Album Pictura [PDF]

Zitiervorschau

Mihai Cotovanu , Artă întru desăvârşire

Mircea Deac

Iaşi, str. Prof. Cujbă nr.17 tel/fax: 0332-410.727 tel: 0740-117.633 [email protected] [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Mihai Coțovanu- Artă întru desăvârșire: album de artă/ Coordonator : Octav Jiga. - Iaşi : Editura DANA Art, 2011 ISBN: 978-606-8132-42-6

I. Deac, Mircea (autor) 75(498)(084)

Fotografie și procesare imagine: Mihai Coțovanu Copertă: Smaranda Bostan Graphic design: Andrei Coțovanu Traducere în limba franceză: poeta Paula Romanescu Traducere în limba engleză: Ana Maria Coţovanu

Copyright 2011 Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii și ale artisului Mihai Coțovanu.

Mihai Cotovanu , Artă întru desăvârşire

Mircea Deac

Iaşi, str. Prof. Cujbă nr.17 tel/fax: 0332-410.727 tel: 0740-117.633 [email protected] [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Mihai Coțovanu- Artă întru desăvârșire: album de artă/ Coordonator : Octav Jiga. - Iaşi : Editura DANA Art, 2011 ISBN: 978-606-8132-42-6

I. Deac, Mircea (autor) 75(498)(084)

Fotografie și procesare imagine: Mihai Coțovanu Copertă: Smaranda Bostan Graphic design: Andrei Coțovanu Traducere în limba franceză: poeta Paula Romanescu Traducere în limba engleză: Ana Maria Coţovanu

Copyright 2011 Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii și ale artisului Mihai Coțovanu.

Mihai Cotovanu , Artă întru desăvârşire

Artă întru desăvârşire Consider că arta este un talant preţios, un mare dar primit în această existenţă trecătoare în drumul spre a fi, m-am simţit obligat să-l înmulţesc pentru a evolua spiritual, în drumul spre desăvârşirea artistică care nu are capăt, o utopie frumoasă pe care am acceptat-o cu drag, dar însuşind-o a devenit o obişnuinţă tiranică, introducându-mă într-un univers cultural-spiritual, care a devenit tot mai străin de tendinţa artelor acestor vremuri. Poate acest univers cultural care s-a zidit în fiinţa mea artistică face parte din alte vremuri sau aparţine unui timp îndepărtat. A fi obiectiv şi sincer în artă este calea cea mai sigură ce conduce spre adevărul artistic. Operele de artă ale marilor artişti din tezaurul cultural al umanităţii sunt coordonatele care m-au determinat a merge spre aprofundare şi valoare ocolind drumul spre “nimic”, pentru a putea intra în acel templu imaginar al frumuseţii ca o construcţie interioară, pentru a găsi armonia, noţiunea de bine şi adevăr, care curg în albia desăvârşirii spre sublim. Goethe considera că emoţia pe care o are artistul înainte de a crea, fascinat de imaginea sau gândul care urcă din străfundul fiinţei, spre a se împlini în opera de artă, îşi pierde jumătate din intensitate. În pictura figurativă emoţia este la ea acasă şi oferă artistului o bogată sursă de inspiraţie. Datorită acestor aspecte am considerat să rămân fidel picturii figurative, fără a-mi propune căutarea unui stil sau curent artistic. Nu am încercat să fac o pictură originală, pentru că originalitatea vine de la sine, prin perseverenţă şi studiu îndelungat. În actul creaţiei, sinceritatea este calea care descătuşează valenţele sufleteşti-artistice, este acea spiritualizare a tuşei, a liniei, a formei, a luminii şi a acordurilor cromatice care de multe ori trece peste logică şi regulă, devenind intuiţie creatoare. În momentul de inspiraţie, mintea, prin atenţie şi concentrare, iar inima prin emoţie şi 5

Artă întru desăvârşire Consider că arta este un talant preţios, un mare dar primit în această existenţă trecătoare în drumul spre a fi, m-am simţit obligat să-l înmulţesc pentru a evolua spiritual, în drumul spre desăvârşirea artistică care nu are capăt, o utopie frumoasă pe care am acceptat-o cu drag, dar însuşind-o a devenit o obişnuinţă tiranică, introducându-mă într-un univers cultural-spiritual, care a devenit tot mai străin de tendinţa artelor acestor vremuri. Poate acest univers cultural care s-a zidit în fiinţa mea artistică face parte din alte vremuri sau aparţine unui timp îndepărtat. A fi obiectiv şi sincer în artă este calea cea mai sigură ce conduce spre adevărul artistic. Operele de artă ale marilor artişti din tezaurul cultural al umanităţii sunt coordonatele care m-au determinat a merge spre aprofundare şi valoare ocolind drumul spre “nimic”, pentru a putea intra în acel templu imaginar al frumuseţii ca o construcţie interioară, pentru a găsi armonia, noţiunea de bine şi adevăr, care curg în albia desăvârşirii spre sublim. Goethe considera că emoţia pe care o are artistul înainte de a crea, fascinat de imaginea sau gândul care urcă din străfundul fiinţei, spre a se împlini în opera de artă, îşi pierde jumătate din intensitate. În pictura figurativă emoţia este la ea acasă şi oferă artistului o bogată sursă de inspiraţie. Datorită acestor aspecte am considerat să rămân fidel picturii figurative, fără a-mi propune căutarea unui stil sau curent artistic. Nu am încercat să fac o pictură originală, pentru că originalitatea vine de la sine, prin perseverenţă şi studiu îndelungat. În actul creaţiei, sinceritatea este calea care descătuşează valenţele sufleteşti-artistice, este acea spiritualizare a tuşei, a liniei, a formei, a luminii şi a acordurilor cromatice care de multe ori trece peste logică şi regulă, devenind intuiţie creatoare. În momentul de inspiraţie, mintea, prin atenţie şi concentrare, iar inima prin emoţie şi 5

