Argumentare Și Contraargumentare [PDF]

Zitiervorschau

ARGUMENTARE ȘI CONTRAARGUMENTARE

In centrul analizei argumentarii sta rationamentul, deoarece orice argumentare este o organizare inedita de rationament(argumentare ampla), existand si argumentari care presupun un singur rationament(argumentare simpla). Putem defini argumentul drept o multime de propozitii, din care unele sunt numite temeiuri(premise), care intemeiaza, justifica o alta propozitie numita teza(concluzie). Contraargumentarea este operația opusă argumentării, înseamnă respingerea argumentării sau critica unui argument. Orice argumentare și contraargumentare presupun: 1. Conținutul argumentării/contraargumentării (teza și temeiurile), 2. Tehnicile de argumentare/contraargumentare (organizarea propozițiilor cu ajutorul raționamentelor), 3. Finalitatea argumentării/contraargumentării (adică organizarea conținuturilor cu ajutorul tehnicilor de argumentare) presupune convingerea auditoriului cu privire la caracterul adevărat sau fals al tezei. Argumentarea este o relatie intre doua persoane din care una argumenteaza(numita locutor) si cealalta este persoana pentru care se argumenteaza(numita interlocutor). Argumentarea este necesară atunci când interlocutorului îi este indiferentă o anumită teză sau atunci când când nu crede în adevărul sau în falsitatea ei. Pentru a convinge pe cineva de adevărul, respective falsitatea unei teze trebuie folosite argumente, deoarece nimeni nu acceptă teze în absența dovezilor. Pentru a fi acceptată sau respinsă o teză, trebuie să verificăm dacă argumentele sunt valide sau nevalide. Dacă un temei este fals, întreaga argumentare ar putea fi respinsă, deoarece probele nu constituie un temei sufficient pentru adevărul concluziei.