de noul loc pe carel- ocupam în acea casă.Nu prea avusesem dea- facecu elîn anul dinainte, când venise să -ivziteze tatăl, dar miî aminteam cât edatent fusese cu mine. i acum, doar ăzânduv-l, mă sim eam mai aproape de amiliaf pe care o ărăsisemp. După lecie, Marshal rămânea la cină.Domnul Madden i domnia Sarah se urtaup foarte afectuos cuMarshal ,ipentru că ieusim eamnevoia de căldură sufletească,mi-am datseama cât se ucurab de atenia pe care -io acordau. Marshal era un tânăr arătos;a aspunea toată lumea.Părul blond ise închisese la culoare,devenind nisipiu,iartrăsăturile cele mai xpresivee ale chipului său mi se păreau maxilarul puternici bărbia despicată. Avea buzel pline,din i albi idrepi, iar ochi îi erau de albastrul celmai pur. Era întotdeauna bine

îngrijit, înalt de peste un metru ioptzeci, cuumeri lai io înfăi are minunată. Marshal era un profesorunb ,i chiar dacănea- mărturisit că botanicanu eraunadintrepasiunilelui,păreasăîifacăplăcere săo ajute pe Megsădescifreze vintelecu nî latină care,pentru ea, ascundeau nenumărate secrete ale naturi. Pentru că mă bucuram înegalămăsurăsăstudiezbotanicaîmpreunăcu Meg i săîl vădpe Marshal, am început săa eptt cu nerăbdare eclia de sâmbătă.

Într-o noapte,când dorul de casămă chinuia teribil, am pus al cale un plan. Mi-am spus cădomnia Martha trebuia să -irevină ,icând acest lucru avea săentâmple,îa fiputut sămă întorc împreună cuea casă,asăi-in companie.Chiaratunciam început să rzescuplanuri pentru a o vead. În primele luni, când cerusem să merg în vzită la domnia Martha,domnia Sarah mi-a răspuns hotărâtcă spitalul nu era un loc otrivitp pentru o persoană de vârsta mea.Am observatcă eaînsă sei uced ind ce nîce mai rar până când, într-o joidupă-amiază, când abia se ntorseseîe dla spital, am auzit întâmplător ceîi spunea domnului Maden. Fără nicio urmă de ru ine, m-am oprit la u abibliotecisă ascult. — Pur isimplu eprea îngrozitorca să potsă vorbescdespre asta! L-am convins săvină iuite ce asîntâmplat!- a spus ea. — E fiulei,i-arăspunsdomnulMadden.Aiavutdreptate,era itimpul să meargă să o ăvad. — Dartunu ti… aspusea,izbucnindînplâns. — Atuncispune-mi,dragamea. — Nu tiudacăpotsăvorbescdesprea aceva,aspusea. — Trebuie.Spune-mi igata. Odată ce a început să vorbească,domnia Sarah a povestit toată întâmplareadintr-o suflare. — I-am spus:„Marshal, e mama ta.E ti singura eisperană. Dacăte ved,sigur reacionează”.Nu voia să năvi.Am văzut că se făcusepalid când ne apropiam de spital. În holul de la intrare a trebuit să se aeze pe un scaun dar eu, sperând că lucrurile se vor schimba,l-am forat să meargă la ea.Dormea când i-au descuiatu a celuleica să intrăm ibănuiesc că de aceea nu a

rămas iasistentul. Marshal sa- a ezat pe un taburetdintr-un col ,i imediat, de cealtăl parte,altă femeie… demnă de milă a scoso mână printre grati ii-a strigat so- ajute.Când am văzut cât era de afecat, în ce alh tremura, mi sa- făcut milă de el imă pregăteamsăi-spun să plecăm, dar tunciasa- trezit Martha.A fostcalmă până la observatpe Marshal. Înainte săne putem da seama de ce veaa de gând săfacă,sa- ridicatde pe saltea isa-

năpusit asupra lui. Când ela încercat să seelibereze,i-a prins faa în palme a iînceput să-l sărute ntrî-un fel… sigur credeacă soul ei. Când a început să. Doamne,iartă-mă, să-l pipăie,era a adecatocăn-a putut săreacioneze.A trebuit săstrig după asisteni casăîl elibereze,aspus domnia Sarah, încercând să- i domoleascăohoteleh de lânsp. — O,dragamea,aspusdomnulMadden. — iastanuetot,a optitea,iareum-am apropiat imaimult de uă ca săotpso- aud. — Ce maie? Spune acum idupă aceea n-o să maivorbim niciodată despre asta. — Înaintesăreu im săie im i-aridicatfustele i… aurinat. Când soia sa a început să hohotească,mi-am închipuit că domnul Madden o ineaîn brae o ialina. După ce as -lini it, el a întrebatde Marshal din nou. — N-avrutsăvorbeascăcu mineîn trăsură.Cândl-am luatde mina carei- tremura, -ia retraso-.Am încercat săîmi cer uze,sc dar -na vrut nicisăse iteu al mine.Cum am putut săi-faca a ceva? — Nu i-aifăcutnimic,dragamea.Aiavutdreptatesă-lducila ea. Sigur căteai- gândit căprezenalui o vaajuta. — Dararfitrebuitsă-midau seama.Îiaduciamintedecina de Crăciun, anul trecut, când a băut prea mult… cum a spus că Martha îl ură e,tcă-l învinovăe etde moartea lui Saly? i îi aminte ti câtde tare saînfuriat ândc nea spus că lua mult laudanum când era el mic? — Daracum nu-iadministreazălaudanum?aîntrebatdomnul Madden.

— Nu,nui-lmaidau. — Dreptsă-ispun,nu cred că-ivormaida drumulvreodată. Au încercatcu detoate.Îiiau sângeîn fiecaresăptămână,îidau purgative,au încercat prin intimidarei apoi au legat-o. De multe oriau băgat-o nî apă receardnu funcioneazăimic,nnimic. — Draga mea,de ce te maiducis-o vezi? a spus domnul

Maden. Cu ce-o aju i? — Nu pots-o abandonez,a spus domnia Sarah.E obligaia mea.Stă toată ziua singură în celula aceeaDoarme. pe o saltea, nicimăcara lun patnu are dreptul. Nu-i dau nicitacâmuri. E obligată să ănâncem cu mina,ca un animal! — Terecunoa tecândmergiînvizită? — Uneori, în zilele când o lasă să iasă în curte – curtea nebunilor, a aîi zic – pare să î idea seama cine sunt. Dar apoi cere să vadă copilul saupe sora noastră,Isabele.Eu cred că trebuie să-i spun adevărul, dar suferă a ade aret când îi spun că aumurit amândoi! N-am mai rezistat, victimă a proprieimele indiscrei, am fugit în camera mea,împovărată cu această veste care avea sămi-tulbure mai mult nopile a ialipsite de somn. În sâmbăta care a urmatvizitei la mama lui, Marshal nu a venit la lecia de latină i nici la cina de după aceea. La insistenele domnieiSarah, domnul Maden a plecat ăsl- caute. L-a găsit seartârziu, beat, ntrî-o tavernă aflată la câiva kilometri de ora . Meg deja dormea,iar eueram cu domnia Sarah în salon când domnul Maden s-a întors cu nepotul lui. Marshal eraatât de beat, căa fostnevoie să-l cărăm toi treiîntr-un dormitor.

Când l-am a zateîn pat, domnia Sarah i eu am observatcă mina dreaptă îi era vânătă i avea o tăietură. mA curăat-o împreună ,i chiar dacă probabil l-a durut, n-a scosdecâti etn sunete nedeslu tei.Când a început să vomite,lam întors pe o parte,dar neam- datseama, după stareaîn care erau hainele ui,l căstomacul deja i se golise ed tot, în afară de fiereacu urme de sânge ep care ocmaito scuipa.Când a adormit, neam- dus oti la culcare,doar casă fim trezicevamai târziu de strigătele care veneau din camera lui Marshal. Până au ajuns la el, deja începuse ăsspargă ottce es afla în cameră. Eu iMeg amrămaspe coridorsă en iniltim una pe cealaltă, până când a venit domnia Sarah inea- trimis napoiîla culcare. I-am auzit oatăt noaptea.Nereu ind să adorm, în zori m-am

îmbrăcat iam ie tiso- ntrebîpe domnia Sarah dacă iîputeamfi de ajutor. Aveaochi ro ide oboseală. — Dacăaiputeasăstaitu cu el,m-a ducesădorm vreooră,a spus eaDomnul. Maden se regătep te săplece.Trebuie săaibă grijă… să… să eparer daunele. Mi-am tras scaunul lângă patiam asigurat-o pe domnia Sarah că ovoichema dacăvoiaveanevoie.După ce aplecat, am aruncato privire sfioasăcătre Marshal, care dormea.După ce nî timpul nopi îmi fusesefrică de el, acum era palid ivulnerabil. Mi-am adus aminte de celmai rele zile ale lui în copilărie,de ochi lui pierdu i după moartea lui Saly, de expresia înfrântă de pe chipul lui când l-am găsit la latrină imi sa- înmuiat sufletul. Câtde mult semăna cumama ui,l m-am gândit, apoim-a cuprins un dor âsfetori ed toi ceide la Tal Oaks.Lacrimile au început sămi- curgăi,când mi letergeam, mi-am datseama că arshaMl setrezise imă privea. — Nu maiplânge,a spus elîntinzând mâna bandajată către mine. I-am privit îngrozită degeelt umflate ivinete.Când mi-a văzut reacia, -ia dat seama de cum arăta mâna lui isa- ridicat înr-un cotca os -vadă mai bine. Când sa- mi cat, a început din nou să vomite,a acă -ami inut ligheanul i l-am mângâiata acum ar fiăcutf Mama.Avea faa transpirată din cauzaefortului ,i când sa- întins la loc în pat, i-am pus ocârpă udă pe runtef.Ochi lui alba rit i-au întâlnit pe ai mei i, când a încercat ăs zâmbească,m-a cople it un valde tandree cum nu maisim isem decâtpentru Sukey Campbelli. Voiam să-lconsolez,să-liau în braecapeun copil,dar tiam că

nu se cade im-am oprit. Tulburată de sentimentele pe care le încercam, am fost u urată când a venit domnia Sarah i am putut săplec. Nu l-am maivăzut pe Marshal până a doua zi. Îi era încă reap rău ca să poată mânca i nu putea decâtsă bea câte pu ină apă. Domnia Sarah stătea alcapul patului său, dar nîcle din urmă a coborâtpentru micul dejun.

— Zicecă singurullucru pecarel-arputea mmca esupa lui Mama Mae, ne-a spus domnia Sarh. — Nu cred că-l ajutăm cu nimic dacă-l răsfăăm, a spus domnul Maden, servindu-se uc încă o gofră.Poate cădacăstă câteva zile cu stomacul gol o să- iînvee eclia. — Dartrebuiesămănânce!am spus. Glasul meu era a ade înfocat, încâttoi de la masă au întors capul im-au privit fix.Am sim it cum mă înro esca fală iam adăugat: — Îmiceriertare. Domnul Madden a continuatsă mănânce, iardomnia Sarah a spus: — Sigurcăosă-idăm demâncare,dragamea. Am terminatdemâncatîn tăcere iam cerutpermisiunea să plec. Când eram pe scări, l-am auzit pe domnul Maden spunând: — Îie credincioasă,mititica.Nu poate fi învinovăită pentru asta. Am a teptat până maitârziu,când am prins-o pe domnia Sarah singură i i-am spus că eu tiam să fac supa pe care o făcea Mama Mae. Am întrebat-o dacă îmi dădea voie să o fac pentru Marshal iea mi-a spus că da. Nancy i Bess nu s-au bucuratde prezen a mea în bucătărie, dar icin nu mau încurcat. S-au uitatla mine când am prins o găină, am tăiat-o iam jumulito,apoiam tocat pătrunjel, ceapă i cimbru. Am fiert supa la foc mic, exacta acum mă învăase Mama Mae, i până seara era gata.Domnia Sarah tocmaiie ea de al Marshalcând euîi aduceam un castrona cusupă fierbinte în dormitor. Era evident căera îngrijorată pentruel. — Nu tiu ce să zic, a spus privind castronul pe care-l adusese, mă îndoiesc căoatep sătolereze chiar ia a ceva. — Potsăîncerc?am întrebat. — Terog.Tedescurcisingură dacă eu coborsă mănânc?M-a întrebat, iar euam asigurat-o cămă voidescurca. La lumina lămpi am văzut că starea lui Marshal nu era mai bună.Maprivitapaticcândm-am a ezatpemargineapatului.

— Ţi-am făcutnitesupă,i-am spus. Ma privit. — Nupotsămănânc,Lavinia. — E doarzeamă.Am făcut-oa acum m-aînvăatMamaMae, i-am spus nî timp ce-i puneamun ervet pe piept. Când i-am întins o lingură plină,a scuturat ndicap, dar ma insistat până când a deschis gura ia înghiit lichidul cald. — Bravo,i-am spus. Am a teptatpu in înaintesă-imaidau.Marshalnu-idezlipea ochi de mine. Nu mă interesa decâtsă nu verse, a a că nu mă grăbeam ,i între înghiituri, fără să îmi pesede privirea lui, mă uitam la umbrele din camera din ce nîcemaiîntunecată. — E bună,aspus. — tiu,am mâncat ieupu inăînbucătărie. Arâsîncet. — Tesim imaibine?l-am întrebat. — O sămăsimtdacănu vărsdupăasta,aspus,trăgândaerîn piept. Am auzit cămi-ai luat apărarea. — Cevreisăzici? — Lamiculdejun. — N-am spusdecâtcătrebuiesămănânci. — E supăratpemineunchiul? — Credcăda. Am a teptat.Elaîntorscapulspreperete. — Ei,nueprimadată. — Cevreisăspui? — E tutorelemeu pânăcândîmplinescdouăzeci idoideani i mereu încearcă sămă controleze„Stabilirea.de limite imodele“,

îi zice el. N-am tiut ce ăsi- răspund, a acă ma pus ingural în castronul gol im-am ridicat, pregătită săies. — Nuvreisămaistai?aîntrebat. — Vreisă-icitesc?Potsădauflăcăralămpimaimare. — Nu,staiaicidoar.Vorbe tecumine. Mă întrebam cum o săreu esc ăsl- distrez, darde ndatăî ce -m

am a ezat i sau închis ochi ia adormit. Noaptea,domnia Sarah i-a maidat nu castron de supă i dimineaa a cerut încăunul. În următoarele zile,când Marshal era în convalescen ă, am ajutat-o pe domnia Sarah săîl îngrijeascăMeg.nu voia săaibă dea- facecu asta,de i a aruncato privire când i-am schimbat bandajuldeperană.A declaratcă nu era infectată ine-aspus mie i mamei sale să continuăm să o îngrijim la fel ca până atunci.Domnia Sarah a datochi peste cap ia scturatdin cap când a ie tiMeg.Când sa- întors ceva mai târziu îl aveape Sinsin cocoatpe umăr în imână inea un pachet de cări de joc.În acea dupăamiază- i în cele care i-au urmat amjucat âtevac jocurifoarteanimatedeloo2. A durataproape o săptămână până când Marshala plecat. Între imp,t domnul Maddena stabilit căMarshal valocui acasăla unul dintre profesoride al Colegiul Wiliam iMary. Profesorul isoia saerau foarte sever iMarshal nu avea voie să asăi ind casă după o numităa oră.Laplecare, domnul Maden l-a forat pe Marshal să-i promită cănu se aim atinge ed alcool cădeatunci-înainte i aveasăbeavin numai în timpul cinei.

CAPITOLUL TREIZECI Bele Când am primit prima scrisoare dea lLavnia,mi-am datseama cănu-i e u or.Nu din cauză căa zis ceva,cidin cauză căs- multe despre care n-a zis nimic.Na întrebat de Sukey, de Mama,de ce

mai e pe al conac.În scrisoare spune doar căare un profesorică trăie etîn casa ceamare.E clar călecile o ajută, fiindcă deja scrie la felde bine cum scria Căpitanu’. La început m-am gândit nicisănu-i răspund. Mi-era teamă căscrisul meu nu-i la felde 2 Joc ed noroc almodă nî secolul alXVII-lea.

buncaalei,darMamami-azis: — Scrie-i,păeaointereseazănuma’căneedorlatoidăea. A a că am scos dicionarul im-am apucatsă-iscriu.I-am scris că Jamie e celmaibun copil din lume i că cre te ca o plantă în grădina mea.Nu i-am zis căseamănă leit cu băiatul alb icămă îngrijoreazăochiul ăla al lui cu albeaă. I-am scris că meneleg Mamai o salută,darnu i-am spus că lui Mama îi e greu, căa pierdut ieaun copil. Zice căla vârsta e preabătrână sămai poată săpoarte un copil în pânteceicred căare dreptate.Din câteiu eu,t are aproape cincizecide ani. I-am spus călucrurile merg bine aici, căWil Stephens faceo treabă bună. Ida zice că-s toi mulumii la colibe.Darim tcu toi călucrurile n-or sămai steaa acând so- întoarce arshalM. Normalcă nu i-am spus Laviniei că mă văd cu Ben de câte ori avem ocazia. i nu i-am zis nicide Mama căsa- uitatstrâmb la mine mi-ia zis: — Spercă ticăLucyegravidăiar. — Nu tiu.E tisigură?am întrebat-o. — Dacăte-aiuitalaea,aifi itusigură,mi-azisMama. Când l-am văzut din nou pe Ben, l-am îmbrâncit câtcolo. — E ticu minede-atâtavreme itottemaiculcicu Lucy?l-am întrebat. — Bele,mi-azisel. ticănuma’pătineteiubesc.Da’Lucye nevastămea, it. — S-otrimiiînapoipeplantaie,unde-ielocul,am ziseu. Dar Bensa- înfuriat. — Săracafemeie tiedetine,da’nu zicenimica. i-a a-iegreu cu munca la câmp. i e aa de bună cu băiatu’ meu. N-o s-o trimit înapoica epun- gunoi.O sărămână aci igata. S-a întors săplece. Eram în continuare supărată că Lucy era din nou cu burta la gură,dar tiam că un potdecâtsăl-iau pe Bena a mcue. — Vino-ncoace,i-am zis. Apoil-am sărutatapăsat il-am făcutsă mă dorească ca un hămesit.

CAPITOLUL TREIZECI IUNU Lavinia Când am devenit ceva maimari, domnia Sarah a nceputî să se foloseascăde prietenia noastră strânsă ca să ne învee bunele maniere de care aveau nevoie tinerele la Wiliamsburg.Domnia Sarah credea în influen a mea asupra lui Meg,fiindcă ea nu era de acord cu ace lleci, obiectând căi-ocupau prea mult din timpul pe care ar fi vrut săîl dedice udiuluist. Eu însă iamt căe în interesul meu săi-fac pe plac domnieiSarah, a acă eram foarte atentă. Trebuia săînvăăm săfim politicoase,spuneaea, iar eueram hotărâtă săfac ntocmaiî.Pentru început nea- învăat

lucruri simple, de pildă cum să facem o reveren ă i cum să intrăm isă ie mi corectintrd-o încăpere.Cu timpul, lecile au devenit mai sofisticate,a nceputî să en explice umc să mfi o gazdă bunăatuncicândorganizăm omasă. Chiar dacă sevirea ceaiului nu deveniseîncă un ritual binecunoscut, cum avea să se întâmple maitârziu, exista un model care trebuia urmat, iar domnia Sarah susinea că orice domni oară trebuia săl- cunoască. eP Meg o plictiseau toate aceste lucruri, dar eu eram foarte interesată să le învă io încurajam ipe ea să participe.Pentru că ceaiul era extrem de scump, domnia Sarah îl păstra într-o cutie micuă din lemn de trandafir, pe care o ineasub cheie.Servculi superb pentru ceai, din porelan ro u cu alb importat din China, aveacei tfără codie i un ceainic foarte jos, atât de diferit de cafetieră, care raeînaltă.

Domnia Sarah ne-a învăatcum să folosim fiecare element din serviciul de ceai. Mie mi-a făcut mare plăcer,a acă domnia Sarahmă dădea dreptexemplu: — Meg,trebuiesăfiimaiatentă.Uită-tecum toarnăLavinia. Exasperată de lipsade interes pe care o manifesta Meg, domnia Sarah a încercat altă strategie.Folosindu-se ed aptulf că eu împlineam cincisprezeceni,aiar Meg ineamult la vărul ei, i-a

spus acestuia că Meg organiza un ceaide ziua mea,sâmbăta următoare, il-a invitat săvină isă- iaducă iun prieten. Meg afostirascbilă de al bun început. La mai pu in de un sfert de oră de al sosirealor, prietenul lui Marshal i-a ie it completdin grai când a spus,dispreuitor, cănu era de acord cafemeile să studiezeimbal latină. Megi-a răspuns că, după părereaei, tinerii imaturicu părerierau extrem de plictico.i Sa lăsat tăcere, iar domnia Sarah a privit-o lung pe Meg.Amintindu-mi de obligaile pe care el aveam, am încercat, fără succes,săgăsescn subiectu de conversaie al care săparticipe oaspei no ritcare rămăseseră stupefiai. Apoi, cred căaccidental, când Megi-a dat o cea cău ceai oaspetelui, i-a vărsat o parte din lichidul fierbinte nî poală. Totuls-a terminatcu un dezastru când tânărula făcutun comentariu nepoliticos ia plecat, iar Meg a ie ti din cameră plângând. Domnia Sarah, ro eila faă,nicinu -ia maicerut scuze ia ie it nî urma lui Meg să clarifice lucrurile.Domnul Maden nu se ntorseseî ncăîde al lucru, a acăn-a fost martor când eu i Marshall am începutsă râdem de ceea ce se întâmplase. În calitateamea de gazdă,mi-am datseama căsingurul lucru pe care lîmai puteam face aersă-i oferlui Marshal restul de ceai isăl-servesc cu ultima brio .ăCând conversaia a început să lâncezească,mi-am amintit ceînvăasem ii-am pus oaspetelui mei întrebări despre el. L-am ascultat o vreme vorbind, amuzându-mă în sinea mea de câtă dreptate avusese domnia Sarah când îmi spusese căiciunn bărbat nu rezistă tentaieide a vorbidespreelînsu i.Marshalaîncheiatspunândcă,chiardacă studiul îi făceaplăcere,doar trăgea de impt.

— Dece? Apărutsurprinsdeîntrebareamea. — Pânămăîntorcacasă. — Sigur,am spus. Am fostaadesurprinsădeceeacespusese,căn-am reu itsăl maiîntreb nimic.Mi-am coborât pivirea iam început sămi-netezescroderiab roz ed pe mânecarochieinoi.

— Dartu?aîntrebatel.Cea teptăriaidelavitor? Când mi-am ridicatprivirea am văzut că ochi lui alba rit mă fixau izâmbeaatât de sincer, încâtm-am uitat din nou în jos, i de data aceasta, am început să-mi netezescustaf. — Nu tiu,am spus. M-a salvatceasul din holcând a bătut ora exactă.Am spus că sefăcusetârziu, iar Marshal, ca un gentleman ceera, a în eles aluzia isaridicat săplece.Înainte săiasăpe u ă, m-a întrebat dacăMeg lanificasepă sorganizeze alte evenimente mondene. — N-am idee,am spus. — Eibine,aspuspecelmaiserioston cu putin ă,poisămă anun i tu, înainte să accept invitaia, dacăevenimentul implică i lichide fierbin i? Am râsamândoidin nou.Înaintesă plece,Marshalmi-aluat mina, a făcut o revenră ,i cu o privire veselă, mi-a spus cât de multă plăcere iîfăcuse impult petrecut în compania mea. — Asemenea,i-am răspuns iam făcut, la rândulmeu,o revenră. Mult timp după plecarealui am stat im-am gândit la starea confuză pe care o aveam. De când Marshal avusese păania cu băutura,sepurta exemplar.Întâmplarea părea să-lfi eliberat i acum, din nou, făceatotcei-stătea în putin ă să le fie pe plac celor ind familia Maden. Marshal mă intriga.Era maimare decâtmine imi sepărea sofisticatiplin de experienă. Chiar dacăaveao atitudine ezervatăr cu ceilali, când rămâneadoar cu minei Meg era schimbat. Niciodată nu m-a ăcutf să mă simt mai pu in decâtega lui. Cu toate acestea,eu mă întrebam – de inu sa- discutat niciodată despre asta – dacănu eram, în continuare, considerată servitoareafamilieilui. Gândurile mi-au fost întrerupte de sosirea domnului Maden. S-a a ezat im-a întrebat cum decursese după-amiazaÎnainte. să apuc să-i spun cev,a intrat Meg,cu ochi ro i, isa- a ezat pe un taburet ângăl tatălei. L-a luat ed mână il-a implorat să intervină la domnia Sarah pentru ea,fiindcă un putea săsuporte a aceva o viaă întreagăPlângea. în hohote.Când a intrat i

domnia Sarah, cuvintele lui Megîncă pluteauîn aer, a acă eu m-am retrasîn camera mea. Meg a continuat ăs se opună lecilor mamei sale. Ce rost aveau? ntrebaîea mereu. A înspăimântat-o imaimultpemamaeicândadeclaratcănu inteniona să se căsătoreascăinicisă aibă o viaă socială, pentru căa aceva i-ar fi răpit mult preamult din timpul pe care doreasă-l dedice udiuluist. Eu o în elegeam atât pe Meg,cât ipe domnia Sarah i din această cauză am intervenit. Lui Meg îi plăceasă se istrezed ,i câttimp eu aminteamsubiectul câtde amuzant puteam, î idădea iea slin a să învee câte ceva.De asemenea,când domnia Sarah se sătura de refuzurile repeaet ale uil Meg,atrăgeamatenia asupra mea.Îi adresamîntrebări i mă mmdream cu ceea ce deja nvăîasem să acf. Domnia Sarah a observatcăeram de ajutor imă lăuda deseori pentru influena bună pe care o aveam. Pe Meg n-o deranja aten ia pe care domnia Sarah mi-o acorda.Dimpotrivă,mi-a spus chiar ăcmiera ecunoscătoarer. i eu de observaia constantă a domniei Uneori mă săturam Sarah, dar mediatimă controlam i îmi spuneam că eram foarte norocoasă că mi se oferise o asemenea ocazie. Vitorul mă preocupa din ce nî ce maimult. Nu se aducea vorba despre asta, dartiam că un voiputea ămâner acoo la infinit. Domnia Sarah făcuse deja aluzi la faptul că într-o bună zi probabil mă voi mărita,dar ndeu sar fi ututp găsi un so nu aveam idee. Nu ie ame mult pentru căMegrefuza celmai multe invitai ,i pe măsură ceînainta în vârstă,devenea din ceîn cemairigidă în această privin ă.

Nu iamt cui săi-spun despre grijile pe care mi le făceam.Nu maicomunicam regulatcu Bele; oricâtde tare mă durea,îmi dădeamseama că nu mă voimaiîntoarce alTall Oaks.Din rarele vizitepecareilefăceam domnieiMartha,am văzutcăstareaei se nrăutăîea imă îndoiam căavea săse maiîntoarcăvreodată acasă. După ce am împlinit cincisprezece ani, am început să mă

gândesc -sămi caut fratele.Întotdeauna visasemla asta. Acum,pelângădorin adea-lregăsipentru căfăceapartedin familia mea,mă gândeamcătrebuia săaibă o vârstă io poziie care săi-permită săaibă grijă de mine.Nu voiam săle cercelor din familia Maden să mă ajute pentru că deja fuseseră foarte genero i cu mine. Nu voiam să creadă că le eram nerecunoscătoare saucăvoiam săplec ind casalor. Prin urmare, n-am spus nimic despre Cardiganpână când nu sa- viti ocazia. Duminica imineadă mergeam întotdeauna al biserică,apoimai rămâneamsăstăm de vorbă cu ceilali iîn aceltimp de obiceise făceausause cceptaua invitai la cină. Domnul Madden prefera compania prietenilorvechi, a a căîn ultimul timp domnul Boran, însoit de fiica lui, erau oaspei frecvenila cina de duminică. Domnul B., cum îi spunea Meg,era partenerul de afaceri al tatălui său.Cu un an înainte,bietul om î ipierduse soia– mama fetieilui în vârstă de ase ani – în urma complicailor na eriit unui copil care murise.În ultimele luni domnia Sarah î iluase sarcina de a-i găsidomnului B. Altă soie.Până atuncinu reu se,i epuizând destul de apidr toate cuno intele.Mie miî era destul de clar de ce ucrurilel săteau a a. Pentru început, domnul B. Nu arăta deloc prezentabil, de i semăna ciudat de mult cu domnul Madden. Aveau vârste apropiate,probabil în jur de patruzeciicincide ani, ierau scunzi idurduli, purtau ochelari iîncepuseră săchelească.Dar asemănările se reauop aici. Domnul Maden se mbrăcaîelegant, aveaun aspectîngrijit iordonat inu era cu nimic mai prejos decât soia saîn ceeace rivepe tcomportamentul în societate.În oriceîmprejurare sar- fi aflat, iat eticheta ,i chiar dacă era un

om rezervat ipreferaactivităile solitare,când seafla în societate, domnul Maden se comporta ntotdeaunaî exemplar. Pe de altă parte, domnul B. Avea un aspect neîngrijit i eampătl. Defectul săucelmai mare era o timiditate ie tăi din comun, care îl făceaincapabil să poarte o conversaie fără să se bâlbâie isăfacăeforturivizibiledea-igăsicuvintele.Erade-a dreptul dureros săîl vezichinuindu-se săfacăconversaie,ceea ce

mă îndemna săi-sar edmulte ori în ajutor. Părea recunoscător pentru ajutorul pe care i-l dădeam ,i după ce acest lucru sa-repetattimp de reitsaupatru duminicila rând, m-a căutatchiar elsă- iexprime recuno int a. Trebuie să spun că îmiplăcea tare multfiica domnuluiB., Moly. Aveavreo ase ni,a aceeaivârstă la care miî pierdusem i eupărin i, ide aceeaămsim eamfoarte apropiată de eaEra. un copil manierat iiste ,i după cina de duminică,de obiceiîmi petreceam timpul cu ea,a ezate pe capean.Jucamjocuri, iar ea îmi puneatotfelul de ntrebăriî despre copilăria mea. Domnul B. M-a abordatîntr-o duminică de iarnă,când afară ningea.Eu i Moly jucam domino i, când o a teptam să facă următoarea mutare,mi-am ridicatprivirea.Atmosfera din cameră devenisemaiintimă decât de obicei, ajutată de oculf care ardea cu zgomotîn cămin. L-am văzut pe domnul Boran apropiindu-se. Era atât de stânjenit, ncâtîl-am invitat imediat să ia loc. Slăbiciuneaaceasta a lui mi-a dat curaj, căcialtfelvârsta lui m-ar fi intimidat. Domnia Sarah, care,ca întotdeauna, era atentă la manierele mele,m-a aprobat printr-o mi care acapului dar, când else aez,am observat repro ul din privirealui Meg. I-am zâmbit înainte sămi- concentrez atenia asupra domnului Boran. S-a a ezat, apoia intervenit nî discu ia mea cu Moly. Păreala felde nteresati de recttul meu ca ifiicalui. Moly deja îi spusesecă eram orfană,mi-a zis el. Darnu maiaveam pe nimeni din familie? oarD un frate,i-am spus,cucare pierdusemlegătura. M-auîntrebatamândoicum se ntâmplaseîuna ca tas. Cândam observatcă domnul i doamna Madden stăteau de vorbă,iar Meg citea o carte,m-am hotărâtsă-ispun povestea

mea.Cândam terminat, după o scurtă pauză,domnul B. M-a lăsatcu gura căscată când mi-a spus căm-arputea ajuta sămigăsescratelef.Am ezitatdoar un moment, dar el a ghicit motivul i m-a asiguratcă le va cere permisiunea domnului i doamnei Maden. Îi eram peste măsură de recunoscătoare m-iam grăbit săi-o arăt. El sa- înro ti la faă, iar Moly m-a luat de mână i -ia pus capul peumărul meu.

După cină,domnul i doamna Madden mi-au cerut să rămân după ce Meg s-a dus la culcare. Mi-au spus că domnul B. Le ceruse ermisiuneapsăîl caute pe ratelef meu. M-au întrebat de ce nu îi rugasempe eisăse ocupe de asta. N-ar fi trebuit decâtsăle spun il-ar fi căutat chiar ei. După ce le-am explicat care fuseseră motivele mele,m-au asigurat de susinerealor, dar sau- grăbit sămă avertizeze căar fi putut să treacăluni întregi până să fie găsit. Au adăugat că deseoriastfelde căutări nu duc nicăieri ică trebuia să iau în considerare i osibilitateap ca fratele meu să nu fie găsit niciodată. Grija lor, alăturată emoiei, amenin a sămă mi et până la lacrimi, dar, a acum domnia Sarah o totsfătuia pe Megîn legătură cumanifestarea emoilor, am rămas calmă. Domnia Saraha ncheiatîspunând că domnul Boranera un om bun ică era mândră defelulcum îisărisem în ajutor.Am ie it din cameră gata săplesnesc de atâta fericire,daram a eptatt până am ajuns al scări ca săămmanifest. Leam- urcatcâte două odată iam intratîn camera lui Meg chiăind de bucurie. Ea nu-mi împărtă ae sentimentele. Maimult, a inut să mă avertizeze. — Sefolose tedeastacapretext,mi-aspus. — Pretextsăce?am întrebat,aezându-măpeunscaun. — tică domnulBoring3 î icaută nevastă, nu? m-a întrebat, a ezânduse ep marginea atului,p faă nî faă cumine. — ÎlcheamădomnulBoran,Meg. — BaîlcheamădomnulBoring!Aspusea is-aaruncatoftând pe pat, cumâinile pe ochi. Am începutsărâd. — Nu e deloc amuzant,Vinny,a spus ea,ridicând un cot i aruncându-mi o privire.Următorul pas e săe tceară în căsătorie. — Terog,Meg!i-am spus,uimităcă-itrecuseprincapa aceva. N-am decât cincisprezece ni,a iar ele deo- seamă cutatăl tău! — Astan-osă-lîmpiedice. imamaosăfiedeacord dacăise pare că asta e osă anentrup tine,mi-a ăspunsr Meg. 3 Plictisitor(engl.).

Când mă pregăteam de culcare, m-am gândit la ceea ce-mi spusese Meg,darnu m-am îngrijorat. Eram sigură cămi- voi revedeafratele i nu aveamde gând să las absolut nimic sămi-strice asemeneabucurie.În seara aceea m-am a ezatla masă ,i după foarte mult timp, i-am scris oscrisoare uil Bele.I-am spus căl-căutam pe Cardigan ică eram sigură că el deinea cheia vitoruluimeu.Apoii-am spusceplanurifăcusem.Deîndată ce mă voimuta al el, aveam să o ucad ipe ea,împreună cuJamie. Eram întotdeauna nerăbdătoare să năviziua de sâmbătă,când

Marshal ne predalecia iapoirămânea să -ipetreacăziua împreună cu noi. Pe măsură ce en maturizam, prietenia noastră devenadin ce nîce aim strânsă iuneorichiar flirtam. Îl găseam din ce nîce aim atrăgătornu ide pu ine ori l-am surprins pei elstudindu-mă.Uneori mă necăjeamăifăceasă mă simt foarte bine când îirăspundeam prompt,apoirâdeam împreună.Când Marshal recea,teriodic,p rinp„perioade de depresie”, cum le numea Meg, mă sim eam foarte bine să observ că eu eram cea care eur easă-l înveselească. Apois-aîntâmplatcevamaigrav,carearfitrebuitsămăpună pe gânduri, dar n-a făcut-o.În timpul uneileci, eu iMarshal am început să acemfhaz nulu de celălalt iMeg,încercând să en potolească, ne privea pe deasupra ochelarilor în tăcre. Seriozitatea ein-a făcut decât săne încurajeze,a a că făceam eforturi soconvingem ipe ea să ni se alăture.Marshal i-a smuls ochelari în joacă i ii-a pus pe nas.După ce aîncercat fără succes să-irecupereze, Meg aie tidin cameră pufnind. Eu am văzut-o când sa- întors,dar Marshal era cu spatele al ea in-a observato.N-am spus nimic când ea s-a apropiat nî vârful picioarelor ii-a prins mâinile la spate, rigândust-mi să-i iau ochelarii. Meg era scundă, dar puternică ihotărâtă. veaA i avantajul căl-surprinsese iMarshal trebuie să se fi sim it cople tipentru un moment. S-a albit la faă în timp ce ncercaîsă seeliberezeTaburetul. pe care săteaa căzut ,icând sa- întors cu faa la Meg,pentru o secundă am crezut că o s-o lovească. Privind-o de sus,i-a strigat:

— Nufaceasta!Numaifaceastaniciodată! i-a adunat lucrurile nî tăcere,apoi a ie ti inu a mai rămas al cină. Nu s-a maiadus vorba despre acea zbucnirei. Dara maiurmat una.Era o dupăamiază- de sâmbătă i sărbătoream ziua de na eret a lui Marshal, care împlinea nouăsprezeceani. Findcă aveam oaspei, domnul Maden ne pusese al dispoziie maimult vin decâtdeobicei.Marshalseservisecu generozitate i,cânda început să vorbească edeslun t,i am văzut că omnuld idoamna Madenau început un schimb de privri. Imediat, domnia Sarah a declarat că cina seîncheiase inea- invitat rapid în salon, iar domnul Maden sa- retras nîbirou. Oaspei no ri,t o tânără pereche foarte apropiată familiei Madden, neauînsoit. Tânăra, domni ora Carrie Crater ifratele eigeamăn, domnul Henry Crater, ni se ăturaserăal pentru cina aniversară.În continuare urma săprimim o lecie de dans de al domnul Degat, sub supravegherea domniei Sarah. Domnioara Crater, în vârstă deptesprezeceaani, era în mod vizibil atrasăde Marshal. nÎ timpul cinei, casă atragăatenia asupra sa, remarcase câtde norocoasă eram că mă aflam la acea masă. Observaia eipăruse ăsl- enerveze pe Marshal. Cum domni oar Crater era isteaă, observaseefectul pe care cuvintele ei lî avuseseră asupra lui Marshal, a acă până săînceapă lecia de dans,schimbase acticat. Domnul Crater – Henry, cum insista să i se spună – era o persoană plăcută isocabilă. Domnul Degat, care rebuiat să ne ină lecia în aceazi, urma să fie partenerul meu de dans.În ultima clipă anun ase că nu va putea fi prezent, de i domnul

Alessivenise,pregătitsăcântelavioară.Eu,neavândpartener,iam încurajat pe ceilali săînceapă. Henry –n îmod sigur vrând s-o mpresionezei pe domnia Sarah – a răruitst să ansezed cumine, iar sora lui să a eptet.Domni oara Crater, dornică să-i intre în grai lui Marshal, a fostimediat ed acord. Eu m-am opus,dar Henry nici nu a vrut să audă. A venit la mine sămă convingă, sărutându-mi mina i implorându-mă în joacă.De i tiam că

glumea,m-am ru nati im-am înro tila afă. Spre surprindereatuturor, Marshal a sărit la Henry, l-a apucat de gulerl-a iîmbrâncit într-un pere.tA fostatât de violent, încât bietulHenry a rămas fără aer.Maimult,Marshalnu s-a oprit aici.S-a aplecat asupra lui Henry, care acum zăceape podea, iia strigat: — Las-oînpace!Auzi?Nute-atingedeea! Marshal deja ie ise ind cameră când domnia Sarah a ajuns lângă Henry. Domnul Alessi, foarte bine familiarizat cuastfelde drame,a nceputî să cânte al vioară.Acompaniatde muzică,Henry încercatsăglumească: — Doamnă Madden,aiputea să mă sfătuiiîn legătură cu eticheta? Pentru prima dată,domnia Sarah a părut să nu-i găsească cuvintele.De i -ia revenit repede ia încercat să nu facă mare cazedsituaie,mi-am dat seama câtde aret o marcasezbucnireai nepotului ei. Nu în elegeam nimic din ceea ce se întâmplase i, dacăau discutat vreodată despre asta, ue n-am fost de faă. eD fapt, imediat după aceea viaa meaa luat o întorsătură neaepattă i am uitatrepede ntâmplareaî. Într-o seară de oi,j în primăvarlui 1800, cu două săptămâni înainte să împlinesc aisprezeceani, domnul B. A venit la cină. Mă întrebam dacăera posbil săaibă ve ti despre Cardigan.Era cevaeobin nuit săavemoaspei în timpul săptămâni, mai ales al cină, iar aptulf că micua Moly nu îl însoea pe tatăl eiarăta o situaie cu adevăratie ită din comun. Domnul idoamna Maden au fostfoarte tăcui în timpul meseiinicieu, de teamă, n-am

spus prea multe. Comportamentul domnului B. Nu mi-a oferit indicifiindcăel, chiar iîn zilele cele mai bune,nu preavorbea. Rămăsese Meg,dar a,epentru că tocmaiprimise nîacea zi o carte pe care oa eptaset ultm timp, nu voia decâtsătermine cât mairepede de mâncatjambonul rece cupesmei ca să se poată retrageîn camera ei.În timpul mesei, stomacul meu a început să reacioneze al situaia tensionată iîmi era teamă sănu vărs până

la sfârti. Mă pregăteamsă mă retrag,când domnia Sarah a spus să merg cudomnul B. În salon. A spus căo să ne rimităt cafea. Am încercatsă ignorsenzaia degreaă în timp ce-lconduceam. Odată ajun ,i eu m-am a zatepe capeauan verde,iar lepe un fotoliu, faă în faă cu mine.A început să sejoacecu marginile hainei ,icând n-am maiputut îndura,am început: — Vărog… El m-a întrerupt. — L-am găsit,aspus,darnumaiesteînviaă. Nicidacăm-arfi străpuns cuo sabie n-a fiputut să mtsi atâta durere. Nu am cuvinte să explic câtde adânc m-au rănit acle cuvinte.Am închis ochi im-am forat sărespir în timp ce elîmi spuneaamănuntele.Cardigan fusese vitoseralo fierărie aflată la maipu in de zece kilometri de Wiliamsburg.După ce lucrase acolo treiani, fuseselovit al cap în timp ce potcoveaun cal i murisela pu in timp după acea. Am începutsă transpirdin cauza eforturilordisperatepecare le făceamsă nu vărs.Toate speranele mele pentru vitor se bazaserăperegăsirealui.Cardiganfuseseultimuldinfamiliamea adevărată; usesef singura mea sperană. cumA rămăsesem complet singură.Cum deja trecuse mult timp de când eram la Wiliamsburg,iareu mă maturizasem, tiam că era imposibilsă mă maiîntorc al Tall Oaks.Trebuia să cceptaideea că un mă voi maiîntâlni nicicu familia mea adoptivă. i acum rămăsesm i fără speran a de a-mi regăsifratele. Nu tiu cum s-a întâmplat asta,dar m-am trezit nî braele domnului B. În timp ce dădeam frâu liber disperări care mă cuprinsese.Când m-am oprit din plâns,mi-am ridicatcapul iel,

cuun gestblând, mi-a datla o parte de pe afă părul umed. — Ce-am sămăfac?am spusîn oaptă. Înainte să în elegcesepetrecea, domnul B. Îngenunchiaseîn faa mea: — Căsătore te-tecumine,m-aimplorat.

CAPITOLUL TREIZECI IDOI Bele În iarnă am primit o scrisoare de al Lavnia, în care ziceacă- i caută fratele,pe Cardigan. O so- ia la el idupă aia o săne aducă ipe mine pei Jamie.Am luat scrisoarea -iam fugit să-l caut pe Beny al grajdurile cailor, unde ăceafcurat. Hei, iubito!a spus când m-a văzut. S-a uitat mprejur,î daria căt nu maiera nimeni, pentru că Papa muncea la conac cuUnchiu’ JacobA .lăsatgrebla din mână isa- apropiat ed mine încet, m-a privit de sus până jos,m-a apucatde mână im-a strâns nî brae. Mă dore te can- prima zi i iet că ieu pe el.Dar de data asta i-am zis: — Nu,Ben,staiaa. I-am fluturat scrisoarea: — Laviniazicecăareunfrate icăosămăcheme. Lui Be ny -ia pierit zâmbetul isa- a ezat. Mi-am dat seama că nu-i e u or. — Darosă-iscriusă-iziccătrebuiesăvi itucumine. Benn-a zis nimic. — Benny,m-auzi?O să-izicLavinieică trebuiesă vi itu cu mine. S-a uitat în altă parte. — Ben? — Bele,mi-a spus el,cum aisă faci? O să mă cumpere? i Lucy icopi? — Vreisăstaiaici?O alegipeLucy? — Iubito,a zis el, tiam amândoică o să vină iziua asta. tiam către’săpleciînainte săsentoarcă-Marshal. Nu mi-a venit să cred că spune una ca asta.Am început să plângi nu puteam să mă maiopresc. — Iubito… azisel icând s-aapropiatdemineam începutsă ip: — Să nu-mizicimie„iubito“! Vreisă rămâi aici? O alegipe

Lucy?Bine!Cred că e itfericit căplec în sfâr t!i Văd că abia a tep i! I sau- umplut ochi de lacrimi iîn curând parcă i le turna cineva cu găleata pe afă. Nu mi-a păsat.M-am întors în fugăla bucătărie.Cândavenitdupămine,nui-am datdrumulînăuntru. I-am zis să plece.Apoia venit Mama. — Bele, ticătre’săpleci,mi-azisea.Elnu poate.Deun’să-ifacărostde acte?O să-i fie-a aigreu lu’Lavinia săte cumpere pă tinei pă Jamie. i Lucy ibăiei? După ce-a plecatMama,m-am a zatejos-am ibocit. tiu că trebuie săl-iau pe Jamie săplecămi deaici-.Am mare noroc că Lavnia mă vrea, iu,t a acă ânăp al urmă m-am pusi i-am scris că eu i Jamie abia a teptam să venim. Dar un i-am trimis scrisoarea.Am puso- nî cutia de sub pat. Mai e impt. Înainte de masa de seară a venit Wil Stephens să stăm de vorbă.A rămas afară.Nu intră niciodată când suntsingură în casă. — Ce-itrebuie,WUl?i-am zis. Mi-a zis săvin sămă a ezpe băncua din faa bucătăriei ia a am făcut. Până al urmă mi-a zis: — Am auzitcăLavinia i-afăcutoofertă. Am datdin capcăda,fiindcămi-erafricăsănu începsăplâng dacă eschidd gura. — ivreisăteduci? tiu că văzuse căm aochi ro ii iumflai. Am scturatdin cap. — Eibine,a spusel,m-am totgânditla asta is-arputea să pot să-i fac altă ofertă. M-am uitat la el, nu în elegeam ce eavrsăzică. Mi-a zis căîn primăvară trebuia săse ucădla Wiliamsburg să discute cudomnul Maden i cu Marshal isăîi semneze nite acte.Era să cadde pe băncuă când am auzit ce-a zis după aia. M-a întrebatdacăvoiam să mă ia la ferma lui. Are un contract care zice că poate să î ialegăcâiva oameni deaici-. Îi place că sunt muncitoare vreaisăvin sălucrez entrup el. — Sigurcăastaînseamnăcăvreau să-laduc ipeJamie,mi-a

mai zis. Wil tiecănu măducnicăieridacănu vine iJamiecu mine. Mama zice mereu căpreaîl in aproape,cănu-i face ineb.Dar e un copil a ade drăgu. Preferă săsteacu mine decâtsăse ucăd la joacă.E a ade rumos,fdar are albeaă la un ochi inu vede deloc cu el. Mama zice căpoate o să se acăfbine când se acef mare, darmie mi se pare că edin ce nî ce mairău. Darbine că vedecucelălalt. M-am uitatla Wil Stephensi n-am putut să spun nimic. — Vreau să negociezsă-iaduc ipeBen ipeLucycu băiei lor, a zis Wil Stephens. S-a uitat în altă parte când mi-a vorbit, pentru că iet de mine i Ben. Sunt sigură că toată lumea tie.Dar un se maiagită nimeni din pricina asta.NicimăcarcuLucy un mă maicert. — icând o să se-ntâmple asta? a fosttotce-am reu itsă-l întrebpe Wil Stephens. — Nu tiu sigur,aspusel,darMarshalîmpline tedouăzeci i doide ani la anul. Atuncio săconducăel.N-am idee acădare de gând săse ntoarcăî.Dacăvine napoi,î cu siguran ă o săvreasă facăschimbări ,i chiar dacăsunt convins căsa- maturizatîntre timp, a prefera să am actele semnate înainte de revenirea lui. Cred că emaiuorsă mă nîeleg cu domnul Madden. Îmi bătea inima tare inu tiam ce săspun, a acă i-am zis doar: — Mulumesc,domnuleStephens. Aînceputsărâdă. — DecândîmizicidomnulStephens? M-am uitatîn jos entrup că un puteamsămi- terg zâmbetul de pe chip.