sensibilitate, sunt unite în actul creaţiei, această introvertire dă forţă şi expresivitate tabloului. Acel tumult interior pe care îl are artistul când pictează, este forţa de atracţie care acţionează asupra privitorului faţă de tablou şi îl determină a pătrunde în el încât să aibă sentimentul că poate păşi în peisaj, mirosi florile sau să simtă puritatea unui copil. Pentru a ajunge la aceste elemente, care m-au condus către originalitate, a trebuit să uit sau să mă detaşez de toată pictura universală, după ce am înţeles curentele şi stilurile, după ce am văzut în original, capodoperele din marile muzee ale Europei, ale artiştilor pe care i-am avut ca reper: Vermeer, Corot, Rembrandt, Tizian, Chardin, Goya, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, N.Tonitza, Corneliu Baba etc. În demersul formării ca artist am avut sprijinul colecţionarilor de artă, fiind temelia pentru a putea picta, a criticilor de artă şi a personalităţilor culturale, care se regăsesc în albumul de faţă, fapt pentru care le aduc sincere mulţumiri. Sprijinul acordat de maestrul Mircea Deac, a determinat iniţiativa de a realiza acest album, îi mulţumesc şi mă înclin în faţa unui caracter cultural.

Mihai Coțovanu

7

sensibilitate, sunt unite în actul creaţiei, această introvertire dă forţă şi expresivitate tabloului. Acel tumult interior pe care îl are artistul când pictează, este forţa de atracţie care acţionează asupra privitorului faţă de tablou şi îl determină a pătrunde în el încât să aibă sentimentul că poate păşi în peisaj, mirosi florile sau să simtă puritatea unui copil. Pentru a ajunge la aceste elemente, care m-au condus către originalitate, a trebuit să uit sau să mă detaşez de toată pictura universală, după ce am înţeles curentele şi stilurile, după ce am văzut în original, capodoperele din marile muzee ale Europei, ale artiştilor pe care i-am avut ca reper: Vermeer, Corot, Rembrandt, Tizian, Chardin, Goya, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, N.Tonitza, Corneliu Baba etc. În demersul formării ca artist am avut sprijinul colecţionarilor de artă, fiind temelia pentru a putea picta, a criticilor de artă şi a personalităţilor culturale, care se regăsesc în albumul de faţă, fapt pentru care le aduc sincere mulţumiri. Sprijinul acordat de maestrul Mircea Deac, a determinat iniţiativa de a realiza acest album, îi mulţumesc şi mă înclin în faţa unui caracter cultural.

Mihai Coțovanu

7

Mihai Coţovanu – între portret şi peisaj Atunci când călătoreşti şi vizitezi muzeele lumii, când devine o obişnuinţă să pătrunzi în atelierele artiştilor şi când simţi o atracţie estetică şi un interes al cunoaşterii fenomenelor artistice oricât de variate ar fi ele, se formează în memorie un muzeu imaginar în continuă îmbogăţire. De fapt se alcătuieşte o selecţie şi o ordine cronologică, o scală a valorilor artistice pe care le-ai întâlnit. Te obişnuieşti, când vezi opera unui pictor, să o introduci în rafturile istoriei între stilurile şi în rândul artiştilor pentru a-i defini, repede şi simplu, calitatea valorică, originalitatea şi unicitatea. Acest exerciţiu imaginar de definire a individualităţii şi personalităţii artistice o transformăm în model de abordare a operei pictorului Mihai Coţovanu. Ce ştim despre artist? La 44 de ani face parte din generaţia celor tineri, generaţie cu multiple valenţe şi o vastă perspectivă artistică. Talentul său artistic a fost modelat la Academia de Arte George Enescu din Iaşi, școală de înaltă ţinută academică a multor generaţii de artişti. Pictorul locuieşte şi creează în mijlocul centrului cultural al oraşului Iaşi, cu îndelungi tradiţii de artă şi cultură, centru care a promovat numeroase personalităţi ale picturii. Aceasta înseamnă că Mihai Coţovanu este permanent supus presiunii acestei tradiţii care a dezvoltat o şcoală a realismului romantic, a peisajului poetic emoţional. În Iaşi s-au format şi afirmat artişti ca Ştefan Dimitrescu, Max Arnold, Octav Băncilă, Corneliu Baba, I.N. Popa, Dan Hatmanu, Costache Agafiţei, Mihai Cămăruţ, Victor Mihăilescu Craiu. Pictura lui Coţovanu se situează între clasicism şi modernism, între statismul romantic al pictorilor ieşeni şi o viziune mai dinamică şi mai vastă asupra naturii. Pictorului îi place să călătorească, să vadă locuri şi oameni noi, să-şi noteze rapid impresiile ca apoi, în atelier, să realizeze propria viziune asupra autenticităţii imaginilor recent consumate. 9

