Biochimie Grile [PDF]

Zitiervorschau

Care dintre urmatoarele afirmatii despre boala Wilson sunt false? a) se caracterizeaza prin scaderea hormonilor tiroidieni; b) este o afectiune autosomal-recesiva; c) se caracterizeaza prin retentia excesiva a cuprului in ficat si scaderea excretiei urinare a cuprului; d) se caracterizeaza prin scaderea concentratiei cuprului legat de ceruloplasmina; e) pacientul prezinta afectare neurologica, renala, hepatica.

Enzima cheie de reglare a glicogenogenezei este: a) glicogenfosforilaza; b) glicogensintetaza; c) alfa-I ,6-glucozidaza; d) UDP-glucozo- pirofosforilaza; e) fosfo-gluco-mutaza.

Boala Gaucher se caracterizeaza prin: a) intarziere mintala, opacifierea corneei, modificari somatice si deformari ale scheletului; b) este caracteristica evreilor din Europa de Est; c) acumularea de gangliozide in creier, piele, ficat si splina; d) deficit de sfingomielinaza; e) deficit de beta-glucozidaza.

Lipidele indeplinesc in organism numeroase roluri, cu exceptia: a) intra in componenta membranelor celulare; b) reprezinta un rezervor de energie sub forma de triacilgliceroli; c) formeaza vitamine hidrosolubile; d) sunt precursori ai sarurilor biliare; e) formeaza bistratul lipidic membranar.

Fosfofructokinaza 1 este activata de: a) fructozo-2,6-difosfat; b) ATP; c) citrat; d) AMP; e) fructozo-l ,6-difosfat

Alegeti afirmatia corecta referitoare la acidoza lactica: a) se caracterizeaza prin valori ale pH-ului sanguin sub 7.2; b) este rezultatul cresterii raportului NADH/NAD+; c) pentru a compensa deficitul de ATP, fosfofructokinaza este inhibata; d) poate sa apara in intoxicatia cu alcool; e) poate sa apara in deficienta de tiamina.

Dozarea glucozei in sangele periferic prin metoda cu hexokinaza presupune existenta urmatoarelor enzime: a) hexokinaza si glucozooxidaza; in sange se gaseste sub forma sa enolica; b) hexokinaza si glucozo-6- fosfat dehidrogenaza; c) hexokinaza si fructokinaza; d) glucozooxidaza si peroxidaza; e) glucozooxidaza si glucozo- 6-fosfat dehidrogenaza.

Boala Tay-Sachs se caracterizeaza prin a) intarziere mintala, opacifierea corneei, modificari somatice si deformari ale scheletului; b) este caracteristica evreilor din Europa de Est; c) acumularea de gangliozide in creier, piele, ficat si splina; d) deficit de sfingomielinaza; e) deficit de beta-glucozidaza.

Xantinoxidaza (enzima din clasa dehidrogenazelor) este localizata cu precadere la nivel: a) corticosuprarenal; b) hepatic; c) renal; d) intestinal; e) tiroidian.

Hipertrigliceridemii nu se intalnesc in: a) ateroscleroza; b) neoplasme; c) hipertiroidism; d) hipotiroidism; e) diabet zaharat.

Alegeti afirmatia corecta referitoare la VLDL matur: a) contine apo-B48; b) contine apo-Bl 00; c) contine apo-Cll; d) contine apo-E; e) contine apo-Cl

Alegeti afirmatiile corecte: a) cetogeneza are loc in mitocondriile hepatocitelor; b) corpii cetonici includ beta- hidroxibutiratul; c) corpii cetonici includ acetona; d) cetogeneza are loc cand nivelul AG din sange este scazut;

Sinteza acizilor grasi: a) are loc la nivelul ficatului;

b) sursa majora de atomi de carbon o reprezinta acetil- coA, c) NADH-ul necesar sintezei este generat din calea pentozofosfatilor; d) NADH-ul necesar este obtinut prin regenerarea oxalacetatului sub actiunea citratliazei; e) reducerea oxalacetatului Ia malat in prezenta malat dehidrogenazei este o eactie NADP dependenta.

Alegeti afirmatia corecta referitoare Ia metabolismul fructozei: a) este metabolizata in principal in ficat; b) aldolaza b este enzima cheie in metabolismul fructozei si se gaseste in majoritatea tesuturilor; c) fructoza este transformata sub actiunea aldolazei b in gliceraldehida si dihidroxiacetonfosfat; d) fructoza nu poate fi sintetizata pe calea poliolilor; e) fructozuria esentiala apare ca urmare a deficientei hexokinazei.

Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la metabolismul galactozei este adevarata? a) prima etapa in metabolizarea galactozei este reprezentata de fosforilarea acesteia sub actiunea glucokinazei; b) echilibrul UDP-Gal-UDP- Glu este deplasat in favoarea galactozei in perioadele de lactatie la nivelul glandei mamare; c) deficienta galactokinazei duce Ia aparitia cataractei; d) deficienta de galactozo-l- fosfat-uridiltransferaza duce Ia aparitia cataractei si Ia tulburari neuropsihice; e) acumularea sorbitolului duce Ia aparitia nefropatiei diabetice.

Glicoliza furnizeaza compusi importanti pentru metabolismul intermediar, cum ar fi: a) pentoze, utilizate in sinteza acizilor nucleici; b) glicerol si acetiI-CoA, utilizate in procesul de neolipogeneza; c) aminoacizi esentiali; d) acizi uronici, necesari sintezei de proteoglicani;

e) aminoacizi neesentiali.

Alegeti afirmatiile corecte: a) cresterea insulinei determina cresterea AMPc favorizand lipoliza; b) scaderea insulinei determina cresterea AMPc favorizand lipoliza; c) proteinkinaza A fosforileaza lipaza hormon sensibila ce scindeaza TAG eliberand AG si glicerol; d) cresterea glucagonului determina cresterea AMPc favorizand lipoliza; e) AG sunt transportati sub forma de complexe cu albumina.

Piruvatul este redus Ia lactat in conditii de anaerobioza. Care dintre urmatoarele structuri nu dispun de echipamentul enzimatic necesar metabolizarii aerobe a glucozei? a) retina; b) muschiul; c) eritrocitele; d) tesuturile neoplazice; e) cordul.

Alegeti afirmatia corecta: a) glicolipidele sunt compusi alcatuiti din lipide si resturi oligozaharidice; b) sfingomielina este prevalenta in membranele celulare din creier; c) cerebrozidele din sintetizate din ceramida si fructoza; d) sfingolipidele sunt amestecuri complexe alcatuite din ceramide, sfingomieline, cerebrozide, sulfatide, gangliozide; e) gangliozidele contin oligozaharide si ceramida.

Boala Niemann Pick se caracterizeaza prin: a) intarziere mintala, opacifierea corneei, modificari somatice si deformari ale scheletului; b) este caracteristica evreilor din Europa de Est; c) acumularea de gangliozide in creier, piele, ficat si splina;

d) deficit de sfingomielinaza; e) deficit de beta-glucozidaza.

Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la metabolismul corpilor cetonici este adevarata? a) acetoacetatul poate fi redus la beta-hidroxibutirat de catre o dehidrogenaza NADdependenta; b) raportul NADH/NAD+ regleaza cantitatea de corpi cetonici formati; c) acetoacetatul poate trece in circulatia sanguina; d) acetoacetatul poate suferi un proces de decarboxilare spontana cu eliberare de C02 si acetona; e) creierul nu poate utiliza corpi cetonici intrucat tiotransferaza nu este in cantitate suficienta.

Cetogeneza are loc in urmatoarele situatii, cu exceptia: a) perioadele interprandiale; b) in infometare; c) dieta bogata in lipide; d) dieta bogata in glucide; e) dieta cu continut scazut de carbohidrati.

Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate? a) glicerol kinaza converteste glicerolul in dihidroxiacetonfosfat; b) glicerol kinaza converteste glicerolul in glicerol-3-fosfat; c) glicerol-3-fosfatuI este convertit in dihidroxiacetonfosfat sub actiunea glicerol fosfat dehidrogenazei; d) glicerol fosfat dehidrogenaza converteste glicerolul in glicero l3 fosfat; e) glicerol fosfat dehidrogenaza converteste glicerolul in dihidroxiacetonfosfat.

Reglarea gluconeogenezei se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor enzime cheie: a) fosfoenol piruvatcarboxikinaza (PEPCK); b) fructozo-l ,6-bifosfataza;

c) glucozo-6-fosfataza; d) glucokinaza; e) piruvatkinaza.

Bilantul net al glicolizei este de: a) 2 moli de ATP; b) 4 moli de ATP; c) 1 mol de ATP; d) 6 moli de ATP; e) nu genereaza ATP.

Alegeti afirmatiile corecte: a) reactiile beta-oxidararii presupun doua dehidrogenari separate de reactie de hidratare si tioliza; b) reactiile beta-oxidararii presupun doua dehidrogenari si tioliza; c) FADH2 rezultat in urma beta-oxidararii intra in lantul transportorilor de hidrogen si electroni; d) NADH rezultat in urma beta-oxidararii intra in Iantul transgmorilor de hidrogen si electroni; e) beta-oxidarea reprezinta o sursa de energie pentru celula si genereaza o cantitate mare de apa.

Sarurile biliare sunt derivati ai colesterolului ce au caracter: a) de detergent prin structura hidrofoba-hidrofila; b) hidrofil — gruparile hidroxil si carboxil; c) hidrofil — nucleul sterolic; d) hidrofob — gruparile hidroxil si carboxil; e) hidrofob — nucleul sterolic.

Alegeti afirmatia corecta la calea pentozofosfatilor. a) genereaza NADPH ; b) genereaza pentoze;

c) in etapa oxidativa se NADPH; d) in etapa neoxidativa se NADPH; e) etapa oxdativa genereaza ribozo-5-fosfat

Glicoproteinele indeplinesc multiple functii in organism astefl: a) intervin in procesele de aparare prin imunoglobuline; b) pot fi receptori hormonali ; c) cerulopalsmina intervine in procesele de coagulare; d) mucina intervine in procesul de digestive ; e) hemoglobin este implicata in sistemele de transport ;

In urma procesului de beta-oxidare rezulta: a) FAD; b) FADH2; c) e NAO; d) NADH; e) acetil-CoA.

Care dintre urmatoarele afirmatii sunt false? a) ficatul obtine energia necesara altor procese din oxidarea partiala a acizilor grasi si formarea corpilor cetonici; b) corpii cetonici nu pot fi utilizati ca substra: de catre tesuturi; c) in infometare creierul reduce necesarul de glucoza prin utilizarea corpilor cetonici; d) muschiul utilizeaza preferential acizii grasi ca sursa de energie; e) creierul utilizeaza preferential acizii grasi ca sursa de energie.

Rolurile biochimice ale acizilor biliari includ: a) emulsionarea grasimilor datorita caracterului de detergent; b) absorbtia vitaminelor hidrofile;

c) faciliteaza actiunea lipazei pancreatice; d) stimuleaza secretia biliara; e) mentin colesterolul sub forma de micelii.

Enzimele implicate in digestia carbohidratiilor sunt : a) amilaza ; b) sucraza ; c) sucroza ; d) lactoa ; e) lactaza ;

Succinil-SCoA are urmatoarele posibilitati metabolice: a) integrarea in ciclul acizilor tricarboxilici; b) condensare cu glicina-nucleu porfirinic; c) parcurgerea in sens invers a etapelor ciclului acizilor tricarboxilici — gluconeogeneza; d) toate variantele de mai sus; e) niciuna din variantele de mai sus.

Beta-oxidarea nu se poate realiza la nivelul: a) splinei; b) ficatului; c) muschiului; d) tesutului cardiac; e) eritrocitului.

Alegeti afirmatia falsa: a. lipaza pancreatica este secretata impreuna cu o proteina si bicarbonat, cu rol de a neutraliza acidul clorhidric continut de sucul gastric; b. lipaza hidrolizeaza acizii grasi din pozitiile 1 si 3;

c. esterazele indeparteaza acizii grasi din structura unor compusi precum esteri ai colesterolului; d. fosfolipazele hidrolizeaza fosfolipidele; e. digestia lipidelor se realizeza numai cu ajutorul lipazei pancreatice

Despre cele 4 fractiuni lipoproteice majore se poate afirma ca: a) chilomicronii si VLDL transporta cu precadere colesterol; b) HDL si LDL transporta cu precadere colesterol; c) chilomicronii si LDL transporta cu precadere triacilgliceroli; d) VLDL transporta colesterol de Ia tesuturi Ia ficat; e) HDL transporta colesterol de Ia ficat Ia tesuturi.

Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate? a) piruvat-carboxilaza are efector alosteric pozitiv acetil-CoA b) oxalacetatul este transformat in fosfoenolpiruvat sub actiunea fosfoenolpiruvat carboxikinazei stimulata de AMPc; c) fosfoenolpiruvat carboxikinaza este stimulata de glucagon; d) fosfoenolpiruvat carboxilaza este stimulata de insulina; e) fructozo 1-6 bifosfataza este o enzima alosterica Inhibata de ATP.

Acidul uric: a) reprezinta metabolitul principal al bazelor purinice; b) aproximativ 50% din acidul uric produs este eliminat in urina; c) eliminarea se realizeaza prin procese de filtrare, de absorbtie si secretie tubulara; d) in sange se gaseste sub forma sa enolica; e) concentratia sa plasmatica se numeste azotemie.

Alegeti afirmatia corecta referitoare Ia chilomicroni: a) trec din circulatia limfatica in circulatia sanguina prin intermediul ductului toracic;

b) prezenta acestora in plasma ii confera un aspect lactescent; c) chilomicronii nascanzi prezinta apo-B48; d) chilomicronii maturi prezinta apo-Cll; e) chilomicronii nascanzi prezinta apo-E.

Azotemia renala poate fi determinata de urmatoarele afectiunii: a) nefrita acuta/cronica; b) tuberculoza renala; c) rinichi polichistic; d) calculi renali; e) insuficienta cardiaca.

Hemoglobina glicozilata: a) reprezinta 4-7% din hemoglobina circulanta Ia adult; b) are valori scazute Ia pacientul diabetic; c) se formeaza prin glicozilare enzimatica intre gruparea amino alfa din proteine si gruparea carbonil a oligozaharidelor; d) procesul de glicozilare creste durata de viata a hemoglobinei; e) apare doar Ia pacientul diabetic

Pentru dislipidemie sunt corecte urmatoarele afirmatii: a) reprezinta modificarea concentratiei lipidelor totale plasmatice; b) reprezinta modificarea uneia dintre fractiunile lipoproteice sau a raportului dintre diversele componente; c) pot fi hiperlipoproteinemii si mai rar hipolipoproteinemii; d) hiperlipemiile presupun scaderi ale concentratiilor fractiunilor normale CDL si HDL; e) hipolipemiile presupun cresteri ale concentratiilor fractiunilor normale LDL si HDL.

Alegeti afirmatiile corecte referitoare Ia HDL: a) este secretat de catre ficat si intestin; b) lecitin colesterol acil transferaza (LCAT) are rol in maturarea HDL; c) colecteaza colesterolul de Ia tesuturi; d) Apo-C si apo-E sunt transferate de Ia HDL catre LDL cu formarea de CDL matur; e) transporta colesterolul catre tesuturi.

Care dintre urmatoarele enzime sunt implicate in gluconeogeneza: a) gluco-kinaza; b) fosfo-fructo-kinaza 1 ; c) fructozo-bifosfataza; d) glucozo-6-fosfataza; e) piruvat-kinaza.

Care dintre urmatoarele afirmatii sunt corecte? a) alfa-oxidarea acizilor grasi este un proces prin care sunt degradati acizii grasi cu lant scurt de carbon; b) alfa-oxidarea acizilor grasi implica atomul de carbon alfa care este eliberat sub forma de C02; c) alfa-oxidarea are loc Ia nivelul creierului; d) omega-oxidarea acizilor grasi are loc Ia nivelul microzomilor hepatici; e) oxidarea acizilor grasi in peroxizomi poate sa aiba loc Ia pacientii diabetici sau in inanitie.

Glucagonul stimuleaza gluconeogeneza astfel: a) reduce nivelul fructozo-2,6-difosfatului activand fructozo 1 ,6- difosfataza; b) reduce nivelul fructozo-2,6-difosfatului, astfel stimuleaza fosfofructokinaza; c) stimuleaza conversia piruvat kinazei in forma inactiva prin cresterea AMPc; d) stimuleaza transcriptia genei pep-carbokinazei; e) creste nivelul fructozo-2,6-difosfatului, astfel inhiba fosfofructokinaza

Reglarea glicolizei se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor enzime cheie: a) glucozo-6-fosfataza; b) glucokinaza; c) fructozo-l , 6-bifosfataza; d) piruvatkinaza; e) fosfofructokinaza.

Alegeti afirmatiile corecte referitoare Ia metabolismul triacilglicerolilor: a) are loc Ia nivel hepatic; b) are loc in tesutul adipos; c) in tesutul adipos glicerolul este fosforilat prin intermediul glicerol kinazei Ia glicerol-3-fosfat; d) glicerol-3-fosfatul poate fi obtinut din glucoza prin reducerea DHAp; e) triacilglicerolul rezultat este impachetat sub forma de VLDL.

Alegeti afirmatia corecta referitoare la glicogenfosforilaza: a. se gaseste in tesuturi sub doua forme interconvertibile prin fosforilare-defosforilare; b. forma activa este forma fosforilata; c. forma inactiva este forma fosforilata; d. are drept efector alosteric pozitiv AMP-ul; e. are drept efector alosteric pozitiv ATP-ul

Alegeti afirmatiile corecte referitoare Ia LDL: a) sub actiunea lipazei hepatice IDL pierde apo-E si este convertit la LDL; b) LDL este indepartat cu ajutorul receptorilor apo•B48 ce sunt exprimati predominant in ficat; c) pacientii cu defecte ale receptorilor pentru LDL prezenta xantoame; d) receptorul LDL este localizat membrana celulara si sintetizat in reticulul endoplasmatic si aparatul Golgi; e) clatrina este o proteina ce tapeteaZa fata interna a depresiunilor membranare la nivelul carora se gasesc receptorii p-entru LDL.

Care dintre urmatoarele afirmatii este falsa? a. Beta-oxidarea este un proces prin care se indeparteaza 2 atomi de C, in acelasi timp cu oxidarea atomului de carbon beta b. Beta-oxidarea prezinta o etapa de activare c. Beta-oxidarea prezinta o etapa de transport in mitocondrie d. Se realizeaza la nivelul reticulului endoplasmatic e. Beta-oxidarea prezinta o etapa de oxidare

Chilomicronii sunt formati din urmatoarele componente, cu exceptia: a. Triacilgliceroli b. Colesterol c. Glicolipide d. Vitamine liposolubile e. Proteine

Alegeti afirmatiile corecte referitoare la glicoliza: a. Piruvatul rezultat din reactive este transformat in acetil-CoA b. NADH-ul generat este angajat in lantul respirator c. In urma reactiei rezulta un mol de ATP si doi de apa d. Cea mai raspandita forma de transport pentru NADH este naveta glicerol-3-fosfat e. Reactia nu genereaza NADH

Corpii cetonici pot fi utilizati ca sursa de energie de catre: a. Tesutul muscular b. Rinichi c. Creier d. Eritrocite e. Ficat

Piruvat kinaza este inhibata de: a) fructozo-l ,6-difosfat; b) ATP; c) AMP d) alanina; e) citrat.

Conversia acetilCoA Ia malonilCoA presupune: a) necesita obligatoriu C02 ce carboxileaza acetilCoA Ia malonilCoA; b) activitatea acetilCoA carboxilazei este reglata doar hormonal; c) insulina activeaza acetilCoA carboxilaza; d) acetilCoA carboxilaza este in cantitate scazuta in perioadele cu aport glucidic; e) palmitilCoA si acilCoA sunt inhibitori ai acetilCoA carboxilazei

Azotemia extrarenala poate fi determinata de una dintre urmatoarele afectiunii, cu exceptia: a) insuficienta cardiaca; b) boala Addison; c) diaree; d) varsaturi; e) litiaza renala

Ceruloplasmina reprezinta: a) proteina care transporta fierul; b) proteina care transporta cromul; c) proteina care transporta cobaltul; d) proteina care transporta cuprul; e) proteina care transporta zinc.

Sunt adevarate urmatoarele afirmatii despre creatinina: a) are ca precursor acidul metilguanido-acetic (creatina); b) creatinina este invers proportionala cu masa musculara; c) se inregistreaza valori mai mari ale creatininei dupa un regim bogat in proteine; d) valoarea normala a creatininei serice Ia barbat este de 0,7-1,2 mg/dl; e) este obtinuta din creatina prin deshidratare intramoleculara.

Alegeti afirmatiile corecte referitoare Ia absorbtia acizilor grasi: a) are loc dupa formarea de micelii simple sau complexe; b) Ia nivelul peretelui intestinal are loc refacerea compusilor initiali ai componentelor hidrolizate; c) sarurile biliare sunt reabsorbite pasiv Ia nivelul ileonului; d) sarurile biliare realizeaza un circuit entero-hepatic; e) sarurile biliare nu pot fi refolosite dupa emulsionarea lipidelor

Care dintre urmatoarele afirmatii este corecta? a) lipoproteinlipaza (LPL), activata de catre apo-E, digera triacilglicerolii din chilomicroni Ia acizi grasi si glicerol; b) insulina este responsabila de secretia si sinteza lipoproteinelor din tesutul adipos; c) dupa actiunea lipoproteinlipazelor resturile chilomicronice sunt captate de ficat prin atasarea Ia receprii specifici pentru apo- B48; d) in hepatocit digestia resturilor chilomicronice se realizeaza lâ nivelul reticului endoplasmatic; e) digestia resturilor chilomicronice Ia nivelul hepatocitului se realizeaza cu ajutorul enzimelor lizozomale.

Enzimele implicate in glicogenogeneza sunt: b) glicogensintetaza d) UDP-glucozo-pirofosforilaza e) fosfogluco-mutaza

Enzima de reglare a gligogenolizei este: a) glicogogenfosforilaza

In sinteza hormonilor de crestere, faza de pre-pro-hormon, pro-hormon, respective hormone, corespund urmatoarelor organite: a) pre-pro-hormon – ribozomi b) pre-pro-hormon – aparat Golgi c) pro-hormon –ribozomi d) pro-hormon – aparat Golgi e) hormone- vezicule secretorii

Acetilcolina are urmatoarele efecte: a) creste frecventa si contractilitatea cardiaca b) actioneaza pe doua tipuri de receptori: α si β c) prin legarea de receptori muscarinic inhiba sau activeaza adenilil ciclaza, scazand sau crescand nivelul de AMPc d) se sintetizeaza din acetil CoA si colina la nivelul varicozitatilor bulboase e) actioneaza intre fibrele preganglionare si postganglionare, simpatico cat si parasimpatice: transmitere ganglionara

Alegeti de mai jos moleculele implicate in metabolismul fierului: a) feritina b) ceruloplasmina c) apotransferina d) siderofilina e) hemosiderina

Despre sistemele enzimatice sunt corecte urmatoarele enunturi: a) participa la digestia de tip membranar b) sunt absorbite in “marginea in perie”

c) favorizeaza aparitia produsilor solubili d) participa la digestia intraluminala a principiilor alimentare e) sunt consummate in timpul reactiilor

Principalele diferente intre hormonii steroizi pe de o parte si cei peptic si aminici pe de alta parte, sunt: a) hormonii steroizi formeaza vezicule secretorii b) hormonii steroizi difuzeaza simplu prim membrane celulare c) hormonii steroizi au receptorii in nucelu d) hormonii steroizi au un timp de raspuns mai lung e) hormonii steroizi actioneaza in principal prin reglarea transcripiei genetice

Despre urmatorii mediatori chimici / substante cu actiune farmacologica asupra muschiului neted digestiv se poate spune: a) fentalomina blocant neselectiv a receptorilor α nu determina o modificare in activitatea muschiului b)propranololul este un blocant neselectiv al receptorilor α adrenergici al carui efect poate fi contracarat prinadministrare de adrenalina c) atropine se opune efectului stimulator al acetilcolinei d)acetilcolina determina stimulareacontractilitatiicrescand forta si amplitudinea contractiilor e) epinefrina actioneaza pe receptorii β2 si determina contractia antrului si a celorlalte segmente ale tubului digestiv

Neuronii magnocelulari: a) se gasesc in nuclei ve…, dorso… si infundibular b) secreta ADH si ocitocina c) secreta neurofizina I si neurofizina II d) secreta libertine si hormone inhibitori e) se gasesc in nucelii ssupraoptic si para…

Referitor la absorbtia lipidelor sunt adevarate urmatoarele: a) acizii grasi cu lant lung si alti produsi de digestie lipidica sunt rretransforati in triglyceride fosfolipide si esteri de cholesterol la nivelul reticului endoplasmatic neted b) pH-ul intestinal acid permite destabilizarea miceliilor c) acizii grasi sunt cu lant lung, lipofosfolipidele, colesterolul si monoglicerolii sunt transportati sub forma de miceluu in limfa d) glicerolul, acizii grasi cu lant lung sunt transportati direct in capilar e) majoritatea apolipoproteine sintetizate in reticulul endoplasmatic rugos sunt translocate la nivelul celui neted unde reactioneaza cu picaturile lipidice

Referitor la absorbtia clorului sunt adevarate: a) absorbtia clorului este in principal pasiva b) se face pasiv cu ajutorul unui excenger Cl- HCO3 numit DMT c) se face pasiv cu ajutorul unui excenger Cl- HCO3 numit DRA d) transportul parallel Na-H si Cl-HCO3 reprezinta un mecanismesential in absorbtia clorului e) lipsa transportului Cl-HCO3 nu prezinta consecinte fiziologice

Chilomicronii sunt formati din urmatoarele component cu exceptia: a) trigliceroli b) cholesterol c) glicolipide d) vitamin liposolubie e) proteine

Alegeti afirmatiile corecte referitoare la metabolismul trigliceridelor: a) are loc la nivel hepatic b) are loc in tesutul adipos c) in tesutul adipos glicerolul este fosforilat prin intermediul glicerol kinazei la glycerol-3-fosfat d) glicerol-3-fosfatul…. e) …

Hipocolesterolemiile nu pot aparea in: a) ateroscleroza b) unele afectiuni genetice c) hepatite cornice d) hipertiroidism e) infectii bacteriene

Alegeti afirmatia corecta referitoare la carbohidrati: a) sunt principal sursa de hrana de pe planeta b) acopera aproximativ 60% din necesarul zilnic de calorii c) principala sursa de glucide alimentare este amidonul d) principala sursa de glucide alimentare este sucroza (zaharul commercial) e) principala sursa de glucide alimentare este lactoza

Pentru dislipidemine sunt adevarate urmatoarele afirmatii: a) reprezinta modificarea concentratiei lipidelor totale plasmatice b) reprezinta modificarea uneia dintre fractiunile lipoproteice sau a raportului dintre diversele component c) pot fi hiperlipoproteinemii... d).... e)......

Alegeti afirmatia corecta referitoare la VLDL matur: a) contine apo-B48 b) contine apo-B100 c) contine apo-CII d) contine apo-E e) contine apo-Cl

Rolurile biochimice ale acizilor biliari includ: a) emulsionarea grasimilo datorita carcaterului de detergent b) absrbtia vitaminelor hidrofile c) faciliteaza actiunea lipazei pancreatice d) stimuleaza secretia biliara e) mentin colesterolul sub forma de micelii

Boala Hartnup: - transport defectuos al aminoacizilor neutri - cresterea concentratiei acestora in urina -semne clinice: fotosensibilitate, ataxiecerebeloasa

Sindromul Fanconi: -reabsorbtia anormala de catre celulele tubulare a aminoacizilor, fosfatului si glucozei, determinata de disfunctia tubilor renali -se asociaza aminoaciduriei, fosfotaurie si glicozurie

Caracteristicile bistratului fosfolipidic sunt: a) este bidimensional b) miscarile de flip-flop in cadrul bistratului sunt frecvente c) miscarile de flip-flop in cadrul bistratului sunt rare d) exista miscari de flexie si de rotatie in cadrul bistratului e) nu exista miscari de flexie si totatie in cadrul bistratului Proteinele carrier: a) sunt proteine transmembranare multipass b) formeaza o cale proteica discontinua prin membrana c) nu permite solvatilor hidrofili specifici sa traverseze membrana d) leaga solvatul specific care trebuie transportat

e) sufera o serie de modificari conformationale reversibile pentru a transfera solvatul prin membrana

Alegeti definitiile corecte: a) achilie gastrica = anaciditate gastrica + lipsa secretiei de gelatinaza b) endopeptidaza = enzima care actioneaza la capetele lantului proteic c) esifagotomie = sectionarea/taierea esofagului d) seros = vascos e) aglutionogen = antigen

Enzimele implicate in procesele posttranslationale ale proteinelor nu sunt localizate la nivelul: a) mitocondriei b) nucleului c) lizozomilor d) complexului Golgi e) membranei celulare

In legatura cu chilomicronii sunt corecte afirmatiile: a) transporta trigliceride sintetizate in ficat b) sunt metabolizati de lipaza adipolitica c) contin apoproteina B100 d) au continut maxim de trigliceride si minim de proteine e) primesc apoproteinele prin transfer de pe HDL

*Despre colesterol se poate sune ca: a) are origine exclusiv exogena b) este un polizaharid c) are caracter hidrofil d) absorbtia intestinala necesita prezenta acizilor biliari e) este precursor metabolic al hormonilor tiroidieni

Imunoglobulinele E: a) sunt slab reprezentate in ser b) se gasesc sub forma de monomeri c) sunt asociate cu reactii de hipersensibilitate imediata d) sunt asociate cu reactii de hipersensibilitate intarzaiata e) se gasesc sub forma de tetrameri

Hemoglobina glicozilata: a) se folosesc pentru monitorizarea diabetului zaharat b) se intalneste in afectiuni genetice autozomal recesive c) se obtine prin legarea glucozei la valina catenei beta d) se obtine prin legarea glucozei la izoleucinacatenei beta e) se foloseste pentru diagnosticul diabetului insipid

Proteinele globulare se pot caracteriza prin: a) lanturi lungi insolubile in apa b) intalnite in tesuturile conjunctive c) sunt substante coloidale din celule si sange d) sunt proteine cu rol functional e) sunt proteine cu rol de substitutie

Despre aminoacizi sunt adevarate urmatoarele afirmatii: a) amino si carboxil sunt gruparile functionale comune tuturor aminoacizilor cu exceptia prolinei b) amino si carbonil sunt gruparile functionale comune tuturor aminoacizilor cu exceptia prolinei c) amino si hidroxil sunt gruparile functionale comune tuturor aminoacizilor cu exceptia prolinei d) din carboxilarea grupei carboxil se obtin amine biogene e) din carboxilarea grupei amino se obtin amine biogene

Care din urmatorii aminoacizi sunt esentiali? a) glicocol b) acid glutamic c) prolina d) lizina e) valina

Structura primara a proteinelor: a) este de doua tipuri: alfa helix si planuri pliate beta b) este data de numarul, tipul si ordinea aminoacizilor din lantul proteic c) este utila in caracterizarea si folosirea unor proteine animale in scop terapeutic d) este stabilizata prin legaturi disulfonice e) este cel mai inalt nivel de organizare

Despre alcaloza se poate spune ca: a) reprezinta cresterea pH-ului sanguin peste valoarea de 7,4 b) reprezinta scaderea pH-ului sanguin peste valoarea de 7,4 c) poate fi metabolica sau respiratorie d) este o stare patologica a organismului e) este o stare fiziologica a organismului

In legatura cu sinteza proteinelor: a) are loca in nucleu b) fiecare aminoacid recunoaste direct codul sau de pe ARN mesager c) la eucariote mai multi ribozomi citesc sincron un ARN mesager d) forma aminoacil ANRt de transport presupune consum de energie e) ARN mesager serveste ca matrice pentru sinteza ARNt

Nu este caracteristica generala a vitaminelor hirosolubile a) se stocheaza in cantitati mari in organism b) trebuie ingerate din rata alimentara zilnica c) cele mai multe au functie apoenzima d) toxicitate minima e) se absorb prin prezenta sarurilor biliare

Factori care influenteaza activitatea enzimatica sunt: a) temperatura b) localizarea celulara c) radiatiile d) numarul de izoenzime e) numarul de situsuri catalitice

In legatura cu LDL sunt corecte afirmtiile: a) au continut minim de colesterol b) se formeaza prin remanierea chilomicronilor c) contin apoproteina B100 d) sunt captate de catre celule prin endocitoza e) transporta trigliceride exogene

Sunt considerate functii biologice ale acidului clorhidric: a) biosinteza acizilor biliari din acizi grasi b) biosinteza hormonilor tiroidieni c) biosinteza proteinelor d) transportor de hidrogen in reactii catalizate de oxidoreductoze e) reducerea methemoglobinei la hemoglobina

Prezinta un pH acid urmatoarele medii biologice: a) serul uman b) sucul gastric c) sucul pancreatic d) saliva e) serul fiziologic

*Constanta Michaelis Menten reprezinta: a) cantitatea de substrat transformata in produs de reactie in unitate de timp b) cantitatea de produc de reactie transformata in substrat in unitate de timp c) concentratia substratului la care viteza de reactie este jumatate din viteza maxima d) concentratia substratului la care viteza de reactie este dublu vitezei maxime e) concentratia substratului la care viteza de reactie este egala cu viteza maxima

Factorii care intervin in reglarea echilibrului hidric sunt: a) aldosteronul b) estrogenul c) progesteronul d) vasopresina e) testosteronul

Amidonul este un compus care: a) se prezinta sub forma de granule b) este constituit din resturi de galactoza c) este format din amiloza si amilopectina d) este principalul constituent al gicogenului e) se gaseste in ficat

Sunt incorecte urmatoarele afirmatii despre hemoglobina: a) este formata din hem si globina b) este formata din hematii si globina c) transportul CO2 de la tesuturi la plaman d) are capacitate mica de tampoane e) este o cromoproteina

Trigliceridele sunt: a) esteri ai glicerolului cu acizii grasi b) esteri ai glicogenului cu acizii grasi c) esteri ai glicocolului u acizii grasi d) lipide neutre e) lipide polare

Urmatorii aminoacizi au radical alifatic: a) prolina b) triptofan c) alanina d) izoleucina e) histidina

*Cel mai mare procent de apa din organism il intalnim la: a) sugar b) femei c) barbati d) copilul prescolar e) adolescent

*Apartin complexului vitaminic B, cu exceptia: a) riboflavina b) niacina c) acid folic d) acid ascorbic e) acid pantotenic

Urmatorii aminoacizi sunt esentiali: a) fenilalanina b) acid glutamic c) cisteina d) izoleucina e) glicocol

*Serul fiziologic este: a) un lichid galbui obtinut prin recoltarea sangelui cu anticoagulant b) un lichid galbui obtinut prin recoltarea sangelui fara anticoagulat c) o solutie de NaCl 0,9% d) o solutie de NaCl 9% e) o solutie de KCl 9%

O gena este: a) o secventa de ADN ce transmite informatia biologica intr-o forma ce terbuie sa poata fi copiata cu exactitate si transmisa de la celula mama la celula fiica b) un segment de pe cromozom precis delimitat continuu care determina un anumit caracter fenotipic c) alcatuita din glicerol si acizi grasi superiori d) alcatuita din glicocol si acizi grasi inferiori e) un set de cromozomi omologi

In molecula apei se intalnesc urmatoarele tipuri de legaturi: a) legaturi de hidrogen b) legaturi disulfhidrice c) legaturi peptidice d) legaturi covalente e) legaturi ionice

Structura tertiara a proteinelor: a) depinde de natura legaturii intercatenare b) depinde de natura legaturii intracatenare c) radicalii hidofobi se plaseaza la exterior d) radicalii hidrofobi se plaseaza la interior e) depinde de lungimea lantului proteic

*Afirmatia corecta despre sange este: a) reprezinta 10-15% din greutatea copilului b) transporta produsii de catabolism la rinichi, plamani, piele si intestin c) are un pH cuprins intre 7,25-7,55 d) vehiculeaza hormoni, vitamine, exceptand anticorpi e) compozitia in apa este de 10%

*Spina bifida este determinata de: a) excesul de acid folic b) deficitul de piridoxina c) excesul de vitamina B12 d) deficitul de acid folic e) deficitul de vitamina Beri-Beri

Actina si miozina: a) sunt proteine globulare b) au rol in transportul oxigenului c) actina este alcatuita din lanturi grele si 4 lanturi usoare d) miozina este alcatuita din 2 lanturi grele si 4 lanturi usoare e) sunt proteine insolubile in apa

Sunt false urmatoarele afirmatii despe lactoza: a) este formata din doua molecule de glucoza b) este formata dintr-o molecula de glucoza si o molecula de galactoza c) este un dizaharid nereducator d) deficitul de lactoza determina intoleranta la lactoza e) deficitul de lactaza determina intoleranta la lactoza

*Necesarul zilnic de niacina este: a) 1-3 mg b) 150-300 ug c) 25 mg d) 2-4 mg e) 180-360 mg

Organismul uman are urmatoarele secretoare hidrice: a) compartimentul intravascular b) compartimentul extravascular c) compartimentul interstitial d) compartimentul celular e) compartimentul intracelular