— Eu te tiu petinedeBele itu peminedeWil,mi-azis.Navem de ce să schimbăm lucrurile.Doardacă uncumva vrei să -i spun domnioara Pyke. Era prima dată cămi- spunea cineva a a. M-am ridicat, mândră: — Nu,domnule.Beleeperfect.

— Bine,atuncirămânem la Bele iWil,a spus el iam început amândoisă âdemr. A mai avea ntrebare,oîa zis. — Care?am vrutsă tiueu. i-a scos pălăria, -ia trecut mâna prin păr iapoi -ia puso- la loc. tiu căe cevaserios când se oacăjatât cu pălăria. — Măîntrebam dacăLavinia… crezicăs-afăcutmaredeja? — Ea era matură încă de când era copil,i-am spus iam început să râdaducându-mi aminte. El a zâmbit. — Da,aae.Acum arevreo aisprezeceani,nu? — Înmai,i-am spus. — icrezicăedestuldemaresăpots-ocurtez? — O, domnule WilStephens, am zis eu, încercând să nu izbucnescn îrâs. Păreacăo să-i ia foc afa, a acăi-am spus: — Mereuîmiscriecăvreasăseîntoarcăaici. — A adeci,azisel. După ce a plecat, am rupt scrisoarea pentru Lavnia ii-am scris alta. I-am scris căeu iJamie osărămânem aici icăWil Stephens are ve ti bune.O săi-dau scrisoarea lui Wil când pleacă. Poate căo săapuce chiar săîi accepte propunerealui Wil de aveni înapoicuelpână cite et scrisoareamea. Ben o să trebuiască să vorbească tare rumosf cumine pânălprimesc napoiî. Problema e că tim amândoică maidevreme sau mai târziu o să-l primesc.

CAPITOLUL TREIZECI ITREI Lavinia Logodna mea cu domnul Boran a fost anun ată în ziua când împlineam aisprezecenia. ocată de propunerealui, n-am fostîn stare săi-dau un răspuns nî searaceea ii-am spus asta. — Potsăa tept,azisel,lăsându-mitimpdegândire. N-aveam nicio intenie să mă căsătoresc cuel, dar când i-am

cerut sfatul domnieiSarah, sa- arătat atât de u urată, încât am început săiau în calcul această posibilitate. — O!a exclamatea,incle tindu-imâinile pe piept.Câtam sperat săse ntimpleî asta. S-a oprit când mi-a observat reacia. — Sigur,numaitupoisăhotără ti,aadăugatea. — Nu m-am gândit serios,i-am spus,a teptând părerea ei. Adică… ea adebătrân.Vreausăzic.Încomparaiecumine. — Da,presupun că aidreptate,a spusea,darvârsta e iun avantaj, deja are o poz ie sigură. i tu te în elegi a a de bine cu Moly. i gânde ete,-draga mea. Mă îndoiesccă-i va lipsiceva. Era vestit pentru generozitatea lui cu biata doamnă Boran. i gânde tete- câtlaiputea schimba chiar ut… Nicinu potsămi-imaginez câte îmbunătăiri aiputea să aduci. i apoiaiavea avantajul de a rămâne aici, la Wiliamsburg.N-ar finevoie să te despari de Meg ide noi. Gânde tete- doar! Propria ta casă, o pozie bună în societate – ai fi acceptată imediat. Mi separe o adevărată ansă, e atât de emoionant! Dar hotărâreatrebuie să o iei tu. Când i-am spus lui Meg despre cererea în căsătorie, a fost îngrozită. — Cum poisătegânde timăcarlaa aceva?m-aîntrebat.E un mo plictisitor. — Nu tiucesăzic,Meg,probabilcăastaeunicamea ansă. — Cevreisăzici? — Cealtcevapotsăfac? — Pentru Dumnezeu,Vinny.Suntsigurăcăpoisăgăse ticeva maibun deatât!-

Temătoare ifurioasăînacela itimp,i-am răspuns: — Pentru tineesimplu,Meg.Tu aicasa asta,aio familie.În fiecare zi facialegeri care -i convin. Eu n-am parte de asemenea lux! Meg ainterpretat gretfuriai mea. — Vreisăspuicăpărin imeinu i-auoferittoate ansele? — Vreau să spun că mă gândesc serios să mă căsătoresc cu

domnul Boran i că speram să fii de partea mea. — A acevan-osăseîntâmple! Am ie itîngrabădincameraluiMeg im-am dusîndormitorul meu. Eram prea urioasăf casă lâng,pa a că-am pus săi- scriu o scrisoare lui Bele.M-am a ezat albirou imi-am imaginat-o lângă mine.Aveamsăi-scriu despre dilema mea,despre moartea lui Cardigan idespre cereaîn căsătorie adomnului Boran. Apoim-am gânditla MamaMae ila cem-arsfătuiea săfac. M-am gândit la Papa ila gemene,la câtde dor miî era de oti. Înainte să mă potcontrola, ceamai tristă amintire mi-a revenit în memorie. Sukey ergaal din nou în urma răsurit în care mă aflam. Pierdereaeiera încăatât de dureroasă, cărareori îmi permiteam sămă gândesca lea. Acum, indt căi-am pierdut definitiv pe oti, nu eram în stare să scriu niciun cuvânt. Mi-am pus capul pe masă, peste hârti, iam lăsat lacrmile săcurgă. A douazim-am dusdin nou ladomniaSarah iam anun at-o că mă hotărâsem să acceptcererea domnului Boran. Încântată de asta,a sugeratsă anun ăm logodna de ziua mea.Când acest lucru i-a ostfadus al cuno intă domnului Madden, chiar dacă un sa- arătat la felde încântat casoia lui, a fostde acord cu nunta, cu condiia să nu mă căsătoresc înainte de a împlini aptesprezeceani. M-am sim it u urată săaud asta. Luna următoare,în dimineaa zileide 5iunie,am fostchemată în salon. Eram curioasă,pentru căa aceva nu se ntâmplaî prea des. Deja îmi făcusem toaleta de dimineaă ,iîn mod normal, nu m-a fi oprit să mă privesc în oglindă,dar bănuiam că domnia Sarah avea nu oaspete voiam să ufi prezentabilă.Rochia mea ed muselină era simplă,într-o nuană de verde paldespre care Meg

spunea cămi- scoate în evidenă ochi. Era lungă imoale,iar o panglicălată, verdeînchis,-sublinia croiala în stil imperial. M-am întors din profili am zâmbit, mulumită că silueta mea slăbănoagă veaa deja rotunjimi femeie ti. M-am apropiat casă mă pot tudias maiamănun it mi-am întrebat dacă ochi aceia ciudai, de culoarea chihlimbarlui, erau mo eniti de la mama sau de al tata.

Nu mă plângeam deloc ed chipul meu oval ide pomei înali, ,i privindu-mă în oglindă,mi-am încreit nasul, bucurându-mă că crescusem idevenisem frumoasăPistrui. continuau să mă deranjeze imi se părea că aveambuzele prea pline,dar eram mulumită căaveamdin i albi idrepi. Aveampărul despleit ca al unei colărie,cândi mi l-am aruncatpe spate,am observat cu mândrie nuana de ro cat pecare o căpăta când razele soarelui cădeau pe el.În acel vremuri era la modă cocul, dar eu i Meg preferam să ne lăsăm părul liber i foloseam numai piepteni ca să ni-l dăm la o parte de pe faă.Domnia Sarah fusese de acord cu asta,cu condiia să îi promitem că,atunci când ne aflam în societate,aveam să in-l aranjăm cum trebuie. Pregătită săcobor, am aruncat o privire ami fostsurprinsăsă observ cău acamereilui Meg era încăînchisă.Nedorind so- fac pe domnia Sarah să aepte,tam plecatfără ea. I-am recunoscut vocea încă dinainte de a ajunge în salon i inima a început sămi- bată nebune te. Când l-am văzut pe Wil Stephens,când privrile ni sau- întâlnit, am uitat ott cemă învăaseomnida Sarah. — Wil!am strigat,năpustindu-măasupralui.Wil! M-am oprit când am observatcă domnia Sarah se ncruntaseî. Mi-am amintit că secuvenea să eptasăt mă abordeze el pe mine. Când a ajuns ângăl mine,i-am oferit mâna. — ieacinee?aîntrebat,dareralimpedecăglumea. — Wil!afosttotce-am pututsăspun.Wil! — Lavinia,mi-a amintitdomnia Sarah,de ce nu-linviipe oaspetele nostrusăia loc? — Da,terog,am spus. Wila zâmbitîn timp ceneîndreptam sprecanapea.După ce ne-am a zat,e domnia Sarah s-a scuzat, spunând că Nancy avea nevoie de ea. — WUl!Ce cau iaici? Când aivenit? Cefactoi? Câtstai? A mai venit cinevacu tine? O mie de ntrebăriî îmi treceau prin, cap iar gura meale ostear. Wila râs,iareu m-am pierdut.Toatesentimentelepecarele

avusesem pentru elsau- întors,de data acetasmaiputernice. Era atât de frumos,cu zâmbetul lui, cu pieleaarsăde soare,cu ochi lui negri iveseli. L-am privit ott impult cât mi-a vorbit, bucurându-mădefiecarecuvântpecarelspunea. Totulmergea bine.Venisecu treburi,mi-a spus,trebuia să-i renegocieze contractul de supraveghetor. Voia să facănite schimbări iurma să el ceară aprobarea domnului Maden ilui Marshal înainte.Mi-a spus cumândrie căplantaia prospera ,i în timp cemi- povesteadespre toi, -ia amintit de un pachetde al Bele.L-am luat, fără săl-deschid, iam continuat săi-pun întrebări despre ce seaimîntâmpla peacasă-. Ben i Lucy veauaîncă nu copil. Unchiul Jacob,Mama Papai aveaugrijă ca totul să fie pregătit pentru întoarcerea domniei Martha ia lui Marshal. L-am privit în ochi: Ce mai face eBle? — Munce te,caîntotdeauna,mi-aspus.Îiedordetine. — iJamie?l-am întrebat,continuândsă-lprivescfix. Wila observatcă îlstudiam atent,darn-a părutstânjenit i nu a ezitatdeloc când mi-a spus: — E bine.Câtaveacândaiplecattu? — Nouăluni.Acum trebuiesăaibăpestetreiani. — Da,dacăl-aivedeacâtedeserios,cum erai itu. Mam îmbujorat auzind cuvintele uil tandre. — igemenele?l-am întrebat.Cemaifac? A începutsă râdă.Mi-a spus că Fanny era o figură.Mama o ineadin scurt de când ea iEddy, fiul lui Ida, începuseră săse arate foarte interesai unul de ceălalt. Fanny era de obiceio

figură, dar o Fanny îndrăgostită era o adevărată foră a naturi. Beattie,mi-a spus el, era aceeafatăi blândă dintotdeauna i după plecarea mea seocupaseoartef bine de Sukey. — iSukey… Domnul Maden a intratbrusc m-ai întrerupt. A venit săl-salute pe Wil, apoimi-a spus că egMprofesoarai mă a eptaut. — DomnulStephensvastaaicidouăzile,mi-aspuspeun ton

blând,văzând că nu voiam să plec,o să maiaitimp să-lvezi, draga mea. Mi-am cerut scuze ami ie it, în timp ce domnul Maden se pregătea săse a eze. Era joi, a a că am fostfoarte surprinsă când Marshal ni sa-alăturat la cină. Marshal nu reacionase aim bine decâtMeg când aflasede ogodnal mea,chiardacă egM nu se maiarăta supărată atâttimp cât nuaduceam vorba despre domnul Boran. Într-o seară mă duceam la Meg nî cameră,când am auzit că Marshal i domnul Maden secertau teribil. Ţipau a ade are,tcă ma putut săi aud foarte bine de pe scări. — Am spuscărefuzsă-idau drumul. tiu căam încădrepturi asupra ei. — Da, Marshal, într-adevăr trebuie să mai lucreze pentru mo ei.Dar contractul einu e oartef clar isunt convins de cerebuiet căîn elegi săi se fereo această ansă. — ansă!Ce-areelsă-iofere?Nu-idecâtunmo libidinos! — Marshal,aigrijăcum vorbe ti.E partenerulmeudeafaceri. — Unchiule!Nucredcă-iînchipuicăosăfiefericităcuel! — Mătu a ta paresă creadă altceva.Credecă efoartepotrivit pentru Lavnia. Iar Lavnia nu se opune. — Lavinia? Să se opună? O cunosc de-o viaă.E cea mai ascultătoare fiin ă pe caream- cunoscut-o vreodată.Când sa puso eala ceva? — Regret,Marshal,dar doamna Madden dore te ca această căsătorie săaibă loc.Mi-e eamăt cănu potsă in cont de părerea ta. — Nicinumăgândescsăacceptunacaasta.Nupoi… — tibinecăpot,Marshal. ios-o ifac. U abibliotecii sa- trântit ,i după cem-am strecurat înapoi în camera mea,m-am a zatela birou, prea tristă ca să mă maiduc la Meg.Nu voiam să mă căsătoresc,darnu vedeam altă cale.Ce alternativăaveam?i,pe ângălasta, deja promisesem. După ce sa-anun atlogodna noastră,nu s-au schimbatprea multe.Cinele de duminicăerau la felcaînainte,de iMegrefuza

să stea cu noidupămasă,-când Moly se agăa de mine, iar domnul Borannu mă scăpa din priviri. Rămăsesem singură cu domnul Boran numaio dată,în seara când safăcut anun ul oficial, când îmi dăduse nîdar o rob ăcu smaralde.Când mi-a oferit-o,mi-a declarat bâlbâit căsmaraldele nu aveau cum să mă facă maifrumoasă dar, cum erau din cele maipreioase, puteaumăcar săfie al felde rumoasef camine.I-am mulumit imi-am prins darul pe pieptul rochiei, apoinu am mai iutt cesă-i spun. Înainte să-l potopri, a îngenunchiat. Mi-a luat mâna ia început so- acopere de săruturi înfocate umede,i ceea ce -na făcut decâtsă mă sperie. Mi-am imaginat-o pe Meg privindu-l pe domnul Boran în timp ce făcea asta iera să izbucnesc în râs,dar când buzele au început săi-urce spre ncheieturaî mea,mi-am retras mâna,m-am ridicat iam sugerat săne alăturăm ceorlali. Domnului Boran i seciteadorin a în privire ,icând sa- ridicat în picioare la ordinul meu, mi-a venit săl-lovesc.Totu ,ipe când îmi ergeamtmâna de urmele săruturilor uil pasionale,am sim it, pentru prima dată, puterea fantastică pe care mi-o oferea faptul că sunt femeie.Am avut o premoniie orbilă, în care acest om devenao victimă din pricina proprieimele nefercri. Îngrozită de acestnd,gâam fost mult mai amabilă totrestul seri cu domnul Boran celîndrăgostit, iar domnia Sarah n-a contenit sămi- laude bro .a După cearta lui cu domnul Madden, Marshal a devenit mai rececu mine.Îl observamstudindu-mă deseoriîn timpul leciei de sâmbăta ,i când privrile ni seîntâlneau, elseuita repede în altă parte, cu un aer nervat. În săptămânile care au urmat deseori a scurtat lecia fără să- imai ceară scuzei-a ispus lui

Meg s-o anun e pe domnia Sarahcă nu putea rămâne al cină. În aceaseară, când Wil era oaspete al cină, Marshal sa- purtat destul de bine la început de ,idupă fiecare pahar de vin băut, îl provocape Wil pe un tondin ce nîce aim insolent. Nu-mi încăpeamîn piele de bucurie căWil era aco.lAm fost mândră să văd că era manierati delicat edi, dacă n-ar fi observat pivirea pe care i-am aruncat-o,ar fimâncatsupa cu

lingura pentru desert. Dar m-a văzut imi-a făcut cu ochiul în semn de mulumire, apoimi-a urmatexemplul. Domnia Sarah a avut grijă sănu existe pauze stânjenitoare nî conversaie.Megl-a încurajat pe Wil săpovesteascădespre mo ei idespre copilăria mea. Apovestit câteva lucruri care,după părerealui, dovedaufaptul căfusesem un copil precoceCând. a terminat de povestit o astfelde anecdotă itoi râdeau, a spus că toi îmi duceau dorul la Tall Oaks.N-am putut să un zâmbesclarg când m-a privit. Am tresărittoicândMarshals-aridicatîn picioaresăfacăun toast. Era ro u la faă ivorbeamai tare decât era nevoie: — În sănătateaLaviniei,aspusel.Îmipun toatesperan eleîn faptul căîn curând se vaîntoarce cumine la Tal Oaks,de data aceasta în cu totul alte mprejurăriî. Am tăcuttoi.Meg mi-a tras un piciorpe sub masă.Wils-a înecat ia nceputî să tu ească.Până la urmă,domnul Madena spus: — Da… nu se tieniciodată,Marshal… cenerezervă vitorul. Dar, a continuatel, poate că ar fimaibine să închinăm pentru căsătoria Lavnieicudomnul Boran. Chiar dacăîmi coborâsemprivirea,am sim it căWil mă privea consternat. M-am bucurat ândc sa- încheiat oastult idomnia Sarah a sunat clopoelul casăni se aducădesertul. În seara când a sosit Wil, după o cină u oară, acerut permisiunea să ie im la o plimbare. Domnia Sarah a fost de acord cu condiia ca Meg ăs ne nsoîească.După pu in timp, Meg încercat ăsrămână în urma noastră, strategic.În timp ce mergeam, Wil a rupt tăcerea:

— Beleaavutdreptate,să ti. — Cuce? — Acum muliani,pecând mergeam labisericăîn căru ă,miai povesit căBelei-a spus căo săte aciffoarte rumoasăfcând o să crei.t Am ro itamintindu-mideasta. — Mulumesc,Wil.

— E adevărat,Lavinia?Te-ailogodit?m-aîntrebatel. — S-aîntâmplatfoarterepede… am spus. — iastavrei? — Nu.Am început. — iMarshalce-avrutsăspunălacină,cândaziscăosăte întorcicu el? — Nu tiu,am spus. Am începutsă merg mairepede;nu tiu de ce îmivenea să plâng. Wilm-aapucatdebra im-aoprit.M-aîntorsspreel. — Lavinia,poatecăeoprostie,dareu te-am consideratmereu iubita mea. Am sim itodurereîn piept.Părea sincer,dar,înaintesă apuc săspun ceva, înainte săaduc vorba despre Beel ntrebîsăi-ce era între ei, Meg ena- prins din urmă. — Mama a zissă stau cu voi,a spusea,dându-iochipeste cap. Wili-aoferitcelălaltbra luiMeg. În acela itimp sa- aplecatmi-ai optit al ureche,atât de aproape cămasim it că eln.i — Vbrbim maitârziu,mi-aspus,darsprefrustrarea iregretul meu, n-am maiavut ocazia săămânemr singuri în seara aceea. Mai târziu am ctit scrisoarea lui Bele.Frazelscurte m-au nedumerit. Laviniei, Aicisuntem binetoţi.Nuţi-am scrissă-ţispuncăvinsăstaucu tine şi cudomnul Cardigan pentru călucrurile s-au schimbat aici.O să-ţi povesteascăWil. Eu nu mai zic nimic.Sper că-ţiaminteşti ce om bun e Wil Stephens.Asta e ottce am de spus.Aici ne gândim toţi la tine în fiecare zi. Bele Pyke Maijos,pe hârtie,erau primele rânduri pe care mi le scria

Sukey, acum în vârstă depteaani. Scria: Binny. Îmi amintesc ed tine.Tuîţi aminteşti de mine. Sukey. Chiar dacănu în elegeamnimic din scrisoarealui Bele,mi-am dat eamas că nu tia despre moartea lui Cardigan i despre logodna mea.M-am gândit la scrisoareape care ar fi trebuit săi-o scriu. N-o făcusem pentru că nu dorisem să a tern pe hârtie pierderea pe care o suferisem inu voiam să retrag invitaia pe care -io ăcusemf. i nicidespre ogodnal mea cudomnul Boran nu prea avusesem chef să scriu. Scrisoarea de la Sukey m-a impresionatadânc miar fifăcut săsufăr oartef aret dacănu mfi gândit că Wil Stephens tocmaidormea în aceeai casăcu minei a doua ziaveamsăl-văddin nou. Marshal a venit de dimineaă.Ceitreiau mâncatîmpreună în bibliotecă i,în ciuda nelinitimele,întâlnirea lors-a prelungit toată ziua.Dupăamiaza- târziu, mi-am aranjat ărulp im-am îmbrăcat cu cea maibună rochie pe care o aveam, una de muselină moale,galbenă. Mi-am luat o carte ami ie tisăcitesc afară, în grădina din spatele casei, sub bolta de viă de vie. Grădina era împrejmuită de un gard deăru ,i iar ep margini fuseseră plantate ufet de randafirit rozcimbrui verde.Speram ca Wilsămăgăseascăacolodupăîntâlnire.DaraapărutMarshal. A împinscu putereu adin spate iatrântit-oînurmalui,apoia început săse limbep ncoaceîîncoloi pe aleeade crămidă. L-am

strigat ,i neprimind niciun răspuns,l-am chemat ndinou. S-a apropiat. — Cevrei?aîntrebat,cuprivireaîntunecatădefurie. Când mi-am dat seama căera posbil sădevin victima furieilui, n-am mai iutt ce ăsi- răspund. — Cevrei?arepetat. — Marshal,am spuscu glasblând,vinolângămine.A ază-te. Ce sa-întâmplat? — Nemerniculăla!a spusa ezându-se iprivind înapoicătre

casă. I-am atins u ormâna. — Marshal,am zis,spune-mi,terog.Ces-aîntâmplat? S-a ridicat în picioare. — Ne-am pierduttoatăziuadincauzacurveiăleia! Când a observat căam tresărit al auzul acelui cuvânt, s-a ezatdin nou. — Îmiparerău,Lavinia,dartuaiîntrebat. S-a aplecat i i-a frecat ochi. — Femeia aia,Bele.Toată viaa mi-a făcutnecazuri ivăd că niciacum nu selasă. M-am foratsă act. — A fost curva tatăluimeu dintotdeauna.Mama a încercat toată viaa eisă scape de ea,dar tata nicin-a vrut să audă. Doamne! O să setermine vreodată? — Darnue… am început,nemaiputândsămăab in. — Nicisă nu aud că-iieiapărarea!a strigatel,furios.Din cauza ei a înnebunit mama. i-acum! Acum e curva lui Stephens. O vreapentru el.A venit aicidoar caso- cumpere,casăpoată să trăiascălini it cu ea. A spus că o să continue să lucreze coloa până mă întorc doardacă sunt de acord să îi vând pe ea i pe bastardulei. Eram atâtdeocată,că abia mairespiram. — iosăfiideacord? — N-am încotro.Numaiaavreasărămână i,oricum,unchiul meu poate să efi de acord chiardacăeu nu sunt ideja mi-a zis căeste. — iastaetotcevrea?am spus. — Da’deunde!aspusMarshalsarcastic.Îivrea ipeBen ipe femeia lui, cu cei doi ploziai lor. — Darundeosă-iducă? — Tata i-a datun teren lângă almeu.O să-iconstruiască ferma lui acolo. Eram sigură că osă mi se acăfrău in-am maisuportat. Fără sămi- maicer scuze, am fugit nî camera mea, lăsându-l pe

Marshalsingur pe banca ind grădină. În seara acea ampretins că mă doare capul, iarMegmi-a adus ceva ed mâncare al mine nî cameră.Nu mi-a pus nicio ntrebareî. Domnia Sarah a venit a doua zi dimineaă sămi- spună să mă grăbesc, căWil a eptat sămă vadă înainte săplece.Am refuzat. Mereu bănuisem că era ceva între Wil i Bele, dar când am primit confirmarea,mi sa- părut preagreude suportat. Nicin-am plâns când domnia Sarah a închis ua ia coborâtsăi-spună că mă durea capul în continuare,dar iîuram toate cle bune io călătorie plăcută. După vizita lui Wil am fost cople tăi de tristee,iar domnia Sarah a venit sămi- spună căera îngrijorată în privin a mea. Nu i-am spus că mă îndrăgotisem din nou de Wil i nici că eram foarte tristă că voia să o ducă pe Bele la elacasă.N-am îndrăznit săi-spun nicicănumaigândul la căsătoria cu domnul Boran mă dezgusta i nu vedeamo cale de scăpare.În schimb, i-am dezvăluit doar o parte din motivel pentru care eram tristă, iam spus cămi- e dor deTall Oaks i de cei de-aclo.Domnia Sarah m-a întrebatdacă a vrea să merg cu ea la spitalsă o vizităm pedomnia Martha.Aflasedecurând că sesim ea ceva maibine. — Dacăaivedea-opedomniaMartha,crezicăte-aisim imai bine? m-aîntrebatea. — Da,am spus.Sigurcăda. — Acum aicrescut,mi-aexplicateadecesegândiselaasta.Ce tot zic, anul vitor osă te măr i. Nu maifusesem la spitaldin primăvară.Acum eram dornică s - o văd, a aăcam întrebatdacă uteamp să mergem la ea aouad zi.

Domnia Sarah a fostde acord, cu condiia săi-promit căo sămi-revin. Am plecat la spital după-amiaza, târziu. Eram amândouă încordate când am intrat. Dinăuntru neau- întâmpinatzgomotei ipete ăsunătoare,ra acă mam sim it u urată când am aflatcă nu era nevoie să a eptăm,t ci am fost duse imediat nî celula domniei Martha. raE întinsă pe saltea i dormea, nî ciuda

zgomotului. Soarele auriu de după-amiază intra pe ereastră,f dar zăbrelele de fier aruncauumbre pe perei de cărămidă vops i în alb ipeste domnia Martha, ghemuită pe salteaua de paie. Asistentulne-a spus că tocmaiise dăduse o doză mare de laudanum iprobabil că avea sădoarmă tottimpul câtaveamsă stăm la ea.Când a ie it, a încuiat ua în urma lui. Domnia Sarah, albă la faă cavarul de pe perei, sa- a ezat într-un col, pe un taburetlegatde podeaculan uri. Eu m-am dus direct la domnia Martha,m-am ghemuit lângă ea ii-am rosit încetnumele.S-a trezit caun copil, frecându-se la ochi igângurind. — Sunteu,domniaMartha,am optit.SuntIsabele. În spatele meu, domnia Saraha exclamat: — Isabele? Domnia Martha -ia dat mâinile la o parte de pe faă, ,i cu pleoapele grele,m-a privit. — Copilul?aîntrebat. — Sukey?am spus.O vreipeSukey? Afăcutsemncăda. — Cine e Sukey? a întrebat domnia Sarah, dar nu i-am răspuns. Domnia Martha mă luasede mână i începuse să recite din carteade povei atlui Sukey: — Dă-iîndarunceasdeaurscump.Dă-iîndarunceasdeaur scump.

— Da,da,am linitit-o, iam continuatsă recitcu ea până când ochi i sau- închis din nou, din cauza medicamentului. Când m-am întors spre domnia Sarah, avea ochi umezi. — N-am tiutnimic… dacăa fi tiutcâtolinite titu,aspus ea. Când neam- urcatdin nou în trăsură,i-am povestit domniei Sarah despre câtde mult ineamla sora ei idespre cum Sukey carteaeide povei to ajutaseră săselini eascăt. — Dacăa fi tiut,dacăa fi tiut,arepetatdomniaSarah. Până la urmă,încercând so- calmez, i-am mărturisit că o mai văzusem pedomniaMartha.Măa teptam săseînfurie,darn-a

i

făcut decâtsă mă binecuvânteze pentru cea ceăcusemf. I-am cerut permisiuneasămerg regulat la spital ,idin aceazi, mi-a pus al dispoziie otrăsură.Domnia Martha mă recuno tea aproape întotdeauna iîn curând toi asisteni -iau dat seama de efectul lini itor pe carel- aveamasupra pacientei. Primul obiect cu care mi-au dat oiev să intru a fostperia de păr alui Bele,pe care o oloseamf a a mcumă nvăîase amaM.În timp ceîi periam cu blânde părul, domnia Martha se relaxa, recunoscându-mi atingerea. În săptămânile următoare, o intendentă mi-a dat voie să aduc cări isăi-citesc domniei Martha.Toi mă lăudau pentru alinarea ep care -io aduceam, dar nimeni nu iat căacel vzite miî făceau imie al felde mult bine.

CAPITOLUL TREIZECI IPATRU Bele Când s-a întors Wil Stephens de la WHliamsburg,făceam treabă cuMama,puneam fasole al murat. Mi-am datseama că se

întâmplase vace când l-am văzut cum merge,gârbovit. I-am zis: — Intră,Wil.Staijos. ApoiMamal-aîntrebatdacăvreasăbeaceva. — Bunăidee,Mae,azisel.Poisă-midainiteapă? — Cum afost?L-am întrebatdupăce i-abăutapa. Mama s-a uitaturâtla mine, ca să nul maizoresc, darnu mai aveam răbdare. Azâmbit ii-adatcanaînapoiluiMama iazis: — Mulumesc,Mae. Apoiarespiratadânc iaînceput: — Totule-n regulă,Bele.Tu,Jamie,Ben,Lucy ibăieio să veniisălucraipentruminecândmiseterminăcontractulaici. Ne-am a ezat i eu, i Mama.Văzând că nimeni nu maizice nimic,am întrebat: — CefaceLavinia?

Wil i-aprivitpicioarele: — Dejaselogodise. — Ce?!am zis. — Cucinesămărită?aîntrebatMama. Wila-nceputsă se joace cu pălăria,prefăcându-se că nu-i pasă. — Dincâteam în eles,cu uncolegde-aldomnuluiMadden.Nu lam cunoscut. — Ces-aîntâmplatcufrateleei?AîntrebatMama. — Amuritacum câivaani. — Ne-ascris?am întrebateu. — Nu,arăspuns imi-am datseamacăerau multelucruripe care nu voia să el spună. — Cum aratăfătucanoastră?aîntrebatMama.A crescut? — Chiarcă,aspusWilzâmbind.E frumoasă foc.Is-a închis părul la culoare,dar ochi… eibine,seuită fix la tine,a a cum era iînainte. — Seamănă maimultcu Beattie,sau eînaltă ca Fanny?l-am întrebat eu. — E înaltăcaFanny,darnueslabă.

— iebucuroasăcăsemărităcuomu’ăsta?aîntrebatMama. Aridicatdinumeri iascuturatdincap. — Of,Mae,nupreamăpriceplafemei. Mama ne-a ăcutf să râdem: — WilStephens,voi,bărbai,sunteitoila fel.Niciunu’nu iti mare ucruldespre emeif. WilsepregăteasăplececândMamal-aîntrebat: — L-aivăzutpăMarshal? — Da,l-am văzut.Acrescut iel,aspus. L-am privit amândouă i i-a datseama că eram curioaseă s aflăm maimulte,a a că is:az — Mătem căn-am nimicbundespusdespreel. Aspus-opeuntondemis-afăcutpieleadegăină. — idomniaMartha?l-aîntrebatMama.

— E încă la spital.DomnulMadden nu crede că va maiveni acasăeodatăvr. După ce-a plecatWil, am statde vorbă cu Mama.Ne-am dat amândouă seama că ceva nu e-n regulă.Ne ottîntrebăm ce-i cu Lavnia,de ce un neascris.De cenu ne scrie despre omul cu care se ărită?m Mama e îngrijorată. Ce-o să se-ntâmple când se-ntoarce Marshal săse ocupe de plantaie? rA vreasăle ducăpe etef deaici, dar Wil Stephens deja ia zis cănu are atâia bani. i iut ce o ngrijoreazăî celmai mult. O săpăească iele ceam- păit eu? Mama a zis că e ineb că eu i Ben o să ne ducem la ferma lui Wil.Îie teamă că dacă Marshalse maidă la mine vreodată, Benny o să facăceva de n-o să maiscape cuviaă.Dar redc că dacăse aimîntâmplă asta,n-o săfie nevoie de Beny, o săl-omor peMarshalcu mâna eam.

CAPITOLUL TREIZECI ICINCI Lavinia De i domnul Boran voia să ne căsătorim imediat, domnul Madennu a revenit asupra datei pe care o otărâseh entrup anul următor nîiunie,la o lună după ce mplineamî aptesprezece ani. Pe măsură cetrecea impul,t comportamentul domnului Boran mă îngrijoradin ceîn cemai mult. Cu ceilali continua săsepoarte caun om blajin imanierat, dar departe de ochi lor aercu totul comportaaltom. întrCând-un erammod caresinguri,pe inemdeneavmă înspăimânta.Nuîndatăpasionalisesemai

rezuma la ami- săruta mâinile;începuse să mă atingă într-un modnecuvincios,a acum credeamcă nu bărbatî ipoate atinge numai soia. ăM întrebamdacătrebuia să îngădui astfel de purtări, fiind logodnicalui. Nu tiam cui să cer ajutorul. Meg era,ca imine,complet lipsită de experienă ioricum îmi spusese de la bun început că nu avea de gând să discutăm vreodată despre relaia mea cu

domnul Boran. Am încercatsă vorbesc despre asta cu domnia Sarah, dar ănuiescb că i s-a părut că îi cer amănunte despre noapte nun i, a a că a schimbat ubiectul,s jenată. A doua zi a venitîn camera mea cu o bro ură pecaremi-a spuss-o citesc. Informaia cuprinsă în ea se rezuma la faptul că într-un cuplu bărbatulaciona ifemeiaîndura. Între imp,t domnul Boran găsea din ce nîce aimdes motive să rămână singur cu mine.Aveafelurite pretexte:o scrisoare pe care voiasămi-ociteascănumaimie,unmiccadoupecarevoiasămil ofere.Soi Madden erau întotdeauna de acord cu cererile uil ,i de la un timp, începuseră săse etragărdevreme seara,casăne acorde ntimitatei.Îi respingeam avansurile câtde bine puteam i încercam să-i distrag atenia făcând conversaie,dar devenadin ceîn ce mai îndrăzne imai greu de oprit. De câte oriîmi făcea avansuri, mă chinuiam sămi- acopărdezgustul i, când rămâneam singură,în camera mea,îmi promiteam să găsesc o cale de a anula în elegrea făcută. Într-o seară m-am gândit al profesoara noastră,doamna Ames. Aveam săi-cer sfatul. Oare a fi putut lucra ca guvernantă?Studiasem destul de mult ca să otp învăa pe altcineva? Ea mi-a ăspunsr oartef prompt. — Dragamea,dece i-aidoriunacaasta? i-a continuat monologul, explicându-mi căaceeaera o solu ie pentru cine nu avea de ales. Mi-a enumeratmotivele pentru care gândeaa a.În primul rând, era greu de găsit un post.Apoi, era teama permanentă de al-pierde. — Seîntâmplă tottimpul. icesefaceo tânără când ajunge într-o asemnea tuasiie? ămâneR pe drumuri? Nu, nu, nu. O fată catine rebuiet săse ăritem. Descurajată,mi-am dat eamas că nu era persoana potrivită pentru a mă sfătui. Apoieu iMegam primitoinvitaiedeladomnulBoran,dea participa la un balla RaleighTavern. Domnul Boran observase că Meg nu era de acord cu logodna noastră i această invitaie presupun căera un efort de ao îndulci.La început nu am în eles

cum de a fost de acord fără să protesteze,nefiind, de obicei, dornică să participe la astfel deevenimente mondene. M-a surprins maiitare când i-a cerut mameieisă en cumpere câte o rochie nouă. Fercită că fiica eisearăta interesată de o astfelde ocazie,a chemat croitoreasachiar a doua zi. În ultimul an Meg crescuse.Dar, în ciuda celor ncisprezececi împlinii, era încă scundă islăbu ă. uN prea avea rotunjimi femeie i,tdar era cu adevărat drăguă când î iscoteaochelari i îi ie aue în evidenă nasul obraznic iochi mari, căprui. Părul îi era în continuare greu de controlat, zburlit mai mult decât cre i domolit numai cu ajutorul pieptenilor sau împleiturilor. Ziceacă acel de păr îi dau dureride cap, a acă, de obicei, părul eistătea cum voia. Meg erafellde pasionată de biologie caîntotdeauna, dar de al o vreme părea să fie foarte interesată de un tânăr. E vorba de Henry rater,C celpe care Marshal îl bătuse cucâivaani în urmă. Meg retindeap căo interesa Henry numaipentru căel,iacum la colegiu, studia botanica. Dar de al o vreme,când elveneasăfacă schimb de căricu ea,am observatcăîncepuse săse oloseascăf de piepteni casă- iaranjezeărulp. În sera balului, înainte de plecare,mi-am prins părul imi lam prins cu panglică albă.Când m-a văzut, Meg mi-a dato panglicăgalbenă im-a rugat săi-l aranjezieila fel.Între impt a totsporovăit ,i spre amuzamentul meu, a lăsatsăi-scape aptulf că spera să efii Henry prezent. După ce enam- îmbrăcat, neam- privit una pe cealaltă.Purtam amândouă rochi albe de batist uc croială imperială, decolteu pătratadânc mânecii scurte,bufante.Eu alesesem săo decorez

pe ameacu panglicăalbastră, iar Meg orised obroderie galbenă. Pe sub rochie purtam pantalona ide culoarea pieli, cu margini asortate cu rochile.Neam- lăudat nau peste alta pentru cum arătam ,icând am văzut-o pe Meg âmbinduz- iîn oglindă,m-am gândit că era prima dată când sesim ea rumoasăf. Aceastaafostprimameaie ireîmpreunăcu domnulBoran,ca logodnici, itrebuie sărecunosccă,de i mă bucuram săfacun

lucru nou pentru mine,mi-a fi dorit săfiu în locul lui Meg.Mi-am datseama decând a sosit trăsura domnului Boran că seara nu avea săfie u oară pentru mine.Pe drum nu -ia dezlipit ochi de pe mine ima pus într-o situaie jenantă tot privindu-mi decolteul. A remarcatde câteva ori câteram de frumoasăpână când Meg -al rugatsăgăseascăalt subiect.A tăcut, iar eu m-am sim it u urată când am ajuns la destinaie. Domnul i doamna Maddenerau deja acolo auivenit să en salute. Domnul Boran nu a a teptat, ci m-a dus mediatipe ringul de dans. Se mica destul de bine, dar eu nu puteam să mă simt în largul meu văzândcum mă privea,făcându-mă să mă tem că seara nu avea săse ârsfeascăbine.Era evident cămă considera un felde trofeu ,i fiind prima noastră ie re,inu mă îndoiesc că bârfelecirculau prin toată încăperea.N-a vrutsă părăsim ringul de dans până când am observat-o pe Meg ntrî-un col,vorbind cu Henry. Am spus căaveam nevoie sămă odihnesc dar, chiari atunci, spre exasperarea mea,domnul Boran a ămasr ângăl mine. Voiam săvorbescîntrepatru ochicu Meg isămăasigurcăavea să vină cu noi la întoarcere i am reu it cu greu să mă descotorosesc deomnuld Boran când mia venit ideea săi-spun să aducă ceva de băut. Tocmaiatunci, bineîn eles, Meg a fost de acord sădanseze cuHenry, indt căera o mare victorie pentru el, nu i-am reinut. Domnia Sarah radia de bucurie când a privit spre Megiapoi spre mine, de pe ringul de dans. Spre u urarea mea, l-am observatpe Marshal apropindu-se. Primul meu gând a fost că eram în sigurană i abia a teptam să ajungă lângă mine. Marshal arăta extraordinar nî haina lui de catifea verde închis,

vestăasortată icravatăalbădemuselină.Miaaruncatoprivire fugară, a făcut o revrenă ia rămas ângălmine,privind ringul de dans. — E timaifrumoasădecâtoricând,aspusel. — Marshal… am început,darn-am tiutcesămaiadaug. — Ces-aîntâmplat,Lavinia? S-a aplecatsă mă audă maibine.

— Mi-efrică,i-am spus. — Frică?Dece? M-a prvit în ochi i i-am citit îngrijorareaîn prviri. — Marshal!Mă bucursă văd că aigrijă de Lavinia,a spus domnul Boran, apropiindu-se de noi cu o încredere în sine renăscută.De-acum o sămă ocup eu de ea,a adăugat, oferindu-mi bătura. Marshal nu a spus nimic i, cândl-am văzut că face o revenră ipleacă, mi-a stat inima. — Dragamea,aspusdomnulBoran,trebuiesă-icerofavoare. — Da? — I-am promisluiMolycăosăteaducacasăîn searaastaca săvadă ieacâte itde rumoasăf. — Dar… — Am vorbitdejacudomnul idoamnaMadden.Le-am spuscă ne ntoarcemîimediat ce oMly et edev. M-am uitat pe ringul de dans i i-am văzut pe domnul i doamna Madenrâzând cu un alt cuplu în celălalt capăt, în timp ce Meg dansa cu Henry. — Să-isalutîntâi,am spus. — Nu,aspusel,apucându-mădecot.Nevom întoarce.Haisă mergem, trăsura ne a eaptăt. — Darnuvreausămerg. — Aiputeas-odezamăge tipeMoly?aîntrebatel. Am ezitat,privindînjurulmeu înîncercareadeagăsiocalede scăpare. — Ei bine, n-am să te las s-o dezamăge ti, a spus i, strângându-mi puternic braul cu degtee,lm-a condus afară din

încăperea glomeratăa. N-am spus nimic ottdrumul până la el acasă i m-am sim it oarecum mai lini ită când a inut ca trăsura să a eptet în faa casei. M-a condus ntrî-un salon, dar, a a mcumă emusem,t Moly nu era acasă. Cândmi-am dat eamas că i servitoarea era plecată, m-a cuprins panica. — DomnuleBoran…

N-a mai a eptatt. — O săfiisoiameapestefoartepu in timp,aspus,ca icum ar fi vrut săse scuze nainteî de aporni la atac. M-am luptatcacumi de virtutea mea rafi depins nsăî viaia i probabil că nu a fi scăpat dacănu s-ar fi împiedicat de pantaloni când am fugit. Am fugit din casăfără să îmi maiiau aul, fără sămi- maipese că amerpe umătatej dezbrăcată.Când am ajuns al trăsură, am tras de mânerul u i ii-am dat viztiului indicai printre hohote de plâns.Când am sim it cum ni et brae mă cuprind din spate,am ipat. Cai sau- smucit, dar un am dat drumul u i, a acă trăsura m-a târâtdupă ea până când n-am maiputut să măin. — Lavinia!Sunteu,sunteu! Abiacând u ami-ascăpatdin mână,mi-am datseamacăcel care mă prinsese nî brae era Marshal. Marshal m-a acoperit cu haina lui, apoim-a dus acasă.Odată ajun iacolo,voia sămă aselisă meargă să-iaducă ep domnul i doamna Madden dar, convinsă că domnul Boran avea să se întoarcă,l-am imploratsărămână.Spre uurarea mea,Marshal rămassă atepte când m-am dus sus să mă schimb i a promis că vasta cumine până la întoarcerea orl. Când am revenit, nu mă puteam opri din tremurat, aa că mi-a turnat o cantitate

considerabilă de coniac imi-a spus să-l beaupe tot. Am sim it cum lichidul mă arde pe dinăuntru, dar m-a ajutatsă mă inil esct ,i după un timp, nefiind obi nuită, mi sa- dezlegatimbal. I-am povesit uil Marshal despre purtarea domnului Boran ii-am spus deschis despre dezgustul pe care mi-l provoca ideea de amă mărita cuel.Deodată, mi-a trecut prin minte un gând îngrozitor:

— Totmaitrebuiesămămăritcuel?l-am întrebat. — Nu,Lavinia.Aiscăpatdeel,m-aasiguratMarshal. — Dara ane-am în eles,am spus. — Iareun-am pututniciodatăsăpricepdece,arăspunsel. — N-am văzutaltă cale.Domnul idoamna Madden au fost atâtde buni cu mine.Nu mă a epttsă ibăa grijă de mine pentru mult timp deacum- înainte.