Mihai Coţovanu – între portret şi peisaj Atunci când călătoreşti şi vizitezi muzeele lumii, când devine o obişnuinţă să pătrunzi în atelierele artiştilor şi când simţi o atracţie estetică şi un interes al cunoaşterii fenomenelor artistice oricât de variate ar fi ele, se formează în memorie un muzeu imaginar în continuă îmbogăţire. De fapt se alcătuieşte o selecţie şi o ordine cronologică, o scală a valorilor artistice pe care le-ai întâlnit. Te obişnuieşti, când vezi opera unui pictor, să o introduci în rafturile istoriei între stilurile şi în rândul artiştilor pentru a-i defini, repede şi simplu, calitatea valorică, originalitatea şi unicitatea. Acest exerciţiu imaginar de definire a individualităţii şi personalităţii artistice o transformăm în model de abordare a operei pictorului Mihai Coţovanu. Ce ştim despre artist? La 44 de ani face parte din generaţia celor tineri, generaţie cu multiple valenţe şi o vastă perspectivă artistică. Talentul său artistic a fost modelat la Academia de Arte George Enescu din Iaşi, școală de înaltă ţinută academică a multor generaţii de artişti. Pictorul locuieşte şi creează în mijlocul centrului cultural al oraşului Iaşi, cu îndelungi tradiţii de artă şi cultură, centru care a promovat numeroase personalităţi ale picturii. Aceasta înseamnă că Mihai Coţovanu este permanent supus presiunii acestei tradiţii care a dezvoltat o şcoală a realismului romantic, a peisajului poetic emoţional. În Iaşi s-au format şi afirmat artişti ca Ştefan Dimitrescu, Max Arnold, Octav Băncilă, Corneliu Baba, I.N. Popa, Dan Hatmanu, Costache Agafiţei, Mihai Cămăruţ, Victor Mihăilescu Craiu. Pictura lui Coţovanu se situează între clasicism şi modernism, între statismul romantic al pictorilor ieşeni şi o viziune mai dinamică şi mai vastă asupra naturii. Pictorului îi place să călătorească, să vadă locuri şi oameni noi, să-şi noteze rapid impresiile ca apoi, în atelier, să realizeze propria viziune asupra autenticităţii imaginilor recent consumate. 9

Peisajul tradiţional ieşean i-a îmbogăţit pasiunea pentru lumină, culoare şi atmosfera poetică dominantă fără a pierde specificul locurilor pictate. Coţovanu practică un cult pentru faptul material, aparent neînsemnat şi totuşi esenţial în economia operei astfel realizând expresia emoţiei poetice a peisajului folosind cu mult curaj culori fermecătoare. Pictorul are o stranie sensibilitate pentru infinita varietate a naturii, dealuri, păduri, uliţe din marginile oraşelor pe care le recompune în adevărate montaje de culori. Avem senzaţia că artistul doreşte să realizeze portrete ale locurilor redate în pictura sa, precizându-le specificul şi individualitatea. Peisajele lui sunt largi, vaste, adesea panoramice. Pictează pătimaş. Nu ştie ce este pauza, odihna. Este obsedat de pictură. Iubeşte plein-air-ul. O tainică mistică exaltă natura în freamătul ei. Un amestec de vigoare şi delicateţe învăluitoare se degajă din imaginile străzilor din Hotin, de la ţărmul Mării Negre, la Mamaia, din Târgul Cucu, de la Iaşi sau de pe zidurile Braşovului. Iernile nemiloase, verile caniculare, natura după furtună, fiecare exprimă emoţii sintetizate, sensibilitatea unui poet romantic. Pictura sa se situează astfel între tradiţia timpurie a pictorilor naturii şi începuturile picturii moderne a peisajului din secolul XX, mai apropiată de impresionism.