Sunt considerate funcii biologice ale acidului ascorbic: a) biosinteza acizilor biliari din acizi grasi b) biosinteza hormonilor tiroidieni c) biosinteza proteinelor d) transportor de hidrogen in reactii catalizate de oxidoreductaze e) reducerea methemoglobinei la hemoglobina

Un inhibitor competitiv este un inhibitor care: a) are o analogie structurala cu enzima b) ocupa situsul activ c) este in competite cu substratul pentru ocuparea situsului activ d) poate fi indepartat prin cresterea concentratiei substratului e) ocupa situsul allosteric

*Urmatoarea afirmatie despre oligopeptide este adevarata: a) contin 1-2 aminoacizi b) contin 2-10 aminoacizi c) contin 10-20 aminoacizi d) contin 20-30 aminoaciz e) contin peste 50 de aminoacizi

Boala Beri-Beri prezinta: a) simptome neurologice si vegetative b) simptome gastrointestinale c) simptome la nivelul aparatului locomotor d) simptome pulmonare e) simptome hemoragice

Urmoatorii aminoacizi sunt neesentiali: a) acid aspartic b) acid glutamic c) cisteina d) triptofan e) fenilanalina

*Izoenzimele pot fi definite ca enzime: a) care sunt identice din punct de vedere structural b) care catalizeaza aceeasi reactie c) care catalizeaza reactii diferite d) care se gasesc in acelasi tip de tesut e) se consuma in timpul reactiei biochimice

Aminoacizii esentiali: a) aminoacizii care nu pot fi produsi in organism b) aminoacizii care sunt produsi in organism c) aminoacizii care necesita aport exogen d) in numai de 8 e) aminoacizii monoaminodicarboxilici

Proteinele fibrilare se pot caracteriza prin: a) lanturi lungi insolubile in apa b) sunt proteine cu rol structural c) intalnite in tesuturi conjunctive d) sunt proteine cu rol functional e) sunt proteine solubile in apa

*Afirmatia corecta in legatura cu fixarea oxigenului de catre hemoglobina este: a) oxigenul se fixeaza ireversibil la ionul Fe3+ al hemului b) oxigenul se fixeaza ireversibil la ionul Fe2+ al hemului c) oxigenul se fixeaza reversibil la ionul Fe2+ al hemului d) oxigenul se fixeaza simultan la toate subunitatile e) oxigenul se fixeaza reversibil la gruparea amino a lanturilor beta

*Structura cuaternaea de tip dimeric este caracteristica: a) mioglobinei b) hemoglobinei c) izoenzimelor LDH d) izoenzimelor CPK e) receptorilor pentru insulina

*A treia cifra din numarul de clasificare al enzimelor desemneaza: a) denumirea clasei b) denumirea sub-subclasei c) denumirea subclasei d) desemneaza enzima individuala e) denumirea izoenzimei

*Substantele cu prag renal: a) se elimina in urina in concentratie proportioala cu concentratia lor plasmatica b) se elimina in urina atunci cand concentratia lor plasmatica este mai mare decat valoarea prag c) se elimina in urina atunci cand concentratia lor plasmatica este mai mica decat valoarea prag d) sunt prezentate in uree, creatinina, coloranti e) nu sunt eliminate prin urina in nicio situatie

*Afirmatia incorecta in legatura cu structura primara a proteinelor este: a) reprezinta secventa aminoacizilor din catena polipeptidica b) este expresia mesajului genetic inscris in ADN c) prin denaturare, structura nu este afectata d) legaturile ce o consolideaza sunt legaturi chimice necovalente e) legaturile chimice caracteristice sunt cele covalente

*Alaninaminotransferaza: a) se mai numeste si glutamat piruvat transaminaza b) se mai numeste si transaminaza glutamic oxalilacetica c) este o enzima mitocondriala d) catalizeaza transferul unei grupe amino din acidul aspartic pe acidul alfa glutaric e) se gaseste in creier

*Modelul de activitate enzimatica " situs insus " a) substratul induce modificarea conformationala a centrului activ al enzimei b) este postulat de Koshland c) substratul nu influenteaza conformatia centrului activ al enzimei d) situsul activ este rigid e) situsul activ este permutabil

*ARN mesager: a) contine informatia cu privire la biosinteza proteinelor b) contine baze minore c) trebuie sa existe cel putin 20 forme cate una pentru fiecare aminoacid d) este copia exacta dupa ADN e) se sintetizeaza in citoplasma

*Intr-o dieta strict vegetariana devine deficinta vitamina: a) acid ascorbic b) acid pentotenic c) acid folic d) cobalamina e) piridoxina

*Valoarea normala a fibrinogenului plasmatic: a) 0,2 – 0,4 g/1000ml b) 0,2 – 0,4 g/100ml c) 0,2 – 0,4 g/dl d) 200 – 400 g/100ml e) 2 – 4 g/100ml

*Caracteristicile biologice ale colesterolului nu includ: a) are caracter hidrofob b) este precursor metabolic al hormonilor tiroidieni c) infuenteaza permeabilitatea membranelor celulare d) rol antitoxic si antihemolitic e) absorbtia intestinala necesita prezenta acizilor biliari

*Afirmatia corecta despre echilibrul acido-bazic: a) acidoza metabolica apare in astm b) alcaloza respiratorie apare in cazul ingestiei de bicarbonat in ulcer c) acidoza respiratorie este intanita in diabetul zaharat d) in alcaloza respiratorie, CO2-ul este scazut, iar pH-ul este crescut e) in alcaloza respiratorie, CO2-ul este crescut, iar pH-ul este scazut

Sunt considerate hemoglobine fiziologice: a) Hb embrionara b) Hb fetala c) Hb adulta d) methemoglobina e) carboxihemoglobina

Imunoglobulinele M: a) preced Ig G in raspunsul imun b) succes Ig G in raspunsul imun c) sunt sintetizate la nivelul tesuturilor secretorii d) se gasesc in special sub forma de tetrameri e) se gasesc la nivelul tubului digestiv

Acizii grasi care pot fi sintetizati in organismul uman sunt: a) acidul palmitic b) acidul linoleic c) acidul linolenic d) acidul arahidonic e) acidul palmitoleic

Despre modelul de activare enzimatica " lacat-cheie " se poate spune ca: a) fiecare enzima are multiple situsuri allosterice b) intre centrul activ al cofactorului si substrat exista o complementaritate conformationala c) fiecare enzima are un singur situs activ pe suprafata sa d) fiecare enzima are numeroase situsuri active pe suprafata sa e) intre centrul activ al enzimei si substrat exista o complementaritate conformationala

Imunoglobulinele A: a) reprezinta aproximativ 30% din totalul imunoglobulineor serice b) sunt structural monomeri sau dimeri c) forma serica poate fi inactivata de protease d) forma monomerica reprezinta receptorii pentru antigen ai limfocitelor B e) forma serica poate fi activitate de proteaze

Hidroliza glicogenului: a) este realizata de catre alfa-amilaza si beta-amilaza b) are loc la nivel hepatic c) determina producerea de gluoza si maltoza d) determina producerea de gluoza si galactoza e) determina producerea de gluoza si manoza

In legatura cu glutationul sunt corecte afirmatiile: a) este produsul principal la hidroliza proteinelor b) in forma redusa descompune peroxizi lipidici c) se gaseste in mediu extracelular d) se gaseste in mediu intracelular e) este un prooxidant

Urmatoarele afirmatii sunt adevarate: a) enzimele ubicuitare se gasesc doar in anumite celule b) enzimele ubicuitare se gasesc in toate tipurile de celule c) enzimele glicolitice sunt enzime ubicuitare d) enzimele implicate in sinteza proteinelor se gasesc doar la nivelul mitocondrial e) enzimele implicate in beta-oxidare se gasesc la nivelul ribozomilor

Printre caracteristicile generale ale vitaminelor iposolubile intalnim: a) structural sunt derivati izoprenici b) au caracter polar c) au o structura pirolica d) se absorb la nivelul intestinului subtire in prezenta sarurilor biliare si a lipazelor e) se depoziteaza in ficat si muschi

Acizii biliari: a) se sintetizeaza in ficat din colesterol b) emulsioneaza grasimile c) precursorul principal sunt trigliceridele d) nu influenteaza absorbtia hormonilor liposolubili e) se sintetizeaza in vezica biliara

Care dintre caracteristici diferentiaza net ADN de ARN la eucariote a) este dublu helicoidal b) se gasesc numai in nucleu c) necesita o matrice de ADN pentru sinteza d) contine cantitati echimoleculare de guanina si citozina e) contine resturi de dezoxiriboza

Dupa rolul fiziologic pe care il indeplinesc in organism vitaminele sunt clasificate: a) vitamina antihemoragica ( vitamina C ) b) vitamina anti beri-beri ( vitamina B1 ) c) vitamina antisterilitatii ( vitamina A ) d) vitamina antiscorbutica ( vitamina K ) e) vitamina antirahitica ( vitamina D )

Sunt amine biogene: a) histamina b) histidina c) etanolamina d) serina e) prolina Urmatoarele perechi de baze pot constitui perechile de baze complementare: a) T-U b) A-T c) T-C d) G-C e) A-G

Majoritatea lipidelor din membrana celulara sunt reprezentate de: a) sfingomielina b) fosfatisilocolina c) colesterol d) triacilgliceroli e) glicogen

Urmatoarele sisteme tampon se intalnesc la nivel intracelular: a) fosfat monopotasic/fosfat dipotasic b) proteine libere/proteinat de sodiu c) proteine libere/proteinat de potasiu d) fosfat monosodic/fosfat disodic e) glucoza/glucozo-6-fosfat

Biotina intervine in: a) biosinteza aminoacizilor b) biosinteza acizilor grasi c) biosinteza bazelor purinice si pirimidinice d) biosinteza glicogenului e) biosinteza hemoglobinei

Afirmatiile incorecte referitoare la acidul ascorbic: a) participa la reducerea methemoglobinei la hemoglobina b) se poate depozita numai in hepatocite c) lipsa ei determina boala scorbut d) participa in calitate de conenzima la transformarea serinei in glicina e) are proprietati antioxidante Urmtoarele afirmatii sunt adevarate: a) histidina este un aminoacid semiesential b) ornitina este un aminoacid proteinogen c) metionina si cisteina sunt aminoacizi cu sulf d) selenocisteina este considerat al 21-lea aminoacid e) citrulina este un aminoacid proteinogen

D riboza: a) este o proteina importanta pentru materialul genetic b) este o aldopentoza c) este o importanta sursa de energie d) este precursorul deoxiribozei compus din structura ADN e) este precursorul glicogenului

Sunt considerate functii biologice ale acidului ascorbic: a) biosinteza acizilor biliari din acizi grasi b) biosinteza hormonilor tiroidieni c) biosinteza proteinelor d) transportor de hidrogen in reactii catalizate de oxidoreductaze e) reducerea methemoglobinei la hemoglobina

Deosebirea dintre diferiti aminoacizi o confera: a) gruparea carboxil b) gruparea carbonil c) gruparea amino d) structura catenei laterale e) structura radicalului R

Urmatoarele afirmatii referitoare la ribofavina sunt adevarate: a) are culoare galbena b) nu se poate absorbi lagata de proteine c) este o vitamina liposolubila d) coenzimele derivate au rol in transformarea vitaminei A si folatilor in forme active e) hipovitaminoza determina boala Beri-Beri

Printre rolurile biologice ale lipidelor se numera: a) unele lipide sunt vitamine si hormoni b) component major al ARN c) acizii biliari servesc la solubilizarea lipidelor d) se depoziteaza sub forma de glicogen hepatic si muscular e) intra in structura acizilor nucleici

Legatura peptidica nu se stabileste conventional intre: a) gruparea amino a primului aminoacid si gruparea carboxil a aminoacidului urmator b) gruparea carboxil a primului aminoacid si gruparea amino a aminoacidului urmator c) gruparea alcoolica a primului aminoacid si gruparea carboxil a aminoacidului urmator d) gruparea amino a primului aminoacid si gruparea carbonil a aminoacidului urmator e) gruparea hidroxil a primului aminoacid si gruparea carboxil a aminoacidului urmator

Alcoolii din structura lipidelor sunt: a) glicerina b) mezoinozitol c) sterol d) alanina e) glicocol O solutie al carei pH este 2 apartine mediului: a) acid b) neutru c) alcalin d) gastric e) duodenal

Alegeti afirmatiile corecte: a) hexokinaza catalizeaza fosforilarea unei serii de hexoze b) glicozidazele actioneaza numai asupra unui tip de legatura glicozidica (alfa sau beta) c) enzimele care actioneaza asupra ambilor enantiomeri prezinta stereospecificitate d) ureaza hidrolizeaza ureea pe baza specifitatii relative e) tirozinazele catalizeaza oxidarea fenolilor pe baza specificitatii absolute

In legatura cu triacilgiceroli sunt corecte afirmatiile: a) au caracter amfipatic b) sunt componenti ai membranei celulare c) pot fi optic activi d) pot fi hidrolizati de lipaza pancreatica in intestin e) pot fi hidrolizati de fosfolipaze

Functiile glucidelor: a) energetica b) mentin presiunea oncotica c) sunt emulgatori d) constituenti ai tesuturilor de sprijin ai acizilor nucleici e) de transport

Selectati glucidele ce sunt prezente in organismul uman: a) amiloza b) glucoza c) glicogen d) riboza, dezoxiriboza e) amilopectina

*Monozaharidele: a) compusi polihidroxicarbonilici b) polialcooli c) esteri simpli d) esteri compusi e) aldehide

Referitor la monozaharide sunt adevarate afirmatiile: a) se impart in trioze, tetroze, pentoze, hexoze in functie de numarul de atomi de carbon b) toate monozaharidele poseda unul sau mai multi atomi de carboni chirali c) unele glucide contin azot, fosfor sau sulf d) monozaharidele ce contin atomi de carbon asimetrici se impart in seriile L si D e) monohazaridele seriei D sunt obligatoriu dextrogire, iar cele ale seriei L, levogire

Afirmatii corecte referitor la monozaharide sunt: a) se supun hidrolizei b) sunt compusi polihidroxicarbonilici c) toate monozaharidele formeaza semiacetali intramoleculari d) se clasifica in cetoze si aldoze e) toate monozaharidele au doi anomeri, alfa si beta

*Monozaharida apartine seriei D daca implineste urmatoarele conditii: a) este dextrogira b) este anomer beta c) este anomer alfa d) este levogira e) conformatia atomului de carbon asimetric cel mai departat de grupa carbonil este identica cu cea a carbonului asimetric din D-gliceraldehida

Referitor la monozaharide sunt corecte afirmatiile: a) formeaza semiacetali interni printr-o reactie de aditie intramoleculara intre a o grupare aldehidica sau cetonica si o grupare alcool b) reactiile de formare a semiacetalilor interni sunt ireversibile c) prin reactia de ciclizare aldohexozelor formeaza cicluri piranozice d) prin reactia de ciclizare cetohexozelor formeaza cicluri piranozice e) ca urmare a reactiei de ciclizare apar doi stereoizomeri supranumerari, anomeri alfa si beta

Reactiile de reducere a monozaharidelor: a) D-sorbitolul se formeaza doar prin reducerea D-glucozei b) numai aldozele formeaza polialcooli prin reducere c) prin reducerea D-fructozei se obtin D-sorbito si D-manitol d) reducerea monozaharidelor este catalizata de enzime NADH si NADPH dependente e) retinopatia diabetica este determinata de acumularea sorbitorului in retina

Reactiile de oxidare a monozaharidelor: a) prin oxidarea monozaharidelor la gruparea carbonil se obtin acizi uronici b) prin oxidarea monozaharidelor la gruparea carbonil se obtin acizi aldonici c) oxidarea monozaharidelor in mediu acid conduce la formarea acizilor aldarici d) gluconatul de calciu se utilizeaza pentru prevenirea hipocalcemiilor si a tetaniei e) acidul glucuronic se utilizeaza ca agent de conjugare

Maltoza: a) este dizaharida cu proprietati reducatoare b) este monozaharida cu proprietati reducatoare c) se obtin sub actiunea amilazei pancreatice d) este compusa din 2 molecule de alga-glucoza e) este unitatea repetitiva a celulozei

Lactoza: a) este dizaharida alcatuita din doua molecule de alfa-galactoza b) monozaharidele constituite de piranoze c) este unitatea repetitiva a glicogenului d) nu poseda proprietati reducatoare e) poate fi sintetizata in celulele umane

*Zaharoza: a) este alcatuita din 2 molecule de alfa-gluzoca b) poseda proprietati reducatoare c) se obtine prin hidroliza amidonului d) ambele monozaharide constituente sunt in forma furanozica e) este hidrolizata de zaharaza intestinala pana la alfa-glucopiranoza si beta-fructofuranoza

Glucoza: a) exista sub forma a 2 anomeri, alfa si beta b) forma glucofuranozica este cea mai stabila c) prin oxidarea glucozei la C6 rezulta acidul glucuronic d) nu poseda atomi asimetrici de carbon e) este aldohexoza cu 4 atomi de carboni chirali

*Glactoza: a) este principalul glucid din sange b) este o cetopiranoza c) este un epimer al glucozei d) in lactoza este prezenta in forma de alfa-anomer e) nu poseda proprietati reducatoare

*Fructoza: a) prin reducere poate forma numai D-sorbitol b) este cetopiranoza c) este componenta a zaharozei d) este principalul glucid din sange e) este principala componenta a lactozei

Dezoxiriboza: a) este componenta a unor nucleozide b) este componenta a RNA c) exista in fomra furanozica d) nu contine nici o grupare –OH e) este un izomer al ribozei

Riboza: a) este o cetoza b) contine 5 atomi chirali c) este componenta a DNA d) este componenta a NAD+ -ului si FAD-ului e) poate fi fosforilata

Homoglicanii: a) unitatea structurala a celulozei este maltoza b) celuloza este o polizaharida predominanta in regnul vegetal c) amidonul este alcatuit din alfa-glucoza d) glicognul este alcatuit din beta-glucoza e) in structura celulozei predomina legaturile alfa-1,6-glicozidice

Selectati homoglicanii: a) heparina b) amidonul c) manoza d) celuloza e) glicogenul

Selectati heteroglicanii: a) amilopectina b) acidul hialuronic c) maltoza d) keratan sulfatii e) heparina

Afirmatiile corecte referitor la glucide: a) lactoza se afla in laptele mamiferelor b) prin hidroliza lactozei se obtin 2 molecule de alfa-galactoza c) ambele hexoze din lactoza sunt in forma piranozica d) zaharoza este principalul glucid din sange e) zahartoza este alcatuita din 2 molecule de alfa-glucoza

Afirmatiile corecte referitoare la glucide: a) glucoza nu poate forma O-, S- sai N-glicozide b) glucoza intra in componenta lactozei c) beta-galactoza este componenta a amilopectinei d) fructoza este componenta a lactozei e) fructoza din componenta zaharozei este in forma de beta-furanoza

Digestia glucidelor: a) amilaza salivara si cea pancreatica scindeaza legaturile alfa1,4-glicozidice din polizaharide b) sub actiunea amilazelor din amidon se obtin maltoza, maltotrioza, alfa-dextrine c) amilaza salvara scindeaza amidon pana la glucoza d) dizaharidele nu poseda specificitate de substanta e) celuloza este scindata de amilaza pancreatica

Intoleranta la lactoza: a) este determinata de deficitul galactokinazei b) este determinata de deficitul de lactoza c) deficienta enzimei ce determina inoleranta la lactoza poate fi mostenita si dobandita d) se manifesta prin dureri abdominale, flatulenta, diaree cronica e) se manifesta prin cataracta

Absorbtia glucozei: a) necesita Na+ b) necesita Ca+ c) necesita enzime Na+, K+, -ATP-aza d) implica antipotul glucozei si al ionilor de sodiu e) implica simportul ioniloe de sodiu si de potasiu

Glicogenul: a se depoziteaza in muschii scheletici b) se depoziteaza in tesutul adipos c) se depoziteaza in ficat d) ficatul utilizeaza depozitele de glicogen pentru mentinerea glicemiei e) rezervele de glicogen pot asigura organismul de energie timp de 15-20 zile

Glicogenoliza: a) este scindarea glicogenului b) este scindarea glucozei c) este un proces strict hidrolitic d) decurge intens postprandial e) se activeaza in stituatii de stres, inanitie

Glicogenoliza ( reactia catalizata de anzima glicogen fosforilaza) a) glicogen n glucoze + H2O -> glicogen n-1 glucoze + glucoza b) glicogen n glucoze + H3PO4 -> glicogen n-1 glucoze + glucozo-1-fosfat c) glicogen n glucoze + H3PO4 -> glicogen n-1 glucoze + glucozo-6-fosfat d) glicogen fosforilaza scindeaza legaturile alfa-1,4-glicozidice e) glicogen fosforilaza scindeaza legaturile alfa-1,6-glicozidice

Glicogen fosforilaza: a) este enzima reglatoare a glicogenolizei b) este reglată doar prin fosforilare-defosforilare c) forma activă este cea fosforilată d) scindează atât legăturile alfa-1,4-glicozidice, cât şi legăturile alfa1,6-glicozidice din glicogen e) este activată de ATP

Reglarea hormonală a glicogenolizei: a) insulina activează glicogenoliza b) adrenalina stimulează glicogenoliza c) glucagonul inhibă glicogenoliza d) insulina conduce la fosforilarea glicogen fosforilazei e) fosforilarea glicogen fosforilazei are loc sub acţiunea adrenalinei, glucagonului

Reacţia chimică: Glucozo-1-fosfat ↔ Glucozo-6-fosfat: a) este catalizată de enzima fosfoglucomutaza b) este catalizată de enzima glucozo-6-fosfat izomeraza c) este o reacţie din glicoliză d) este o reacţie din gluconeogeneză e) este o reacţie din glicogenoliză

Glucozo-6-fosfatul (G-6-P) obţinut din glicogen în muşchii scheletici : a) G-6-P este secretat în sânge şi utilizat de ţesuturi pentru energie b) G-6-P se supune scindării hidrolitice sub acţiunea glucozo-6- fosfatazei c) glucoza obţinută prin hidroliza G-6-P este secretată în sânge şi utilizată de ţesuturi pentru energie d) G-6-P se include în glicoliză e) G-6-P se utilizează ca sursă de energie pentru muşchi

Glucozo-6-fosfatul (G-6-P) obţinut din glicogen în ficat: a) G-6-P este secretat în sânge şi utilizat de ţesuturi pentru energie b) G-6-P se supune scindării hidrolitice sub acţiunea glucozo-6- fosfatazei c) glucoza obţinută prin hidroliza G-6-P este secretată în sânge şi utilizată de ţesuturi pentru energie d) G-6-P se include în glicoliză în ficat e) G-6-P se utilizează ca sursă de energie doar pentru ficat

Scindarea legăturilor 1,6-glicozidice din glicogen (glicogenoliza): a) este catalizată de glucozo-6-fosfataza b) este catalizată de glicogen fosforilaza c) este catalizată de enzima de deramificare d) enzima ce catalizează procesul are activitate amilo-1,6-1,4-glican transferazică e) enzima ce catalizează procesul are activitate 1,6-glicozidazică

Selectaţi enzimele glicogenolizei: a) glicogen sintaza b) glicogen fosforilaza c) fosfoglucomutaza d) glucokinaza e) enzima de deramificare

Glicogenogeneza: a) este sinteza glucozei b) este sinteza glicogenului c) decurge intens în toate ţesuturile d) decurge intens postprandial e) se activează în situaţii de stres, inaniţie

Selectaţi enzimele glicogenogenezei: a) glicogen sintaza b) glicogen fosforilaza c) fosfoglucomutaza d) glucokinaza e) UDP-glucozo-pirofosforilaza

Glicogen sintaza: a) este enzima reglatoare a glicogenogenezei b) este reglată prin fosforilare-defosforilare c) forma activă este cea fosforilată d) formează atât legăturile alfa-1,4-glicozidice, cât şi legăturile alfa1,6-glicozidice din glicogen e) necesită prezenţa glicogeninei, proteină cu funcţie de iniţiere a sintezei glicogenului

41. Reglarea hormonală a glicogenogenezei: a) insulina activează glicogenogeneza b) adrenalina stimulează glicogenogeneza c) glucagonul inhibă glicogenogeneza d) insulina conduce la defosforilarea glicogen sintazei e) defosforilarea glicogen sintazei are loc sub acţiunea adrenalinei, glucagonului

Glicogenina: a) este un fragment de glicogen b) este o proteină c) posedă activitate glucozil transferazică d) participă la scindarea glicogenului e) participă la iniţierea sintezei glicogenului

Glicogenozele: a) sunt determinate de deficienţe ereditare ale enzimelor implicate în metabolismul glicogenului b) se caracterizează prin depuneri masive de glicogen în diferite ţesuturi c) în toate tipurile de glicogenoze glicogenul se depozitează doar în ficat d) în toate tipurile de glicogenoze structura glicogenului este normală e) pot fi tratate prin excluderea glucidelor din alimentaţie

Boala von Gierke: a) este o glicogenoză determinată de activitatea redusă a glucozo-6- fosfatazei din ficat, rinichi, intestin b) este determinată de activitatea redusă a glucozo-6-fosfatazei din muşchi c) este prezentă hepatomegalia d) se manifestă prin hipoglicemii e) nu este însoţită de dereglări neurologice

Glucokinaza: a) este prezentă doar în ficat b) catalizează fosforilarea atât a glucozei, cât şi a altor hexoze c) posedă KM mare pentru glucoză d) este inhibată de glicozo-6-fosfat e) este enzimă iductibilă, activată de insulină

Hexokinaza: a) este prezentă doar în ficat b) catalizează fosforilarea atât a glucozei, cât şi a altor hexoze c) posedă KM mică pentru glucoză d) este inhibată de glicozo-6-fosfat e) posedă specificitate absolută de substrat

Glicoliza: a) are loc doar în ficat şi muşchii scheletici b) are loc în toate ţesuturile c) reprezintă scindarea glucozei d) reprezintă scindarea glicogenului e) atât în condiţii aerobe, cât şi anaerobe produşii finali ai glicolizei sunt CO2 şi H2O

Glicoliza: a) toate reacţiile glicolizei sunt reversibile b) în condiţii anaerobe produsul final al glicolizei este lactatul c) în condiţii anaerobe randamentul energetic al glicolizei este 12 ATP d) în condiţii aerobe produsele finale ale glicolizei sunt CO2 şi H2O e) în condiţii aerobe randamentul energetic al glicolizei este 12 ATP

Reglarea activităţii fosfofructokinazei: a) modulatori pozitivi sunt AMP şi fructozo-2,6-difosfatul b) sarcina energetică mică a celulei inhibă activitatea enzimei c) NADH şi NADPH sunt principalii activatori ai enzimei d) citratul şi ATP sunt modulatori negativi e) 1,3-difosfogliceratul, fosfoenolpiruvatul sunt activatori ai enzimei

Produsele finale ale glicolizei anaerobe: a) 2 molecule de piruvat b) glucoza c) 2 ATP d) 2 H2O e) 2 molecule de lactat

Selectaţi enzimele reglatoare ale glicolizei: a) piruvatcarboxilaza b) fosfoglucoizomeraza c) hexokinaza d) fosfofructokinaza e) piruvatkinaza

Glicoliza este activată de: a) NADH b) ATP c) glucozo-6-fosfat d) fructozo-2,6-difosfat e) AMP, ADP

Glicoliza este inhibată de: a) NAD+ b) citrat c) acizii graşi d) glucoză e) AMP

În glicoliză ATP-ul se formează în reacţiile catalizate de enzimele: a) hexokinaza b) fosfofructokinaza c) fosfogliceratkinaza d) glucokinaza e) piruvatkinaza

Reglarea glicolizei: a) toate enzimele glicolizei sunt enzime alosterice b) doar enzimele ce catalizează reacţiile ireversibile ale glicolizei sunt reglatoare c) sarcina energetică înaltă a celulei activează enzimele reglatoare ale glicolizei d) citratul, fosfoenolpiruvatul, 1,3-difosfogliceratul sunt inhibitori ai fosfofructokinazei e) acetil-CoA este inhibitor al piruvatkinazei

Reglarea hormonală a glicolizei: a) glucagonul inhibă fosfofructokinaza prin micşorarea concentraţiei de fructozo-2,6-difosfat b) insulina activează enzimele reglatoare ale glicolizei c) cortizolul induce sinteza enzimelor reglatoare ale glicolizei d) somatotropina stimulează glicoliza e) adrenalina stimulează glicoliza hepatică

Enzimele comune pentru glicoliză şi fermentaţia alcoolică: a) piruvat kinaza b) alcool dehidrogenaza c) lactat dehidrogenaza d) fosfoglicerat kinaza e) piruvat decarboxilaza

*Care enzimă nu participă la scindarea aerobă a glucozei? a) piruvat kinaza b) glicerolfosfat dehidrogenaza c) [x] lactat dehidrogenaza d) malat dehidrogenaza e) piruvat dehidrogenaza

*Câte molecule de ATP se obţin la oxidarea completă a unei molecule de piruvat: a) 3 b) 2 c) 15 d) 30 e) 6

*Câte molecule de ATP se obţin la oxidarea completă a unei molecule de lactat: a) 6 b) 18 c) 15 d) 36 e) 3

Fermentaţia alcoolică: a) este transformarea glucozei în etanol b) toate reacţiile fermentaţiei alcoolice diferă de reacţiile glicolizei c) piruvatul se transformă direct în etanol sub acţiunea alcool dehidrogenazei d) piruvatul se transformă în acetaldehidă sub acţiunea piruvat decarboxilazei e) acetaldehida se reduce la etanol sub acţiunea alcool dehidrogenazei

Enzime comune ale glicolizei şi ale gluconeogenezei: a) hexokinaza b) fosfoglicerat kinaza c) fosfoenolpiruvat carboxikinaza d) fosfoglicerat mutaza e) fructozo-1,6-difosfataza

Gluconeogeneza: a) este sinteza glicogenului din glucoză b) este sinteza glucozei din surse neglucidice c) are loc în toate ţesuturile cu aceeaşi intensitate d) decurge intens în inaniţie e) toate reacţiile gluconeogenezei au loc în sens invers reacţiilor glicolizei

Gluconeogeneza: a) decurge în sens invers glicolizei cu ocolirea a trei reacţii ireversibile din glicoliză b) are loc intens în intervalele postprandiale c) decurge intens în ficat şi în rinichi d) asigură cu glucoză ficatul şi rinichii e) asigură cu glucoză ţesuturile glucodependente (creierul, eritrocitele)

Selectaţi compuşii ce servesc substrat pentru gluconeogeneză: a) glicerolul b) acizii graşi c) acetoacetatul d) lactatul e) oxaloacetatul

Selectaţi compuşii ce servesc substrat pentru gluconeogeneză: a) beta-hidroxibutiratul b) piruvatul c) aminoacizii glucoformatori d) colesterolul e) bazele azotate purinice

Piruvat carboxilaza: a) este enzimă a glicolizei b) este enzimă a gluconeogenezei c) gruparea prostetică a enzimei este biotina d) gruparea prostetică a enzimei este tiamin-pirofosfatul e) este enzimă reglatoare activată de acetil-CoA

Pentru sinteza unei molecule de glucoză sunt necesare: a) 2 molecule de piruvat b) 4 ATP c) 2 GTP d) 6 H3PO4 e) 6 ADP

Activatori ai gluconeogenezei sunt: a) glucoza b) AMP c) ATP d) acetil-CoA e) NAD+

Reglarea hormonală a gluconeogenezei: a) glucagonul activează enzimele reglatoare ale gluconeogenezei prin fosforilarea lor b) cortizolul induce sinteza enzimelor reglatoare ale gluconeogenezei c) insulina activează gluconeogeneza d) cortizolul stimulează gluconeogeneza prin aport crescut de aminoacizi din muşchi şi glicerol din ţesutul adipos e) adrenalina inhibă gluconeogeneza

Gluconeogeneza din glicerol necesită enzimele: a) glicerol kinaza b) glicerolfosfat dehidrogenaza c) piruvat carboxilaza d) fosfoenolpiruvat carboxikinaza e) fructozo-1,6-difosfataza

Gluconeogeneza din alanină necesită enzimele: a) alaninaminotransferaza b) piruvat carboxilaza c) piruvat kinaza d) fosfoenolpiruvat carboxikinaza e) fosfofructokinaza

Gluconeogeneza din acid aspartic necesită enzimele: a) aspartataminotransferaza b) piruvat carboxilaza c) piruvat kinaza d) fosfoenolpiruvat carboxikinaza e) fosfofructokinaza

Calea pentozo-fosfaţilor de oxidare a glucozei: a) decurge activ numai în ficat şi eritrocite b) decurge activ numai în ţesutul adipos, suprarenale, glandele mamare c) în etapa oxidativă are loc conversia glucozei în pentoze d) în etapa neoxidativă are loc conversia pentozelor în hexoze e) reacţiile etapei neoxidative sunt ireversibile

Funcţiile căii pentozo-fosfaţilor de oxidare a glucozei: a) sinteza pentozelor b) generarea de NADH c) generarea de NADPH d) generarea de FADH2 e) formarea pirofosfatulu

Substanţele iniţiale ale şuntului pentozo-fosfat: a) FADH2 b) glucozo-6-fosfat c) 2 NADP+ d) ATP e) ribozo-5-fosfat

*Produsele finale ale etapei oxidative a şuntului pentozo-fosfat: a) ribulozo-5-fosfat b) glucozo-6-fosfat c) ATP d) NADH e) 2 NADPH

Etapa neoxidativă a şuntului pentozo-fosfat: a) reacţiile etapei neoxidative sunt ireversibile b) reacţiile sunt catalizate de transcetolaze şi transaldolaze c) conversia pentozelor în hexoze se amplifică când necesitatea de NADPH este mai înaltă decât necesitatea de pentoze d) conversia hexozelor în pentoze se amplifică când necesitatea de pentoze este mai înaltă decât necesitatea de NADPH e) coenzima transcetolazei este piridoxalfosfatul

NADPH: a) generează ATP în lanţul respirator b) contribuie la menţinerea gradului normal de oxidare a Fe2+ în hemoglobină c) participă la oxidarea acizilor graşi d) este donor de H în sinteza aminoacizilor dispensabili e) participă la generarea speciilor reactive ale O2 în granulocite

Enzimele necesare pentru metabolizarea fructozei în ficat: a) hexokinaza b) fructokinaza c) fructozo-1,6-difosfat aldolaza d) fructozo-1-fosfat aldolaza e) triozokinaza

Enzimele necesare pentru metabolizarea fructozei în muşchii scheletici: a) hexokinaza b) fructokinaza c) fructozo-1,6-difosfat aldolaza d) fructozo-1-fosfat aldolaza e) triozokinaza

Fructozuria esenţială: a) este cauzată de deficitul ereditar al hexokinazei b) este cauzată de deficitul ereditar al fructokinazei c) are loc acumulare de fructoză d) are loc acumulare de fructoză şi fructozo-1-fosfat e) se manifestă clinic prin retard mintal

Intoleranţa la fructoză: a) este cauzată de deficitul ereditar al fructozo-1-fosfataldolazei b) este cauzată de deficitul ereditar al fructozo-1,6-difosfataldolazei c) se acumulează fructozo-1-fosfat ce inhibă glucozo-6-fosfataza d) conduce la insuficienţă hepatică, ciroză e) se manifestă clinic prin crize hipoglicemice

UDP-glucoza poate fi utilizată: a) în glicogenogeneză b) pentru sinteza glicolipidelor c) pentru sinteza glicerofosfolipidelor d) pentru sinteza UDP-glucuronatului e) la sinteza glicoproteinelor

Enzimele necesare pentru metabolizarea galactozei: a) galactokinaza b) hexokinaza c) UDP-galactozo-pirofosforilaza d) UDP-glucozo-hexozo-1-fosfat uridiltransferaza e) UDP-glucozo-4-epimeraza

Galactozemia: a) este cauzată de deficitul ereditar al hexokinazei b) este cauzată de deficitul ereditar al galactokinazei c) are loc acumulare de galactoză şi galactozo-1-fosfat d) se manifestă prin cataractă determinată de acumularea galactitolului în cristalin e) se manifestă clinic prin retard mintal

Intoleranţa la galactoză: a) este cauzată de deficitul ereditar al galactokinazei b) este cauzată de deficitul ereditar al UDP-glucozo-hexozo-1-fosfat uridiltransferazei c) se acumulează doar galactoză d) se manifestă clinic prin retard mintal e) se manifestă clinic prin cataractă

UDP-glucuronatul: a) este donator de glucuronil la sinteza glicozaminoglicanilor b) participă la conjugarea substanţelor toxice endo- şi exogene c) este donator de glucuronil la sinteza cerebrozidelor d) participă la sinteza lactozei e) deficienţele ereditare ale glucuronil transferazelor conduc la perturbarea proceselor de dezintoxicare

Sinteza lactozei: a) UDP-galactoza + glucoza → lactoza + UDP b) reacţia este catalizată de lactozosintaza c) lactozosintaza este prezentă în toate ţesuturile d) lactozosintaza este alcătuită din subunitatea catalitică (galactotransferaza) şi subunitatea reglatoare (lactalbumină) e) prolactina induce sinteza lactalbuminei

În intervalele interprandiale glicemia este menţinută prin: a) glicogenoliza hepatică b) glicogenoliza musculară c) gluconeogeneza din aminoacizi cetoformatori d) gluconeogeneza din acid lactic e) creşterea raportului glucagon/insulină

