Ana Blandiana NATA [PDF]

Zitiervorschau

Ana Blandiana - Lasă-mi toamnă..... Poezia “Lasa-mi toamna”, aduce in prim plan cu mare sensibilitate relatia om-natura, structurandu-se pe imbinarea unor elemente de portret fizic sau elemente de peisaj cu stari sufletesti care se imprumuta naturii. In acelasi timp, culorile si transformarile pe care le aduce toamna genereaza starea de spirit dominant melancolica. Poezia prezinta in antiteza sentimentele umane si cromatica naturii – pomii verzi (vara, bucuria, caldura) si vantul galben ( toamna, declinul naturii, ofilirea, frigul); ora luminoasa si inserarea; cerul lin si zarea sfasiata (seninatatea si tristetea) sugerand metaforic etapele declinului anotimpurilor si vietii – vara/toamna, tinerete/batranete. Culorile şi sunetele creaza imagini vizuale si auditive care alterneaza aducand in primplan ideea de timp, de trecere, de intrebari obsesive cu privire la sensul acestor succesiuni care se inscriu in planul mai larg, subinteles, al binomului viata/moarte. Eul liric se adreseaza anotimpului direct, printr-o rugăminte exprimata de verbul “lasa” la imperativ, de a-și amâna sosirea, propunând un schimb afectiv cu elementele naturii – ochii-pomii, pasari-pasii, cerul-fruntea, ziua-propria inserare. Apropierea si imbinarea dintre om si elementele naturii este surprinsa prin folosirea formei neaccentuate a pronumelui ,,mi” care exprima dorința disperata a eului liric de a întârzia venirea anotimpului nedorit, moartea verdelui. Discursul liric este structurat prin opozitie la granita dintre fizic si moral (elemente de portret si stari sufletesti), dintre interior si exterior (elemente de décor natural si sufletesc), dintre trecut si prezent (vara si toamna, tinerete si batranete), dintre verde si ofilit, senin si plin de fum. Omul se dăruiește naturii, “ochii mei ti-i dau”,,,înserează-mă pe mine”, jertfa lui conturează, printr-o tehnică poetică simplă, plină de lirism și de muzicalitate, un tablou de natură zugrăvit în culori pure, care adună armonios elementele si bucuria naturii vara. Tensiunea lirică este redată gradat, repeti ția verbului imperativ,,lasă” accentuand dramatismul trăirilor. Semnele toamnei redate la nivel vizual ,,vântul galben...fum in soare” percepute acut de eul liric, sunt alternate cu imagini auditive: plânsetele arborilor,urletele păsărilor. Figura de stil dominantă este personificarea, elementele naturii sunt umanizate,iar epitetele: verzi,galben,lin, sunt asortate starii melancolice a poetei. Lirismul aparte si sensibilitatea deosebita a poeziei se realizeaza prin prezen ța in text a eului liric, prin organizarea strofică (versuri melodioase,fără rimă) prin existen ța monologului liric adresat direct, care pleacă de la rugăminte pana la sacrificiul uman si prin imaginile artistice realizate prin figuri de stil de mare finete si profunzime care transpun in cromatica decorului delicatetea si melancolia sentimentelor poetei.