— Vinny!Vinny! Meg a ntratiîn grabă,urmată de domnul i doamna Maden. A venitla mine în fugă,apois-a oprit ia făcutun pas înapoi, privindu-mă. — Aibăut!aspus.Miro iabăutură. — I-am dateuniteconiac,aspusMarshal. — Marshal!l-acertatdomniaSarah. — Chiaraveanevoie,aspusel. Meg aînceput interogatoriul. — Ces-aîntâmplat,Vinny?DomnulBoran avenitlatata.Era alb la faă. A spus ni et ucrurilîngrozitoare despre inet. M-am întors către Marshal săi- cer ajutorul, dar deja îl conducea pe domnul Madenafară din cameră.Domnia Sarahs-a a zatepe un scaun faă în faă cu mine i mi-a cerut săi-povestesc totul. După ce ma terminat, Megm-a îmbrăi at.Abia atunciam început să lângp. Logodna a fostruptă, dar eram foarte tristă căîi dezamăgisem pe domnul i doamna Madden cu acest e ec. Mă sim eam cu atât maivinovată, tind cădomnul Boran îi fusese prieten domnului Maden; tiam câtde mult îi apropia i munca orl. Putem să miî imaginez oard ce ntrebăriî i se dresaua icât de mult se ârfeabpe seama domniei Sarah i nu-mi trecea prin cap cum a fiputut sămi- cer scuze. Nimeni nu mi-a povestit ce a spus acel om dezgustător espred mine,dar ind pu inul pe care am reu ti săl-aflu, era ceva atât deurât, bănuiam că jumătate din ora îmi puneala îndoială caracterul. Câtde mult regretam că îi pusesem pe domnul i doamna Madden într-o asemenea situaie. Mi-am dat eamas maimult

decâtoricând că rebuiat săîncep sămă descurc pe cont propriu. M-am hotărâtsă aepttpână mplineamî aptesprezeceani ca să apelez din nou la doamna Ames. Speram să în eleagă aimbine de ce aveamnevoie săi efi dispusă sămă ajute să găsc edsucrul ca guvernantă.Gândindu-mă la asta,m-am concentratasupra studilormai mult caoricând. Marshal nu a adus niciodată vorba despre acea seară,dar i eu mă purtam mult mairezervatcu el,

fiindu-mi ru nei săi mă gândesc al ce cenăs fusese artor,m ca să nu maispun i că fusesem pe umătatej dezbrăcată.A continuat săne predealecia de sâmbătă dimineaa ,idin nou, sa- alăturat familieila cina de sâmbătă. Meg era de parteamea,cade obicei. La pu in timp după bal, domnul Degatm-a întrebat, pe un ton sarcastic,ce olravusesem eu în ruperea logodnei. Meg ia tăiat-o scurt, ntrebânduî-l, la rândul ei, despre bârfa cum că domnul Alesiîi era partenerde viaă. În aceatoamnă iiarnă a eptamt cu nerăbdare săo vzitezpe domnia Martha,de două ori pe săptămâna.Problemele ei erau a ade mari, încâtale mele păleauprin comparaie, ide câte ori vedeam că ise luminează chipulcând mă vede,îmidădeam seama că ncăî maiaveamceva ed oferit. Domnia Martha reaciona, în sfâr t,i al tratament. Doctori observaseră că acădîi dădeaulaudanum de patru ori pe zi în loc de osingură dozăsea,rcrizele aproape cădispăreau.Văzând că starea eiseîmbunătăise,au renun at la oricealt tratament ,i treptat, purtarea ei a devenit aproape normală. Uneori îi povesteamdespre ceăceamfeu ipăreacăîn elege ceispuneamî io intereseazău. i-amN povestit nsăî despre grijile mele, ci numai despre povei caret circulau prin ora Asculta. cuatenie i deseori, în timp cevorbeam, îmi mângâia mma într-un felcare mi se ăreapcădovedet afeciune. Într-o zi, când m-a luatde mână,am sim it o atâtde mare căldură pentru ea,încâtm-am întrebatdacăasta a fi sim it i pentru o mamă.A observatcă eram emoionată i, când ochi mi sau- umplut de lacrimi, mi-a lipit, pentru prima dată,mma de

obrazul ei. După aceazi, sentimentele mele pentru eaau devenit imaiputernice imi-am promis să o vzitez în continuare, indiferent ce mi-ar fi rezervat vitorul. A sosit ilunamai i,cândnaturaaînceputsărevinălaviaă, am făcut eforturi să mă conving că vitorul nu era chiar aât de sumbru cum îmi imaginam eu. Încă nu-i scrisesem lui Bele pentru că încă sufereamcă nu dorise sămi-povestească despre

motivelviziteilui Wil, ianume căvoia so- ia cu el. Dar acesta nu era singurul motiv pentru care nu-i scrisesem. tiam că nu mai exista nicio posbilitate să mă întorc la familia pe care o iubeamatâtde mult iideeade a păstra legătura cu eiîn aceste condii îmi frângeainima. Am hotărâtsămăîntâlnesccu doamnaAmesadouazidupăce împlineam aptesprezece ani. Mă gândeamcă,dacă ea unmă va putea uta,ajaveam să el cer o ultimă favoare domnului idoamnei Maden, să mă ajute să găsesc ofamilie care avea nevoie de o guvernantă. Megaveaaisprezeceni,avârsta la care educaia uneitinere era considerată încheiată. nÎ mod normal, al acea vârstă o fată trebuia să- iocupe timpul cu obligai sociale dar, fiind vorba de Meg, nimeni nu -ia pus ntrebăriî când a anun atcă avea de gând să continue să studieze ca i până atunci. De i nu am vorbit despre asta,Meg credeacăaveam săcontinui ieu, dar iem deja îmi fusese ngăduitî să studiez nu an în plus.Era timpul să îmi găsesce ucruld. ziua mea,atmosfera din casăasCu vreo stăpmână înainte de schimbat.Nu tiu de ce, dar mnuldo i doamna Madden au devenit mai deschi i iveseli cu mine,lucru observatpână ide Meg,care de obiceinu le dădeapreamare atenie părin ilor ei.Am bănuit că a a îiarătau recuno tin a pentru că o vizitam pe domnia Martha.Într-adevăr, domnia Sarah a remarcatdeseori căsora eise msieamult maibine a ispus căera convinsăcă totul era meritul meu. În timpul ierni, Marshal începuse să ne vizitezeîn serile de miercuri, când jucam cări mpreunăî cu Meg. iÎ eram în

continuare ecunoscătoarer cămă salvase,din iacest motiv, mă trezeam deseori visând la elcu ochi deschi .i Fanteziile mele mă făceau să mă ru inezi,fiindu-mi teamă să nu mă daude gol, deseori eram mairezervată decâtintenionam cuel. Când Henry a cerut permisiunea să ni se lăturea la jocul de cări,mi-am mai revenit. Henry aînceput săflirteze u orcu Meg, a a căeuamireînceput să umescgl cu Marshal.

În dupăamiaza-zileimele de na eret m-am întors de la spital foarte tristă.Cu o zi înainte domnia Sarah mă întrebasedacă voiam săfaccevaspecialdeziuamea.Findu-midordevremurile când mergeam la câte un picnic cu gemenele,am întrebat dacămi-dădea voie să prepar ogustare pe care s-o împart cu domnia Martha.Domnia Sarah a părut încântată de deeai mea i, după ce aprimit aprobareade al spital, i-a spus uil Bess săpregătească un co . Când am ajuns,ceide al spital aranjaseră o masăîntr-un col al curi nebunilor, la umbră, imi-au spus cănu ne vaderanja nimeni timp de o oră.Domnia Martha era maivioaie decâtde obicei im-a privit cu atenie nî timp ce uneamp faa de masădin bumbacalb,apoiaezam farfuriledinporelan albcu albastru i tacâmurile din argint. I-am spus să se ezea ângălmine pe bancă ineam- puservetele maripe genunchi înainte să începem să en înfruptăm din sparanghelul murat, uncafiartă,pâineaproaspătă itarta de mere cu fri căM.-a a eptatt să încep, apoia luat cu delicatee acâmurilet a iînceput ieasăguste din mâncare. În timpul mesei i-am povestit câtde mult îmi plăceasămerg la picnicuri când locuiam la Tall Oaks.Am tras cu ochiul iam văzut că era atentă la ce spuneam,a a că am continuat să povestesc isă retrăiescamintirile din vremurile când, împreună cu gemenele,ne ntindeamîpe covorul gros ind ace ed pin, sătule după picnic.Când am revenit în prezent, i-am spus tăcuteimele interlocutoare că euazimea. Împlineam aptesprezece i,aneram o femeie nî toată firea. Domnia Martha m-a privit, sa- erst al gură cu ervetul ,ipentru prima dată de când fusesenternată,i a spus o frazăîntreagă:

— CândseîntoarceCăpitanul,Isabele,mergem acasă. Am privit-o fix.A teptam să continue,darparcă efortulde a articula acelcuvinte o epuizase.Privea în jurul eicu un aer pierdut. ervetul i-a căzut pe osjcând sa- ridicat de al masă, dar a plecatfără să observe.După ceva imp,t când mi-am luatrămasbundelaea,eratotconfuză. Voiam să mă duc direct în camera mea să termin ceea ce

începusem. Pregăteam o listă a calificărilor elem pentru familia pe care speram să mă ajute doamna Ames să o găsesc. Cândam coborâtdin trăsură,am fostsurprinsăsă dau de Marshal, care mă a eptat. Mia uatl co ludin mmă l-ai pus osj. — Facem oplimbare?m-aîntrebat. — Vine iMeg?am spus,uitându-mădupăea. — Nu,azinu. — DardomniaSarah… — Eami-adatvoie. Probabil că mi-arfi fosteamă dacănu era a ade rumosf.Mi-a luat mâna ia a ezat-o pe braul lui, apoiam pornit pe opotecă scăldată nî lumina aurie a upădamiezei-.Am mers până al parc nî tăcere ,i ajun iacolo,Marshal mi-a zis sămă a ez epo bancă, sub un corînflorit. Am privit în sus al el, nedumerită. — Lavinia,aspusel,întorcându-secufaalamine,am auzitcă i-ai demonstratdin nou bunătatea. Nu în elegeam ce voia săzică, a acăl-am întrebat. — Tocmaiam aflatdespreviziteletalelaspital. — Ah. — Câtăbunătate,Lavinia.Îietiextraordinardecredincioasă. — Nu e chiar a a neobinuit,Marshal,i-am spus.Domnia Martha mă lini ette.Îmi aduce aminte de casă, de Tal Oaks. — PentrutineTalOakse„acasă“? — E singurullocpecarel-am consideratvreodată„acasă“. — iazieziuata? Am începutsărâd,întrebându-măundevoiasăajungă. — Da,împlinesc aptesprezeceani,am recunoscut. — i ticăîncepânddeastăzietiofemeieliberă,nu? L-am privit, surprinsă.tiam că aveam un contract, dar un mă mai sim isemde mult legată de el. — O săîifacacteledacăvrei. — E nevoie?am întrebat. — Nu,azâmbitel.Nu idacăe tideacordcuplanulmeu. I-am aruncat o privire ntrebătoareî. Atrasadâncaerînpiept.

— Lavinia,am să-ifacopropunere. Dintr-odată m-am umplut de entuziasm; mi-am datseama ce voiasăîmipropună.VOiasă-i incompaniemameilui!Voiasăne ia pe amândouă înapoicând se ntorcea!îA trebuit săfac efortsă-mi stăpânesc bucuria. — În toamnă voimo tenimo ia tatăluimeu.Până atunciîmi voiîncheia studile,darnu voirămâneaicisă practicavocatura. Intenionez săămîntorca lTal Oaks săiconduc plantaia. S-a a ezatlângă mine. — Suntsigurcă tică inlatine.Vreau săvicumine,Lavinia. Vreausănecăsătorim. Am rămasmutădeuimire.M-aluatdemână iaspus: — Dejaam discutatcu mătu a iunchiul,caresuntdepărere că en potrivim. Încă un eram în stare să spun nimic. — Lavinia,suntsigurcă ticâtde dragă îmieti,a spus i, interpretând tăcera mea ca pe un refuz, a continuat: Te rog, gânde tete- al propunerea mea. — Ei… da.Măsimtonorată,am reu itsăspun. Dreptrăspuns, mi-a sărutatmâna înmănu ată i mi-a zâmbit. Am întinsmâna i,cu un gestdrăgăstos,i-am eliberato uviă blondăcareseprinsesesubgulerulrigidalcămă i. — O săfim fericii,aspusel im-aîmbrăiatafectuos. M-am dus imediat ăsi- cer sfatul domniei Sarah. Oare ce părere avea espred deeai ed a ăm căsătoricuMarshal? — Sunteitineriamândoi,aspusea,dareevidentcăaiputere asupra lui. E fercit când e cu tine,Lavnia. Cred că tu scoi la iveală cei-mai bun în el.

Am fostflatatăsă-iaudpărerea. — tiu cât de mult îidore tisă te întorcila TalOaks,a continuat ea, isunt convinsăcăîi dai seama ce vantajea îi oferăaceastă căsătorie. S-a oprit, -ia privit cu atenie mâinile,apoi m-a întrebat: — ŢilaMarshal? — Da,i-am răspunssincer, inlael.

sociale

— Atunci,aspus,domnulMadden icu minesuntem fericiisă vădăm binecuvântareanoastră. Chiar în seara aceeam rupt ăctera ii-am scris lui Bele despre ce orocn dăduse estep mine.Eram beată de fericire! Mă întorceam acasă! I-am scris cât eram de fericită icât îi eram de recunoscătoare uil Marshal cămă salvase ed al un vitor esigurn. Cât am visat cu ochi deschi ila revenireaacasă! Căsătorită cu Marshal, urma săfie nî putereameasămi- ajut familia imi-am petrecut ore nî ri gândindu-mă ce mbunătăîiri a fiputut aduce caselorîn care ocuiaul icum a fiputut să el u urezmunca.Am mers atâtde departe cu visarea,încâtmi-am imaginat că într-o bunăziMarshalarfipututsăîielibereze,aacum fusesem ieu eliberată. Mă îngrijorau câteva lucruri la el, dar nu am vorbit cu nimeni despre asta. Era evident că aveancredereî nî mine mai mult decât în oricine ia aîi cuno eamt islăbiciunile,pe care de ceilali le ascundea foarte bine.Îl interesa părerea mea, ar,d dacăera diferită de alui, o lua întotdeauna cape ojignirese izola,i prost-dispus. Prin urmare, am învăat epeder să fiu întotdeauna de partealui. Din fercire,îmi erafoarte u or săfiu docilă, pentrucă fuseseîntotdeauna nevoie să mă comport a a. Alt lucru care mă îngrijora, de i mai pu in, era lipsa de afeciune fizică pe care o manifesta Marshal faă de mine.Nu ie eam des, dar am fost mpreunăî la teatru de două ori. Era evident că seimsea mândru să mă aibă alături, darnu am rămas niciodată cu ceilali după piesade teatru. Neam- întors imediat

acasăi, de îndată ce ajungeam, Marshal se scuza i pleca. Pentru căstudile sale la Universitate se apropiau de sfâr t,i avea nevoie de ottmaimult timp pentru studiu, a acăa renun atla lecile noastre de sâmbătă. Venea în continuare în serile când jucam căricu Meg iHenry,dar nu rămânea niciodată până târziu inicinu voia să rămânem singuri. Adevărul e că,după experien a cu domnul Boran, mă sim eam u urată că lucrurile stăteau a a, darmă întrebam de ce Marshal nu încercase niciodată măcarsă mă sărute. Comportamentul său îmi amintea

de elulf cum mă purtasem eu cu păpua pe arec Mama Maemi-o dăruiseîn copilărie.O preuiam atât de mult, încât îmi refuzam plăcerea de a mă juca cu ea,mă mulumeam doars-o privesc. Dar în acestfelnegam chiar scopul pentru care exista. Chiar dacă am rămas în continuare bune prietene, Meg nu spunea nimic despre relaia mea cu Marshal. Mi-am datseama că nu era dispusă să discute despre asta,a acă nu i-am spus nimic despre grijile pe care mi le ăceamf. În ultima săptămână din august, când probam cle reitrochi noi– un darde al domnul i doamna Madden pentru nunta care se apropia – croitoreasa adus vesteauluitoare cădomnul Boran murise.Ora ul vuia de bârfe.Bietul om fusesesitgăîn pădure,pe lângă o tavernă de la marginea unui drum, la câiva kilometri distan ă de ora .Se zvoneacăîn aceloc răiaut câtevafemeicare, cum a spus domnia Sarah,„aveau grijă de nevoile unui anumit gen de bărba“.iPartea udatăci era că seia cătomnuld Boran nu obi nuia săbea.Cu toate acestea,păreacăîn seara când a murit era atât de beat, încât a căzut de pe cal isa- lovit cu capul de o piatră. Mi-am făcut mediati griji pentru fiica lui, Moly, dar mi-am amintit că aveamătuo ă care o ubeai oartef mult. Nu potsă spun că am regretat prea mult să aud că se întâmplase a a ceva, fiindcă îmi era încă frică de el. Chiar dacănu le spusesem doamneii domnului Madden despre asta, uil Marshal iî mărturisisem că nu o dată mi sepărusecă -aml văzut noaptea ep stradă, uitându-se alfereastra camereimele. Am bârfitstra nicpetema asta cu domniaSarah iMeg,dar la cină am fost toate tăcute. Nu uitaserăm că domnul Maden fuseserietenpcudomnul Boran. I-am oferit condolean ele mele, i de imi-a mulumit, păreafoarte ulburatt. Voiam neapăratsă discutdespre asta cu Marshal iam fost dezamăgită când a trimis vorbă căregretă, dar nu ne poate vzita în săptămâna aceea.Când lam văzut i am adus vorba despre domnul Boran, a schimbatsubiectul. Mi-a spus că seurasesăt să tot audă despre moartea acelui nefericti am tiut că nu era

cazul săinsist. În acea vară am continuatso- vzitez pe domnia Martha.Nu vorbeam a a cum fac oameni obinuii, dar părea mereu interesată de ceea ce spuneam. Dacăîi plăcea în mod deosebit subiectul, repeta adesea unul sau două cuvinte din ceea ce spuneam. Atuncistăruiam iînfloreamanecdota. Nu-i spusesem nimic despre Marshal inicidespre relaia noastră, dar, pe măsură ce atad nun i se propia,a iamt căsosei momentul s-o fac.În ziua când m-am hotărâtsăi- spun, ne-am a ezat ară,fla umbră,în curtea nebunilor. Era dupăamiazatârziu isoarele arzător de august nu avea milă de noi, însă curteane ofereaintimitateade care aveam nevoie. — MăvoicăsătoricuMarshal,am spusdirect. Ea nua răspuns. — Domnia Martha,am spus iam sim itcă,fără motiv,îmi vine să plâng. În elegei? Mă voi căsători cu Marshal, fiul dumneavoastră. Aînceputsămătragădemânecarochiei. — Căsătoricu Marshal… căsătoricu Marshal,arepetateacu glas cântat. Învăasemso- opresc: — Da,am spus.În septembrie ne vom căsători ine vom întoarce alTal Oaks. — TalOaks,a optitea.TalOaks. i-a ridicatprivirea is-a uitat la zid ca icum ar fi putut săvadă dincolo de el. — Cepărereavei?am întrebat. S-a întors din nou către mine a izâmbit, ceea ce un o văzusem făcând în ultimi ani. M-a emoionat atât de are,tîncât am început

să lângp. Zâmbetul domniei Martha mi-a datcuraj să vorbesc cu Marshal despre ea.Din câte tiam, nu o văzuse ind ziua aceil întâmplări nefericite,cu ani în urmă, când o vizitase mpreunăî cu domnia Sarah. Nu i-am spus căiam cetse ntâmplaseî unci,at l-am întrebatdoardacăvoia să meargă cu mine când aveam săi-fac următoareavizită.

— Nupotsăfacasta! Mi-am datseama câtera de urerosd pentru el i nu am mai stăruit. Dar l-am întrebat dacăera posbil săo aducemacasăcu noi.I-am promis că mă voiocupa chiareude ea. La început a spus că u,n daram observatcă aezitatpu in, a a că imediat cemi sa- părut că seaflă în dispozia potrivită, am început săi-enumăr avantajele pe care lear- fi avut domnia Martha acasă la ea:cum Mama Maei gemenele puteau să o îngrijeascăicum mâncarea bună i-ar fiputut stimula apetitul. Eram optimistă ii-am spus căeu credcăsar- puteaînsănăto i complet. M-am folosit de dorin a lui de a-mi facepe plac ,i cu câteva săptămâni înainte de nuntă, l-am câigattde partea mea. Ceremonia nupială a avut loc în dupăamiaza- zilei de6 octombrie,în 1801. Plănuiserăm săaibă locîn salon, dar ziua era minunată grădinai încă rumoasă,fa a căam schimbatplanul în ultima clipă.Meg Henryi au statalături de noicând am făcut jurămintele,acompaniaide cânteculpăsărilor ide parfumul ultimelorfloride caprifoi. Purtam o rochie de satin de culoarea filde lui, cutalie foarte înaltă i ânecimreit erturi,sf ari în picioare aveamceimai delicai pantofi cu vârful ascuit. Megîmi aranjase părul imi-l prinsesecu agrafe cu perle iroze tdin panglicăde satin de culoareafilde lui. Cam cu o lună înaintea nun i, într-unul din rarele momente când rămâneamsinguri, Marshal m-a informatcă usesefdeschis un contpe umelen meu. Domnul Maden se ocupa de l,e dar baniurma să îifolosesc eu,numaipentru nevoile mele.Când Marshalmi-a spus despre ce măsu era vorba,am fostuimită ii-am spus că nu aveamnevoie de âatia bani. A început să âdăr.

— O să ainevoiedetoi ichiardemaimuli!Vreau să-ifaci haine noi. — Darnu-mitrebuie… — Nu evorbadece-itrebuie,Lavinia.Veifisoiamea ivreau să vădcă te îmbracifrumos.Ţine minte,dacănu-i ajung,nu trebuie decât sămai ceri. — A puteasăfolosescopartedineipentrucadouri?

Arâsdinnou. — Poisă-ifolose tilacevreitu,promite-midoarcăosătevăd în haine noi. i nu uita de ochiar de mireasă. În ziua nun i, când domnul Madden mă conducea către logodnicul meupe cărareade cămidăr din grădină, l-am privit pe Marshal zâmbindu-mi aprobator i m-am sim it plină de recuno intă.Datorită lui aveam un vitor gursi urmai să mă întorc acasăDupă. ceremonia scurtă s-au servit băuturi iar oaspei no tri – printre ei domnul Degat, domnul Alesi i doamna Ames – au inut câte un toast pentru noi i pentru o căsnicie fericită. Apoi aurmat alte câtevatoasturi, a a că la sfâr ti toată lumea era într-adevăr veselă. După apusul soarelui am intratîn salon, de unde se scosese mobila.Domnul Alesi împreună cu un grup de muzicieni au cântatatâtde bine, că nimeni n-a putut să el eziste,ra a căpână la urmă au început toi să danseze. Mam bucuratsă văd că Marshal nu bea aimmult decât ceilali. De fapt, băutura îl relaxase ipe ella felcape mine, a acă amînceput să âdemr isă umimgl ca inte copi. Maitârziu, domnia Sarah nea- chematîn sufragerie,unde neam delectatcu mâncăurile pe care Nancy iBes le pregătiseră în ultimele zile.Pe al ora unsprezecetoi plecaseră.Eu iMarshal am rămas alfamilia Maden în seara aceea i în curând ne-am retras toi, fiecare în camera lui. N-am dormit împreună cu Marshal; îmi propusese să en odihnim bine pentru că adoua zi devreme urma să plecăm. În sera aceea, în pat, m-am gândit la aceazifericită in-am

reu ti să dorm. Maimult, eram extrem de încântată că plecam acasă. Am plecatdevremeadouazidimineaă,într-ocaretăplinăochi de bagaje. Eu i Meg ne-am îmbrăiat ndelung,î până când Marshal a spus nî glumă căavea săplece singur. Meg afugit în casă când am urcatîn trăsură,iareu nu m-am uitatîn urmă de teamă să nu mă înece lacrimile. Când ne-am oprit al spital, trăsura în care se afladomnia Martha deja ne a tepta.Doi asisteni de al spital călătoreau cu ea ,iajun ila Tal Oaks,aveau

săo instaleze,apoi săse ntoarcăîla Wiliamsburg. Cuvintele nu puteausă xprimee cesim eamîn dimineaa acea. Când celaltă trăsură sa- pus nî mi care,cai no ri,t nerăbdători, au pornit brusc. Nu eram atentă,a a că am căzut de pe ocull meu. Dacă Marshal nu m-ar fiprins rapid, a fi căzut din trăsură. M-am întors spre elcând încămă ineaîn brae,sprei surprinderea amândurora,l-am sărutat pegură.M-am sprijinit de spătar iam ro t,i iar ela chicoitînceti or. Eram pe drum! Ne întorceam acasă!M-a cuprins o bucurie profundă.Ochi mi sau umplut de lacrmi de fercire iam privit pe fereastră, caprintr-o prismă de sticlă colorată,cum ora lu Wiliamsburg rămânea în urma noastră.

CAPITOLUL TREIZECI I ASE Bele N-am mai tiut nimic despre Lavinia pentru mult timp, până ne-a scris să ne spună că se mărită cu Marshal. Nu i-am

răspuns.Ce săi-spun? Ce sa- întâmplatcu celălalt? Cum de-ai ajuns împreună cu Marshal? Cei- în capul tău de te mării cu Marshal? I-am zis uil Mama căpoate osăfie bine,dar einu-i place elocd asta. — N-o să se termine bine povestea asta,a zis ea.Băiatu’ăla aduce uma’nnecazuri inu-mi place svă d căLavnia are deafacecuAînceputdinnouel. să-mifiefricădeMarshal,darWilStephens spune căacum sunt a lui i Marshal nu maiare niciun drept asupra mea.Wil zice cămai are de ucratl aiciun an iapoio să mergem la ferma lui, la maibine de un kilometru de colibe,de cealtăl parte a pârâului. Sunt sigură co- să meargă bine ermaf că, de când e Wil aici, Papa zice căplantaia o duce aim bine ca oricând. Într-o zi, al ceva timp după ce-am primit scrisoarea de la

Lavnia, familia Madden a trimis otrăsură plină ochi de cufere de la Wiliamsburg.Wil Stephens ela- dus al conac lea-i deschis cu noide afă. Am rămas oti acolo,fără săzicemnimic,când a scos tapetul ro ucu alb. Papa l-a ajutat sădespacheteze două scaune noi, ro i ialte valuride material care arată casmântâna ie la felde moale ca pielea mea.Când au terminat, Wil nea- ctit scrisoarea de al doamna Maden, în care zicea să punem toate asteaîntr-un dormitor entrup Lavnia. Fany se ntreabăî dacădeasta- se mărită Lavnia cu Marshal, pentru căvreasăaibă toate ucrurilel asteafrumoase. — Dacă de-asta semărită cu el,i-am ziseu,înseamnă că s-a schimbat.Singura dată când am văzut-o că vrea ceva numai pentru ea a fostcând i-a luat păpu a lui Beattie. i atuncinu căuta decâtceva iubeascăsăea.i Wila spus că a primit ordine de la Marshalsă-imutăm dormitorul în salonul celbun. N-am pus nicio întrebare,neam-apucatde muncă să putem să erminămt totul, a a cum spunea nî scrisoare.Conacul arată la felde bine ca atuncicând a plecat domnia Martha itoi ne ntrebămî dacă sentoarceîea;camerai eie pregătită în caz căvine. tim toi că se apropie o schimbare mare. Fanny, Beatie, Sukey, toate a eaptăt trăsura în fiecare zi. La fel ieu. Dar Ben zice ăcdacă arshalM se aim atinge ed mine lîomoară. N-am văzut-o niciodată pe Mama aa de ăcutăt.

CAPITOLUL TREIZECI I APTE Lavinia Drumul până acasă a fost oartef lung.Chiar acăd erau i asisteni, a fostnevoie să călătorescîn trăsura domnieiMartha pentru mult timp.Mi-am datrepede seama că Marshal nu avea prea multă răbdare cu ea,chiar dacă am văzut că se gândise dinainte al nevoile ei ise cupaseo ed asta. La fiecare han la care ne-am oprit pedrum, era imediat dusă în camera ei, unde

asisteni aveaugrijă de ea până a doua zi dimineaă.Cu mare greutate, mi sadat i mie o cameră a mea.Mă întrebam însă ed ceMarshal nu dormea cu mine. tiam că de multe ori împărea dormitorul cu ali călători. Cu fiecare zice recea,t domnieiMartha îi era din ce nîce aim greu. În ultima zi eram convinsăcăîi vafi mai u or cădavoista eu cu eatottimpul, a acă nî acea dimineaă l-am îndemnatpe Marshal să- iîn eueze lulca iso- ia înainte.Am observat căsasim it u urat n-ai a eptatt săispun- de două ori ca să facă întocmai. După amiază,târziu, când domnia Martha în sfârti adormise, am ajuns la drumul care ducea la Tall Oaks.Arbuti de pe margine crescuseră înali ,icând a apărut la orizont conacul, am văzutcă strălucea delastratulproaspătdevopsea.Când ne-am apropiat, am văzut că ie ea fum pe co lubucătăriei iabia am reu ti să mă abin isă un sardin trăsură.Eram sigură că en vor a eptat toi la conac ami fostdezamăgită când l-am văzut doar pe Papa George. Când a deschis u a trăsuri i m-a ajutat ăs cobor, am vrut să-l îmbrăi ez,dar ela făcut un pas apidr înapoi. Probabil că -ia dat seama căm-a rănit, căcim-a strâns aret de mina înmănu ată ia făcut o revrenă. S-a prefăcut căse itău în trăsură, apoi a întrebat:

— A ivăzut-opădomniaAbinia?Ziceaucăvine iea. — O,Papa,am râseu, ticăeu sunt.M-aprivitdin cappână-n picioare a idat din cap: — Vai, vai. S-a-ntors domnia Abinia i acu’e o doamnă adevărată. — Suntlafelcaînainte,Papa. Am privitînjur. — Undesuntceilali? Înainte să apucesămi- răspundă,Mama Mae aeit pe u a ind faă. Am uitat totce ăm învăase omnida Sarah despre etichetă i am luat-o la fugăpe scări so- salut. Am îmbrăi at-o ,ichiar dacă nu m-a respins,n-a făcut nimic sămă încurajeze.Mi-a fi făcut griji din cauzaasta dacăn-a fi zărit chiar atuncio altă pereche

de ochi strălucitoripeste umărul ei. Mă îndoiesc căa fi fost în stare so-recunosc epFany după altcevadecât ochi atât de familiari. La aptesprezeceani aveao frunte lată idin i proemineni iaveaun aspectla felde simplu ca ntotdeaunaî. Era înaltă ifoarte slabă, dar ceea ce oschimba celmai mult era basmaua pe care opurta.Eram obi nuită să iîvădpărul, de obiceiîmpleit, încadrându-i chipul. Albastrul închis al basmalei nu se otriveapdeloc cupieleaeiînchisăla culoare. — Fanny!am strigat iam trecutîngrabăpragul,spreea. Cu colul ochiului am văzut cum Mama i-a făcut un semn aprobator ind cap.Fany a făcut un pas înapoi ia încercatsă facăo reverenă. — DomniaAbinia,nebucurăm căv-aiîntorsacasă. Am crezutcă glume te ia fi râs dacă n-arfi apărutchiar atunci asisteni, epuizai, cudomnia Martha. Pacienta era confuză iiritată ,ispre dezamăgireamea, nu- idădeaseama că ajunsese acasă.Am dus-o în camera ei împreună cu Mama i Fanny. I-am pregăit doza de laudanum i, cum începuse săi-facăefectul, Mama iFanny au pregătit-o pentru culcare.Când o a ezau în pat, m-am uitat nî jurul meu i am văzut că totul strălucea.Le-am lăudatpe Mama ipe Fanny pentru câtde bine avuseseră grijă de casă. Mama azâmbit. — O săfiiostăpânăpăcinste,aspusea. — O,Mama,nu-mispunea a! — Da’asta o să fiide-acu’,a spus. Când a venit cona u’ Marshal azidimineaă, nea- zis clar căa atre’să-i zicem.

Eram stânjenită inu tiam ce săirăspund-. Am sim it cămi- ia foc afa. — Abinia,mi-a spusMama peun ton blând,numeleăsta nu-nseamnă nimica. tim toi cine eit tu cu adevărat, nu-i facegriji. Fany a atddin capcă ede acord. Cânddomnia Martha a adormit, Mama mi-a spus să mă duc jos,în sufragerie,unde Marshalmă a tepta.Nu-miera foame,

chiar dacăera deja oracinei. Când am intrat în sufragerie,l-am găsit pe Marshaldeja a ezatla masă.Am văzut că svera nchiulU Jacob. — Unchiule! Am pornit spre elbucuroasă,dar i-am întâlnit privirea lui Marshal. Mam linitit ami încetinit pasul. După ce m-am a ezat, m-am întors spre Unchiul. — Cemaifaci,UnchiuleJacob?l-am întrebat. — Bine,domniaAbinia,aspusel. Nu m-a privit în ochi, ceace mi-a amintit de comportamentul atât de receal servtorilor din casa domnieiSarah. Înainte să apuc să maispun ceva,Marshal a început să vorbească despre plantaie idespre planurile pe care ile făcuse. Când am terminatde mâncat, Beattie a venit săstrângămasa.Chiar acăd purta iea asma,ba eiavea onuană plăcută de galben ia recunoscut-o oriunde sar- fi a.tfl Era maiscundă decâtFany,

fi

dar trupul eiaveamai multe otunjimir. Ochi căprui îi străluceau i când zâmbea era la fel de frumoasă ca întotdeauna.M-am ridicatîn picioare casămă apropi de ea, dar Marshal m-a prins de mină isa- încruntat. M-am a ezat alloc,împotriva voin ei mele.

— Beattie!am spus.Cemaifaci? — Suntbine,Abinia,a spus i,văzându-lpe Marshal,s-a corecat: domnia Abinia. Marshal i-a maicerut vin Unchiului iBeattie a profitat ed momentul lui de neatenie mi-a zâmbit din nou. Am urmărit-o din privri când ie aedin cameră ,icând a deschis u a,am văzut o fetiă care se itau înăuntru. De data asta n-am putut să mă mai opresc.Mi-am datscaunul la o parte,am alergatla u ă iam deschiso- larg.Copilul avea părul împletit nui purta basma. Aveabuzecărnoase,roz,un chip rotund iochimari,serio i.Se jucacu broderiarozdepegulerulrochieimaro,din pânză esută în casă, cusiguran ă opera lui Beattie.Am ie ti iam lăsat u asă se închidă nî urma mea. — Sukey? am întrebat,fără să mă intereseze că tocmaimă

ezam în genunchi cucea maibună rochie.Tue ti, Sukey? Adatdincap,timidă. — Îiaminte tidemine? — E tiBinny a mea,a spus itimpuls-a opritîn loccând a venitsămăîmbrăieze. Marshal a deschis u a cu o asemenea foră, încât en-am speriatamândouă ineam- desprins din îmbrăi are.M-a privit într-un felciudat, apoia făcut un semn cucapul spre Sukey. — Cine-iasta?aîntrebat. — Ea e Sukey,am spus ridicându-mă iînconjurând umeri fetieicu braul. O iut de când sa- născut. — Lavinia,a spus Marshal,ajunge.Călătoria a fost lungă. Putem să erminămt de mâncatfără alte scene? L-am ascultat ii-am dat drumul lui Sukey, dar, înainte sălurmez ep Marshal înapoi în sufragerie,i-am optit la ureche: — Nevedem maitârziu. Apoieu isoulmeu ne-am încheiatprima masă acasă într-o tăceremjenitoarest. N-am avut nevoie să îmi spună Marshal să mă duc al culcare devreme.Fusesem informată că dormitorul meu era cel aflatde cealaltă parte acamereicopilor, fosta cameră profesoruluia. Mi-o aminteamîntunecoasăiînfrico oareăt ,i chiar dacăMama tia că miî era teamă,m-a condus până acolo.Când a deschis u a,am rămas uc gura căscată văzând schimbarea epcare o ăcuserăf. Perei erau acoperiicu un tapetde culoareafilde lui cu ro u, iar patul cu baldachin iceldouă ferestre înalte aveau perdele din damasc,tot ed culoarea filde lui. Două fotoli tapiate cu mătase ro ei fuseseră a ezate în faa emineului, invitându-te

parcă săte a ezi. Focul ardea ,i de celaltă parte a camerei, pe un birou micu , era o lampă aprinsă care lumina două dintre imaginile cuplante ale uil Meg. Mama m-a privit încurajator. — E foarte frumos, Mama, am spus, vrând să-i arăt că apreciam ceea ceăcuserăf. Darnimic nu părea cum trebuie. Încă de când sosisem mă

sim isem nelinitită,darcamera aceeparcă nu făceadecât să adune în ea toate frământările mele. Nu mă sim eam acasă.E adevărat ăc era frumoasă, dar nu era casa pe care mi-o aminteam, cea unde a teptasem să mă întorc. Revenirea mea acasă nu era deloca a cum sperasem. Mama mi-a zâmbit, ca i cum arfi vrut să mă ajute să suport mai u or cuvintele ei: — Sănu-mimaiziciMama.Spune-miMae.Cona u’Marshala zis că a avreael. M-am încruntat, iarMama mi-a spus cu blândee: sădureze ceva până ne obi nuim, da’ ti căsuntem toi dă parteata. Fany a apărut al u ă i i-a cerut uil Mama s-o ajute cu domnia Martha.Am vrut să merg i eu cu ele, darMama m-a refuzat. — Avem noigrijădăeaînsearaasta,aspusea.Tustaiaci. Fanny aaruncat o privire năuntruî înainte săplece. — Abinia, îi place camera ta? Am muncit toate să i-o pregătim. — E superbă,Fanny,i-am răspunscâtdesinceram putut. După cea nchisî u a,m-am plimbatpuin prin cameră apoim-am aezatpe marginea patului.Am rămas mult timp acolo până când, copleită de singurătate,m-am dus la fereastră.Camera mea se afla lângă a domniei Martha i, aruncând o privire în curteaatâtde cunoscută,am văzut căluna lumina destulcâtsă

se vadă bucătăria

icărarea care ducea la coliba lui Papa

i

Mama.Zăream igrajdurile,cândi mi sa- părut că vădun firicel de umf ie ndi pe un horn de al colibe,am tras aeradânc nî piept.

— Suntacasă,mi-am optit,înconjurându-măcu braele.Sunt acasă. Mai târziu, când deja mă culcasem, Marshal a venit la mine nî cameră.Continuase săbea upăd cină iera vădit căse mbătaseî. Când a intrat inea în mână un paharumplut pe jumătate cu coniac icând se apropia de mine sa- împiedicat ia vărsato parte din elpe unul dintre fotolile ro i. M-a fi grăbit săcură,

dar cevadin privirealui mi-a zis cămai bine n-o fac. Eram încordată fiindcă un făcusem încă iciodatăn dragoste.Mă întrebam dacă ielera la felde ne iutort camine,dar când sa-dezbrăcatim-a tras spre el, mi-am datseama că un era cazul. Totuls-apetrecutrepede idur,iarelnu afostdeloctandru dar, după acea,-ia pus capul pe burta meai,pe un tonde ombeat, mi-a cerut să-l iert. I-am mângâiat părul buclat l-ami lini it până când a adormit. Îmi doreamnespus să mă strecorafară,să alerg la bucătărie so- vădpe Bele,dar n-am făcut-o.E adevărat cămi- era teamă să nu-mi trezesc osul, dar aimaveamun motiv, un gând care mă totchinuise eda- lungul ultimului an. N-a fi putut să ndurî să vădcă Wil Stephens ocuial acum cuBele. Am rămastrează im-am uitatcum sestingefoculîncămin.În întuneric am recunoscut căera posbil să fi făcut o gre eală teribilă crezând căîn urma acesteicăsătorii aveam sămă întorc al familia mea. Când m-am trezit a doua zi, târziu, am găsit un bilet de la Marshalîn care spunea că plecataîmpreună cuWil Stephens să inspecteze plantaia.Avea săse ntoarcăîsămâncămîmpreună la ora două. M-am îmbrăcat rapid i m-am dus în dormitorul domniei Martha.Mama m-a întâmpinatîn salona lualbastru i a început să se agite în jurul meu, trimiându-mă jos să mănânc sau oferindu-sesămi- aducă oavăt cumâncare sus. — Mama,terog,opre te-te,i-am spus.Nu teagitadin pricina mea, te ogr. ti căpotsă-mi portsingură de grijă. — Spune-miMae,mi-aziscuglashotărât. Nu i-am răspuns. — CefacedomniaMartha?am întrebat. — Haisăvezi,aspusMama.DomniaMarthadejasetrezise i stătea pe un scaun, iar Sukey îi pieptăna părul. O tavă cu mâncare usesefatăd la o parte,dupăi resturi, păreacăpacienta mâncase bine.

— Isabele,a spusdomnia Martha când m-a văzut,iareu m-am bucurat căera atât de vioaie păreaifercită.

M-am apropiatde ea iam îmbrăi at-o.Apoii-am înconjurat umeri lui Sukey cubraul. — Bună,puiule,i-am spus ine-am îmbrăiatrâzând. — Mama,am întrebat,tepoilipsidenoicasămergem pânăla bucătărie? Mama nu mi-a răspuns. — Mama?am întrebatdinnou. — DomniaAbinia,aspusea,spune-i-miMae. N-am datînapoi: — Nu,Mama,i-am spus.Nuvreau. N-o înfruntasemniciodată, a căa neam- privit, surprinse amândouă. Mama sa- întors a ipornit spre salona lualbastru. Am urmato,lăsându-le pe Sukeyipe domnia Martha în dormitor. — Spune-miMae,azisea. — Nu,i-am răspuns. — Copilă,iote-am crescut,aacăosăm-asculipămine i-o să-mi ziciMae! — Nu,Mama,m-am rugatdeea. Mama s-a a ezatpe un scaun i, după o pauză,s-a uitatla mine: — Dece-mifaciunacaasta?aîntrebatea. — Pentrucătue tiMama. Am început să plâng, doborâtă de încordarea din ziua i noaptea de dinainte.Mama sa- ridicatîn picioare ieu m-am aruncat în braele ei. — Nu maienimicca înainte,Mama,am spusprintrelacrimi, nimic nu maie ca nainteî.

i-a scoso batistă din pânză aspră din buzunar mi-ai ters fa a. — O săfiebine,aspusea.E nevoiedoarsătreacăcevatimp. Hai, acuma.Iao- pă Sukeyduceii-văla bucătărie.O sărămân io aci.Teaeaptăt cineva acolo. Bele sentorceaî din livadă cu un co arem de mere pe umăr. Un băieelde patru sau cinciani se nvârteaîîn jurul ei, jucându-

se uc un măr. Am ezitato clipă,apoiam grăbit pasul. Când m-a văzut,Beleapusco uljos,m-astrigat iavenitînainteameaîn fugă.Am rămas îmbrăiate până cândBele m-a împins mai departe de ea să site câtucrescusem. Sukey im-a adus băieelul. — Îl tipăJamie?aîntrebatea,împingându-lînfaă. — Da,sigurcă-l tiu. Ultima dată când îl văzusem era un bebelu , dar ândc m-am lăsatpe vine,nu mi-a venit să cred că văd a aceva.Părul de culoareanisipului erabuclat, iar ochi alba ritte priveau de pe un chip care ar fiputut fi cuuurin ă allui Campbel. Dar am observat imediat căochiul drept îi era acoperit de albeaă ,i din felul cum înclina capul ca săte privească,mi-am datseama că un vedeacuel. — Bună,Jamie,i-am spus,luându-ldemină.Ultimadatăcând team- văzut erai tare mititel. S-a smuls din mâna meaa fugiti lângă eBle.Ea l-a mângâiat pe cap. N-a maivăzut nicio doamnă până acum. iam A spus s-o ia înainte cu Sukey,apoim-a luatde bra pornit împreună spre bucătărie.Acolo am găsit-o pe Beattie,care gătea.A continuat treaba când am intrat dar, când m-am oferit s-o ajut, mi-a zis să mă a ez.În curând a venit iFany, căreia Mama îi dăduse oiev să inse ătureal.Sukey ăteastlângămine,cu braulîn jurultalieimele,iareu o ineam pe după umeri.Am sim it atâta căldură pentru ea, de parcăar fi fostcopilul meu. N-a duratmult până când am început să orbimv toate nî acela i timp iîn curând toată bucătăria răsuna de âseteler noastre.Abia acolo, în bucătărie,am sim it cevadin ceeaceîmi lipsiseatât de

mult în ultimi ani. Dar nu a duratmult. Mama gâfâia când a ajuns la uă. — Venii,ne-aspusfăcându-nesemnsăneapropiem iprivind spre grajduri. S-au întors conai u’ Marshal o săvină acuma. Neam- datseama imediatcăera agitată,a acă am reacionat toate deodată. Beattie iBele sau- apucatdin nou de treabă în bucătărieiareu,Fanny iSukeyam urmat-opeMamaînapoila

conac.

CAPITOLUL TREIZECI IOPT Bele Când era mică,Lavnia era tottimpul bolnavăEra. deajuns- să se iteu carevaurât la ea, căîncepeasăverse.De multe ori am zis cu Mama că -on să apuce să sefacă mare. Nu tiu cum a ăcutf să arate în felul în care arată acum. E maiînaltă ca mine,stă dreaptă icând merge czică nicinu atinge ământulp. Oaselîi par totfirave,dar a pus ceva carne pe ele acumi arată a femeie. Arepărulmaiînchis,dartotro u.Vorbe teca înainte,blând i încet, dar acum are un feldea- spune lucrurile,ca o doamnă. Mama zice ăc nu-i vine săcreadă,că dacăo pui lângă domnia Martha arată amândouă la fel, maipu in la ochi. Prima dată l-am văzut pe Marshal când se ucead la grajduri. M-am ascuns ca să unmă vadăSukey.i Jamie se ucauj afară i Marshal sa- dus drept la ei. N-a scos ovorbă, doar sa- holbat la

Jamiedeparcănu-iveneasăcreadă. tiu căera ca icum sar- fivăzut chiar pe el. Am ie ti il-am strigat pe Jamie săvină-n bucătărie.Marshal sa- uitat la Jamie cum vine ugaf almine.Îmi tremurau mâinile a ade ău,r că biaa am reu tisă nchidî u a.Apoia trebuit să mă a ez.A a ed ăur mă sperie omul ăla. tiu căo sămerg la ferma lui Wil, dar ânăp atunci dorm cu ochi deschi i icu un cuit sub pat. tiu icăMama iPapa vor caeu iBensăplecămdeaici-înainte săse ntâmpleî ceva. Bennu

e de acord cu Papa.Papa îi spune cătrebuie să tie care e locul lui, dar Ben zice căiet căsiguri nu e al un stăpân alb care se ine numai de eler. Marshal e acasă de numai âtevac zile, dar deja toi se frământă. Eca atunci când e furtună i ti sigur că o să trăsnească.

CAPITOLUL TREIZECI INOUĂ Lavinia A doua zila masă m-a speriatdispoziia în careseafla soul meu. Unchiul ne servea mâncarea elicioasădpe care o regătiserăp Bele Beattie,iiar eufăceameforturi sămănânc.Până la urmă, când stomacul a început să mă chinuie prea tare, am lăsat tacâmurile din mână iam început sămi- netezesc vetulerde pe genunchi cu gesturi nervoase,ascultându-l cu din ce nî ce mai multă teamă pe soul meu, care-i exprima nemulumirile. Spunea că Wil Stephens distrusese plantaia.Da,Stephens se pricepeasămânuiascăcuvintele-lpăcălisei ep unchiul Madden la Wiliamsburg,dar nu trebuia decâtsă aruncio privire,ca să vezicâtderăuajunseseloculăla.Marshals-aopritdoarodată: — Jacob,acomandat,maiadu-neosticlădevin. Pentru o secundă,unchiul Jacoba părut surprins.L-am luat pe Marshalde mină: — N-arfi maibinesă o lăsăm pentru cină? am întrebat,dar, când Marshal i-a retras mâna furios, mi-am datseama că nu fusese odeei bună. Când unchiul a ie it ca să se ducă în pivniă,Marshal sa-întors al mine,pus pe hară: — Sănumămaicontraziciniciodată,Lavinia,aspus. — Marshal,n-am vrutsă… — Nu măintereseazăce-aivrut,m-aîntreruptel,etisoiamea inu te ndoieî itde ce unspeu! L-am privit imi-am datseama căera preafurios casăpoată discuta raional. Când Unchiul Jacobsa- întors cuvinul, Marshal a insistatsămi- umple mie paharul. A băut două pahare unul după altul, apoi, după ce -ai cerut unchiului săi-l umple din nou, n-a maifăcut nimic, doar ăm privea.Eram prea speriată ca să începsăvorbesc despre altceva,a acăam făcut un efort sămai mănânc ceva. ândC am zgâriat ind gre eală cu tacâmurile porelanul farfuriei, mi-am ridicat privireasă-mi cer scuzem-ai

surprins săvăd cădispoz ia soului meuera cu totul alta. Mi-a zâmbit cald, a ridicatpaharul imia făcut semn săfac i eu la fel. — Untoast,Lavinia,azis. M-am foratsă zâmbesc,ridicând ieupaharul. — Pentru noi,Lavinia,a spusel.Să fim întotdeauna la felde ferc i caacum. Marshal nu a venit la mine în cameră în seara aceea,dar a venitadouazi,totbeat.Nu afostdelocdelicat,iarceafăcutnu mi-a plăcut deloc.Dar iamt ce esponsabilitări aveam, a acănici nu mi-a trecut prin cap să-l refuz. Adevărulecăsperam caintimitateafizicăsăneajutesăavem o relaie maistrânsă.Dar nî curând mi-am datseama că pentru Marshal acest lucru nu aveanicio legătură cu intimitatea. Era mai degrabă o nevoie care secereasatisfăcută când era beat.În săptămânile următoare,nu a ămasr al mine peste noapte,a plecat de fiecare dată imediat ce a terminat. Rămasă singură i neputând să dorm, mă întrebam ce se ntâmplaseî cu Marshalpe carel- cunoscusem la Wiliamsburg. Marshal se msieacel maibine dimineaa.Se rezeatdevreme, nerăbdător săi-înceapă ziua,dar almasăîncepeasăbea ide obiceidevneaprost-dispus.Rareorise envarpe mine,pentru că eu îi cuno eamt nevoile ii le satisfăceam.Dar, pe măsură ce treceatimpul, era din ce nîce aim furiospe Wil Stephens. Începuse sămi- fie groază de momentul când ne a ezam la masă, când î iîncepea tiradele împotriva lui Wil. Mă lini eaut prezena constantă în sufragerie a unchiului Jacob i a lui Beattie,care vneasă en serveascăDeseori. când aducea usalua

o farfurie îmi atingea mina sau mă privea pe furi i a amă sim eammaipu in singură. La câteva săptămâni de la întoarcerea noastră, Beattie purta medalionul de aur pe care -il adusesem în dar de al Wiliamsburg. Marshal l-a observat ,i după cebăusecâteva pahare de vin, a întrebat-o pe un ton prietenos cine -il dăduse. — DomniaLavinia,aspusea,mândră.