Hiperglicemia poate fi condiţionată de: a) stres b) activarea glicogenolizei c) activarea glicolizei d) diminuarea gluconeogenezei e) hiperinsulinism

*Hiperglicemia poate fi condiţionată de: a) excitarea sistemului nervos parasimpatic b) amplificarea glicogenogenezei c) adenoamele ţesutului insular al pancreasului d) maladia Addison e) hipercorticism

Hipoglicemia poate fi cauzată de: a) stimularea sistemului nervos simpatic b) activarea glicogenolizei c) amplificarea glicolizei d) hiperinsulinism e) activarea gluconeogenezei

Afecţiunile însoţite de hiperglicemie: a) diabetul zaharat b) tumorile cortexului suprarenal c) hiperparatiroidia d) hipotiroidia e) diabetul insipid

Efectele insulinei asupra metabolismului glucidic în ficat: a) activarea glucokinazei b) activarea glicogen fosforilazei c) inhibarea fructozo-1,6-difosfatazei d) activarea fosfoenolpiruvat carboxikinazei e) inhibarea glicogen sintazei

Insulina stimulează: a) transportul glucozei în ţesuturi b) conversia glicerolului în glucoză c) glicogenoliza d) sinteza lipidelor în ficat e) gluconeogeneza

Insulina provoacă: a) diminuarea glicolizei b) activarea glicogen fosforilazei c) eliberarea acizilor graşi din ţesutul adipos d) conversia aminoacizilor în glucoză e) induce sinteza transportatorilor de glucoză (GLUT)

Efectele insulinei asupra metabolismului lipidic: a) activarea acetil-CoA carboxilazei b) activarea lipoproteidlipazei c) inhibarea triglicerid lipazei d) inhibarea conversiei glucozei în glicerol e) inhibarea sintezei acizilor graşi

Efectele insulinei: a) favorizează utilizarea glucozei în şuntul pentozo-fosfat b) măreşte cantitatea de NADPH c) stimulează transportul aminoacizilor în ţesuturi d) inhibă sinteza proteinelor e) stimulează catabolismul proteinelor

Reglarea hormonală a glicemiei: a) glucagonul amplifică glicogenoliza b) catecolaminele inhibă glicogenoliza c) cortizolul facilitează gluconeogeneza d) somatotropina inhibă gluconeogeneza e) cortizolul activează absorbţia glucozei

Reglarea secreţiei de insulină: a) hiperglicemia stimulează secreţia de insulină b) aminoacizii inhibă secreţia de insulină c) adrenalina inhibă secreţia de insulină d) fructoza, manoza inhibă secreţia de insulină e) somatostatina amplifică secreţia de insulină

Sinteza insulinei: a) insulina se sintetizează în formă de preproinsulină inactivă b) conversia preproinsulinei în insulină are loc prin fosforilare c) conversia preproinsulinei în insulină are loc prin proteoliza limitată d) secreţia insulinei şi a peptidei C este Ca2+ -dependentă e) insulina şi peptida C se secretă în cantităţi echimolare

Efectele alcoolului etilic asupra metabolismului: a) măreşte sinteza trigliceridelor şi a VLDL în ficat b) în cantităţi mici stimulează sinteza de HDL c) provoacă hiperglicemie d) diminuează oxidarea acizilor graşi, favorizând infiltraţia grasă a ficatului e) micşorează cantitatea de NADH

Hormonii sunt: a) substanţe biologice active b) secretaţi direct în sânge şi limfă c) sintetizaţi de glandele endocrine d) catalizatori biologici e) receptori cu activitate reglatoare

*Activitate biologică posedă: a) hormonul liber b) prohormonul c) preprohormonul d) hormonul legat cu proteina de transport e) nivelul total al hormonului

Proprietăţile generale ale hormonilor: a) activitate biologică înaltă b) universală c) acţiune la distanţă d) catalitică e) specificitate înaltă

Hormonii au acţiune fundamentală asupra: a) morfogenezei (creşterea şi maturizarea organismului) b) dezvoltării sexuale c) funcţiei reproductive d) dezvoltării sistemului nervos e) funcţiilor mecano- şi electroizolatorie

Clasificarea hormonilor: a) proteinopeptide b) derivaţi ai fosfolipidelor c) steroizi d) [derivaţi ai aminoacizilor e) derivaţi ai nucleotidelor

*Este corectă afirmaţia: a) toţi hormonii sunt proteine simple b) hormonii nu pot fi derivaţi ai colesterolului c) toţi hormonii sunt proteine conjugate d) hormonii hipotalamusului sunt de natură steroidă e) catecolaminele sunt derivaţi ai aminoacizilor

Nivelul sanguin al hormonului este reglat prin: a) retroinhibiţie negativă b) retroinhibare metabolit-hormonală c) toţi prin retroinhibiţie pozitivă d) secreţia moleculelor reglatoare e) modificare covalentă

Specificitatea acţiunii hormonilor e determinată de existenţa a: a) receptorilor specifici b) proteinelor specifice de transport al hormonilor c) mediatorilor specifici pentru fiecare hormon individual d) lipoproteidelor sîngelui e) colesterolului sanguin

Transformarea hormonilor în forma activă se efectuiază prin: a) proteoliză limitată b) fosforilare-defosforilare c) intermediul proteinkinazelor d) efecte alosterice e) modificări conformaţionale

Receptorii hormonali sunt: a) cromoproteine b) proteine multidomeniale c) glicoproteine d) metaloproteine e) lipoproteine

Proprietăţile receptorilor hormonali: a) posedă afinitate înaltă faţă de hormon b) interacţiunea hormon-receptor este realizată prin legături covalente c) denotă efectul de saturaţie d) sunt localizati numai în membrană e) sunt localizati numai în nucleu

Mecanismul de acţiune al hormonilor: a) poate fi membrano -intracelular b) poate fi citozolic-nuclear c) mecanismul citozolic – nuclear este caracteristic hormonilor hidrofili d) mecanismul citozolic – nuclear este caracteristic pentru hormonii peptidici e) mecanismul citozolic – nuclear este caracteristic catecolaminelor

Mecanismul membrano-intracelular: a) hormonul serveşte drept mesager primar b) hormonul serveşte drept mesager secundar c) e caracteristic pentru toţi hormonii d) e caracteristic pentru hormonii proteino-peptidici e) e caracteristic pentru hormonii steroizi

Mecanismul membrano-intracelular: a) receptorii sunt situaţi în nucleu b) hormonii pătrund în celulă c) implică formarea complexului hormon-receptor membranar d) este unicul mecanism characteristic hormonilor ce sunt derivaţi ai aminoacizilor e) la transmiterea mesajului hormonal participă mesagerii secunzi

*Proteinele "G": a) sunt trimeri, ce constau din subunităţile alfa, beta, gama (αβγ) b) sunt amplasate pe suprafaţa externă a membranei citoplasmatice c) posedă un domeniu ce se leagă de receptor şi mesagerul secund d) partea activă este dimerul beta, gama (βγ) e) forma activă este GDP- alfa (GDP-α) complexul

Proteinele Gs şi Gi: a) subunitatea α este identică structural şi funcţional de la o proteină la alta; b) ambele sunt cuplate cu adenilatciclaza c) sunt cuplate cu citidilatciclaza d) Gs are acţiune stimulatoare asupra adenilatciclazei e) Gi reduce activitatea adenilatciclazei mărind concentraţia mesagerului secund

Proteinele "Gq": a) proteina Gq este cuplată cu fosfolipaza "C" b) generează diacilglicerolul şi inozitoltrifosfat c) în stare activă se află sub formă de trimeri (, , ) d) generează GMPc e) proteina Gq este cuplată cu adenilatciclaza

Mesagerii secunzi hormonali sunt: a) AMP-ciclic b) GTP c) Ca2+ d) CMPc e) inozitoltrifosfatul

*Mecanismul membrano-intracelular de acţiune a hormonilor mediat de AMPc: a) este specific numai insulinei b) guanilatciclaza catalizează formarea mesagerului secund AMPc c) complexul hormon-receptor activează adenilatciclaza prin intermediul proteinei Gi d) rolul de mesager îl poate îndeplini nucleotidul poliadenilic e) secundar se activează proteinkinaza A

Adenilatciclaza: a) este o hidrolază b) se referă la liaze c) catalizează formarea AMPc din ATP d) catalizează formarea AMPc din ADP şi H3PO4 e) se referă la ligaze

Adenilatciclaza: a) este prezentă în celulele tuturor speciilor b) catalizează reacţia:ATP→ AMPc +PPi c) catalizează reacţia: GTP → GMPc+PPi d) este situată în membrana plasmatică orientată spre citozol e) este situată în membrana internă a mitocondriilor

Nucleotidele ciclice (AMPc, GMPc): a) servesc ca intermediari secundari în realizarea efectului hormonal b) se formează din ATP şi GTP sub influenţa ciclazelor corespunzătoare c) se formează din ATP şi GTP sub influenţa fosfodiesterazelor d) se scindează sub influenţa fosfodiesterazelor corespunzătoare e) AMPc îşi realizează efectul prin proteinkinaza C

*AMPc este: a) mediator primar b) mediator secundar c) produs intermediar în metabolismul energetic d) predecesor în procesele de biosinteză e) nucleozid.

Fosfodiesteraza: a) este enzima care scindează AMPc b) reglează concentraţia de ADP c) activitatea ei nu este dependentă de Ca2+ d) activitatea ei este inhibată de viagră e) inhibiţia ei provoacă acumularea de AMPc şi GMPC

AMPc şi proteinkinazele: a) AMPc este mediatorul intracelular a multor semnale hormonale b) la eucariote controlează direct exprimarea unor gene c) proteinkinaza A neactivă prezintă un tetramer (C2R2 - 2subunităţi catalitice şi 2reglatorii) d) proteinkinaza A neactivă prezintă un dimer (C1R1 - subunităţi catalitice şi reglatorii) e) enzima este activă la asocierea tuturor subunităţilor

Proteinkinaza: a) proteinkinazale active fosforilează proteinele-enzime b) toate enzimele fosforilate sunt active c) AMPC este efector alosteric pentru proteinkinaze d) se află în nucleul celulei e) toate enzimele defosforilate sunt active

NO-reglator metabolic: a) acţionează asupra tuturor celulelor b) se sintetizează din L-arginină prin intermediul NO sintazei c) reacţia nu necesită cofactori d) concentraţii majore de NO nu provoacă apoptoza e) protejează vasele sanguine şi reglează expresia genelor la diferite nivele

După realizarea efectului hormonal are loc: a) adenilatciclaza devine inactivă b) formarea de AMPc încetează; c) AMPc legat cu subunităţile reglatoare ale proteinkinazei (PK) se eliberează şi este degradat d) pe măsura eliberării receptorilor de hormoni AMPc părăseşte celula e) subunităţile R şi C ale PK se unesc şi PK trece în stare inactivă Fosfodiesteraza: a) scindează AMPc cu formare de 5'-AMP b) este o liază c) este activată de cofeină, teofilină d) pentru activarea ei este necesar Ca2+ e) pentru activarea ei nu sunt necesari cationii (Ca2+, Mg2+, K+, Na+)

Sistemul intracelular de semnalizare al calciului: a) este dependent de calmodulină (CM) b) legînd Ca2+, calmodulina trece în stare activă c) legînd Ca2+, calmodulina trece în stare inactivă d) CM conţine 2 locusuri de fixare a Ca2+ e) sursă de Ca2+ sunt numai mitocondriile şi microzomii

Complexul Ca++-calmodulină reglează: a) contracţiile muşchilor netezi şi a microfilamentelor din celulelele nemusculare b) activarea unor proteinkinaze c) concentraţia de Ca2+ citozolic nu e dependentă de inozitoltrifosfat d) nu activează pompa de calciu e) nu interferează cu alte sisteme mesageriale

Referitor la calmodulină (CM): a) e o proteină fixatoare de Fe şi Mg b) CM conţine 4 locusuri de fixare al Ca2+ c) la toate speciile de animale are aceeaşi secvenţă aminoacidică d) posedă 8 locusuri de fixare a Ca++ e) în creier este fixată de o proteină, conducînd la inhibiţia fosfodiesterazei

Mecanismul membrano intracelular de acţiune a hormonilor mediat de diacilglicerol (DAG) şi inozitoltrifosfat (IP3) : a) este caracteristic hormonilor, receptorul cărora este cuplat cu proteina Gq b) DAG şi IP3 se formează sub acţiunea fosfolipazei A2 din fosfatidilinozitol c) DAG şi IP3 se formează sub acţiunea fosfolipazei C din fosfatidilinozitol 4,5difosfat d) este caracteristic pentru hormonii hidrosolubili e) este caracteristic pentru hormonii liposolubili

Mecanismul membrano intracelular de acţiune a hormonilor mediat de diacilglicerol (DAG) şi inozitoltrifosfat: a) inozitoltrifosfatul (IP3) măreşte concentraţia intracelulară de Ca++ b) diacilglicerolul activează proteinkinaza C c) Ca++ se eliberează numai din reticulul endoplasmatic d) se formează complexul Ca3(PO4)2 e) Ca++ nu pătrunde din exterior

Fosfolipaza „C" : a) prezintă sistem efector din componenţa sistemului ce generează mesageri secundari b) acţionează asupra fosfolipidelor membranare, generînd diacilglicerol şi cholină c) este activată de proteina Gq d) este activată de proteina Gi e) este o proteină fixatoare de Ca2+

Mecanismul citozolic-nuclear de acţiune a hormonilor: a) este caracteristic tuturor hormonilor ce sunt derivaţi ai aminoacizilor b) este caracteristic tuturor hormonilor steroizi c) receptorii acestor hormoni sunt amplasaţi pe suprafaţa externă a membranei celulare d) complexul hormon receptor reglează procesul transcrierii genelor şi biosinteza proteinelor secundar e) hormonii cu asemenea mecanism de acţiune sunt hidrofili şi traversează membranele biologice

Hormonii hipotalamusului: a) sunt de natură steroidă b) prezintă peptide scurte (3-44 resturi aminoacidice) c) sunt derivaţi ai aminoacizilor d) sintetizează şi secretă 2 tipuri de hormoni: liberine şi statine e) reglează secreţia hormonilor adenohipofizari

Hormonii hipotalamusului: a) sunt cinci statine:somatostatina, prolactostatina, tireostatina, corticostatina şi gonadostatina b) se găsesc sub controlul neurotransmiţătorilor c) rolul de neurotransmiţători îl pot îndeplini: catecolaminele, acetilcholina, acidul gama aminobutiric, histamina, indolaminele d) sunt doar două liberine: somatoliberina şi prolactoliberina e) sunt doar patru liberine: somatoliberina, prolactoliberina, corticoliberina şi tireoliberina.

Liberinele sunt: a) tireoliberina b) vasopresina c) oxitocina d) gonadoliberinele e) tireotropina.

Statinele sunt: a) somatostatina b) melanostatina c) prolactostatina d) corticostatină e) tireostatină

Hormonii adenohipofizari: a) sunt proteino-peptidici b) sunt derivaţi ai aminoacizilor c) sunt steroizi d) sunt devizaţi în cinci subclase e) reglează funcţiile altor glande endocrine.

Hormonii adenohipofizari sunt: a) corticoliberina b) somatotropina c) corticotropina d) tireotropina e) tireoliberina.

Hormonii adenohipofizari: a) reglează funcţiile glandelor endocrine periferice b) toţi sunt hormoni tropi c) se împart în 2 grupe d) toţi sunt peptide derivate din proopiomelanocortină e) reglează metabolismul hidrosalin

Hormonii - derivaţi ai proopiomelanocortinei (POMC) sunt: a) corticotropina b) prolactina c) somatotropina d) tireotropina e) TSH şi FSH.

*Adrenocorticotropina (ACTH, corticotropina): a) stimulează sinteza şi secreţia numai a mineralocorticosteroizilor b) reglează sinteza adrenalinei c) nu posedă acţiune melanostimulantă d) este o proteină conjugată - glicoproteidă e) este o polipeptidă simplă unicatenară.

Adrenocorticotropina (ACTH, corticotropina): a) stimulează secreţia gluco-, mineralocorticoizilor, steroizilor androgeni b) amplifică numai secreţia glucocorticoizilor c) secreţia de ACTH prezintă un ritm diurn d) activează transformarea colesterolului în pregnenolonă e) creşterea plasmatică a cortizolului inhibă secreţia ACTH-ului.

Hormonii somatomamotropi sunt: a) somatotropina b) tireotropina c) mamofizina d) prolactina e) lactogenul placentar.

*Somatotropina (hormonul de creştere) prezintă: a) un lanţ polipeptidic (191 resturi aminoacidice) b) o glicoproteină c) o lipoproteină d) un derivat al aminoacizilor e) un hormon steroid.

Somatotropina, efectele: a) sunt mediate de somatomedine b) are acţiune catabolică c) inhibă procesele anabolice d) controlează creşterea postnatală, dezvoltarea scheletului şi a ţesuturilor moi e) sunt similare cu cele ale insulinei.

Somatotropina: a) stimulează sinteza proteinelor în ţesuturi b) inhibă transcrierea şi translaţia c) induce bilanţ azotat negativ d) scade utilizarea periferică a glucozei, inhibă glicoliza e) inhibă gluconeogeneza.

Somatotropina: a) provoacă hiperglicemie şi cetonemie b) inhibă lipoliza c) scade conţinutul acizilor graşi în plasmă d) măreşte utilizarea periferică a glucozei e) stimulează beta-oxidarea acizilor graşi în ţesuturile periferice.

Somatotropina: a) stimulează retenţia ionilor de Ca2+, Mg2+, fosfat b) este secretată de lobul posterior al hipofizei c) secreţia sa este inhibată de somatostatină d) insuficienţa hormonului în perioada de creştere conduce la dezvoltarea acromegaliei e) este hormon diabetogen

Prolactina: a) este o glicoproteină b) este un polipeptid c) se sintetizează numai în glandele mamare d) se sintetizează în adenohipofiză e) controlează iniţierea şi întreţinerea lactaţiei

Prolactina: a) este o proteină simplă cu legăturile disulfidice b) este o proteină conjugată c) stimulează dezvoltarea glandelor mamare şi lactaţia d) efortul fizic, stresul, somnul stimulează secreţia şi eliberarea prolactinei e) acţionează asupra glandelor sexuale

Hormonii hipofizari glicoproteici sunt: a) tireotropina b) corticotropina c) hormonul luteinizant d) hormonul foliculostimulant e) prolactina

*Tireotropina (TSH) este: a) un dizaharid b) o glicoproteină cu structură dimerică c) o lipoproteină d) un derivat al aminoacizilor e) un steroid.

*Tireotropina (TSH): a) efectele sunt mediate de AMP-c b) inhibă sinteza şi secreţia triiodtironinei şi tetraiodtironinei c) ] reglarea eliberării lui are loc printr-un mecanism feedback pozitiv d) inhibă lipoliza e) somatostatina activează eliberarea de TSH.

Gonadotropinele: a) controlează funcţiile glandelor sexuale b) includ hormonul luteinizant (LH); hormonul foliculostimulant (FSH) şi prolactina c) FSH promovează dezvoltarea foliculilor ovarieni şi pregătirea lor pentru ovulaţie d) FSH inhibă spermatogeneza e) FSH inhibă sinteza proteinei transportatoare de testosteron.

Hormonul luteinizant (LH): a) promovează sinteza de estrogeni şi de progesteronă b) promovează dezvoltarea foliculilor ovarieni c) la bărbaţi stimulează producţia de corticosteron de către celulele interstiţiale d) la bărbaţi induce producţia de progesteronă e) la bărbaţi stimulează producţia de testosteron de către celulele interstiţiale

Beta-lipotropina: a) se formează din proopiomelanocortină împreună cu ACTH b) face parte din grupul hormonilor somatomamotropi c) din ea se formează β-endorfinele d) endorfinele atenuează durerea, reglează emoţiile, influienţează memoria e) este sursă de encefaline

Hormonii neurohipofizari: a. sunt reprezentaţi de vasopresină şi oxitocină b. sunt reprezentaţi de malanotropină c. prezintă nonapeptide d. se produc în lobul posterior al hipofizei e. împreună cu neurofizina specifică sunt depozitaţi în terminaţiunile nervoase din neurohipofiză.

*Vasopresina şi oxitocina: a. vasopresina se sintetizează în nucleul paraventricular b. oxitocina are sediul de sinteză în nucleul supraoptic c. ambii sunt sintetizaţi sub forma unor precursori d. vasopresina diferă de oxitocină prin 3 resturi aminoacidice e. oxitocina se mai numeşte hormonul antidiuretic

Vasopresina: a. reglează presiunea osmotică şi oncotică b. menţine osmolaritatea şi volumul lichidului extracelular c. inhibă reabsorbţia apei d. ţesutul ţintă este rinichiul- epiteliul tubilor contorţi distali şi colectori e. mecanismul de acţiune este membrană-intracelular

Vasopresina: a. în prezenţa ei diureza este sporită b. favorizează creşterea numărului de canale pentru reabsorbţia apei în tubii contorţi distali şi colectori c. în insuficienţa ei se dezvoltă diabetul insipid d. exercită acţiune vasodilatatoare e. exercită acţiune vasopresoare

Oxitocina: a. este un octapeptid b. exercită acţiune contractilă asupra uterului în travaliu c. contribuie la contracţia celulelor mioepiteliale în glanda mamară şi la ejecţia laptelui d. se mai numeşte hormon antidiuretic e. inhibă sinteza proteinelor în celulele glandulare mamare

*Hormonii tiroidieni: a. sunt derivaţi ai tirozinei b. sursa de sinteză este triptofanul c. prezintă derivaţi ioduraţi ai histidinei d. prezintă derivaţi ioduraţi ai treoninei e. sunt proteinopeptide

Iodtironinele: a. activate biologică posedă triiodtironina (T3) şi tiroxina (T4 ) liberi b) activate biologică posedă triiodtironina (T3) şi tiroxina legaţi de proteine c. moleculele deiodurate nu posedă activitate d. mai activ este T4 e. mai activ este T3

Sinteza hormonilor glandei tiroide include următoarele etape: a. biosinteza tireoglobulinei b. captarea iodului c. organificarea iodului d. condensarea iodului, aminoacizilor, unor glucide şi lipide e. transportul tiroxinei şi tireoglobulinei

Tireoglobulina prezintă: a. o proteină glicozilată b. o proteină simplă c. peste 100 de resturi de serină d. peste 100 de resturi de tirozină e. o cromoproteină

Tireoglobulina: a. este o glicoproteină (10 % glucide) ce conţine aproximativ 100 resturi tirozil b. se sintetizează în celulele tiroidiene c. este o glicoproteină (10 % glucide) ce conţine 100 resturi de treonină d. este secretată în coloid pînă la glicozilare e. este secretată în coloid după glicozilare

Asigurarea cu iod: a. se realizează din rezervele tisulare b. iodul pătrunde în organism odată cu alimentele şi apă potabilă c. din plasmă ionii de iod sunt captaţi de tiroidă printr-un proces activ dependent de ATP (pompa de iod) d. mecanismul principal de captare al iodului este difuzia e. ionii de iod pătrund în celulă prin mecanismul antiport cu Na+

Biosinteza hormonilor glandei tiroide – oxidarea iodului: a. are loc pe suprafaţa apicală a celulelor tiroidiene b. H2O2 se formează intracelular sub acţiunea catalazei c. H2O2 se formează intracelular sub acţiunea unei peroxidaze NADPH - dependente d. H2O2 se formează sub acţiunea oxidazei FMN-dependente e. iodul oxidat este utilizat la iodurarea resturilor de tirozină din tireoglobulină

Biosinteza hormonilor glandei tiroide – iodurarea resturilor de tirozină : a. iodul aderă la inelul fenolic al resturilor de tirozină cu ajutorul enzimelor peroxidazice b. peroxidaza catalizează iodurarea resturilor de tirozină în lipsa H2O 2 c. iodurarea decurge pînă la sinteza tireoglobulinei d. prin iodurare se formează monoiodtironină şi diiodtironină e. prin iodurare se formează monoiodtirozină şi diiodtirozină

Biosinteza hormonilor glandei tiroide – eliberarea T3 şi T4 din tireoglobulină: a. suprafaţa apicală a celulelor inglobează picături de coloid şi prin endocitoză picăturile sunt internalizate b. are loc fuziunea picăturilor de coloid cu lizozomii şi hidroliza tireoglobulinei csunt secretaţi în sînge T3, T4, monoiodtirozina (MIT) şi diiodtirozina (DIT)

d. se secretă în sînge în principal T4 şi mai puţin T3 e. T3 şi T4 sunt eliberaţi în cantităţi egale

Transportul hormonilor tiroidieni este realizat de: a. globulina fixatoare de tiroxină (TBG) b. prealbumina fixatoare de tiroxină (TBPA) c. albumine d. fibrinogen e. hemoglobină

Metabolismul hormonilor tiroidieni: a) primar- se supun transaminării b) primar - se supun deioduгării c) se rupe nucleul imidazolic d) prin monodeiodurare T4 formează T3 şi revers T3 e) T ½ pentru T4 este de 6-7 zile şi de 1-2 zile pentru T3

Reglarea sintezei şi secreţiei hormonilor tiroidieni: a. se află sub controlul feed-back negativ la care participă tireoliberina, tireotropina şi iodtironinele circulante b. nivelul scăzut de T3 stimulează sinteza tireotropinei csinteza şi secreţia iodtironinelor sunt controlate de către corticotropină şi somatostatină d. nivelul plasmatic crescut al T3 stimulează sinteza şi secreţia de tireotropină şi tireoliberină e. tiroida posedă mecanisme de autoreglare independente de tireotropină

Mecanismul de acţiune al T3 şi T4: a) traversează liber membrana celulară b) interacţionează cu receptorii membranari c) micşorează concentraţia de AMPc d) hormonul preluat de receptori citozolici cu afinitate joasă este fixat pe receptorul nuclear e) în nucleu activează transcrierea unor gene specifice

Efectele metabolice ale T3 şi T4: a) stimulează producerea ATP-ului b) nu posedă acţiune calorigenă c) scad viteza metabolismului bazal d) diminuează rezervele energetice (glucide, lipide) e) intensifică catabolismul proteinelor (bilanţ azotat negativ)

Efectele metabolice ale T3 şi T4: a) rol esenţial în dezvoltarea fetală şi postnatală îndeosebi asupra sistemului nervos şi scheletic b) reglează metabolismul oxidativ prin sporirea sintezei de Na+/K+-ATP-ază c) stimulează fosforilarea oxidativă în mitocondrii şi utilizarea de O2 d) în concentraţii fiziologice posedă efect decuplant puternic e) inhibă transcrierea genelor, ce inhibă şi sinteza enzimelor respectiv

Hiperfuncţia glandei tiroide se manifestă prin: a) micşorarea oxidării glucidelor şi lipidelor b) intensificarea metabolismului bazal c) creşterea temperaturii corpului d) bilanţ azotat negativ e) mărirea nivelului de TSH

Hipofuncţia glandei tiroide se manifestă prin: a) cretinism b) la maturi se dezvoltă mixedemul c) scăderea metabolismului general, temperaturii corpului d) amplificarea oxidarei glucidelor şi lipidelor e) micşorarea nivelului de TSH

Hipofuncţia glandei tiroide se manifestă prin: a) în cretinism se constată o dereglare psihică profundă b) în cretinism corpul se dezvoltă proporţional c) micşorarea nivelelor de T3, T4 şi TSH d) micşorarea nivelelor de T3, T4 şi creşterea nivelului de TSH e) tahicardie, exoftalm

Homeostazia extracelulară a calciului este asigurată de: a) hormonul paratiroid (parathormonul) b) calcitonină c) vitaminele K şi E d) 1,25-dihidroxi-colecalciferolul (D3) e) tireotropină

Parathormonul: a) este produs de tiroidă b) este un polipeptid (84 aminoacizi) c) se sintetizează sub formă de preprohormon d) se sintetizează în formă activă e) creşterea calciemiei accelerează degradarea parathormonului

Parathormonul: a) degradarea hormonului are loc în special în ficat b) are acţiune hipocalcemiantă c) mecanismul de acţiune este mediat de AMPc d) iniţial se sintetizează sub formă de prohormon e) se activează prin proteoliză parţială

Efectele hormonului paratiroid la nivelul ţesutului osos: a) reglează diferenţierea osteoblastelor b) creşte capacitatea osului de a fixa Ca2+ c) hiperproducţia determină creşterea cantităţii colagenului şi a proteoglicanilor d) la hiperfuncţie în celule creşte izocitratul, lactatul; în sînge – fosfataza alcalină e) eliberarea în fluxul extracelular a ionilor de Ca2+

Efectele hormonului paratiroid la nivelul ţesutului renal: a) creşte reabsorbţia calciului şi inhibă reabsorbţia ionilor de fosfat b) inhibă reabsorbţia tubulară a potasiului, carbonatului şi fosfaţilor c) creşte reabsorbţia tubulară a fosfaţilor d) inhibă 1-alfa-hidroxilaza renală e) inhibă sinteza 1,25(OH)2D3

Efectele hormonului paratiroid la nivelul intestinului: a) promovează absorbţia Ca2+ din intestin printr-un mecanism indirect b) promovează absorbţia Ca2+ din intestin printr-un mecanism direct c) sporeşte absorbţia fosfaţilor d) la acest nivel se sintetizează 1,25-(OH)2D3 e) 1,25-(OH)2D3 mediază absorbţia intestinală a calciului şi fosfaţilor.

Trăsăturile metabolice ale hipoparatiroidismului: a) hipocalciemie şi hiperfosfatemie b) hipercalciemie şi hiperfosfatemie c) depolarizarea membranelor şi hiperexcitabilitatea celulelor musculare şi nervoase d) mobilizarea calciului şi fosfatului din oase e) osteoporoză.

Trăsăturile metabolice ale hiperparatiroidismului: a) hipocalciemie şi hiperfosfatemie b) hipercalciemie şi hiperfosfatemie c) hipercalciemie şi hipofosfatemie d) excreţia sporită a calciului cu urina e) osteoporoză.

Calcitonina este: a) produsă de celulele C adiacente celulelor foliculare ale tiroidei b) produsă de paratiroide c) hormon steroid format din 32 de aminoacizi d) un derivat al tirozinei e) este un polipeptid

Reglarea secreţiei de calcitonină: a) sinteza şi secreţia ei depind de concentraţia plasmatică a calciului ionizat b) în concentraţia fiziologică a calciului secreţia calcitoninei este constantă c) secreţia ei depinde indirect de aportul alimentar de calciu, gastrină şi glucagon d) sinteza şi secreţia ei depind de nivelul lui T3 şi T4 e) cantitatea ei suferă variaţii diurne, dependente de ciclul veghe-somn

Efectele metabolice ale calcitoninei: a) inhibă translocarea fosfaţilor din lumenul extracelular în fluidul periostal şi în celulele osoase b) sporeşte reabsorbţia calciului şi fosfaţilor în celule c) provoacă hipercalciemie şi hiperfosfatemie d) sporeşte depozitarea de Ca2+ şi fosfat în oase e) se opune creşterii calciului şi fosfatului în plasmă

Hormonii pancreatici: a) celulele insulare alfa produc şi secretă insulina b) celulele insulare beta produc şi secretă glucagon c) celulele insulare D produc şi secretă somatostatina d) insulina şi glucagonul sunt principalii reglatori ai homeostaziei glicemice e) polipeptidul pancreatic este sintetizat de celulele F şi reglează diverse funcţii ale tractului digestiv .

Insulina: a) este produsă de celulele beta ale pancreasului b) are acţiune hiperglicemiantă c) este hormon de natură steroidă d) conţine 2 lanţuri polipeptidice: A - 21 resturi de aminoacizi şi B – 30 resturi de aminoacizi e) lanţurile A şi B sunt legate între ele prin 3 punţi disulfurice.

Insulina: a) se sintetizează direct în stare activă b) se sintetizează sub formă de proinsulină c) se sintetizează sub formă de precursor inactiv preproinsulină d) din proinsulină se formează insulina şi peptidul C e) fiecare lanţ separat - A şi B posedă activitate.

Insulina -reglarea secreţiei: a) glicemia - factorul reglator principal al secreţiei ei b) fructoza, manoza stimulează secreţia de insulină c) somatostatina stimulează secreţia de insulină d) serotonina inhibă secreţia de insulină e) adrenalina stimulează secreţia de insulină.

Insulina - metabolism: a) timpul de înjumătăţire este de 30-50 minute b) în principal este inactivată în ficat c) timpul de înjumătăţire al ei este de 3-5 minute d) în principal insulina este inactivată în intestin e) este inactivată în pancreas.

Insulina - mecanismul de acţiune: a) este citozolic nuclear b) este o formă particulară a mecanismului membrano-intracelular c) receptorul insulinei reprezintă un complex heterotetrameric α2β2 d) subunitatea beta este extracelulară şi leagă insulina e) subunitatea beta posedă activitate enzimatica de tip tirozinkinazică

Insulina: a) favorizează depozitarea excesului caloric sub formă de lipide, glicogen, proteine b) sporeşte degradarea lipidelor, glicogenului, proteinelor c) exercită acţiuni mitogene: influenţează creşterea fetală, diferenţierea celulară, procesele de regenerare d) ţesuturile ţintă pentru insulină sunt: ţesutul adipos, muscular şi hepatic e) activează glicogen sintaza prin fosforilare.

Efectele insulinei (metabolismul glucidic): a) activarea glicogenfosforilazei b) majorarea activităţii glicogensintazei c) activarea gluconeogenezei d) activarea glicogenolizei e) induce sinteza de glucokinază în hepatocite

Insulina amplifică: a) transportul glucozei în ţesuturi b) conversia glicerolului la glucoză c) conversia aminoacizilor la glucoză în muşchi d) utilizarea glucozei în ciclul pentozofosfaţilor e) viteza sintezei transportorului de glucoză (GLUT)

Efectele insulinei asupra metabolismului glucidic: a) diminuiază toate căile de utilizare a glucozei în muşchi, ficat, ţesut adipos b) suprimă gluconeogeneza c) favorizează glicogenoliza d) favorizează sinteza de glicogen e) inhibă enzimele glicolizei

Efectele insulinei asupra metabolismului lipidic: a) accelerează lipoliza b) inhibă trigliceridlipaza din ţesutul adipos c) activează lipoproteinlipaza d) activează trigliceridlipaza din ţesutul adipos e) măreşte sinteza corpilor cetonici

Efectele insulinei asupra metabolismului proteic: a) facilitează transportul aminoacizilor în muşchi b) stimulează biosinteza proteinelor c) influenţează sinteza unor proteine specifice la nivelul transcrierei genelor (glucokinaza, fosfoenolpiruvat carboxikinaza) d) inhibă biosinteza proteinelor e) stimulează degradarea proteinelor.

Diabetul zaharat se caracterizează prin: a) hiperglicemie şi glucozurie b) hipercetonemie şi cetonurie c) hipoglicemie, uremie d) polifagie, polidipsie, poliurie e) oligurie.

Glucagonul: a) se sintetizează în celulele insulare beta b) se sintetizează în celulele insulare alfa c) este un polipeptid (29 resturi de aminoacizi) d) este un derivat al triptofanului e) este un compus de natură steroidă.

Glucagonul: a) este sintetizat sub forma unui precursor de pre-pro-glucagon b) se sintetizează direct în formă activă c) se transformă în hormon activ prin proteoliză limitată d) prin proteoliză limitată nu se transformă în hormon activ e) acţiunile majore reglatorii se manifestă numai la nivelul ficatului

Glucagonul – reglarea secreţiei: a) somatostatina inhibă secreţia lui b) hiperglicemia favorizează secreţia lui c) hipoglicemia inhibă secreţia lui d) agoniştii beta adrenergici stimulează secreţia lui e) insulina activează secreţia lui.

Glucagonul - acţiuni: a) amplifică concentraţia de AMPc b) activează lipogeneza c) inhibă lipoliza d) scade conţinutul acizilor graşi în sînge e) efectul este mediat de Ca2+

Glucagonul – acţiuni: a) efectele celulare sunt mediate de AMPc şi de proteinkinaza A b) activează lipoliza c) activează gluconeogeneza d) inhibă activitatea enzimelor cheie a gluconeogenezei e) activează enzimele glicolizei.

Hormonii gastrointestinali: a) toţi sunt polipeptide b) sunt derivaţi ai aminoacizilor c) sunt de natură steroidă d) secretina stimulează secreţia de apă şi bicarbonaţi e) gastrina stimulează secreţia de HCl şi de pepsină

Hormonii gastrointestinali: a) GIP (gastric inhibitory polypeptide) este produs de mucoasa gastrică b) GIP inhibă activitatea şi secreţia gastrică c) GIP inhibă eliberarea de insulină de către celulele pancreatice d) colecistokininele inhibă secreţia pancreatică şi contracţia vezicii biliare e) colecistokinina stimulează secreţia pancreatică şi contracţia veziciibiliare.

Somatostatina: a) se sintetizează în hipotalamus, pancreas (celule D), tractul gastrointestinal, creier b) se sintetizează în formă activă c) activează secreţia de glucagon şi insulină d) inhibă secreţia de glucagon şi de insulină e) activează secreţia unor hormoni gastrointestinali ca: secretina, colecistokinina.