Vreme umedă ulei pe pânză, 33x46 cm.. Colecţia: artistului

Fetiţă cu trandafir ulei pe pânză, 46x60 cm. Colecţia: Luiza şi Andrei Petrariu 11

Peisajul tradiţional ieşean i-a îmbogăţit pasiunea pentru lumină, culoare şi atmosfera poetică dominantă fără a pierde specificul locurilor pictate. Coţovanu practică un cult pentru faptul material, aparent neînsemnat şi totuşi esenţial în economia operei astfel realizând expresia emoţiei poetice a peisajului folosind cu mult curaj culori fermecătoare. Pictorul are o stranie sensibilitate pentru infinita varietate a naturii, dealuri, păduri, uliţe din marginile oraşelor pe care le recompune în adevărate montaje de culori. Avem senzaţia că artistul doreşte să realizeze portrete ale locurilor redate în pictura sa, precizându-le specificul şi individualitatea. Peisajele lui sunt largi, vaste, adesea panoramice. Pictează pătimaş. Nu ştie ce este pauza, odihna. Este obsedat de pictură. Iubeşte plein-air-ul. O tainică mistică exaltă natura în freamătul ei. Un amestec de vigoare şi delicateţe învăluitoare se degajă din imaginile străzilor din Hotin, de la ţărmul Mării Negre, la Mamaia, din Târgul Cucu, de la Iaşi sau de pe zidurile Braşovului. Iernile nemiloase, verile caniculare, natura după furtună, fiecare exprimă emoţii sintetizate, sensibilitatea unui poet romantic. Pictura sa se situează astfel între tradiţia timpurie a pictorilor naturii şi începuturile picturii moderne a peisajului din secolul XX, mai apropiată de impresionism.

Vreme umedă ulei pe pânză, 33x46 cm.. Colecţia: artistului

Fetiţă cu trandafir ulei pe pânză, 46x60 cm. Colecţia: Luiza şi Andrei Petrariu 11

În acel muzeu imaginar pe care l-am evocat, pictorul Mihai Coţovanu se situează în rândurile neoimpresioniştilor sau mai tehnic, postimpresioniştilor. Ca şi peisajele, naturile statice se bucură de o similară atitudine estetică deoarece artistul se fereşte de sub evaluare tematică sau de tratament superficial. Astfel, naturile statice, cu prioritate florile în ulcele, obiectele metalice cu parfum medieval sau fructele anotimpurilor absorb şi redau lumina şi armonia curcubeului culorilor. Coţovanu manifestă o pasiune nouă, inedită în şcoala ieşeană contemporană: cea pentru portret. Artistul are o neliniştită aplecare şi aplicaţie pentru arta portretului. Iubirea pentru oameni se transformă într-un dialog artistic, un spaţiu al libertăţii artistului faţă de model. Portretele sale nu sunt fantezii, caricaturi sau exerciţii pentru a figura un tip. Fiecare model are locul și interpretarea artistică bine individualizată.

Natură statică cu drapaj alb ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: Raia şi Dumitru Nicolae

Pădure cu stejari şi pini ulei pe pânză, 33x41 cm. Colecţia: artistului 13

În acel muzeu imaginar pe care l-am evocat, pictorul Mihai Coţovanu se situează în rândurile neoimpresioniştilor sau mai tehnic, postimpresioniştilor. Ca şi peisajele, naturile statice se bucură de o similară atitudine estetică deoarece artistul se fereşte de sub evaluare tematică sau de tratament superficial. Astfel, naturile statice, cu prioritate florile în ulcele, obiectele metalice cu parfum medieval sau fructele anotimpurilor absorb şi redau lumina şi armonia curcubeului culorilor. Coţovanu manifestă o pasiune nouă, inedită în şcoala ieşeană contemporană: cea pentru portret. Artistul are o neliniştită aplecare şi aplicaţie pentru arta portretului. Iubirea pentru oameni se transformă într-un dialog artistic, un spaţiu al libertăţii artistului faţă de model. Portretele sale nu sunt fantezii, caricaturi sau exerciţii pentru a figura un tip. Fiecare model are locul și interpretarea artistică bine individualizată.

Natură statică cu drapaj alb ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: Raia şi Dumitru Nicolae

Pădure cu stejari şi pini ulei pe pânză, 33x41 cm. Colecţia: artistului 13

Modelele sunt membrii familiei pictaţi cu duioşie. Este un maestru al portretului de copii, prieteni, cercul de intelectuali, critici de artă (V. Ciucă), redactori (Dorin Mihalache), academicieni, colecţionari, medici, figuri feminine. Pictori portretişti nu au fost numeroşi, un număr restrâns de valori autentice: portretişti bănăţeni(sec. XIX) G.D. Mirea (sec. XIX-XX), maestrul singular al desenului şi al portretului în compoziţii, Camil Ressu, apoi Şt. Dimitrescu, Corneliu Baba sau Al. Ciucurencu. În acest sens portretele lui Coţovanu constituie o mare surpriză în momentul artistic actual. Portretul constituie repetiţia prin imitaţie a figurii umane surprinsă într-o oră, zi sau un anume an. Aşa cum demonstrează şi Coţovanu, portretele descoperă omul care în realitate se ascunde în spatele carapacei vizibile. Pictorul Coţovanu urmăreşte coincidenţa între figura reală, autentică, individuală şi redarea acesteia, în final o irealitate pictată în culori pe o suprafaţă plană.

