Alergarea de Semifond [PDF]

Zitiervorschau

Facultatea de Stiinte Umaniste Specializarea Educatie Fizica si Sportiva Anul II semestrul I Student: TITA ALEXANDRU

ALERGAREA DE SEMIFOND - FOND In aceste alergari este necesara o dozare cat mai rationala a efortului, pentru a se reusi parcurgerea unor distante medii, mari si foarte mari cu o viteza de regim apreciabila; pentru aceasta este necesar ca miscarile alergatorului sa fie cat mai economice, dar eficiente in acelasi timp. Tehnica de alergare urmareste stapanirea unui pas cat mai suplu, relaxat, tinzandu-se spre o impulsie nefortata si eliminarea miscarilor inutile ale capului, trunchiului si bratelor. Un rol decisiv in alergarile care solicita efortul de rezistenta, il are respiratia, respectiv ritmul respirator. La probele clasice din aceasta grupa de alergari participarea este masculina si feminina in urmatoarele curse: 800m si 1.500m (semifond); 5.000m si 10.000m (fond); 42,195km (mare fond-maraton). Tehnica alergarii de semifond Fazele sau structura alergarilor de semifond, fond sau mare fond se ordoneaza tehnic in: - startul si lansarea de la start; - alergarea pe parcurs; - finisul si sosirea. ► Startul si lansarea de la start In aceste probe regulamentul de concurs obliga participantii la abordarea startului „de sus” (din picioare); in aceasta faza se urmareste obtinerea unei viteze suficiente pentru a ocupa un loc in pluton. La alergarea pe distantele anterior enuntate, comenzile starterului sunt: „Pe locuri!” „pocnetul pistolului!” La comanda “Pe locuri!”, alergatorul asaza piciorul puternic langa linia de start (cat mai aproape de aceasta), trecand si cea mai mare parte din greutatea corpului pe acest picior; celalalt picior se afla inapoi, cu 1-1,5 lungimi de talpa, sprijinit pe pingea. Trunchiul este aplecat inainte; bratul opus piciorului dinainte se afla in fata trunchiului, indoit din cot, in asa fel incat palma cu degetele semiflexate sa se afle deasupra genunchiului, in dreptul coapsei. Privirea este indreptata la 2-3m, spre directia de alergare. In aceasta pozitie alergatorul asteapta pocnetul pistolului. Plecarea este realizata de tragerea activa si energica a piciorului dinapoi si impulsia puternica a piciorului dinainte. Actiunea

Facultatea de Stiinte Umaniste Specializarea Educatie Fizica si Sportiva Anul II semestrul I Student: TITA ALEXANDRU

picioarelor este secondata de cea a bratelor care, penduleaza energic, sustinand lansarea prin alergare accelerata spre o pozitie cat mai avantajoasa inca de la debutul cursei. Cu cat parcursul cursei este mai lung, cu atat spatiul de lansare este mai scurt. La 800m lansarea acopera 100120m, iar la fond aceasta dureaza 30-50m. ► Alergarea pe parcurs In aceasta faza a alergarii, deplasarea se realizeaza prin „pasul lansat in tempo de cursa”, caracterizat prin uniformitate si constanta; alergatorul trebuie sa economiseasca rezervele, ceea ce impune amplitudine mica si uniforma a miscarilor, prin pas scurtat, cu impulsie si pendulare mai putin energice. Lungimea pasului este de 1,35-2,15m in functie de viteza de deplasare si particularitatile alergatorului. Contactul cu solul este suplu, aspect ce se poate realiza prin micsorarea fortei tangentiale, respectiv prin asezarea piciorului in faza de amortizare, cat mai aproape de proiectia verticala a centrului general de greutate a corpului. Asezarea piciorului pe sol trebuie sa permita o buna amortizare. In acest scop, la alergarea pe 800m, cei mai multi alergatori efectueaza contactul cu pista pe pingea. In proba de 1.500m, unii alergatori asaza piciorul pe pingea, altii pe marginea externa a labei piciorului, urmand rularea intregii talpii. In probele de fond si mare fond, contactul se efectueaza pe calcai, urmand apoi rularea pe talpa. In acest tip de alergare piciorul de impulsie nu se intinde complet sau se extinde complet dar nu energic; coapsa piciorului pendulant se ridica sub orizontala, la 75s, fiind avantata inainte, gamba deplasandu-se sub propria greutate. In alergarile de rezistenta, trunchiul este pastrat la verticala (usor inclinat uneori la alergarea pe 800m), umerii sunt relaxati, iar bratele indoite la 90s si usor departate de corp, penduleaza inainte si inapoi degajate si cu amplitudine redusa, ajutand deplasarea. Pozitia trunchiului, a bratelor si a capului, care trebuie sa se afle in prelungirea trunchiului, favorizeaza respiratia. Este de subliniat rolul respiratiei care trebuie sa fie ritmica si profunda, accentuandu-se expiratia, care va angrena automat si inspiratia. ► Finisul si sosirea Finisul se declanseaza in functie de capacitatea de viteza a alergatorilor; cei cu performante mai modeste la 100m si 200m incep finisul cu 250-300m inainte de sosire, iar cei care sunt foarte buni sprinteri isi valorifica viteza la iesirea din ultima turnanta. Sosirea se efectueaza, cu aceeasi abordare tehnica de la alergarea de viteza, respectiv „atacarea” firului de sosire, pe ultimii 2-3 pasi, accentuand aplecarea trunchiului spre planul vertical al liniei de sosire.

