Artroplastia Cu Proteza de Sold [PDF]

Zitiervorschau

~ Referat ~

Artroplastia soldului este o procedura specifica chirurgiei ortopedice ce are ca scop refacerea integritatii si functiei articulatiei coxo-femurale ce a fost deteriorata, prin inlocuirea partiala sau totala a cartilajului degradat sau prin inlocuirea acestuia cu o proteza de sold. Operatia de artroplastie de sold se foloseste cu succes in chirurgia ortopedica de mai bine de 70 de ani si consta in restabilirea mobilitatii articulare prin crearea unui nou spatiu articular. De multe ori, atunci cand boala articulara a soldului atinge un nivel de evolutie ingrijorator, nemaiputand fi stopata prin alte tratamente ortopedice neinvazive (fizioterapie) sau minim-invazive (ex. artroscopie), naturiste sau medicamentoase, singura solutie ramasa este protezarea soldului. Aceasta interventie se realizeaza doar in cazul in care celelalte metode ortopedice de tratament al soldului nu au dat sau nu mai dau rezultate, degradarea evoluand in continuare. Persoanele ce au nevoie de operatia de artroplastie a soldului se regasesc atat in randul copiilor cu reumatisme cronice severe, cat si adultilor afectati de coxartroze in stadii avansate, tumori maligne, traumatisme coxo-femurale complexe, displazii, etc. Simptomele acestor boli includ dureri severe de sold (chiar si in repaus), rigiditate excesiva, inflamare cronica sau deformare a articulatiei. Dintre toate afectiunile prezentate mai sus, cea mai intalnita este coxartroza.

1

Protezarea soldului si beneficiile sale Avantajele protezarii prin artroplastie de sold sunt date de oprirea procesului de degradare osoasa si cartilaginoasa, stoparea durerilor si restabilirea mobilitatii la nivelul articulatiei coxo-femurale. o stopeaza durerea o restabileste mobilitatea coxo-femurala o reda abilitatea de a merge normal o stopeaza procesul de degradare al articulatiei si oaselor soldului

Tipuri de proteze de sold Soldul reprezinta o articulatie mare a organismului, localizata intre capul femural si cavitatea bazinului, denumita cotil. In chirurgia ortopedica se utilizeaza mai multe tipuri de proteze ce pot inlocui total sau partial articulatia soldulului, in functie de locul si gradul de afectare/ degradare a acesteia. Durata medie de utilizare a unei proteze de sold este de aproximativ 15 ani, insa aceasta poate fi depasita cu usurinta in cazul in care se are in vedere protejarea acesteia. Prin evitarea suprasolicitarii ce poate apare in cadrul activitatilor sportive sau tinerea sub control a greutatii corporale, puteti prelungi durata de utilizare chiar si cu 10 ani. 1. Proteza totala de sold - Proteza de sold totala difera de proteza partiala prin faptul ca ambele componente ale articulatiei sunt inlocuite, cea femurala cu o tija prevazuta intr-un cap cu o bila, iar cea acetabulara cu o cupa. Astfel, articulatia artificiala rezultata din cele doua componente combinate reproduce o articulatie naturala (vezi poza alaturata). Cele doua componentele sunt realizate din diverse materiale si variaza in functie de producator. Spre exemplu, tija femurala poate avea in compozitia sa metale precum titanul, otelul inoxidabil, cobaltul, cromul sau aluminiumul, in timp ce cotilul poate fi fabricat din ceramica, metal sau polietilena.

2. Proteza partiala de sold - Protezele de sold partiale se utilizeaza de obicei in cazul fracturii de col femural, artritei sau degenerarii osoase si se deosebesc de cele totale prin faptul ca inlocuiesc doar jumatate din articulatie, respectiv capul femural. Aceasta modalitate de inlocuire partiala se poate alege, deoarece in 2

majoritatea cazurilor cotilul ramane intact in urma traumatismului si nu necesita inlocuire. Mai exact, aceste proteze partiale pun in in contact direct tija femurala si bila metalica cu cartilajul cotilului.

3. Proteza de sold cimentata - Utilizata in majoritatea cazurilor in randul pacientilor varstnici, proteza de sold cimentata se fixeaza la la os cu un ciment chirugical (rasina sintetica). Acest material care joaca rolul de amortizor si ofera o repartitie armonioasa a fortelor dintre implant si os. Un avantaj major al protezei cimentate este usurinta cu care materialele protetice pot fi extrase in cazul in care articulatia creata va necesita in timp o schimbare (inlocuire). Fixarea prin metoda cimentata este foarte durabila, insa, ca in cazul oricarei proteze de sold, trebuiesc evitate traumatismele post-artroplastie. De asemenea, recuperarea in cazul acestui tip de proteza este mai rapida, sprijinul total pe picior putand fi realizat dupa 2 saptamani de la operatie.