Catecolaminele sunt: a) dopamina, noradrenalina, adrenalina b) derivaţi ai tirozinei c) derivaţi ai treoninei d) hormoni ai cortexului suprarenal e) hormoni proteinopeptidici

Catecolaminele- biosinteză: a) se sintetizează din tirozină b) metilarea noradrenalinei necesită CH3-tetrahidrofolat c) metilarea noradrenalinei necesită S-adenozilmetionină d) tirozină → noradrenalină→ dopamină→ adrenalină e) la sinteză nu participă vitamina C

Depozitarea, secreţia şi catabolismul catecolaminelor: a) adrenalina şi noradrenalina sunt depozitate împreună cu ATP-Mg2+, Ca2+ şi cromogranină b) eliberarea hormonilor nu este dependentă de influxul ionilor de Ca2+ c) timpul de înjumătăţire a hormonilor este lung (10-30 min) d) sunt catabolizate sub acţiunea catecol-O-metil transferazei şi monoamin oxidazei e) catabolitul comun este acidul vanilmandelic care este secretat cu urina

Catecolaminele (mecanisme de acţiune): a) în ţesuturi există receptori membranari adrenergici α, β cu subclasele lor b) diferiţi receptori sunt cuplaţi cu aceleaşi sisteme mesageriale secunde c) receptorii α1 şi α 2 sunt cuplaţi cu adenilatciclaza prin intermediul proteinei "Gs" şi determină creşterea de AMPc d) receptorii α2 sunt cuplaţi cu proteina "Gi", determină scăderea AMPc e) receptorii α1 determină creşterea intracelulară de Ca2+

Catecolaminele (mecanisme de acţiune): a) catecolaminele interacţionează cu receptorii citoplasmatici b) catecolaminele interacţionează cu receptorii nucleari c) actitvarea receptorilor beta2 provoacă relaxarea muşchilor netezi din vase d) activarea receptorilor alfa 2 stimulează contracţia muşchilor striaţi e) blocarea receptorilor beta1 favorizează creşterea vitezei şi forţei de contracţie a miocardului.

Catecolaminele - efecte : a) constricţia vaselor periferice b) micşorarea presiunei arteriale c) hiperglicemia şi glucozuria d) excitarea sistemului nervos central e) inhibă gluconeogeneza

Catecolaminele realizează: a) constricţia vaselor coronariene b) dilatarea vaselor coronariene c) relaxarea musculaturii netede a bronhilor d) stimularea lipolizei în ţesutul adipos e) inhibarea triacilglicerol lipazei.

Feocromocitomul: a) este dereglarea funcţiei cortexului suprarenalelor b) creşte producerea şi concentraţia plasmatică a adrenalinei şi noradrenalinei c) apare hiperglicemie d) apare hipoglicemie e) clinic se manifestă prin hipertensiune arterială.

Cortexul suprarenalelor: a) zona glomerulară produce mineralocorticoizi b) zona fasciculată produce mineralocorticoizi şi androgeni c) zona reticulată produce mineralocorticoizi d) zona fasciculata produce glucocorticoizi e) zona reticulată produce androgeni şi glucocorticoizi

Corticosteroizii conţin (particularităţi de structură): a) inelul ciclopentanperhidrofenantrenic b) 20 aminoacizi c) legătură dublă între C4 şi C5 d) gruparea carboxil în poziţia C3 e) cetogrupa în poziţia C3.

Corticosteroizii - biosinteză: a) precursorul general este colesterolul b) colesterolul este obţinut din beta-lipoproteinele plasmei sau sintetizat de novo c) ca precursori sunt fosfolipidele şi sfingomielina d) etapa comună este transformarea colesterolului în pregnenelonă (enzima hidroxilaza, conţine citocromul P450) e) după biosinteză sunt depozitaţi în celule.

Corticosteroizii - transport: a) în sînge circulă preponderent în stare liberă b) în sînge circulă fixaţi de proteine c) cortizolul este transportat de transcortină (70%) şi de serumalbumină (15%) d) cortizolul este transportat doar în stare liberă e) aldosteronul şi androgenii sunt transportaţi de serumalbumină.

Metabolizarea corticoizilor: a) T1/2 pentru cortizol este 15-20 ore b) T1/2 pentru cortizol este 1,5-2 ore c) calea majoră de catabolizare (în ficat) este hidrogenarea dublei legături de la C4 şi a grupării cetonice de la C3 d) produşii rezultaţi se conjugă cu formele active ale acidului glucuronic şi sulfuric apoi sunt excretaţi cu urina (17-cetosteroizi) e) la conjugare se transformă în compuşi liposolubili.

17-cetosteroizi: a) sunt produşi de degradare a corticosteroizilor şi androgenilor eliminaţi cu urina b) la bărbaţi 1/3 din 17-cetosteroizi eliminaţi prezintă produsele catabolismului androgenilor c) la bărbaţi 1/3 din 17-cetosteroizi eliminaţi prezintă produsele catabolismului glucocorticoizilor d) majorarea excreţiei acestor cataboliţi se constată în tumori ale testiculilor şi a cortexului suprarenal (cca 600/mg/24 ore) e) excreţii crescute însoţesc tireotoxicoza, hipofuncţia adenohipofizei, boala Addison.

Glucocorticoizii – reglarea sintezei şi secreţiei: a) în stări de stres, sistemul nervos central mediază secreţia corticoliberinei şi ACTH-ului b) reglarea se bazează pe efectele alosterice c) ACTH-ul stimulează formarea pregnenalonului d) nivelul plasmatic suferă o variaţie diurnă (ritm circadian) e) depind de cantitatea potasiului plasmatic.

Glucocorticoizii – acţiuni: a) acţionează prin mecanismul citozolic -nuclear b) stimulează activitatea fosfolipazei "C" cu formare de diacilgliceroli c) stimulează activitatea adenilatciclazei cu formare de AMPc d) utilizează receptori intracelulari care acţionează la nivelul genomului uman e) utilizează receptorii membranari care acţionează la nivelul genomului uman .

Glucocorticoizii - acţiuni asupra metabolismului proteic: a) stimulează biosinteza ARNm şi a proteinelor în ficat şi rinichi b) accelerează transportul aminoacizilor în celulele ţesutului muscular şi limfoid c) inhibă biosinteza ARNm şi a proteinelor în muşchi d) accelerează biosinteza proteinelor în muşchi e) inhibă biosinteza ARNm şi a proteinelor în ţesutul limfoid.

Glucocorticoizii - acţiuni asupra metabolismului glucidic: a) activează glicogensintaza în ficat b) stimulează gluconeogeneza din aminoacizi în ficat şi rinichi c) accelerează transportul glucozei în muşchi, ţesut adipos şi limfoid d) diminuă utilizarea glucozei în muşchi şi ţesutul adipos e) creşte producerea glicogenului în muşci.

Glucocorticoizii - acţiuni asupra metabolismului lipidic: a) inhibă lipoliza în ţesutul adipos al membrelor b) în organele centrale (faţă, trunchi) favorizează depunerea de lipide c) provoacă mobilizarea grăsimilor de la extremităţi d) cetogeneza este inhibată complet e) scade cantitatea acizilor graşi liberi în sînge

Glucocorticoizii - acţiuni asupra metabolismului ţesutului osos: a) stimulează biosinteza ARNm b) = accelerează biosinteza proteinelor c) = inhibă biosinteza proteinelor d) = sporesc eliminarea Ca şi a fosfaţilor din oase în sînge e) produc osteoporoză

Glucocorticoizii - efecte: a) antiinflamator b) în concentraţii mari inhibă formarea de anticorpi c) facilitează acţiunea catecolaminelor, glucagonului (efect permisiv) d) hipoglicemiant e) activează sinteza şi secreţia prostaglandinelor.

Hormonii mineralocorticoizi: a) sunt C21 steroizi b) la om 11-dezoxicorticosteronul este de 30-50 ori mai activ ca aldosteronul c) se sintetizează din colesterol d) se sintetizează din fenilalanină şi tirozină e) mecanismul de acţiune e membrano-intracelular.

Reglarea sintezei şi secreţiei aldosteronului depinde de: a) sistemul renină-angiotensină b) cantitatea ionilor de calciu plasmatic c) ACTH d) cantitatea ionilor de potasiu şi sodiu plasmatic e) cantitatea ionului de magneziu plasmatic.

Reglarea sintezei şi secreţiei aldosteronului prin sistemul "renină angiotensină": a) renina (R) este o enzimă proteolitică produsă de hepatocite b) renina este eliberată în sînge sub influenţa diferitor factori (presiunea sîngelui, hipoxia renală, concentraţia de Na+, Clîn plasmă etc.) c) renina scindează un decapeptid din angiotensinogen generînd angiotensina I d) enzima de conversie transformă angiotensina I în angiotensină II (octapeptid) e) angiotensina II este vasodilatator.

Angiotensina II: a) măreşte presiunea sângelui b) stimulează secreţia de aldosteron c) inhibă secreţia de aldosteron d) se formează direct din angiotensinogen e) nu se supune degradării sub acţiunea angiotensinasei.

Efectele metabolice ale mineralocorticosteroizilor: a) organul ţintă este rinichiul b) reglează homeostazia hidrică şi electrolitică c) reglează concentraţia ionilor de calciu şi fosfor d) reglează sinteza parathormonului e) reglează glicemia.

Mineralocorticoizii la nivelul rinichilor favorizează: a) reabsorbţia Na+, Clşi a apei b) eliminarea de Na+, Clşi apă c) eliminarea de K+, H+, NH4+ d) reabsorbţia de K+, H+, NH4+ e) reabsorbţia de Na+prin mecanismul activ Na+/K+-ATP-aza.

Efectele metabolice ale mineralocorticosteroizilor: a) majorează concentraţia de K+în sînge şi reduce concentraţiade Na+, Cl b) măresc reabsorbţia de Na+, Clşi HCO3-în tubii distali renali c) accelerează schimbul de sodiu extracelular cu potasiuintracelular d) scade reabsorbţia apei e) creşte eliminarea sodiului.

*Excesul de glucocorticoizi provoacă: a) sindromul Conn b) sindromul Cushing c) boala Addison d) sindromul Turner e) sindromul Marfan.

Sindromul Cushing se caracterizează prin: a) hiposecreţia, în special a glucocorticoizilor b) obezitate centripetă c) apariţia hipertoniei, osteoporozei d) piele subţire cu vergeturi violacee, hirsutism, amenoree e) dezvoltarea diabetului steroid cu hipoglicemie.

*Deficitul de corticosteroizi provoacă: a) sindromul Conn b) sindromul Cushing c) boala Addison d) sindromul Turner e) sindromul Marfan.

Hipersecreţia de aldostereon se întîlneşte în: a) sindromul Conn b) sindromul Cushing c) boala Addison d) sindromul Turner e) sindromul Marfan.

Hiposecreţia corticosteroizilor se caracterizează prin: a) obezitate b) creşterea conţinutului de Na+, Cl-, apă şi scaderea K+ în sânge c) scaderea conţinutului de Na+, Clşi creşterea K+ în sânge d) hiperglicemie, glucozurie e) hiperpigmentarea tegumentelor

Hiperaldosteronismul (sindromulConn) se caracterizează prin: a) nivel scăzut de K+ în sânge b) creşterea concentraţiei de Na in sânge c) hiposecreţia corticotropinei d) edeme şi hipotensiune e) mărirea excitabilităţii miocardului.

Utilizarea practică a corticosteroizilor: a) în tratamentul colagenozelor (reumatism, poliartrită nespecifică) b) ca agenţi desensibilizanţi (în astmul bronţic, bolile alergice) c) ca imunodepresanţi în transplantarea organelor şi ţesururilor d) folosirea îndelungată poate provoca atrofia cortexului suprarenalelor e) folosirea îndelungată nu provoacă atrofia cortexului suprarenalelor

Hormonii sexuali : a) se sintetizează numai în glandele sexuale b) sunt de natură steroidă c) sunt derivaţi ai aminoacizilor d) în reglarea secreţiei participă gonadotropinele e) utilizează receptorii membranari

Hormonii sexuali sunt : a) folitropina b) testosteronul c) hormonul luteinizant d) estradiolul e) progesterona

Sinteza hormonilor sexuali: a) se sintetizează numai în glandele sexuale b) se sintetizează din colesterolul c) în prima fază a ciclului ovarian se sintetizează în special progesterona d) în prima fază a ciclului ovarian se sintetizează în special estrogenii e) în faza a doua a a ciclului ovarian se sintetizează în special estrogenii.

Regalarea sintezei şi secreţiei hormonilor sexuali: a) lutropina reglează la bărbaţi sinteza glucocorticoizilor b) folitropina influenţează spermatogeneza c) folitropina induce dezvoltarea foliculilor ovarieni d) lutropina contribuie la dezvoltarea musculaturii scheletului e) progesterona induce secreţia lutropinei şi folitropinei şi inhibă secreţia prolactinei

Androgenii: a) reprezentatul cardinal este testosteronul b) principalul androgen este androsteronul c) se depozitează în celule după sinteză d) sunt transportaţi în sânge în stare liberă e) sunt transportaţi de o globulină sanguină specifică

Androgenii: a) sunt C19 steroizi b) se sintetizează în celulele interstiţiale Leydig din testicule c) hormonul luteinizant micşorează secreţia testosteronului d) circulă în plasmă în formă liberă (98%) e) fracţiunea legată de proteine este biologic activă

Catabolismul androgenilor: a) are loc primordial în ficat b) are loc numai în rinichi c) se conjugă cu formele active ale acidului glucuronic şi sulfuric şi se elimină cu urina d) la bărbaţi 2/3 din 17-cetosteroizi sunt de natură testiculară e) la bărbaţi 1/3 din 17-cetosteroizi sunt de natură testiculară

Androgenii – efecte metabolice: a) activează replicarea şi transcrierea în ţesuturile ţintă, stimulînd sinteza proteinelor b) inhibă sinteza proteinelor în ţesuturile ţintă şi induc bilanţ azotat negativ c) majorează sinteza proteinelor în ficat şi rinichi d) stimulează mineralizarea ţesutului osos e) provoacă hiperglicemie

Androgenii – efecte fiziologice: a) asigură spermatogeneza b) nu determină particularităţile sexuale secundare c) contribuie la dezvoltarea caracterelor sexuale secundare şi a comportamentului la bărbaţi d) rol anabolizant în dezvoltarea scheletului şi a muşchilor e) inhibă spermatogeneza

Hormonii ovarieni (estrogenii şi progesterona): a) se produc numai în ovare bîn cantităţi reduse se sintetizează în testiculi, adrenale, ficat, piele c) în timpul gestaţiei se produc şi în unitatea feto-placentară d) estrogenii circulă în plasmă legaţi de proteine transportatoare specifice e) progesterona este intermediarul comun în biosinteza hormonilor steroizi

Hormonii estrogeni - catabolism: a) se petrece în ficat b) se petrece doar în rinichi c) se petrece în intestin d) principalul catabolit este estriolul e) estriolul se conjugă cu forma activă a acidului glucuronic sau sulfuric şi se elimină prin bilă şi urină

Efectele metabolice ale estrogenilor: a) induc sinteza ARNm şi producerea proteinelor specifice în celulele organelor ţintă (organele sferei genitale, glandelor mamare, cartilajului laringelui, cartilajului epifizar al oaselor tubulare etc.) b) sunt inductori ai enzimelor gluconeogenezei c) stimulează acumularea lipidelor în ficat şi ţesutul adipos dinhibă eliminarea biliară a colesterolului e) stimulează sinteza colagenului şi depozitarea calciului şi fosfaţilor în epifizele oaselor

Efectele fiziologice ale estrogenilor: a) dezvoltarea organelor genitale feminine b) dezvoltarea caracterelor sexuale secundare feminine c) inhibarea modificărilor ploriferative ale endometriului d) inhibarea contracţiilor uterului în faza foliculară a ciclului ovarian e) asigură desfăşurarea sarcinii, a procesului de naştere şi lactaţia

Lipidele sunt: a) substanţe organice solubile în apă b) substanţe neorganice solubile în apă c) substanţe organice solubile în solvenţi organici d) omogene după structură e) substanţe organice insolubile în apă

Funcţiile lipidelor: a) energetică b) izolatoare c) catalitică d) structurală e) contractilă

Clasificarea structurală a lipidelor: a) protoplasmatice b) de rezervă c) saponifiabile d) neutre e) nesaponifiabile

După rolul biologic lipidele se clasifică în: a) structurale b) de rezervă c) saponifiabile d) neutre e) nesaponifiabile

După proprietăţile fizico-chimice lipidele se clasifică în: a) amfifile b) esenţiale c) saponifiabile d) neutre e) nesaponifiabile

În celulele şi ţesuturile omului predomină următorii acizi graşi: a) caprinic b) caproic c) oleic d) palmitic e) stearic

Pentru organismul uman sunt esenţiali următorii acizi graşi: a) lignoсeric b) oleic c) palmitoleic d) linolenic e) linoleic

*Care din acizii graşi enumeraţi posedă cea mai mică temperatură de topire? a) stearic (С18) b) arahidonic (С20:4) c) nervonic (С24:1) d) palmitic (С16) e) oleic (С18:1)

*Care din acizii graşi enumeraţi posedă cea mai micătemperatură de topire? a) lignoceric(C24) b) miristic (C14) c) butiric (C4) d) caprilic (C8) e) lauric (C12)

Acilglicerolii: a) sunt constituenţi ai membranelor biologice b) sunt esterii glicerolului şi ai acizilor graşi c) reprezintă o formă de stocare a energiei d) sunt mai grei decât apa şi se dezolvă în ea e) sunt derivaţi ai acidului fosfatidic

Glicerofosfolipidele: a) sunt insolubile în solvenţi organici b) sunt esterii glicerolului şi ai acizilor grşi c) sunt derivaţi ai acidului fosfatidic d) reprezintă o formă de stocare a energiei e) sunt componentele membranelor biologice

Lecitinele şi cefalinele: a) sunt derivaţi ai acidului fosfatidic b) sunt lipide structurale c) sunt derivaţi ai sfingozinei d) sunt grasimi neutre e) fosfolipaza D hidrolizează fosfolipidele cu generarea acidului fosfatidic

Fosfatidilcholina: a) se obţine din fosfatidilserină prin decarboxilare b) capătul polar posedă sarcină negativă c) se mai numesc şi cefaline d) sunt componente principale ale surfactantului pulmonar e) rezultă prin metilarea cefalinelor

*Fosfatidiletanolamina: a) reprezintă o formă de depozitare a energiei b) conţine sfingozina c) conţine ceramida d) se mai numeşte şi lecitină e) se obţine din fosfatidilserină prin decarboxilare

Fosfatidilcholina şi fosfatidiletanolamina: a) sunt reprezentanţi ai ceridelor b) sunt componenţii principali ai membranelor celulare c) prezintă o rezervă de energie d) sunt derivaţi ai acidului fosfatidic e) se deosebesc după sarcina electrică

*Care din compuşii de mai jos au caracter acid? a) lecitinele b) cefalinele c) fosfatidilserina d) trigliceridele e) cerebrozidele

Fosfolipazele: a) fosfolipaza D hidrolizează fosfolipidele până la acid fosfatidic şi acid gras b) fosfolipaza A1 hidrolizează fosfolipidele cu generarea lizolecitinelor c) fosfolipazele D şi C scindează fosfatidiletanolamina în diacilglicerol, acid fosforic şi etanolamină d) fosfolipaza A2 hidrolizează fosfolipidele cu generarea de lizofosfatidă şi acid gras e) sub acţiunea fosfolipazei D se eliberează 2 resturi de acizi graşi

Cardiolipina: a) prezintă un lipid ce conţine azot b) conţine 2 resturi de fosfatidil legate prin glicerol c) este componentă a membranei interne mitocondriale d) conţine colină e) este un lipid de rezervă

*Sfingomielinele conţin: a) sfingozină, acid gras, glucoză, acid fosforic b) etanolamină, acid gras, ceramidă, acid fosforic c) polialcool ciclic, ceramida d) ceramidă, acid fosforic, colină e) acid fosfatidic, cholină, glicerol

Sfingozina: a) este un aminoalcool dihidroxilic saturat b) e component al sfingomielinei c) este constituent al glicolipidelor d) este baza structurală a glicerofosfolipidelor e) nu intră în structura ceramidei

Cerebrozidele: a) se află în cantităţi mari în substanţa albă a creierului b) nu conţine sfingozină c) rezultă din unirea ceramidei cu beta-galactoza sau beta-glucoza d) conţin oligozaharide e) din ele se formează sulfatidele

*Gangliozidele: a) conţin câteva resturi de glicerol b) conţin acid N-acetilneuraminic (NANA) c) oligozaharidul este prezentat numai de glucoza d) conţin şi resturi sulfat legate de galactoză e) se conţin pe suprafaţa internă a membranelor

*Gangliozidul conţine in structura sa: a) acid N-acetilneuraminic (NANA), hexoze, acid fosforic, ceramidă b) acid sialic, etanolamină, acid gras c) glicerol, acid fosfatidic, NANA d) NANA, oligozaharid, sfingozină, acid gras e) fosforilserină, NANA, sulfat, hexoze

Glicolipidele: a) reprezintă ceramida legată de mono- sau oligozaharide b) gangliozidele conţin unul sau mai multe resturi de acid sialic c) gangliozidele sunt glicerofosfolipide d) gangliozidele conţin acid fosfatidic e) gangliozidele conţin cardiolipină, acid Nacetilneuraminic

*Care din compuşii de mai jos conţin fosfor: a) cardiolipina b) sulfatidele c) gangliozidele d) cerebrozidele e) ceramida

Colesterolul: a) este derivat al ciclopentanperhidrofenantrenului b) posedă o grupă hidroxil în ciclul A la C3 c) posedă o legătură dublă în ciclul B la C5 d) posedă o legătură dublă în ciclul A la C3 e) catena laterală se finisează cu gruparea carboxil

Acizii biliari: a) sunt derivaţi ai colesterolului b) constau din 28 atomi de carbon c) se conjugă în ficat cu bilirubina d) sunt compuşi polari e) participă la emulsionarea grasimilor

Metabolismul acizilor biliari: a) se sintetizează în ficat din colesterol b) se conjugă cu acidul glucuronic şi ionul sulfat în formele lor active c) se conjugă cu taurina în raţia alimentară bogată în proteine d) se conjugă cu glicina în raţia alimentară bogată în glucide e) acizii biliari se excretă în bilă numai în formă liberă

Componentele lipidice ale membranelor celulare sunt: a) glicolipidele, triacilglicerolii, esterii colesterolului b) prostaglandinele, acizii graşi liberi, ceridele c) fosfogliceridele, sfingomielinele, gangliozidele, cerebrozidele şi colesterolul d) glicolipidele, fosfolipidele, esterii colesterolului e) ceridele, sulfatidele, acizii graşi liberi

Funcţiile membranelor biologice(1) şi componenta structurală, responsabilă de această funcţie (2): a) receptoare de fosfolipide b) metabolică de proteine c) permeabilitatea de triacilgliceroli d) compartimentalizarea de lipidele protoplasmatice e) generarea mesagerilor secunzi de gangliozide

Caracteristicile principale ale membranei: a) simetria b) fluiditatea c) asimetria d) imobilitatea componentelor e) monostratul lipidic

Membranele biologice sunt stabilizate de: a) interacţiuni hidrofobe b) forţele Van-der-Waals c) legături de hidrogen d) legături peptidice e) legături disulfidice

Proteinele membranelor biologice: a) pot fi superficiale, semiintegrale sau integrale b) formează legături atât cu lipidele, cât şi cu glucidele membranare c) posedă numai capacitate de mişcare laterală d) îndeplinesc funcţiile de transport transmembranar, recepţie, comunicare intercelulară, antigenică e) sunt precursori ai mesagerilor secunzi hormonali:AMPc; GMPc, Ca 2+

Glucidele membranelor biologice sunt: a) prezentate masiv pe suprafeţele ce nu contactează cu citoplasma b) fixate covalent de lipide sau proteine c) aranjate izolat fără a forma catene oligo- sau polizaharidice d) responsabile de permeabilitatea membranei e) responsabile de identificarea intercelulară

Lipidele sunt componente indispensabile ale raţieialimentare, deoarece: a) asigură aprovizionarea cu acizi graşi nesaturaţi esenţiali b) asigură absorbţia vitaminelor liposolubile c) servesc ca sursă de substanţe proteice d) participă la sinteza nucleotidelor e) sunt sursă de intermediari pentru sinteza bilirubinei

Digestia lipidelor alimentare la adulţi: a) are loc în stomac b) are loc în duoden c) enzimele lipolitice sunt de origine biliară d) bila şi sucul pancreatic conţin fosfaţi ce neutralizează HCl al sucului gastric e) se digeră doar lipidele emulsionate

*Scindarea completă a triacilgliceridelor în tractul gastrointestinal necesită: a) lipazele pancreatică şi intestinală b) lipoproteinlipaza c) fosfolipazele A2, B, C, D d) lipaza gastrică e) colesterolesteraza

*Acţiunea enzimelor lipolitice din tractul gastro-intestinal: a) fosfolipazele (A1, A2, C, D) scindează fosfogliceridele b) colesterolesteraza scindează colesterolul liber c) ceramidaza scindează sfingozina d) lipaza gastrică este activă la adulţi e) lipaza pancreatică scindează restul acil din poziţia beta a trigliceridelor .

*Activarea fosfolipazelor în tractul gastro-intestinal are loc prin: a) fosforilare b) defosforilare c) conjugarea cu activatorul d) interactiunea cu coenzima e) proteoliza limitata sub actiunea tripsinei

Hidroliza lipidelor alimentare duce la formarea: a) monogliceridelor b) acidului fosforic c) numai a acizilor graşi cu catenă mică d) numai a acizilor graşi cu catenă lungă e) bazelor azotate

Sub ce formă se absorb componentele lipidice în tractul gastro-intestinal: a) acizii graşi cu catenă scurtă şi glicerolul – prin difuzie simulă b) acizii graşi cu catenă lungă şi 2-monogliceridele – prin transport activ c) acizii graşi cu catenă lungă, 2-monogliceride, colesterolul – prin difuzie micelară d) acizii graşi cu catenă lungă, 2-monogliceride, colesterolul – prin difuzie facilitată e) acidul fosfatidic – prin transport pasiv

Referitor la micelele lipidice şi difuzia micelară sunt corecte afirmatiile: a) se absorb numai în duoden b) conţin acizi graşi cu catenă lungă, monogliceride şi colesterol c) se absorb în spatiile intervilozitare la nivelul jejunului d) conţin glicerol, acizi graşi cu catenă mică esunt secretate în sistemul capilar al enterocitelor

Formele în care se absorb produsele digestiei lipidelor: a) glicerolul - fosforilat b) acizii graşi cu catenă mică - în formă activă c) acizii graşi cu catenă mare - prin difuzie micelară d) acidul fosforic - în formă de săruri de Na+ sau K+ e) monogliceridele - prin difuzie micelară

Soarta produselor digestiei lipidelor absorbite în intestin: a) sunt eliminate în sînge în sistemul venei porta b) sunt eliminate în sînge la nivelul venelor hemoroidale c) se includ în resinteza lipidelor complexe în enterocite d) se includ în resinteza lipidelor complexe în intestinul gros e) lipidele resintetizate interacţionează cu apoproteinele şi formează chilomicronii

*Chilomicronii: a) se sintetizează în ficat b) se secretă din intestin direct în sînge c) apoproteina de bază este apoB100 d) lipidul predominant este colesterolul e) trasportă trigliceridele exogene

Catabolismul chilomicronilor: a) resturile chilomicronice se supun hidrolizei in hepatocite b) lipoproteinlipaza este activată de apoB c) sunt hidrolizaţi de lipoproteinlipaza d) lipoproteinlipaza este activată de insulina e) sunt hidrolizaţi de trigliceridlipaza hormon sensibilă

Hiperchilomicronemia primară (hiperlipoproteinemie tip I se caracterizează prin: a) valori majore de alfa-lipiproteine (HDL) b) cantităţi mari şi persistente de triacilgliceroli c) ateroscleroză pronunţată d) risc înalt pentru pancreatite e) depuneri masive de trigliceride in ţesuturi

VLDL: a) apoproteina principală este apoB48 b) reprezintă substrat pentru trigliceridlipaza hormonsensibilă c) sunt sintetizate în ficat d) transportă trigliceridele sintetizate în ficat din excesul de glucide e) au rol antiaterogen

Catabolismul VLDL: a) sunt degradate de lipoproteinlipază b) prin pierderea de colesterol se transformă în LDL c) insulina inhibă catabolismul VLDL d) se transformă în plasmă în LDL prin acumulare de colesterol e) sunt degradate de lecitincolesterolacil transferază

LDL : a) contin apoB100 b) procentul colesterolului atinge cota de 45% c) se formează în plasmă din chilomicroni d) se sintetizează în ficat e) transportă colesterolul spre tesuturi

Catabolismul LDL : a) se catabolizează numai în enterocite b) are loc prin intermediul receptorilor B,E c) colesterolul furnizat celulelorde LDL inhibă sinteza endogenă de colesterol d) colesterolul furnizat celulelor de LDL activează sinteza receptorilor B,E e) activează enzima beta-hidroxi beta-metilglutaril-CoA reductaza

Hipercolesterolemia primară (hiperlipoproteidemia tipul II se caracterizează prin: a) niveluri majore de HDL circulant b) conţinut crescut de LDL plasmatic c) activarea beta-hidroxi-beta-metil-glutaril-CoA reductazei d) risc înalt pentru pancreatite e) ateroscleroză pronunţată.

HDL: a) sunt sintetizate ăi secretate de hepatocite şi enterocite b) lecitincolesterolacil transferaza transformă HDL discoidale in mature c) transportă colesterolul spre tesuturile extrahepatice d) sunt lipoproteine proaterogene e) subiecţii cu HDL majorat prezintă un risc aterogen înalt

*Lipoproteinlipaza: a) este o enzimă intracelulară b) este activată de apoproteina B100 c) substratul ei este colesterolul esterificat d) apoproteina CII este activatorul enzimei e) lipseşte în ţesutul adipos

LCAT (lecitincolesterolacil transferaza): a) scindează trigliceridele b) este asociată cu HDL c) în reacţia catalizată de LCAT se formează lizolecitină şi colesterol liber d) favorizează formarea HDL e) insuficienţa LCAT micsorează conţinutul esterilor de colesterol în HDL

Activarea acizilor graşi (AG) (beta-oxidarea acizilor graşi): a) este prima etapă a oxidării AG în ţesuturi b) se petrece în mitocondrii c) reacţia este catalizată de acetil-CoA carboxilază d) reacţia este catalizată de acil-CoA sintetaza e) activarea este o reacţie reversibila

Transportul acizilor graşi (AG) din citoplasmă în mitocondrii în procesul beta-oxidării: a) necesită energie b) în proces participă carnitin-acil-transferazele I şi II c) sistemul-navetă transportă numai AG activaţi d) AG pot fi transportaţi numai în stare liberă e) AG sunt transportaţi în formă de acil-carnitină

Beta-oxidarea acizilor graşi (AG): a) se desfasoară în matricea mitocondriilor b) se oxidează AG liberi c) se desfasoară in citozol d) constă în scindarea completă a acil-CoA până la acetil-CoA e) acetil-CoA este produsul final de oxidare a acizilor graşi

*Spirala Lynen (beta-oxidarea) implică desfasurarea unei succesiuni de 4 reacţii. Ordinea lor corectă este: a) hidratare, oxidare, dehidratare, clivare b) oxidare, dehidratare, reducere, clivare c) aditie, oxidare, reducere, hidratare d) dehidrogenare, hidratare, dehidrogenare, clivare e) dehidrogenare, hidratare, reducere, clivare

*Transformarea acil-CoA (prima reacţie a beta-oxidarii acizilor graşi): a) are loc decarboxilarea substratului b) are loc hidratarea substratului c) este catalizată de enzima acil-CoA dehidrogenaza NAD+- dependentă d) este catalizată de enzima acil-CoA dehidrogenaza FADdependentă e) are loc dehidratarea substratului

*Produşii dehidrogenării acil-CoA ( primei reactii a betaoxidării acizilor graşi) sunt: a) acil-CoA + NADH + H+ b) enoil-CoA + FADH2 c) cetoacil-CoA + FADH2 d) hidroxiacil-CoA + NADPH + H+ e) enoil-CoA + NADH + H+

A doua reacţie a beta-oxidării acizilor graşi: a) este o dehidratare b) este o dehidrogenare c) este catalizată de enzima enoil-CoA hidrataza d) este catalizată de enzima acil-CoA hidrataza e) produsul reacţiei este beta-hidroxiacil-CoA

Produsul reacţiei a doua a beta-oxidării acizilor graşi: a) enoil-CoA + H2O b) beta-hidroxiacil-CoA + NADH + H+ c) beta-hidroxiacil-CoA d) acil-CoA + NADH + H+ e) cetoacil-CoA

*A treia reacţie a beta-oxidării acizilor graşi este: a) hidratarea beta-cetoacil-CoA b) dehidratarea beta-hidroxiacil-CoA c) reducerea beta-cetoacil-CoA d) decarboxilarea acil-CoA e) dehidrogenarea beta-hidroxiacil-CoA

Produşii reacţiei a 3-a a beta-oxidării şi enzima ce catalizează această reacţie: a) beta-hidroxiacil-CoA + NADH betahidroxiacil-CoA dehidrogenaza b) trans-enoil-CoA + H2O transacilaza c) beta-cetoacil-CoA + NADH + H+ hidroxiacil-CoA dehidrogenaza d) beta-oxoacil-CoA + FADH2, hidroxiacil-CoA dehidrogenaza e) tioacil-CoA + NADH + H+ tioesteraza

Selectaţi a 4-a reacţie a beta-oxidării şi enzima cecatalizează această reacţie: a) hidroliza cetoacil-CoA cetoacil hidrolaza b) hidratarea cetoacil-CoA cetoacil hidrataza c) dehidratara cetoacil-CoA cetoacil dehidrataza d) scindarea cetoacil-CoA tiolaza e) oxidarea cetoacil-CoA cetoacil oxidaza

În rezultatul unei spire de beta-oxidare, acizii graşi suferă urmatoarele modificări: a) se oxidează b) se reduc c) se scurtează cu 4 atomi de carbon d) se scurtează cu 2 atomi de carbon e) se formează o moleculă de acetil-CoA

Utilizarea acetil-CoA: a) se oxidează în ciclul Krebs b) se utilizează pentru sinteza aminoacizilor c) se utilizează pentru sinteza acizior graşi d) se include in gluconeogeneză e) se utilezează in cetogeneză

Beta-oxidarea acizilor graşi în peroxizomi: a) generează mai multe molecule de ATP b) este amplificată in diabet c) este caracteristică pentru acizii graşi cu catenă lungă d) enzima ce catalizează prima reacţie este oxidaza e) aspirina inhibă beta-oxidarea peroxizomala

Oxidarea acizilor graşi polinesaturaţi necesită: a) prezenţa cis-Δ3-trans-Δ2-enoil-CoA-izomerazei b) o moleculă de HSCoA suplimentara c) prezenţa trans-Δ2-cis-Δ4-dienoil-CoA-reductazei d) epimerazei ce modifică configuraţia grupei OH e) o moleculă de NAD+ suplimentară f) randamentul energetic este acelaşi ca şi la oxidareaacizilor graşi saturaţi

Oxidarea acizilor graşi cu numar impar de atomi decarbon: a) în ultimul ciclu de beta-oxidare se obţine o molecuă de propionil-CoA şi una de acetil-CoA b) oxidarea completă a propionil-CoA necesită vitaminele H şi B12 c) propionil-CoA se include direct în ciclul Krebs d) oxidarea completă a propionil-CoA necesită CO2, ATP, Mg2+ e) propionil-CoA se include în ciclul Krebs în formă de succinil-CoA

*Corpii cetonici sunt urmatorii compuşi: a) acetona, acidul acetic, acidul beta-hidroxibutiric b) acidul acetoacetic, acidul valerianic, acidul lactic c) acidul beta-hidroxibutiric, acidul piruvic, acidul malic d) acetona, acidul acetoacetic, acidul beta-hidroxibutiric e) acidul beta-aminobutiric, acidul fumaric, acidul acetic

Referitor la compusul CH3-CO-CH2-COOH sunt corecte afirmaţiile: a) este un corp cetonic b) formula prezintă acidul acetoacetic c) se utilizează in ficat d) se sintetizează în ţesuturile extrahepatice e) concentraţia sangvină a compusului este micşorată în diabetul zaharat

Beta-hidroxi-beta-metilglutaril-CoA poate fi utilizat pentru: a) sinteza corpilor cetonici b) sinteza aminoacizilor c) beta-oxidare d) sinteza colesterolului e) sinteza glucozei

Utilizarea corpilor cetonici în ţesuturi a) sunt utilizaţi doar de ficat b) sunt utilizaţi efectiv de miocard, muşchii scheletici ca sursă de energie c) necesită prezenţa oxaloacetatului d) pot fi convertiţi in piruvat, apoi in glucoza e) acumularea lor conduce la cetoacidoza