— Domnia Lavinia? A spusel is-a întors către mine. ide unde a avut stăpâna at ondurif pentru un cadouatâtde scump? — Dela tine,Marshal,i-am spuszâmbind.Din banipecare mi i-ai datla Wiliamsburg, mi-ai puss că, acădvreau, pot cumpăra cadouri. Privireai-a devenit aspră. — Evident,am crezutcă te gândeaila unchiul,mătu a sau Meg. — Daraispus… — icineamaibeneficiatdegenerozitateameaîncasaasta? — Marshal,terog,măpuiîntr-osituaieneplăcută. — Cine?a ipatel. — Dă-mi-l,i-a cerutluiBeattie,care i-a scos medalionulcu degte remurătoaret. Marshal l-a pus nî buzunarul vestei isa- ridicat în picioare ca sămicomande: — Să nu maicumperiniciodată cadouripentru servitorifără aprobarea mea. untS sclavi ăi!t Pentru Dumnezeu, Lavinia, încearcăsăte rdicila înălimeanoului tău statut! După ce aie t,ieu iBeattie neam- uitat una la celaltă, ocate amândouă.

— Îmiparerău,i-am spus. — Nu-inimic,domnia Abinia,a spus în timp ce strângea vasele,apoiaie it. Rămasă singură la masă, mi-am amintit deziua în care domnia Martha mi-a cântatla clavecin pentru prima oară.Mi-a vorbitatuncidesingurătate iabia acum o în elegeam maibine

decâtoricând. Dar, amintindu-mi de asta,m-am hotărâtsă fac ceva pentru a îmbunătăi relaia mea cuMarshal, pentru a regăsi prietenia pe care oavuseserăm la Wiliamsburg.Abia după aceea aveam sămai apelez alelpentru nevoile amilieifmele. Mama Mae ancercatîsă mă nveîe ce presupunea rolul meu de stăpână a casei. A fost ideea eisă ne facem timp să facem un inventar al obiectelor ind casă, săvedem ce en îfiecare cameră, să

golim foniereiiscrinuri, sertare idulapuripentrulenjerie isă facem o listă cu toate.Mama mi-a spus săl-anun pe Marshal, săi-spun cum îmi petreceamtimpul. Am făcut întocmai ,icând i-am văzut privirea aprobatoare, mi-am dat eamas că Mama în elegeamai bine decâtinem rolul meu ,i probabil, chiar pei soul meu. În curând îmi petreceam cea maimare parte a zilei ordonând lucrurile de prin casă. Aveam grijă idedomniaMartha,iardupă-amiazaîmiplăcea săi-citesc.Uneori, dimineaa, ândc eram sigură că Marshal plecase,dădeam o fugăla bucătărie pentru o vizită scurtă. tiam că Mama devenea agitată cândfăceam asta,dar ăm duceam oricum, sperând să o găesc pe Bele singură.Era aceea care speram că îmi va putea oferi un răspuns la întrebările intime despre căsnicia meadar, de câte ori m-am dus al ea,erau iali acoli mă cople eau de fiecare dată cu întrebări despre cum fusesea Wiliamsburgl. Ne ntorseserămî acasăde maipu in de olună ideja devenise ceva obinuit ca Marshal să bea la masa de prânz. Fără sămi-dau seama,cred că într-o dimineaă mă văzuse ducându-mă la bucătărie.În aceazi,lamasă,Marshali-afăcutsemn Unchiului săiumple paharul, apoim-a uatlde mină. — Lavinia,cum i-aipetrecuttimpulazi? m-a întrebatpe un ton prietenos. — Eu iMamafacem inventarulcamereicopilor,i-am răspuns repede. Marshal m-a strâns de ânăm i mi-am datseama,prea ârziu,t că mă prinseseîn capcană. — Daraifostlabucătărie.Nuvreausăteduciacolo.În elegi? Am încercatsă-mieliberezmina,daracontinuatsăstrângăcu putere.Când a văzut căsufăr, i-au strălucit ochi. — Dareu iMama… am optit,aruncându-ioprivireunchiului Jacob.

— Mama,ascuipatelcuvântul.E tisoiamea.Pentru tine,ea e Mae! — Marshal,mădoare.

A continuat să mă strângă iam scos un vaiet de durere încercând să mă eliberez. — Ţi-am zissă-ispuiMae!Aiauzit? — Da,am gemut. Când Unchiul Jacoba ie it, am vrut să strig după el să nu plece,dar nu am avut curaj. Din fericire,Marshal mi-a dat drumul înainte să sentoarcăî.Am rămas ocllui, ocată,cumâna zvâcnindu-mi, iarMarshala nceputî din nou să mănânce. Deodată,Mama a atdbuzna nî încăpere. — Scuze, cona u’Marshal! Domnia Abinia, am nevoie dă ajutorcudomnia Martha! Când a ie t,im-am ridicat, speriată. — Trebuiesămăduc,am spus iam urmat-oîngrabă. Am alergatpescăridupă Mama i,când am intratîn camera albastră, a închis epeder u adupă noi im-a trimis nî dormitor. Domnia Martha stătea pe scaun imi-a zâmbit lini ită.Fany era lângăea, dar mă priveanelini ită. Am tresărit toate treicând am auzit zgomote puternice ndicamera albastră.Eu iFany am fugit să edemvceseîntâmpla amivăzut-o pe Mama ovindl cuun scaun de emnl în podea. — Mama!am exclamat,neîn elegândcefăcea. i-a dus degetul la buze ineaoptit săne întoarcem în dormitor. — A a, a zis, bătând din picioare i făcându-ne semn să plecăm, ducei-vă. Fany a început să alerge uc zgomotiareu mă întrebamdacă nu cumva nnebuniserăî amândouă.Unchiul Jacobbătuta la uă. — Cona u’Marshalîntreabădacătre’sătrimitădupădoctor. — Nu,aspusMama,spune-icătrece. Abia când a venit la mine imi-a ridicat braulca să-mi studieze mâna am în eles. — Tre’s-o iînapărece,aspusea. — Cum aiaflat?am optit. — A sunat ăla, a spus Mama, arătându-micu degetulun clopoelprins de un panou la capul patului domnieiMartha.

tiam că exista acelsistem de soneri legate între ele,dar nu văzusem niciodatăpenimenifolosindu-l. — Dacă sună maimultdeodată, tim că necheamă Unchiu’ Jacob.O să te-ajutăm mereu,mi-a spus,privindu-mă directîn ochi. ti, da? Am făcutsemncăda. Mia mângâiatmâna. — Dece-afăcutasta? — N-am voiesămăduclabucătărie,am spus,încercândsănu plâng. i trebuie să-i spun Mae. Mama m-a privit lung,iar lacrimile miî ardeau gâtul. — E numa’un nume,a spus Mama,da’când îmiziciMama înseamnă preamulte.Strigămă- Mae io io săvin la felde epeder ca atunci când îmi ziceaiMama.La fel i cu Papa – spune-i George.tim căpentru tine e apa,Pda’cona ’uMarshal nu vede lucrurile a a. Când am reu tisă vorbesc,am promis că a a oivface. Pe măsură ce iarna se apropia,viaa devenea totmaigrea. Marshal continua să bea la prânzi eu nu maiaveam curajsă mă duc al bucătărie să o vădpe Bele. Aproape întotdeauna când era beat,Marshalîiamintea de WilStephens.Ruptura finală dintreeis-a petrecutla începutul lui decembrie,în ziua când se tăiau porci. Wil le promisese servitorilor ni et carne proaspătă de porc iceva rachiu când aveau să termine treaba. Marshal a obiectat, acest lucru părându-i-seexagerat, iar Wil a spus că servitorii nu numai că a eptaut cu nerăbdare a aceva,dar chiar meritau. Marshal a spus săacela era un alt exemplu că exagera i nu conducea bine

ferma. În aceazi, la prânz, Marshal a mâncatoartef pu in ia băutmult.Am încercatsă-llinitesc,darcuvintelemelepăreau să-l enerveze mai tare.De ceîi luam apărarealui Wil Stephens în faa propriului meu so? sentrebaî. Oare miî păsamai mult de WilStephensdecâtdeel? M-am înro ticând l-am auzit, iar asta l-a provocat mai rău. — Aha,decichiarîiplaceWilStephens,nu?mi-astrigat.

Nu i-am răspuns, darnu puteam să ascund faptul că mă înro semi. Îl văzusem pe Wil Stephens numaide două oride când mă întorsesem, ambele dăi când încă lucra pentru Marshal. Prima dată îl văzusem într-o dimineaă,la abia o săptămână după ce enisemv. Îi periam părul domnieiMartha,iar Fanny schimba a ernuturilet.Mă dusesem săridic storurile casălas lumina să intre,când l-am zărit pe Wil ie ndi de la grajduri. Era împreună cu Ben i râdeau amândoi.Ma cuprins o furie cum rar mai sim isem i, când am revenit ângăl domnia Martha, de-abia puteamsă mă abin. Cum îndrăznea săfie atâtde ericit!?f Fany a observat tareas în care eram i sadus să se uite i ea pe fereastră. — E WilStephens cu Ben,a spus pe un ton calm,parcă întrebându-secemă apucase. — PentruDumnezeu,Fanny.Oricinepoatesăvadăasta. — Ţi-aduciaminteceziceaicânderaimică? Nu i-am răspuns, îmi aminteam prea bine. — Mereuziceaic-osătemăriicubăiatu’ăla,arâsFanny. — Eram uncopilprost! — Poatecănuchiaraadeprost.WilStephenseunom bun. — O,Doamne!Chiartrebuiesăvorbim despreeltoatăziua? Fanny, care nu prea era obi nuită să- i ină gura, sa- uitat la mine, darnu a maispus nimic. Peste câteva săptămâni l-am văzut a doua oară pe Wil. Eram totla fereastră ide data aceasta priveamcerul în nuan e de mov, rozalbastrui. Mi sau- înmuiat picioarele când l-am văzut. Avea umeri drepi imergeacaun om sigur pe sine.Se ndreptaî spre bucătărie,unde bănuiam că Bele ifiulluiîla teptau.Mi-am petrecut noapteanutrind sentimente de ură pentru el, dar -mam lini it când am urzit un plan de ăzbunarer.Mi-am jurat că tuncia când mă voi găsifaă în faă cu Wil, voi ine capul sus ivoi privi prin el, ca icum n-ar exista. Dar nu mi sa- ivit această ocazie pentru căel iMarshal sau-

certat ,iîn urma rupturi, Wil a plecat la ferma lui. Eram sigură că nu va urma nimic bun când Marshal a plecat să- iversne rvii pe Wil, care lucraîn curtea bucătăriei, alături de ceide la colibe.S-au certat, iar ucrurilel au scăpat de sub control iMarshal l-a lovit pe Wil, care a căzut. Papa George a interveniti a reu ti cumva săl-convingă pe Marshal că aveausă termine treaba fără el. Papa l-a condus înapoi în casă il-a a ezat lângăfoc,în bibliotecă, cu un pahar de coniac reptdcompanie. doua zidimineaă,Papa a venit la conac cu nite ve ti alarmante.În timpul nopi, Wil Stephens î istrânseselucrurile iplecasela ferma lui aflată în apropiere,luându-i pe Bele i Jamie ipeBen iLucyîmpreunăcucopilor. Revoltat, Marshal a încălecata plecati respora .Eram la fereastră cu Mama când sa- întors,ceva maitârziu. eriful îl însoea, dar ceeace m-a nelini it a fost rezenpa unui alt om călare,alăturide soul meu. Nu era altul decât vechiul lui prieten, Rankin. Eram pe punctul de a pleca de la fereastră,când lui Mama i sa- tăiat respiraia. Am privit din nou spre ei iam văzut un băieelpe a, în faa erifului. Era Jamie,fiul lui Bele.Am urmatsfatul pe care mi l-a datMama i am rămas uc domnia Martha, în timp ce ea ie tiîn grabă săia copilul care plângeade la erif.

A trebuitsă iau cina în compania aceloroameni.Unchiul i Beattie serveau la masă ia trebuit să ascultăm toi treicum povesteaucă au luatcopilul de al mama înnebunită de durere. Marshal pretindea că Wil a încălcat contractul ,i mai mult, Jamie – cel pu in – era proprietatea lui. Văzând cât era de

încântatMarshal, m-am întrebatdacănu cumva plănuie te de mult asta. Când n-am maiputut suporta,am pretins că mă doare capul i m-am retras,cerându-mi scuze.Am ie it din sufragerie,m-am strecurat afară pe u adin spate ami fugit la bucătărie.Mama s-a încruntat când m-a văzut. Sukey ăteastpe obăncuă -il inea în brae pe Jamie.Copilul dormea cu degetul în gură,atât de

epuizat după chinul prin care trecuse, ncâtî u-nl trezea nici propriul sughi zgomotos. — Cepotsăfac?am întrebat-opeMama. — Celmaibine-arfisăteduciînapoi,mi-aspusea. — Trebuiesăpotsăfiudeajutorcumva. Mama nu tia cea uteap săac,fdar, spre u urarea mea,mi-a spus căîi trimisesevorbă lui Bele căJamie eraîn siguran ă. I-am spus căbănuiam căMarshal plănuise otult pentru căcuno tea legea. — Wilo să se ocupe de asta în curând,am spus ca să ne lini esct ep amândouă. Sigur n-o să-i deavoie uil Marshal să-i ia fiul. Mama m-a privit tăios. — Ce-aizis? — WilStephens.Dacă îlcunosc măcar un pic,o să lupte pentrucopilul lui. Ochi i sau- îngustat. — Cevreisăzici?A întrebatîncruntându-se iprivindu-măde parcănu-i veneasăcreadă. Adicăte gânde itcă… S-a oprit brusc când Marshal a apărut în u ă. A venit directla minei m-a apucatde bra. — Aha,azis,vădcă i-airevenit. A privitspreSukey iJamie,careîncădormea,apois-auitatla Mama: — Ceprostiîimaispuneaisoieimele? Mama -ia plecatcapul, dar amavut timp săi-citesc eamat în prvire. — Cona u’Marshal,aspusea,ionuma’prostivorbesc. Marshalmi-a sucit braul câtsă mă doară,apoim-a trasdupă elafară din bucătărie.S-a întorscătre Mama: — O săvândpeoricinevorbe tedesprea acevalaconac. Braul îmi ardea. — Marshal,mădoare!am spus,încercândsămăeliberez. M-am uitat al Mama căutând ajutor, dar î i inea privirea coborâtă i, pentru prima dată,mi-am dat eamas cât rae de

neputincioasă. Nu trecuseră decâtcâteva luni de când ne căsătorisem ideja aveam probleme.Încercamcu disperare săschimb lucrurile,a a că mi-am dublat orturileef de a stabili o relaie maibună cu Marshal. Când eram cu soul meu, ăreap să nu mă mai intereseze nimic în afară de el. Nu mai vorbeam deschis cu nimeni, a teptam doarsă apară câte o ipăcl când puteam să mai aflu vreonoutate sau săîi ajut cu ceva.Dintre oti, Beattie miî era ceamai apropiată; eaîmi în elegeacelmai bine dilema pentru că era martoră la totîn fiecare zi, în sufragerie.Fanny se cupao mai mult de domnia Martha ,ichiardacătiam că iîpăsade mine,a păstrat mereudistan a între noi. Jamierămăseselabucătărie,iariubitameaSukeyeramaitot timpul aco,lsăaibă grijă de el.Nu aveam curajsămă duc săîi văd,dardupăpu in timpam aflatcătoierau îngrijorai.Beattie mi-a mărturisit că Jamie fusese mereu neobinuit de ata atde Bele. Acum, spunea ea,fără mama lui, era din ce în ce mai retras. Când Marshal m-a anun at ăc Wil Stephens îi intentase proces,încercând să ia copilul înapoi, m-am prefăcut că nu mă interesează.În sinea mea mă emeamtcă arshaMlcuno tea estuld de bine legea, încât să întoarcă lucrurile în favoarea sa. Puteam doar să-mi închipui cât de disperată trebuia săfie Bele.A fivrut s-olini esc,t să-i trimit vorbă cătotul avea săse rezolve, dariam t căsituaia era încordată ,icu siguran ă, nu eram persona care săîncerce-l săconvingăpe Marshal să-i redeacopilul. Nu m-a surprins căRankin a devenit din nou supraveghetor. Când Marshalera de afă,aproape cămi- zâmbea.Darcând eram

doar noidoi, mi-a arătat foarte clar cămă considera neînsemnată. L-am încurajat peMarshal sămi- povestească despre fermă, despre planurile pe care le iăcusef.Într-o zimi-a spus căRankin se hotărâse să renun e la rotaia culturilor, o metodă pe care o folosise Wil, isă cultive din nou numaitutun. Vrând să par interesată, am făcut gre eala săl- ntrebî dacănu î i ăceaf probleme căo singură cultură ar puteasărăcisoul. Marshal sa-

înfuriat bruscm-aiacuzatcăîi luam apărarealui Wil Stephens. Nu era prima dată când observam că Marshal era gelos i începusem să mă întrebdacănu cumva,la Wiliamsburg,ghicise ce msieampentru Wil. L-am asiguratpe Marshal căîl iubeam numaipe el, dara pus capătconversaieispunându-mi sămi- văd de treburile casei isă las afacerile în seama lui. tind că n-aveam de ales, am fost deacord. După aceea,am vorbit cu Marshal numai despre ucruril vesee lipsitei de mportani ă. Domniei Martha i se dădeaudozele de laudanum la timp i deja programul ei devenise rutină. Ceea ce pentru mine era plictisitor, pentru ea însemna echilibru. Mama o încuraja să meargă i, chiar acădobosea repede,cu timpul a devenit mai sigură pe picioare. Mama,Fany i Sukey aveau grijă de ea,iar ue căpătasem obiceiul să o vizitez dimineaa devreme i dupăamiaza-. mA continuat să-i citesc,cândi nu făceamasta, stăteam lângăea i brodam. Domnia Martha reîncepuse să vorbească, uneori formula chiar fraze întregi, de i un avea mare legătură cu realitatea. Eu continuam să fiu Isabele în ochi eireu eam iîn continuare celmai bine soinil esct ndcâdevenaagitată. Eram acasă de câteva luni când medicul a venit s-o vadă pe domnia Martha. Mi-l aminteam pe doctorul Mense din ani copilăriei; tot elîl îngrjisepe Căpitan când seîmbolnăvise ipe domnia Martha înainte să lecămpla Wiliamsburg.De când nu-l maivăzusem, părul îi devenise lba cazăpada.Nu iam putut cti pe chip dacăi-amintea de mine saudacănu era de acord cu noul meu statut. După ce a examinatpacienta,mi s-a adresat numaimie, de i erau de faă Mamai MaeiFanny:

— Continuăsăprocedezica ipânăacum. Pentru căera aproape ora cinei, l-am invitat pe doctorul Mense săni se lăturea al masă, iar ela acceptat bucuros. Când a venit i Marshal, chiar dacăera surprins săvadă că aveamun oaspete, nu a părut nemulumit. În timpul cinei, doctorul Mense i-a descris lui Marshal stareaîn care se fla mama lui. Chiar acăd Marshal nu o vzitaseniciodată de când ne întorseserăm, lăsa

impresia căse mplicai iera la curent cu stareadomnieiMartha. I-a mulumit doctorlui ii-a spus că tot eritulm pentru starea maibună a domniei Martha îmi reveneamie.M-a privit în timp cespunea asta,darnu maiputeamsă ufi sigură că eincers.

CAPITOLUL PATRUZECI Bele Marshal iat foarte bine ceface când mi-a luat băiatul. Nu-i nimic mairău pe umel decâtsă iseia uneimame copilul. WilStephenszicecăosăfacătotcepoatesă-laducăînapoipe Jamie.Mi-azis: — Orice-arfi,Bele,sănu teîntorciacolo.Astaa teaptă.Dacă e itpe proprietatealui Marshal, nu te pot proteja caaici. Minteami-a statîn loc ed atunci. Nu potsă mă gândesc decât la Jamie urlând. De două zile i două nopi nu fac nimic, nu plâng,nu vorbesc. Când a venit Ben, mi-a zis: — Bele,nu-ifăgriji.MamaaregrijădeJamie, ti. M-am uitat al el i nu i-am zis nimic,fiindcă dacăi-a fi răspuns,i-a fispus: — Ce titu?Tu aicopităilângă tine!Poatevreisă-idailui Marshal pe vreunul dintre aităi ia asă mi-l dea înapoipe Jamie? Darnu i-am spus nimic,doarsă lecep. ApoiavenitLucy.Eraprimadatăcăvenealamine-nbucătărie. — Bele,azisea, tiucănoidouă-lîmpărim păBen,tragem dă elîn toate pările.Da’ aicea, la Wil Stephens,tre’săfacemcumva să enn-elegem. tiu censeamnă- Jamie pentru tine. i mie,dacămi ieibăiei, e ca icum mi-ai lua viaa. Am venit să-i spun că acu’ suntem deaceea- iparte. Lucy e grasă,la fel ca Mama, i când m-a luatîn brae am început să plâng. Am plâns pentru Jamie. După aia am plâns după Mama i Papa.Am plâns după bucătăria mea i pânăi

dupăCăpitan. — S-adustotul,am zis,totuls-adus. — Nu,mi-a zis Lucy.Jamie e aci. ila fel iMama iPapa. Doar că-s de parteaailaltă a păduri. Tre’să-i revi, Bele. Jamie o săvină înapoi sigur icând o fi, tre’săfii puternică. Când sa- întunecat, Ben a venit din nou. A zis că l-a trimis Lucy. I-a zis că am nevoie de el. Poate că am judecat-o gre tipe Lucy toi ani ă iat. Totîn searaaiaavenit iPapa.A alergat icândaajunsgâfâia ia trebuit săse aezenainteî săpoată săvorbească.Beni-a zis: — Papa,cândmaiaive ti,poatecartrebuisă-ltrimiipăEddy a lu’ Ida. tie drumu’ idacă-l prind, it că- i ine gura. — Vreisăzicică-spreabătrânsămaivinpân-aci?azisPapa. — Vreau săzic… păida,cre’căaiavreu săzic,c-aiînceputsămbătrâne ti, i-a spus Ben. Auînceputsărâdă,caniteprietenivechi.Papaazis: — Bele,Jamieebine.Au toigrijă deel.Beatties-a mutatla bucătărieacu’ iSukey iJamiestaucuea. Apois-auitatînjos,lamâini iazis: — Da’s-a-ntors Rankin.La colibe încearcă toisă-ifacă pă plac. i niciAbinia nu-i preafercită acolo, la conac.Marshal bea rău de ott. După ce Ppa mi-a zis că amieJ e ineb m-am mailinitit. O să a epttsă văd cum merg lucrurile. i dacăJamie nu se-ntoarce până al urmă,o să ămduc eu săl-iau io săugf cuel. A douazim-am apucatdetreabăcasăpun bucătăriaastape picioare.Ben iLucy ua coliba lorio sămunceascăamândoila câmp. Wil Stephens îiconstruie te o casă mare.Când o ermina,t

poate o săl- întreb dacăLucypoate să muncească la conac,cu mine. Am muncitmult,dardupăosăptămânăn-am maiputut imam dus sămi- văd băiatul. Am mers nî susul pârâului, am trecut pe lângă colibe i am rămas ascunsă în pădure. i l-am văzut, copilul meu de patruani, care săteaafară, în faa bucătăriei ise uita nî toate pările de parcă o căuta pe mămica uil. M-am mu cat

de mână ca să nu încep să „strigJamie,Jamie,suntaici“, dar chiar atuncia ie tiSukeyi-a iadus cevasăbea. S-a jucat un pic cu el, apoil-am văzut pe Marshal la grajduri. Sukeyl-a văzut i ea il-a dus epeder pe Jamie nî bucătărie,apoia închis u a. Pe drumul înapoispre casă,abia puteam să merg de aret ce plângeam. Dar apoimi-am amintit ceva. tiu unde ine Papa arma, la grajduri, i iut iunde e cheia. M-am lini it. Dacă Marshalîi faceevac băiatului meu, BUM! E un om mort.

CAPITOLUL PATRUZECI IUNU Lavinia Îmi asum întreagaresponsabilitate pentru legătura care sa-înfiripat între domnia Martha ifiul lui Bele.Am fostde acord în ziua când Sukey -ma întrebatdacăputea săl-aducă la conac cu ea.Mi-a propus săl-lase să se joace în salona ul albastru cât timp eu cu ea ne ocupamde tăpânăs. Era luna august, în 1802. Eram căsătorită de maipu in de un an, dar ue iMama bănuiam deja căeram gravidă.Ceilali erau ocupai cu culesul, în livadă, iar eu îmi petreceamai mult timp îngrijind-o pe domnia Martha,a a că am cerut să mă ajute Sukey. De când mă ntorsesem,î pe ae mă bazam cel maimult. Era singura care mă iubeala felcaînainte.Oricât am încercat, n-am reu ti sămai fiu prietenă cu Fanny Beattiei al felcum fusesem. Eram în continuare deschisă cu ele,dar păstrau distana.Am încercatsă el arăt într-o mulime de elurif că un mă schimbasem, căle consideram egale cumine,dar era clar că, de al întoarcerea

mea, mă vedeauîntr-o lumină diferită. Eram teribil de singură i atât de recunoscătoare pentru prietenia lui Sukey, încâtăceamf totce uteampsomulumesc.Iar aeîmi era mereucredincioasă. — Domnia Abinia,e a a de trist,mi-a spus Sukey despre Jamie,cu ochieimari,plinide tristee.Când vin io aici,el rămâne acolo stă,nui face imican. — Atunciadu-l ipeel,i-am spusluiSukey.Îiaducem câteva

jucări din camera copilor ca să aibă ce face în salona ul albastru. Trecuserăaproapenouălunidecândîlluaserădelângămama lui iBeattiei Mama erau foarte ngrijorate,îpentru căera din ce în cemai retras.Vorbeafoarte pu in iceeacele întrista celmai mult era cărefuza riceo ângâierem din parteafamiliei. — Credecă noisuntem devină,că-l inem departede mama lui, a spus Beattie. WilStephensnu reu isesăi-lredealuiBelepecalelegală,iar Marshal era triumfător în ziua când a câigatt posesia. Am făcutoîncercaresă vorbesccu Marshaldespreeliberarea lui Jamie. eacRia lui violentă m-a făcut săîn eleg că orice intervenie deameaera nu numai inutilă, ciar fi ututp chiar să atragă atenia asupra copilului pe care Marshal, de obicei, nici nu-l băgan îseamă. Deja îmi cuno eamtlocul casoie alui Marshal. Aflasem ieu ceea ce amiliaf mea iuset intotdeauna:d era bine sămă prefac că nu tiu nimic. Am învăat ăs nu reacionez, să nu-mi exprim părerea,cisăzâmbescisăarăt căsunt întotdeauna de acord cu ideile uil Marshal. Am învăatsămă păzescsănui mai vorbesc niciodată despre ceea cemt. si Când am fost de acord ca Jamie săvină la conac,nu m-am gândit la Marshal. Nu- ivizita niciodată mama ise venturaa la etajnumainoaptea,din ce în ce mairar, când venea în camera mea. Chiar din prima zi, domnia Martha l-a sim it peJamie în camera alăturată. În săptămânile de dinainte hotărâsem a împreună cu Mama săi- mic orăm dozele de audauml. Urmarea fostcă, de idevenise aim lucidă imai puternică, era mai agitată i nelinitită. În dimineaa aceea,înainte ca eusau Sukeyăsne dăm seama ce aveade gând săfacă,domnia Martha sa- ridicatde pe scaun ia intrat în salona ul albastru. Sa oprit când l-a văzut pe Jamie, apoi sa- apropiat încetde el. A privit lung spre copilul care arăta de parcă ar fi fost hiarc al i,e apoisa- aplecat să ajungă la

înălimealui. — O vreaupămămicamea,aimploratel. — Da,i-arăspunsea,iarelis-aabandonatînbrae. În zilele care au urmat, domnia Martha a început să- ipetreacăore nî ri jucându-se cucopilul ia devenit mult mailinitită.Am adus din pod multe dintre jucărilecarefuseserăîncameracopilor i,dinpat,soacrameaîl încuraja pe băiat să aducă soldăei isă sejoacelângă ea. A a cum făcuse i cu Sukey, domnia Martha îi citea ipe el nu-l deranja când repeta la nesfâr ti aceal iversuri.Era evident căse sim eaîn sigurană cu ea inevoia amândurora de afeciune i-a făcut sădevină de nedespărit. Pe al sfâr tuli toamnei, ajunseseră atâtde apropiai, încâtdomnia Martha a cerut să fie adus un pătu din camera copiilor, iar Jamie a început sădoarmă în salona ul albastru. Pe Mama o nelini eatlegătura lor, dar rae mulumită căJamie reîncepuse să mănâncei să doarmă.Nu maiplângea că voia săi vadămama i părea că o a ceptase pe domnia Martha ca înlocuitor; probabil căeaîl ajuta sătreacăpeste ceeacepercepea ca un abandon din partea lui Bele. i domnia Martha era mai coerntă imaimulumită ca oricând. Eu iSukey elam- în eles at amentul reciproc maibine decât toi ceilali. O iubeam pe Sukeycape copilul meu i iut că iea sim ea celaa ilucru pentru mine. Mă odihneampe patcând Marshal ia făcut o vzită neaeptată mameilui. Nicipână în ziua de azi nu iut de ce avenit. Probabil căveneala mine a ivăzut cevacare -la atras nî dormitorul ei. I-am auzit vocea iam luat-o al fugă spre camera domnieiMartha.

Am găsit-opeSukey,înspăimântată,în salona ulalbastru iam trimiso- al bucătărie după Mama. — Ce-icu nebunia asta? a întrebatMarshal,holbându-se la Jamiecaredormeapepat,lângămamalui. — t,aspusdomniaMartha. Marshal a făcut un pas nainte,îca icum ar fi intenionat săia copilul de lângă ea.Jamie sa- treziti sa- agăat de domnia

Martha. — Domnule!aspusea.Lasă-neînpace! — Mamă,a ipatMarshal.E copiluluneiciori! — E almeu!aspusea. M-am apropiatde Marshal ii-am atins braul. — Las-oînpace,Marshal.N-osupăra,terog. S-a întors către mine cubraul ridicat im-am ferit, speriată. — Marshal!am ipat. S-a oprit isa- uitat în jurul lui, ca icum nu i-ar fivenit să creadă.Când a ie it din cameră l-am urmat, dar un mi-a dat atenie.În sera aceeanu sa- întors acasăla cină. Trecuserăcâtevaluni ide-acum eram sigurăcăsuntgravidă. Marshal era totnervosdouaa zi, la cină, dar înainte săaibă timp să -i nceapăî tirada, -ami spus despre sarcină. Areacionat imediat. A devenit tandruîntr-o clipă. Aveam nevoie de ceva? Trebuia să mise aducă ceva de la Wiliamsburg? Nu mă a teptam la o asemenea reacie i,spre u urarea mea,am terminat ed mâncat nî linite, făcându-ne planuri pentru copil. Cât mă bucuram că după aflarea ve ti Marshalpărea să uitatfide Jamiei domnia Martha. După ce am făcut anun ul – i trebuie să spun că nu mi-a părut deloc ăur – Marshalnu a maivenit deloc nîcamera mea. Apoicevas-aschimbat.Parcăpluteaîn aer.Seîntâmplaseceva ce nu în elegeam. Toi aimeideveniseră mult mairezervai i retra i. Mama Mae se schimbase cel mai mult. Era mereu neatentă i se upăras repede. Nu maivorbea deschis cum făcea înainte, dei a spus că Jamie trebuia luat repede de lângă domnia Martha.M-am pripit in-am ascultato,spunând că cei

doiar rebuit lăsai să sebucure de alinarea pe care o găserăi. Mama a cedat, iar euam încercatsăi-fac pe plac nî alte moduri. Beattie nu maivenea de al bucătărie.Când am cerut să nă,vi Mama a spuscă era prea ocupată. Numai Sukey a rămas neschimbată,a acă ma inut-o ângăl mine.M-am folosit de scuza căeram însărcinată casăo am mereu alături ,i în curând, am adus ceălalt pat din camera copilor l-ami pus într-un colal

dormitorului meu. Fany era maidistantă ca oricând a a că, auzind căceruse ermisiuneapsăse mărite cuEddy, fiul lui Ida, m-am grăbit so- ajut. Ca sămifacăpe plac,Marshal a fostde acord să se facănunta pentru Fany i chiar omică petrecere. Evenimentul era planificatpentru ziua de Crăciun imi-a făcut plăcere săîl organizez. De apt,f pe măsură ce mi se ngroî atalia, Marshal deveneatot mai afectuos. Spre uurarea mea,nu a maiadus vorba despre Jamiei nici nu i-a maivizitatmama.De i continua să bea mult, nu se mai purta rău cu mine, iaratmosfera la masa ed prânz era mult mai calmă.Am început să sper ăcnu era totul pierdut, că nou-născtul ar puteasăsalveze căsnicia noastră greuîncercată. Dargre eam. Izolându-mă,nu putusem să aflu că se ntâmplaî ceva ce,oricum, n-a fiputut împiedica. A acum spuneam,pluteaînaer,dareunuîn elegeam. În ajunul Crăciunului, sim indu-mă singură ivrând so- văd pe Beattie,m-am gândit că a fi putut să încerc să fac o vzită la bucătărie. Dacă mă întreba, puteam să-i spun lui Marshal adevărul: voiam să iut dacăBeattie aveanevoie de ajutor la gătit pentru nunta uil Fany. Papa tăia lemne nî spatele bucătăriei im-am bucuratatâtde mult săl-văd, că m-am oprit un minut să umescgl cuel.Stiva de lemne era foarte naltăî il-am întrebat ce veaade gând săfacăcu atâtea. A lovit cu toporul ia spart un bu ean,t apoi -ia erst ochi cu dosul palmeiînainte sămă privească.Mi-am datseama imediat că lânsesep. — Papa,am spus,ces-aîntâmplat? — Nimica,puiule,aspus,pregătindunaltbu tean.Am muncit din greu imia intrat transpiraia-n ochi. Ne indt ce săspun, m-am apropiat de el ii-am atins braul. — Papa? — Abinia,a spus el,privind în jur.Arfi bine să te-ntorcila conac. Jignită,darhotărâtă să fac cum voiam eu,mi-am continuat

drumul spre bucătărie.Mirosul plăcut de plăcinte imirodeni nu se potrivea deloc cu atmosfera încărcată. ândC am intrat, am auzit conversaia lui Beattie cuMama. — Nuplânge,Mama. Beattie îipuseserabul pe umeri lui Mama. — Nu mă mailuptcu el,acu’nu maidă în mine.Nu-iaa de rău. Hai, Mama,nu maiplânge. — Cine dă în tine? Am spus maitare decât inten ionasem, făcându-le pe amândouă săresarăt. Mama -ia erstchi,o iar Beattie sa-întors ângălfoc. — Nimeni,arăspunsBeattie.Nudănimeniînmine. — Darte-am auzit… — DomniaAbinia,cum zice iBeattie,toate-sbune. i-apoi,ce căutai aci? — Am venitsăajut,am spuscuglastemător. — tiicăcona u’Marshalnu vreasăveniiaci,aspusMama. Acu’maibinevă-ntoarcei. Cuvintele eim-au durut atâtde tare,căm-am întors,trecând pe ângălPapa, care ăiat în continuare emnel. M-am dus direct nî camera domniei Martha,unde Unchiul făcuse nu foczdravăn, iar SukeyJamie m-au invitat săjoccări cu ei. Leam- mulumit iam refuzat, a ezându-mă săi-privesc. Darnu la eimă gândeam. Oare Rankin îi făceaurău lui Beattie? i, mairău, dacăelera,cum puteamsăl-opresc? -Mam gândit să apelezla Marshal, darceva miî spunea cănu e o deei unăb. Nunta lui Fany a fost un adevărateveniment. Seara au făcut un foc ed abărăt în curtea ucătărieib iau pus mâncare pe mese

lungi, de lemn. Find în ultima lună de sarcină,mi sa- părut nepotrivit să mă arăt, a a cănu am fostprezentă când Marshal a oficiatceremonia scurtă.Totu ,i hotărându-mă căstătusem prea mult izolată în ultimul timp, am ie tisă privescpetrecereadintrun loc scunsa ntreî copaci. Nu mă a eptamt să iîvădpe Ben ipe Lucy, care veniseră de al ferma lui Wil. Când m-au văzut iei, sau- apropiat.

— Cândosăna ti?m-aîntrebatLucy,timidă. — Maiam olună,i-am spus. — Păsăricaaiamicăosăaibăun copil,aspusBen scuturând din cap, de parcă un-i venea săeadăcr. M-am emoionatcând mi-a folosit numele de alint. — Nu maiechiara ademică,am spus,bătându-măpeburtă. Iar enB a părut ru nati. Ce acef eBle? ma întrebatcasăschimb subiectul. — Îiedordebăiatu’ei,aspusBen, idefamiliaei.Da’cona u’ Wilebuncuea. — Beleareocasăfrumoasăca asta,a spusLucy,arătând cu degetul. Când neam- îndreptat oti privirea spre bucătărie,am văzut-o pe Beattie alergând de colocolo- cu treabă iLucy sa- dus so-ajute.Ben a rămas ângăl mine. — N-aterminatWildeconstruit casa?m aîntrebat. — Încănu,da’dejapoa’săstea-nea,aspusBen. — iBele nu stă deja cu elacolo? am întrebatpe un ton glacial, fărăsă inten ionez. Bena ăcutf ochi mari: — Cetotzici,Abinia? — Păidecesănu steaîn aceea icasă,oricum toatălumea tie că au un copil împreună… Ben a prvit în jur, nelini it: — Da’nu Wile tatălcopilului,Abinia,mi-a spus în oaptă. Sunt sigur că iait una ca staa.

Credcă m-am clătinat. Benm-a a ezatpe o iatrăp. — Ţi-oaducpăMama,aspus. — Nu,Ben,nu pleca,am protestat,darela fugit i,curând, Mama a enitv în grabă. — Haide,puiule,haiînapoilaconaccu mine.Cona u’Marshal crede căe itîn casă. Dareu m-am încăpăânat.

— Nu poate să mă vadă nimeni,i-am spus luiMama ii-am promis că aveam să mă ntorcî în curând să mă odihnesc. Dar maiîntâivoiam să mă uit la ei cum dansează;aveam nevoie să vădoameni care seimts bine. — Lu’cona u’Marshaln-aresă-iplacăunacaasta. — Nutrebuiesăafle,am spus. Mama a privit agitată înapoispre bucătărie. — Măducs-oajutpăBeattiecu mâncarea,da’măîntorcdupă tine,mi-a spus nainteî so-ia la fugăînapoi. Cuvintele uil Benmi sau- întors nî minte când mă uitam la toi cum dansează.N-avea sens.Era posbil să nu fie Wil tatăllui Jamie? iatuncicineera? Ida avenit la minei mi-am datseama că orimisesetMama. — Ida!am spusbucuroasă. N-o maivăzusem dinainte săplec alWiliamsburg. Mi-a zâmbit călduros: — Mi-au zis că tu te-aiocupatdă nunta lu’Eddy almeu cu Fanny. I-am făcut locsăse aeze lângămine pe piatra mare iplată. Eram ocată de câtîmbătrânise de când o văzusem ultima oară. Aveapărulalb iumericăzu i.Cânds-aîntinssămămângâiepe burtaumflată,i-am prinsmânaneagră inoduroasăîntr-amea. — Ida,am optit,trebuiesă-mispuiceva. Ma privit cu îngrijorare. — Ida.CineetatălcopiluluiluiBele?CineetatălluiJamie? Ida sa- uitatîn jur imi-am datseama că sesiguraa că un ne ascultă nimeni, a a că am fost sigură că avea sămi- spună adevărul. Mi-a vorbit în oaptă, la ureche: — Cona u’Marshal. tiu sigur fin’că pă vremea aia Rankin încă maifăceacopi cu mine ielmi-a spus.Da’să nu zicila nimeni. Mă omoară dacă află-am spusc ceva. Ida n-a maispus nimic.Am rămas colo,atăcute,în timp ce ue încercam săîn elegvorbele ei, caremi- întorceau stomacul pe dos. Marshalcu Bele! Cum se ntâmplaseîuna ca sta? redeamCcă o ura pe Bele. Apoim-am gândit câtsemăna Jamie cuMarshal.

Cum de umin dădusem seama de ceva atâtde bătorla ochi? Am redevenitatentelafoculdetabărăcândam auzitstrigătele iaplauzele pricinuite de dansul lui Papa George cuMama Mae. Pe margine,Rankin stătea sprijinit deun copac cu o sticlă de coniac în mină.Mi-am plimbat pivirea i, când mă uitam la bucătărie,am văzutopeBeattieie ind i tergându-ifrunteacu orul. Văzând-o,mi-am amintit de prietenia noastră ide câtă încredere aveam în ea. Trebuia să vorbesc cu cineva despre adevărul dureros ep care ocmaitîl aflasem i tiam că mă puteam confesalui Beattie.Tocmai voiam să mă întorc către Ida isoîntrebdacăputeasă otrimită pe Beattie al mine,când l-am văzut pe Marshalie ind din umbra bucătăriei.Sa dus al u ănu imi-a venitsă cred când am văzutcă o salută pe Beattie.A zâmbit ovăielnic,dar mediati l-a luat de mină iau intrat amândoiîn bucătărie,iarMarshalaînchisu aînurmalor.Astanu puteasă însemne decâtun lucru. Idaa observatcă văzusem, darnu ne-am spus nimic. Când mam ridicat, cu greu, sa- ridicatiIda .A mers lângă mine pe drumul către conac.A urcatscările împreună cu mine i m-a ajutatsă mă schimb în căma a ed noapte, apoisă mă bag nîpat. Îi eram recunoscătoare pentru că, după tragedile pe care el răise,t iat cănu e nevoie de cuvinte.

CAPITOLUL PATRUZECI IDOI Bele Când Papaa veniti mi-a spus că Jamie stă la conaccu domnia Martha,am făcut a a ed urât, că Ben s-a dus s-o aducă pe Lucy. M-am gândit în fiecare zicăo sămi se ntoarcăîbăiatul. Daracum iut că -no săl-maivădniciodată. Papa mi-a zis: — Bele,Bele,lu’Jamiei-ebine-acolo.A-nceputsămănânce i are ucărij frumoase. Domnia Martha e aret bună cuel. — Nu!Nu!

Nu maiputeam să respir, mă sufocam. Nu mă gindeamdecâtcă Jamieeralaconac iMarshalaveasăpunăminapeel. Când a venit Lucy, m-a uatlde ângăl apaP m-ia dus afară. — Haide, mi-a zis, forându-mă să fac câiva pa i. Tre’să respiri. — Nu!Nu!am spus eu.Nu vreau să stea la conac!Domnia Martha e ebunăn o isămi- înnebunească copilul. — Tre’sărespiri,aspusLucy.Tacidingură irespiră. — Lucy!L-auduslaconac!am spuseu. — Mergi,aspusLucy. — Măducsăiaupu ca,am zis.Măducsă-miiaubăiatul. Am încercat să mă smucesc de lângă ea,dar nu mi-a dat drumul. — Bele! Tre’să te linite ti. Papa te-a teaptă. Tre’să să-ntoarcă.ti cădacădă Rankin dă ela-ncurcat-o. — Darl-auduspeJamielaconac! — Bele!N-arerosts-o itotaa. Papa n-o să plecenapoiî până nu te potole i.tTre’săte gânde it la el… cum a avut elcurajsă vină pân-acisăi- spună ce acef copilu’. tiam căare dreptate Lucy, a acăam încercatsămă lini esct. M-am uitat la lună. Am tras aerîn piept, apoil-am dat afară. Am inut-o otta a ânăp m-am maicalmat. — Ţi-atrecut?m-aîntrebatLucy. Am datdincapcăda.Cândam intrat,Papastăteajos inu s-a uitat la mine. — Mi-atrecut,Papa,i-am zis.M-am speriattarepentru băiatul meu.

— Jamiealtăuebine,Bele. — Ce-ai?l-am întrebat. — Marshal i-aluat-opăBeattie,aspusel. A lăsatcapulîn jos iaînceputsă plângă.Niciodată,în viaa mea,nu l-am văzut pe Papa plângând. Eu, Ben i Lucy ne uitam unul la altul, a eptândt săspună cinevaceva.Bensa- ridicat ia-nceput să umble de colocolo-.Eu m-am dus la Papai l-am

înconjurat cu braul. El -ia scos cârpa pe care -io pune Mama în buzunar i iasuflatnasul. — Nupo’săfacnimicapentrufetiamea,aspusel. — Chiarcănupoi,Papa,i-am zis. — Dăand?aîntrebatBen. Parcă un era voceaui. l — Dăcevatimp,aspusPapa.Cam dăcând i-azisAbiniacă-i gravidă. La început a fostgreu rău pentruBeattie,da’acu’ zice ăci mai u or.O iti, nu săplângeeadă nimica.Ba chiar nea- zis mie lu’Mamai căo săfacăla un felsăne folosimi dă treaba asta. Marshal săduce aleaaproapen- fiecare noapte vorbei te cuea. Beattie icez căcelpu in a amai află ce să-ntâmplă p-acolo. — Poatec-os-olase-npacecândna teLavinia?am spuseu. Nu mi-a răspuns nimeni. Adouaziam vorbitcuWilStephens,i-am spuscăJamieerala conac.Wil a zis căo săseîntoarcăla tribunal io săîncercein nou săl-aducă ep Jamie aici, cumine. — Airăbdare,Bele,mi-aspusel. — Wil. — Da? — Trebuiesă-imaizicceva. — Ce? — Ben avorbitcu LavinialanuntaluiFanny.I-aspuscăeaa crezut mereucătu e ittatăl lui Jamie. — Ce?! — Lavinian-a tiutcăeMarshal.Nu i-am povestitniciodatăce sa- întâmplatîn noapteaaia. Când erau la Wiliamsburg,Marshal i-a zis că tu e ti tatăl.

— O,Doamne! — Mama zicecă într-un felLavinia e ca un copil.Nu în elege mereu ce sentâmplăî. S-a întors aici ivreasăfie otult caînainte. De parcă n-ar fi tiut că dacăse mărită cu Marshal trebuie să trăiascăîn lumealui. Mama încearcă so- ajute să priceapă, dar, aumc ispune Mama,uneori trebuie să răimt ca ăs nvăîăm. Am totvorbit,darcând m-am uitatla WilStephenspărea că

nici nu mă auzea.Am rămas alu ă când a plecat. M-am uitat cum se duce ncetî spre casauilcea nouă im-am gândit că e a a de mare pentru un bărbat care răiet te singur în ea.