4. Proteza de sold necimentata - Dupa cum sugereaza si numele, se monteaza fara ciment, direct la femur si are avantajul de a permite osului sa creasca la suprafata de contact. Protezele necimentate se utilizeaza cel mai des in cazul copiilor, adolescentilor si pacientilor cu varsta de pana in 50 de ani si au o durata de utilizare mai mare decat protezele cimentate. In cazul copiilor, datorita faptului ca acestia nu au inca cresterea incheiata, osul creste la suprafata poroasa metalica, realizandu-se o fixare biologica. Dezavantajul acestui tip de proteza este ca sprijinul total pe picior se poate face dupa aproximativ 2-3 luni de la interventie.

5. Proteze hibride - Protezele hibride folosite in artroplastia soldului sunt combinatii ale celor doua tipuri de proteze, cimentate si necimentate. De exemplu, acestea pot fi fabricate cu coada cimentata si cupa necimentata, sau invers. Avantajul protezelor de sold hibride consta in faptul ca partile componente pot fi inlocuite cu usurinta in timp.

3

Recuperare dupa protezarea soldului

In cazul artroplastiei de sold este bine ca inainte de operatie sa se inceapa efectuarea de exercitii pentru brate ce au ca scop cresterea fortei musculare necesare utilizarii post operatorii a carjelor sau cadrului. Pentru a recupera functia articulara caracterizata prin suplete si stabilitate, trebuie ca muschii si tendoanele din jurul protezei sa fie de buna calitate. Acestea nu pot fi intarite decat prin exercitii de recuperare. Exercitiile fizice de recuperare pot incepe la cateva luni dupa protezarea soldului si trebuiesc efectuate la indicatiile chirurgului ortoped si sub indrumarea unui kinetoterapeut. In principal, se va avea in vedere ca exercitiile de recuperare sa se realizeze treptat, fara a forta articulatia. Dintre sporturile si exercitiile recomandate fac parte mersul pe jos, inotul si ciclismul. Trebuiesc evitate total sporturile ce solicita excesiv articulatia precum fotbal, tenis, volei etc. Fizioterapia regrupeaza ansamblul tratamentelor care utilizeaza agentii fizici naturali care elibereaza energie, cum ar fi curentul electric, (electroterapie), undele mecanice (in mod particular ultrasunetele), si undele electromagnetice. Principalii agenti utilizati in tratamentul afectiunilor dureroase cronice ale muschilor, oaselor si articulatiilor sunt: 1. Aplicarea curentilor electrici de joasa frecventa pentru a calma durerile (electrostimularile antalgice) sau pentru a face sa functioneze muschii (electrostimularile motorii). 2. Aplicarea unui curent electric pentru a favoriza pentrarea medicamentelor local intr-o zona bolnava (ionizarile). 3. Ultrasunetele, sunt unde mecanice care degajeaza caldura atunci cand traverseza tesuturi (mai ales tendoanele si ligamentele) si efectueaza “micromasaje”. 4. Undele electromagnetice care scad senzatia de durere fie prin incalzirea tesuturilor traversate ( de exemplu undele infrarosii), fie prin efect electromagnetic fara incalzirea tesuturilor (camp electromagnetic in puls) Schematic, NU trebuie aplicat curentul electric si nici ultrasunetele ,si nici undele electromagnetice in zona unei proteze, caci exista un risc de incalzire sau de deteriorare a materialului protezei. Totusi, anumite tratamente sunt indicate in 4

tratamentul unor afectiuni situate la distanta de proteza. Utlizarea locala a procedeelor fizioterapeutice este in principiu contraindicata!