Flori albe şi galbene ulei pe pânză, 41x3 cm. Colecţia: artistului

Cugetare ulei pe pânză, 70x54 cm. Colecţia: Livia şi Mircea Deac 15

Modelele sunt membrii familiei pictaţi cu duioşie. Este un maestru al portretului de copii, prieteni, cercul de intelectuali, critici de artă (V. Ciucă), redactori (Dorin Mihalache), academicieni, colecţionari, medici, figuri feminine. Pictori portretişti nu au fost numeroşi, un număr restrâns de valori autentice: portretişti bănăţeni(sec. XIX) G.D. Mirea (sec. XIX-XX), maestrul singular al desenului şi al portretului în compoziţii, Camil Ressu, apoi Şt. Dimitrescu, Corneliu Baba sau Al. Ciucurencu. În acest sens portretele lui Coţovanu constituie o mare surpriză în momentul artistic actual. Portretul constituie repetiţia prin imitaţie a figurii umane surprinsă într-o oră, zi sau un anume an. Aşa cum demonstrează şi Coţovanu, portretele descoperă omul care în realitate se ascunde în spatele carapacei vizibile. Pictorul Coţovanu urmăreşte coincidenţa între figura reală, autentică, individuală şi redarea acesteia, în final o irealitate pictată în culori pe o suprafaţă plană.

Flori albe şi galbene ulei pe pânză, 41x3 cm. Colecţia: artistului

Cugetare ulei pe pânză, 70x54 cm. Colecţia: Livia şi Mircea Deac 15

Privind diversitatea tipurilor de oameni portretizaţi, deşi fiecare este surprins într-un moment efemer, portretele reprezintă compoziţional punerea în pagină de armonii coloristice aşternute expresiv, calm, sincer, contribuţii ale personalităţii artistului. Coţovanu excelează ca un sensibil portretist, maestru al desenului atent şi sigur în linia lui. În general, portretele redând un cunoscut al pictorului par statice, se disting prin monumentalitate clasică, artistul realizând cu precădere figuri bust sau trei sferturi, evidenţiind astfel un spirit dinamic al întregului. Contrapunerea la statism vine de la registrul privirii, de la expresia ochilor personajului portretizat, priviri ce emană un caracter clar, o stare psihică, un fior interior. Coţovanu manifestă prin portret o predispoziţie spre fastuos, eleganţă, corectitudine și pentru ordinea simetrică. Nu putem neglija nici sentimentul moral universal evident ca un concept fundamental al destinului omului. Acest sentiment vizionar şi moral imprimă picturii lui Coţovanu, fie peisaj sau portret, o noutate şi o putere de atracţie, mărturie fără dubii a unui talent artistic autentic.

Case tătăreşti Balcik ulei pe pânză, 33x28 cm. Colecţia: Mihai Pascal

Flori de măr ulei pe pânză, 33x24 cm. Colecţia: artistului 17

Privind diversitatea tipurilor de oameni portretizaţi, deşi fiecare este surprins într-un moment efemer, portretele reprezintă compoziţional punerea în pagină de armonii coloristice aşternute expresiv, calm, sincer, contribuţii ale personalităţii artistului. Coţovanu excelează ca un sensibil portretist, maestru al desenului atent şi sigur în linia lui. În general, portretele redând un cunoscut al pictorului par statice, se disting prin monumentalitate clasică, artistul realizând cu precădere figuri bust sau trei sferturi, evidenţiind astfel un spirit dinamic al întregului. Contrapunerea la statism vine de la registrul privirii, de la expresia ochilor personajului portretizat, priviri ce emană un caracter clar, o stare psihică, un fior interior. Coţovanu manifestă prin portret o predispoziţie spre fastuos, eleganţă, corectitudine și pentru ordinea simetrică. Nu putem neglija nici sentimentul moral universal evident ca un concept fundamental al destinului omului. Acest sentiment vizionar şi moral imprimă picturii lui Coţovanu, fie peisaj sau portret, o noutate şi o putere de atracţie, mărturie fără dubii a unui talent artistic autentic.

Case tătăreşti Balcik ulei pe pânză, 33x28 cm. Colecţia: Mihai Pascal

Flori de măr ulei pe pânză, 33x24 cm. Colecţia: artistului 17

Adevărul culorilor şi strălucirea luminii Când răsfoieşti paginile istoriei artei româneşti a secolului XX, un secol zbuciumat, traversat de două războaie mondiale, suferind două ocupaţii străine şi un regim social insensibil la artă, constaţi că majoritatea artiştilor au urmat traiectorii ale unor vocaţii creatoare proprii sau hotărâte de un „eu" superior muritorilor pragmatici. Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Constantin Brâncuşi, Theodor Pallady, Camil Ressu, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Al. Ciucurecu, Ion Gheorghiu, Constantin Piliuţă, Sabin Bălaşa, pot constitui exemple strălucite ale trecutului nostru artistic.