Beta-hidroxi-beta-metil-glutaril-CoA: a) se sintetizează din 3 molecule de acetil-CoA b) sub acţiunea liazei din acest compus se obţine acetoacetatul c) se sintetizează din acetoacetat d) hidroximetilglutaril-CoA-reductaza conduce la formarea lui e) este intermediar în sinteza colesterolului Afirmaţii corecte referitor la corpii cetonici: a) în inaniţie prelungită creierul utilizează corpi cetonici b) nivelul corpilor cetonici se măreşte în fenilcetonurie c) concentraţia corpilor cetonici este scazută în diabetul zaharat insulino-dependent d) în inaniţie corpii cetonici sunt combustibil excelent pentru miocard e) concentraţia corpilor cetonici este scazută în boala Hartnup

Cetonemia: a) poate apărea în inaniţie b) poate fi generată de o dietă săracă in lipide c) este determinată de o raţie bogată în glucide d) este cauzată de sinteza sporită a corpilor cetonici în ficat e) este determinată de utilizarea intensă a corpilor cetonici în ţesuturi

Referitor la acetoacetat sunt corecte afirmaţiile: a) spontan prin decarboxilare generează acetona b) poate fi redus la beta-hidroxibutirat c) se sintetizează din malonil-CoA d) sinteza lui are loc in citozol e) se utilizează ca substrat energetic în ficat

Deosebirile dintre oxidarea şi biosinteza acizilor graşi: a) sinteza acizilor graşi are loc în mitocondrii, iar oxidarea – în citozol b) la sinteza acizilor graşi intermediarii sunt legaţi de ACP, iar la oxidare – cu HSCoA c) la oxidare se utilizează NAD+ şi FAD, la sinteză – NADPH d) enzimele beta-oxidării sunt asociate în complex polienzimatic, iar enzimele sintezei – nu e) la sinteză participă restul malonil, iar la beta-oxidare– nu

Biosinteza acizilor graşi: a) are loc in mitocondrii b) enzimele sintezei sunt organizate în complexe polienzimatice c) enzimele nu sunt predispuse la asociere d) în reacţiile de oxido-reducere participă NADPH e) ca donator de H se utilizează NADH

Biosinteza acizilor graşi: a) intermediarii sintezei sunt legaţi la gruparea SH aACP b) enzimele formează complexul acid gras -sintaza c) donator activ de unităţi carbonice este restul malonil d) ca donator de unităţi carbonice serveste acetil-CoA e) sinteza se petrece exclusiv în absenţa CO2

*Indicaţi compusul iniţial în sinteza acizilor graşi (1) şi forma sa de transport din mitocondrie în citozol (2): a) butiril-CoA citrat b) hidroxibutirat carnitină c) acidul fumaric oxaloacetat d) acetil-CoA aspartat e) acetil-CoA citrat

Transportul acetil-CoAdin mitocondrie în citozol (biosinteza acizilor graşi): a) transportul este activ b) este realizat de sistemul-navetă al citratului c) pentru transport se utilizează GTP d) este însoţit de generarea NADPH necesar pentru biosinteza acizilor graşi e) la transport participă enzima acetil-CoA carboxilaza

Enzimele implicate în transportul acetil-CoA din mitocondrie în citozol (biosinteza acizilor graşi): a) piruvat dehidrogenaza b) citratliaza c) enzima malica d) succinat dehidrogenaza e) fumaraza

Biosinteza malonil-CoA (sinteza acizilor graşi): a) este o reacţie de carboxilare a CH3-CO-SCoA b) ca coenzimă acetil-CoA carboxilaza utilizează vitamina B6 c) carboxilarea necesită ATP şi biotină d) în coenzimă vitamina H se fixează de gruparea NH2 a lizinei e) sinteza necesită 2 molecule de ATP

Sintaza acizilor graşi: a) este um complex enzimatic cu organizare funcţională b) catalizează reacţiile sintezei acizilor graşi, cu excepţia formării malonil-CoA c) conţine proteina purtătoare de acil (ACP) d) reprezintă um tetramer enzimatic e) conţine două grupări -OH la care se leagă intermediarii biosintezei

* Activatorul (1) şi inhibitorul (2) acetil-CoA carboxilazei (enzima reglatoare a sintezei acizilor graşi): a) ATP ADP b) AMP ATP c) malonat AMP d) acetoacetat citrat e) citrat palmitoil-CoA

*Pentru sinteza malonil-CoA se utilizează CO2 marcat cu C14. Malonil-CoA este utilizat în sinteza acidului palmitic. Care din atomii de C ai acidului palmitic vor fi marcaţi? a) toţi atomii impari b) numai carbonul carboxilic c) toţi atomii pari d) numai carbonul metilic terminal e) nici unul dintre atomii de carbon

*Care dintre atomii de carbon ai acidului palmitic ar fi C14, dacă pentru sinteza lui sa utilizat acetil-CoA marcat cu C14 la gruparea metil: a) numai carbonul carboxilic b) numai carbonul metilic terminal c) toti atomii de carbon impari d) toti atomii de carbon pari e) nici unul dintre atomii de carbon

Donator de echivalenţi reducători în sinteza acizilor graşi serveste NADPH generat în : a) ciclul acizilor tricarboxilici b) glicoliză c) reacţia catalizată de enzima malică

d) oxidarea acidului glucuronic e) calea pentozo-fosfat de oxidare a glucozei

Biosinteza propriu-zisă a acizilor graşi: a) începe cu legarea acetilului şi a malonilului la ACP b) ambii radicali se leagă la gruparea –SH a cisteinei c) în reacţiile de transfer al resturilor acetil şi malonil se utilizează ATP d) reacţiile sunt catalizate de aciltransacilaza şi maloniltransacilaza e) reacţiile sunt catalizate de acetil-CoA sintază

Reacţia de sinteză a beta-cetoacil-ACP (biosinteza propriu-zisă a acizilor graşi): a) este reacţia de condesare a acetilului cu malonilul b) este reacţia-cheie reglatoare a biosintezei acizilor graşi c) este însoţită de consumul unei molecule de CO2 d) este catalizată de enzima beta-cetoacil-ACP sintaza e) este catalizată de enzima tiolaza

Reacţia de reducere a beta-cetoacil-ACP (biosinteza propriu-zisă a acizilor graşi): a) ca donator de hidrogeni se utilizează NADPH b) beta-cetoacil-ACP este transformat în enoil-ACP c) beta-cetoacil-ACP este redus la beta-hidroxiacil-ACP d) beta-cetoacil-ACP este transformat în acil-ACP e) ca donator de hidrogeni se utilizează NADH

*Enzima (1) şi produsul reacţiei (2) de transformare a beta-hidroxiacil-ACP (biosinteza propriu-zisă a acizilor graşi): a) beta-hidroxiacil-ACP hidrataza butiril-ACP b) beta-hidroxiacil-ACP dehidrogenaza crotonil-ACP c) beta-hidroxiacil-ACP reductaza hidroxibutiril-ACP d) beta-hidroxiacil-ACP dehidrataza trans-enoil-ACP

e) beta-hidroxiacil-ACP dehidrataza cis-enoil-ACP

*Enzima (1) şi produşii transformării (2) enoil-ACP (biosinteza propriu-zisă a acizilor graşi): a) enoil-ACP hidrataza butiril-ACP + FAD b) enoil-ACP hidrolaza acetoacetil-ACP + FADH2 c) enoil-ACP reductaza hidroxibutiril-ACP +NADP+ d) enoil-ACP dehidrataza cetoacil-ACP + NADPH e) enoil-ACP reductaza acil-ACP + NADP+

Prima spiră de sinteză a acizilor graşi saturaţi cu număr par de atomi de carbon: a) foloseşte 2 molecule de malonil-ACP b) utilizează 2 molecule de NADPH c) finalizează cu formarea butiril-ACP d) finalizează cu formarea unui compus alcătuit din 5 atomi de carbon e) forţa motrice a procesului este eliminarea CO2

*Sinteza unei molecule de acid palmitic necesită: a) 8 acetil-CoA + 7ATP + malonil-CoA b) 7acetil-CoA + 7ATP + 7CO2 + 7H+ c) 8acetil-CoA + 7 NADPH + 7H+ + 7CO2 d) 8acetil-CoA + 14 NADPH + 7H+ e) acetil-ACP + 14 NADPH + 14H+ + 7malonil-ACP

Elongarea acizilor graşi (sinteza acizilor graşi cu catenă mai mare de C16): a) are loc prin scurtarea acizilor graşi de origine alimentară b) nu este posibilă în organismul uman c) are loc in reticulul endoplasmatic d) sursa unităţilor dicarbonice este malonil-CoA e) unităţile dicarbonice se ataşază la capatul carboxilic al acidului gras

Sinteza acizilor graşi monoenici: a) nu este posibilă în organismul uman b) are loc prin saturarea acizilor graşi polienici c) se realizează prin desaturarea acizilor graşi saturaţi d) reacţia este catalizată de reductază şi necesită NADH e) reacţia este catalizată de monooxigenaza microzomală şi necesită NADPH şi O2

Acizii graşi polienici: a) acidul linoleic şi linolenic se sintetizează în organismul uman prin desaturarea acidului oleic b) legăturile duble se întroduc între atomul C9 şi capătul metilic terminal c) acidul arahidonic se obţine prin desaturarea, elongarea şi desaturarea succesivă a acidului linoleic d) toţi acizii graşi polienici se sintetizează în organismul uman e) în cantităţi mari îi primim cu uleiurile vegetale

Biosinteza triacilglicerolilor: a) are loc exclusiv în ţesutul adipos b) se intensifică în inaniţie c) se amplifică în diabetul zaharat tipul I d) este activată de insulină e) depozitarea trigliceridelor în ţesutul adipos este nelimitată

Biosinteza triacilglicerolilor: a) se produce din glicerol şi acizi graşi liberi b) substraturile necesită să fie activate la glicerol-3- fosfat şi acil-CoA c) în sintă se utilizează acizii graşi liberi şi glicerol-3- fosfat d) constă în ataşarea concomitentă a resturilor acil la grupările –OH ale glicerolului e) acidul fosfatidic este intermediar în sinteza trigliceridelor

Glicerol-3-fosfatul se formează: a) prin fosforilarea glicerolului sub acţiunea enzimei glicerol fosforilaza b) prin fosforilarea glicerolului sub acţiunea enzimei glicerol kinaza c) prin reducerea dihidroxiaceton-fosfatului d) prin reducerea gliceraldehid-3-fosfatului e) în ţesutul adipos – se obţine exclusiv prin fosforilarea glicerolului

*În procesul de biosinteză a tracilglicerolilor acidul fosfatidic: a) se acilează sub acţiunea transacilazei şi se transformă în triglicerid b) se fosforilează sub acţiunea kinazei şi se transformă înlecitină c) [x] se hidrolizează sub acţiunea fosfatazei şi se transformă în diglicerid d) se esterifică sub acţiunea esterazei şi se transformă in diacilglicerol e) pierde acidul gras din poziţia II şi se transformă în lizolecitina

*Intermediarul comun in sinteza trigliceridelor şi a fosfatidelor: a) monoglicerid b) UDP-diglicerid c) acidul fosfatidic d) CDP-diglicerid e) acidul fosforic

Direcţionarea acidului fosfatidic spre sinteza trigliceridelor sau a fosfatidelor este determinată de: a) aportul alimentar de trigliceride şi fosfolipide b) prezenţa substanţelor lipotrope c) starea funcţională a ficatului d) prezenţa acidului fosforic e) prezenţa glicerolului

Substanţele lipotrope: a) glicerolul, acizii graşi saturaţi b) colina, metionina, inozitolul c) vitaminele B6, B12, acidul folic d) vitaminele liposolubile e) favorizează sinteza trigliceridelor în ţesutul adipos şi în ficat

Nucleotidele cu rol specific în sinteza lipidelor sunt: a) adenilice b) timidilice c) citidilice d) guanidilice e) uridilice

*Sursa de grupare metil pentru sinteza de novo a fosfatidilcolinei: a) serina b) cisteina c) S-adenozilmetionina d) S-adenozilhomocisteina e) tetrahidrofolatul

Sinteza fosfogliceridelor: a) se poate realiza de novo din acid fosfatidic şi serină b) se poate realiza din produse gata (calea de rezervă) c) ca activator al intermediarilor sintezei de novo serveşte ATP-ul d) ca activator al intermediarilor căii de rezervă serveşte GTP-ul e) ca activator al intermediarilor ambelor căi serveşte CTP-ul

Sinteza de novo a fosfogliceridelor: a) serina interacţionează cu acidul fosfatidic, formând fosfatidilserină b) iniţial serina se activează, formând CDP-serină c) ulterior CDP-serina interacţionează cu acidul fosfatidic, formând fosfatidilserină d) iniţial acidul fosfatidic se activează, formând CDPdiglicerid e) ulterior CDP-digliceridul interacţionează cu serina, formând fosfatidilserină

Sinteza fosfatidiletanolaminei din fosfatidilserină (sinteza de novo a fosfogliceridelor): a) fosfatidiletanolamina se obţine prin transmetilarea fosfatidilserinei b) fosfatidiletanolamina se obţine prin carboxilarea fosfatidilserinei c) fosfatidiletanolamina se obţine prin decarboxilarea fosfatidilserinei d) ca cofactor serveşte vitamina B6 e) ca cofactor serveşte biotina

Sinteza fosfatidilcolinei din fosfatidiletanolamină (sinteza de novo a fosfogliceridelor): a) fosfatidilcolina se obţine prin transmetilarea fosfatidiletanolaminei b) fosfatidilcolina se obţine prin carboxilarea fosfatidiletanolaminei c) fosfatidilcolina se obţine prin decarboxilarea fosfatidiletanolaminei d) ca cofactor serveşte vitamina B6 e) în reacţie participă S-adenozilmetionina

Sinteza fosfatidilcolinei din produse gata (calea de rezervă): a) colina interacţionează direct cu acidul fosfatidic, formând fosfatidilcolina b) iniţial colina se activează, formând CDP-colină c) ulterior CDP-colina interacţionează cu acidul fosfatidic, formând fosfatidilcolină d) ulterior CDP-colina interacţionează cu digliceridul, formând fosfatidilcolină e) ulterior CDP-colina interacţionează cu trigliceridul, formând fosfatidilcolină

Sinteza fosfatidiletanolaminei din produse gata (calea de rezervă): a) etanolamina interacţionează direct cu acidul fosfatidic, formând fosfatidiletanolamină b) iniţial etanolamina se activează, formând CDPetanolamină c) ulterior CDP-etanolamina interacţionează cu acidul fosfatidic, formând fosfatidiletanolamină d) ulterior CDP-etanolamina interacţionează cu trigliceridul, formând fosfatidiletanolamină e) ulterior CDP-etanolamina interacţionează cu digliceridul, formând fosfatidiletanolamină

Fosfatidilinozitolii: a) sunt precursorii vitaminelor liposolubile b) sunt precursori ai mesagerilor secunzi: inozitolfosfaţi şi diacilgliceroli c) sunt precursori ai mesagerilor secunzi: inozitolfosfaţi şi triacilgliceroli d) inozitolul este un compus azotat şi poate fi fosforilat e) inozitolul este un polialcool ciclic şi poate fi fosforilat

Precursorii sfingozinei sunt: a) fosforilcholina b) = asparagina c) serina d) stearoil-CoA e) palmitoil-CoA

Sfingozina: a) este componentă a triacilglicerolilor b) este componentă a fosfogliceridelor c) este componentă a glicolipidelor d) este componentă a sfingomielinelor

e) induce apoptoza

La sinteza sfingomielinei participa: a) ceramida b) enzima ceramidaza c) UTP-colina d) acidul fosfatidic e) CDP-cholina

La sinteza cerebrozidlor participă: a) acidul fosfatidic b) ceramida c) acizii sialici d) CDP-glucoza e) UDP-galactoza

Sulfatidele: a) se referă la sfingomieline b) se referă la gangliozide c) se referă la cerebrozide d) ca sursă de sulfat serveste PAPS (fosfoadenozilfosfosulfatul) e) ca sursă de sulfat serveşte sulfatul de kaliu

Catabolismul gangliozidelor: a) degradarea lor este catalizată de enzime lizosomale hidrolitice b) la hidroliza gangliozidelor se obţine acid fosfatidic c) la scindarea gangliozidelor participă fosfolipazele A2 şi C d) în urma scindării gangliozidelor se obţin acizi sialici e) scindarea lor are loc cu consum de energie

Afecţiunea TAY SACHS: a) este o glicogenoză b) este gangliozidoza GM2 c) este cauzată de deficienţa enzimei lizozomale hexozaminidaza d) are loc acumularea sfingomielinei în creier e) se acumulează glicogen în rinichi

Maladia NIEMANN-PICK: a) este cauzată de defectul genetic al enzimei sfingomielinaza b) este cauzată de defectul genetic al enzimei glicogen fosforilaza c) are loc acumulare de glicogen în ţesuturi d) se manifestă clinic prin retard mental; e) se manifestă prin hipoglicemie

În sinteza gangliozidelor participă: a) CDP-glucoza b) cerebrozida c) CMP-NANA d) CDP-glucoza e) acidul fosfatidic

Biosinteza colesterolului: a) are loc numai în ficat b) necesită NADPH c) substrat serveşte acetil-CoA d) substraturi servesc succinil-CoA şi glicina e) viteza sintezei nu depinde de aportul alimentar de colesterol

*Reacţia limitanta în sinteza colesterolului este: a) generarea acetoacetil-CoA b) formarea beta-hidroxi-beta-metilglutaril-CoA (HMGCoA) c) ciclizarea scualenului d) formarea 5-pirofosfomevalonatului e) sinteza acidului mevalonic din HMG-CoA

Reglarea biosintezei colesterolului: a) enzima reglatoare este beta-hidroxi-beta-metilglutarilCoA-sintaza b) enzima reglatoare este beta-hidroxi-beta-metilglutarilCoA-reductaza c) enzima reglatoare este activată de colesterol şi de acidul mevalonic d) insulina activează enzima reglatoare prin defosforilarea ei e) insulina activează enzima reglatoare prin fosforilarea ei

Metabolismul LDL (lipoproteine cu densitate joasă): a) LDL sunt translocate în celulă, unde interacţionează cu LDL-receptorii citozolici b) LDL interacţionează cu receptorii membranari c) complexul LDL-receptor este translocat în celule prin endocitoză d) colesterolul furnizat celulelor de LDL nu influenţează sinteza endogenă de colesterol e) deficitul ereditar de LDL-receptori cauzează hipercolesterolemia familială

Cauzele majorarii concentraţiei colesterolului în sânge: a) activitatea scăzută a lecitincolesterolacil transferazei b) hipo- sau a-beta-lipoproteinemia familială c) activitate înaltă a lipoproteinlipazei d) valori scăzute de HDL e) sinteza sprită a acizilor biliari

Ateroscleroza: a) este cauzată de creştera concentraţiei HDLcolesterolului b) are loc acumulare de colesterol în macrofage c) chilomicronii sunt lipoproteine proaterogene d) LDL sunt lipoproteine antiaterogene e) LDL oxidate favorizează ateroscleroza

Obezitatea: a) se caracterizează prin acumulare excesivă de fosfolipide în ţesutul adipos b) este cauzată de hiperinsulinism c) activitatea enzimei trigliceridlipaza este scăzută d) predispune la boli cardiovasculare, diabet zaharat tipul II e) este prezentă în hipertiroidie

Hiperlipidemia alcoolică: a) este cauzată de consumul excesiv de lipide b) are loc acumulare de NADH c) are loc activarea beta-oxidării acizilor graşi d) se amplifică biosinteza trigliceridelor în ficat e) este însoţită de amplificarea sintezei acizilor biliari

Mecanismele biochimice ale dislipidemiei diabetice: a) diminuarea activitatii lipoproteinlipazei b) activarea lecitincolesterolacil transferazei c) amplificarea sintezei VLDL d) creşterea concentraţiei HDL e) glicozilarea lipoproteinelor

Dupa o alimentaţie abundendă în glucide are loc: a) sinteza intensă de colesterol în ficat b) accelerarea sintezei de acizi graşi în ficat c) activarea lipolizei d) eliberarea acizilor graşi din fosfolipide e) intensificarea sintezei trigliceridelor şi VLDL în ficat

Degenerescenţa grasă a ficatului ("ficatul gras"): a) este rezultatul acumulării fosfolipidelor în hepatocite b) are loc acumulare de grăsimi neutre în ficat c) apare în surplusul de cholină in raţia alimentară d) este cauzată de insuficienţa metioninei, vitaminelor B12, B6 e) este cauzată de intensificarea sintezei apolipoproteinelor

În inaniţie are loc: a) accelerarea lipogenezei b) cetogeneză intensă c) amplificarea lipolizei în ţesutul adipos d) activarea biosintezei acizilor graşi e) accelerarea sintezei fosfolipidelor

Lipogeneza este stimulată de: a) concentratia înaltă de AMPc b) nivel crescut de catecolamine c) flux abundent de glucoza in ficat d) permeabilitate crescută a membranelor pentru glucoză e) concentraţia scăzută de insulină în sânge

*Precursorul eicosanoizilor: a) acidul arahic b) acidul arahidonic c) acidul linolenic d) acidul fosfatidic e) acidul behenic

Eicosanoizii: a) sunt substanţe cu acţiune autocrină şi paracrină b) sunt substante de natura proteica c) derivă de la acidul prostanoic - C20 d) sunt secretate de glandele endocrine e) sunt derivaţi ai steranulii

La eicosanoizi se referă: a) tromboxanii b) endotelinele c) endorfinele d) prostaciclinele e) leucotrienele

Biosinteza eicosanoizilor: a) acidul arahidonic este eliberat sub acţiunea fosfolipazei C din trigliceridele membranare b) acidul arahidonic este eliberat sub acţiunea fosfolipazei A2 din fosfolipidele membranare c) are loc numai în celulele sistemului nervos d) în diferite celule se sintetizează diferite tipuri de prostaglandine e) după sinteză prostaglandinele se depozitează în celule

Ciclooxigenaza: a) posedă activitate dioxigenazică şi peroxidazică b) are activitate hidrolazică c) participă la sinteza leucotrienelor d) participă la sinteza prostaciclinelor şi a tromboxanilor e) este o hemoproteină

Biosinteza eicosanoizilor: a) din endoperoxizii prostaglandinici se obţin leucotrienele b) sinteza prostaciclinelor predomină în endoteliul vascular, inimă c) aspirina activează cicloxigenaza d) aspirina diminuează sinteza prostaglandinelor e) profilul enzimatic al celulei determină tipul prostaglandinei sintetizate

*Lipoxigenaza: a) este prezentă în toate ţesuturile b) participă la scindarea trigliceridelor din ţesutul adipos c) [x] participă la sinteza leucotrienelor d) participă la sinteza prostaglandinelor clasice, prostaciclinelor şi a tromboxanilor e) este o hidrolază

Reglarea biosintezei eicosanoizilor: a) corticosteroizii activează sinteza prostaglandinelor b) corticosteroizii inhibă fosfolipaza A2, diminuând biosinteza prostaglandinelor c) aspirina activează sinteza leucotrienelor d) aspirina inhibă cicloxigenaza e) aspirina inhibă lipoxigenaza

Eicosanoizii (mecanismul de acţiune): a) acţionează extracelular b) modifică concentratia nucleotidelor ciclice c) moduleaza nivelul intracelular de Ca2+ d) modifică concentratia ionilor de Mg2+ e) influenţează transcrierea genelor şi sintezaproteinelor

Eicisanoizii (efectele biologice): a) leucotrienele sunt implicate în procesele inflamatoare şi alergice b) prostaciclinele reglează masa musculară c) agregarea plachetară depinde de echilibrul leucotriene/tromboxani d) tromboxanii sunt utilizaţi ca agenţi antiulcerogeni e) participă la reglarea funcţiei de reproducere

Anionul superoxid: a) se obţine prin reducerea incompletă a oxigenului b) reprezintă o specie reactivă a oxigenului c) protejază lipidele, proteinele, acizii nucleici de oxidare d) se transformă în H2O2 sub acţiunea superoxid dismutazei e) H2O2 se obţine numai sub acţiunea superoxid dismutazei din anionul superoxid

Glutation peroxidaza: a) participă la formarea H2O2 b) participă la scindarea H2O2 c) catalizează reacţia de sinteză a glutationului d) catalizeaza reactia H2O2 + 2G-SH → 2H2O + G-S S-G e) functionează în ansamblu cu glutation reductaza

Vitaminele liposolubile: a) includ acidul ascorbic, biotina, acidul folic, acidulpantotenic b) includ vitaminele A,E, K şi D c) nu se depozitează în organismul uman d) se acumulează în ţesutul muscular e) sunt derivaţi izoprenici

Vitamina A: a) include α-, β-, γ- şi δ-tocoferolii b) include retinolul, retinalul şi acidul retinoic c) retinolul întră în componenţa rodopsinei d) are acţiune antioxidantă e) se depozitează în ţesutul muscular

Vitamina E: a) include α-, β-, γ- şi δ-tocoferolii b) include retinolul, retinalul şi acidul retinoic c) favorizează fertilitatea d) este cel mai potent antioxidant neenzimatic natural e) se depozitează în cantităţi mari în ţesutul osos

Vitamina K: a) vicasolul este forma vegetală a vitaminei K b) tratamentul cu antibiotice provoacă hipovitaminoza K c) posedă acţiune antihemoragică d) posedă acţiune anticoagulantă e) este coenzimă a carboxilazei acidului glutamic din componenţa factorilor coagulării II, VII, IX şi X

Vitamina D: a) nu se sintetizează în organismul uman b) poate fi atât de origine animală, cât şi de origine vegetală c) este derivat al glicerolului d) se poate depozita în organismul omului (ficat) e) colecalciferolul este de origine vegetală

Metabolismul vitaminei D: a) se sintetizează în piele sub acţiunea razelor ultraviolete b) forma activă a vitaminei D este colecalciferolul c) forma activă este calcitriolul d) calcitriolul se sintetizează în piele prin hidroxilarea colesterolului e) formarea calcitriolului este inhibată de hormonii tiroidieni

Calcitriolul: a) este vitamina D de origine vegetală b) se sintetizează prin două hidroxilări consecutive în ficat şi în rinichi din colecalciferol c) contribuie la reglarea calcemiei şi a fosfatemiei d) inhibă biosinteza proteinei ce asigură absorbţia Ca2+ din intestin e) acţionează prin AMPc

Funcţiile biologice ale proteinelor: a) coenzimatică b) catalitică c) plastică d) de transport e) imunologică

Funcţiile biologice ale proteinelor: a) antigenică b) genetică c) contractilă d) energetică e) reglatoare

Valoarea biologică a proteinelor este determinată de aminoacizii esenţiali: a) alanină b) triptofan c) acid glutamic d) fenilalanină e) serină

Valoarea biologică a proteinelor este determinată de aminoacizii esenţiali: a) asparagină b) cisteină c) metionină d) treonină e) prolină

Selectaţi aminoacizii semidispensabili: a) asparagina b) histidina c) glicina d) arginina e) fenilalanina

Rolul HCl în digestia proteinelor: a) activează tripsinogenul b) activează chimotripsinogenul c) сreează рН optimal pentru acţiunea pepsinei d) creează рН optimal pentru acţiunea carboxipeptidazelor e) denaturează parţial proteinele alimentare

Rolul HCl în digestia proteinelor: a) posedă acţiune antimicrobiană b) este emulgator puternic c) accelerează absorbţia fierului d) inhibă secreţia secretinei e) stimulează formarea lactatului în stomac

Reglarea secreţiei sucului pancreatic şi intestinal: a) secretina stimulează secreţia sucului pancreatic sărac în bicarbonaţi b) secretina stimulează secreţia sucului pancreatic sărac în enzime c) pancreozimina este sintetizată în celulele stomacului d) pancreozimina reglează secreţia sucului gastric e) pancreozimina stimulează secreţia sucului pancreatic bogat în enzime

Proprietăţile pepsinei: a) pepsina este secretată sub formă de pepsinogen de celulele principale ale mucoasei stomacale b) pepsina este secretată de celulele parietale ale mucoasei stomacului c) activarea pepsinei are loc prin fosforilare d) activarea pepsinogenului constă în scindarea de la capătul Nterminal a unei peptide (41 de aminoacizi) e) activarea pepsinei are loc în celulele mucoasei stomacale

Proprietăţile pepsinei: a) activarea pepsinogenului are loc sub acţiunea bicarbonaţilor b) activarea pepsinogenului constă în proteoliza limitată c) pH-ul optimal de acţiune a pepsinei este 3,0-4,0 d) pH-ul optimal de acţiune a pepsinei este 1,5-2,5 e) este o enzimă lipolitică

Pepsina: a) scindează legăturile peptidice la formarea cărora participă grupările -NH2 ale Phe, Tyr, Trp b) acţionează asupra tuturor legăturilor peptidice c) scindează legăturile peptidice din keratine, histone, protamine şi mucopolizaharide d) scindează proteinele până la aminoacizi liberi e) este o endopeptidază

Tripsina: a) este secretată sub formă de tripsinogen inactiv b) este o aminopeptidază c) este o carboxipeptidază d) activarea tripsinogenului are loc sub acţiunea enterokinazei şi a tripsinei e) activarea tripsinogenului are loc sub acţiunea HCl

Tripsina: a) Ca++ exercită efect activator asupra tripsinei b) este secretată de celulele principale ale mucoasei stomacale c) este secretată de celulele mucoasei intestinale d) transformarea tripsinogenului în tripsină constă în proteoliza limitată e) activarea tripsinei are loc în pancreas

Tripsina: a) scindează legăturile peptidice la formarea cărora participă Lys şi Arg prin gruparea -NH2 b) scindează legăturile peptidice la formarea cărora participă Lys si Arg prin gruparea -COOH c) pH-ul optimal de acţiune a tripsinei este 7,2-7,8 d) pH-ul optimal de acţiune a tripsinei este 1,5-2,5 e) scindează proteinele până la aminoacizi liberi

Enterokinaza a) are loc in stomac si în intestinul gros b) are loc in intestinul subţire c) este dependentă de concentraţia Na+ d) este dependentă de concentraţia Ca+ + e) exista sisteme specifice de transport pentru AA înrudiţi structural

Ciclul gama-glutamilic: a) este un mecanism de transport al glucozei prin membranele celulare b) decurge fără utilizare de energie c) enzima-cheie a ciclului este gama-glutamiltransferaza d) cofactorul enzimei este acidul glutamic e) cofactorul enzimei este tripeptida glutation (GSH)

Ciclul gama-glutamilic: a) reprezintă un mecanism de transport al aminoacizilor prin membranele celulare b) ATP-ul este utilizat direct la transportul aminoacizilor c) nemijlocit la transportul aminoacizilor e utilizată energia de hidroliză a legăturilor –CO–NH– din glutation d) funcţionarea ciclului necesită resinteza glutationului e) constă din 6 reacţii în care se utilizează 6 molecule de ATP

Putrefacţia aminoacizilor în intestin: a) este scindarea aminoacizilor sub acţiunea enzimelor microflorei intestinale b) are loc sub acţiunea enzimelor proteolitice gastrice şi pancreatice c) conduce la formarea atât a substanţelor toxice, cât şi a celor netoxice d) alcoolii, aminele, acizi graşi si cetoacizii sunt produse toxice e) crezolul, fenolul, scatolul, indolul sunt produse netoxice

*Produsele putrefacţiei aminoacizilor în intestin: a) scatolul şi indolul se formează din histidină b) putrescina este produsul de decarboxilare a ornitinei c) cadaverina este produsul de decarboxilare a ornitinei d) crezolul şi fenolul se formează din triptofan e) metilmercaptanul şi acidul sulfhidric se obţin din serină

Neutralizarea produselor de putrefacţie a aminoacizilor: a) are loc în intestinul gros prin conjugarea cu acidul sulfuric şi acidul glucuronic b) forma activă a acidului sulfuric este fosfoadenozinfosfosulfatul (PAPS) c) forma activă a acidului glucuronic este CDP-glucuronatul d) la conjugare participă enzimele hepatice UDPglucuroniltransferaza şi arilsulfotransferaza e) conjugarea este precedată de oxidarea substanţelor toxice

Produsele de putrefacţie a aminoacizilor: a) scatolul si indolul sunt produse de putrefacţie a tirozinei b) indicanul este produsul de putrefacţie a triptofanului c) indicanul este indoxilsulfatul de potasiu d) cantitatea de indican in urină indică starea funcţională a ficatului e) cantitatea de indican in urină indică gradul de putrefacţie in intestin

Reglarea digestiei proteinelor în stomac: a) histamina stimulează secreţia de HCl şi mai puţin secreţia de pepsinogen b) histamina stimulează secreţia de pepsinogen şi mai puţin secreţia de HCl c) gastrina stimulează numai secreţia de HCl d) gastrina stimulează secreţia de HCl şi de pepsinogen e) gastrina acţionează prin AMP ciclic

Utilizarea aminoacizilor (AA) în ţesuturi: a) sinteza proteinelor, inclusiv şi a enzimelor b) toţi AA pot fi utilizaţi în gluconeogeneză c) surplusul de AA nu poate fi transformat în lipide d) toţi AA pot fi oxidaţi până la CO2 şi H2 O e) scindarea AA nu generează energie

Căile generale de degradare a aminoacizilor: a) dezaminarea b) transsulfurarea c) transaminarea d) decarboxilarea e) transamidinarea

Tipurile de dezaminare a aminoacizilor: a) reductivă b) intramoleculară c) hidrolitică d) oxidativă e) omega-dezaminare

*Dezaminarea (DA) aminoacizilor: a) DA intramoleculară este caracteristică pentru toţi aminoacizii b) DA oxidativă conduce la formarea alfa-cetoacizilor şi a amoniacului c) toţi aminoacizii se supun DA oxidative directe d) în rezultatul DA intramoleculare se obţin alfa-cetoacizi şi amoniac e) DA reprezintă calea principală de sinteză a aminoacizilor dispensabili

*Dezaminarea oxidativă a aminoacizilor (AA): a) are loc sub acţiunea oxidazelor L- şi D aminoacizilor b) coenzima oxidazelor L-AA este FAD c) coenzima oxidazelor L-AA este NAD+ d) oxidazele L-AA posedă o activitate înaltă la pH-ul fiziologic e) dezaminarea oxidativă directă este principala cale de dezaminare a tuturor L-AA

Dezaminarea directa a aminoacizilor: a) este o cale minoră, caracteristică anumitor aminoacizi b) Ser + H2O → piruvat + NH3 + H2O (enzima – serindehidrataza) c) Thr + H2O → piruvat + NH3 + H2O (enzima – treonindehidrataza) d) His → acid urocanic + NH3 (enzima – histidin amonioliaza) e) histidaza este o enzimă cardiospecifică

Dezaminarea oxidativa directa a acidului glutamic: a) are loc sub acţiunea enzimei glutamat oxidaza b) are loc sub acţiunea enzimei glutamat dehidrogenaza c) este un proces ireversibil d) coenzimele sunt NAD+ şi NADP+ e) coenzimele sunt FAD şi FMN

Dezaminarea oxidativa directa a acidului glutamic: a) este un proces reversibil b) în dezaminare se utilizează NAD+, iar în reaminare – NADPH c) în dezaminare se utilizează NADP+, iar în reaminare – NADH d) reaminarea este o etapă a catabolismului aminoacizilor e) dezaminarea glutamatului este o etapă în sinteza aminoacizilor dispensabili

Glutamat dehidrogenaza: a) este o enzimă din clasa hidrolazelor b) este enzimă alosterică c) în calitate de coenzime utilizează FAD şi FMN d) ATP şi GTP sunt inhibitori alosterici ai enzimei e) activitatea glutamat dehidrogenazei nu se reglează

Transaminarea aminoacizilor (TA): a) reprezintă transferul grupării -NH2 de la un alfa-aminoacid la un alfa-cetoacid b) este o etapă a dezaminării indirecte a aminoacizilor c) este un proces ireversibil d) Glu, Asp şi Ala nu se supun TA e) numai Glu, Asp şi Ala se supun TA

Transaminazele aminoacizilor: a) sunt enzime din clasa izomerazelor b) reacţiile catalizate de transaminaze sunt reversibile c) toate transaminazele posedă specificitate absolută pentru substrat d) specificitatea transaminazelor este determinată de coenzimă e) partea prostetică a transaminazelor este piridoxalfosfatul

Mecanismul reacţiei de transaminare (TA) a aminoacizilor: a) TA are loc prin formarea unor compuşi intermediari (baze Schiff) b) în procesul de TA are loc transformarea ireversibilă a piridoxalfosfatului (PALP) în piridoxaminfosfat (PAMP) c) în procesul de TA are loc transformarea ireversibilă a piridoxaminfosfatului în piridoxalfosfat d) alfa-aminoacid + PALP ↔ alfa-cetoacid + PAMP e) alfa-aminoacid + PAMP ↔ alfa-cetoacid + PALP

Transaminazele aminoacizilor: a) sunt enzime excretorii hepatice b) în condiţii normale posedă activitate înaltă în sânge c) în hepatite creşte preponderent activitatea serică a alaninaminotransferazei (ALT) d) în infarctul miocardic creşte considerabil activitatea serică a aspartataminotransferazei (AST) e) ALT şi AST nu sunt enzime organospecifice

Dezaminarea indirectă a aminoacizilor (transdezaminarea): a) este un proces ireversibil b) este principala cale de sinteză a aminoacizilor dispensabili c) în prima etapă are loc transaminarea aminoacidului cu alfacetoglutaratul d) în etapa a doua are loc dezaminarea oxidativă a acidului glutamic e) la dezaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NADPH+H+