Program kinetic la pacientul varstnic cu proteza de sold

Recomandari pentru programul de exercitii: 

fiecare program de exercitii va incepe cu un un set de exercitii usoare pentru a “incalzi” articulatiile invecinate apoi coxofemurala afectata;



Se va avea in vedere ca exercitiile sa nu atinga maximum de amplitudine in special pentru abductii si rotatii;



Se vor evita pe cat posibil exercitiile de rotatie externa si adductie mai ales din decubit sau asezat;



Repausul in decubit lateral sau efectuarea exercitiilor din aceasta pozitie, se va permite doar cu pozitionarea intre membrele inferioare a unei perne lungi;



Se prefera exercitiile din decubit ventral



se va evita să se stea pe scaune joase;



se consideră că după 3 luni se poate merge şi fără sprijin în baston; 5



în general programul de recuperare trebuie urmat 2-4 luni postoperator;



pentru restul vieţii, se continuă programul de menţinere a forţei musculare, cu respectarea regulilor de "igienă ortopedică" a şoldului.

Un exercitiu care intareste forta musculara si stabilizeaza articulatia: 1. Din decubit dorsal, se flecteaza genunchiul sanatos si se ridica piciorul operat perfect intins ~10 cm de la orizontala. Acest exercitiu este foarte bun pentru tonifierea cvadricepsului femural. Se mentine 5 secunde apoi se coboara membrul inferior incet. Se repeta de 10 ori.

2. Din ortostatism cu mainile sprijinite de o sipca la scara fixa sau de spatarul unui scaun, se ridica usor genunchiul spre piept, flectand coapsa. La inceput trebuie evitata ridicarea genunchiul peste nivelul soldului. Se va mentine coapsa flectata cateva secunde, apoi se revine in pozitia initiala. (15 serii de 2-3 ori pe zi).

3. Se ridica membrul inferior operat in extensie la spate, tinand genunchiul intins. Este necesara mentinerea trunchiul drept, fara a-l apleca inainte, pentru ca articulatia solicitata sa fie cea a soldului si nu coloana vertebtala. Se efecueaza serii de 15 repetari.

4. Din ortostatism cu mainile tinandu-se de o sipca la scara fixa sau de spatarul unui scaun se ridica membrul inferior operat spre lateral in abductie, departandu-l de cel sanatos. Se va mentine genunchiul perfect intins si nu se va inclina trunchiul, la fel ca la exercitiul precedent. De asemenea e important sa nu se roteasca membrul spre exterior, iar degetele sa fie mereu orientate in fata. Se repeta exercitiul de 15 ori. 5. Din ortostatism, lateral la scara fixa, cu mainile prinzand cu o mana sipca la nivelul umarului, se vor face balansari (pendulari) in fata si in spate (flexii si extensii), pana la limita durerii, fara sa se forteze amplitudinea de miscare. 6. Din decubit dorsal - se flectează şoldul cu şi fără flexie de genunchi, eventual cu ajutorul mâinilor se trage usor spre piept genunchiul (fara a se forta) ; 7. Din decubit dorsal - se ridică trunchiul cu aplecarea acestuia deasupra coapselor; 6

8. Din patrupedie- se apleacă înainte trunchiul, mobilizand articulatia coxofemurală. 9. Din decubit ventral (pe pat sau pe o masă cu bazinul la marginea mesei) se execută extensii din şold cu şi fără genunchiul flectat la 90° (cu ajutorul kinetoterapeutului, de preferat) 10. Din decubit lateral pe partea sanatoasa, cu o perna lunga intre membrele inferioare, se execută flexii şi extensii ale şoldului operat; 11. Din decubit dorsal, încercând să se mobilizeze bazinul, se execută abducţii ample ale şoldului cu membrul inferior întins sau cu genunchiul flectat; 12. Din decubit lateral pe partea sanatoasa, cu o perna sau rulou intre membrele inferioare, se ridică cât mai sus (abducţii) membrul inferior operat; 13. Din ortostatism execută rotaţii externe cu membrul operat (cercuri cât mai ample); 14. Din decubit ventral, genunchiul omolog şoldului operat va fi flectat la 90°. Se roteste intern, apoi extern . De preferat ca aceste miscări să fie executate lent si sa fie ajutate de kinetoterapeut; 15. In decubit lateral pe partea sănătoasă, cu o perna lunga sau rulou intre membre: se face extensia coapsei operate în timp ce kinetoterapeutul împinge înainte bazinul; 16. In decubit dorsal, pacientul îşi ţine cu mâinile coapsa sănătoasă flectată la piept: kinetoterapeutul face o priză in 1/3 distala a coapsei, la nivelul condililor femurali şi execută rotaţia internă şi abducţia; 17. Pedalarea pe bicicletă; dacă nu este posibil se execută bicicleta din decubit dorsal.

Contraindicaţii: -

ridicarea greutăţilor mai mari de 3 kg;

-

răsucirea pe loc a trunchiului.

7