Toamnă la Plopeni ulei pe pânză, 38x41 cm. Colecţia: Raia şi Dumitru Nicolae

Sofia ulei pe pânză, 54x41 cm. Colecţia: Gabriel Mihoc 19

Adevărul culorilor şi strălucirea luminii Când răsfoieşti paginile istoriei artei româneşti a secolului XX, un secol zbuciumat, traversat de două războaie mondiale, suferind două ocupaţii străine şi un regim social insensibil la artă, constaţi că majoritatea artiştilor au urmat traiectorii ale unor vocaţii creatoare proprii sau hotărâte de un „eu" superior muritorilor pragmatici. Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Constantin Brâncuşi, Theodor Pallady, Camil Ressu, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Al. Ciucurecu, Ion Gheorghiu, Constantin Piliuţă, Sabin Bălaşa, pot constitui exemple strălucite ale trecutului nostru artistic.

Toamnă la Plopeni ulei pe pânză, 38x41 cm. Colecţia: Raia şi Dumitru Nicolae

Sofia ulei pe pânză, 54x41 cm. Colecţia: Gabriel Mihoc 19

Pornind de la evaluarea acestora şi aşezarea lor pe simeze, îl descifrăm pe Mihai Coţovanu. El se constituie un „continuator" sincer şi talentat al tradiţiei . Ce vrem să spunem? Coţovanu continuă să fie preocupat de descoperirea efectelor luminii şi culorilor asupra naturii. El vrea să sugereze obiectiv relieful, densitatea, proporţiile, adâncimea şi să surprindă atmosfera unui peisaj prin adevărul culorilor şi efectele luminii. Coţovanu este un artist care redă aerul proaspăt al unei dimineţi şi al parfumului florilor, povesteşte despre vechimea caselor de pe o stradă pustie a unui sat moldovenesc. Tablourile sale exprimă tensiunea poetică a sincerităţii şi adevărului naturii. Mihai Coţovanu este un artist pribeag al colinelor, pădurilor, satelor, însetat de a vedea, recunoaşte şi înregistra specificul

Iarnă pe str. Scăricica ulei pe pânză, 50x45 cm. Colecţia: artistului

Natură statică cu pocal ulei pe pânză, 38x33 cm. Colecţia: artistului 21

Pornind de la evaluarea acestora şi aşezarea lor pe simeze, îl descifrăm pe Mihai Coţovanu. El se constituie un „continuator" sincer şi talentat al tradiţiei . Ce vrem să spunem? Coţovanu continuă să fie preocupat de descoperirea efectelor luminii şi culorilor asupra naturii. El vrea să sugereze obiectiv relieful, densitatea, proporţiile, adâncimea şi să surprindă atmosfera unui peisaj prin adevărul culorilor şi efectele luminii. Coţovanu este un artist care redă aerul proaspăt al unei dimineţi şi al parfumului florilor, povesteşte despre vechimea caselor de pe o stradă pustie a unui sat moldovenesc. Tablourile sale exprimă tensiunea poetică a sincerităţii şi adevărului naturii. Mihai Coţovanu este un artist pribeag al colinelor, pădurilor, satelor, însetat de a vedea, recunoaşte şi înregistra specificul

Iarnă pe str. Scăricica ulei pe pânză, 50x45 cm. Colecţia: artistului

Natură statică cu pocal ulei pe pânză, 38x33 cm. Colecţia: artistului 21

După furtună ulei pe pânză, 54x67 cm. Colecţia: artistului

locului. În atelier se bucură de frumuseţea florilor, a fructelor, a vaselor populare, le pictează aşa cum le vede, frumuseţea acestora fiind identificată cu arta. O pâine din care s-a tăiat o jumătate, o portocală ce aşteaptă să fie mâncată, ne arată cum artistul aduce natura pe pânză din spaţiul vieţii comune, cu răbdare şi meşteşug. Întreaga sa pictură este o expresie a adevărului, a sincerităţii, a emoţiei, a talentului neobosit. Forţa sa de muncă este impresionantă fiind împins înainte de un foc misterios şi mistuitor numit talent, care, ne dă certitudinea valorii şi a perspectivelor sale de a deveni un reprezentant fidel al picturii ieşene.

Portret de bărbat cu carte ulei pe pânză, 73x54 cm. Colecţia: Antoneta şi Valentin Ciucă

Mircea Deac 23

După furtună ulei pe pânză, 54x67 cm. Colecţia: artistului

locului. În atelier se bucură de frumuseţea florilor, a fructelor, a vaselor populare, le pictează aşa cum le vede, frumuseţea acestora fiind identificată cu arta. O pâine din care s-a tăiat o jumătate, o portocală ce aşteaptă să fie mâncată, ne arată cum artistul aduce natura pe pânză din spaţiul vieţii comune, cu răbdare şi meşteşug. Întreaga sa pictură este o expresie a adevărului, a sincerităţii, a emoţiei, a talentului neobosit. Forţa sa de muncă este impresionantă fiind împins înainte de un foc misterios şi mistuitor numit talent, care, ne dă certitudinea valorii şi a perspectivelor sale de a deveni un reprezentant fidel al picturii ieşene.