Transreaminarea aminoacizilor: a) este un proces ireversibil b) este o cale de sinteză a tuturor aminoacizilor c) în prima etapă are loc aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului d) în etapa a doua are loc transaminarea glutamatului cu un alfacetoacid e) la reaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NAD+

Transdezaminarea alaninei: a) este dezaminarea directă a alaninei b) este procesul de biosinteză a alaninei din piruvat şi NH3 c) include dezaminarea acidului glutamic d) participă enzimele alaninaminotransferaza (ALT) şi glutamatdehidrogenaza e) în procesul de transdezaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NADPH+H+

Biosinteza alaninei (transreaminarea): a) este aminarea directă a piruvatului b) include aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului cu formarea glutamatului c) include dezaminarea acidului glutamic d) participă enzimele alaninaminotransferaza (ALT) şi glutamatdehidrogenaza e) în procesul de transreaminare glutamatdehidrogenaza utilizează NAD

Transdezaminarea aspartatului: a) este dezaminarea directă a aspartatului b) este procesul de biosinteză a aspartatului din oxaloacetat şi NH3 c) include dezaminarea asparaginei d) participă enzimele aspartataminotransferaza (AST) şi glutamatdehidrogenaza e) participă coenzimele piridoxalfosfat şi NAD+

Biosinteza aspartatului (transreaminarea): a) este aminarea directă a oxaloacetatului b) include aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului cu formarea glutamatului c) include dezaminarea acidului glutamic d) participă enzimele aspartataminotransferaza (AST) şi glutamatdehidrogenaza e) participă coenzimele tiaminpirofosfat şi NAD+

Alaninaminotransferaza (ALT): a) catalizează reacţia de transaminare dintre glutamină şi piruvat b) catalizează reacţia de transaminare dintre alanină şi alfacetoglutarat c) activitatea serică a ALT creşte în hepatitele acute şi cronice, hepatopatiile toxice d) are valoare diagnostică înaltă în infarctul miocardic e) în afecţiunile hepatice activitatea serică a ALT scade

Aspartataminotransferaza (AST): a) catalizează reacţia de transaminare dintre glutamină şi oxaloacetat b) catalizează reacţia de transaminare dintre aspartat şi alfacetoglutarat c) activitatea serică a AST creşte semnificativ în formele grave ale afecţiunilor hepatice d) în infarctul miocardic activitatea serică a AST atinge valorimaximale în 24-48 ore e) în infarctul miocardic şi afecţiunile hepatice activitatea serică aAST scade

Decarboxilarea aminoacizilor: a) este reacţia de înlăturare a grupării –COOH din aminoacizi în formă de CO2 b) este un proces reversibil c) in organismele vii au fost descoperite 4 tipuri de decarboxilare d) toţi aminoacizii se supun tuturor tipurilor de decarboxilare e) în rezultatul alfa-decarboxilării se obţin aminele biogene

Decarboxilazele aminoacizilor (AA): a) toate decarboxilazele AA poseda specificitate absolută de substrat b) specificitatea decarboxilazelor AA depinde de coenzimă c) coenzima decarboxilazelor AA este piridoxalfosfatul (derivatul vitaminei B6) d) coenzima decarboxilazelor AA este tiaminpirofosfatul (derivatul vitaminei B1) e) se disting de decarboxilazele cetoacizilor doar prin natura coenzimei

Vitaminele necesare pentru activitatea mono- şi diaminoxidazelor: a) tiamina b) niacina c) riboflavina d) acidul ascorbic e) vitamina B6

*Precursorul catecolaminelor: a) glutamatul b) tirozina c) triptofanul d) histidina e) glutamina

*Precursorul histaminei: a) triptofanul b) histidina c) tirozina d) fenilalanina e) aspartatul

*Serotonina se sintetizează din: a) histidină b) glutamat c) tirozină d) fenilalanină e) triptofan

Produsele finale ale scindării proteinelor simple a) CO2 b) NH3 c) CO d) H2O e) acidul uric

Amoniacul se obţine în următoarele procese: a) ciclul Krebs b) beta-oxidarea acizilor graşi c) dezaminarea aminoacizilor d) glicoliză e) degradarea nucleotidelor purinice şi pirimidinice

Amoniacul se obţine în următoarele procese: a) transaminarea aminoacizilor b) neutralizarea aminelor biogene c) putrefacţia aminoacizilor în intestin d) gluconeogeneză e) oxidarea corpilor cetonici

Enzimele şi coenzimele ciclului glucoză-alanină: a) alaninaminotransferaza (ALAT) b) glutamatdehidrogenaza c) aspartataminotransferaza (ASAT) d) tiaminpirofosfat e) FAD

Ureogeneza: a) are loc exclusiv în ficat b) are loc în rinichi c) este sinteza acidului uric d) decurge parţial în citoplasmă, iar parţial în mitocondrii e) este mecanismul de dezintoxicare finală a NH3

Ureogeneza: a) este mecanismul de neutralizare temporară a NH3 b) necesită consum de energie c) are loc în toate ţesuturile d) ureea este compus toxic e) ureea este sintetizată în ficat şi eliminată cu urina

Enzimele ciclului ureogenetic: a) glutaminaza b) carbamoilfosfatsintetaza I c) ornitincarbamoiltransferaza d) glutaminsintetaza e) glutamatdehidrogenaza

Enzimele ciclului ureogenetic: a) asparaginaza b) asparaginsintetaza c) argininosuccinatsintetaza d) argininosuccinatliaza e) arginaza

Aminoacizii-intermediari ai ciclului ureogenetic: a) arginina b) alanina c) ornitina d) citrulina e) lizina

*Câte molecule de ATP sunt necesare pentru sinteza unei molecule de uree? a) 1 b) 2 c) 3 d) 4 e) 5

Câte legături macroergice sunt utilizate la sinteza a 200 molecule de uree? a) 200 b) 400 c) 600 d) 800 e) 1000

*Câte molecule de CO2 sunt necesare pentru sinteza a 100 molecule de uree? a) 100 b) 200 c) 300 d) 400 e) 500

Ciclul ureogenetic (prima reacţie): a) debutează cu formarea carbamoilfosfatului b) sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este glutamatul c) sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este glutamina d) pentru sinteza carbamoilfosfatului se utilizează o legătură macroergică e) carbamoilfosfatul este un compus macroergic

Eliminarea renală a amoniacului: a) este cuplată cu menţinerea echilibrului acido-bazic b) este cuplată cu menţinerea echilibrului fluido-coagulant c) în rinichi glutaminaza catalizează reacţia: Gln + H2O →Glu +mNH3 d) glutaminaza nu este prezentă în rinichi e) NH3 + H+ + Cl- → NH4Cl este reacţia de formare a sărurilor de amoniu în rinichi

Care aminoacizi dispensabili se pot sintetiza din intermediarii ciclului Krebs cu participarea transaminazelor? a) serina b) acidul aspartic c) tirozina d) acidul glutamic e) glicina

Selectaţi compuşii care prin dezaminare pot genera amoniac: a) alfa-cetoglutaratul b) guanina, adenina c) glutamina d) piruvatul e) oxaloacetatul

NH3 este utilizat: a) la sinteza aminoacizilor esenţiali b) la sinteza corpilor cetonici c) în aminarea reductivă a alfa-cetoglutaratului d) la sinteza glutaminei şi a asparaginei e) la formarea sărurilor de amoniu

*NH3 este utilizat la sinteza: a) ureei b) acidului uric c) acetonei d) beta-hidroxibutiratului e) acetoacetatului

Selectaţi aminoacizii care transportă NH3 de la ţesuturi spre ficat şi rinichi: a) glutamina b) glicina c) alanina d) arginina e) asparagina

Sursele nemijlocite de azot pentru sinteza ureei sunt: a) glutamatul b) aspartatul c) glutamina d) alanina e) NH4+

*Glutamatdehidrogenaza face parte din: a) hidrolaze b) ligaze c) oxidoreductaze d) liaze e) izomeraze

Produsele finale de dezintoxicare a NH3: a) glutamina b) asparagina c) ureea d) sărurile de amoniu e) acidul uric

Conexiunea dintre ciclul ureogenetic şi ciclul Krebs: a) ciclul Krebs furnizează NADH şi FADH2 necesar pentru sinteza ureei b) ciclul Krebs asigură sinteza ureei cu ATP c) intermediarul comun al ciclurilor este fumaratul d) fumaratul din ciclul Krebs este utilizat pentru sinteza ureei e)intermediarul comun al ciclurilor este aspartatul

Azotul neproteic sangvin include: a) proteidele b) ureea c) hemoglobina d) aminoacizii e) peptidele

Azotul neproteic sangvin include: a) glucoza b) creatina, creatinina c) acidul uric d) indicanul e) corpii cetonici

*Câte molecule de ATP se generează la oxidarea aerobă a unei molecule de alanină până la CO2, H2O şi NH3? a) 6 b) 15 c) 18 d) 38 e) 36

Glicina: a) este aminoacid esenţial b) se transformă în serină c) este un aminoacid cetogen d) transformarea glicinei în serină este o reacţie ireversibilă e) la transformarea glicinei în serină participă N5,N10-СН2-THF(tetrahidrofolat)

Glicina participă la sinteza: a) nucleotidelor purinice b) glutaminei c) creatinei d) hemului e) nucleotidelor pirimidinice

Glicina participă la: a) sinteza serinei b) sinteza indicanului c) sinteza metioninei d) conjugarea acizilor biliari e) serveşte ca sursă de grupări cu un atom de carbon pentru tetrahidrofolat (THF)

Glutationul: a) este o tripeptidă b) este o enzimă conjugată c) participă la transportul aminoacizilor prin membrane d) participă la transportul glucozei prin membrane e) este alcătuit din glutamat, cisteină şi glicină

Glutationul: a) e coenzima glutamatdehidrogenazei b) e coenzima gama-glutamiltransferazei c) e coenzima catalazei d) e coenzima glutationperoxidazei e) [x] glutationul inactivează unele proteine (insulina)

Serina (Ser): a) este aminoacid indispensabil b) este aminoacid cetoformator c) se sintetizează din 3-fosfoglicerat d) se poate forma din glicină e) participă la sinteza metioninei

Serina (Ser): a) participă la sinteza glicerofosfolipidelor b) serveşte ca sursă de fragmente cu un atom de carbon pentru tetrahidrofolat (THF) c) participă la sinteza hemului d) participă la sinteza nucleotidelor purinice şi pirimidinice e) întră în componenţa centrelor active ale serinproteinazelor

Cisteina (Cys): a) e un aminoacid esenţial b) două molecule de Cys legate prin legătura disulfidică formează cistina c) [ ] Cys este sursă de sulf pentru sinteza metioninei d) Cys participă la sinteza serinei e) Cys se sintetizează din metionină şi serină

Cisteina (Cys): a) gruparea –SH a Cys se conţine în centrele active ale unor enzime b) este un aminoacid cetoformator c) din Cys se sintetizează taurina, utilizată pentru conjugarea acizilor biliari d) Cys degradează până la oxaloacetat şi NH3 e) Cys se scindează până la H2S, SO32-, SCN-, NH3, piruvat

Metionina: a) este aminoacid dispensabil b) se sintetizează din cisteină şi treonină c) este aminoacid indispensabil d) este donator de sulf pentru sinteza cisteinei e) este aminoacid cetoformator

Metionina (Met): a) metionina liberă este donator de grupări -CH3 în reacţii de transmetilare b) din Met se sintetizează S-adenozilmetionină (SAM) c) sinteza SAM nu necesită energie d) SAM este donator de grupări -CH3 în reacţii de transmetilare e) în rezultatul transmetilării SAM se transformă în Sadenozilhomocisteină (SAHC)

S-adenozilmetionina (SAM): a) este produsul de catabolism al metioninei b) este forma activă a metioninei c) serveşte ca donator de grupări -CH3 d) serveşte ca donator de adenozil e) serveşte ca donator de metionină

S-adenozilmetionina (SAM) serveşte ca donator de grupare metil la sinteza: a) noradrenalinei b) adrenalinei c) creatinei d) fosfatidiletanolaminei din fosfatidilserină e) fosfatidilcolinei din fosfatidiletanolamină

Homocisteina: a) se obţine prin demetilarea metioninei b) se obţine la hidroliza S-adenozilhomocisteinei (SAHC) c) este utilizată pentru resinteza metioninei d) este utilizată pentru sinteza cisteinei e) este aminoacid proteinogen

Fenilalanina (Phe) şi tirozina (Tyr): a) ambii aminoacizi sunt dispensabili b) ambii aminoacizi sunt indispensabili c) Tyr se sintetizează din Phe prin hidroxilare d) sunt aminoacizi micşti – gluco- şi cetoformatori e) Phe este aminoacid glucoformator, iar Tyr – cetoformator

Fenilalanina (Phe) şi tirozina (Tyr) sunt precursorii: a) catecolaminelor b) serotoninei c) histaminei d) triiodtironinei (T3) şi tiroxinei (T4) e) melaninei

Sinteza tirozinei (Tyr) din fenilalanină (Phe): a) este catalizată de enzima fenilalaninhidroxilaza b) fenilalaninhidroxilaza este hidrolază c) fenilalaninhidroxilaza este oxidoreductază d) în calitate de cofactor enzima utilizează tetrahidrobiopterina e) deficienţa ereditară a fenilalaninhidroxilazei cauzează alcaptonuria

Bolile ereditare cauzate de defectele enzimelor implicate în metabolismul fenilalaninei şi al tirozinei: a) alcaptonuria b) boala Hartnup c) boala urinei cu miros de arţar d) albinismul e) fenilcetonuria

Fenilcetonuria: a) este cauzată de deficienţa ereditară a fenilalaninhidroxilazei b) manifestările clinice sunt determinate de mărirea concentraţiei de tirozină c) manifestările clinice sunt determinate de micşorarea concentraţiei de fenilalanină d) manifestările clinice sunt determinate de mărirea concentraţiei fenilpiruvatului, fenillactatului, fenilacetatului e) se manifestă clinic prin retard mental

Alcaptonuria: a) este cauzată de deficienţa ereditară a fenilalaninhidroxilazei b) se acumulează fenilpiruvat, fenillactat, fenilacetat c) este cauzată de deficienţa ereditară a homogentizatdioxigenazei d) urina se înnegreşte în contact cu aerul datorită prezenţei acidului homogentizinic e) conduce la artroze

Albinismul: a) este cauzat de deficienţa ereditară a fenilalaninhidroxilazei b) este cauzat de deficienţa ereditară a tirozinazei c) persoanele cu albinism prezintă în risc crescut pentru cancerul de piele d) persoanele cu albinism sunt protejate de razele ultraviolete e) este însoţit de retard mental

Triptofanul(Trp): a) este aminoacid dispensabil b) este precursorul serotoninei c) este precursorul dopaminei d) din Trp se sintetizează nicotinamida e) este aminoacid strict glucoformator

Histidina (His): a) pentru om este aminoacid semidispensabil b) este aminoacid cetoformator c) se supune dezaminării oxidative d) se supune dezaminării intramoleculare e) prin decarboxilarea His se obţine serotonină

Acidul glutamic (Glu): a) este aminoacid indispensabil b) prin alfa-decarboxilare din Glu se obţine acidul gamaaminobutiric (GABA) c) prin carboxilare din Glu se obţine acidul gama-carboxiglutamic d) carboxilaza Glu utilizează ca coenzimă biotina e) carboxilaza Glu utilizează ca coenzimă vitamina K

Acidul glutamic (Glu): a) este aminoacid cetoformator b) se supune dezaminării oxidative directe c) din Glu se sintetizează glutamina d) se supune dezaminării intramoleculare e) se obţine din prolină, arginină, histidină

Acidul glutamic: a) este parte componentă a glutationului b) este parte componentă a acidului pantotenic c) este parte componentă a acidului folic d) la dezaminare se transformă în oxaloacetat e) la dezaminare se transformă în piruvat

Biosinteza glutaminei (Gln): a) Gln se sintetizează din asparagină b) Gln se sintetizează din acid glutamic c) este catalizată de glutaminaza d) este catalizată de glutaminsintetaza e) reacţia nu necesită energie

*Acidul aspartic (Asp): a) este aminoacid indispensabil b) este aminoacid cetoformator c) se supune dezaminării oxidative directe d) se supune transdezaminării e) la dezaminare se transformă în alfa-cetoglutarat

Biosinteza asparaginei (Asn): a) Asn se sintetizează din acid aspartic b) este catalizată de aspartataminotransferaza (AST) c) este catalizată de asparaginsintetaza d) reacţia nu necesită energie e) Asn se sintetizează din glutamină

Acidul aspartic (Asp) participă la sinteza: a) carbamoilfosfatului b) nucleotidelor pirimidinice c) glutationului d) ureei e) corpilor cetonici

Acidul aspartic (Asp) participă la: a) sistema-navetă malat-aspartat b) ciclul glucoză-alanină c) sinteza nucleotidelor purinice d) sinteza hemului e) sinteza glucozei

Catabolismul aminoacizilor: a) Arg, His, Pro se includ în ciclul Krebs prin alfa-cetoglutarat b) Tyr şi Phe intră în ciclul Krebs prin alfa-cetoglutarat c) Thr, Ile, Met şi Val se includ în ciclul Krebs prin succinil-CoA d) Glu şi Gln intră în ciclul Krebs prin oxalilacetat e) Asp şi Asn intră în ciclul Krebs prin fumarat

La catabolismul aminoacizilor participă enzimele: a) topoizomerazele b) acil-CoA-sintetaza c) transaminazele d) glutamatdehidrogenaza e) acil-CoA-dehidrogenaza

La catabolismul aminoacizilor participă enzimele: a) mutazele, carboxilazele b) hexokinazele c) metiltransferazele d) decarboxilazele e) helicazele

La catabolismul aminoacizilor participă vitaminele: a) B1, B2, B6 b) acidul nicotinic c) H d) A, E e) D

Vitamina (1), cofactorul (2) şi reacţia chimică (3) catalizată de acest cofactor: a) vitamina B1 tiaminpirofosfat alfa-decarboxilarea aminoacizilor b) vitamina B6 piridoxalfosfat alfa-decarboxilarea aminoacizilor c) vitamina B6 piridoxalfosfat carboxilarea aminoacizilor d) acid folic tetrahidrofolat sinteza glicinei din serină e) [acid folic tetrahidrobiopterină sinteza glicinei din serină

Acidul folic: a) este aminoacid b) este vitamină c) este coenzimă d) constă din pteridină, acid para-aminobenzoic şi acid glutamic e) constă din pteridină, acid para-aminobenzoic şi glicină

Acidul tetrahidrofolic (THF): a) este vitamină b) este cofactor c) participă la carboxilarea aminoacizilor d) participă la decarboxilarea aminoacizilor e) participă la transferul grupărilor cu un atom de carbon

Acidul tetrahidrofolic (THF) este donator şi acceptor de grupări: a) acil b) metil c) amino d) metilen e) carboxil

*Biotina participă la: a) carboxilarea glutamatului b) carboxilarea piruvatului, acetil-CoA, propionil-CoA c) alfa-decarboxilarea aminoacizilor d) decarboxilarea oxidativă a alfa-cetoacizilor e) decarboxilarea glutamatului

Conexiunea metabolismului proteic şi glucidic: a) majoritatea aminoacizilor sunt glucoformatori b) aminoacizii care se transformă în intermediari ai cuclului Krebs nu pot fi transformaţi în glucoză c) aminoacizii care se transformă în piruvat pot genera glucoză d) glucoza nu poate fi utilizată pentru sinteza aminoacizilor e) aminoacizii dispensabili pot fi sintetizaţi din glucoză

Conexiunea metabolismului glucidic şi lipidic: a) acizii graşi pot fi utilizaţi în gluconeogeneză b) glicerolul se transformă în glucoză c) surplusul de glucoză nu poate fi convertit în acizi graşi d) glicerolul-3-fosfatul se obţine din intermediarul glicolizei – dihidroxiaceton-fosfat e) calea pentozo-fosfat de oxidare a glucozei furnizează NADPH pentru sinteza acizilor graşi

Conexiunea metabolismului proteic şi lipidic: a) aminoacizii dispensabili pot fi sintetizaţi din acizi graşi b) surplusul de proteine poate fi convertit în acizi graşi c) aminoacizii glucoformatori pot fi utilizaţi pentru sinteza glicerol3-fosfatului d) aminoacizii cetoformatori pot fi utilizaţi pentru sinteza glicerol-3- fosfatului e) aminoacizii ce se transformă în intermediari ai ciclului Krebs nu pot fi utilizaţi pentru sinteza lipidelor

Carenţa proteică: a) este rezultatul inaniţiei totale sau parţiale b) este rezultatul alimentaţiei proteice unilaterale (proteine de origine vegetală) c) este însoţită de bilanţ azotat pozitiv d) este însoţită de bilanţ azotat negativ e) bilanţul azotat nu este dereglat

Carenţa proteică se caracterizează prin: a) hipoproteinemie b) mărirea presiunii osmotice c) edeme d) atrofie musculară e) bilanţ azotat pozitiv

Digestia nucleoproteinelor: a) componenta proteică se scindează exclusiv în stomac b) acizii nucleici se scindează în stomac c) acizii nucleici se scindează în intestinul subţire d) scindarea acizilor nucleici are loc preponderent hidrolitic sub acţiunea DNA-zelor şi RNA-zelor pancreatice e) scindarea acizilor nucleici are loc preponderent fosforilitic

Selectaţi compuşii chimici care participă la sinteza nucleotidelor purinice: a) ribozo-5-fosfat b) glutamina c) acidul glutamic d) asparagina e) acidul aspartic

Selectaţi compuşii chimici care participă la sinteza nucleotidelor purinice: a) glicina b) alanina c) derivaţii tetrahidrofolatului (THF) d) CO2 e) serina

Inozinmonofosfatul (IMP): a) este intermediar în sinteza nucleotidelor pirimidinice b) este intermediar în sinteza nucleotidelor purinice c) este precursor în sinteza AMP-lui şi GMP-lui d) este precursor în sinteza UMP-lui şi CMP-lui e) este produsul catabolismului AMP-lui şi GMP-lui

Sinteza AMP-lui din inozinmonofosfat (IMP): a) are loc prin două reacţii succesive b) sursă de grupare amino pentru AMP este glutamina c) sursă de grupare amino pentru AMP este acidul aspartic d) necesită consum de energie sub formă de ATP e) procesul este activat de GTP

Sinteza GMP-lui din inozinmonofosfat (IMP): a) are loc prin două reacţii succesive b) sursă de grupare amino pentru GMP este glutamina c) sursă de grupare amino pentru GMP este acidul aspartic d) necesită consum de energie sub formă de GTP e) procesul este activat de ATP

Reglarea sintezei nucleotidelor purinice: a) fosforibozil-pirofosfat-sintetaza (PRPP-sintetaza) este enzimă alosterică b) amidofosforiboziltransferaza este enzimă alosterică c) AMP şi GMP activează PRPP-sintetaza d) ATP şi GTP activează amidofosforiboziltransferaza e) nucleotidele adenilice şi guanilice inhibă enzimele reglatoare

Reglarea sintezei nucleotidelor purinice: a) GMP activează sinteza proprie b) AMP activează sinteza proprie c) AMP inhibă sinteza proprie şi sinteza inozinmonofosfatului (IMP) d) GMP inhibă sinteza proprie şi sinteza IMP-lui e) ATP este utilizat la sinteza GMP-lui, iar GTP este utilizat la sinteza AMP-lu

Sursele atomilor inelului pirimidinic: a) glicina b) acidul aspartic c) derivaţii tetrahidrofolatului (THF) d) CO2 e) asparagina

Sinteza nucleotidelor pirimidinice (formarea carbamoilfosfatului): a) pentru sinteza carbamoilfosfatului se utilizează o moleculă de ATP b) sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este amoniacul c) sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este glutamina d) pentru sinteza carbamoilfosfatului se utilizează o legătură macroergică e) carbamoilfosfatul este un compus macroergic

Biosinteza nucleotidelor citidilice: a) CTP se sintetizează din UTP b) CMP se sintetizează din UMP c) sursă de grupare amino pentru citozină este amoniacul liber d) sursă de grupare amino pentru citozină este Gln e) sinteza este cuplată cu hidroliza ATP-lui până la ADP şi H3PO4

Biosinteza dezoxiribonucleotidelor: a) dezoxiribonucleotidele se formează prin reducerea ribonucleotidelor b) iniţial are loc formarea dezoxiribozei din riboză, care ulterior interacţionează cu baza azotată corespunzătoare c) reacţia este catalizată de o reductază care conţine tioredoxină d) tioredoxina este o proteină ce conţine 2 grupări -SH e) la reducerea tioredoxinei participă FADH2

Biosinteza nucleotidelor timidilice: a) precursorul nucleotidelor timidilice este UMP b) precursorul nucleotidelor timidilice este dUMP c) donator de grupare –CH3 pentru timină este S-adenozilmetionina (SAM) d) donator de grupare –CH3 pentru timină este N5,N10-CH2-THF(tetrahidrofolat) e) fluoruracilul inhiba ireversibil timidilatsintaza

*Produsul final al catabolismului nucleotidelor purinice: a) inozina b) hipoxantina c) xantina d) acidul uric e) ureea

Produşii catabolismului uracilului şi al citozinei: a) СО2 b) NH3 c) alfa-alanina d) acidul beta-aminoizobutiric e) beta-alanina

Produşii catabolismului timinei: a) СО2 b) NH3 c) alfa-alanina d) acidul beta-aminoizobutiric e) beta-alanina

Catabolismul nucleotidelor purinice (biosinteza acidului uric): a) hipoxantina se formează din adenină b) hipoxantina se formează din guanină c) xantina se oxidează la hipoxantină d) hipoxantina şi xantina se oxidează la acid uric sub acţiunea xantinoxidazei e) acidul uric este un compus greu solubil în apă

Guta: a) principala modificare biochimică în gută este uremia b) principala modificare biochimică în gută este hiperuricemia c) este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în sinteza ureei d) este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în sinteza nucleotidelor purinice e) este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în catabolismul nucleotidelor purinice

Selectaţi defectele ereditare care cauzează guta: a) insuficienţa hipoxantin-guanin-fosforiboziltransferazei (HGPRT) b) deficienţa glucozo-6-fosfatazei c) activitate înaltă a arginazei d) activitate înaltă a fosforibozilpirofosfat (PRPP)-sintetazei e) activitate înaltă a xantinoxidazei

Manifestările clinice ale gutei: a) artrită gutoasă b) xantoame cutanate c) tofi gutoşi d) nefrolitiază e) litiază biliară

Alopurinolul: a) este analog structural al acidului uric b) este analog structural al hipoxantinei c) este inhibitor competitiv al xantinoxidazei d) este inhibitor alosteric al xantinoxidazei e) în tratamentul cu alopurinol xantina şi hipoxantina sunt excretate drept produşi finali ai purinelor

La cromoproteine se referă: a) nucleoproteinele b) metaloproteinele c) flavoproteinele d) hemoproteinele e) fosfoproteinele

Hemoproteinele: a) sunt proteine simple b) toate hemoproteinele conţin protoporfirina IX şi Fe2+ c) la hemoproteine se referă hemoglobina şi mioglobina d) la hemoproteine se referă catalaza, citocromii, peroxidazele e) [ ] mioglobina este o proteină oligomeră

Hemoglobina (Hb): a) este o proteină tetrameră unită cu un hem b) hemul este format din protoporfirina IX şi Fe2+ c) HbA (adultă majoră) este alcătuită din 2 lanţuri polipeptidice alfa, 2 lanţuri beta şi din 4 hemuri d) fierul din hem, în procesul activităţii normale a Hb, îşi schimbă valenţa: Fe2+ ↔ Fe3+ e) hemul se leagă prin intermediul Fe2+ la resturile de histidină din componenţa lanţurilor alfa şi beta

Hemoglobina (Hb) participă la: a) transportul sangvin al O2 b) transportul sangvin al CO2 c) reglarea echilibrului fluido-coagulant d) transportul sangvin al fierului e) reglarea echilibrului acido-bazic

Biosinteza hemului (selectaţi substanţele necesare): a) glutamina b) glicina c) succinil-CoA d) Fe2+ e) acidul aspartic

Porfiriile: a) porfiriile primare sunt determinate de deficienţele enzimelor implicate în catabolismul hemului b) porfiriile primare sunt determinate de deficienţele enzimelor implicate în biosinteza hemului c) se mai numesc ictere d) mai frecvente sunt porfiriile hepatice şi eritropoietice e) porfiriile sunt exclusiv cutanate

Catabolismul hemoglobinei (Hb): a) începe în eritrocitele intacte b) are loc exclusiv în sânge c) are loc în toate ţesuturile d) are loc în celulele sistemului reticulo-endotelial e) zilnic se degradează ≈ 6g de Hb

Catabolismul hemoglobinei (Hb): a) succesiunea corectă a transformărilor este: Hb → verdoglobină → biliverdină → bilirubină b) succesiunea corectă a transformărilor este: Hb → biliverdină → verdoglobină → bilirubină c) reacţiile au loc în celulele sistemului reticulo-endotelial d) reacţiile au loc în hepatocite e) reacţiile au loc în sânge

Catabolismul hemoglobinei (Hb) (transformarea Hb în biliverdină): a) iniţial are loc detaşarea globinei de la hem b) ulterior are loc oxidarea fierului şi desfacerea inelului porfinic cu obţinerea biliverdinei c) iniţial are loc oxidarea fierului şi desfacerea inelului porfinic cu obţinerea verdoglobinei d) ulterior de la verdoglobină se detaşează globina şi Fe3+ cu obţinerea biliverdinei e) Hb se transformă direct în biliverdină

Catabolismul hemoglobinei (Hb) (transformarea biliverdinei în bilirubină): a) are loc în hepatocite b) are loc în celulele sistemului reticulo-endotelial c) biliverdină + NAD+ → bilirubină + NADH+H+ d) biliverdină + NADPH+H+ → bilirubină + NADP+ e) reacţia este catalizată de biliverdin dehidrogenaza

Bilirubina indirectă: a) este o substanţă puţin solubilă în apă b) circulă în plasmă în stare liberă c) este transportată de albumine e) complexul bilirubină-albumină se numeşte bilirubină liberă d) complexul bilirubină-albumină se numeşte bilirubină conjugată

Bilirubina indirectă: a) este captată din sânge prin intermediul receptorilor specifici ai hepatocitelor b) este transportată în microzomi de ligandine c) în microzomi se supune fosforilării pentru a preveni reîntoarcerea în sânge d) în microzomi se supune conjugării cu acidul glucuronic e) agent de conjugare este UDP-glucoza

Conjugarea bilirubinei: a) agent de conjugare este UDP-glucuronatul b) enzima ce catalizează conjugarea este UDP-glucuronil-transferaza c) în rezultatul conjugării bilirubina devine mai puţin solubilă d) complexul bilirubină-acid glucuronic se numeşte bilirubină liberă (indirectă) e) complexul bilirubină-acid glucuronic se numeşte bilirubină conjugată (directă)

Etapele intestinale ale metabolismului bilirubinei: a) au loc în ileonul terminal şi în intestinul gros sub acţiunea enzimelor bacteriilor intestinale b) enzima beta-glucuronidaza scindează resturile de acid glucuronic de la bilirubină c) succesiunea transformărilor în intestinul gros este: bilirubină → stercobilinogen → urobilinogen d) succesiunea transformărilor în intestinul gros este: bilirubină → nmezobilirubină → urobilinogen → stercobilinogen e) pigmenţii biliari din intestin nu se reabsorb în sânge

Excreţia renală a pigmenţilor biliari: a) urina persoanelor sănătoase nu conţine pigmenţi biliari b) stercobilinogenul urinar este cel reabsorbit prin vena porta c) stercobilinogenul urinar este cel reabsorbit prin venele hemoroidale d) o parte din urobilinogenul reabsorbit din intestin în sânge trece în urină e) bilirubina conjugată poate trece în urină

Bilirubina serică: a) constituie 8,5 – 20,5 μmol/L b) creşterea concentraţiei bilirubinei serice se manifestă prin ictere c) în condiţii fiziologice în ser predomină bilirubina conjugată d) în condiţii fiziologice în ser este prezentă exclusiv bilirubina liberă e) determinarea fracţiilor bilirubinei permite diagnosticul diferenţial al icterelor

Cauzele icterelor: a) creşterea vitezei de formare a bilirubinei b) diminuarea degradării hemoproteinelor c) scăderea capacităţii de captare a bilirubinei de către ficat d) scăderea capacităţii ficatului de a conjuga bilirubina e) mărirea capacităţii ficatului de a conjuga bilirubina

Cauzele icterelor: a) perturbarea eliminării bilirubinei din hepatocite în bilă b) mărirea capacităţii de captare a bilirubinei de către ficat c) diminuarea sintezei hemoglobinei d) tulburări extrahepatice ale fluxului biliar e) diminuarea formării bilirubinei în celulele sistemului reticuloendotelial

Icterul neonatal: a) este determinat de o hemoliză intensă b) este determinat de o „imaturitate” a ficatului de a prelua, conjuga şi excreta bilirubina c) creşte preponderent concentraţia bilirubinei conjugate d) bilirubina neconjugată trece bariera hemato-encefalică şi provoacă encefalopatie toxică e) în icterul neonatal fenobarbitalul nu influenţează metabolizarea bilirubinei

Icterul prehepatic: a) este determinat de diminuarea capacităţii de captare a bilirubinei de către ficat b) este determinat de hemoliza acută şi hemoliza cronică c) în ser se măreşte preponderent concentraţia bilirubinei conjugate d) conjugarea bilirubinei în ficat este dereglată e) în ser creşte preponderent cantitatea bilirubinei libere

Icterul hepatic premicrozomial: a) este specific sindromului Gilbert şi sindromului Crigler-Najjar I şiII b) sindromul Crigler-Najjar este cauzat de deficienţa UDPglucuronil-transferazei specifice pentru conjugarea bilirubinei c) sindromul Crigler-Najjar este cauzat de o hemoliză intensă d) în sindromul Crigler-Najjar I fenobarbitalul ameliorează metabolizarea bilirubinei e) sindromul Gilbert este cauzat de deficienţa captării bilirubinei de către ficat

Icterul hepatic premicrozomial (modificările pigmenţilor biliari): a) bilirubina totală – cantitatea crescută b) bilirubina liberă – cantitatea crescută c) bilirubina conjugată – cantitatea crescută d) pigmenţi biliari în intestin – cantitatea mărită e) pigmenţi biliari în urină – cantitatea mărită

Icterul hepatic microzomial este determinat de: a) hemolize masive b) hepatite virale c) ciroze hepatice d) afecţiuni biliare e) hepatopatii alcoolice

Icterul hepatic microzomial (modificările pigmenţilor biliari): a) bilirubina totală – cantitatea micşorată b) bilirubina liberă – cantitatea mărită c) bilirubina conjugată – cantitatea mărită d) pigmenţi biliari în intestin – cantitatea crescută e) în urină apare bilirubina conjugată

Icterul hepatic postmicrozomial: a) este determinat de hemoliză b) este cauzat de dereglarea conjugării bilirubinei în microzomi c) este cauzat de stază biliară intrahepatică d) este caracteristic sindromului Dubin-Johnson şi sindromului Rotor e) sindromul Dubin-Johnson este cauzat de deficienţa secreţiei bilirubinei conjugate din hepatocite în capilarele biliare

Icterul hepatic postmicrozomial (modificările pigmenţilor biliari): a) bilirubina totală – cantitatea micşorată b) bilirubina liberă – cantitatea crescută c) bilirubina conjugată – cantitatea crescută d) pigmenţi biliari în intestin – cantitate mărită e) în urină apare bilirubina conjugată

*Icterul posthepatic este cauzat de: a) hemoliză b) dereglarea conjugării bilirubinei în microzomi c) stază biliară intrahepatică d) blocarea parţială sau totală a canalelor biliare e) diminuarea capacităţii de captare a bilirubinei de către ficat

Icterul posthepatic (modificările pigmenţilor biliari): a) bilirubina totală – cantitatea scăzută b) bilirubina liberă – cantitatea crescută c) bilirubina conjugată – cantitatea crescută d) pigmenţi biliari în intestin – cantitatea scăzută e) în cazul obstrucţiei complete – lipsa urobilinogenului şi stercobilinogenului în urină

Transportul sangvin al oxigenului (O2): a) O2 se transportă preponderent în formă dizolvată b) O2 se transportă preponderent în formă de oxihemoglobină c) metxemoglobina este principala formă de transport al O2 d) O2 se leagă la Fe2+ al hemului e) O2 se leagă la subunităţile proteice ale hemoglobinei

Factorii ce măresc afinitatea hemoglobinei (Hb) faţă de oxigen (O2): a) micşorarea presiunii parţiale a oxigenului (pO2) b) mărirea pH-ului c) creşterea temperaturii d) micşorarea concentraţiei 2,3-difosfogliceratului e) micşorarea concentraţiei 1,3-difosfogliceratului

Factorii ce scad afinitatea hemoglobinei (Hb) faţă de oxigen (O2) : a) micşorarea presiunii parţiale a oxigenului (pO2) b) micşorarea pH-ului cmicşorarea temperaturii d) mărirea concentraţiei 2,3-difosfogliceratului e) creşterea concentraţiei 1,3-difosfogliceratului