CAPITOLUL PATRUZECI ITREI Lavinia Am statîn pattimp de două zile,cu febră ifără poftă de mâncare.Marshal era îngrijorat ,icând a vrut sămă ia de mină, mi-am retraso,-dezgustată.Mama mă îngrijea în tăcer,dar a treia zi, când am refuzat din nou să mănânc, a încuiat ua dormitorlui i -ia tras un scaun lângăpatul meu. — Idami-aziscăaiaflatcâteceva,aspusMama,aezându-se mai bine ca săă poatăm priviîn ochi. M-am întors. — Idaazis… Idaaziscăl-aivăzutpeMarshalcânds-adusla Beattie,a spus Mama nî oaptă. Mi-am datseama câtde greuîi era să vorbească,darnu mi-am întors afa de al pere.t — Idazicecăaiaflat idespreJamie?a optit. Mam întors spre ea. — MultemaiziceIda,am explodat. Mama alăsatcapul în jos. — Îmiparerău,Mama. — Tareegreaviaaastauneori,aspusMama. Mama—Darcum…mi-a cândafost…ăcutfsemn săcuBele?act. — Nu maivorbim despreasta.S-aîntâmplat igata,acu’tre’să uii. Dacă- idă seama că i,t n-o săaibă pacepână n-o săafle cinei-a spus dupăi aia it bine ce-o săfacă. — DarBeattie,Mama.Cum poateBeattiesăfiecu. — Crezică Beattie vrea asta? mi-a optitMama.Crezică ea vreasăfiecuel? — I-am văzutlabucătărie!am spus.Nicimăcarn-aîncercatsă-

refuze. — Abinia!Tu vezilucrurilecu ochităi,nicimăcarnu încercisă le vezicu ai lu’ Beattie. ti căea n-are dreptu’ săzică nu! După ce pleacăcona ’Marshaul, o să i-o aduc pă Beattie.Să vezi singură ce -sentâmplă când zicenu. Îi tremura bărbia isechinuia să- ireină lacrmile.S-a ridicat isa- dus săseuite pe ereastrăf. N-am îndrăznit să spun nimic pentru o vreme. — Îmiparerău,Mama,am spuspânălaurmă,nu trebuies-o aduciaici. tiu căai dreptate. — Egreu,aspusMama tergându-ilacrimile.Etaregreu. M-am uitatpe eamg pe ângăl Mama amivăzut că ncepuseî să ningă.M-am uitatla focul din cămin i mi-am adus aminte de Papa George ăindt lemne nî spatele bucătăriei.Acum îmi dădeam seama ce rae cuelîn ziua aceea. — Mama,am spusînsoaptă,potsăajutcumva? Mama sa- întors sa-i a ezatînapoipe scaunul de ângălpatul meu. i-a suflatnasul im-a uatlde mină. — Uneorinu putem decâtsă nerugăm la Domnu’,a spusea. Să spunem:„Doamne, noi nu tim multe i avem nevoie dă ajutor“. i-a pus mâna pe burta mea mensăi a icotinuat: — „ i nu uităm să-i mulumim pentru fericrile pă care ni le-aduci, Doamne“. Haide,copilă, acu’ tre’sămănânci idupă aia să te ridici i săfaci câivapa i. Nu-i facebine la copil toată agitaia asta,a maiadăugatcuglas lândb. Peste o lună,la sfârtuli lui ianuarie,Mama iFany m-au ajutatcând am născut-o pe fiica mea,Eleanor. I-am spus Ely de la bun începuti toată lumea o adora. Marshal era foarte încântat ăc devenise tată, iar eu, beată de fercire,făceam eforturidisperate sătrecpeste nedreptăile lui. Sukeynu se lăsadusă de lângă Ely;în timpul nopi inea leagănul chiar lângăpatul ei.Când o hrăneam, Sukey tăteas ângăl mine verifica acăd -ami a ezat cum trebuie capul lui Ely. Mama venea deseorisă o ină în brae isă-icântepână adormea. i

maiera Fainy! Se purta de parcăera chiar copilul ei. De câte oriaveao clipă liberă, veneaso- ină în brae. i Unchiul Jacob se preaola noi de multe ori, pretextând că trebuia să verifice focul. Chiar Papai George a venit săvadă copilul într-o dupăamiază,- după ce Marshal a plecat. Papa a luat-o în brae imi-a umplut sufletul de ercire,fspunând: — Seamănă leitcu Abinia noastră.Până la urmă,văzând că Beattie nu venea,am cerut so- văd. Îmi hrăneam copilul când Mama a adus-o. — Intră,Bea,am spusvăzândcăezită.Hais-ovezi. Beattie nu m-a privit în ochi când i-am întins copilul. — Nu-ia a că-iperfectă? am întrebat,fericită ca oricefemeie abia devenită mamă. — Seamănăleitcutine,aspusea,cuunzâmbettimid. A a era.Fica mea avea acelea iurechiascu ite de spiridu , acela ichip oval iaceeaiculoare aprinsăa părului. Au observat toi asemănarea. i păreacătoi o consideră o victorie. La începutul toamneidin acelan începuserăm săne petrecem timpul la umbra stejarului. Era un peisajidilic.Deseori, după-amiaza târziu, Unchiul Jacob ne pregătea ghergheful pe care coseamcuverturi, iar oinne aduceam scaunele.Apoieu iFany ne apucamsă oasem,c iarSukeystătea pe oturăpă cuEly. Mama ni se lăturaa când aveatimp, dar Beattie pretindeaîntotdeauna că avea prea multă treabă. Domnia Martha era mulumită în camera ei, cu Jamie jucându-seîn linitelângăea.Dozadelaudanum erafoartemică i starea ei se schimbasefoarte mult. Chiar dacămai avea probleme, de cele mai multe ori era lucidă,iar noi en obinuiserăm săl- numească pe Jamie„fiulmeu“. Jamie nu aduceaniciodată vorba de Bele sei ta ase tâta de puternic de domnia Martha,că en ntrebamî dacă -imaiamintea ed viaa lui de inainted. Eu eram mulumită,darMama Mae un. Nu vorbea deschis despre asta, dar amsurprinso- de multe ori privindu-i, iar elulf cum se ncruntaî spunea maimult decâtar fi ututp să

spună cuvintele. Domnia Martha a reacionatciudatcând, la câteva zile după ce am născut, am dus-o pe fiica mea să -i cunoască bunica.Pentru prima dată,mi-am văzut soacra primind un nou-născut în brae iapoidându-l înapoi, conientăt cănu era al ei.Când i-am spus numele copilului, l-a repetat de câtevaori iapoi nu l-a uitat, de i mie continua să-mi spună sabeIle. În cea maimare partea atimpului aveamgrijă de fiica mea,dar când se întâmpla să mă întâlnesc cu Marshal, părea mai mulumit decâtfusese vreodată de la întoarcerea noastră ibea maipu in. Era în continuare preocupatde mine i mă întreba mereu dacă voiam sau aveam nevoie de ceva. Bănuiam că na ereatlui Ely îl mai lini iset ,ide dragul copilului, am încercat săuit adevărul îngrozitorpe care lîaflasem. Dar nu a durat mult. În lunile de după na ereatlui Ely, chiar dacăMarshal nu mi-a făcut vzite nocturne,speram că î iîncetase relaia cu Beattie. Totu i,pela sfâritultoamneiam fostîngrozită când mi-am dat seama că Beattie era însărcinată. eN servea în continuare la masă,împreună cu Unchiul, dar atmosfera devenea din ce nî ce mai apăsătoare.Marshal nu iat căaflasemdespre relaia lor i nicinu-i dădea seama că servamob cum o urmărea cuprivirea. Cu fiecare zi care trecea,deveneammaiiritată.Nu-mi doream ca soul meu să -iexercite drepturile matrimoniale din nou, dar mă îngrozeafaptul că relaia lui cu Beattie continua încă.Erau momente când atmosfera din sufragerie era teribil de încordată, momente nî care observamcum o privea inevoitorbpe Beattie sau îi zâmbea,ceea ce mă făcea să mă simt jignită.Nu puteam să mă înfuri pe Marshal, a acăam început săam resentimente afă de

Beattie,ointă mult mai u oară. Nu am vorbit cunimeni despre asta inefericirea mea adevenit din ce nîce aimadâncă.Nu maiputeam să gândesc orectc i, pe măsură ce furia mea cre tea,cre tea iosilitatea mea faă de Beatie.Mă întrebam de ce arshaMl o alesese sărămână cu ea. Nu-l voiam lângă mine – de fapt, numaiideea întimităi mă scârbea – dar dece o alesese pe ea? Ce-mi lipsea mie? Cu ce

gresem?i Fără săvreau, indt chiar cum începuse elaria lor, am început s-o consider vinovată pe Beatie.Nu puteam să nu mă gândesc căBeattie lîîncurajase ep Marshal săfacăasta. Nu aveamcurajsă mă confrunt cu Marshal, a a cămiîvărsam furia pe Beatie. Deseori îi vorbeam pe un ton aspru i nu o favorizam, a a cum făceamcu ceilali din familia mea.Vorbeam urât despre elulf cum arăta iîl priveam pe Marshal, care ncercaî săpară neinteresatde subiect.Dar faptul cănu reu ea -am făcut săîmi pun alte ntrebări:î Oare iîpăsade ea? O iubea? Până la urmă n-am mairezistat i m-am dus săvorbesc cu Mama.M-am plâns că Beatie era din ce nî ce maimareimai greoaie.Spre u urarea mea,Mama a fostde acord ia trimiso- pe Fany în locul lui Beattie să ne servească la masăDar. acest lucru nu a rămas ărăf urmări. În timp ce en servea,Fany auzea ce orbeamv. i, pentru că a era felul ei, îi era imposibil să pară indiferentă; când auzea cevace un-i convenea, î iîncreeabuzel sau î idădeaochi peste cap.Marshalo răgeatmereula răspundere. — Aiceva de spus? o întreba de multe ori,iarfrancheea cu care Fany iîrăspundea mă uimea ntotdeaunaî. Uneori răspunsurile eiîl înfuriau pe soul meu iatuncio dădea afară,dar ed cle maimulte ori râdea cu poftă.În acel momente sim eam un amestec de uurare i invidie. De ce oare nu puteam i eu să semăn maimult cu Fanny, să nu fiu a a de fricoasă? Cam totpe atunci am început să corespondez cu Meg.Voiam să reîncepsăstudiez otanicab ii-am scris despre asta, cerându-mi scuze că nu comunicasem deloc uc ea pentru atâtde mult timp.

Nu-mi purta pică,mi-a scris căî idădeaseama câtrebuia săfiu de ocupată,având un copil nou-născut. Ea încă un se ăsătorisec isa- grăbit sămă asigure cănicinu se grăbeaso- facă. Pe ângăl scrisori, Meg îmi trimitea cări, iar eu, la rândul meu, îi făceam cadou altele,despre care credeamcăi-ar plăceaM.-am agăat cu toate puterile de prietenia cuMeg,de inu iam scris nimic despre neajunsurile din căsnicia mea.

La vreo unăl după ce Fanny a nceputî să ne servească al masă, eu iMarshal am primit o scrisoare de al Wil Stephens,în care se arăta dispus să ofere o sumă mare de bani pentru Jamie. Spunea că Bele,cople ită de durere,se îmbolnăvise. Wil se temeapentru viaa ei iîi cerealui Marshal săarate compasiune. — Compasiune pentru o curvă! a strigat Marshal, rupând scrisoarea. Îmi era încă prea teamă să îi iau apărarea lui Bele dar, sim indu-mă vinovată, m-am hotărât ăs procedz ltfela. În sear aceeai-am scris lui Bele.Încercând so- lini esc,ti-am spus că aveam grijă de Jamie ca icum ar fifostcopilul meu icăera în siguran ă. I-am spus căieram îngrijorată de stareaei.I-am spus săaibă răbdare amiîncheiatasigurând-o căîn curând avea să fie din nou alături de fiul ei. Nu tiu cum a pus Rankin mina pe scrisoare. I-o dădusem lui Fanny, care ia dat-o soului ei, Eddy. Marshal a turbat de furie când Rankin i-a adus scrisoarea ,ia doua zi la prânz, soul meu mi-a spus căEddy va fi pedepsit pentru prostia mea.Fanny a rămas cugura căscată, fără replică. — Nu,Marshal,i-am spus.Terog,nu.Numaieusuntvinovată. — E ti împotriva mea, mă nesocote ti i cineva trebuie să suporte consecin ele nespunerii tale,a spus el. — Peminetrebuiesă fiifurios,Marshal,am spus.N-am vrut săfac niciun rău. — Îiscriuneicurve?A spusel.Îiscricăfiuleieca ialtău. Pari la elfde nebună ca ama!m tind bine cine ertatăl lui Jamie,m-am înfuriat ieu. — Am fostacolocânds-anăscut,am spus.Normalcă in lael. Bele mi-a ostf ca o amăm. — Bele!aspusel,lovindcupumnulînmasă.Curvaluitata! M-am ridicatrapid, fără săi-dau timp Unchiului sămi- tragă scanul. Mi-am sprijinit mâinile pe masă casă un mă clatin. — Lafelcum Beattieecurvata?am întrebatîncet,cumpănit i văzândcâterade ocatcăaflasem desprerelaialorimorală. Am auzit-opeFannyicnindîn spatelemeu.Am observatcălui

Marshal îi tremura u ormina când a luatpaharul de vin, a acă am profitatde momentul de slăbiciune iam spus tăios: — Cred că potsă am încredereîn tinecă nu-lveipedepsipe Eddy pentru imprudena mea. Când am plecat, Marshalm-a strigat, darnu i-am răspuns. Pe la mijlocul lui ianuarie Beattie e pierdut copilul. Nu am fost la na ere,tdar aFny mi-a spus căfusese nau dificilă.A spus că Mama iIda sau- temut pentru viaa lui Beattie.În sinea mea,mam sim it u urată că runculp murise. Peste o săptămâna,am sărbătorit prima zi de na eret a fiicei mele.În ziua aceea, când mi-am îmbrăi atcopilul, mi sa- făcut milă de Beattie im-am sim it tare vinovată că nu îi spusesem nicio vorbă bună când pierduse opilulc. M-am hotărâtsă mă duc la bucătărie sămi- cer scuze iso- întreb dacăavea nevoie de ceva. M-am strecurat arăf pe u a din spate dupăamiaza,-târziu. Fany era ocupată cu domnia Martha,iarMama făcea curatîn bibliotecă,a a că am lăsat-o pe Ely cu Sukey. tiam că la ora aceea Beattie se ucaap săpregăteascăcina, a acăplănuisemsăi-facdoar o vzită scurtă.Mă îndreptam spre bucătărie cugândul că eu iBeattie vom redevni prietene.Nu se uteapca Marshal să- icontinue legătura cu ea. A fi intrat directpe u a deschisă dacănu a fiauzit-o pe Beattie vorbind cucineva. — E atâtdedrăgu ,spuneaea,înviaamean-am maiavutaa ceva. Am încremenitcândi-am auzitvocealuiMarshal: — M-am gânditeucăosă-iplacă,aspusel. M-am foratsă mă întorc ărăf zgomot. Când m-am întors,l-am văzut pe Papa venind dinspre coteulgăinilor.M-a salutat cu mâna. Dorin a arzătoare de aalergaîn braele uil casăîmi aline suferin a a fostcople tăi de senzaia de oc iapoi de vinovăie. tia oare că soul meu era în bucătărie cu Beatie? Oare mă considerau vinovată că nu eram în stare sălin lângă mine i departe de ea? -Iam întors spatele uil Papa im-am îndreptat spre conac.

Mă întreb câtde adânc m-ar fi uprinsc disperarea dacă nu găseamo scrisoare dea lMeg ateptându-mă.

CAPITOLUL PATRUZECIŞIPATRU Bele WilStephensamaiadusdoioamenişiascăpat-opeLucyde munca câmpului. Acum lucrăm destul de bine împreună al conac, facem curăţenie şi umplem cămara cu mâncare, dar Lucy e gravidă iar şiasta mă facesă mă gândesc tottimpul la băiatul meu. Wil Stephens acef ottce oatep sămi-l aducăînapoi, dar nu merge imicn.Dacăvine arnai şinu-l am înapoi, credcă osă mor. Nu-mi maipasă de nimic ărăf Jamie almeu. Într-o noapte Benmi-a zis,când mă ţineaîn braţe: — Nupreaaichefdevorbăşi-aislăbit. Nu i-am zis nimic,nu era nimic de zis. — Bele,mi-aspusel,s-a-ntâmplatceva? — Nu,i-am zis. — Bele,tu nu eştiîn apele tale.S-a-ntâmplatceva? Aimai auzit ceva de Jamie? — Nu,am zis,n-am auzitnimic. S-a uitat fix la mine,dar n-a mai zis nimic. Au mai trecut câteva săptămâni şi eu am muncit în continuare, dar mă simţeam tare obosită.Nu voiam decât ăs dorm. Papa a venit şinea- spus că fetiţa Lavnieiera bine - sănătoasăşiaveapărul cafocul, exactcamămicaei. Mi-a zis că

Jamieebine,darMarshaltotnuvreasă-ideadrumul. Din seara aia n-am maiputut să uptl. Ben şi Lucy -aui spus uil Wil Stephens că nu maimâncamşi ela venitsămăîntrebedacăeram bolnavă. — Nu,suntbine.Suntdoarobosită. Avrutsăchemedoctorul,dari-am zis: — Nu,mulţumesc,osă-mirevin.

Într-o seară friguroasăpe Lucyau apucat-o durerile.Ben a venit fuga upăd mine şia bătut tare nî uşă. — TecheamăLucy!TecheamăLucy!aţipattareşimi-am dat seama căera speriat. Am luat-ola fugă.Chiarcă nu sesimţea bine.După ce-aprimit învoirea, Bena plecatdupă doctor işm-a lăsat singură cuLucy. Am încercatsămiaducamintecemăînvăţaseMama. — Lucy,i-am zis,osădoară. Apoim-am apucatdetreabă.Capulcopiluluitrebuiaajutatsă iasă, aşacăLucyîmpingeaşieu trăgeam şi, când în sfârşit a ieşit, nu ştiu care dintre noiera mai obosită, eusauLucy. Dar când am văzutcopilul,neaapucatrâsul.BăiatuleleitBen.Nu ştiu cum poate un bebeluş gras săsemene cuun bărbatîn toată firea,dar exactaşa e. — Tu l-aiscosafară,aşacăd-acumatu tre’săaigrijădăel,a zis Lucy. Cum o să-i zici? — CezicideGeorge?am spus.CapePapa. — George?aspusea.Ăla-inumedăom mare. — Ei,am zis,uită-telael.E aproapecâtPapademare. Am începutiarsă râdem,apoiau apucat-o iardurerile şia scos şicemairămăses. Când a venit Bencu doctorul, Lucy ormea,diareu stăteamlângă foc,cuGeorgeîn braţe.Nu ştiu cum vine asta,darmă simţeamde parcă era chiaralmeu. Am începutsămănâncdin nou.Măgândesccăecazulsămai rămân peaici,- săfiu sigură căare cine săaibă grijă de dulceaţ asta mică.

CAPITOLUL PATRUZECI ICINCI Lavinia — Haisăledeschizi,haisăledeschizi!mi-astrigatSukey,care mă atepta al u ă. M-a tras înăuntru ia început să opăie de nerăbdare.Cât

fusesem la bucătărie iauzisem conversaia lui Marshal cu Beattie,sosiserăâtevacpachete o iscrisoare de al Meg. Sukey m-a condus nî camera mea,m-a a ezatpe nu scaun i mi-a pus pachetele nî poală. M-a implorat săle deschid înainte să citesccrisoarea. Ca să-i fac pe plac,l-am desfăcut pe primul. Era o carte lustratăi mare,despre copaci. — Cescrie?aîntrebatSukey. A trasatconturulilustraieiauritecu degetul iarepetatdupă mine,dornicăsăînvee: — Quercus,Quercus. Sukey adesfăcut pachetul maimare,din care a scos,printre exclamai de încântare,o cutie de ierborizare.Cutia metalicăera vopsită în verde iornatăcu iniialelemele,din foiădeaur.Miam amintit cu câtă mândrie miî prezentase egM utiac ei, cu mult timp nî urmă. Cadourile eiera întotdeauna generoase,dar ceea ce m-a salvat în aceazia fostscrisoareaei. Începeaamintind de scrisorile mele din toamna trecută,când îi povestisem despre cum coseam la umbra stejarului. Mi-a scris că vorbise mult cumama ei, în timpul ierni, despre magineaiaceea îmbietoare.Acum se gândeau săne viziteze nî toamna următoare,casăparticipe elei.Am fost foarte încântată de cererea lor. Meg era la felde pasionată de studiu io interesau foarte mult stejari. Cre eatvreovarietate de stejar pe la noi? se întreba. Voiam să aduc câteva frunze i scoară isăle ctaloghez entrup când urma sămă vziteze? Îi încheia scrisoarea tot printr-o întrebare:eram la felde fercită pe cât î iimagina ea? Am pusscrisoarea deoparte.M-am uitatla Sukey,carestudia atent cartea, apoi la Ely, care dormeaîn leagănul ei.Dar nu la ele mă gândeam. Nu puteam sămi- scotdin capimaginea uil Marshal privind-o pe Beattie nî timp ce -idespacheta comoara, icuvintele eide ncântareî miî răsunau în minte.Îmi doreamsăvorbesc cu cineva despre cât edjignită mă sim eam, despe tristeea i confuzia care mă cople eau.Oare a fi putut săi-scriu lui Meg? Puteamsă ma încredera nîea? arD tiam că -no voifacencăî ed

când îmi puneam acele întrebări. Cum a fi putut săi- scriu despre ntorsăturaî atât de ristăt pe care o uasel căsnicia mea? Când Jamie a apărut la u ă,Sukey -ia ridicatprivirea din carte. i-a dus degetul la buze ii-a făcut semn spre Ely, care dormea dusă.Jamie a datdin capcă în elegesa- iapropiatîn vârfulpicioarelordeSukeycasăarunce ieloprivirelacarte.Nu prea crescuse nî ultimul an iera prea mic pentru un copil de apte ani. Domnia Martha insista să iîlăsăm buclele blonde ungil până la umeri ,idacăn-ar fi avut acea roblemăp la ochi, ar fi fost un copil tare frumos. Era foarte precoceiprobabil chiar deaiaaveaceva derutant. Învăasesă întoarcă handicapul în favoarea sa. Când era foarte hotărât, te fixa cu privirea. Ochiul alb, orb nu putea fi ignorat ,i nî acela i imp,t ceălalt te sfredelea cu albastrul lui intens. În ziua aceea m-a privit pe deasupra capului lui Sukey, apoia venit im-aluatdemină. — Domnia Abby,etitristă?m-a întrebat,folosind numelepe care mi-l dăduserăpico. sărutat pe amindoi I-am luat fei oara serioasăîn mini il-am obraji. Prezena lui îmi aminteadin nou de Bele ichiar nî clipa aceea m-am hotărâtla cine săapelez. Oare de ce umin trecuse ideea asta prin minte maidevreme? Con ientăt căMarshal nu aveasă-mi deavoie săo vzitez icin în ruptul capului, am început săurzesclanurip. — Vreau săînvă săcălăresc,i-am spusluiMarshaladouazi la prânz. i m-a ucurab foarte mult dacăSukey arputea sămiină companie. Nu am lăsatsă se adăv câteram de nefericită,m-am prefăcut veselă i frivolă. I-am povestit despre scrisoarea lui Meg i, arătându-i darurile ei, iam spus că-mi ceruse să-istrâng diverse frunze. Aveam nevoie de un cal, iam spus, ca să mă pot îndepărta pu in. I se ăreapo ocupaie potrivită pentru mine? Marshal a fost edacord, găseacă era o distracie excelentă, desigur, atâta timp câteram precaută.Mi-a spus că George o învăase ep domnia Martha să călărească ică o sălpună- să mă

învee ipe mine.Pe undeva prin grajd trebuia să maifie aua laterală pe care tatăl lui i-o cumpărase mamei; era bună pentru mine?Aveasă-mi aleagăelcalul, unul mai bătrân imai lini it, care nu avea săfugăde ângălmine.A fostfoarte mulumit ide ideeacaSukey să-mi steaalături. I-am mulumit pentru generozitate,apoi i-am ctit scrisoarealui Meg. Chiardacă -an spus nimic,am observatcă -na părut tocmai mulumit când iam ctit despre vzita pe care urmau săneo- facă Meg ifamilia ei. Sukeynu avea nevoie de leci de călărie. -Sa apropiat încrezătoare de poneiul ei, i-a luat hăurile,l-a mângâiat pe nas i l-a condus la scăria pentru încălecat. S-a a ezat cuu urină în a. A plesnit din limbă isa- învârtit în jurul meu călare,râzând împreună cu Papa George de câteram de surprinsă.Sukey mi-a explicatsă Papa o învăasesă călăreascăcând„uitear- a de mică“. — Ah,am spus făcându-icu ochiulluiPapa,bănuiesc că acum, la ceidoisprezeceani ai tăi, te consideri femeien- toată firea. — Ei,aziscuseriozitate,nuchiaraademarecatine. Papa a nceputî să âdă,riareul-am împuns cu degetul în semn de dojană. — DomniaAbby,câianiai?m-aîntrebatSukey. Papa a arătat cu degetul dealurile: — Sukey,vezidealurilealea? — Da,Papa,aspusea. — Eee,domniaAbiniaanoastrăelafeldebătrânăcaele. Arâs,iareum-am strâmbatlael.

— Împlinescdouăzecideaniînmai,i-am spusluiSukey. — Ah!A spusSukey,impresionată.Iareu iPapa am izbucnit în râs. — MăîntrebdacădomniaAbinianu-ipreabătrânăsă-nveesă călărească,a glumit Papa,aducând un calmicu dela grajd. Ăsta-iBarney,mi-aspus. Barney era un calnumaibun pentru mine. M-am tras napoiî

cândm-a atins cu nasul moale, dar -mam relaxatcând Papa George mi-a spus nu făcea altceva decâtsă caute ceva bun de mâncat.L-am mângâiatîntr-o doară pe cap iam văzut pata albă în formă de flacăr,acoperită aproape complet de coama închisă la culoare.Când calul a lovit cu copita în pământ i -ia scturat coama lungă,Papa mi-a zis căera nerăbdător ăs începem lecia. Barney as -dovedit a fi un cal răbdător, iar eum-am îndrăgostit de elîncădinainte să ia sfâr tiprima lecie. Marshal era mulumit că mă arătam a a de entuziasmată de călărie.A insistat sămi-comand haine de călărie după ultima modă iam fost de acord, cu condiia să îi potcumpăra i lui Sukey. Spre surprinderea mea,nu sa- mpotrivitî. Am trimis măsurile pentru costumele de călărie i când pachetele au venit de la Wiliamsburg,Sukey maiavea pu in i le nai de nerăbdare.Ea alesesefustăo albastră dintr-un material fin io jachetă asortată, cu guler ed catifeaneagră. Jacheta avea două rânduri de nasturi aurii, iar u,e Mama Mae i Fanny am privit cum străluceau când Sukey făceapiruete.Avea o pălărie neagră,decorată cu un lan auriu io pană lungă,albastră în faă. i-a completat costumul încălând cizmele negre punânduiimănu lei de piele. Hainele mele erau asemănătoare, dar de culoare verde. Eu adăugasem încăo pană la pălărie o icravată albă de mătasea l gât.Trebuie să recunosccă amândouă eram foarte elegante în acea primă dimineaă de maicând Papa nea- datvoie săe im să călărim singure. iam ie it De atunciam lăsat-o pe Ely în grija lui Fany aproape zilnic. Aveam fiecare câte o cutie de ierborizare; comandasem încă una pentru Sukey, spunându-i lui Marshal că aveamnevoie de easămă ajute nî expediile botanice.Sukey avea în cutia ei iun caiet entrup schie,legat nî piele,de care era foarte mândră.Era din ce în ce maipricepută la desen, deja schia portrete care semănau foarte bine cu realitatea isperam săaibă acela isuccesn reprezentareaîcopacilor, pentru Meg.La

întoarcere, aduceam tot ce adunaserăm în bibliotecă, ndeu căutam în cări,catalogam iadăugam totul la colecia din ceîn cemaimare de plante. Odată cu venireaprimăveri, am început săfiu maivioaie.Îmi plăceaultm să esisă călăresc, darnu am uitatde unde pornisem. A teptam,răbdătoare,să mise ivească ocazia s-o potvizita pe Bele.Până la urmă, pe al sfâr tuli lui mai, Marshal a plecat de al fermă pentru o zi întreagă.Se dusese într-un ora aflat la vreo două ore distană ,i când am aflatcăaveade gând săplece cu căru a,mi-am datseama că nu avea cum să se ntoarcăî înainte săse ntuneceî. Singurul caretia despre planul meuera Papa. Sukey aerrăcită iam folosit asta drept scuză casăplec ngurăsi. M-am întâlnit cu Mama în salona lualbastru. Era devreme,înainte de micul dejun, iar Jamie ncăî dormea.Nu sa- trezit când i-am tăiat o uviă de păr. Peculoar, Mama s-a uitat umc puneam uvia într-un medalion, pe care apoil-am pus nî buzunar. M-a privit fix: — Un’teduci,copilă? Nu voiam să o mint, dar icin să o amestec cumva în ceea ce făceam.Am îmbrăi at-o: — Măducsăcălăresc,Mama,i-am spus. — Cona u’Marshala zissă nu teducisingură cu calu’,m-a certat ea. — Mama,i-am spus,măduc. — Aigrijă,copilă,mi-a optitMama,sănuie idinpădure. Papa mă a tepta.M-am supăratcând am văzut că îl în euase pe Barney. — Of,Papa,i-am spus,îmitrebuieuncalmairapid. — Calu’ăsta te cunoa te.O să te ducă pân-acolo i-napoi teafără,a răspuns Papa,iareu mi-am datseama că nu avea ostr săstărui. Mergidea- lungu’ pârâului, cum i-am mai zis.Nu ie i din pădure nuite grăbi. Ben o săaibă grijă dă tine,a adăugat, apoimi-a întins o cravaă. Dacă trebe,foloseeo-t. i Domnu’ să fie cutine. Am plecatla trap,beată de bucurie că eram atâtde liberă.

Călu ul meu se im carepede seineaibine pe picioare,astfelcă puteam săprivescinilită în jurul meu. Vegetaia era cât se oatep de bogată i, pentru prima oară după mult timp,m-am sim it plină de speran ă. Nu plecasem de mult, când am auzit un alt călăre. Inima a început să-mi bată repede,dar apoio vocea strigat: — Suntio,Abinia. I-am recunoscut voceauilBen. — Ben!am strigat ine-am apropiatunulde celălaltrâzând. Cât timp neam- salutat, cai no rit au opăit în loc,apoiam ajuns repedeîntr-un lumini. La capătul uil era o casă mare, neterminată,pe care de-abia am observat-o.Nu am acordatmai multă atenie nicihambarului aflat pu in mai încolo.Ceea cei-am atras privirile a fostclădirea din lemn a bucătăriei isilueta atât de bine cunoscută care săteaalături. Ben a pornit înainte, ari Bele a luat-o la fugă spre noi. Întâlnirea a fostdulceamară,- căcinu-i putusemaduce copilul. Adusesem cu mine,în schimb,un portretalluiJamiepecare-l schiaseSukeycu pu in timp în urmă.Apoii-am dat uil Bele medalionul meude aur, în care pusesem uvia din părul fiului ei i i-am spus căo tăiasem cu abia o oră în urmă.Am luat-o în braeîn timp cepipăia comoara cu degetele i,câttimp aplâns, am putut săsimt câtde mult suferea.Abia maitârziu, după ce -i am povestit absolut totdespre Jamie,am întrebat-o despre ea. Mi-a spus căîi era dor de noi toi. Nu se nîelegeabine cuLucy, soia lui Ben? Bele a szică senelegeauîbine,dar Lucy un era Mama. — iBen?am întrebat.Îlvezides?

În modstraniu, a evitat să ăspundăr. WUlStephensmaiare ialioameniîn afarădeBensă-lajute? Am întrebat,încercândsă-miamintescdacăvăzusem colibe. — Da,aspusea,amaiadusîncăpatru.Vreaofermămare i, la cum muncee,to so-aibă . — Sepoartăbinecutine?am întrebat. — E unom bun,dartotproprietatealuisunt.

N-am iutt ce săirăspund,- conientăt fiind că,prin soul meu, deineam ieu sclavi.Bele acontinuat: — Wilm-aadusaici,darnu-sliberă. Am respiratadânc: — Bele,eu am crezutcă-liube tipe Wil.Am crezutcă ele tatăl lui Jamie. — Mi-azisBencecredeaitu. M-am ru nati iam privit în jos. — Wil doar m-a ajutat mereu, Lavinia. Nu l-am interesat niciodată în felul ăla. Apoii-am cerutsă-mispună adevăruldespre Jamie.Bele a ezitat. — Marshaletatăllui.Maimultnu-ispun.Acum e timăritată cuel, a acăuită toată povesteaasta. — Daracum ecuBeattie! Gata!O spusesem! Pentru asta venisem. Am izbucnit în plâns. Bele m-a luat în brae m-ia lăsatsăplâng,dar lacrimile nu mi sau- oprit nicicând mi-a datdrumul. Când am fost în stare să vorbesc,i-am povestitdesprecâtdenefericităeracăsătoriamea, despre câtde mult bea Marshal icum mă în ela idespre pica pe care i-o purtam lui Beattie.Când Bele i-a luat apărarea lui Beattie,m-am înfuriat.

— Deci tu crezi că nu-l încurajează, că nu se bucură de cadourile pe care ile ace?fam întrebat. Bele a fostfoarte fermă.Oare uitam că Beattie nu putea să aleagă? Marshal era stăpânul ei. — Dare ialmeu!am spus. — Da,dartu aiales,azisea.Beattienu aredreptulsăaleagă nimic,nu poate decâtsăfacăîn a afelîncât sănu se erminet ăur povesteaasta. M-am uitat înainte,evitându-i privirea, refuzând adevărul. Bele mi-a spus pe un tonblând: — ticecred eu,Lavinia?Cred cătesuperipeBeattiepentru cănu poi săte superi pe Marshal. Ainspiratadânc iacontinuat:

— tiuastapentrucă ieutrecprincevaasemănător. M-am uitatla ea. — Cam de când aiplecatla Wiliamsburg,eu iBen suntem împreună.Nu zic căi-rău saubine, a asa- întâmplat. Multă vreme nu mi-a plăcut de Lucy.Îmitot ziceam că-ia a ipe dincolo casănu vădcăsuferă iea.Dar adovedit căi-maibună ca mine.Când mi lau luatpe Jamie,a uitatde oricedu mănie. Eram ocată.Îmi dădusem seama de mult că Ben i Bele ineau unul la celălalt, dar sătreacăla fapte… — iîncă.Am început,darm-am oprit,uimită căîndrăzneam să-i adresez întrebareo atât de personală. — Da,aspusBeledeschis.Eu iLucynedescurcăm.Îliube te pe Ben, ca imine.I-a dat treibăiei, toi buni. — Dar… am ezitatdin nou i,din nou,Beleaghicitlacemă gândeam — La începutIda mi-a datceva să nu rămân gravidă.Apoi, după ce im l-au luatpe Jamie voiam un copil de al Ben, nu saîntâmplatnimic. i acum micul George alui Lucy e calmeui. În cel mai multe nopi doarme aici. Mi-a făcut semn spre un leagănde emnl din col,pe marginea căruia era o pătură din petice pătrate,albastru cu ro .u Am continuatsă vorbim în timp ce Bele a pus nite mâncare pe masă. — Hai,copilă,mănâncăceva. M-am surprins singură cu apetitul neobi nuit, dar poiami-am datseama căscăpasemde o povară:situaia ciudată a lui Bele mă ăceaf să ăm simt maipu in singură.Aproape erminaserămt de mâncat, când Ben a apărut la u ă să îmi spună că se apropia

timpul să plec.Cai erau pregătii, iar elurma să mă însoească pentru o bucată de drum. A ie it ca să ne lasesingure câteva minute laipu in timp cineva a bătut iar la u ă.Crezând căera Ben, Bele i-a spus să intre.Când u a sadeschis,în cadrul ei stătea Wil Stephens,cu soarele strălucitor în spate.Nu mai vorbisem cu eldecând fuseselaWiliamsburg,iarinimacare-mi băteanebune temi-aspusclarcăsentimentelemelepentru elnu

făcuseră decât sădevină mai puternice.Bele -la invitat înăuntru, iar el -ia scos pălăria în timp ce sepropiaa de mine.Tulburată de zâmbetului lui, a trebuit săfac un efortsă-l privesc nî ochi. — Domnia Lavinia,a spus elsalutându-mă cu o micare a capului, iată că en vedem din nou. — DomnuleStephens,am răspunsîntorcându-isalutul. — E tibine?aîntrebat. — Da,am spus,luând-opeBeledemână. — În elegcăplecai.Chiartrebuiesăpleciaadevreme?aspus el. Spre stânjeneala mea,am izbucnit în plâns mi-iam întors afa de la el. — O aducimediatce-igata,i-aspusBeleluiWil. — Nu potsă mă întorc,am spusprintrehohote,agăându-mă de eaNu. potsămă întorc al el. — ticătrebuie,aspusea.Elyarenevoiedetine. itrebuie săai grijă ide Jamie. Adevăruldin cuvinteleeim-a făcutsă-mirevin.Odată ajunsă afară, am fostsurprinsăsă-l văd pe Wil călare pe calul lui Ben. — M-am gânditsăvincutine,aspusel. Am îmbrăiat-opeBele.Ben mi-azâmbitcând m-aajutatsă încalec ep Barney. — Tepricepilacălărie,aspusel.Papazicecăteporitarebine cu calu’. — Îmi place să călăresc, am spus, mângâindu-i gâtul lui Barney. Leam- făcut cumina pentru ultima oară ,iodată plecai,m-am surprins ncepândî din nou să plâng.Sim eam că sedărâmaseun zid; mă sim eamexpusă i vulnerabilă inu voiam să plec ind aceloc ndeu eram în siguran ă. Wil mi-a luat hăurile din mână ia condus elcai. — Îmiparerău,nu mă potopridin plâns,am spuscând am fostîn stare să vorbesc. — Atunciplângi,aspusWil.

A am-am oprit.Dacămi-arfispussănu plâng,n-a fiputut să mă opresc, dar permisiunea lui mi-a secat umvac lacrimile. Peste pu in timp i-am cerut să-mi deaînapoihăurile. Wilavorbitprimul. — Decinue tifericită? Am scuturatdincap. Avenitînfaamea i iaopritcalul. — Lavinia… aînceput,dars-aoprit. Incapabilă să spun vreun cuvânt, îi sorbeamdin privri toate trăsăturile. — Belemi-a ziscă aicrezutcă ea icu mine… că Jamie… a spus el. — Da,am răspuns.Aaam crezut. — Lavinia,cum dete-aipututgândilaunacaasta?aîntrebat el. — Eram foartetânără,am spuscasămăexplic. Am fostsurprinsăcândaînceputsărâdăcupoftă. — iacum,lanouăsprezeceani,teconsideribătrână? — Am împlinitdejadouăzeci,l-am informat. — Eida,arâseldinnou,eîntr-adevărodiferen ă. — WilStephens!Vreisăspuicăîncămăconsideriuncopil? Cuvintele uil blânde m-au dezarmat: — Cred căe tiofoartefrumoasăfemeietânără,cu oinimăde copil. Ei?! Ce răspuns puteam săi- daula asemenea vorbe? uN am răspuns,dar tandreealui m-a făcut săîncepiar săplâng.Wil a descălecat i -ia întins braele după mine. — Lavinia,aspusel,invitându-măsăcobor. Am coborâtîn braelelui im-asărutatchiaratunci,iareu iam răspuns. Am continuatacel sărut până când am sim it o pasiune necunoscută până atunci. Tot ce-mi doreamera să un se termine,sămă abandonez nîbraele ui,l a acă,atuncicând sa-oprit, l-am imploratsă continue.Dar elm-a inut la distan ă cu braul. — Nu,Lavinia,aspus,făcând un pasînapoi.E preapericulos

inu poate să seminert decâtrău. Am începutsăplângînhohote.Elm-aprivitneajutorat: — Lavinia,eticăsătorită. I-am întors spatele.Era un la !Dacăm-ar fi iubit, mi-ar fi spuso- iar fi găsit o solu ie la nebunia care ajunsesecăsnicia mea. Furioasă idisperată, am reu ti săîncalecpe cal ,i înainte caWil săpoată spune ceva,l-am lovit pe Barney cucrava aiel pornit. Wilnuavenitdupămine.

CAPITOLUL PATRUZECI I ASE Bele Mi-e drag de micuul George cade ochi din cap.Are faa lui Beny igropiele lui Beattie.Nicieu, niciLucy nu l-am auzit vreodatăplângând.Da,seagităelcând îiefoame,darnu-ipasă dacă-l in în brae eusau Lucy. Se uită la mine al felcum se itău la Lucy. i nicilui Lucynu-i pasă, e preabucuroasăsă-l lase cu

mine.Într-un feliubesc pilulco ăsta la felcape Jamie al meu. Nu iut cum se ace,fdar de câte ori îmi lipsee tcev, apare bebelu ul ăsta grăsu. Nu mă satur să-l in în brae să-ilpup. LucyBeni râd ed mine: — Cete-aapucat?Debăieiăilalinu-ipasă. i a ae.M-am îndrăgosit de ăsta iasta e. De când a venit Lavinia i mi-a adus un desen cu Jamie oi uviă de părîntr-un medalion, l-am pus al gât inu-l mai dau jos, nicimăcarseara,când mă culc.

Lavnia zice că Jamie e foarte bine,că învaă să scrie isă citească. i celmai bine e căMarshal nu-l vede niciodată. Lavinia zice că Marshal nu stă prea mult pe la conac,vine doar să mănânce uneori. Nu tie pe unde umblă noaptea,daralea nu urcăniciodată. Lavnia zice căare grijă de Jamie,dar ue nu iut ce săzic.Nu arată prea ineb.E prea ervoasăn…plânge ind orice.

Am văzut icăîncă-lmaiiube tepeWilStephens.Când i-am văzut împreună în ziua când a venit aici, mi-am dat seama imediat căsunt camine caiBen, arde acela ifoc nîei.Când Wil Stephens s-a urcatpe calca ăs meargă uc ea acasă,m-am gândit: „O, Doamne!“. După ce-au plecat, am rămas uc Ben i Lucy să ne uităm în urma lor. Bena zis: — Wil Stephens e bisericos, nu să-ncurcă el c-o femeie măritată. Lucy -ai ăspuns:r — Dăparcătunuteducilabiserică. iuitecefaci! A fostprima dată când l-am văzutpe Ben că rămâne fără cuvinte în faa ei. Lucy a început să râdă când a văzut cum se uita Ben la ea,apoim-a bufnit ipe mie âsulr. Ben a plecatde-acolo epeder. Dar maiîntâis-a uitat nî urmă la mine i la Lucy, când râdeam. A scuturatdin cap, dar tiam amândouă că sebucură că ne nîelegembine. Ben crede că nu sa- întâmplat imicn între Wil pădure,dareu iLucy nu suntem a a ed sigure.

iLavnia în

CAPITOLUL PATRUZECI I APTE Lavinia În noapteaaceean-am reu ti delocsămi- stăpânesc gândurile, care oluau razna. Nu mă interesacăerau lipsite de noimă; iamt doar cătrebuia săl-revăd pe Wil. Nu iut cem-a fi făcut fără Sukey.Am tottrezit-o agitându-mă nî somn, a a căpână la urmă

a venit în pat lângămine,cuieaalături, m-am mai lini it. În timpul zileieram ocupate cupregătirile pentruvizita lui Meg, dara apărut o problemă cu domnia Martha.Chiardacăîn cele mai multe privin e era lucidă, grija eipentru Jamie devenise o adevărată obsesie,deacum- refuza săl-mai piardă din privri. Fany nea- amintit cădomnia Martha se urtasep exactla fel i cu Salyi,când a fostde acord so- lase aim liberă, Saly murise.

Nu încăpea îndoială că omnida Martha credea căamieJ era al ei. Ceruse săise ducăahainele de copil din pod iîl îmbrăcape Jamiecu ele.Mâncau împreunăîn salona ulalbastru,laaceea i masă,serv i de Fanny. Până ieuîncepusemsăfiu îngrijorată de legătura lor ,i până la urmă,a trebuit să ufi de acord cu Mama Mae cărebuiat săîi despărim. Problema era că amieJ nu avea cum să seîntoarcă al bucătărie, pentru căMarshal păreasă -ipetreacădestul timp aco.lMama a spus căUnchiul Jacobera de acord săl-ia pe Jamie nî coliba lui. Mama a maisugerat a,codată ce copilul se obinuia cu schimbarea, Papa săînceapă săîl învee pe Jamie cereburit erau de ăcutf la grajduri. Era un plan bun, dartiam căo asemenea schimbare nu avea să rămână fără urmări, a a că am hotărâtsă a eptămt isă-i despărim după vizita familieiMadden. După ce eBle mi-a confirmat cine etatăl lui Marshal, abia am maireu ti să mă comport civlizat nîprezena soului meu. Dar tiam că nu puteam aduce vorba despre asta,nu îndrăzneam nici să mă gândesc alurmări. Pe măsură ce se apropia data sosiri familieiMadden, Marshal a nceputî să eab maimult. Într-o dimineaă de septembrie,cu câtevasăptămâni înainte să soseascăfamilia Madden, m-am hotărât brusc sălvzitez- ind nou pe Wil la ferma lui. Am pretins că voiam săi-spun lui Bele că Jamieaveasăsemuteîn colibaUnchiuluiJacob,daradevărule că, în adâncul inimi mele ineret nesăbuite,icredeam căWil era solu ia pentru fericireamea.A eptasemtdestul un semn de la el, o vorbă care sămidemonstreze că se gândeala mine. Dar un venisenimic.Numaiputeam a tepta. În acea dimineaă Marshal plecase deja cu Rankin pe plantaie. tiam căaveam la dispoz ie celpuin patru ore până la prânz, când trebuia să ăm a zela masăucsoul meu. N-am spus nimic nimănui despre planul meu. La grajduri nu era niciurmă de Papa,a a că l-am în euatsingură pe Barney. Eram în a i plecasem deja mairepede decâta fi crezut cu putin ă ,i pe măsură ce mă îndepărtam prin pădure, m-am înveselit i am început săcânt.