Facultatea de Stiinte Umaniste Specializarea Educatie Fizica si Sportiva Anul II semestrul I Student: TITA ALEXANDRU

In Romania De cand tin eu minte, in atletism, Romania a avut semifondiste bune. Intai sa lamurim ce este semifondul. E vorba de alergarea pe distante medii – 800 m, 1500 m, 3000 m (fondul se refera la distantele de 5000 si 10000 m). Ce trebuie retinut e ca in atletism un sportiv poate alege sa alerge pe diferite distante intr-o anumita competitie, in functie de capacitatile sale si nivelul de pregatire, dar si de calificari (nu de putine ori, un atlet care nu reuseste sa indeplineasca baremul pentru o competitie intr-o anumita proba sau nu se califica in finala, se inscrie si intr-o proba similara). De exemplu, Doina Melinte a alergat si 800, dar si 1500 m, Maricica Puica a alergat 1500 si 3000 de m, Gabriela Szabo a alergat 1500, 3000 sau 5000 de m, iar Cristieana Cojocaru-Matei 800 m, dar si 400 m si 400 m garduri. Prima medalie olimpica a semifondului romanesc este obtinuta de Ileana Silai, medaliata cu argint in proba de 800 m la Ciudad de Mexico (1968). Proba in care au mai excelat Doina Melinte (aur la Los Angeles, dar si campioana europeana de sala la Milano 1982 si Haga 1989), Fita Lovin (bronz la Los Angeles, dar si aur la europenele de sala de la Goteborg din 1984), Ella Kovacs (6 medalii la campionatele mondiale si europene, din care doua de aur, la europenele de sala din 1985 si 1992) sau Cristieana Cojocaru (campioana mondiala de sala in 1985 la Paris, bronz la Los Angeles la 400 m garduri si inca 3 medalii europene pe 800 m). De altfel, Doina Melinte este inca in topul celor mai bune performere pe aceasta distanta, recordul probei fiind nemodificat din 1983 si apartine unei alergatoare din fosta Cehoslovacie, Jarmila Kratochvílová. Doua medalii a obtinut Romania si in proba de 1500 m la olimpiada de la Los Angeles, argint prin Doina Melinte si bronz prin Maricica Puica, primele medalii olimpice pe aceasta distanta. Iar la editia urmatoare (Seul 1988), Paula Ivan aduce delegatiei noastre si prima medalie de aur, disciplina in care mai detinem 4 medalii olimpice (2 de argint - Gabriela Szabo 1996,Violeta Beclea 2000 – si doua de bronz – Gabriela Szabo 2000 si Maria Cioncan 2004). De altfel, rivalitatea (ma refer doar la cea sportiva) dintre Gabriela Szabo si Violeta Beclea a generat multe medalii pentru Romania – aur si argint la Mondialele de sala de la Maebashi 1999 si cele in aer liber de la Edmonton 2001, iar Doina Melinte are in palmares si doua titluri mondiale de sala (Indianapolis 1987 si Budapesta 1989). Performanta Paulei Ivan de la Seul este si ea in topul all-time al timpilor obtinuti pe 1500 m. Doua medalii olimpice are Romania in proba de 3000 m: Maricica Puica a castigat aurul la Los Angeles, in 1984, iar Paula Ivan argintul 4 ani mai tarziu, la Seul. Gabriela Szabo are in

Facultatea de Stiinte Umaniste Specializarea Educatie Fizica si Sportiva Anul II semestrul I Student: TITA ALEXANDRU

palmares si 3 titluri mondiale de sala (1995, 1997, 1999) si doua europene (Valencia 1998, Gent 2000). Tot pe aceasta distanta,Margareta Keszeg are 7 medalii europene si mondiale, din care una de aur, in sala, la Geneva (1992). Incepand cu Atlanta 1996, distanta de 3000 m nu mai este una olimpica, fiind preferata cea de 5000 de m. Din pacate, observam ca in ultima vreme, semifondul romanesc nu mai are reprezentanti de seama. Ca mai toate sporturile in care alta data excelam (de ex. handbal masculin).