*Oxihemoglobina: a) conţine o moleculă de oxigen (O2) b) O2 se leagă la Fe3+ al hemului c) O2 se leagă la Fe2+ al hemului d) O2 se leagă la partea proteică a hemoglobinei e) O2 se leagă la inelul tetrapirolic al hemului

Formele de transport sangvin al dioxidului de carbon (CO2): a) dizolvat în plasmă b) carbhemoglobina c) carboxihemoglobina d) methemoglobina e) NaHCO3, KHCO3

Carbhemoglobina: a) este hemoglobina legată cu CO b) este hemoglobina legată cu CO2 c) ligandul se leagă la Fe2+ al hemului d) ligandul se leagă la partea proteică a hemoglobinei e) ligandul se leagă la inelul tetrapirolic al hemului

Formele patologice ale hemoglobinei sunt: a) oxihemoglobina b) carbhemoglobina c) carboxihemoglobina d) methemoglobina e) deoxihemoglobina

Formele patologice ale hemoglobinei: a) carboxihemoglobina conţine monooxidul de carbon (CO) b) CO posedă afinitate mai scăzută faţă de hemoglobină, comparativ cu oxigenul c) CO se leagă la Fe2+ din hem d) methemoglobina conţine Fe3+ e) methemoglobina posedă afinitate înaltă faţă de oxigen

Metabolismul: a) este un sistem necoordonat de transformări ale substanţelor şi energiei b) este un sistem coordonat de transformări enzimatice ale substanţelor şi energiei c) aprovizionează celulele cu energie chimică d) constă din două faze – catabolism şi anabolism e) nu necesită energie

Funcţiile metabolismului constau în: a) producerea energiei chimice b) asamblarea biopolimerilor (proteinelor, polizaharidelor, lipidelor, acizilor nucleici) c) transformarea substanţelor nutritive in precursori ai macromoleculelor celulare d) sinteza şi degradarea moleculelor specializate (hormoni, amine biogene etc.) e) nici una din funcţiile enumerate nu sunt corecte

Referitor la metabolism sunt corecte afirmaţiile: a) anabolismul reprezintă sinteza substanţelor compuse din cele simple b) anabolismul este însoţit de degajare de energie c) energia obţinută în anabolism este utilizată în catabolism d) catabolismul necesită energie e) catabolismul constituie faza degradării substanţelor compuse în simple

Căile metabolice: a) pot fi liniare, ciclice, ramificate b) toate constau doar din reacţii ireversibile c) pot conţine atât reacţii reversibile, cât şi reacţii ireversibile d) toate reacţiile unei căi metabolice sunt catalizate de o singură enzimă e) fiecare reacţie a unei căi metabolice este catalizată de o enzimă distinctă

Catabolismul: a) reprezintă scindarea substanţelor compuse la substanţe simple b) necesită energie c) are loc atât extracelular, cât şi intracelular d) nu necesită enzime e) nu este supus reglării

Anabolismul: a) reprezintă sinteza substanţelor compuse din cele simple b) necesită energie c) decurge preponderent în mitocondrii şi lizozomi d) nu necesită enzime e) nu este supus reglării

Căile catabolice şi anabolice: a) coincid ca direcţie b) posedă reacţii şi enzime comune c) sunt identice d) ca regulă, sunt localizate în diferite compartimente celulare e) ciclul Krebs este faza amfibolică a metabolismului

Reglarea metabolismului: a) căile catabolice şi anabolice au reacţii comune b) viteza proceselor metabolice este reglată de enzimele ce catalizează reacţii comune ale anabolismului şi catabolismului c) procesele metabolice se reglează la nivelul reacţiilor reversibile d) ca regulă, inhibitorii proceselor catabolice sunt activatori ai proceselor anabolice e) hormonii nu participă la reglarea proceselor metabolice

Bioenergetica: a) organismele vii sunt sisteme termodinamice deschise b) energia liberă (∆G) este energia care nu poate fi utilizată pentru efectuarea lucrului c) entropia (∆S) este gradul de dezordine a unui sistem termodinamic d) energia legată (T∆S) este energia care poate fi utilizată pentru efectuarea lucrului e) ∆E = ∆G + T∆S

ATP-ul: a) este unica nucleotidă macroergică b) este o nucleotidă pirimidinică c) este sursă de energie d) are două legături macroergice e) este intermediar energetic (transportă energia de la procesele exergonice la cele endergonice)

Energia ce se formează la hidroliza ATP-lui este determinată de: a) repulsia electrostatică b) gradul mic de stabilitate a ATP-lui c) prezenţa ionilor de Mg2+ d) prezenţa apei e) scindarea legăturilor glicozidice

ATP-ul: a) conţine trei legături macroergice b) nu poate fi donator de grupări fosfat c) poate fi donator de grupări pirofosfat d) energia eliberată în procesele catabolice este utilizată pentru sinteza ATP-lui e) energia eliberată la hidroliza ATP-lui este utilizată în reacţiile endergonice

La hidroliza căror compuşi se eliberează mai multă energie decât la hidroliza unei legături macroergice din ATP: a) creatin fosfat b) glucozo-6-fosfat c) AMP d) GMP e) fosfoenolpiruvat

*La hidroliza căror compuşi se eliberează mai multă energie decât la hidroliza unei legături macroergice din ATP: a) 1,3-difosfoglicerat b) acetil-CoA c) glucozo-6-fosfat d) UDP-glucoza e) fructozo-6-fosfat

Viteza proceselor metabolice: a) nu este dependentă de raportul NADPH/NADP+ b) nu este influenţată de modulatorii alosterici c) este dependentă de raportul NADH/NAD+ d) este influenţată de hormoni e) depinde de conţinutul de ATP

Care din compuşii enumeraţi nu sunt macroergici: a) glicerol-3-fosfat b) ATP c) creatinfosfat d) glucozo-6-fosfat e) GTP

Care din compuşii enumeraţi sunt macroenergci: a) glucozo-1-fosfat b) pirofosfat c) fosfoenolpiruvat d) acetil-CoA e) UDP-galactoza

Hipoxiile: a) reprezintă micşorarea conţinutului de oxigen în ţesuturi b) reprezintă micşorarea conţinutului de oxigen în sânge c) pot fi cauzate de micşorarea presiunii parţiale a oxigenului în aerul inspirat d) pot fi secundare anemiilor e) pot fi cauzate de patologii obstructive pulmonare

Anemia falciformă (HbS): a) este cauzată de substituţia Glu din poziţia 6 a lanţului beta al hemoglobinei (Hb) cu Val b) HbS posedă solubilitate mai înaltă, comparativ cu HbA c) HbS dezoxigenată precipită uşor, formând fibre rigide ce deformează eritrocitul d) anemia falciformă este cauzată de diminuarea sintezei Hb e) persoanele heterozigote sunt rezistente la malarie

Complexul enzimatic piruvat dehidrogenaza (PDH): a) este localizat în citozol b) include enzimele: E1 – piruvat dehidrogenaza, E2 – dihidrolipoil acetiltransferaza, E3 – dihidrolipoil dehidrogenaza c) coenzimele sunt tiaminpirofosfatul, acidul lipoic, FAD,NAD+, HS-CoA d) coenzimele enumerate sunt derivaţi ai vitaminelor: H, B6,B12, acidul folic e) catalizează carboxilarea piruvatului cu formareaoxaloacetatului

Complexul enzimatic piruvat dehidrogenaza (PDH): a) catalizează reacţia de decarboxilare oxidativă a piruvatului b) decarboxilarea piruvatului este un proces reversibil c) activează în mitocondrii d) conţine 5 coenzime e) toate coenzimele sunt legate covalent cu enzimele

Rolul complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza: a) decarboxilarea oxidativă a CH3COOH b) decarboxilarea oxidativă a CH3COCH2COOH c) dehidrogenarea şi decarboxilarea CH3COCOOH d) formarea NADPH pentru sintezele reductive e) formarea NADH pentru lanţul respirator

Decarboxilarea oxidativă a piruvatului (prima etapă): a) în prima etapă are loc formarea NADH b) în prima etapă are loc decarboxilarea piruvatului c) reacţia este catalizată de piruvat dehidrogenaza (E1) d) grupare prostetică a E1 este FAD-ul e) gruparea prostetică a piruvat dehidrogenazei este derivatul vitaminei B1

Decarboxilarea oxidativă a piruvatului (etapele II şi III): a) de pe tiaminpirofosfat restul acetil este transferat direct pe HS-CoA b) de pe tiaminpirofosfat restul acetil este transferat pe acidul lipoic, care este grupare prostetică a E2 c) de pe E2 restul acetil este transferat pe HS-CoA d) în rezultatul acestor etape se obţine acetil-CoA e) în urma acestor etape se eliberează E2 (acidul lipoic este în formă oxidată)

Decarboxilarea oxidativă a piruvatului (etapele finale – IV şiV): a) în etapele finale ale procesului are loc reoxidarea acidului lipoic din componenţa E2 b) la reoxidarea acidului lipoic acceptor direct de hidrogen este NAD+ c) reacţia e catalizată de E3 (dihidrolipoil dehidrogenaza) d) grupă prostetică a enzimei este FAD-ul e) produsul etapelor finale este NADH

Reglarea activităţii complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza: a) toate enzimele complexului sunt reglate doar alosteric b) inhibitor alosteric al E2 este acetil-CoA c) inhibitor alosteric al E3 este NADH d) GTP este activator alosreric al E1 e) AMP este inhibitor alosreric al E1

*Reglarea activităţii complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza (PDH): a) [x] GTP, ATP sunt inhibitori ai complexului PDH b) sarcina energetică mare activează enzimele complexului PDH c) sarcina energetică mică inhibă enzimele complexului PDH d) toate enzimele complexului PDH se supun doar reglării prin sarcină energetică e) toate enzimele complexului PDH se reglează prin fosforilare-defosforilare

Reglarea activităţii complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza (PDH): a) E1 a complexului PDH este reglată prin fosforilaredefosforilare b) fosforilarea PDH (E1) conduce la inhibarea ei c) fosforilarea E1 este stimulată de raportul înalt ATP/ADP, NADH/NAD+ d) fosforilarea E1 este catalizată de fosfataza piruvat dehidrogenazei e) modificarea covalentă este unicul mod de reglare a enzimelor complexului PDH

Selectaţi vitaminele – componente ale coenzimelorcomplexului enzimatic piruvat dehidrogenaza: a) tiamina b) biotina c) vitamina PP d) vitamina B6 e) vitamina B12

Selectaţi vitaminele – componente ale coenzimelor complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza: a) acidul folic b) acidul pantotenic c) acidul lipoic d) acidul ascorbic e) riboflavina

Selectaţi coenzimele complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza: a) piridoxal fosfat b) tiamin pirofosfat c) acidul lipoic d) acidul tetrahidrofolic e) NAD+

Selectaţi coenzimele complexului enzimatic piruvat dehidrogenaza: a) biotina b) HS-CoA c) acidul ascorbic d) CoQ e) FAD

Ciclul Krebs: a) este calea finală comună a oxidării compuşilor organici b) furnizează substanţe intermediare pentru anabolism c) în ciclul Krebs acetil-CoA se oxidează până la 2 molecule de CO2 d) funcţionează în condiţii anaerobe e) în reacţiile ciclului Krebs participă nemijlocit O2

Ciclul Krebs: a) furnizează echivalenţi reducători pentru lanţul respirator b) decurge în citozol c) funcţionează în condiţii aerobe d) în ciclul Krebs oxaloacetatul se oxidează până la 2 molecule de CO2 e) toate enzimele ciclului Krebs se supun reglării

Citrat sintaza: a) catalizează prima reacţie a ciclului Krebs b) este din clasa ligazelor c) este enzimă alosterică d) este activată de citrat, succinil-CoA, ATP, NADH e) este inhibată de acizii graşi

Complexul enzimatic alfa-cetoglutarat dehidrogenaza: a) este activat de Ca2+ b) este activat de ATP c) este inhibat de NADH, succinil-CoA d) în calitate de coenzime utilizează derivaţii vitaminelor: B1, B2, PP, HS-CoA, acidul lipoic e) în calitate de coenzime utilizează derivaţii vitaminelor: biotina, B6, B12, acidul folic

*Succinat dehidrogenaza: a) este o enzimă reglatoare a ciclului Krebs b) este o enzimă NAD+-dependentă c) este inhibată de NADH d) este inhibată de malonat e) este inhibată de fumarat

Selectaţi enzimele reglatoare ale ciclului Krebs: a) citrat sintaza b) aconitaza c) izocitrat dehidrogenaza d) complexul enzimatic alfa-cetoglutarat dehidrogenaza e) malat dehidrogenaza

*Selectaţi reacţia de fosforilare la nivel de substrat din ciclul Krebs: a) izocitrat → alfa-cetoglutarat b) alfa-cetoglutarat → succinil-CoA c) succinil-CoA → succinat d) succinat → fumarat e) fumarat → malat

Reglarea ciclului Krebs: a) viteza ciclului este diminuată de concentraţia înaltă a ATPlui b) complexul alfa-cetoglutarat dehidrogenaza este inhibat de succinil-CoA c) sarcina energetică mică inhibă activitatea ciclului d) ADP-ul inhibă izocitrat dehidrogenaza e) NADH inhibă izocitrat dehidrogenaza şi complexul alfacetoglutarat dehidrogenaza

Selectaţi vitaminele necesare pentru activitatea normală a enzimelor ciclului Krebs: a) tiamina b) biotina c) vitamina PP d) vitamina B6 e) vitamina B12

Selectaţi vitaminele necesare pentru activitatea normală a enzimelor ciclului Krebs: a) acidul folic b) acidul pantotenic c) acidul lipoic d) acidul ascorbic e) riboflavina

Selectaţi coenzimele necesare pentru funcţionarea normală aenzimelor ciclului Krebs: a) piridoxal fosfat b) tiamin pirofosfat c) acidul lipoic d) acidul tetrahidrofolic e) NAD+

Selectaţi coenzimele necesare pentru funcţionarea normală a enzimelor ciclului Krebs: a) biotina b) HS-CoA c) acidul ascorbic d) CoQ e) FAD

*Reacţiile anaplerotice: a) completează rezervele intermediarilor ciclului Krebs b) asigură cu acetil-CoA ciclul Krebs c) micşorează cantitatea intermediarilor ciclului Krebs d) sunt reacţii generatoare de ATP e) sunt reacţii generatoare de NADH

Oxidarea biologică: a) reprezintă totalitatea proceselor de oxido-reducere ce decurg în organismele vii b) începe prin dehidrogenarea substraturilor bogate în energie c) are loc prin transferul H direct pe O2 cu formarea apei d) enzime sunt dehidrogenazele NAD+- şi FAD-dependente e) enzime sunt oxidazele FAD- şi FMN-dependente

NAD+: a) acceptor de H+ şi ē în NAD+ este adenina b) acceptor de H+ şi ē în NAD+ este nicotinamida c) adiţionează 1H+ şi 2ē (ionul hidrid) d) un H+ al substratului se transferă pe NAD+, altul trece în solvent e) adiţionează 2H+ şi 2ē

ATP-sintaza: a) este enzimă responsabilă de fosforilarea la nivel de substrat b) este enzimă responsabilă de fosforilarea oxidativă c) este inhibată de oligomicină d) inhibarea ATP-sintazei micşorează atât sinteza ATP-lui, cât şi transferul de electroni prin lanţul respirator e) inhibarea ATP-sintazei nu influenţează transferul de electroni prin lanţul respirator

Agenţii decuplanţi: a) inhibă ATP-sintaza b) inhibă complexele lanţului respirator c) înlătură gradientul de protoni dintre spaţiul intermembranar şi matricea mitocondrială d) sunt substanţe liposolubile e) măresc permeabilitatea membranei interne mitocondriale pentru ē

*Agenţii decuplanţi: a) favorizează sinteza ATP-lui b) măresc termogeneza c) inhibă transferul ē în lanţul respirator d) activează hidroliza ATP-lui e) transportă H+ din matricea mitocondrială în spaţiul intermembranar

*Care este unitatea structurală a proteinelor simple şi prin ce legături se unesc aceste elemente structurale? a) mononucleotidele -beta-glicozidică; b) glucoză - esterică; c) aminoacizii - peptidică; d) acizii graşi - eterică ; e) glicerolul - disulfidică.

Grupările libere COOH (carboxil) se pot intîlni în: a) proteine conjugate; b) triacilgliceroli; c) glucoză; d) aminoacizi; e) baze azotate.

Grupările libere NH2 (amino) se pot întîlni în: a) proteine simple; b) glucoză liberă; c) trigliceride; d) aminoacizi; e) uracil.

*Care compuşi conţin fosforul? a) proteinele simple; b) grăsimile neutre; c) glucoza liberă; d) glicogenul; e) ADN-ul.

Care compuşi conţin azotul ? a) proteinele simple; b) grăsimile neutre; c) glucoza liberă; d) ADN-ul; e) mARN-ul.

Ce grupări funcţionale se pot întîlni în proteinele simple? a) -CH = O; b) -NH2; c) –CH=CH2; d) –COOH; e) - NH - C(NH2) =NH.

*Ce grupări funcţionale conferă proteinelor proprietăţi acide? a) guanidinică; b) imidazolică; c) carboxilică; d) amino; e) metilică.

*Ce grupări funcţionale conferă proteinelor proprietăţi bazice? a) fosfуrica; b) carboxнlica; c) tiolică; d) metilică; e) guanidinică.

În componenţa căror compuşi se întîlneşte gruparea SH? a) proteine simple; b) triacilgliceroli; c) amidon; d) aminoacizi ; e) baze azotate.

În componenţa căror compuşi se întîlneşte gruparea OH? a) proteine simple; b) trigliceride; c) adenina; d) cisteină; e) valina

Selectaţi polimerii biologici : a) nucleozide; b) aminoacizi; c) glicogen; d) ADN; e) colagenul.

Ce grupe de aminoacizi sunt prezente în proteine? a) hidroxiaminoacizii ; b) aminoacizii homociclici; c) beta-aminoacizi; d) aminoacizii diaminodicarboxilici; e) seria D a aminoacizilor

*Unităţile constituente ale aminoacizilor întîlnite în lanţul polipeptidic: a) purina; b) tiofen; c) imidazol; d) pirimidină; e) scatol .

Selectaţi aminoacizii hidrofobi nepolari: a) Ser; b) Val; c) Ile; d) Trp; e) Glu.

*Selectaţi aminoacizii hidrofili polari: a) Ser; b) Val; c) Ile; d) Trp; e) Leu.

*Selectaţi aminoacizii acizi: a) Ala; b) Asn; c) Asp; d) Gln; e) His.

*Care afirmaţii sunt corecte referitor la histidină? a) este un iminoacid; b) este un tioaminoacid; c) este un aminoacid hidrofob nepolar; d) poseda proprietati acide; e) La pH 7,0 se deplaseaza spre catod.

Afirmaţiile corecte in legatură cu serina sunt: a) este un hidroxiaminoacid; b) are punctul izoelectric in zona de pH bazic; c) intra in categoria aminoacizilor "neesentiali" d) intra in categoria aminoacizilor "esentiali"; e) intr-o solutie cu pH=4 migreaza spre anod.

Referitor la arginină- care afirmaţii sunt corecte: a) la pH 3 are sarcină negativă; b) are PH-uI izoelectric in mediul bazic; c) în forma hidroxilată intră in structura colagenului; d) este un aminoacid acid; e) are în structură un rest de guanidină.

Referitor la triptofan, care afirmatii sunt corecte? a) este un aminoacid heterociclic; b) este un aminoacid homocicilic; c) contine heterociclul indol; d) contine heterociclul imidazol; e) este un aminoacid neesenţial.

*Care afirmări sunt corecte referitor la lizină? a) este un aminoacid acid; b) este aminoacid "neesential"; c) prin prelucrare posttraducere poate forma hidroxilizina; d) într-o solutie cu pH=8 are 2 sarcini negative; e) pHi este în mediul slab acid.

*Care afirmări sunt corecte referitor la tirozină : a) conţine heterociclul indolil; b) este un aminoacid esenţial; c) este aminoacid hidrofil nepolar; d) are pH-izoelectric in zona de pH-bazic; e) este un derivat al acidului butanoic.

*Care afirmaţii sunt corecte referitor la metionină : a) este un derivat al acidului butanoic; b) în structura sa sulful este slab fixat; c) la pH-izoelectric aminoacidul migrează spre catod; d) în solutie cu pH mai mic decat pHi, el migreaza spre anod; e) este un aminoacid neesenţial.

Referitor la glutamină, care afirmaţii sunt corecte: a) la pH =8 are sarcina pozitivă; b) este amida acidului glutamic; c) într-o solutie cu pH =4 migrează spre catod; d) participă la detoxifierea NH3 în ţesuturi; e) este un iminoacid alifatic.

*Aminoacizii arginina şi lizina au următoarele caracteristicecomune: a) au in structură un rest guanidinic; b) au un pH - izoelectric mai mare decit 8; c) ambii sunt aminoacizi semiesenţiali; d) sunt derivati ai acidului caproic; e) ambii participă în ciclul ornitinic.

Referitor la aspartat, care afirmaţii sunt corecte: a) este un aminoacid cu proprietăţi neutre; b) la pH - fiziologic are sarcina neta pozitiva; c) este un aminoacid neesenţial; d) participă la sinteza bazelor azotate purinice; e) este un aminoacid aromatic

Sarcina netă a proteinei depinde de: a) componenţa aminoacidică; b) PH-ul solutiei; c) gruparile alfa-COOH si alfa-NH2 ale lanţului polipeptidic; d) temperatura soluţiei; e) radicalii hidrofobi.

*Afirmaţii corecte referitor la salifiere: a) este hidratarea moleculei proteice b) este dehidratarea moleculei proteice ; c) este un proces ireversibil; d) este trecerea micromoleculelor prin membran semipermiabilă, e) se distruge structura terţiară a proteinei

*Care afirmaţii referitor la molecula proteică denaturată sunt corecte: a) se distruge structura primara, b) creste activitatea biologica; c) se distruge structura tertiara, cuaternară; d) se distrug legăturile peptidice; e) nu se modifică starea nativă

Pentru identificarea aminoacidului N - terminal peptidic sunt utilizaţi: a) hidrazina; b) fluordinitrobenzenul; c) dansilclorida; d) fenilizotiocianatul; e) tripsina, pepsina

În calitate de soluţii coloidale, proteinele posedă: a) putere de difuzie sporită; b) viscozitate mărită; c) difuzie redusă; d) proprietăţi optice; e) viscozitate redusă.

Stabilitatea proteinei în soluţie e determinată de: a) membrana apoasă (MA), ce apare la hidratarea grupelor funcţionale hidrofile; b) sarcina electrică, dependentă de pH-ul mediului; c) sarcina electrică, dependentă de radicalii hidrofobi ai aminoacizilor; d) MA - rezultatul adsorbtiei simple a apei; e) NH si OH poseda capacitate maximă de a fixa H2O.

Condiţiile de sedimentare ale proteinelor sunt: a) afectarea membranei apoase (MA); b) neutralizarea sarcinei electrice (SE); c) readucerea proteinei bazice la pHi prin adaus de acid; d) readucerea proteinei acide la pHi prin adaus de baza; e) afectarea MA prin înlăturarea apei imobilizate.

Afirmaţiile corecte referitor la funcţiile proteinelor simple sunt: a) prezintă sursa de energie preferenţială; b) alfa globulinele îndeplinesc funcţia de apărare; c) sunt biocatalizatori; d) determină presiunea oncotică a plasmei sanguine; e) participă la transportul O2 şi CO2.

Referitor la structura primară a proteinelor sunt corecte afirmaţiile: a) prezintă o secvenţă de aminoacizi uniţi prin legături peptidice; b) este determinată genetic; c) legăturile peptidice sunt legături chimice slabe, necovalente; d) e distrusă la denaturare; e) este afectată prin salifiere.

Afirmaţiile corecte în legatură cu structura primară a proteinelor: a) fiecare aminoacid se poate încorpora în lanţ numai o singură dată; b) este consolidată de legaturile disulfidice; c) este o insusire structurală a tuturor proteinelor; d) se distruge prin hidroliza acidă sau enzimatică; e) în ea nu găsim formele hidroxilate ale aminoacizilor.

Referitor la legatura peptidică sunt corecte afirmaţiile: a) fiecare grupare peptidică poate forma 2 legături de hidrogen; b) legatura peptidica nu exista sub 2 forme de rezonanţa; c) faţă de legatura C-N atomii de oxigen si hidrogen se află in poziţia trans; d) legatura peptidică poate fi inumai în forma –enol; e) [x] atomi grupei peptidice se află în acelaşi plan

Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte? a) lantul polipeptidic (LP) conţine mai mulţi aminoacizi N- si Cterminali; b) toţi radicalii AA sunt echivalenţi; c) la formarea LP acidul glutamic participă cu ambele grupe carboxil; d) porţiunile -CH-R se rotesc liber in spatiui; e) legatura peptidică este specifică structurii secundare.

Structura secundară a proteinei prezintă: a) arangamentul intr-o structură ordonată; b) e stabilită de interacţiuni hidrofobe şi ionice; c) este alfa helixul şi beta structură; d) nu este stabilizată de legături de hidrogen; e) este stabilizată de legăturile peptidice.

In legătură cu structura secundară sunt corecte afirm aţiile: a) apare graţie formării leg. ionice între lanţurile polipeptidice adiacente; b) posedă periodicitate maximă şi minimă; c) prezinta atît alfa-helix cît si beta-structură; d) apare graţiei formării legăturilor de hidrogen în limitele unui singur lanţ cît şi între lanţurile adiacente; e) participă şi legăturile disulfidice dintre radicalii de Met.

Referitor la alfa - elice sunt corecte afirmaţiile: a) predomină în moleculele proteinelor fibrilare; b) posedă simetrie elicoidală; c) radicalii aminoacizilor participă la formarea alfa-elicei; d) legăturile de hidrogen se formează între grupările - CO şi - NH – de pe aceeaşi catenă polipeptidică; e) legăturile de hidrogen se formează între grupările - CO şi -NH – de pe catene polipeptidice diferite.

Pentru structura secundară (beta-structură) este caracteristic: a) lanţurile polipeptidice (LP) sunt legate prin leg. de hidrogen interlanţ; b) lanţurile polipeptidice (LP) sunt legate prin leg. de hidrogen intralanţ;; c) posedă formă pliată d) lanţurile polipeptidice adiacente nu pot fi antiparalele; e) lanţurile polipeptidice adiacente pot fi paralele şi antiparalele.

Care aminoacizi destabilizează alfa-elicea: a) Prolina; b) Glicina; c) Acidul glutamic; d) Serina ; e) Triptofanul.

Afirmaţiile corecte referitoare la structura terţiară a proteinelor: a) este aranjamentul tridimensional al lanţului polipeptidic; b) e stabilizată numai de legături covalente; c) este determinată de secvenţa AA, forma şi polaritatea radicalilor; d) apare graţie interacţiunii sterice a AA situaţi în apropiere; e) nu se distruge la denaturare

Structura terţiară a proteinelor: a) apare graţie interacţiunii. sterice a AA amplasati liniar departe unul de altul b) este stabilizată si de legături necovalente, slabe; c) nu determină activitatea biologică a proteinelor; d) include în sine numai segmente în conformaţie beta; e) se realizează şi prin legături hidrofobe.

Structura terţiară a proteinelor: a) este o însusire structurală a hemoglobinei; b) formarea ei posedă un grad înalt de cooperare; c) se caracterizează printr-un anumit grad de flexibilitate; d) include atît segmente alfa, cît şi beta; e) e posibilă interacţiunea între radicalii AA: Asp – Gly

Referitor la structura terţiară, care sunt afirmaţiile corecte: a) la baza funcţiei stau modificările conformaţionale; b) domeniile se includ in structura respectivă; c) domeniile determină funcţii speciale în proteină; d) e posibilă interacţiunea între radicalii AA- Cys-Cys; e) e posibilă interacţiunea între radicalii AA-Ser – Ser

Structura cuaternară a proteinelor: a) este organizarea subunităţilor într-o moleculă proteică unică funcţională; b) se formează prin legături necovalente dintre suprafetele de contact ale domeniior; c) posedă rigiditate şi este stabilă; d) se realizează prin legături covalente; e) nu se distruge prin denaturare.

Structura cuaternară a proteinelor: a) asamblarea moleculei finale decurge prin faza de formare a intermediarilor; b) e favorizată de interacţiuni hidrofobe dintre radicalii AA; c) funcţionarea proteinelor e corelată cu deplasarea domeniior; d) e o însuşire structurală a hemoglobinei; e) e o însuşire structurală a mioglobinei .

Selectaţi oligomerii: a) Hb; b) mioglobina; c) LDH (lactatdehidrogenaza); d) imunoglobulinele; e) creatinkinaza.

Referitor la hemoglobină (Hb) sunt corecte afirmaţiile: a) este tetramer format din 2 tipuri de subunităţi; b) prezintă tetramer format din 4 lanţuri de tip alfa;; c) fiecare subunitate conţine gruparea prostetică "hem"; d) protomerii sunt asociaţi prin legături glicozidice; e) protomerii constituenţi sunt fixaţi prin forţe covalente.

Colagenul: particularităţile compoziţiei: a) conţine circa 1/3 glicină ; b) practic în el lipseşte alanina; c) conţine lizină, 5-hidroxilizină şi alizină; d) nu conţine acid gama carboxiglutamic; e) nu conţine prolină şi hidroxiprolină.

Colagenul: a) este o proteină fixatoare de Ca ; b) este o proteină globulară intracelulară; c) e o proteină fibrilară extracelulară; d) e solubil în apă ; e) unitatea structurală este procolagenul

Structura colagenului: a) structura primară reprezintă o catenă polipeptidică liniară; b) structura primară reprezintă o catenă polipeptidică frîntă, datorită conţinutului de prolină şi hidroxiprolină; c) structura secundară este alfa spirală elicoidală; d) structura secundară este alfa spirală colagenică; e) alfa spirală colagenică este răsucită spre dreapta.

Colagenul. Particularităţile conformaţiei: a) tropocolagenul are o configuraţie globulară ; b) unitatela structurală a colagenului este tropocolagenul; c) tropocolagenul este stabilizat de legăturile de hidrogen dintre grupele peptidice ale catenelor vecine; d) tropocolagenul este format din 2 catene polipeptidice; e) tropocolagenul este stabilizat de legăturile fosfodiesterice

Enzimele, afirmaţii corecte: a) sunt catalizatori biologici; b) prezinta catalizatori anorganici; c) se pot forma numai in celulele vii; d) există si în formă neactivă în organism; e) Catalizează numai reacţiile de sinteză.

Proprietăţile generale comune ale enzimelor şi catalizatorilor anorganici: a) nu modifică direcţia reacţiei; b) nu modifică echilibrul reacţiei ; c) catalizează reacţiile în condiţii blînde; d) activitatrea lor se reglează; e) nu se consumă în decursul reactiei.

Enzimele se deosebesc de catalizatorii anorganici prin faptul că: a) intervin în reacţii posibile din punct de vedere termodinamic; b) posedă specificitate; c) au viteza catalitică mult mai mică; d) catalizează reacţiile în condiţii blînde; e) majorează energia de activare a procesului chimic.

*Natura chimică a enzimelor: a) prezintă numai proteine simple; b) sunt glicolipide; c) prezintă compuşi macromoleculari; d) sunt numai nucleoproteide. e) sunt heteropolizaharide.

Referitor la natura chimică a enzimelor: a) constituenţii fundamentali sunt aminoacizii; b) sunt compusi termostabili; c) în apă formează soluţii coloidale; d) sunt compusi micromoleculari; e) prezintă substanţe termolabile.

Enzimele coniugate: a) posedă specificitate, determinată de cofactor; b) posedă specificitate, determinată de apoenzimă; c) cofactorul e componenta termolabilă; d) efectul enzimatic e dependent de ambele componente; e) cofactorul e componenta proteică a enzimei.

*Referitor la cofactor, sunt corecte afirmaţiile: a) drept coenzimă frecvent sunt utilizaţi anionii metalici; b) în calitate de coenzimă apar lipidele; c) grupa prostetică prezintă cofactor slab legat de apoenzimă; d) coenzima prezintă cofactor strîns legat in enzima; e) cofactorii sunt partea neproteică a enzimei.

În legatură cu cofactorii sunt corecte afirmaţiile: a) stabilizează conformaţia activă a enzimelor; b) nemijlocit îndeplinesc funcţie catalitică; c) determină specificitatea de acţiune; d) îndeplinesc funcţia de legatură între substrat si enzimă; e) cofactorii sunt componenţi ai enzimelor simple.

Organizarea enzimelor in celulă: a) sunt organizate în complexe multienzimatice; b) pot fi fixate de structuri supramoleculare; c) pot conţine mai multe subunităţi; d) pot avea numai o singură localizzare; e) sunt libere şi nu pot fi ataşate la diverse structuri.

*Centru activ al enzimelor reprezintă: a) linie frintă în molecula enzimei; b) un plan in moleculă; c) structură compusă unicală tridimensională; d) un punct din structura terţiara; e) locul unde se fixează modulatorii.

*Centru activ al enzimelor: a) se formează la interacţiunea enzimei cu substratul; b) grupele funcţionale aparţin aminoacizilor amplasaţi succesiv în lanţul polipeptidic: c) în centrul activ se fixează activatorul sau inhibitorul; d) centrul activ se formează numai pe baza structurii cuaternare; e) centrul activ se formează numai pe baza structurii terţiare.

Indicaţi afirmările corecte referitor la substrat (S) : a) e substanţa asupra careia acţionează enzima; b) toate enzimele fixează numai un singur substrat; c) unele enzime interacţionează cu cîteva substrate; d) este legat de centru activ prin legături covalente; e) este inhibitor sau activator al enzimei.

Centrul alosteric: a) este separat spaţial de centrul activ; b) este locul fixării substratului; c) este caracteristic tuturor enzimelor; d) este locul fixării numai a activatorilor; e) este locul în care se fixează activatorii şi inhibitorii .

*Enzimele alosterice: a) modulatorii se leaga covalent in centrele alosterice; b) cinetica reacţiilor alosterice e asemănătoare cu a enzimelor obişnuite; c) efectorii fixîndu - se nu modifica conformatia moleculei enzimei; d) modulatorii se leagă covalent în centrul activ al enzimei; e) modulatorii modifică conformaţia moleculei enzimei.

Referitor la mecanismul de acţiune al enzimelor sunt corecte afirmările: a) scade energia de activare a reacţiei respective; b) are loc formarea complexului enzima - substrat [ES]; c) complexul ES e o structura rigidă, stabilă; d) complexul ES e o structură instabilă; e) formarea complexului ES este prima etapă a mecanismului de acţiune.

Mecanismul de acţiune al enzimelor, afirmaţiile corecte: a) în complexul ES - substratul nu se modifică; b) în complexul ES - substratul se deformează; c) în centrul activ al enzimi are loc cataliza covalentă; d) în centrul activ al enzimei are loc cataliza acido-bazică; e) la interacţiunea substratului şi enzimei se modifică atît structura enzimei cît şi a substratului.

Mecanismele activării enzimatice sunt: a) proteoliză parţială; b) modificarea covalentă; c) autoasamblarea secundară; d) activarea alosterică; e) activarea prin exces de substrat

Proprietăţile generale ale enzimelor: a) posedă numai specificitate strict absolută; b) termolabilitatea; c) posedă numai specificitate strict relativă; d) posedă specificitate; e) activitatea nu e dependentă de pH mediului

Specificitatea enzimatica (afirmatiile corecte ): a) e dependenta de coenzima; b) depinde de partea proteică si de coenzimă; c) poate fi absolută de substrat- catalizează transformarea unui singur substrat; d) poate fi relativă de grup - unui grup de S cu acelaşi tip de legatură; e) poate fi stereochimică – catalizează transformările unui stereoizomer al substratului.

Termolabilitatea (T) enzimatică: a) T determină afinitatea E fata de S, de modulatori; b) e dependentă de coenzimă; c) temperatura optimă pentru majoritatea enzimelor e cuprinsă între 20-400 C; d) la temperatura mai mult de 50 C activitatea E creşte; e) la temperatura scăzută, mai mici de 10 C, activitatea nu se modifică.

*Influenţa pH-ului asupra activităţii enzimelor: a) fiecare enzimă are pH-ul său optim; b) pH-ul optim pentru pepsină este 7-8; c) pH-ul nu modifică activitatea catalitică a enzimei; d) pH-ul optim al tripsinei este 1-2; e) pH-ul optim al arginazei este 7.

*Anhidraza carbonică prezintă specificitate: a) relativă de substrat; b) relativă de grup; c) stereochimică ; d) absolută de substrat; e) absolută de grup.

*Care enzime posedă stereospecificitate? a) Fumaraza; b) Ureaza ; c) citratsintaza; d) Carbanhidraza; e) alcooldehidrogenaza

Activarea enzimelor e posibilă prin: a) mărirea concentraţiei substratului; b) surplus de coenzime; c) denaturare; d) proteoliză limitată; e) modulatori alosterici

Inhibiţia specifică enzimatică e posibilă prin: a) denaturare; b) salifiere; c) exces de substrat; d) modulatori alosterici; e) fierbere.

Inhibitia competitivă: a) reprezintă o inhibiţie reversibilă; b) reprezintă o inhibiţie ireversibilă; c) inhibitorul se aseamană dupa structură cu S; d) e posibilă simultan fixarea substratului şi a inhibitorului; e) inhibitorul se leagă cu centrul alosteric.