Aproape ajunsesem în lumini când am auzit un strigăt în spatele meu. Nu încăpeaîndoială căera voceaui Rankinl. Mi-am dat seama cămă urmărise.Îngrozită ifurioasă în acela itimp, am încetinit, dar nu m-am oprit. Peste puin timp Rankin m-a ajuns din urmă. — Doamnă Pyke!a spus,prefăcându-sesurprinscă mă vede. Nu tiu sigur, dar cred căsoul dumneavoastră o săvreasăafle despre povesteaasta. — Carepoveste?am întrebat. — Ei,că sunteisingură pe-aici ivă duceila ferma luiWil Stephens. Am sim itcăiau focdefurie.Fusesem prinsăîncapcană inu-mi maipăsa ce spun. — Câte tide josnic!am ipatla el im-am întors,pornind către casă. Rankin a început sărâdă i -ia întors elicalul, urmându-mă. — Bine,ofăptură înfocată ca tineeposibilsă găsească ocale să mă covingă săact. Când am auzit una ca asta,l-am lovit pe Barney cu crava a. Mi-am mu catlimba ca să nu plâng i, până am ajuns acasă, înghieam sânge.Papa era la grajduri ,idupă ce ma descălecat, i-am întins hăurile.Eram amândoiconienti căRankin, călare pe caul lui, ne observa fiecare mi care.Am spus pe un ton câtam putut de calm: — Bună dimineaa, George. N-am vrut să te deranjez mai devreme a că,adupă cum vezi, mi-am în euatsingură caul. Papa a atddin cap. — Văd,domnia Abinia,da’data vitoarecând vreisă călării săîmi spunei, -il în euez o.i — Mulumesc,George,am spus in-am maipierdut timp, porind către casă. tiam că Marshal avea să afle imediatce sepetrecuse nui aveampreamult timp la dispozie ca -sămi pregătesc ărareaap. La prânz amîntârziatcâtde mult am avut curaj. Spre norocul meu, Fany nu se sim ea bine în ziua aceea,a a că la masă

servea Beattie.Când am intrat nî sufragerie,Marshal deja se zaseea lmasăNu. l-am văzut prea esd aâtde posomorât. Mi-am datseama imediatcă Rankin îi spusese ott. Marshal nu sa-ridicatcând Unchiul Jacobmi-a tras scaunul să mă a ez.Când iam întâlnit privireaUnchiului, am văzut căera foarte ngrijoratî i am îngheatde ricăf.M-am foratsăapuc lingura iam început să mănânc supa. Am mâncatîn tăcere, în timp ce Marshal bea vin.Stomaculmiserevolta,daram continuatsă înghitlichidul fierbinte,pregătindu-mă pentru tiradă. Când Beattie a ie t,iam fost ocată săobserv căera din nou gravidă. Brusc,toată teama mea sa-ransformattîn furie.Nu era normal! Cum îndrăznea!Cine era omul ăsta casă-mi controleze aviaîn felul acela? În fiecare zi trebuia săîndur purtareaintolerabilă a soului meu ,i văzând-o pe Beatie,eram din nou pusă în faa urmărilor nuiu astfelde comportament. Eram ieu o sclavă,la felca ceilali. Nam mai putut sămi- stăpânescuriaf. — Treaba asta trebuie să înceteze!am spus,izbind cu ambi pumniîn masă. — Caretreabă?aîntrebatMarshal,surprins. — Asta!CuBeattie!am spus. Marshal sa- înro ti al faă ia chicoit, beat. L-am văzut pe Unchiul Jacob îndreptându-se către u ă. uN voiam să ceară ajutor. Aveam să mă ocup de acea problemă singură. — Nu pleca,Unchiule,am strigat. ticeseîntâmplăaici.Toată lumea ie!t M-am ridicatde al masăm-ami apropiatîn grabă de Unchiul Jacob.Nu tiu decem-am adresatlui;bănuiesccă nu am avut curajul săl-înfrunt pe Marshal. Unchiul nu a spus nimic,dar m-a avertizatcuo privire,de care nu am inut cont. — tice face cu Beattie – cum o ia cu fora. iacum,am scuipat eucuvintele,o sămai aibă un copil. L-am auzit pe Marshal ridicându-se ed al masă iapropindu-se, darnu-mi maipăsa ed nimic. — O folose te,Unchiule!am ipat.Poisă-iînchipui?!Cape-un animal!

M-am oprit când am sim it mâna lui Marshal înfigându-mi-se în păr. i-a răsucit degeelt m-ia tras după el, afară din cameră. Am ipatde durere iUnchiula încercatsă mă ajute.Înfuriat, Marshal l-a împins pe Unchiul înspre dulap cu atâta foră, căun platou cu carne sa-făcut ăndări pe podea.M-a împins pe lângă Beattie,care tocmaiintra. aE sa- întins după mine,scăpând cetile de porelan din mână,dar Marshal a continuat ăs mă împingă.Beattie a căscathiocde spaimă privindu-l pe Marshal trăgându-mă în dormitorul lui. Încremenisem de spaimă când a trântit u a nîurma noastră. Nu a ipat, a început doar sămă lovească.Se nroî sei alfaă arăta de nerecunoscut. Era beat, darnu am să aud vina pe vin. nicipe cuvintele pe care el ostisemrmai devreme.Violena care urmat a fostatât de oribilă, încât nu voi vorbi despre ea. Când sa- terminat iela ie tidin cameră, m-am dus al lavoarul lui i am început să mă spăl, fără sămi- pese căi- umpleam prosoapele de sânge. Apoiam început să vărsi păreamsă nu mă

i i a

maiopresc.Epuizată,m-am a zate pemarginea patului i am rămas acolo până când mi s-a părut că totul fusese doarn u co mar. Când Mama a enitv după mine, am zâmbit i i-am spus: — Mama,Beattieosăaibăuncopil. Mama adatdin cap. Hai, copilă, a spus,vino cu Mama. M-am dus cu ea în camera mea,unde m-a băgatîn pati m-a mângâiat pecapmult timp. S-a uitat demulte ori pe fereastră. Părea că niciuna din noi nu avea cuvinte într-o asemenea

împrejurare. Peste treisăptămâni, la începutul lui octombrie 1804, când frunzelprinseseră culoriminunate,au venit Meg ipărin i ei, încărcai de cadouri pentru Ely. În primele zile îmi doreamatât de mult să semtăsibine,încât îmi era rău. Marshal bea mult ,i spre surprinderea lor, î icerea scuze i plecaaproape întreaga zi. În sera ceildea- patra zile,Meg a

venitîn cameramea im-aîntrebatdacăputeam săvorbim între patru ochi. Aînchisu aiareui-am spussăsea ezepeunuldintrefotolile ro iidin faa căminului. Meg aveanouăsprezeceani ,i de ise maturizaseîn ultimi doiani, nu se schimbasemult faă de cum mi-o aminteam. Era nî continuare pasionată de botanică maimult decâte dorice altceva imi-a mărturisit cărelaia eicu Henry continua, dar lent, ceea ce el covenea mânduroraa. Meg -ia schimbat ozpia ,i chiar acăd nu sa- plâns,mi-am datseama că o durea oldul bolnav. tiam că nu voia să aduc vorba despreasta,a a că am alesaltsubiectdeconversaie.Ce părere avea despre colecia pe care o făcusem împreună cu Sukey? Aziscăeraminunată,darnudeaceeaveniseîncameramea. — Lavinia,aspus,tunutesim ibine? — Bada,am asigurat-o. — Nupoisădormi?m-aîntrebat. — Nu,Meg,am min it.Deceîntrebi? — Nu e titu,aspusea.E tiaade… nervoasă. ieu imama credem căe itprea abăsl. Mult prea abăsl. — Ah,da.Din cauza emoilor.N-aiidee câtde nerăbdătoare am fostsăvenii în vizită. — Lavinia.Ce-apăitMarshal?E denerecunoscut.Nu-mivine săcredcăsa- îndepărtat atât de părin i mei. — Ah,Meg,suntsigură că vrea doarsă le fie pe plac i-ie teamă cănu reu ete,am spus. — E tisigurăcăetotulînregulă?Aîntrebatea,dinnou. — Suntbine,am min it. Ce puteam să spun? Mi-era teamă să deschid gura,mi-era teamă că naveam să mă maiopresc până nu spuneam tot. i nu puteam să fac a a ceva. Cum puteam săi- spun despre ce sim eam pentru Wil? Cum puteam săi- spun despre sarcina lui Beattie,despre elaria lui Marshal cu ea? Cât despre ucrull oribil pe care mi-l făcuse cupu in timp în urmă,abia reu eam să mă gândesc eu la el, nu se punea problema să vorbesc despre a a

ceva. Meg, dându-i seama că nu mă sim eam în largul meu, s-a uitat prin cameră ia schimbat subiectul. — Ceprimitoareecamerata,aspus,câtededrăgu ă. — Da,am spus,u urată că renun ase la ideea de a-miafla problemele,nu tiu cum să vămulumesc, ie mameiitale,că v-ai gândit săfacei asta pentru mine. Am continuatsă vorbim despre camera mea idespre restul casei, cutoate comorile pe care el adăpostea. După ce a lecat,p m-am prăbu it pe pat, întrebându-mă cum aveamsă acf afă la tot câttimp avea sămaidureze vzita lor. Cu abia câteva săptămâni înainte,ardeam de nerăbdare să vină.Acum, îngrozită că ar fi putut să en afle secretele ur noase,iabia aeptamt să lecep. Domnia Sarah era mulumită de elulf cum î irevenise sora ei, dar o îngrijora ata amentul acesteia faă de Jamie.Când am rămas singure,m-a întrebat cine era copilul iceiam tdespre el. — tiucăedelacolibe,aspusea,darlaculoareapecareoare îi cam pui întrebări. — E fiulluiBele,am spus. — FiulluiBele!Nuera… S-a oprit, dar nu înainte să-i percepdezgstul din glas. tiam că niciea nu cuno eat adevărul despre relaia lui Bele cu Căpitanul, darnu tiam unde să încep i unde să mă opresc cu dezvăluirea ui,l a a căn-am spus nimic. După discu ia noastră,a lansato adevărată campanie pentru al- îndepărta pe Jamie de domnia Martha,darnu a reu ti decât să distrugă orice progres pe care îl făcuse sora ei. După ce,la insistenele domnieiSarah, Jamie a fostscosdin casă,domnia

Martha a devenit atât ed agitată, ncâtî icindozele masive de laudanum n-au reu ti so- liniteascăDupă. două zile în care a văzutcâtde nefericită era sora ei,domnia Sarah a cedat ia acceptatca amieJ să efi adus napoiî.Darsoacra mea ejad trebuia să ia din nou doze mari de audanum,l iardependen a lui Jamie de eaera la felde puternică. Vizita familieiMadden a părutsă durezemaimultdecâta fi

putut sămi- închipui. De i am petrecut mult timp cu domnia Sarah iMeg,nu reu esc ăsmi- amintesc despre ceam vorbit. Pur isimplu nu iamt ce săfacsauce săspun casăle explic nî ce situaie dificilă ne aflam. În fiecare seară mă chinuiam să dorm,a darnu reu eam, gândindu-mă la zilele următoare.Nu reu eam să mănânc prea mult nî atmosfera apătoares de la masă,când Marshal orilipsea,oribea prea mult. Era aproape imposbil de suporat.

În ajunul plecări oaspeilor, m-au îngrijorat ipetele care se auzeaudin bibliotecă.Am luat-o la fugăpe scări, dar amaM nu m-a lăsatsăintru. — E domnu’Madden,stă devorbă cu cona u’Marshal,mi-a spus ea.Fă bine nuiintra acolo. Mama a ămasrlângă mine i am ascultatamândouă al uă. — Dartu tibine! ticâta avutpământulde suferitde la tutun! a spus domnul Madden. — Rankinspunecă… aînceputMarshal. — Rankin nu-i decât un beiv! Ce tie el despre rotaia culturilor? urmat o tăcere scurtă, după care domnul Madden a continuat: — Marshal.Oamenităimordefoame.Cum vreisămuncească dacăsunt înfometai ibolnavi? Aurmatonouătăcere,apoidomnulMaddenaspusmaiîncet: — Ces-aîntâmplataici,fiule? tibinecăosăpierzitotuldacă continui a a. Marshal a explodat: — Numaiaitreabăculoculăsta!Lasă-măînpace! Eu iMama am sărit, speriate,când Marshala deschis u a cu foră, dar nu credcănea- observat cânt a trecut în grabă pe ângăl noi ia ie it din casă.Domnul Maden m-a văzut imi-a făcut semn să ntru,i închizând u a ilăsând-o pe Mama peafară-. — Potvorbisincercutine,dragamea? Am făcutsemncăda,fărăsămăpotmica. — Mă tem că eu idomnia Sarah suntem foarteîngrijorai,a

spus el. Când nu a primit un răspuns,a cotinuat: — Decândam venit,am observatcăgospodăriaaceastaeîntr-o stare proastă. M-am prăbuit pe anapeac. — Nu evinata,Lavinia,aspus,intuindlacemăgândeam.Nu, mă emt că ntreagaîăspunderer ea soului tău. Văzândcâteradebinevoitor,mi-avenitbruscoidee. — DomnuleMadden… — Terog,spune-miunchiule,m-aîntreruptel. — Da.Da.Unchiule.Mulumesc.Potsăvăcerofavoare? — Orice,dragamea. — A putea… Ar fi posibilca eu iEly să ne întoarcem la Wiliamsburgcuvoi? Mi-am inut respiraia câtimp am a eptatt sămi- răspundă. — Încefelsăteîntorcicunoi?Învizită? — Nu,am spus cu un glas care până imie mis-a părut neconvingătoare. M-am gândit că am putea să ne ntoarcemî de tot. Domnul Madensa- a ezatlângă minei mi-a vorbit încet: — Nu credcăMarshalarfideacordsăplecipentru operioadă nedeminatărt. i chiardacăar ,fi mă îndoiesc că ar ăsalo-pe fiicalui săplece cu tine.Te ndoieî itde asta? — Nu,nu.Aae,desigur. — Aivenifărăfiicata?aîntrebatel. Nicinu se uneap roblemap so- părăsesce pEly, i-am spus.Mia spus căîn elegeaproblema meacă,idacăaveamnevoie de el, trebuia doar să-i scriu. Aveasăfacătotce uteapsămă ajute.I-am

mulumit pentru generozitate,având grijă sănu arăt câteram de disperată. Abiaadouazidimineaă,dupăcetrăsuralorapornitladrum, iareu am rămas ăs le acf uc mâna,mi-am permis să daufrâu liber sentimentelor. La mult timp după plecarea lor, când praful ridicatde răsurăt se aezase ed mult, Unchiul Jacoba venit ima acoperit cuun al.M-a îndemnatsă ntrui. M-am uitatla chipul

lui îmbătrânit iblând, căutând un răspuns. — Unchiule?am spus. — Haide,copilă,azisel imi-aoferitbraulcasămăconducă pe scări. Am rămasnemicată aproapetoată ziua;îmipierdusem orice sperană.Sukey avenit, dar amdat-o afară.Când se ntunecaî i situaia mea părea din ce în ce maifără ie ire,am început să devin nelinitită,gândindu-mă cănu puteamsă maiîndur încăo noapte în compania gândurilor frământărilori mele.În timp ce mă plimbam de cocolo,-lmi-a venit o deei. Am traversatcoridorulpânăîn cameradomnieiMartha,unde Mama o pregătea pentru noapte. M-am dus direct la sticla de laudanum i mi-am turnato doză ntrî-un paharde apăMama. m-a privit când amestecam în el ,iînainte săapucesăprotesteze,l-am băut pe ott. Peste câteva minute,când drogul a început să -i facăefectul, mi-am dat seama că, în sfâr t,i găsisemo scăpare.

CAPITOLUL PATRUZECI IOPT Bele Lavnia a maiîncercato dată să vină,dar ankinR a prinso-. După aia,Papa n-a maivenit vreo două săptămâni. Ben s-a dus săvadă cese ntâmplă,î dar Papa la trimis napoiî ii-a zis sănu maivină,că ankinR e cu ochi pe oatăt umeal. Fanny iEddy au venit în toiul nopi să ne povestească,mie, lui Ben ilui Lucy, cum merg reburilet. Fa nyi Eddy arată nostim împreună.El e aret scund iFany e oartef naltă,î dar slabă cael. Eddy e băiatul lui Ida i e un om bun, chiar acăd e allui Rankin. N-a ales Ida săi-tot acăf copi lui Rankin. Dintre toi copi ei, numaiunul nu era allui Rankin, Jimmy, bărbatul lui Dory, dar Rankin l-a omorât nî bătaie.Eddy era copil, dar la văzutpeJimmymurind.Nu eniciun secretlacolibecăEddy,aa mic cum e,ar vrea sălomoare- pe aicătsu-.

Eddy e foarte tăcut, iar Fanny vorbe te ipentru el, dar, de fiecare dată când easpune ceva,eladaugă:„Mda,a a e. Fany are dreptate.Îhî, are dreptate”.Parcar- vrea să-i binecuvânteze vorbele. Fanny nea- povestit ce -ai făcut Marshal Lavnieicând Rankin a prinsoveind încoace. — Sepoartătotciudatde-atunci,aspusea. — Îhî,azisEddy. — Cinevatre’să-lbatăp-ăla,aspus Ben. — Nuzicetâmpeni,aspusFanny.Te-aromorî. — Aredreptate,aspusEddy. — Ben, i-aduci aminte cum îi ziceai mereu „păsărică”lu’ Abinia.A aeacuma.Caopăsăricăsperiatăcarestăpepământ. Trebecevamaimultcavântu’cas-ofacăsăzboareiar.Normal,să poartă cao albă, sădă bătută istă la ea-n cameră. i Beattie are necazuri, da’eafacecumvasăsădescurce. Nu tiu de ceAbinia nu face alfel.Mă enervează! — Îhî,chiarc-o… — A teaptă,Fanny,i-am retezat-o luiEddy.Miemiseparecă încearcă,dar Marshal e preamult pentru ea.Nu uita, Fanny, eu tiu cum e Marshal. Nu i-am povestit fiindcă era prea mică atunci, dar când îl apucă, nai cum să-i facifaă. — N-am zisnimicadetine,Bele… aspusFanny. — Adu-iamintecăLaviniaeca icopilulmeu,Fanny. — Bele, ticăiovorbesccam multcâteodată.Acumasuntem toi speriai. Mama iPapa nu iut ce săacăf.i Mama nea- zis că Lavnia a-nceput să aidin picături, ca omnida Martha. Eddy nu spunea nimic, darse vedeacă nu-i făcea plăcere discu ia mea uc Fany. — Chiar dacă-ialbă,Fanny,pentru mine ea face parte din familie. i n-are cum săiasădin asta, la felcanoi, am spus. — Dardecenufuge?AîntrebatLucy.E liberă,nucanoi. — MamazicecăAbiniai-acerutlu’domnu’Madden săplecela

Wiliamsburg,aspusFanny,da’eli-aziscătre’s-olasepăElycu Marshal. tim cutoi căn-o săfacăuna caasta. Am tăcuttoi,îngândurai. — CefaceJamiealmeu?am întrebat,chiardacăîmierafrică de ecaveam să aud. Fanny sa- uitat în altă parte. — E bine,azis,da’osă-lluăm dălaconaccâtdăcurând. — Dece? — Unchiu’Jacob vrea să-lia la el iPapa vrea să-lînvee treburile pă la grajduri. Mi-am datseama că Fanny ascunde evac. Înainte să apuc so- mai întreb ceva, sau- ridicatau izis că trebuia săplece. Uneorisimt căînnebunescedgrija lui Jamie,mă totîntrebcum a putea săliau la mine.Nu tiu ce m-a facefără micu ul George icia. Mă în eleg tare bine cu Lucy, darcând am văzut că iar e gravidă,m-am supăratpe Ben. — CândîitotfaciastaluiLucy?l-am întrebat. — Cetotzici?aspusel. — Crezică-schioară?am întrebat. Când a bătut la u ă în seara aia,l-am trimis înapoila Lucy. După un timp mam gândit că,totu i, dacă -arnfi cu Lucy, nu lavea pe eorgeG almeu. Lucy mă lasă pe mine să am grijă de copil. Ea doar îi dă sămănânce,apoimi-l dă mie zice:i — Du-telaMamaBele. Cuvintele alea sunt dulcica mierea entrup mine. N-a duratmult săl-primescînapoipe Ben.

CAPITOLUL PATRUZECI INOUĂ Lavinia Am dat peste cele ase sticle nedesfăcute de laudanum în aceeaziicând am găsit actele de eliberare ale lui Bele.După

vizitaluiMeg,nimicnu misemaipăreacăaresens idemulte orirătăceam fără rostprin casă. Iarna î iintra în drepturi, dar nu acela era motivul pentru care nu mai ie ame săcălăresc.Findumi prea eamăt de urmări, nu maiaveam curajso- vzitezpe Bele ,i fără asta, nu aveam nicio altă destinaie.Completlipsită de raiune,nu pricepeamde ce Wil nu încercasesă mă maivadă.Nu mai aveam chefsăcitesc,încercândi să-mi lini esct intea,m îmi căutam o altă ocupaie. Făcusem, împreună cuMama,inventarul lucrurilor din casă în anul dinainte dar, din diferite motive,ne opriserăm înainte să ajungem la camerele domnieiMartha. După vizita domniei Sarah, domnia Martha avea din nou nevoie de supraveghere permanentă.Mama,Fany i cu mine o îngrijeam cu rânduli ntrunaî din ace lzile, ândc copii domnia Martha dormeau, am observat ulapuld înalt pentru lenjerie din salona ul albastru. Mi-am amintit cănu verificaserăm ce coninea.Nu era o treabă care sămi- facăplăcre, dar nu puteam să maistau degeaba ore nî ir, a acă m-am hotărâtsă mă apuc. de M-am urcatpe un scaun de lemn ca să ajung la rafturile sus.A fost ositorbsă dau jos toate teancurile de cear afuri i cuti pentru pălării, a acăm-am bucuratcând am terminat icu ultima.Auzind sunet de sticle din ea,am fostcurioasă iam deschiso-.Înăuntru erau asesticle pline cu laudanum. Oare domnia Martha el ascunsesecuani în urmă? robabilP că a,daltă explicaie nu exista.Oare era un loc unde obi nuia să ascundă lucruri? Stăteam în picioare pe scaun, dar un reu eam să văd până în fundul dulapului. Am pipăit cu mina i aproape că am ratat pachetul dar, odată ce l-am sim it, l-am învârtit până am reu ti săl- apuc.Era un plic adresat uil Bele.Am recunoscut imediatpachetul luatde domnia Martha de Crăciun, cumuli ani în urmă. tiam căîn elerau actele de eliberare ale uil Bele.Plicul mă speria.Oare ce semnificaie ar avea acle documente pentru ea cum?a Ar fi putut Marshal să eloloseascăfmpotrivaî ?ei Înainte săvină Fany să mă înlocuiască,am dus pachetul i sticlele de laudanum în camera mea.Nu am vorbit cu nimeni

despre cedescoperisem iintenionam săfac caactele săajungă la Bele câtmai curând. În seara aceea am luatlaudanum ca sămă linitesc nainteî de culcare.A funcionata ade bine,încâta doua zi am amestecat câtevapicături cu pu in vin de Xeres cuo jumătate de oră înainte de masade prânz. Combinaia s-a dovedit cu adevăratmagică. Am pututsă stau linitită în prezen a luiMarshal iam reu it chiar ăs mănânc fără sămi- fie rău. Am văzut că nici măcar prezen a lui Beatie, gravidă cum era,nu mă maideranja ca înainte. Marshal părea mulumit de starea mea relaxată ,i crezând că era din pricina vinului, m-a ndemnatîsă maibeau.Nu m-am împotrivit. Am continuatsă folosescdrogul, ivăzând că îifăcea mereu efectul, nu a duratmult până când am început să mă bazez pe el zilnic pentru a mă sim i mai bine. I-am scris lui Meg,povestindu-i despre cât edbine îmi făcea, dar când mi-a răspuns avertizându-mă în legătură cu efectele nocive ale opiumului, m-am supăratatâtde are,tcăvoia să mă lipseascădealinareape care mi-o găsisem, încât am înceat să-i maiscriu. În seara de Crăciun, Fany m-a rezitt dintr-un somn adânc. — Mamaarenevoiedătine,mi-aspus.Beattiena te. — Unde-iIda?am întrebat,încercândsămătrezesc. — E bolnavă,aspusFanny. — Du-te,i-am zis.RămâneucudomniaMartha. — Mama zice că pă tine te vrea,a spus Fanny.Zice că-io na eret grea. M-am îmbrăcat, nemulumită.Papa George mă a tepta la u a din spate imi-a întins braul, apoim-a condus, inând o toră aprinsă. Am auzit ipetele lui Beattie veind din bucătărie.Încă indignată că mi se deaă ceaa sarcină,a fimers mult maiîncet dacă Papa nu mă răgeat după .el Darnu am rămas ecer pentru mult timp.Mama o făcuse pe Beattie să seridice isă facă câiva pa i ,i când am văzut cât suferea,mi-am aruncat aul de pe meriu im-am dus s-o ajut.

— Ţine-o-npicioare iajut-osăsemite,aspusMama. — Sprijină-tepemine,Beattie,am spus. Am inut-obinedebra i,cu faacontorsionatădedurere,m-a prvit. — Îmiparerău,domniaAbinia,miaspus. — t,Bea,am zis,daro nouă contraciei-a arcuitspatele i nu sunt sigură că m-a auzit. Dimineaa devreme,când copilul sa- născut, eram toate trei epuizate,dar ucuroasebde succes. M-am sim it atâtde u urată când Mama i-a dat copilul ciocolatiu lui Beattie. Proaspăta mămică dormea,iar ue i Mama Mae pregăteam micul dejun. Când Mama a dus mâncarea al conac, eu am rămas cu copilul, mângâindu-i fei oara până când Beattie sa- trezit. I-am pus copilul în braele ntinseî amirâsamândouă când -ia încreitfaa micuă. S-a uitat la el ia spus: — Îmiparerăudederanj. I-am făcut semn să tacăMi.-a luat mâna i mi-a sărutat-o. Drept ăspuns,r i-am sărutat-o i eu pe a ei. Nu i-am spus prieteneimele din copilărie căîn timp ce sechinuia sănască, am văzutsemneledepetrupulei.Nu maiaveam nevoiedealtcevaca săfiu sigură cănu era decâto victimă nefericită a soului meu i m-am întristat aret când m-am gândit la necazurile pe care i le făcusem ieu.

Am rămascu eacât i-aalăptatcopilul iîn continuare,când au dormit amândoi. Stând acolo,în casaîn care copilărisem, am luat hotărâreasăîndrept lucrurile. Inima îmi bătea nebune te, darmi-am păstratcalmul când m-am adresatlui Marshal la prânz:

— Beattieaavutona terefoartegrea,am spus. El sa- înro t,i dar nu m-a privit. — Arenevoiedetimppână-irevine,am spus. S-a ridicat, iar euam împietrit, pregătită pentru o izbucnire, dar a ie tidin cameră fără să spună nimic. Când vremea sa- încălzit pu in pe la sfâr tuli lui ianuarie, Marshal a plecat pe neaeptatet pentru o zi întreagă. Înarmată cu

curajul pe care mi-l dădeaopiumul idorind săl-vădpe Wil, mam hotărât să profit de ocazie isă-i duc actele lui Bele.I-am mărturisit lui Sukey entrup că tiam că nu avea să mă lase să plec ânăp nu-i dădeamvreo explicaie. — Vreau să rămâiaici,dareu trebuie să mă duc s-o văd pe Bele. — Dece?m-aîntrebat.Decetre’s-ovezipăBele? — Am găsitniteacte,i-am optit. — Ceacte?M-aîntrebatea,totîn oaptă. — Îispun cândmăîntorc,am zis,dartrebuiesă-mipromiică nu vei spune nimănui. — Promit. Aveam încredereîneamaimultdecâtînoricine. M-am certatcu Papa când am insistatsă mi-l în eueze pe Barney. i-a datseama mediatiunde voiam să mă duc.Mi-a spus că vremea era capricioasă inu aveaidee icin când urma să se întoarcăMarshal. Mai mult, mi-a spus,era mult mai probabil ca Rankin să vină la grajduri în timpul ierni. N-am avut curajsă-i spun lui Papa despre actele lui Bele saudespre dorin a de alvedea pe WUl. Am insistat cu încăpăânare. Chiar dacă s-a posomorât, am inut să facă ce-i ceream i până la urmă am plecat nîgalop. Nu m-am întors săi-fac cu mâna;am pipăit, în schimb, pachetul pe care Sukey ăm ajutase săi-lmleg alpiept, pe sub haine.

Ajunsesem pelajumătateadrumuluicând,în sfârit,am avut curajsăîncetinesc upin. Chiar atunciam auzit nechezatul unui calîn spatele meu. L-am oprit il-am întors pe Barney casăvăd cine eraBineîn. eles,nimeni altul decât Rankin.

— O,doamna Pyke,a spusel,speram să vă prind din urmă. Chiarmă întrebam unde vă grăbii a a,daracum că aproape ai ajuns, nu maie cazul să mă întreb. Bun prieten vă e Wil Stephens,nu-i a a? adăugatazâmbind. Când a văzut că un prime te niciun răspuns,a apucathăurile calului meu inea- întors respcasă. — tiicăsouldumneavoastrănuvreasăveniiaici.

L-am lovit cucrava pestea mână. Barney as -smucit înainte, i când a luat-o spre casă, i-am prins hăurile. Eram pregăită sămi- înfrunt soul când a venit în camera mea în sera aceea.Îi cerusemlui Fanny so- ia pe Ely iso- culceîn camera copilor. Sukey arefuzat săpleceedângălmine,a acăne a zaserăme amândouă ijucamcări. Când i-am auzit pa iilui Marshal pe scări, au început sămi- tremure mâinile. — Nu-ifieteamă,domniaAbby,stauaicicutine. — Terog,du-telaMama,i-am optit,dareaascuturatdincap. Când a intrat Marshal, Sukey as -ridicat în picioare,a acum i se cerea. Marshal sa- apropiatde mine mi-a dato palmă peste afă. Sukey aicnit. — Undeteduceai?Aîntrebatel. Am privitînjos. — Am ie itsăcălăresc. De data aceasta m-a lovit cu atâta foră,că am căzut de pe scaun. A vrut să mă lovească din nou i, înainte să apuc s-o împiedic,Sukeya sărit al el. L-a mu cat adânc de bra. Spre surprinderea iu urareamea,ela ie it brusc ind cameră.Eu i Sukeyne liniteam una pe cealaltă când Marshal s-a întors însoit de Papa George.

— Ia-o,aspusMarshalarătândspreSukey.Du-ode-aici. — Nu,l-am implorat,strângând-o pe Sukey în brae.Te rog, Marshal, n-a făcut nimic ăur. — La iocioară să mă mu te imaizici ică n-a făcutnimic rău! a ipat el. — Vroiadoarsăteoprească. — Sămăoprească?Sămăoprească?! S-a întors către Papa, care ămăsesera ul ă. — George,am zissăvis-oieide-aici,aspusel. Sukey eineas rânsst de mine cubraele,dar Marshal a smulsde ângăl minei a aruncat-o spre Papa George. — Du-ode-aici! Ochi lui Papa aruncauscântei itrupul i se cutremura ,i

pentru o clipă teribilă, am crezut căaveasă-l refuze ep Marshal. Dar sastăpânit ,icuo blândee ei tăi din comun, a convinso- pe Sukey ăs vină cuel. După ce auieit, am căzut în genunchi. — Marshal!Terog!Terog!Nu-ifacerău.Undevreis-oduci? — Lacolibe,unde-iloculei. — DarEly?l-am implorat,schimbândtactica. — Arecinesăaibăgrijădeea,aspusel. — DarSukeyn-alocuitniciodatăacolo,osă-ifiepreagreu! — E numaivina ta,Lavinia,a spusel.Îndrăzne tisă mă pui într-o situaie atât de jenantă! Te ducisăte vezicu altul! Eram încă nîgenunchi iam continuatsăl-implor: — Terog,Marshal.Pedepse te-mă pemine,nu peSukey.Nu mi-o ual. E ca icopilul meu. M-a lovit cu piciorul. — Ridică-te.Îmifaciscârbă! Numele pe care le dai ciorilor ăstora! Zicică-i ca icopilul tău. Le spui Mama iPapa de parcăi-arfi rude!Continuă să et pori a a io să-i duc pe oti deaici-. După cea ie it din cameră,m-am dus la fereastră.Totul era cufundat în întuneric inu sevedea nimic.Era lini et în casă; nimeni nu îndrăznea să acăfvreo mi care.Am încuiatu a m-i am dus al dulap. Tremurând, mi-am dezlegatactele uil Bele de al piept. Leam- ascuns pe aftulr de sus,în spatele cutieide pălăriîn care se aflau sticlele cu laudanum. N-a trebuit să mă gândesc prea mult până m-am hotărâtsămi- torn o doză mare într-un

pahar de Xeres,apoiam băut lichidul iam a epatt să -ifacă efectul. A doua zidimineaă Mamami-a spusîn oaptă căoduseseră pe Sukey în coliba lui Ida in-o lăsaserăsă- iia lucrurile.Toi fuseseră avertizai că, dacămă ajutau, vor vândufi i imediat. Îmi aminteampreabine avertismentul lui Marshal. Dacăo luasepe Sukey de lângă mine, nu mă îndoiam că avea să facă la fel cu oricine. După aceea,n-am maiavut curajsă întreb pe nimeni despre Sukey.

Disperată, i-am scris o scrisoare domnului Madden, apoimi-am datseama că Marshal o va vedea maimult ca sigur, a acă am arso- chiar în sera aceea. În săptămânile următoare m-am dus de două ori la Marshal să-l rogsărevină asupra hotărâri lui. Prima dată, Marshal mi-a spus s-o las baltă.A doua oară l-am imploratdin nou să se răzgândească.A râs cu cruzime de ata amentul meu faă de Sukey, spunând căera copilul meupierdut. Cine era tatăl ei? m-a întrebat. Disperareami-a dat curaj il-am lovit. I-am cerut sămă lasesovăd.M-a privit cu ni et ochi pe care nu-i cuno eamt. A doua zi dupăamiază- a trimis-o peMama sămi- spună că Sukey fusese ândutăv.Mama avea ochi umflai i chipul schimonosit când a venit sămiaducă vteas. — Tre’să-iziccăSukeyaplecat. — Undeaplecat?m-am văitat. — Auvândut-o. — Nu,Mama!Nu!Nu peSukey,Mama!Nu peSukey!am spus hohotind. DariMama suferea la fel de mult ca mine, a acă mă privea neajutorată, cu lacrimile curgmdu-i. Am fugit al fereastră. Nu putea săfie preatârziu. — Auluat-oazi-noapte.S-adus,aspusMama. Am privit-opeMama,refuzândsăcred. — Domnia Abinia,tre’să mă duc jos.Cona u’Marshalm-a teaptă. — Dece,Mama?am întrebat-o. — Zicecănu vreasătemairăsfă.A ziscădac-o in totaa,o să mă vândă păinem. Expresia eiînfrico tăa mi-a spus călua în seriosamenin area. Am rămassăprivescîngoldupăceaie itdincameră.Scaunulde lemn de lângă perete mi s-a părut u or ac un fulg când l-am ridicat. L-am izbit de pat cu atâta foră, căsau- făcut ăndăriatât scaunul cât i tâlpuls baldachinului. Cu toate acestea, ma continuatsătrântesc ottce mă înconjura.Când n-am maigăsit

nimic,m-am prăbu tipe podeaam idat frâu liberdureri. După ce Sukey a fost vândută,am refuzatsă maicoborn î sufragerie la masă,iar Marshal nu a trimis după mine.Nu ne vedeam deloc,fiindcărămâneam susdecâteori tiam căeacasă. Marshal î iimpuseseunctulp de veder nî casă.Tuturor el era teamă.După ce ukeyS aostfvândută,nimeni nu semaisim ea nî siguran ă. Aveam senzaia cătoată familia mea mă învinovăeape mine i de ce -nar fifăcut-o? Era vina mea.Maimult, îmi era teamă că Marshal aveasă în eleagă gre ti orice încercare dea-mea de a comunica cu vreunul din ei, a a că nu vorbeam prea mult cu ei. Sufeream pentru Sukey a a cum nu maisuferisem vreodată i,sim indu-măvinovată,refuzam oriceconsolaremi-ar fi putut oferi ai mei. Disperată,mă bazam din ce nî ce maimult pe audanum;l n-a durat mult săam nevoie de elcasă uncfionez. Deja descoperisem că era u or ed procurat; putea fi comandat uc u urin ă prin po ăt. În fiecare dimineaă, câtevapicăturidizolvate nî apă făceau realitateamai u orednduratî. Peste câtevaore,când mă sim eam epuizată,o nouă doză turnată într-un pahar devin mă ajuta să rezistpână la sfâr tuli zilei. Seara, singură în dormitorul meu, urzeamplanuri. Aveam săplec,so- găsesce Sukeypso-iajut să fugă.Noaptea,târziu, desenam hări cu pădurea,a acum mi-o aminteam, plănuind traseul pe care aveam săl-urmez, dar până la urmă le ardeam, de ricăf sănu le descopere Marshal. Când nu puteam dormi, o doză maimare de laudanum mă ajuta.Am continuat nî felul acesta, considerând opiumul un prieten de

nădejde,dar eram din ce nîce aim prinsăîn mrejele uil. În tot celatimp, Marshal -ia continuat egătural cu Beattie, chiar dacă -ia găsit ialte distraci: a început săpariezepe cai i săjoacecări. Fany mi-a spus că vânduse din oameni ca să -i plătească datorile. egM mi-a scris, dar i-am ignorat rugămin ile de a comunica cuea.Aveam din ce nî ce maimare nevoie de laudanum imă sim eammaineajutorată decâtoricând ,i cu fiecare an care recea,tmă afundam totmaiadânc nî uitare.Abia mi-au dat

lacrimile când Mama m-a anun atcă Wil Stephens se căsătorise.

CAPITOLUL CINCIZECI 1810 Bele Sukey -as dus de cinciani. În timpul ăsta Beattie i-a mai făcut doi băiei lui Marshal. A reu ti să-l învee iacum elstă mai mult la bucătărie decâta l conac.Mama zice cădacălui Marshal îi pasăde cineva,aia e Beattie.Beattie zice că nicinu prea mai are relai cu ea. Vine doar să doarmă.Zice căuneori chiar seoacăj cu copi. Dar ed cle maimulte ori e prea eatbca săi-dea seama unde e. WilStephensne-aziscăîn curând Marshalosăpiardătotla cări ila pariuri. Vinde totmaimult pământ ichiar oameni de la colibe.Mi-a fostfricăsănu-l vândă pe Jamie al meu, dar Wil Stephens a spus că n-o so- facă.Marshal iet că Wil Stephens abia a eaptăt să-l cumpere pe Jamie dacăse veite oczia.

Mi-au zis că Jamie almeu e tare de tept.Cite te toată ziua. Mama zice că vorbe te foarte bine,ca icum ar fichiar ed la conac.Au zis cătoi îl iau de alb. Când mi se acef ord ed el, îmi spun căpoate căa ao săscape.Poate căîntr-o zi o săpleceo i sătrăiascăcaun alb. Mi-au spus căLavnia ia picături la felcadomnia Martha. Încă se aimmi că prin casă,dar amaM a zis că rea ochi goi.Nu-i mai pasădecât de Ely aei. Mama zice că Ely e o figură.Seamănă leit cu Lavinia,dar e obraznică iisteaă cum n-a fostniciodată Lavnia. Celmai des stă peafară- isejoacăcu Moses,băiatul celmare al lui Beattie, dar se nîelegeineb cuiJamie almeu. De câteva ori m-am ascuns în pădure, sperând săl- văd pe Jamiecândseducelagrajduri,darultimaoarăPapami-azis: — Numaiveniîncoa’.Rankincautănodînpapură. Ben zice că,după ce-au vândut-o pe Sukey, Papa se emet de

orice.Celmai mult îi e ricăffiindcăa auzit căBen ajută oameni săfugă.Bena găsit un loc ndeu săi-ascundă la elacasă, dar nu vorbim despreasta.Bănuim căWilStephens tie,darnu zicenici elnimic.Lui Lucy nu-i place elocd treaba asta. Se teme pentru micu i ei. Pe aicilucrurile merg bine.Wil Stephens sa- însurat în sfâr ti. tim toi căa a eptatt săvadă cum se ezolvărtreburile cuLavnia. O dată sa- dus acolo săvadă ce aimfaceS.-a dus al u a ind faă, ca un domn, ia cerut so- vadă pe Lavnia.Marshal a venit la u ăcu pu caîndreptată spre Wil ii-a zis cădacăse ntoarceî o sătragă. Când Wil a văzut că un putea săfacănimic,nu sa- maiîntors. Anultrecuts-aînsuratcu ofatădelabiserică,iarnouăneplace de eadestul de mult. Nu e vreofrumusee.Are pieleatare albă i părul galben iparcă nicin-are gene.Nu prea râde ivorbe te despre Domnu’ maimult i decâtMama. i, ca să vezi, o cheamă Martha, a a căiteu cum îi zic eu altcuiva omnida Martha. Lucy munceet al conac.Eu rămân aici igătesc amigrijă de copi. Lucye ercităf. Zicecănu i-a trecut niciodată prin cap căo să lucreze în casăI.-am zis cănici eu nu m-am gândit că o să muncesc albucătărie io săam grijă de copi pe care bărbatul meu i-a făcut cu altă femeie. Am râs amândouă pentru că ăsta e tristul adevăr.

Ben e otult pentru mine Lucy,i dar neoriu Lucy nevi al mine i-mi zice: Bele, ia-i-l, nici să nu-l mai văd! Altedăimăduceulaea i-ispun: — Lucy, ine-i-l!Sănusemaiapropiedemine! Cam a amerg lucrurile ntreî noi, amândouă împărim acela i bărbat.Normal,uneoriam impresia că Ben arvrea să fugă,să scape de două femeicare acf cum le aiet capul. De Crăciun, George almeu împline te aseani. Deja tie să scrie numele lui i almeu. Îmi zice Mama Bele i nu mă mai satur săl- aud cum mă strigă.Stă cu mine de când nici nu învăase sămeargăLucyi un sa- opus niciodată.

Benm-a ntrebat:î — Ce-osătefacicândosătrebuiascăsămunceascălacâmp? — Îlînvă treburiledela conac.N-osă muncească la câmp,i-am zis. Ben iLucy credcăGeorge -al înlocuit pe Jamie,dar nu-i a a. Fiecare are ocull lui în inima mea.

CAPITOLUL CINCIZECI IUNU 1810 Lavinia Cea maimare parte a terenurilor usesef vândută până în primăvarlui 1810. Eu eram sub efectul laudanumului, iartotul în jurul meu seducede râpă.Marshal era rareori acasă,i în rarele ocazi când îl vedeam, întâlnirile noastre erau scurte i glaciale.Mă asiguram că o vedea pe Ely când voia,dar un se întâmpla prea des.Fanny, care stătea cu Ely în timpul vizitelor, mi-a spus căMarshal era stingherîn prezenafiiceilui.

— Nu tiecesăzică,fin’căfetiaseamănădinceîncemaimult cutine,mi-a explicat Fanny. Fany o iubea ep fiica mea ca ep ochi din cap. Fany suferea pentru că ea iEddy nu aveau copi, a acă seurtap cuEly ca i cum ar fifost a ei. În fiecare dimineaă,după ce o hrănea i o îmbrăca, urmau un ritual iutt doar de el.Fanny ntreba:î — icine-iFannypentrufrumoasaastamică? Ely o lua în brae ,i făcând-o pe Fany să râdă în hohote spunea, imitându-i expresia ilimbajul:

— Fanny, tibinecăe tibinecuvântareavieimele! Fanny oîngrijea ipe domnia Martha. În mare,stareasoacrei mele sestabilizase.Se întâmpla totu ,i uneori, ca ipătul vreunui animal de afară so- nelini eascătprofund. Atuncimă striga: — Isabele!Isabele! Dacănu veneam, singurul care puteaso- lini eascăta erJamie. Era la felde obsedată de el,ichiar dacă iamt cănu e normal, la

cum mergeau lucrurile nî casa ceeaa nici nu mi se maipărea un neajuns. Jamie a împlinittreisprezece aniîn acea vară.În primăvară crescuse foarte mult. Era înalt slabi ,i cu excepiaochiului bolnav,aveaun chip frumos itrăsăturifine.Fannyil-adescris cel maibine lui Mama: — E preafrumospentruunbăiat,i-aspus. Jamieera foartemofturos.Voia ca hainelesă isepotrivească întotdeauna perfect iî i ineamereu părul buclat imoale legat la spate cuo panglicăneagră de satin. Făceam eforturi să-l iubesc a a cum o iubeam pe Ely, darceva din el nu mă lăsa să mă apropii. Nu se purta niciodată rău cu domnia Martha sau cu mine,dar acădaltcineva nu-i era pe plac,imediat căpăta un aer superiorcare a ăcutf-o de multe ori pe Mama să spună că avea o părere preabună despre elînsu .i Dea- lungul anilor, Papa a tot ncercatî să-i trezeascăinteresul lui Jamie pentru activităi în aer iberl. L-a învăat săcălărească ,i când Marshal nu era prin preajmă,chiar ăs vâneze cupu ca pe care ineao ncuiatăî în grajd. Dar Jamie nu petreceaultm timp cu Papa ,ide ce lmai multe ori, rămâneaînchis nî casă. Cările erau pasiunea lui, a a că -ipetreceaore în ri la biroul din salona ul albastru, unde citea, scria istudia poezia. Îl fascinau ipăsările, iîn felul acesta îmi aminteadeseori de Meg.Obiectul cel maide pre allui Jamie era o carte despre păsările din

AmericadeNord,pecarei-odăruisem eu.Dupăce i-apetrecut zile în ri studind cartea, nea- anun at căîntr-o bună ziaveasă se ducă la Philadelphia săl- cunoască pe ornitologul care o publicase.Era atâtde hotărât, încâtnu mă îndoiam că avea să

facăîntocmai. În salona lu albastru erau ialte teancuri decări ine obinuiserăm să ne adunăm seara în dormitorul domniei Martha ca să îl ascultăm pe Jamie citind. Domnia Martha îi dăduse leci, iar dicia lui eraperfectă. Acle seriau fost salvarea mea. Unchiul Jacob eneav mereu în camera mea să mă cheme. Dacă iî spuneam că sunt obosită sau nu mă simt bine, era de ajuns să

mă priveascăuochi lui căprui, îmbătrânii, ca să-mi amintesc de datoriile pe care el aveam în aceacasă.Deseori eram amorită când venea să ăm ai de bra i să mă conducă nî camera domniei Martha. După ce mă instala, î ilua ielun scaun ise aeza în spatele meu. Până la sfâr t,i de obicei, Ely adormea în braele Unchiului Jacob. Fiul celmare al lui Beattie iMarshal, Moses,aveaaseani în vara aceea,era cu un an maimic decâtEly.Se jucau deseori împreună. În primi ani, Beattie îl inusepe Mosesla distan ă de conac, dar dupăun timp bănuiesc că Mama Mae -ia spus ăcnu mă deranja dacăveneasăse oacej cuEly. Adevărul e căMoses, cu gropiele iveselia lui, îmi amintea atât de mult de cum fusese Beattie în copilărie,încât erao plăcere să-l văd. Nu-mi maifăceam griji pentru Beatie. Mi-am datseama că găsei ngurăsi un mod dea- facefaă situaiei. M-am bucuratsă aflu că o emach pe Ely al bucătăriei sepurta bine cu ea.Nu mă vedeam multcu Beattiefiindcănu mămaiduceam labucătărie; nu aveamideecând era Marshalaco.l Pe la afâr tuli verii lui 1810, Marshal venearareoriacasă. Bea ijucajocuri de norocdin ce nîce maimult, iar eunu puteam decâtsă hicescg câtde aproape eram de dezastru. În acea vară cei mai muli oameni au fostvându i, iar pu ini răma ila colibe erau atât de stovii, încât mă întrebam cum făceau săsupravieuiască. Nu vedeamnicio cale de scăpare.Chinuită de aptulf căîmi era imposbil să fac ceva, îmi petreceamnopile,când toi dormeau,

umblând de colocolo,- ameită de opium. Care era solu ia? Marshal era la curent cu toate cheltuieile mele,a acăde unde a fiputut face ostrde bani pentru a organiza uga?fichiar dacă fireu t,i pe cine a filuat cumine? Era Ele ,i desigur, iubita ei, Fanny. Dar cea- fi făcut cu domnia Martha? Trebuia s-o protejez cumva. i Mama Mae! Cum a fiputut so- las? raE reperul meu, fără de care nicinu mi-a putut imagina viaa. nÎ ultimi an avusesem numai două neîn elegeri cu Mama.Una era legată de Jamie. A doua, de

fi

laudanumul pe care lîluam. Am tiutdintotdeauna că Mama nu era deacord cu prezen a lui Jamie al conac cuatai amentul reciprocdintre el idomnia Martha.Ori de câte oriapropus săi-despărim, eu am cerut săi-mailăsăm o vreme. Nu puteam să uit vizita domniei Sarah i efectele dezastruoase pe care lea- avut despărirea celor doi pentru numaicâteva zile.Iar amieJ era la felde dependent de domnia Martha cât era i ea de el. Îi petreceau ore în ri împreună,de i domnia Martha de multe ori dormea,iar Jamie citea saustudia.Jamie a fostîntotdeauna respectuos cu mine, dar uneori – mai ales după ce a împlinit treisprezeceani – era destul de obraznic cu Fany. Eu îi atrăgeamatenia,dar ela continuatpână când Fany sa plâns la Mama Mae. Într-o dimineaă de maidin acel an Mama mi-a cerut să cobor isăo ajut sădeschidă ferestrele casăintre aerul de primăvară în casăAm. deschis în sufragerie;nu prea mai rae folosită ,i aruncând o privire,am observatcănu prea maistrăluceaca pe vremuri.Am vrutsăies,darm-aîntrebatdacăputeam vorbi.I-am oferit un scaun, apoim-am a ezat ieu. — Ces-aîntâmplat,Mae?am întrebat. — Tre’să-lscoatem păJamied-aci,aspus,îngrijorată. M-am foit, stânjenită. Reu semisă evit discuia aceeapentru mult timp, dar, auzind tonul lui Mama,mi-am datseama că nu mai puteam să scap. mA început sămi- trec degetele pestre marginea ustruităl a mesei, darMama m-a oprit: — DomniaAbinia? — Dardeceacum?am întrebatpeun ton carepână imiemi sa- părut plângăcios.