Portret de bărbat cu carte ulei pe pânză, 73x54 cm. Colecţia: Antoneta şi Valentin Ciucă

Mircea Deac 23

Flori galbene ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: Monica şi Eugen Bitere

Peisaj cu fântână la Hârsa ulei pe pânză, 33x41 cm. Colecţia: Constantin Nechifor 25

Flori galbene ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: Monica şi Eugen Bitere

Peisaj cu fântână la Hârsa ulei pe pânză, 33x41 cm. Colecţia: Constantin Nechifor 25

Mihai Coţovanu - between portrait and landscape When you travel and visit the worlds' museums, when stepping inside the artists' studios becomes a habit and when you find yourself aesthetically drawn and with a specific interest for understanding the artistic phenomena regardless of how varied they are, an imaginary museum incessantly enriched is being shaped in your memory. Essentially, you create a selection, a chronological order, a scale of artistic values that you've encountered.When seeing the work of a painter, you get the habit of including it in the history's shelters between the styles and the artists, in order to define, briefly and simple, its value, originality and uniqueness. We take this imaginary exercise of defining the artistic individuality and personality as a use pattern for approaching the work of the painter Mihai Coţovanu.

Natură statică cu flori ulei pe pânză, 46x54 cm Colecţia: Mircea Irimescu

Mihai Pascal ulei pe pânză, 70x54 cm Colecţia: Mihai Pascal 27

Mihai Coţovanu - between portrait and landscape When you travel and visit the worlds' museums, when stepping inside the artists' studios becomes a habit and when you find yourself aesthetically drawn and with a specific interest for understanding the artistic phenomena regardless of how varied they are, an imaginary museum incessantly enriched is being shaped in your memory. Essentially, you create a selection, a chronological order, a scale of artistic values that you've encountered.When seeing the work of a painter, you get the habit of including it in the history's shelters between the styles and the artists, in order to define, briefly and simple, its value, originality and uniqueness. We take this imaginary exercise of defining the artistic individuality and personality as a use pattern for approaching the work of the painter Mihai Coţovanu.

Natură statică cu flori ulei pe pânză, 46x54 cm Colecţia: Mircea Irimescu

Mihai Pascal ulei pe pânză, 70x54 cm Colecţia: Mihai Pascal 27

What do we know about the artist? At 44 years old, he belongs to the younger generation, with its multiple characteristics and wide artistic perspective. His artistic talent has been modelled at the ''George Enescu" Art Academy in Iaşi, a School of highly academical standards, that formed many generations of artists. The artist lives and works in the heart of the cultural centre of Iasi, a city with a rich historical tradition of the arts and culture, which brought and backed up numerous art personalities. Consequently, Mihai Coţovanu is permanently under the pressure of this tradition which gave birth to a school of romantic realism and emotional poetical landscape. Artists like Ştefan Dimitrescu, Max Arnold, Octav Băncilă, Corneliu Baba, I.N. Popa, Dan Hatmanu, Costache Agafiţei, Mihai Cămăruţ, Victor Mihăilescu Craiu were educated and asserted themselves as such in Iași.

Primăvară în pădure ulei pe pânză, 46x54 cm Colecţia: artistului

Luminiş ulei pe pânză, 33x24 cm Colecţia: Relus Mureşean 29

What do we know about the artist? At 44 years old, he belongs to the younger generation, with its multiple characteristics and wide artistic perspective. His artistic talent has been modelled at the ''George Enescu" Art Academy in Iaşi, a School of highly academical standards, that formed many generations of artists. The artist lives and works in the heart of the cultural centre of Iasi, a city with a rich historical tradition of the arts and culture, which brought and backed up numerous art personalities. Consequently, Mihai Coţovanu is permanently under the pressure of this tradition which gave birth to a school of romantic realism and emotional poetical landscape. Artists like Ştefan Dimitrescu, Max Arnold, Octav Băncilă, Corneliu Baba, I.N. Popa, Dan Hatmanu, Costache Agafiţei, Mihai Cămăruţ, Victor Mihăilescu Craiu were educated and asserted themselves as such in Iași.

Primăvară în pădure ulei pe pânză, 46x54 cm Colecţia: artistului

Luminiş ulei pe pânză, 33x24 cm Colecţia: Relus Mureşean 29

Coţovanu's paintings lay between classicism and modernism, between the romantic stillness of the city's painters and a wider, more dynamic, vision over nature.The painter loves to travel, to experiment new places and new people, to quickly write down his impressions so that he can afterwards, in his studio, be able to express his very own vision concerning the authenticity of the recently consumed images. The traditional landscape of Iaşi amplified his passion for light, colour and a central poetical atmosphere without losing the specific features of the places he was representing. Coţovanu worships the material facts, apparently insignificant and yet essential in the economy of the picture, creating thus the expression of the poetical emotion of the landscape daring use of enchanting colours. The artist has a special and unusual sensitiveness for the endless diversity of nature, hills, forests, tight lanes from the suburbs of the towns which he then all renders in skilful montages of colours.