*Inhibiţia competitivă: a) e posibil simultan fixarea S si a inhibitorului; b) cu enzima se leagă compusul a carui concentraţia e mai mică; c) inhibiţia se inlatură prin exces de substrat; d) inhibitorul este scindat fermentativ; e) inhibitorul concurează cu S pentru fixarea in centrul alosteric.

Referitor la inhibitorii competitivi sunt corecte afirmaţiile: a) se leagă de enzima la nivelul centrului alosteric; b) legătura inhibitorului cu enzima este de tip covalent ; c) legătura inhibitorului cu enzima este de tip necovalent; d) inhibitorul micsoreaza viteza maximală; e) inhibitorul creşte Km, deci scade afinitatea enzimei pentru substrat.

Inhibiţia enzimatică necompetitivă: a) inhibitorul se fixează în centrul activ catalitic; b) inhibitorul influenţează asupra legăturii S cu E; c) inhibiţia se inlatură prin exces de substrat; d) se formează un complex triplu: ESI; e) se formează un complex dublu: EI.

*Inhibitia necompetitivă: a) inhibitorul se aseamănă după structură cu substratul; b) se inlatură prin exces de substrat; c) între inhibitor şi substrat se realizează o competiţie pentru a se lega de enzimă; d) V max scade dar creşte Km; e) V max scade dar nu se modifică Km;

*Inhibiţia alosterică: a) apare la enzimele oligomere; b) inhibitorul se uneşte cu centrul activ şi schimbă conformaţia enzimei; c) interactiunea protomerilor nu modifică conformaţia enzimei; d) enzimele respective preponderent au structură terţiară; e) stă la baza efectului substanţelor medicamentoase.

*Referitor la succinatdehidrogenază (SDH) si reglarea activităţii ei sunt corecte afirmaţiile: a) face parte din clasa transferazelor; b) acidul malic provoacă o inhibiţie ireversibilă; c) în inhibiţie se modifică structura primară a S; d) inhibiţia nu depinde de concentraţia acidului malic; e) SDH catalizează reacţia: Succinat + FAD →Fumarat + FADH2.

Referitor la pepsină şi reglarea activităţii ei sunt corecte afirmaţiile: a) nu face parte din clasa hidrolazelor; b) face parte din clasa liazelor; c) [apare la proteoliza limitată (PL) a pepsinogenului; d) proteoliza limitată e un proces reversibil; e) în urma PL se formează centrul activ al enzimei.

Referitor la amilază şi reglarea activităţii ei sunt corecte afirmaţiile: a) face parte din clasa hidrolazelor; b) face parte din clasa liazelor; c) NaCl este activator şi nu modifică structura primară a substratului; d) NaCl provoaca denaturarea enzimei ; e) amilaza scindează amidonul.

Efectul sulfanilamidelor asupra enzimelor: a) provoacă o inhibiţie competitivă; b) majorează Km şi nu modifică V max; c) inhibă ireversibil enzima bacteriană ; d) modifică structura primară a enzimei; e) nu acţionează asupra enzimelor umane

Afirmaţiile corecte în legatură cu Km a enzimelor: a) se exprima in unităţi de concentraţii de S; b) reflectă afinitatea enzimi faţă de substrat; c) Km de o valoare mare semnifică o afinitate mare pentru S; d) este crescută în prezenţa unui inhibitor necompetitiv ; e) este egală cu concentraţia [S] pentru care viteza reacţiei este jumătate din viteza maximă.

Izoenzimele: a) sunt preponderent protomeri; b) sunt,de regulă, oligomeri; c) catalizează una si aceeaşi reacţie; d) catalizează diferite reacţii; e) au rolul de reglatori în metabolism.

*Care afirmaţii sunt corecte referitor la izoenzimele LDH? a) sunt tetrameri de două tipuri M si H; b) sunt dimeri de două tipuri M si H; c) reacţia catalizată este ireversibilă; d) lanţurile M si H sunt sintetizate de aceleaşi gene ; e) se află în ţesuturi în 2 forme

Creatinfosfokinaza (CPK) : a) este compusă din lanţuri M si H, prezentînd 3 izoenzime; b) este compusă din lanturi M si B, prezentînd 5 izoenzime; c) este un dimer alcătuit din asocierea de lanţuri M si B; d) cresterea concentratiei serice MB confirmă infarctul miocardic; e) creşterea concentraţiei serice BB confirmă infarctul miocardic;

Vitamina B1: a) coenzima sa de bază este tiaminpirofosfatul; b) coenzima sa de bază este flavinmononucleotidul; c) coenzima sa participă la decarboxilarea oxidativă a alfa cetoacizilor; d) coenzima sa participă la decarboxilarea aminoacizilor; e) este cunoscută şi sub nume de riboflavină.

Vitamina B2: a) FMN este esterul monofosforic al vitaminei B2; b) FAD este esterul difosforic al B2; c) FAD este dinucleozidul B2; d) FMN şi FAD sunt coenzime din clasa liazelor; e) FMN şi FAD sunt coenzime din clasa oxidoreductazelor

*Coenzimele vitaminei B2: a) FAD este coenzima pentru dehidrogenarea acil-CoA; b) FMN este coenzima alcooldehidrogenazei; c) la inelul izoaloxazinic se adiţionează numai electronii; d) la inelul izoaloxazinic se adiţionează numai protonii; e) FAD şi FMN catalizează reacţiile de carboxilare.

Vitamina B6 si coenzimele sale: a) vitamina B6 există în 3 forme: piridoxina, piridoxamina, piridoxalul; b) sunt coenzime ale oxidoreductazelor; c) sunt coenzime în reacţiile de decarboxilare a aminoacizilor; d) ca coenzime ale transaminazelor sunt piridoxamina şi piridoxalul; e) sunt coenzime în reacţiile de transaminare a am inoacizilo

Acid pantotenic si coenzima A: a) conlucrează la transferul grupei acil datorită grupului reactiv SH; b) participă la activarea acizilor graşi, c) CoA participă în decarboxilarea oxidativă a piruvatului; d) CoA este componentă a oxidoreductazelor; e) este coenzima pentru transformarea: acid piruvic acidlactic.

Vitamina H (biotina): a) serveşte ca coenzimă a enzimelor in reacţiile de decarboxilare; b) este gruparea prostetică a acetil-CoA-carboxilazei; c) participă la transformarea piruvatului în lactat; d) participă la transformarea piruvatului în oxaloacetat; e) participă în reacţiile de transaminare.

Vitamina B12: a) conţine în structura sa ionul de Co; b) conţine in structura sa ionul de Cu+; c) participă la transformarea metilmalonil CoA în succinil CoA; d) participă la transformarea succinil Co A în succinat; e) participă la transformarea prolinei în hidroxiprolina;

Acidul folic: a) contine: nucleul pteridinic,acid p-aminobenzoic si Glu; b) ca coenzimă serveşte forma sa redusă: acidul tetrahidrofolic (FH4); c) transferă fragmentele monocarbonice în diverse reacţii enzimatice; d) se sintetizează în organismul uman; e) Ser + FH4 N5N10-metilenFH4 + Glu.

Acidul ascorbic: a) participă la reactii de hidroxilare a prolinei în hidroxiprolină; b) este precursorul CoA; c) este necesară la transformarea noradrenalinei in adrenalina; d) e parte la decarboxilarea oxidativa a piruvatului; e) este necesară la transformarea dopaminei în noradrenalina.

Care coenzime conţin sulf ? a) NAD+; b) TPP; c) FAD; d) Piridoxalfosfatul; e) Acidul pantotenic (CoA).

Care vitamine trec în coenzime prin fosforilare: a) Vitamina B1; b) Vitamina B2; c) Acidul folic; d) Vitamina B6; e) Vitamina K.

Microelementele ca cofactori: a) posedă funcţie catalitică la o anumită reacţie chimică; b) modifică conformaţia enzimei; c) nu poate avea rol de acceptori de electroni; d) poate stabiliza structura enzimei; e) modifică structura primară a enzimei.

Asamblarea proteinelor: a) se mai numeşte folding; b) stabilitate proteinei creşte cu apropierea de starea nativă; c) rezultanta finală a foldingului este conformerul nativ; d) stabilitate proteinei scade cu apropierea de starea nativă; e) se mai numeşte denaturare

Ciaperoninele: a) favorizează asamblarea corectă a proteinelor; b) favorizează transportul membranar; c) formează spaţiul protector pentru asamblarea proteinei; d) procesul decurge prin utilizarea majoră de ATP; e) participă în coagularea sîngelui.

Peptidele active (endotelinele): a) endotelinele sunt factori vazoactivi efectivi; b) se sintetizează în forme active; c) endotelinele (ET-1, 2, 3) sunt codificate de aceeaşi genă; d) efectul lor e mediat de receptori specifici, G-proteine; e) sunt rezultatul degradării glicogenului.

Sinteza endotelinelor: a) se sintetizează sub formă de precursor; b) apar ca rezultat al proteolizei limitate; c) apar ca rezultat al autostructurării cuaternare; d) se sintetizează direct în formă activă; e) sinteza are loc în nucleu

Clasificarea enzimelor: a) se clasifica în şase clase; b) clasa indică tipul de reacţie chimică; c) clasa indică gruparea sau legătura chimică a substratului; d) fiecare enzimă posedă un cod alcătuit din 3 cifre; e) cifra a doua a codului indică numărul de ordine a enzimei în clasa respectivă

Oxidoreductazele: a) catalizează reacţii de transfer al grupărilor funcţionale; b) catalizează reacţii de transfer al electronilor şi protonilor; c) dehidrogenazele se referă la oxidoreductaze; d) catalizează reacţii de interconversiune a izomerilor optici; e) catalizează reacţii cu utilizarea ATP-ului.

La oxidoreductaze se referă: a) hidratazele; b) hidroxilazele; c) reductazele; d) hidrolazele; e) kinazele.

*Transferazele: a) catalizează reacţii de transfer al grupărilor funcţionale; b) catalizează reacţii de transfer al electronilor şi protonilor; c) fumaraza se referă la transferaze; d) catalizează reacţii de interconversiune a izomerilor optici; e) catalizează reacţii cu utilizarea ATP-ului

La transferaze se referă: a) hidratazele; b) transaminazele; c) dehidrogenazele; d) carboxilazele; e) kinazele

Hidrolazele: a) catalizează reacţii de scindare a legăture covalente cu adiţionarea apei; b) catalizează reacţii de transfer al electronilor şi protonilor; c) fosfatazele se referă la hidrolaze; d) catalizează reacţii de interconversiune a izomerilor optici; e) reacţiile catalizate de hidrolaze sunt reversibile.

La hidrolaze se referă: a) hidratazele; b) hidroxilazele; c) dehidrogenazele; d) esterazele; e) nucleazele

Liazele: a) catalizează reacţii de formare a legăturilor covalente cu utilizarea ATP-ului; b) catalizează reacţii de transfer al electronilor şi protonilor; c) fumaraza se referă la liaze; d) catalizează reacţii de interconversiune a izomerilor optici; e) decarboxilazele se referă la liaze.

La liaze se referă: a) hidratazele; b) aldolazele; c) dehidrogenazele; d) epimerazele; e) mutazele

Izomerazele: a) catalizează reacţii de transfer al grupărilor funcţionale; b) catalizează reacţii de transfer al electronilor şi protonilor; c) peptidazele se referă la izomeraze; d) catalizează reacţii de interconversiune a izomerilor; e) reacţiile catalizate de izomeraze sunt reversibile.

La izomeraze se referă: a) hidratazele; b) transaminazele; c) dehidrogenazele; d) epimerazele; e) mutazele.

Ligazele: a) catalizează reacţii de formare a legăturilor covalente cu utilizarea ATP-ului; b) catalizează reacţii de scindare a legăturilor covalente; c) glutaminsintetaza se referă la ligaze; d) ATP-ul serveşte ca donor de grupare fosfat pentru substrat; e) reacţiile catalizate de ligaze sunt reversibile.

*La ligaze se referă: a) alcooldehidrogenaza; b) aldolaza; c) piruvatcarboxilaza; d) epimeraza; e) glucokinaza.

Funcţiile sângelui: a) de transport b) homeostatică c) energetică d) termoreglatoare e) anabolica

Funcţiile sângelui: a) protectoare b) reglatoare c) catabolică d) energetică e) excretoare

Principalele componente organice ale sângelui: a) glucoza b) colesterolul c) sodiul d) potasiul e) fierul

Principalele componente organice ale sângelui: a) calciul b) proteinele c) apa d) magneziul e) ureea

Elementele figurate ale sângelui: a) chilomicronii b) leucocitele c) eritrocitele d) micelele e) lipoproteinele

Elementele figurate ale sângelui: a) globulinele b) trombocitele c) bazofilele d) limfocitele e) corpii cetonici

Azotul rezidual include azotul din: a) uree b) fibrinogen c) corpi cetonici d) acid uric e) amoniac

Azotul rezidual include azotul din: a) creatină b) albumine c) creatinină d) aminoacizi e) globuline

Azotemia apare în: a) micşorarea eliminării renale a produselor azotate b) aport scăzut de proteine în alimentaţie c) catabolismul intens al proteinelor tisulare d) catabolismul intens al lipidelor de rezervă e) sinteză excesivă de glicogen

Substanţele organice neazotate ale sângelui: a) colesterolul b) trigliceridele c) ureea d) bilirubina e) acidul uric

Substanţele organice neazotate ale sângelui: a) glucoza b) acidul lactic c) creatina d) creatinina e) indicanul

Componenţa electrolitică a sângelui: a) principalul ion al lichidului extracelular este K+ b) principalul ion al lichidului extracelular este Na+ c) hipernatriemia cauzează hipertensiune arterială şi edeme d) hipernatriemia conduce la dehidratarea organismului e) hipernatriemia este prezentă în nefrite, insuficienţa cardiacă

Componenţa electrolitică a sângelui: a) hipernatriemia este prezentă în hiperaldosteronism b) hiponatriemia este însoţită de dehidratarea organismului c) în hiponatriemie survine hiperhidratarea organismului d) hipernatriemia este prezentă în hipoparatiroidie e) nivelul plasmatic de Na+ este reglat de hormonii tiroidieni

Componenţa electrolitică a sângelui: a) cationul de bază din eritrocite este K+ b) cationul de bază din eritrocite este Na+ c) hiperkaliemia este însoţită de reţinerea apei în organism d) hiperkaliemia se dezvoltă în insuficienţa renală acută e) hiperkaliemia se dezvoltă în hipofuncţia cortexului suprarenal

Hipokaliemia: a) se dezvoltă în hiperfuncţia cortexului suprarenal b) se dezvoltă în hiperaldosteronism c) se dezvoltă în hipoparatiroidie d) este însoţită de dereglări ale funcţiei cardiace e) conduce la osteoporoză

Calciul plasmatic: a) se conţine preponderent în eritrocite b) se conţine preponderent în plasmă c) [Ca++ ionizat constituie 50% din cantitatea totală d) Ca++ legat cu proteinele plasmatice constituie 40% din cantitatea totală e) este prezent în plasmă doar în formă liberă

Modificările concentraţiei calciului plasmatic: a) hipocalcemia este prezentă în rahitism b) hipocalcemia este determinată de hiperparatiroidism c) hipercalcemia apare în adenomul paratiroidelor d) hipercalcemia este însoţită de tetanie e) hipocalcemia este însoţită de retenţie de apă

Fierul: a) se conţine preponderent în plasmă b) este un component preponderent al eritrocitelor c) se absoarbe în intestin sub formă de Fe++ d) este absorbit în intestin sub formă de Fe+++ e) în enterocite Fe+++ se conjugă cu apoferitina

Fierul: a) în enterocite Fe+++ se conjugă cu feritina b) în enterocite se formează feritina c) apoferitina este forma de transport plasmatic al fierului d) transferina transportă Fe+++ e) transferina transportă Fe++

Proteinele plasmatice: a) menţin presiunea oncotică b) transportă hormoni, metale, vitamine c) participă în coagularea sângelui d) în normă sunt în concentraţie de 20-30 g/L e) nu participă la menţinerea pH-lui

Rolul proteinelor plasmei sangvine: a) participă la menţinerea pH-lui fiziologic (7,35-7,4) b) nu participă la menţinerea echilibrului hidro-salin c) participă la fagocitoză d) reprezintă o rezervă de aminoacizi e) transportă oxigenul

*Albuminele plasmatice: a) sunt proteine bazice b) sunt proteine conjugate c) sunt hidrofobe d) sunt liposolubile e) constituie 50-65% din conţinutul total al proteinelor

Albuminele plasmatice: a) constituie 20-30% din conţinutul total al proteinelor b) [sunt proteine acide c) sunt proteine conjugate d) menţin presiunea oncotică e) sunt proteine cu structură cuaternară

Albuminele plasmatice: a) transportă acizi graşi b) formează lipoproteine c) transportă bilirubina d) transportă glucoza e) se sintetizează în ficat (circa 20 g/zi)

Albuminele plasmatice: a) se sintetizează în ţesutul muscular b) conţin mulţi aminoacizi dicarboxilici c) leagă şi reţin în sânge cationii d) leagă şi reţin în sânge anionii e) participă la menţinerea presiunii coloid-osmotice a sângelui

Globulinele plasmatice: a) toate sunt proteine simple b) reprezintă o clasă eterogenă de proteine c) la electroforeză se separă în fracţiile: alfa1, alfa2, beta şi gama d) îndeplinesc doar funcţie de transport e) îndeplinesc doar funcţie de menţinere a presiunii oncotice

Din grupa alfa1-globulinelor fac parte: a) antitripsina b) fetoproteina c) haptoglobina d) ceruloplasmina e) transferina

Din grupa alfa2-globulinelor fac parte: a) antitripsina b) haptoglobina c) ceruloplasmina d) transferina e) macroglobulina

*Din grupa beta-globulinelor fac parte: a) antitripsina b) haptoglobina c) ceruloplasmina d) transferina e) macroglobulina

*Din grupa gama-globulinelor fac parte: a) antitripsina b) haptoglobina c) ceruloplasmina d) imunoglobulinele e) macroglobulina

Hiperproteinemia: a) reprezintă creşterea conţinutului proteinelor musculare b) reprezintă creşterea conţinutului proteinelor plasmatice c) este caracteristică pentru ciroza hepatică d) este caracteristică pentru glomerulonefrite e) poate fi prezentă în deshidratarea organismului (combustii, diaree, vomă intensă etc.)

Hipoproteinemia: a) reprezintă micşorarea concentraţiei proteinelor plasmatice b) este însoţită de retenţie de apă în patul sangvin c) este caracteristică pentru ciroza hepatică d) este caracteristică pentru glomerulonefrite e) poate fi prezentă în deshidratarea organismului (combustii, diaree, vomă intensă etc.)

La menţinerea pH-ului fiziologic al sângelui participă: a) sistemele-tampon plasmatice şi eritrocitare b) sistemul respirator c) sistemul coagulant d) sistemul fibrinolitic e) sistemul renal

*Selectaţi sistemele-tampon care funcţionează doar în plasmă: a) bicarbonat b) fosfat c) proteic d) hemoglobinic e) toate sistemele-tampon enumerate

*Selectaţi sistemele-tampon care funcţionează doar în eritrocite: a) bicarbonat b) fosfat c) proteic d) hemoglobinic e) toate sistemele-tampon enumerate

Selectaţi sistemele-tampon care funcţionează atât în plasmă, cât şi în eritrocite: a) bicarbonat b) fosfat c) proteic d) hemoglobinic e) toate sistemele-tampon enumerate

Capacitatea de tamponare a proteinelor plasmatice este determinată de: a) aminoacizii acizi b) aminoacizii bazici c) serină şi treonină d) prolină şi hidroxiprolină e) metionină şi cisteină

*Capacitatea de tamponare a hemoglobinei este determinată de: a) fenilalanină şi tirozină b) histidină c) serină şi treonină d) prolină şi hidroxiprolină e) metionină şi cisteină

Acidoza metabolică este cauzată de: a) cetonemie b) voma intensă c) hipoxie d) hipercolesterolemie e) hiperventilaţie pulmonară

Acidoza metabolică este prezentă în: a) diabetul insipid b) diabetul steroid c) diabetul zaharat d) inaniţie e) obezitate

*Acidoza respiratorie este cauzată de: a) hiperventilaţie pulmonară b) hipoventilaţie pulmonară c) vomă intensă d) cetonemie e) supradozarea bicarbonatului de Na la tratarea maladiilor gastrice

Acidoza respiratorie este prezentă în: a) astm bronşic b) atelectază pulmonară c) diabet zaharat d) emfizem pulmonar e) inaniţie

Alcaloza metabolică este cauzată de: a) cetonemie b) hipoxie c) supradozarea bicarbonatului de Na la tratarea maladiilor gastrice d) vomă intensă e) hiperventilaţie pulmonară

*Alcaloza respiratorie este cauzată de: a) hiperventilaţie pulmonară b) hipoventilaţie pulmonară c) vomă intensă d) cetonemie e) supradozarea bicarbonatului de Na la tratarea maladiilor gastrice

*Selectaţi factorul plasmatic al coagulării sângelui care iniţiază calea intrinsecă: a) factorul XII - Hageman b) factorul VIII - globulina antihemofilică A c) factorul X - Prower-Stuart d) factorul V - proaccelerina e) factorul XIII – stabilizator de fibrină

*Selectaţi factorul coagulării sângelui care iniţiază calea extrinsecă: a) factorul VIII – globulina antihemofilică A b) factorul I - fibrinogenul c) factorul III - tromboplastina tisulară d) ionii de Ca++ e) factorul X - Prower-Stuart

Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea intrinsecă: a) factorul VIII – globulina antihemofilică A b) factorul X - Prower-Stuart c) factorul XI - Rozenthal d) factorul V - proaccelerina e) factorul IX - globulina antihemofilică B

Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea extrinsecă: a) factorul VII – proconvertina b) factorul I - fibrinogenul c) factorul III - tromboplastina tisulară d) ionii de Ca++ e) factorul X - Prower-Stuart

Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă atât în calea intrinsecă, cât şi în calea extrinsecă: a) factorul VIII – globulina antihemofilică A b) factorul X - Prower-Stuart c) factorul XI - Rozenthal d) factorul V - proaccelerina e) factorul IX - globulina antihemofilică B

Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă atât în calea intrinsecă, cât şi în calea extrinsecă: a)factorul VII – proconvertina b) factorul I - fibrinogenul c) factorul III - tromboplastina tisulară d) ionii de Ca++ e) factorul XII – Hageman

Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă atât în calea intrinsecă, cât şi în calea extrinsecă: a) factorul VII – proconvertina b) factorul II - protrombina c) factorul XIII – stabilizator de fibrină d) factorul XII - Hageman

e) factorul IX - globulina antihemofilică B

Rolul vitaminei K în coagularea sângelui: a) participă la sinteza fibrinogenului b) participă la sinteza protrombinei c) participă la activarea fibrinogenului d) este necesară pentru decarboxilarea acidului glutamic (Glu) e) este necesară pentru carboxilarea Glu cu formarea gamacarboxiglutamatului

Protrombina: a) este factor anticoagulant b) este factor al coagulării c) este sintetizată în sânge d) sub acţiunea protrombinazei (Xa, Va, Ca2+, f.3) se activează în trombină e) nu necesită vitamina K pentru sinteza sa

Trombina: a) este sintetizată în formă activă b) este sintetizată în formă de protrombină neactivă c) transformă fibrinogenul în fibrină d) transformă fibrina-monomer în fibrină-polimer e) stabilizează fibrina

Fibrinogenul: a) fibrinogenul este sintetizat în ficat b) constă din 6 lanţuri polipeptidice (2 alfa, 2 beta, 2 gama) c) se activează în ficat d) este transformat în fibrină de către trombină e) necesită vitamina K pentru sinteza sa

Transformarea fibrinogenului în fibrină: a) are loc în sânge b) are loc sub acţiunea protrombinei c) constă în carboxilarea resturilor de acid glutamic d) constă în detaşarea a 2 fibrinopeptide A şi 2 fibrinopeptide B e) este un proces reversibil

Polimerizarea şi stabilizarea fibrinei (formarea trombului): a) are loc sub acţiunea trombinei b) necesită prezenţa factorului XIII c) necesită prezenţa trombosteninei d) necesită prezenţa ATP-lui e) necesită prezenţa vitaminei K

La coagularea sângelui participă (suplimentar factorilor plasmatici): a) haptoglobinele b) serotonina c) catecolaminele d) acidul epsilon-aminocapronic e) fosfolipidele plachetare

La coagularea sângelui participă (suplimentar factorilor plasmatici): a) albuminele plasmatice b) ATP-ul c) imunoglobulinele d) calicreinele e) lipoproteinele plasmatice

La coagularea sângelui participă: a) factori eritrocitari b) factori plachetari c) factori leucocitari d) factori plasmatici e) factori tisulari

Selectaţi factorii trombocitari ai coagulării: a) globulina antihemofilică A b) trombostenina c) fosfolipidele plachetare d) globulina antihemofilică B e) heparina

Selectaţi substanţele anticoagulante: a) antitrombinele (I, II, III, IV, V, VI) b) acidul N-acetilneuraminic c) heparina d) vitamina K e) proteina C

Selectaţi substanţele anticoagulante: a) derivaţii cumarinei b) acidul epsilon-aminocapronic c) oxalatul d) citratul e) protrombina

Heparina: a) este glicozaminoglican b) este proteină c) este anticoagulant direct d) este anticoagulant indirect e) este factor fibrinolitic

Selectaţi factorii sistemului fibrinolitic: a) heparina b) plasminogenul c) transferina d) ceruloplasmina e) streptokinaza

Selectaţi factorii sistemului fibrinolitic: a) accelerina b) acidul epsilon-aminocapronic c) urokinaza d) antiplasmina e) activatorul tisular al plasminogenului

Transformarea plasminogenului în plasmină are loc sub acţiunea: a) trombinei b) urokinazei c) streptokinazei d) heparinei e) accelerinei

Fibrinolizina: a) împiedică formarea trombilor b) dizolvă trombii deja formaţi c) hidrolizează moleculele de fibrină din componenţa trombilor d) inactivează trombina e) inhibă sinteza fibrinogenului

Clasificarea funcţională a enzimelor plasmatice: a) secretorii b) excreto-secretorii c) anabolice

d) indicatorii (celulare) e) catabolice

Selectaţi enzimele secretorii ale ficatului: a) alaninaminotransferaza (ALT) b) aspartataminotransferaza (AST) c) factorii coagulării sângelui d) lecitin-colesterol-acil-transferaza (LCAT) e) ceruloplasmina

Selectaţi enzimele indicatorii hepatospecifice: a) amilaza b) histidaza c) alaninaminotransferaza (ALAT) d) lactat dehidrogenaza 1(LDH1) e) creatinfosfokinaza (CPK)

Selectaţi enzimele indicatorii hepatospecifice: a) aldolaza A (fructozo-1,6-difosfat aldolaza) b) aldolaza B (fructozo--fosfat aldolaza) c) tripsina d) sorbitol dehidrogenaza e) LDH4, LDH5.

Selectaţi enzimele indicatorii cardiospecifice: a) aspartataminotransferaza (ASAT) b) glicinamidino transferaza c) aldolaza B d) LDH1, LDH2 e) LDH5, LDH4

*Selectaţi enzimele indicatorii cardiospecifice: a) creatinfosfokinaza MB b) creatinfosfokinaza MM c) fosfataza alcalină d) fosfataza acidă e) sorbitol dehidrogenaza

Selectaţi enzimele organospecifice ale rinichilor: a) glicinamidino transferaza b) creatinfosfokinaza MM c) alaninaminotransferaza (ALAT) d) glutaminaza e) glutamat dehidrogenaza

Selectaţi enzimele organospecifice ale creierului: a) creatinfosfokinaza BB b) creatinfosfokinaza MM c) creatinfosfokinaza MB d) monoaminoxidaza (MAO) e) ornitincarbamoil transferaza

*Selectaţi enzimele organospecifice ale muşchilor scheletici: a) malat dehidrogenaza b) leucinaminopeptidaza c) creatinfosfokinaza MM d) izocitratdehidrogenaza e) arginaza

Selectaţi enzimele organospecifice ale ţesutului osos: a) fosfataza alcalină termolabilă b) hexokinaza c) glucokinaza d) fosfataza acidă tartratrezistentă e) cetoglutaratdehidrogenaza

Kininele sângelui: a) sunt hormoni secretaţi de glandele endocrine b) sunt hormoni locali c) se sintetizează şi se secretă în formă activă d) se sintetizează şi se secretă în formă de kinazogeni neactivi e) reglează circulaţia sanguină locală şi generală, permeabilitatea vasculară

Kininele sângelui: a) sunt vasopresina, oxitocina b) sunt bradikinina, kalidina, metionil-lizil-bradikinina c) provoacă dilatarea vaselor periferice d) provoacă constricţia vaselor periferice e) micşorează tensiunea arterială

Funcţiile ficatului sunt: a) de depozitare a excesului glucidic b) de depozitare a excesului lipidic c) excretoare d) de dezintoxicare e) de transport

Ficatul şi metabolismul glucidelor: a) ficatul asigură nivelul constant al glucozei în sânge b) glicogenoliza hepatică se intensifică în perioadele postprandiale c) glicogenoliza hepatică se intensifică în inaniţie d) glicogenogeneza se intensifică în inaniţie e) gluconeogeneza se activează în perioadele postprandiale

Ficatul şi metabolismul glucidelor: a) în ficat excesul de glucide este transformat în lipide b) în ficat excesul de acizi graşi este transformat în glucide c) activitatea ciclului pentozofosfat în ficat este înaltă d) în ficat glucoza se obţine în rezultatul glicogenolizei şi gluconeogenezei e) în ficat glucoza se obţine doar în rezultatul gluconeogenezei

Rolul ficatului în metabolismul lipidic (selectaţi procesele care au loc în ficat): a) sinteza VLDL (pre--lipoproteinelor) b) formarea LDL ( lipoproteinelor) c) sinteza corpilor cetonici d) utilizarea corpilor cetonici e) sinteza glicerofosfolipidelor

Ficatul şi metabolismul proteinelor: a) ficatul reprezintă sediul de sinteză a ureei b) sinteza proteinelor în ficat este redusă c) ficatul este sediul de sinteză a fibrinogenului, protrombinei d) ficatul nu este sursă de enzime plasmatice e) în ficat are loc transformarea excesului de acizi graşi în proteine

Care sintre urmatoarele afirmatii despre sistemul renina angiotestina aldosteron sunt adevarate: a) rol in reglarea tensiunii arteriale b) rol in homeostazia sodiului c) rol in homeostazia calciului d) este tinta medicamentelor antihipertensive e) renina este secretata de ficat

Urmatoarele enzime sunt implicate in digestia proteinelor: a) pepsina b) tripsina c) chemotripsina d) amilaza e) lipaza

GGT este utila pentru diagnosticul: a) consumului cronic de alcool b) bolilor hepato-biliare c) pancreatitei acute d) carcinomului de prostata e) afectiunilor osoase

Chilomicronii sunt lipoproteinele cu: a) dimensiunea cea mai mare b) procentajul cel mai mare de lipide c) procentajul cel mai mic de lipide d) procentajul cel mai scazut de proteine e) procentajul cel mai mare de proteine

Digestia lipidelor reprezinta un proces complex ce presupune: a) grasimile emulsificate sunt hidrolizate cu ajutorul lipazei pancreatice b) digestia incepe in cavitatea bucala sub actiunea amilazei salivare c) oxidarea grasimilor d) formarea de micelii si chilomicroni e) lipidele din dieta ajung la nivelul duodenului unde sunt emulsificate cu ajutorul sarurilor biliare

Afirmatiile corecte referitoare la carbohidrati: a) sunt principala sursa de hrana de pe planeta b) acopera aproximativ 40% din necesarul zilnic de claorii c) principala sursa de glucide alimentare este sucroza ( zaharul comercial) d) principala sursa de glucide alimentare este lacturoza e) principala sursa de glucide alimentare este amidonul

Alegeti afirmatiile corecte referitoare la reactia cu Ninhidrina: a) la un pH de 4-8 toti alfa-aminoacizii formeaza un compus colorat numit purpura de Rhuemann b) Prolina si hidroxiprolina nu reactioneaza cu ninhidrina c) Prolina si hidroxiprolina formeaza cu ninhidrina un compus colorat in galben d) ionii de Cu2+ reactioneaza cu legaturile peptidelor e) este o reactie de identificare a proteinelor

Care dintre fractiunile bilirubinei este liposolubila? a) bilirubina conjugata b) bilirubina neconjugata c) bilirubina totala d) bilirubina directa e) bilirubina indirecta

Urmatorii compusi sunt cromoproteine: a) hemoglobina b) mioglobina c) citocromii d) colagenul e) elastina

Aminoacizii care indeplinesc roluri de neurotransmitatori sunt: a) acidul glutamic b) acidul gamma amino butiric GABA c) prolina d) glicina e) citrulina

Lipidele indeplinesc in organis numeroase roluri cum ar fi: a) intra in componenta membranelor celulare b) reprezinta un rezervor de energie sub forma de triacilgliceroli c) formeaza vitamine hidrosolubile d) sunt precursori ai sarurilor biliare e) formeaza bistratul lipidic membranar

Selectati afirmatia adevarata referitoare la efectele pozitive ale insulinei a) insulina promoveaza transformarea glucozei in trigliceride la nivelul celulelor hepatice b) cresterea niveului de insulina in sange duce la scaderea absorbtiei glucozei din sange c) insulina promoveaza transformarea glucozei in trigliceride la nivelul celulelor adipoase si musculare d) insulina favorizeaza glicoliza e) cresterea nivelului de insulina in sange duce la cresterea absrbtiei din sange

Structura secundara a proteinelor presupune: a) insiruirea aminoacizilor in lantul proteic prin legatura peptidica b) orientarea in spatiu a lantului proteic sub forma unui alfa-helix c) orientarea in spatiu a lantului proteic sub forma unei foi beta-pilate d) un studiu avansat de organizare a structurii proteinelor ce le confera o conformatie 3D e) structura 3D a unei proteine alcatuite din protomeri legati intre ei pin legaturi hidrofobe, electrostatice sau de hidrogen

Zaharoza este alcatuita din: a) glucoza b) galactoza c) fructoza d) riboza e) manoza

Valori crescute ale creatininei pot fi intalnite in: a) hiperfrofie musculara b) boli renale c) afectiuni hepatice d) obstructii de tract urinar e) dieta bogata in carbohidrati

Enzimele proteolitice responsabile de degradarea proteinelor elementare sunt produse la nivelul: a) cavitatii bucale b) stomacului c) pancreasului d) ficatului e) intestinului subtire

Proteinele specifice crescute in infarctul miocardic: a) CK-MB b) mioglobina c) fosfataza alcalina d) CK-MM e) troponina T

AST este utila pentru diagnosticul: a) afectiunilor hepatice b) infarctului miocardic c) boala renala d) afectiuni osoase e) anemiei megaloblastice

Fac parte din categoria proteinelor fibroase: a) colagenul b) albumina c) elastina d) keratina e) hemoglobina

Alegeti afirmatia corecta referitoare la acidul uric: a) valori crescute ale accestuia pot duce la aparitia gutei b) este produsul final al ciclului urogenetic c) este produsul final al metabolismului aminoacizi d) este produsul final al metabolismului bazelor purinice e) valori scazute ale acestuia pot duce la aparita gutei

*Meanismul de actiune al oxalatului de sodiu este: a) leaga calciului care este esential pentru mecanismul de coagulare b) accelereaza actiunea antitrombinei III c) formeaza complexe insolubile in ionii de calciu d) inhiba sistemul enzimatic implicat in glicoliza e) leaga sodiul care este esential pentru mecanismul de coagulare

Alegeti afirmatiile corecte referitoare la diabetul zaharat: a) diabetul zaharat de tip 2 este intotdeauna insulino-necesitant b) diabetul zaharat de tip 1apare ce mai frecvent la copii si adultul tanar c) hiperglicemia in cadrul diabetului zaharat de tip 2 este o urmare a insulino-rezistentei d) diabetul zaharat de tip 2 aparare cel mai frecvent la copii si adultul tanar e) diabetul gastrintestinal apare in timpul sarcinii

*In organismul adult, tipul majoritar de hemoglobina este: a) Hb A1 b) Hb A2 c) Hb F d) Hb Gower e) Hb Portland

Sarurile biliare: a) ajuta la emulsificarea lipidelor in duoden b) sunt sintetizate in ficat c) sunt sintetizate in duoden d) sunt eliminate prin contractia veziculei biliare e) actioneaza ca detergenti legand particule de grasime

*Cresterea amilazei serice si a lipazei se intalneste in : a) infarctul miocardic b) apendicita acuta c) pancreatita acuta d) boli musculare e) hepatite acute

*Dupa efectul farmacologic pe care il exercita, vitamina K este denumita: a)antiscorbutica b) antirahitica c) anti beri-beri d) antihemoragica e) antixeroftalmica

*Lactoza este alcatuita din: a) glucoza + glucoza b) galactoza + glucoza c) fructoza + glucoza d) fructoza + galactoza e) fructoza + fructoza *Forma majora de excretie a amoniacului din organism este reprezentata de: a) uree b) creatinina c) acid uric d) glutation e) ornitina