— Fin’căos-avem necazuri.Simt. — ice putem să facem? Unde o să seducă? Nu putem să-l trimitem înapoi la bucătărie.Marshal e otttimpul peacolo-. — Jacob aziscă-liala el iGeorgeosă-lia sămunceascăla grajduri.Zice ăcJamie sepricepe al cai. — Dar ticăJamien-osăvreasămunceascălagrajduri. — D-aia tre’să-lducem d-aci. Cre te repede. Tre’să-nvee

undei- e locu’. — Darundeelocullui?Măîndoiesccă-iaminte tedeBele. — Când afostlagrajduriultimaoară,Papai-azisdăBele,că eae mama luiadevărată.Jamie sa-enervat,i-a zis u’lPapa cănu iet cezice. Jamie a zis că-ialb. Papa„Nu,ei-azs:tinegru ca i

mine“. Jamie afugit iacu’ nu vreasăse aim ducăpă la grajduri. Sa făcut preamare pentru asta, Abinia. i e din ce nîce aim rău dă gură.E timpu’ să nveîe căi-negru isănceapă- să muncească ca un negru. — Mae, tiu căaidreptate.Am auzitcum îivorbe teluiFanny. Darticădomnia Martha crede căe fiul ei.Nicinu e de mirare căcredcă locul lui e aici, la conac. — Tre’să-nceteze povestea asta.A-nceputsă se creadă tare dă epttdă al ovreme.O să băai necazuri, a spus Mama. — Am puteasă-ltrimitem undevade-aici.Parealb.Nimenin-ar putea ăs-idea seama că… — Mă-sa-iBele.E negru! ioricum n-arehârti. — Crezicăareideedesprecineetatăllui? — Nu tre’decâtsă-ivadă faa.Dacă nicielnu seamănă cu cona ’uMarshal, atuncinu tiu cine seamănă.D-aia icrede domnia Martha căi-al ei. — tiu cătrebuiesăfacem asta,darîmieatâtdeteamăpentru domnia Martha… — Jamieosăvies-ovadă,m-aasiguratea. — Putem sămaiateptăm câtevasăptămâni?O săvinăvara i, când e cald, ea doarme maitottimpul. Poate cănu i se av face preador ed el. Mama nu mi-a răspuns. — Promitcădacăe tideacordsăa teptăm pânăîn iunie,osă vorbescchiaratuncicuJamie. — Măbazezpătine,aspus. I-am dat cuvântul căvoiface ntocmaiî. Niciuna dintre noinu iat că Jamie,care tocmai voia să iasă, ascultasediscuia noastră. Din aceadimineaă Jamie adevenit capricios iursuz. Deseori

pleca dimineaa devreme i nu se întorcea toată ziua. aL întoarcere refuza cu încăpăânare să ne spună unde fusese. Mă întrebam dacăaflaseumvac despre schimbarea care se regătea;p mă întrebam ice numeaia despret părin i lui. În prima zide uniei atrebuit să-mi in promisiuneape care -io făcusem lui Mama. În dimineaa aceea Jamie era singur cu domnia Martha. tind că ceilali erau la bucătărie,am luat o doză de laudanum ca sămi- fac curaj i am intrat ăsl- văd. Domnia Martha fuseseoartef afecată de absena lui din ultimele săptămâni, ari în dimineaa aceea nu-i ncăpeaî în piele de bucuriecă elera lângă ea.Când l-am întrebatdacă puteam să vorbesccu elcând seîntorcea Fanny,Jamies-aalbitla faă,iar euam sim it cum hotărârea mea ncepeî să pălească. M-am întors nî camera mea să a teptsă revină Fany m-iam hotărât să-mi fac mai mult curaj. Am descoperit căsticla maronie de al capul patului meuera goală.Mi-am tras epred un scaun ca sămi- iau alta din dulap, unde îmi ineam rezervele. Deja mă clătinam pe picioare,iar scaunul sa- mi cat sub tălpile mele când m-am întins după altă sticlă. Am pipăit cu degeelt plicul în care erau actele lui Bele.Într-o inspiraie de moment, l-am tras afară, gândindumă căl-ar uteapajuta pe Jamie săîn eleagăcâte ceva despre cine este mama uil. Jamie m-a speriatcând a deschis u a pe nea teptate.M-am întors,iar scaunul sa- dezechilibrat; am încercat sămă agă ed ceva,dar mâinile mele n-au găsit decât aerul, apoiam căzut. Înainte săajung jos,plicul lui Bele mi-a zburat din mână. Când m-am lovit cucapul de podea,mi-am pierdut cuno inta. Cum Marshalnu era acasă,Mama atrimis dupădoctor. După ce -ma vzitat, i-a spus uil Mama săsteacu ochi pe mine,subi nicio ormă,fsă nu-mi dea laudanum. A douazim-am trezitcu odurereîngrozitoaredecap.Întregul corp îmi tremura la cel maimic zgomot imă dureautoate oasele. Am implorat-o pe Mama să-midea laudanum.M-a refuzatcu hotărâre,timpi de vreo stăpmână,mi-a fostprearău casămă potcerta cuea.

Când Marshal sa- întors la sfâr tuli săptămâni, i sa- spus despre accidentul pe carel- avusesem, dar un a sim it nevoia să vinăsămăvadă.Cam pe-atunciam începuts-orogpeMamasămi dea laudanum. Sătulă de cererile mele, a venit al capul patului: — Dă la mine n-aisă capeinicio picătură,să fie clar!mi-a spus. Nu aveamde alesi,cu fiecare zi ce recea,tmă sim eampu in mai bine.Într-o zim-a vizitat Fanny chiar am râs nî hohote al o glumă deaei.După ce aeitiam auzit-o spunându-i lui Mama: — Poatecălovituraaialacapi-afăcutbine.Parcă-iiarăfatacu caream- crescut io. — A ae,aspusMama.Doarcămiegroazăcăosăviedoctoru’ ăla -io săi deaiară voie să ia picături. Abia după câteva săptămânimi-au trecutameelilecâtsă pot să aust pe un scaun. Timp de câteva minute camera senvârteaî nî jurulmeu,darapoiseoprea.În ziuaaceeaElyainsistatsămă vadă,aacăMamami-aadus-o.Am auzit-opeMamaspunândui, înainte săintre al mine: — Săn-osuperi,casănuvreaiarăpicături,da? Am sim itcuvinteleeica peolovitură.Nu aveam ideecă Ely tia căuaml laudanum. Când fiica mea sa- apropiatprudentă,m-a durut sufletul să văd că se emeat de minei am zâmbit ca s-o linitesc. — Aiterminatcuboala?m-aîntrebat. — Aproape mi-am revenit,draga mea,am spus,luând-o de mânu ă.Mae aisz că mâine potsă acf o limbarep. — iosăfiimaibine? — A acred,am linitit-o. — O să iei iar picături? m-a întrebat cu glas tremurător. Picături? De centrebi,î dragamea? — Nu-miplacecândleiei,aspusea. Am făcutuneforts-oîntreb: — Decenu-iplace,Ely? Am observatcă a fostnevoiesă-iadunetotcurajulca să-mi

răspundă: — Pentrucădormitoatăziuasauplângi iîmispuisăplec. Ochi i sau- umplut de acrimil ibărbia a început să-i tremure. — Vino. Mi-am desfăcut braele so-primesc.În timp ce oineamstrâns, plâns în hohote.Lacrimile eim-au făcut să în elegun adevăr dureros.Îmi abandonasemcopilul în încercareameaegoistă de a evda din realitate. — Dragamea,chiarazivorbeam cu Maedesprepicături.Cred că un o săe lmaiiau. Adevărul e că mă simt mult maibine. I-am luat chipul în mâini ii-am zâmbit: — Îidaiseama?Mameitalei-a trebuito lovitură zdravănă la capcasăse acăfbine. Am asigurat-ocă nu avea decesă-ifacă griji,că Mama Mae mă îngrijeafoarte bine căiaveamsăîmi revin completîn curând. După ce alecatpEly eram epuizată,dar, când Mama mă ajuta să mă întind din nou în pat, am pus-o sămi- promită că va ascunde picăturile de mine.Mama nu părea reap convinsă.I-am spus să oaducă pe Fany nî camera mea,cândi a venit, leamcerut să-mi promită că, dacăvoicere,nu-mi voradpicăturile.Ca săle arăt căeram serioasă, leam- spus undeineam rezervele i-i am cerut lui Fanny săle ai. Când sa- urcatpe scaun isa- întins casăajungăla fundul raftului de sus mi-am amintit de actele uil Bele. M-am hotărâtrepede că,dacăFany avea săle scoată,i le voi arăta uil Mama;uitasem că miî zburaseră din mmă când căzusem i nu aveam ide că erau la Jamie. CândFanny a scos numai sticlele de audanum,l m-am hotărâtsăi-spun altă dată lui Mama despre actele lui Bele i să mă ocup deocamdată numaide renun areala drog. i a aa fi făcut dacă n-ar fi fostatât ed greu. De i eram hotărâtă să-mi in promisiuneape care -io făcusemlui Ely, n-a fi crezut că,odată cemirecătasempputerile,drogul va deveni o adevărată obsesie.În săptămânile următoare,în momentele cle mainegre, imploram să mă lase să nu-mi in promisiunea.Dar

Mama m-a refuzat. Noaptea dormea în pătu ul lui Sukey, iar nî timpul zilei nu rămâneam niciodată singură. După un timp, Mama a insistat ăs ies isă fac câiva pa ipeafară- cu ea.Nu voiam să ies,fiindu-miteamă să nulîntâlnescpeMarshal,dar ea m-a asiguratcă un prea ădead epacasă-. Când am cedat i am ie it la soarele tămăduitor, mi-am dat seama câtde mult mă izolasem. Într-o zi neam- dus la grajduri săl-vedem pe Papa George.M-a salutat atât de călduros,încâtmam întrebat de ce nu venisem săl-vădmaidemult. M-a spurprins că aveaărulpcărunt ii-am spus. — Îhî,a zis zâmbind itrecându-imâna muncită prin păr. Trecetimpu’. M-a privit în ochi iam văzut că e ulmumit de ceedev. — Taremăbucurc-ovedem iarăpăAbiniaanoastră,aspus i mi-am datseama că a folosit inten ionatnumele meu din copilărie. Am vrutsă-lîmbrăiez,dar tiam că un asemenea gestera periculos entrup amândoi. Am început însăsă vorbesc despre cât era de cald icum iarba arsăde soare of eansub pa i no rit i avea atâtde multă nevoie de ploaie. Am spus că sunetul îmi amintea de cum mergeam pe runzef uscate. Mama Papai aufost de acord cumine,iar ue miam amintit de prima petrecere al care fusesem împreună cu ei, la colibe.Miam adus aminte cuplăcer cum i-am privit dansând împreună.A a am ajuns să ne amintim alte ucrurilplăcute,de oti ani în care avuseserăgrijă de mine.

— Mama,Papa,am explodat,îmiparea aderăupentruSukey. S-au privit, apoiPapa a spus: — Latoineparerău,da’ tim căn-aivrutsă-ifaciniciun rău. tim c-aifăcut mereu totce-aiputut pentru Sukey.Acuma ne rugămla Domnu’să et acifbine.Tare avem nevoie dă asta. — Mulumesc,Papa,am spus. Din ziua aceea, auzind cuvintele prin care Papa mă ierta, obsesia mea entrup drog anceputî să scadă.

CAPITOLUL CINCIZECI IDOI Bele Dimineaa devreme,la început de august. Muncesc nîgrădină. Anulăstaea adecald idesecetă,căparcătotcefacesăcar apă. Mă uit la George care face pe măscăriciul pentru copi, îi strope et cuapă -i face săâdăr. Dar de al o vreme amtottimpul senzaia cămă priveet cineva. N-am văzut nimic,dar simt căa a e. Când a venit vremea mesei, am scos mâncarea ne-iam a ezat toi în faa bucătăriei.N-a fostnevoie săgătescpentru conac,mai e supă de ieri ini et pesmei de azi-dimineaă. Lucyvine de la conac sămănânceeai isăi-dea ibebelu ului celmai mic.I-am pus ni et unt ijambon pe o elief groasăde pâine iami dat-o so- mănânce câtîi dă copilului. tiu căi-e foame pentru că nimănui nu-i placesă mănâncemaimult decâtlui Lucy. — Azin-avem castraveid-ăiamurai?m-aîntrebat. — Bada,am zis, i-aducacum. Am intrat,am luatun borcan iam tăiatcâivacastravei,apoi i-am dus afară.De data asta am fost sigură că mă urmărea cineva.M-am uitatiar nîjurul meu, dar -nam văzut-o decâtpe Lucy itânduu-se cupoftă la murături. Apoim-a apucatrâsul. — Aoleu,nu!am zis,uitându-mă urâtla ea.Iare tigravidă, Lucy? Ultima oară ai fi mâncatmurături de dimineaă până seară! Lucy -ia dat ochi peste cap ia zis: — Acolo,la conac,domnia Martha zicecă-io binecuvântare. Pentru mine e doarmaimultă muncă.

Am începutiarsărâd,daradevărulecămi-emilădeea.Încă-i maidă să găsu celui mic. — ticăosăte-ajut,i-am zis. — Dacăn-aifitu,Bele,nu tiucem-a face.Îmieticaosoră. I sau- umplut ochi de acrimil. A aface ereum când e gravidă. I seascute ilimba. Ben vine la mine uneori -imi zicecănu iet ce-a apucat-o. Eu îi zic:

— Ia încearcă itu să umblidecolo-colocând e ticâtcasa i să vemddacăi-mai arde să cân i. — CefaceMarthaluiWUl?am întrebat-opeLucy. — Maibine,da’cu câtîicre te burta maimult,să umflă i picioarele mai rău. O mai doare capu’i. N-o ajută dălocce -ai dat doctoru’. Parcămai rău îi face. — CândmaivineFannyosă-izicsăcearăvreunleacdelaIda. Oare -lar lua? Am zis. — Poate. tiu că-iefrică.A aamuritmamaeicând anăscut ultimu’ copil, a spus Lucy. — Spersă nască u or,am zis, tică noio să trebuiască s-o ajutăm. — Poates-oaducem păMamaMae? Am clătinatdincap. — E preagreu pentru ea.Ultimadatăcând avenitEddy,azis căau atâteanecazuri, căle efricăsămai pleceMarshal. deja a vândutmaitoioamenidelacâmp. Lucy -ma ntrebatîîn oaptă: — Ţi-efricăpentruJamie? Am datdin cap că da,fiindcă uneoriîmie prea greu isă-i spun numele. — Uneorinu potnicisă dorm de grija lui,am zis.DarWil Stephens mi-a promis cădacăMarshal îl vinde pe Jamie,o săl-găseascăo săimi-l aducă. Lucy im-a întins copilul. — Tre’sămă-ntorc,mi-azis. Am intratîn bucătărie im-am întorssă-ispun luiGeorgesă aibă grijă de micui iam zărit un băiat nî pădure,cu colul ochiului. Lui Georgenu i-a convenit, dar i-am zis: — Tu făcum îispun imaitârziu osă-ifacprăjiturelelealea care -i placm. Tot nu l-am mulumit, dar e în stare de orice pentru prăjiturelele mele.Seamănă cuLucy. Mi-am luat ăpăligas i m-am apucat ăs sap, uc faa spre pădure. i l-am văzut imediat. Am inut capul în josm-ami uitat

la pământ, apoiam zis are:t — Dacă acolo printrecopacieJamiePyke,nu trebuiesă-ifie frică.Eu o să fac treabăîn continuare, dar m-a bucura dacă JamiePykearveniaicisă-lvăd ieu,acum căs-afăcutmare. N-am ridicat iviprea,am continuat săsap, dar l-am auzit apropindu-se. Nu tiu de ce îi e frică de mine,dar când saapropiat a început să-mi fie imie fricăde el. Are cecaută aici? Ce vrea? — E tiBele?aîntrebat. Mi-am ridicat ochi înceti or, mi-era frică să nu fugă. -amM inut bine de coda săpăligipentru căm-apucasemeaeala imi se scaseu gura.În faa meaera un băiatalb. Jamie al meu. De treisprezeceni.aNu mai era un băieel inu era nicibărbat încă. — Io-saia,am zis. Ascosrepedenitehârti. — Atunciasteasuntaletale,aspus.Credcăsuntacteletalede eliberare. Am rămaslocului,uitându-mă la băiatulmeu.Nicin-auzeam ce icez.Mă gândeamdoar cătrebuie sămi-l iau înapoi. — Uite,azisel,ia-le,etiliberă. Am luatactele.Mânaîmitremura. — Jamie?am întrebat. — Da,azis. — ticinesunteu? — Da.E timamamea. Am datdincap. — Darnu-miaducamintedetine. — Nu-inimic,am zis.Aveainumaipatruanicândte-aluat. — În toianiace tia… Papa Georgemi-a spus.Am crezutcă sunt fiul domniei Martha. M-am uitat bine al el.E la felde alb caMarshal, dar seamănă la chip cu mama Căpitanului. Când mă uit la el, parc-o văd din noupe bunica mea albă.

M-am totholbat la el i iamt cătrebuie săzic ceva. — DomniaMarthanu tie,Jamie,darebunicata.MamaMae

zice căe aret bună cutine… i — DecieadevăratcăMarshaletatălmeu? — Da,am zis.S-afolositdemine.Lucyaapărutdedupăcolul bucătărieistrigându-mă,zicândcăarenevoiedeGeorges-oajute la ceva.Jamie nicin-a stat pe gânduri. S-a întors ia luat-o la sănătoasaînainte săapuc sădeschid gura isă-i zic: — Nu-inimic,eLucy. Am începutsătremurdin toateîncheieturile.Lucyl-avăzutpe Jamiefugind. — Cine-iăla?Cine-iăla?astrigatcânds-aapropiat,gâfâind. — t,Lucy!i-am zis. — Cine-iăla?a optittare. I-am întins actele.A deschis plicul isa- uitat de aproape,apoi mi lea- dat înapoi. — Nu ticănu tiu săcitesc?A zis.Ce-acăutatun albacisă vorbeascăcutine? — Mi-adatacteledeeliberare,am zis. M-am uitat, sperând că Jamie maiera în pădure dei eram sigură căplecase. — E Jamiealmeu. M-am a ezatîn ărână amiînceput să lângp. În searaceea m-am dus săl-vădpe Wil Stephens.S-a uitat la acte i a zis:

— Ei,Bele,astaînseamnăcăe tiliberă. — Daraidatogrămadădebanipemine,am zis. — iameritatpânălaultimulbănu ,aspusel. — Dacărămânaici imuncescbinedetotpentru tine,aiputea sămi- daibani sălcumpărpe Jamie?

— Nu credcăMarshalosăîlvândă,darlatribunals-arputea săfie de ajuns actele acesteacasăfie iberl. — Maidegrabă l-aromorîdecâtsă-idea hârtile!Marshalare mare nevoie de bani imă gândesc că acădl-a lătip dublu poate l-ar ăsal. Wilascuturatdincap. — Ţi-artrebuitoatăviaasăfacirostdeatâiabani.

— N-am undesămăduc.Adevărulecă,dacămăvrei,vreau să rămân aici, am zis. WilStephens i-atrecutmanileprin păr,aacum faceelcând se gânde te. — Uitecum facem.SuntsigurcăLucy i-aziscădoctorulmi-a recomandats-o duc pe arthaM la munte câteva săptămâni. Crede că o săi-facăbine răcoarea.O săl- las pe Ben să se ocupe de treburi imă bazezepinet să-l aju i. Imediat ce ăm întorc,o săne ocupăm de treaba asta. i dacă te hotără ti să nu mergila tribunal, o să-i fac rostde bani. Când te hotără it cevreisăfaci, o sătrimitem pe cineva -săifacăpropunerea. N-am maizis nimic. tiu că Wil Stephens e nu om de cuvânt. Dacăa zis că o sămi- facărostde bani, a ao să facă.Dariu t sigur că n-o săse ezolver imicn cu avocatul lui. Am mai încercat de nu tiu câte ori. Nu. tiu căMarshal trebuie sămă vadă pe mine. Trebuie să mă vadăpe mine nî genunchi. A douazidimineaăWil idomniaMarthaau plecat ieraa a de cald iuscat otul,t că pământul suna ca piatra sub roile trăsuri. tim cu toi căWil nu vreasăplecede aici, dar a ae el, trebuie săstealângănevasta lui. Au trecut aproape două săptămâni. tiu că Wil Stephens trebuie să se întoarcă zilele astea.n Îfiecare dimineaă mă uit după Jamie,darnu samaiîntors.După cemi-am văzut băiatul, n-am maiputut să mă gândesc la altceva. tiu că trebuie săl-ajut, să-l iau deacolo,- de lângă Marshal. Tot a eptt să apară ca să-i spun căWil o să-mi deabani casă-l eliberez. Când am văzut că totnu apare Jamie, m-am gândit că trebuie sămă duc acolo înainte săvină Wil. Mia intrat în cap că, poate,

dacăvorbesc cuMarshal, o săîn eleagă.O să-i arăt lui Marshal actele mele,poate căo să-i spun icătatăl meue Căpitanu’. Am a teptatpânălaoracinei,când Ben iLucys-au a ezatla masă,apoil-am trimis pe George aleisăle spună că mă doare capul i mă culc. Apoiam plecat. Am mers repedei nu m-am gândit la nimic,casănu mi se acăffrică isădau înapoi. Când am ajuns, m-am dus dreptla bucătărie.Mi-am număratpa iica

sănu mă întorc.Unu, doi, trei. Unu, doi, trei. Nu m-am uitat în jur, m-am uitat doar la picioarele mele care mă duceau la bucătărie.Unu,doi,tre.Unu,doi,trei. Era chiar acolo, cu Beattie. N-a zis nimic, a rămas a a,holbându-se almine. Moartă de frică,mă holbam ieu la el. Nu-l mai văzusemde vreocinciani. tiu că n-aveamai mult de treizecide ani, dar părea la felde bătrân câtCăpitanu’înainte să moară.Era aproapechel imai mult galben decât bal. tiu că bea pentru că mirosea de la o po ăt. M-am dus al el ii-am arătat actele.I-am zis: — Suntliberă,Marshal.Tatăltău mi-a datacteleacum muli ani. Acum vreausăl-cumpărpe Jamie de al tine.O săi-dau bani câtpentru doioameni zdraveni. Marshal sa- ridicat cu greu, dar când a făcut-o sa- înro tila fa ă. — Aiînnebunit?azis.Cecautăaici? S-a uitat în jurul lui deparcă ar fi fost cineva care săirăspundă acolo. Am continuat: — Sper să-i convină, am zis. Dacă-l trimit pe Jamie la Philadelphia. Acolo poate să zicăcă-i alb. — Alb?!E uncioroi,proasto!Uncioroi! — Dare la felde alb ca tine.Tu e titatăllui,am zis.Arfi timpul săte gânde itla asta. — Ie ide-aici! — Marshal,am zis,Jamieebăiatultău… Beattie,din spatele uil Marshal, îmi totfăceasemne sătac,dar deja era preatârziu. O săzic ottce ma de zis.

— E copilultău,Marshal!Ce-o să faci? O să-lvinzicum ai făcut cu toi ceilali? Marshal a fost a ade iute,că nici n-am apucat săi -văd pumnul. M-a lovit a ade are,tcă ma ameit. — Undemi-epu ca?aînceputsă ipe. Beattie lî inea. — Fugi,Bele,fugi!mi-azisplângând.

A acăam fugit.

CAPITOLUL CINCIZECI ITREI Lavinia Aerul parcă pocnea de cald ce era. Într-o după-amiază insuportabil de fierbinte,pe la sfâr tuli lui august, am insistat ca Ely sărămână în casă, la adăpost.Fanny săteacu ea ise ucauj cu păpu a uil Ely. Domnia Martha era agitată ieu încercamsă o lini esc,tctindu-i. Jamie,care plecaseîncăde al primele ore ale diminei, deabia- se întorsese. Stătea tolănit pe un fotoliu ise uita la mine.Era prudent de când îmi revenisem inu mailuam laudanum. i eu eram în permanen ă atentă la el. Căutasem actele uil Bele peste ottprin cameră inu le găsisem. Am bănuit, eliminând oricealtă posibilitate,că erau la Jamie ,i chiar dacă voiam să-lîntrebdeele,nu preamătrăgeainimasămăconfrunt cubăiatul acela posac. ,ichiar Purtareareaa lui Jamie oderuta pe domnia Martha dacăera în continuare grijuliu cu ea,nouă nu ne adresa nicio vorbăbună.Cu câtevazileînaintemădusesem laMamaMaesă vorbim despre situaia luiJamie.I-am spus că până ieu îmi dădeam seama că era timpul pentru o schimbarei eram gata să îmi in promisiuneafăcută. Încă ngrijoratăî de starea mea,Mama apropus să maia eptămt o săptămână până să îi spun ceva băiatului. Credeacă aveam nevoie sămi- recapăt uterilep ca să pot aceffaă nu numaila reacia lui Jamie,ci ila a domnieiMartha. M-am sim it u urată

fiindcă miî era groază de ce eaavsă sentâmpleî. Soacra mea a ridicatmâna ca să mă oprească din ctit ii-a cerut lui Fany sămaideschidă obloanele casăintre aer. Când Fanny sa- dus săfacăce ise ceruse,a aruncato privire afară. A ipat strident, iar Jamie asărit din fotoliu i a alergat la fereastră, lângăea.Exclamaia lui m-a făcut sălascarteadin mână.Mam apropiat ieu de ereastrăf.

Rankin era lângă grajdul celmare,însoit de un străin cu un aspectneîngrjit. Eddy,soul lui Fanny, eraîntre ei, legat, iar străinul trăgeade elîn timp ce ankinR îl împingea.Obloanele sau-trântit când Fanny lea- dat drumul ,i în câtevaclipe,era afară, alergând către bărbatul ei. S-a aruncat ntreî ei il-a prins pe Eddy cu braele ca săl- ină loclui. Rankin a împinso,-iar eaa căzut, apoiceidoiau continuat săl-tragă pe Eddy după eispre colibe.

Marshal a ie it din grajd cu un bici nî mină. Fanny, nî genunchi, l-a implorat so- ajute,dar elnu i-a dat atenie i -ia continuatdrumul, în urma celordoi. Fanny arămas nîgenunchi uitându-se ungl după ei, până când Beattie a venit după eadin bucătărie.Peste câteva minute au venit amândouă la noi,în dormitor. Fanny era înnebunită. — O să-lvândă!aspus,scuturându-mibraul.O să-lvândăpă Eddy almeu. Te og,rte og,rdomnia Abinia,nu le da voie.E un băiatbun, tidoar,terog,făceva,făceva,terog,Abinia. Domnia Martha a rositcuo voce sub ire,dar autoritară: — Chemai-lpeCăpitan.Cu siguran ăs-afăcutogre eală. — Nu!Nu!a spusFanny,repezindu-selângă domnia Martha. L-au luat, nu-i nicio gre eală, l-au luat. Beattie a zis ca venit negustoru’ dă sclaviaci, o să-l ia cu el. Mama Mae i Unchiul Jacob,care făceau ordine în pivniă, auziseră căse ntâmplaî ceva iau venit iei. Mama respira greu isa- a ezat pe celmai apropiatscaun. Fanny sa- dus la ea,iar Ely, speriată de ce i se întâmpla lui Fanny, a fugit la Unchiul Jacob. — L-au luatpă Eddy,a hohotitFanny,a venitnegustoru’dă sclavisă-l ia pă Eddy.Credcăo să-i ia ipă ali dă la colibe. Beattie a vorbit pentru prima dată de când intrasen îcameră. Nea- optit: — I-au luat aproape pă toidă la colibe.I-au legat.Mâine pleacă. N-a suportat să ne privească, a căa -ia acoperit afa cu mâinile a ispus printre dege:t

— I-am auzitvorbind.VOrsă-iia ipăMama ipăJamie. Chiar dacă -iacoperise gura, am auzit preabine cea -spus.M-am întors către Mama Mae. — Nusepoate,am spus. Mama Maem-a privit, darnu a răspuns. — Cinevasăfacăceva,l-au luatpăEddyalmeu,a ipatFanny din nou. — Pentru Dumnezeu!am spus,neajutorată i,întorcându-mă către Beattie:Ai mai auzit ceva? Ceau- mai zis,Beattie? — tiu doar că o să-iia aproape pă toidă la colibe mâine dimineaă. i că vorsăi-vândă ipă Mama Jamiei. — Nusepoate!N-aiauzittubine!am strigat,bătânddinpicior. Beattie aclătinat din cap. A spus nî oaptă: — Nu,Abinia, tiu bine.Cona u’Marshala zis că dacă scot vreovorbădespreMama iJamie,osă-mivândăbăiei. — iceilali?Papa George?Vrea să-lvândă ipeelMarshal? am întrebat. — Nu,aspusBeattie,zicecădăelarenevoie. — Nu poatesăfacăunacaasta!am spus,strmgând-odebra ifăcând un efort să un mă asl cuprinsă ed panică. Beattie aspus epede:r — Zicecă-itrebebani,că tre’să-ivândă.Zicecă Mama-icam bătrână,da’totpoa’săiacevapăea.Fanny iUnchiu’rămân să aibă grijă dă casăMarsha.l a zis căo săl-vândă pă Jamie după ce-a venit Bele acisă-i arate hârtile alea ii-a zis că vreasă- i cumpere băiatu’. Cona u’ Marshal zicecăl-vinde ca să fie sigur cănu-l mai găsee tniciodată Bele. i părea că maiare Mama Mae -sa făcut palidă ca un mort pu in icade de pe scaun. M-am apropiatde ea în grabă: — Mama,tesim ibine?am întrebat-o. Văzând că nu-mirăspunde,am luatun paharcu apă de pe noptiera domnieiMartha ii l-am dat. În timp ce bea, m-am dus sămă uit pe ereastrăf. — Beattie,am spus,du-te înapoila bucătărie.Nu trebuie să afle căiafostaici.Du-te acum, câtnu e nimeni. Fugi! i nu spune

nimic. — Da’Mama… aînceputBeattie. Mama Mae a spus,în sfârit: — Fugi,copilă,fugi.Repede. Am împins-opeBeattieafarădincameră,apoiam închisu a. — Jamie,am spus,trebuiesăteducilaBele.Chiarazi. Domnia Martha sa- ridicat, ari picioarele îi atârnau peste margineapatului. S-a întins spre Jamie,iar ela venit lângăea. — O săte inem ascunspânăseîntunecă,am spus.Mama,tu trebuie sămergicuel. — Nu, n-o să meargă, a clătinat Mama din cap. Cona u’ Marshal o să mă caute chiar acolo.Io rămân aci.Să să ducă JamielaBele,săfugăamândoi. — Mama,terog,am implorat-o,trebuiesămergicuei. — Iostau aci,Abinia.O săvorbesccu cona u’Marshal.A a-i celmai bine.Nu-l las pă George.Cona u’ Marshal iet. — Mama,terog! — Nu,Abinia,stauaci,aspusMamaMae, igata,astae. S-a sprjinit de spătarul scaunului. JamieaîngenunchiatlângădomniaMartha,daraprivitcătre mine: — Trebuiesăplecacum? — Nu,osăteascundem pânăseîntunecă. Mă gândeam cu dispeare la o ascunzătoare:podul, pivnia, afumătoarea? Deodată sau- auzit strigăte,apoipa ipe scări, iar u adormitorlui sa- dat de perete nainteî săapuc săajung al ea. Rankin stătea ângăl arshal,M rânjind la mine,beat. — Marshal!CeDumnezeu… — Ducei-ode-aici,aspus,făcândsemnspreEly. Unchiul Jacob, care o ineaîn brae,a dat săse dice,ridar i-am făcut semn săse aeze al loc. — Nu,Marshal,am spus.VreaucaElysăsteacumine. — Prea bine,a spus Marshal,n-aidecât.Să vadă iea ce harababură ai creat. Nu vorbeaclar imirosea băutură de al distan ă. S-a apropiat

de Jamiei l-a aruncat la picioarele uil. — Băiete,azis,tuvicunoi. Jamienaavutcurajsăreacioneze. Domnia Martha sandreptatîde spate: — Domnule,a spus ea pe un ton amenin ător,chemai-lpe Căpitan. O sărezolve leproblema. — Mamă,m-am săturat de povestea asta,a spus Marshal, întorcândusespre ea.E copilul uneiciori! Uită-te al el! E negru! L-a apucat epJamie de ceafă ii-a apropiat afa de ea,iar Jamiea ipatdedurere. — Isabele!a ipatdomniaMarthalamine,casăintervin. — Marshal,nu face asta,am spus făcând un pas înainte i chinuindu-mă să-mi păstrez inil eatîn glas.Jamie etotul pentru ea. Marshal l-a împins pe Jamie deoparte sa-iapropiatde mine: — Tu!Numaitu e tide vină pentru toată povestea asta.Dar gata, sa- terminat. Băiatul a fostvândut, a spus el. Îngrozită, i-am spus: — Marshal,darealtău!Îivinzipropriulcopil? urmato tăcere cumplită înainte săisimtpalma izbindu-mi obrazul. Îmi iuiau urechile ami avut nevoie de pu in timp sămi-recapăt echilibrul. Cu toată furia pe care o strânsesem în mine dea- lungul anilor, m-am năpusit asupra lui. Palma meal-a luat prin surprindere,dar Rankin a început să râdă, cea ce l-a înfuriat imai tare pe Marshal. Înainte să ungăaj cu mâinile al gâtul meu, Mama Mae avenit între oin. — Cona u’Marshal,încetaicuasta,aspusea. Marshal sa- oprit, dar, când mi sa- adresat, a făcut-o pe un ton sumbru: — E tila felde nebună ca mama.Pregăte te-te.Plecimâine dimineaă.Vă duc pe amândouă la spital, la WUliamsburg.O să mă asigur cănu mai ie ideacolo-. — N-ais-o faci,am spus,fiind sigură că putea prea bine s-o facă. Ceo- săse ntâmpleî cuEly?

— Fannyrămâneaici,aspus. Înainte săpuca săi-răspund, Marshal i-a făcut lui Rankin semn către Jamie.Rankin l-a luat pe Jamie de lângă domnia Martha, iar ae a scos un ipăt sfâ etori. Jamie sasmuls din strânsoare isa- întors la ea. S-a a ezat pe jos iia luat mâinile întrale lui. Priveam toi, neputând săne uităm în altă parte. — t,bunico,aspusel.O săfiebine. Ea a ăcut,t iar Jamie a continuat: — O sămăîntorcsăteiaucumine,bunico.O sămăîntorc. Apois-aridicat il-afixatpeMarshalcuochiulsănătos. — Scoatecioroiulăstade-aici!a ipatMarshallaRankin. După ce-au plecat, Mama Mae aostf prima care a eschisd gura. — Abinia,aspusea,trebuies-oieipeEly isăvăduceilaWil Stephens nainteî să efi preatârziu. Domnia Martha ipa într-un felpe carel- cuno eamtpreabine iam tiut imediatce veamade ăcutf. Am amestecato doză mare de picături cu apă.Mirosul mi-a amintit imediatde scăpareape care mi-o puteamoferi dar, chiar acădmâinile îmi tremurau de dorin a de alua drogul, i l-am dat femeicare aveanevoie nuim-am atins de el. Am trezit-o pe Ely când se întunecase deja.În timp ce o îmbrăcam, i-am spus că untrebuia să acăfniciun zgomot, să nu spună nicio vorbă.

— Plecăm într-oaventură,i-am spus. — Poatesăvină iFanny?aîntrebat,în timpceeu îiîncheiam pantofii. Mi-am dus degetul la buzei am făcut semn că da.Mama Mae iFanny au venit la u ă. Se vedacăle era frică. — Fuga,aspusMama,Georgeazissăviacuma. — Iaăsta! Fany mi-a aruncatun săcule, grăbită săse escotoroseascăd de el. — Dormea?am întrebat,mu cându-mibuzacasănuplâng. Fany a ăcutf semn că da.

— Ailuattotdin cutie?am întrebat.Fannya datdin nou din capcă da. — Ailuat iperlele? am întrebat.Fanny,mută de spaimă,a făcut semn că erau în săcule. Mama Mae ne-a zorit; Papa George ne a tepta jos. Văzuse semnalul de al bucătărie,ceace nsemnaî căBeattie erminaset. Unchiul Jacobera al u ă,cuPapa George. — Terog,Unchiule,maigânde te-te,i-am spus. — Nu,stau aci,aspusUnchiulJacob.Suntpreabătrânsăfug. i tre’săam igrijă dă Beattie domniia Martha. Papa nea- repetat instruciunile chiar înainte săie midin casă. Urma să ne conducă prin pădure, pe lângă cimitir ocolindi colibele.Dacăplanul funciona, dacăBeattie reueasăajungăla Jamie ilaEddie isătaiesforilecucareeraulegai,urmasăne

întâlnim cu eiîn pădure.Dar, nea- avertizat Papa, trebuia să plecămfără eidacănu ne a eptaut acolo.A privit-o pe Fanny în timp ce en vorbea, itoi iamt câtde mportanti era pentru easă reu mi. Eddy era viaa ei. — Hai,ducei-văacum,aspusUnchiulJacob,deschizând u a fără săfacăzgomot. Alah fie cuvoi. Am prins-opeElydeomină,iarFannydecealaltă.LuiElyi sespusesesă un scoată niciun sunet imă rugamsă asculte. Când ochi ni sau- obi nuit cu întunericul, a devenit mai u or să ne inem după PapaCând.l-am văzut pe Eddyîn pădure, Fanny -ia dat drumul lui Ely a ialergat la el.Cevamai departe a nechezat un cal iEly, uitându- ipromisiunea, l-a întrebat pe Papa ce cal era acela. Ca la comandă, toi aduli iau făcut semn să acăt. Eddy a vorbit repede.Beattie venisela eidupă cereu seisăl-adoarmă pe Marshalcupicături. L-a asiguratpe Eddy că ormead dus nî bucătărie,iar Rankin era la colibe,preabeat casămai iet ce-icu el. — Unde-iJamie?aîntrebatcineva. — S-adusfugalaBele,aspusEddy.I-am ziss-a tepte,da’n-a vrutsasculte.

Planul era ca, odată ajun ila Bele,eu sărămân. Intenionam săi-cer uil Wil Stephens să mă primească la el iapoisă mă ajute să ajung la Wiliamsburg.Speram, date find împrejurările, că părin i lui Meg erau dispu isă ne ajute pe mine ipe Ely. Ceilali aveau să plecepe jos,spre nord.Păreasă fie singura lor speran ă. — Haisă mergem,a spusPapa,conducându-nemaiadâncîn pădure.Bena zis că o săe narate pe ndeu s-o uăml. Am pornitrepede i,chiardacăfăceaeforturisă inăpasul,Ely a obosit în curând ia început să selângăp .După ce ddyE aluato pe umeri, am grăbit toi pasul iîn curând mi se ăreap imie greu să in ritmul. Am auzit-o pe Mama,în faa mea,gâfâind. Ajunseserăm aproapedeluminicândacăzut.Papaaajutat-osă se ridice iMama -ia sprijinit oatăt greutatea pe elcând a conduso- so- a eze pe un bu eantcăzut. Era furioasăpe ea isarăstit la Papa când a propus să ne oprim i să facem o mică pauză. El a îmbrăi at-o ieaa izbucnit în plâns,ceea ce un mai văzusem pânăatunci. — O săfiebine,Mazzie. Papa a folosit un nume de alint pe care nu-l mai auzisem il-a rosit cu atâta tandree,încât mi-a venit săplâng. — Da’Beattie ibăieiei? — Mae, ticăn-avem de-ales.Cum săfugăcu ăiamici? i ti doar căn-o să-i laseaci-. — icum o să trăim? Unde-o să ne ducem,George? N-avem nimica. Cuvintele eimi-au amintit de săculeul pe care mi-l dăduse Fanny când eram încă acasă.În elerau toate bijuterile soacrei

mele.Pietrele au sclipit când am luat o parte din ele. — Mama,scoate-ibasmaua,am spus, ipuneasteadedesubt. Mama Maei-a suflatnasul i a scuturatdin cap. — Nu,alea-s pentrutine pentruiEly. O săavei nevoie dă ele. — Ia-le,Mama.Suntale tale la felde multcum sunt iale mele. N-am maia teptatsămi- răspundă i i-am dezlegatbasmaua,

am ascuns bijuterile nî părul cărunt iam legatla locbasmaua ro e,ipe care o cuno teamatâtde bine.Când Papa a zis căera vremea să plecăm,am văzutcâtdegreu i-a fostluiMama să se ridice i m-am întrebatdacăn-ar fi fost mai bine săi- dau bijuterileluiFanny.Darnumaieratimp. Hai, hai, nea- zorit Eddy amipornit din nou la drum. Ben iBele ne aeptaut în lumini ,la margineapăduri. — Unde-iJamie?aîntrebatBele,nelinitită. — Nu-iaci? a întrebatEddy.A luat-o înainte,a ziscă vinela tine. — N-avenit,Eddy,aspusea. — De fugita apucatsă fugă, tiu,a spus Eddy,imediatce-a adormit negustoru’ a venit Beattiei nea- tăiat sforile. — Hai, nu mai e timp de pierdut, a spus Bele cu voce tremurătoare,trebuie săplecai. Ben a datdin cap. — Aredreptate,Papa. Autăcuttoi, ovăind.Belei-aîmpinsdelaspate. — Hai,plecai,a spusea.Când vineJamieîltrimitdupă voi. Plecai acum. Mama arămas nîurmă.A îmbrăi at-o pe Bele,apoipe mine. — Abinia,mi-a optit,osăfiumereuMamaata. Am sărutat-o,darn-am avutcurajsă îispun vreun cuvânt tandru. I-am zis: — Mama,nu-ifacegrijipentru Beattie ibăieiei.Imediatce mă a ez, o sătrimit după ei. Papa a luat-o de mină. Bena trecut înaintealor. M-am uitat, cu Bele,cum disparîn întuneric ,i după cesa- maiuitat odată după Jamie,nea- zorit pe mine ipe Ely săintrăm în casăLa. ă ma ezitat. — Cred că artrebuisă neducem directla WilStephens,am spus. Bele m-a tras năuntruî. — Lavinia,WilStephensnu s-a întorsîncă.E sus,la izvoare,

cu domnia Martha. — Ce?!Cum adică?!Nu-iacasă? — Trebuie să apară de-acum.Domnia Martha o să aibă un copil. E prea cald pentru ea aici. Wil a duso- la munte,la Salt Springs. Am îngheatdefrică. — Bele!N-a fi venitdacă a fi tiut.Nu putem să rămânem aici.E preapericulos. — O săfiebine,Lavinia.O săvăascundeilaBen ilaLucy,a spus Bele. — Nu,nu!Nu putem să riscăm atâtdemult,am spus.O să-l omoare pe Ben dacă ăm găsetela el. — BenaziscăteascundepânăvineWilStephensînapoi. — O,Doamne,osăneomoarepetoi. Pradă panici, începusemsă mă mi c ed cocolo-l. — Trebuiesămăîntorc,Bele.Trebuiesămăîntorc! Bele m-a prins de bra im-a întors recătea. — Lavinia,la ce să te-ntorci? N-a mairămas nimic.Marshal nu-i sănătos al cap. ti bine. — Cesăfac?am întrebat-o.

— Ces-a întâmplat,Mama?Unde-iFanny,Mama?O vreau pe Fanny. Am făcutun efortsămălinitesc isă-milinitesccopilul.Am întinso- pe o saltea într-un col iam mângâiat-o până când a adormit. Apoiam rămas săa ept,t cu Bele,mergând de cocolo-l prin cameră. Când Bensa- întors,târziu, era leoarcăde ranspiratie. — Aufăcutobucatăbunădedrum,aspus. N-a maipierdut timpul. S-a apropiatde fiica mea,care dormea, ia ridicat-o în brae.I-am privit din nou cicatricea vineie care se întindeape gât ipe maxilar, până la urecheacarei- fusesetăiată. Mă întrebam ce oare lîfăceasăfie atât de curajos. — Ben,etisigur?l-am întrebat. M-a privit cum făcea ndcâeram copil.

— Hai,Abinia,mi-aspus,luând-oînainte. În noaptea aceea am totadormit i ne-am trezit până când căldura zileia devenit insuportabilă în ascunziul nostru de sub acoperiul dendrlăi. Mă îndoiesc căam fi supravieuit dacănu erau câiva copaci care să umbrească coliba.Când Bena deschis rapat micuă,eu i Ely am scos etelecap casăputem respira în aerul mai răcoros. Lucy, soia lui Ben, nea- dat apă rece, dar auînchis din nou u a.Spaiul în care ne ascundeamseafla imediatsub acoperi ul uneianexe aflate nî spatele colibeilui Ben ierafoarte os,jcât să reu im doarsă ne ârâmt. La început am crezut că aveam să ne ascundem sub scândurile podelei, în groapa undeineauplantele rădăcinoase. DarBena spus că acela era primul loc ndeu near-fi căutat. Coliba lui Ben era diferită, având acelspaiu neobi nuit, despre existen a căruia nu tia nimeni. Nu aveam idee de ce fusese construit, dar ănuiamb că noidouă nu eram primele care se ascundeauaco.l priceput. La I-am explicat tuasiia lui Ely cât de bine m-am început m-a surprins faptul că era atât de ascultătoare,dar miam dat apoiseama că fusese de mult contientă de situaia tensionată din casă.Nu- ifăceagriji decâtentrup Fanny. Am făcut ott cemi-a stat nî putin ă so- lini esct iam încercat să omortimpul povestindu-i, în oaptă,cum mă jucam cu Fanny i Beattie în coplărie. ncercamÎ so- răcoresc pe Ely udându-i hainele cu apă; din fercire era epuizată ide multe oriaipea. Spre u urarea noastră, Lucy a deschis trapa după-amiaza, târziu, casăne deani et mămăligă ilapte.Mi-am dat seama din felul recen îcare ne ratat cănu-i conveneacăne aflam acolo iîi era teamă in-am învinovăit-o.Mai mult, chiar dacăera grasăde fel, era evident că era gravidă. Am încercat săimul-umescîn oaptă, dar mi-a ăspunsr numai printr-o mi care a capului. Scoseserăm capetele afară iinspiram cu nesaaerul răcoros, când Lucy ena- sâsâit săne ascundem la loc.N-a maia eptatt i a trântit u a,închizându-ne din nou în bezna sufocantă. La pu in

timp după aceea am auzit cai i, spre groaza mea,vocea lui Marshal. I-am acoperit lui Ely gura cumâna ca să-iamintesc că-mi promisese să nu răspundă dacătatălei o striga.Dar un a strigat-o.În schimb l-am auzit spunându-i lui Lucycăîntrase nî casalui Wil Stephens, ,i negăsind pe nimeni acolo,mă căutase peste tot. Fusese i la bucătăria goală i căutase i aco.l Marshal n-a coborât de pe cal, cisa- mulumit să spună: — Bănuiesc că nu suntei chiar atât de pro ti încât să ascundei pe cineva. — O,nu,cona u’Marshal,aspusLucy.N-ascundpănimenea. — Unde-iBen? — Lacâmp,cuăilalinegri. — iBele?aîntrebatel.Undee? — Nu tiu,cona u’Marshal,nu-iniciodată la treabă,a spus Lucy. Bele asta nu muncete dăloc!Sănvârte- dă colocolo- p-aicea.Cona ’uWil nu poa’s-o facăsă muncească dăloc. Nu-i bunădăni… Marshal a âs,rcucruzime. — Nu-ifacegriji,os-ocaut idacă pun mâna peea n-osă-i mai facănecazuri. Aplecat,apois-aoprit is-aîntorsspreea: — Lucy,aspusdeparcăs-arfirăzgândit,să-ispuiluiBencăo săl-spânzur împreună cu toată familia lui dacăaflu căascunde vreunuldintrefugarimei. — Nu,domnu’,cona u’Marshal,nu faceBen una ca asta,a spus Lucy. Mult timp după plecarea lui, Lucy nu a deschis ua ca să ne laseăsuăml aer.Am a eptattpână când am crezut că en sufocăm

iam bătut u orîn scânduri. Când Lucy aăspuns,ravea faa încă schimonosită de ricăf. — UndeeBen?am întrebat. Aridicatdinumeri. — Bele? Ascuturatdincap. În noaptea ungăl care a rmat,u Lucy a eschisd u a ed două ori.

Ely adormit pe sponci, iar eu n-am închis ochi. Mă totgândeam la cum avea să se ncheieî acel co mar niciun scenariu nu se sfâr eabine.Până dimineaă, convinsă că singura solu ie era să mă predau, eram disperată să trec la fapte.Cu toate acestea, iamt cănu puteamsăcontinui fără ajutorul lui Ben. A eptareat păreafărăsfâr t.i

CAPITOLUL CINCIZECI IPATRU Bele După ce Ben le-a dus pe Lavinia i pe Ely la el, am rămas trează toată noaptea,a eptândt să apară Jamie.M-am gândit la Beattie ila cât de fricătrebuia să-i fie,a eptândt dimineaa. M-am gândit la Unchiul Jacob, singur la conac uc domnia Martha i la cum trebuia să seescurced denulu singur. Mă întrebam câtde departe ajunseseră,cum rezistă Mama. i unde era Jamie al meu? În prima dimineaă când Lavnia era ascunsă sub acoperi ,Ben a zis că trebuie să se ducă să muncească la câmp. tia că Marshal o să năvia izis cărebuiat săne purtăm cacumi era o zicaoricare alta. Nea- zis mie luiiLucysăfacemtreabă ,icând vine Marshal,să zicem doar„Da, domnu’“,nimic altceva, doar „Da,domnu’“. i dupămasă,-spre seară,Marshal chiar aapărut. Duceam laptele nî cămară,dar l-am auzit i m-am ascuns casă nu mă vadă. M-am pus iar ep a eptat,t dar când sa întunecat, iar -ami zis lui Bencănu maipotsă abdr. Trebuia săl-găsesc pe Jamie.Cine tie,poate zăcea pe undeva iavea nevoie de mine saupoate că doar se ascundeaîn pădure.Sau, mai rău, poate că sentorsese- al domnia Martha. tiam că Marshal iRankin erau plecai săi-caute pe ceilali ieram sigură că nu aveau să se întoarcă în noaptea caea. La început Bena refuzat, a spus că trebuia să rămânem acasă

săl- a teptăm pe Wil Stephens. I-am zis căeu mă duc oricum. Ben n-a vrut să mă laseăsmă duc singură,a a căa zis că nevi cu mine. Luna era sus pe cercând am plecat; am luat-o pe ângălcimitir, apoiam ajuns al conac ami intrat în pivniă. Am mers ncet,î ca atunci când eram mici i ne jucam, încercând să nu facem zgomot. Călcâi, vârf, călcâi, vârf. Am ascultat bine, apoi ma deschis u acare dădeaîn culoar. Era beznă ipustiu, a acăam urcatrepede scările iam intrat irectdla domnia Martha, unde tiam că trebuia să fie Unchiul. Era o lampă aprinsă i Unchiul era la capul patului, pe un scaun, lângă domnia Martha care dormeacaun copil. Ben a rămascu spatele ipitl de uă.Nu cred că maifusesevreodată nî camera domnieiMartha. — Unchiule,am spusîn oaptă. Nu m-a auzit, a a că l-am strigat ndinou. Atuncisa- uitat al mine,dar arămas loclui; m-am apropiat, apoiam încremenit. Ceva nu mergea bine. M-am totuitatîn jurul meu până amvăzut cădomnia Martha nu părea în regulă.Era prea tăcută ,i când m-am apropiat, am văzut că avea ochi deschi ,i gura deschisă, dar de espiratr nu mai respira. — Făceatareurât,azisUnchiul.I-am datpicături,da’tot ipa după Jamie alei, a a că i-am maidat. Nu-i maidădusem niciodată,a a că am totpus în apă i i-am datsă bea pân-a tăcut. — S-adus,am zis. Unchiul Jacob se ottuita la ea, de parcăochi lui ar fi putut somai trezească. — Unchiule!i-am zis,scuturându-ibraul.Du-te icheam-ope Beattie,z-i săvină aici, i-am spus,când sa- uitat la mine.Du-te repede,Unchiule. L-am sărutat ep capul albit iapoil-am tras în sus il-am împins spre u ă.A trecut pe ângăl enBde parcănicinu l-a văzut. — Du-te,am zis.Du-te iadu-opeBeattie.Trimite-oîncoace. N-a zis nimic,dar a pornit pe scări. M-am întors so-mai verific o dată pe domnia Martha.

— E moartăde-abinelea,i-am zisluiBen. M-am uitatpe geam i am văzut că Unchiul Jacob aproape ajunsesea bucătăriel. — Hai,Bele.S-o-ntindem d-aci,azisBen. — Stai,am zis. Imediat am văzut-o pe Beattie ie ndi în fugă din bucătărie i venindspreconac. — VineBeattie,i-am zisluiBen. Am coborâtscările iam a teptat-opeBeattielau adin spate. Plângea,sebucura că en vede. — L-aivăzutpeJamie?am întrebat-o. Adatdincap. — Am impresia că da,cre’că l-am văzuto dată prin spatele grajdurilor. După ceau- plecat toi, am ie tisămă uit după el, da’ nu maiera. — Dacă-lvezi,zi-isăvinălamine,i-am spus. — Bele!Tre’săplecăm!aspusBen. Beattie sa-uitat în sus pe scări. — MăducsăvădcefacedomniaMartha. — S-adus,i-am zis. — A azice iUnchiu’.Tre’săvădcuochimei,azisBeattie. Am plecat cu Ben pe unde veniserăm.Am trecut pe lângă cimitir, apoipe lângă livadă, până când am ajuns dincolo de colibe.Era destul de întuneric,dar cuno eamt amândoifoarte binelocurile,aacăam tiutpeundes-oluăm.Maiîntâiaauzit Bencaii, apoiamândoiam auzit voci.Neam- întins pe osj. — Ahh!AzisBen. — t,am făcutlael,darmi-am ridicatcapulsăvăd ieu. i i-am văzut pe toi, legai uni de ali, cu Rankin iîncă doi pe cai, împingându-i de la spate.Toi. Mama,Papa… apoil-am văzutpeJamie!Eralegat iel.Îiduceaupetoilacolibe. — ÎlvezipeMarshal?l-am întrebatpeBen. — Nu,cre’căoficăutând-oîncăpăAbinia. — Cenefacem? — Tre’săne-ntoarcem laconac isăvorbim cuBeattie.

— ieace-osăfacă?am întrebat. — Nu tiu,da’tre’să ne gândim la ceva,a spus Ben im-a apucatde bra. Când am ajuns,Beattie cobora scărileinând lampa din camera domnieiMartha.Era so- scape când nea- văzut. — Cecăutaiacisămăsperiaiînhalu’ăsta?azisea. — t,a spus Ben,stinge lumina.S-a-ntors Rankin ii-au prins pă toi. — Papa,Mama… am zis. — Nu!azisBeattie. — Marshalaziscădacă-iprinde,îivinde,până ipăPapa. Beni-a spus: — Beattie,n-avem timpdăplâns. — Da’o să-ivândă pă toi,a zis,plângând în hohote.Mama, Papa… — Opre te-te istingeaia!I-azisBen.Tre’sănegândim laceavem dă ăcutf. Beattie a încercatsăstingălampa, dar remurat a ade aret că Ben i-a smulso din mână.Cumva au reu it s-o scape. Faa de masăsa- aprins a itrebuit săcălcămtoi pe eacaso- stingem. Apoii-avenitluiBenideea. — Beattie,azisel,însearaastaosădaifoclacasă. Ne-am uitatamândouă la el de parcă o luaseaznar.Dar lea continuat: — Cândvin eiîncoa’săstingăfocu’,ioledau drumu’latoi.De data asta o so- ia peste pârâu, pă lângăafumătoare.E maigreu, da’au mai muli sori, Papa iet drumu’.

— icum sădauiofoc?aîntrebatBeattie. — Euor,azisBen.ÎipregătesciocuBeletotcetrebe.După aia noine ducem dincolo dă colibe ine uităm d-aco.lTu n-ai decât sa- epti săsălini eascăttoi idupă aia zicicăte ducisă vezicefacedomniaMartha,viîncoa’ idaifoc.Aigrijăsăardă calumea idupă aia ie i afară.Când o săvadă focu’, Rankin i ăilali o să vină să-l stingă. Când pleacă, noi îi dezlegăm pă toi.

Tuîiieibăiei ifugicuei. — O,Ben,etisigur?azisBeattie. — Cealtcevasăfacem?aspusBen. — Bele?aîntrebatBeattie. — Trebuiesăfacem ceva,am zis. Mi sa- părut că ma a eptatto venicie nî pădure cuBen. L-am auzit cum a început să respire greu când sa- văzut, în sfâr t,i focul. Beattie a reu ti să-l aprindă cum trebuie,dar nenorocirea era că Marshalîncăo căuta pe Lavnia iRankin nu vedeanimic fiindcă era prea beat.Până a ajuns Rankin, focul deja ie ea pe ferestre ielbăuseatât de mult, că nicinu mai era în stare să gândeascăMai.întâisa- dus să vadă maideaproape-i abia după aceeaînceputa să rigest al oameni să ducăa păa.Eu iBenn-am mai pierdut timpul. Ben a fugit la colibe să-i dezlege,iar eum-am dus so-ajut pe Beattie cucopi. Dar am găsit-o la u abucătăriei, plângând. Zicea cănu-l găseape Unchiul. Focul ardeaputernic, a a că am apucat-o pe Beattie ii-am zis să ia băiei isă se mite,fiindcă un maiaveam timp itoi o ateptau pe eaDar. un sa- oprit din plâns,î ifăceagrji căUnchiul seîntorseseîn casă. Focul lumina de parcă era miezul zilei inu-mi trecea prin cap decât ăc trebuia să fugim deac-o,la acă i-am tras una lui Beattiei i-am zis să aducăimediat copi. Când am ajuns la colibe,Ben îi dezlegasedeja pe toi ise pregăteausă fugă,dar Mama se ottagita.Zicea că nu vrea să pleceCă. iprima dată îi prinseseră din cauza ei, cănu puteasă alerge estuld de epede,ra acăearămâne acolo igata. ApoiPapa zis că dacă amaM nu pleacă,nu maipleacă icinel, darMama ssupărat ii-a zis săplece.Ben a zis: — Papa,tre’sămergicu ei,săle-arăipăun’s-oia.Au nevoie dă tine. A a că Papa a zis că o să le arate drumul iapoio să se întoarcă după Mama.Mama -ia spus: — George,du-te istaiacolo,ajut-opăBeattiecu băiei.Iomă descurc. Dar imt cutoi căPapa o săse ntoarcăî.

Focul de la conac ardea stra icn iam văzut că lui Jamie al meuîi trecea prin capsă seucăd coloa.M-am dus epeder al el. — Jamie,domniaMarthas-adus,i-am zis. — Cum adicăs-adus?Deunde ti? — Am văzut-o.A murit,i-am zis.A luatpreamultepicături.A murit dinainte săa ifoc casa. S-a dus,Jamie. — Marshalafăcut-o!Aucis-o!E numaivinalui! — Hai,i-am zis,împingându-l.Du-te cu ei.După ce scapi, scrie-mi. O să-i trimit bani să-i iei actele. — Haide,a zis Ben.Tre’să mergem.Fanny plângea,Beattie plângea,Papa plângea. Benlea- zis: — Gatacubocitu’!Luai-ip-ăiamici ihai! Fanny l-a luat în brae pe unul dintre băiei lui Beattie,Eddy l-a luat pe ceălalt iJamie se itau la mine de parcămă întreba ce săfacă.E câtmine de nalt,î dar es uita la mine cum făceacând era mic. — Du-te,i-am zis.Repede,dupăei.Scrie-mi,osă-itrimitbani. Ben a spus: — Haide! AtrasdePapa i,cândaplecatel,auluat-otoiînurmalui. După ce-au plecat, Mama a rămas locului, pe jos. Cerul era ro u ivuietul focului de al conac suna cao furtună. I-am zis uil Mama să se întoarcă cu mine la Wil Stephens,dar azis că se duce aleaacasăsăl-a eptet pe Marshal acolo.Nu păreaîn stare săse escurcedsingură, a acăam ajutat-o,dar nicila bucătărie n-am ajuns,căa trebuit săse aeze din nou. Zicea căo doaren-piept iam văzut cănicinu puteasărespire bine.Îmi totziceasă

plec,căease escurcăd. — O săstăm aici,peiarbă,până-irevi,Mama. Neam- a ezat iniciuna din noinu zicea nimic.Am îmbrăi ato ieaa închis ochi. Neam- ridicat iam pornit din nou, dar n-a reu ti săajungădecât până la bucătărie.Chiar atunci, acoperi ul conacului sa- prăbu ti. — Crezică o să ajungă până aici,o să ardă ibucătăria?am

întrebat-o. — Nu,azisea,au construitbucătăriadestuldedepartecâtsă nu ardă casadacăia foc cevaci. a Am ajutat-osăsea eze imi-azisdinnousăplec. tiam căare dreptate. Am luat-oînbrae ii-am zissărezistepânămăîntorcdupăea cu Wil Stephens.Am luat-o spre u ă,dar amaM m-a strigat. i-a scosasmauab ia luatde sub ea inet perle.Letiam de al conac. Erau ale domniei Martha!Mama le-a legatstrâns cu basmaua i mi leabăgatîn buzunar. — Dă-lelaăilali,mi-azis. M-am dus spre u ă,daram auzit-o vorbind singură: — Mi-efriglacap,zicea,frecându-iurechile. Păreapierdută caun copil. Mi-am scosbasmaua mea verde, murdarăi i-am pus-o peap,c apoiam sărutat-o i-ami zis: — Staiaici,Mama.Măîntorcdupătine. tiam cătrebuie săfug.Sim eamcăaveasăse ntâmpleî ceva rău. M-am întors să mă uit la u a eschisăd abucătăriei iam dat cu ochi de el.Era negrutotla faă de al foc de nicinu-mi dădeam bineseama cinee,dar,când mia spusnumele,mis-au înmuiat picioarele imi-a stat minteanloc.După aia îmi aduc aminte doar umc mă târa Rankin în sus pe deal, unde mă a tepta Marshal cu funia în mână ca săă mspânzure că dădusem foc al casă.

Se pregăteausăîmi lege mâinile când a apărut Mama.Ţipa la Marshal săse preascăochiar în clipa aia. Vorbeacu elde parcă era copil mic,a a că sa- oprit soasculte.Gâfâia tare când a

ajuns ângălnoi, dar iat ceavea-Marshal de gând săfacă,a acă a venit directla noi im-a tras deoparte. — Marshal!Cecrezicăfaciaci?azisMama.Nu crezic-aifăcut destule rele? Marshal s-a repezit să mă în face. Eu m-am ascuns după Mama.Avea funia nî mână,darMama arămas acolo,uitându-se fix la el.

— Cona u’Marshal,a spus ea,aidă gând să-ifaciceva la Mama carea- avut grijă dă inet când erai mic? Marshal a datsă mă apuce din nou, dar amaM s-a a ezatîn calea lui. — Marshal,a zis ea,opre te-te odată!Ce totfaci?!A intrat dracu-n tine? Dă când a murit Saly parcă numa’ rău faci. Opre ete- odată! Miai folosit fata toi ani ă iat ca p-un animal din grajd. Ai făcut la copi… că-s albi, că-s negri, ie nu-i pasă. Ely a ta e soră cu Jamie,cu Moses,cu toi băiei lu’ Beattie – oti sunt frai ei! Da, a ae! Da’ au fugit toi. Au fugitdă tine.Abinia a fugit,Elya fugit,până iBeattiea meaa fugit dă tine cucopi cu tot. Acu’ ceai- săfaci?! Marshal sa- întins ari după mine,iar Mama sa- a ezatiar nî calea lui. — Marshal!a zis ea.Ajunge!Acu’vreis-o omoripă Bele? E sor-ta! Laso--n pace!Era timpu’ să-i zică cinevacă-i sor-ta. Mai întâi i-ai făcut un copil iacu’ vreiso- omori.Tu e itchiar dracu’, să-i omori sora! dat Marshal n-a zis nimic.S-a uitat tare ciudat la mine.Mi-am seama că u-ni maispusesenimeni până atuncică sunt sora uil. DarMama nu s-a oprit. — Chiara a,Marshal!azisea.Beleesorata.Tac-tuaiubit-o, da’nu a a cum ai crezut tu i cu domnia Martha.Eram aclo când sa- născut i iut căe copilu’ lu’ tactu-. Marshalseuita al Mama.Ea cotinua să orbeascăv. — A a,Marshal.Ia-mă pă mine.Ioam datfocla casă.Ioam ascunso- pă Abinia. Io i-am zis u’l Beattie săfugă, iut iunde sau dus,da’n-o să-i zic nimica. Marshal a scos nu urlet ia prinso- pe Mama.Am încercatsă trag ed ea când sa- apucatsăi-pună uniaf de gât, darRankin m-a lovit din spate amicăzut.

CAPITOLUL CINCIZECI ICINCI Lavinia Noi, din coliba lui Lucy, nu iamt nimic din ce sentâmplaseî nî noapteaaceealungă. Aproape de zorii zilei, Bena venit în fugă. Lam auzit din ascunzătoare.Zicea căse uced upăd Wil Stephens. Lucy -al imploratsănu plece,fiindcăse emeatde ce ars- fiputut întâmpla dacăera prins fără învoire scrisă.El a spus cătrebuia neapărat săpleceMarshal. iRankin o prinseseră pe Bele.Erau siguri că iet unde fugiseră ceilali iaveau de gând so- spânzure dacă nu le spunea. Auzinda aceva,n-am mairezistat. tiam căBelearfipreferat să moară,decât ăs ne pună în pericolpe vreunul dintre noi, i tiam că Marshal n-ar fi ezitat s-o omoare. Am sim it că înnebunesci am început să batîn u ă până când Ben a deschiso.A încercat sămă lini ească,t dar nu sa- putut în elege cumine. — Ajută-măsăcobor!Am insistat.Ajută-măsăcobor! A fisăritdacănu s-arfiîntinsBen dupămine i,odatăceam sim it pământul sub picioare,am luat-o al ugăf. Dar lyE nu a vrut sărămână singură.A sărit ieaîn braele lui Ben, după mine.I-am strigatsăse ntoarcăîla Ben, dar nu m-a ascultat. Nu tiam ce săfac,a acă am prinso- de mână i am luat-o din nou la fugă pe poteca ce se întindea de-a lungul pârâului. Mi se părea că alergăm de ore în ir când am auzit nechezat de caiîn spatele nostru. Am apucat-o pe Ely ami trasdupă mine nî tufi uri, unde -iam făcut semn să nu facăgomotz. Am auzitcaiapropinduse,apoiovocedebărbat.

— Rankin,am spusîn oaptă,apoine-am ascunsmaiadâncîn desi .Am rămas aco lcât autrecut ei, la o distană destul de mică încâtsă aud ce vorbeau i să aflucă erau din nou în căutareafugarilor. Oare unde era Marshal? Unde era Bele? Imediatce mi s-a părut că suntem în sigurană,am luat-o din nou la fugă.O trăgeampe Ely după mine,înciudată căea era preaînceată.În

cle din urmă n-a maiputut să lergeaia început să mă tragăde mină.M-a fi oprit să vorbesc cu ea,dar, pe măsură ce ne apropiam de casă,am sim it un miros puternic deumf i o eamăt pe care n-o maiîncercasem a început să mă împingă de al spate. Am lăsat-o acolo i am gonit înainte. Nu-mi mai sim eam picioarele,nu erau obi nuite cu un asemenea ritm, iar lămânip amenin au să nu maifacăaăf.Miam interzis să ăm gândesc că putea fi prea târziu imi-am adunat oatet puterile ca să ajung acasă.Apoiam făcut o gre eală.Vrând săo iau pe oscurtătură, am lăsatîn urmă poteca im-am aventuratprintre arbu ti unde, în scurt timp, m-am trezit, spre groaza mea,înepenită. Am tras tare casă-mi eliberez ustelef dintre spini rugilor de mure în care se rinseserăp.În timp ce mă chinuiam să mă eliberez, Ely m-a prins din nou din urmă.S-a agăatde braul meu, plângând în hohote încercândi sămă oprească.Dar nu copil de teapani nare destulă foră casăopreascăo femeie nî toată firea, a acăam împinso,-înnebunită, ari ea a căzut. M-a privit de parcă nu-i veneasăcreadă. — Rămâiaici,am rugat-o. M-am întors ami luat-o din nou la fugă,pe potecă,până am ajuns al pârâu. Voiam să-ltraversezpă indpepietrelecareie eau dinapă,dar, din gre eală, numi-am scos pantofii i pe la jumătate am alunecatpe pietre amicăzut cuzgomotîn apă.Răceala apeim-a ocati am rămas pe loc o clipă,năucită,cu pârâul curgând zgomotos în jurul meu, până când am privit nî sus i am recunoscut afumătoarea noastră pe malul ceălalt. Clădirea gri mi-a amintit că mă aflamaproapede casă.M-am ridicat, cu fustele ude grele,i im-am grăbit săajung al mal, agăându-mă de pietrele care ei eau din apă. La poalele deaului m-am oprit gifiind im-am îndoit de mijloc, încercând sămi- recapătsuflarea.Ely m-a prins cumva din urmă din nou ide data asta sa- agăat caun pisoide ustelef mele ude. Mi-era groază de ce rafi putut săvadă, dar deja era preatârziu, a a că am luat-o de mână i, împreună,am urcatpână în vârf.

Ajunsăacolo,am înmărmurit.Elyavăzut iea iascâncit; i-a desprins mâna dintra mea isa- a ezat pe osj.Am înaintat încet, caîntr-un vis. Stejarul nostru uria seînăla în vârful dealului, iar runziful bogatumbrea creanga decareatârna trupul.N-am maivrutsă privesc din nou în sus după ce amrecunoscut basmaua verdei pantofii lucrai manual, cu vârfurile îndreptate în jos.Am sim it o durere ascuită în piept. M-am aplecat, icnind. Trebuie să ajung acasă,mi-am spus,poticnindu-mă.Să iau un cuit, m-am gândit, isătai funia. O sărespire din nou; o să- irevină. Darnu maiera nicio casă.Mă uitam i nu-mi venea să cred. Casanoastră dispăruse;pe ocull eiera doar ni et moloz ind care ie ae umf. Mă chinuiam să nîeleg evac. Am auzitun strigăt.Cuvinteleparcă fierbeau în aria zileide august. Era vocea lui Jamie. — Aiucis-o!Aiucis-o! Mi-am adunatcurajul iam maiaruncato privire către copac. Marshal era alături, în picioare.Jamie seapropia de elcu pas hotărât, un băieandru cu atitudine de om în toată firea.Avea în mină opu căSe. auzea âzâitb de mu et urletuli unui câine. Marshal m-a privit. — Lavinia. Nea- ăcutf cumâna,de parcă es bcura că en vede. Jamieaîndreptatpu caspreMarshal. — Tată!ascuipatelcuvântul.Tată! Marshal sa- întors spre băiat. Pu casa- descărcatcu zgomot iar lovitura l-a împins pe Marshal înapoi. Au sărit bucăele din el, parcă erau semin e de păpădie purtate de vânt. M-am năpustit

înainteipând, fără sămă potopri. I-am luat pu calui Jamie. — Fugi,am ipatlael,fugi! Am rămas locului,privind,dar nu m-am putut apropia de copac.Am auzit hohote de plâns mi-am datseama că iceilali urcaudeaul. M-am întors spre ei, implorând cacineva săse ucăd după căru ă,să odea osj peamaM.Apoimam prăbu it pe arbai arsă ed soare.

Am auzit căru a apropindu-se cu zgomot pe pietre. Lodo, catârul nostru, sa poticnit sim ind mirosul mori, dar Eddy l-a lovit cu biciul il-a făcut săpornească din nou. În sfâr t,i catârul a ajuns sub stejar, tremurând icu spinarea lucind în soare, trăgând după elcăru a. — Aveigrijă,i-am implorat,fără să am curajulsă-miridic prvirea. Dar, înainte săaud zgomotul înfundat, m-am uitat iam văzut basmauaverdealuiBelecăzândîn căru ă.CândLodoaînceput săcoboare, ipetele uil Papa păreau săstrăpungădealul. M-au dus al închisoare când am spus că eu îl împucasem pe Marshal. În prima zi sufereamatâtde are,tcăn-am putut decât să mă mi c de ocolcolo-.Nu puteamsămi- scotdin capimaginea groaznică a lui Mama.N-am vrut să văd pe imenin până a doua zis,când mi sa- spus căvenise Wil Stephens săîmi spună ceva despre fiica mea. Nu-l mai văzusempe Wil de câivaani. I seciteaîngrijorareaîn ochi, nu mai păreadeloc calm cum îl iamt. S-a a ezat faă în faă cu mine. — M-am gânditcăaivreasă ticăavem grijădeEly,aspusel. Stă cu Fany al Bele.O luasemla mine nî casă,darnu se oprea din plâns,a acă ma duso- al Bele,gândindu-mă că ea r putea so- lini eascăt.Bele nsăînu se mtesi preabine Benia propus s-o aducempe Fanny. A funcionat bine,Ely sa- lini it. Am datdincap. — Lavinia,a spus elîncet.Trebuie să vorbe ti. tim amândoi adevărul. — Afostnumaivinamea!Afostnumaivinamea!am spus. Wila încercatsă mă convingă,dareu am începutsă vorbesc fără ri. Nicimăcar eunu în elegeam ce puneams. — Am trimis după domnulMadden,a spus Wilînainte să plece. Wils-a întors a doua ziîmpreună cu Bele i,când ne-am îmbrăi at, a plecat. Bele era disperată i avea nevoie să vorbeascăcucineva.Am statsăascultcepovestea.

Rankin o inuse pe Bele i o forasesă privească cum o spânzuraseră pe Mama Mae. Când i-a datdrumul, s-a poticnit până la bucătărie.Probabil că până iMarshal se săturasede plânsul ei, pentru cănu sa- dus după ea.Nu tia nimeni de ce Marshal rămăsesesus pe dealcând Rankin a plecatdin nou săicaute pe Papa Georgeipe ceilali. La câteva ore după ce plecaseră, ugarif începuseră să aibă îndoieli. Papa nu maivoia să continue fără Mama inimeni nu voiasăcontinuefărăPapa.Jamies-aîntorsprimul.Cucâtevazile înainte,fără săi- spună cuiva, uaselo pu că din casă io ascunsese sub clădirea afumătoarei. Acum se ntorceaî după ea. Ceilali aproape căajunseseră acasăcând au auzit împu cătura. — iJamie?Undeeacum?am întrebat. M-a lini it, spunându-mi căaveasăfie nî siguran ă. Mi-era groază săcontinui cu întrebările. — DomniaMartha? UnchiulJacob? M-am linitit când am aflatcă domnia Martha murise nainteî de incendiu. Nu-i găserăi trupul Unchiului Jacob, de icredeau căseîntors e snî casă -i igăsisesfâr tuli acolo. — CuRankinces-aîntâmplat?am întrebat. Nimeni nu tia,dar Wil le dăduse rmea lui Ben ilui Papa, care stăteausă ăzeascăp ceairămăsesemdin Tall Oaks. Când a terminat de povestit, am inut-o strâns nî brae pentru mult timp. Înainte săplece,i-am cerut săle spună celor ed acasă să aibă grijă.Mă temeam să nu spună ceva care săfie auzit de urechile nepotrivite. La tribunalm-am declarat inovatăv.Curtea a decis că voifi acuzată,a acă am rămas în închisoare toată luna septembrie,

a teptând procesul. Nu mă sim eam nefericită în celula minusculă,unde aveam pori de mâncare mici i dormeam pe o saltea, la umezeală. În felul acela mă pedepseam nu numai pentru moartea lui Mama,daripentru a domniei Martha i a Unchiului Jacob.Eram convinsă căa fiputut face vaceca săle salvez evile.La moartea lui Marshal nu prea mă gândeam; de fapt, mă sim eam u urată că ăpasemsc de el.

A acum spuseseWil,domnulMadden avenitsămăajute.În calitate de avocat la meu, a insistat sămă declar nevinovată. Când am discutatîntre patru ochi, m-a asiguratcă iat cănu eu îl împucasem pe Marshal. Nu i-am spus domnului Maden ce se întâmplase,tind că dacăJamie ar fi fost udecatj canegru pentru uciderea nuiu om alb, arfi fostcusigurană condamnatla moarte. Am continuatsăinsistcănumaieu eram vinovată i,încercând săl- conving, -ami mărturisit cum în ani de dinainte mă comportasem atâtde ău,r sub influen a audanumuluil. M-a privit peste ochelari ia ascultat cu atenie.După o tăcere destul de ungă,la spus cublândee: — Dragamea,îmiefoarteu orsăcredcăaifostegoistăfiindcă iacum faciacela ilucru. — Cevreisăspunei? — Încercisăîmispuicăînanicândluailaudanum nuaifosto mamă bună,aa e? — Da,eram confuză.NumaiFannyaveagrijădeEly. — iacum aidegând să-ilipse tidin nou fiica demama ei? m-a întrebat. — DaroarepeFanny… am început,darm-am opritcând am în eles ceiavosăspună. N-a ostf nevoie să maispună nimic pentru a mă covingesă mă apere cum sepricepea maibine. În prima zi a procesului, domnul Maden împreună cu un alt avocat aususinut că nu eu îl împucasem pe Marshal, dar fusesem în stare de oc când mărturisisem fapta.A doua zi au spus că Unchiul Jacob nu numai că dăduse foc casei, dar

rămăsesesăl-ai eptet pe Marshal săse ntoarcăî.Era singurul care putea fac rostde o pu că,pentru că toate erau inute în casă.Au spus că Unchiul probabil fugise,adăugând că fusese chiar văzut îndreptându-se spre nord. Nu iut dacăjuriul a fostpe deplin convins de argumentele domnului Maden, dar bănuiesc că reputaia lui Marshal i-a convins să fie foarte binevtori în privin a measăimă achite.

În după-amiaza nî care m-au eliberat, am fostdusă almo ailui Wilcu trăsura.Am coborâtacasălaBele,undele-am regăsitpe Ely, Fanny iBele iam vărsatacrimil împreună. Peste pu in timp m-au băgatîntro cadă cu apă.Leam- lăsatsă mă ajute să mă cură de oatăt murdăria din ultima unăl a i fivrut să ămânr acolo,în apă, pentru totdeauna, dar Wil mă a eptat la cină casă sărbătorim. Cât eram încă în cadă,Bele mi-a spălat ărulp ,i când sa- uscat, mi l-a periat imi l-a strâns nî vârful capului. Mam îmbrăcatn îhaine deale- lui Bele care mi se potriveaude minune,apoileam- sărutat pe oatet amiplecat. Casalui Wil era spaioasă ,iimediat ce ma intrat, am observat căatmosfera era primitoare.Casaera construită din lemn iera împărită asemănător uc Tall Oaks.Nu era la felde mare inu aveamobile scumpe,dar calitatea obiectelor aervădită, mai ales când observai emineel ilemnul lucrat cuatâta grijă. Perei erau vops i în alb, iar podelele de pin străluceau de curăenie, chiar acădnu se ucuraub de uxull oferit de covoare. Lucy -ma ntâmpinatî la u ă,iareuam îmbrăi at-o. — N-osăuitniciodatăcâtdebunăaifostcu noi,i-am spus i, când iam datdrumul din brae,mi-a zâmbit. Wilavenitlau asalonului. — Mis-a părutcă-iaud vocea,a spusel,apoia venitsă mă conducăîn cameră. M-a dus al soia lui, care săteaîntr-un fotoliu albastru cuverde,lângă cămin. Domnul Madensa- ridicatde pe scanul din ceălalt capăt când am intrat, dar i-am făcut semn să se aezenapoiî. Soia lui WUl era o emeief banală, dar am observatimediat că i se teacibunătatea ep chip. Nu aveamidee tiacedespre mine,dar

când m-a salutatmi-am datseama că nu mă judeca deloc. Era palidă iavea burta mare ,i văzându-i faa suptă, amîn eles imediatcă un se ims ea ineb.N-am observatcu ce rae îmbrăcată pentru că mi-au atras atenia papuci imen ipe carei- purta în picioarele umflate.Imediatdupă ce amfăcut cuno intă,Martha m-a rugatso- scuz. Mi-a explicatcă medicul îi recomandasesă stea maimult în patpână câd„binecuvântarea“ avea să vină.

Lucya ajutat-o săiasă ,iprivindu-le,am sim it cum mi se nfigeî un pumnalîn inimă, fiindcă îmi aminteau atât demult de domnia Martha i Mama Mae. Am fost salvată de la gândurile mele când Wil a propus să ne a zăme la masă. Lucy sa-întors săne servească,i chiar dacănu îmi era prea foame,m-am bucuratsă gust din nou din bucatele gătite de Bele. Când Wil a propus un toast, am preferatsă beauapă în loc ed vin.Nu maivoiam nicisă aud delichidulcare-mitransformase viaaîntr-unasemeneaco mar. După desert, am început să iscutămd despre viitorul meu. Wil sa- ridicat isa- oferit sămă lase ngurăsi cu domnul Madden. I-am cerut să rămână, spunându-ică m-a bcura să aud i păerea lui. Am recunoscut că mă temeam de ce-mi rezervă vitorul. Domnul Madden m-a întrebatce voiam să fac. Mă gândeam oare să mă întorc la Wiliamsburg, mpreunăî cu Ely? M-a asigurat căam fi binevenite al eiacasă.De apt,f a adăugatrâzând, Meg – recaottnu se ăritasem –l îforase să-ipromită cănu se v întoarce ărăf mine. I-am mulumit cu sinceritate pentru totceeacefăcuse ii-am spus că nu va pleca fără o scrisoare pentru Meg.Voiam sămi-exprim recuno tin a faă de Meg i de domnia Sarah pentru o ofertă atât de genoasăr. — Dar,am adăugat,vreau sărămân aici.VOifacetotce-mistă în putere să rămân. Domnul Madden nu a fost surprins dedorin a mea.Cu ceva timp înainte,când sose,iîi cerusemsăverifice cemai rămăsese din proprietate săaciioneze nî numele meu. Acum era gata să-

mi spună ce flaseReu. sei săsalveze vreopatruzeci de hectare de teren, împreună cu ceea ce mairămăsese din Tall Oaks i anexe lcasei.Wil Stephens fusese de acord să cumpere sclavii care mai ămăseserăr la colibe.A a cum cerusem, useserăf întocmite actele de eliberare pentru Papa, Eddy Fannyi Beattiei icopi ei; aveamde gând săle cersărămână cu mine,iar eu să le dau mâncare iadăpost.Cu timpul, intenionam săl-plătesc.

Domnul Madden era de păere căse putea pune pe picioare o fermă micu ă,cu iscusin ă i multă muncă.Apoimi-a făcut o ofertă cople toarei.Vbia să-mi deani et bani pentru a construi o casănouă.Voia săi- înapoiez împrumutul promiând că le voi trimite în fiecare lună câte o scrisoare în care să le descriu progrese lfăcute, astfel ncâtîsă devină i eiparteneri la realizările mele. Domnul Madena fost pu in jenatde acrimilel mele de uurare irecuno int ă, iar Wil a pretins că seducesăvadă cefacesoia lui. Wils-a întors imi-a spus că soia luise oferise să mă găzduiască în camera de oaspei. Când i-am mulumit ii-am spus căvoi sta la Bele,n-a mai insistat. Mai târziu, când Wil m-a condus napoiîla colibă, eram atât de u urată, cănu-mi încăpeamîn piele.Plină de speran ă, trăgeam adânc nî pieptaerul cu parfum de ibertatel.Eu iEly aveamsă rămânem la Tal Oaks cufamilia noastră inimic nu ne ipseal ca so- uăml de al capăt. iatât demare,încât Eram în octombrie.Luna era portocalie am observat ieu iWilcâtera de rumoasăfCând. am ajuns al colibă,m-a luatde mână.M-a străbătut un fior ed dorină ,i dacămaiera nevoie,mi-am datseama căîncăîliubeam.Înainte

să cezd isă mă arunc nî braele ui,l mi-am retras mâna imi-am oferit ajutorul pentru soia lui, dacăaveanevoie de ceva.N-am avut curajsă mairămân, a a că-amiuratîn grabă noapte bună. Întoarsă în coliba lui Bele,leam- povesit noutăile ineambucuratîmpreună.DupăceaadormitEly,am întrebat-opeBele de Jamie. Era la Philadelphia, nî sigurană, mi-a spus ea. Bănuiam că,după ege,leram stăpâna fiului lui Marshal, a a că- i am spus asta. I-am spus căo săifac actele uil Jamie o isăi le trimit. Bele mi-a mulumit, apoimi-a povestit cum i le adusese Jamiepealeei. — VreisăteducilaJamie,laPhiladelphia?am întrebat-o.Pot să mă ocup eude asta. Bele a refuzat.Wil deja îi dăduse voie să pleceoricând voia,

mi-a spus.Apoia tăcut, uitându-se almâini. Când a ridicatdin nou privirea, aveaochi umezi.Puteasămă roage ltceva?a — Orice,i-am spus. Puteasăse ntoarcăîla Tal Oaks,cumine? Am căzutîngenunchi ii-am luatmâinileîntr-alemele. — Sigurcăpoisăviacasă,i-am spus. A douazidimineaăBen avenitcălare,aducându-mi imieun cal. Nu-l maivăzusem de când mă duseseră la închisoare. Am pornit amândoi, singuri, către ruinele de la Tal Oaks.Calul mă ducea pe poteca pe care oparcursesem împreună cu Ely cuatât de pu in timp înainte,iar eu mă chinuiam sămi- găsescvintelecu. Pânăa lurmă am spus: — Ben,cum a puteasă-imulumescpentrucâtm-aiajutat? — E tidinfamiliamea,Abinia,arăspunsel. Îmi veneasăplâng atât de are,tîncâtabia am reu tisăîngaim: — itudintr-amea. Papa George ne a eptat la grajduri. Părul, care înainte era cărunt, îi albisede tot. Am ezitat, apoii-am văzut zâmbetul. Am sărit de pe cal iam alergat să-l îmbrăi ez,liberă, după toi acei ani. Când i-am dat actele,Papa lea- luat isa- întors cuspatele. — Papa,am spus,punându-iminapeumăr,etilibersăpleci unde vrei, dar a vreamai mult decâtorice ltcevaa sărămâi. Nu m-a sim i acasăfără tine.Nu potîncăsăte plătesc,dar… Papa sa- întors cufaa.

— Un’săplec,Abinia?Aciecasamea.Doaracielocu’meu. U urată,voiam doarăsplâng,dar un mi-am maiîngăduit s-o fac.Am început în schimb săvorbescedviitor. I-am spus uil Papa

că omnuld Maden îmi oferise anib pentru construcia uneicase noi. Am studiat poprietatea împreună i, când Papa George a propus să urcăm unde fusese casaeche,v mi-am datseama câtde mult suferea. — Nu,Papa,am spus.Nu construim acolo.Nu neatingem de dealul ăla. Trebuie săgăsim alt loc. Neam- uitat în tăcere la deal, unde stejarul încă se nălîa, dar

ne-a salvat Moses,fiul celmare al uil Beattie, când ni sa-alăturat. În urma lui, veneau să mă salute Beattie iceilali doi băiei.Neam îmbrăiatcum numaifăcuserăm dincopilărie. Am discutatcu toidespre loculunde s-arputea construio casă nouă.Papane-a condus la un loc aflat ângăl livadă,de partea celaltă a bucătăriei. Ni sa- părut tuturor alegrea ideală. Maitârziu, după amiază,au venit Wil idomnul Maden, care au fost de acord cu locul ales.Am început să construim peste mai pu in de o săptămână. Grajdurile erau în stare bună ,i din fericire,rămăseseră i câiva cai. Am căzut de acord să pornim de la ceace aveam ,i peste câivaani, deja aveam o afacere caiînfloritoareu. Bele sa-întorsa lTal Oaks ami înfruntat împreună totce ena adus viitorul. Când a murit, muli ani mai târziu, a fostdusăla cimitirul mare,lângătatăl ei. Pe piatra eifunerară au fostgravate cuvintele:

BELLE PYKE FICA LUIJAMES PYKE

NOTA AUTOAREI Acum câivaani,am restauratîmpreunăcu soulmeu unvechi han aflat ep pământul uneiplantai, în Virginia. nÎ timp ce făceam cercetări despre istoria lui, am descoperit o hartă veche, pe care fusesescris,lângă casa noastră, Dealul negrilor. Nu am reu ti să descopăr originea numelui, iar storcii mi-au spus că probabil sereferela o tragedie. M-am gândit impt de luni în ri al lucrul acesta.În fiecare dimineaă mă plimbam pe teren i mergeam să mă a ez ângăl pârâu, unde rămâneam să meditez. La întoarcere,aveamîn faă Dealul negrlorimă totîntrebam ce sentâmplaseî coloa. Până la urmă,într-o dimineaă,pe când mă întorceam de la pârâu, m-am a zate ăs scriu în jurnal. Ceea ce s-a întâmplat după aceea m-a uimit profund. Cu ochi min i am văzut o scenă

clară,ca i cum ar fifost un film. Am început să scriu, iar cuvintele curgeau pe hârtie.Am urmărit o fetiă îngrozită, care urca eaudl în fugă,în urma mameiei.Când au ajuns nî vârf, am văzut,prin ochilor,ofemeiedeculoarespânzuratădeocreangă unui stejar imens.Am lăsat eionulcr din mină,îngrozită de întorsătura pe care o lua povestea.Tocmai scrisesemprologul la Bucătăria sclavilor.De iistoria antebelică mă fascina, ideeade sclavie mi se părea îngrozitoare,a acă evitasemîntotdeauna subiectul. mediat,I am pus colile scrise în sertarul biroului, hotărâtă săle dau uitări. Peste câteva săptămâni, discutând cu tatălmeu, am aflatcă o cuno int ă dea- lui îi cercetasearborele genealogic idescoperise că se trăgea din Irlanda. Pe la începutul secolului al nouăsprezecea,lstrămo iilui veniseră pe un vapor,în itimpul călătoriei, ambi părin i muriseră. Au supravieuit doi frai isora lor aimmică.Familia reu sei săafle ce seîntâmplasecu cei doi băiei, dar nimeni nu izbutise să dea de urma fetiei. M-a străbătut un fior nîtimp ce atăltmeu îmi povestea despre acel evenimente.Eu am sim it ce sentâmplaseîcu ea.Fusese uatăl acasă la căpitan i inută ca servitoare în Southside,Virginia, unde usesef pusăsămunceascalături de sclavii de al bucătărie. Mă a eptat în sertarul biroului. Am începutsăfaccercetări.Am vizitatmulteplantaidinzonă, în special ed pe lângă Prestwould. Am studiat povestiri ale sclavilor din aceaperioadă iam intervievatfroaamericaniai căror strămo i useserăf sclavi. Am petrecut ore în ri în bibliotecilelocale,laBlackHistoryMuseum,laVirginiaHistorical Society ila Poplar Forest. Am vzitat de multe ori Colonial Wiliamsburg.În celedin urmă,am începutsăscriu.În fiecarezi mi se dezvăluia maimult din poveste cândi terminam, de multe ori epuizată emoional, mă întrebam ce îmi rezerva ziua următoare.M-am oprit din scris numaiatuncicând personajele mă duceau în vreun loc espred care ncăî un făcusem cercetări. Am încercatdecâteva orisă schimb anumiteevenimente(cele care mi se păreau prea tulburătoare),darcând am făcut-o,

povestea sa- oprit, a acă am continuatsă scriu exactce mi se dezvăluia. Le sunt recunoscătoare sufletelor care au împărtă ti aceste evenimente cu mine. Potdoar săsperă cmi-am îndeplinit bine sarcina.

MULŢUMIRI Sunt muli cărora doresc să le mulumesc, dar rimelep sunt Bessie Lowe,care mi-a istorisit cugenerozitate povestea familiei

ei, iQuincy Bilingsley, care m-a ajutat săprivesclumea prin ochi căprui la felde bine caprin cei alba rit. Am primitun ajutornepreuitla scrierea acesteicări idin partea următoarelor insitu i: Prestwould Plantation, Black History Museum din Richmond,Legacy Museum din Lynchburg, Virginia HistoricalSociety,PoplarForest,ColonialWiliamsburg, bibliotecilepublicealeuniversităilorLongwood iVirginia. Le sunt ecunoscătoarer celor din Farmvile Writers’Group – Reggie,Melvin iLinda –,pentru căm-au ajutat săîncep, icelor din Piedmont Literary ocietyS pentru căm-au ajutat săcontinui. Cum se otpadresa mulumiri prietenilor apropiai? De al bun început, Diane Eckert a crezut nî capacitatea mea de a scrie. Carlene Baime m-a ajutatsă mă ridic atuncicând am început să mă clatin. N-a fiputut săscriu această carte ărăf săfiu ghidată isusinută de Eleanor olanD in-a fi terminat-o niciodată fără ajutorul constant iobservaile uil Suzanne Guglielmi. Îi mulumesc agentei icampioaneimele,Rebecca Gradinger, i lui Trish Tod, editoarea mea atât ed amabilă.Îi mulumesc,de asemenea,curajoasei mele copyeditoare,Beth Thomas. Le sunt profund recunoscătoare pentru ajutor fiicelor mele, Erin Plewes i Hilary Cummings, i ginerelui meu, Kyle Cummings, care acompus muzica pentru filmul de rezentarep a căr i.i Soul meu a cărat aparatul de fotografiat, a luat notie în biblioteci,maînsoitdenenumărateorilasfâritdesăptămână,

când am mersăsvizitezdiferite plantai, muzee isituriistorice, prea numeroase ca să le pot enm iona aici. Îi mulumesc, Charles,pentru că aicrezut întotdeauna în mine i în munca mea.