După topirea zăpezii ulei pe pânză, 64x81 cm. Colecţia: artistului

Nud ulei pe pânză, 73x54 cm. Colecţia: Monica şi Eugen Bitere 31

Coţovanu's paintings lay between classicism and modernism, between the romantic stillness of the city's painters and a wider, more dynamic, vision over nature.The painter loves to travel, to experiment new places and new people, to quickly write down his impressions so that he can afterwards, in his studio, be able to express his very own vision concerning the authenticity of the recently consumed images. The traditional landscape of Iaşi amplified his passion for light, colour and a central poetical atmosphere without losing the specific features of the places he was representing. Coţovanu worships the material facts, apparently insignificant and yet essential in the economy of the picture, creating thus the expression of the poetical emotion of the landscape daring use of enchanting colours. The artist has a special and unusual sensitiveness for the endless diversity of nature, hills, forests, tight lanes from the suburbs of the towns which he then all renders in skilful montages of colours.

După topirea zăpezii ulei pe pânză, 64x81 cm. Colecţia: artistului

Nud ulei pe pânză, 73x54 cm. Colecţia: Monica şi Eugen Bitere 31

We feel like the artist wishes to create portraits of the places represented in his pictures, emphasizing their specificity and individuality. The landscapes are large, wide, often panoramic. He paints eagerly, without having any rest or any recesses. He is obsessed with painting. He loves the plein-air. A secret mystery animates the nature in its thrill. A melange of vigour and pervasive gentleness is transmitted through the images of the streets from Hotin, the Black Sea shores, Mamaia, Târgul Cucu, Iaşi or the walls of Braşov. Cold harsh winters, hot summers, nature after a storm, each of them express synthesised emotions, the sensitivity of a romantic writer. His work lays between the early tradition of the painters of nature and the beginning of modern painting of landscapes from the 20th century, closer to impressionism.

Apus de soare pe str. Vasile Conta ulei pe pânză, 46x54 cm. Colecţia: artistului

Tufănele alb şi galbene ulei pe pânză, 41x33 cm. Colecţia: Iulian Simina 33

We feel like the artist wishes to create portraits of the places represented in his pictures, emphasizing their specificity and individuality. The landscapes are large, wide, often panoramic. He paints eagerly, without having any rest or any recesses. He is obsessed with painting. He loves the plein-air. A secret mystery animates the nature in its thrill. A melange of vigour and pervasive gentleness is transmitted through the images of the streets from Hotin, the Black Sea shores, Mamaia, Târgul Cucu, Iaşi or the walls of Braşov. Cold harsh winters, hot summers, nature after a storm, each of them express synthesised emotions, the sensitivity of a romantic writer. His work lays between the early tradition of the painters of nature and the beginning of modern painting of landscapes from the 20th century, closer to impressionism.

Apus de soare pe str. Vasile Conta ulei pe pânză, 46x54 cm. Colecţia: artistului

Tufănele alb şi galbene ulei pe pânză, 41x33 cm. Colecţia: Iulian Simina 33

In that imaginary museum that I mentioned earlier, the painter Mihai Coţovanu is positioned next to the neo impressionists or, more technical,the post impressionists. Together with the landscapes, still natures benefit from a similar aesthetic attitude, as the artist avoids thematic evaluation or superficial approach. Consequently, still natures, especially flowers in the pipkins, metallic objects with a medieval scent or the fruits of the seasons absorb and reveal the light and the harmony of the rainbow like colours. Coţovanu expresses a new and original passion within the contemporary School of Iaşi, the one for portrait. The artist has a restless preference and application for the art of portrait. His love for the human being converts itself into an artistic dialog, a space of the artist's freedom of creation when faced with a the model.

Natură statică cu obiecte metalice ulei pe pânză, 46x54 cm. Colecţia: Palatul Parlamentului

Cezara ulei pe pânză, 60x46 cm. Colecţia: Gruia Lăcătuşu 35

In that imaginary museum that I mentioned earlier, the painter Mihai Coţovanu is positioned next to the neo impressionists or, more technical,the post impressionists. Together with the landscapes, still natures benefit from a similar aesthetic attitude, as the artist avoids thematic evaluation or superficial approach. Consequently, still natures, especially flowers in the pipkins, metallic objects with a medieval scent or the fruits of the seasons absorb and reveal the light and the harmony of the rainbow like colours. Coţovanu expresses a new and original passion within the contemporary School of Iaşi, the one for portrait. The artist has a restless preference and application for the art of portrait. His love for the human being converts itself into an artistic dialog, a space of the artist's freedom of creation when faced with a the model.

Natură statică cu obiecte metalice ulei pe pânză, 46x54 cm. Colecţia: Palatul Parlamentului

Cezara ulei pe pânză, 60x46 cm. Colecţia: Gruia Lăcătuşu 35

His portraits are not fictional, caricatures or exercises for describing a pattern. Each model has its own place and artistic interpretation strongly individualised/marked. The models are members of his family all painted with gentleness. He is a master in portraits of children, friends, intellectuals, art critics (V. Ciucă), editors (Dorin Mihalache), academicians, doctors, antiquaries, feminine figures. Painters of portraits weren't that many, just a small number of authentic values: from Banat (sec. XIX), G.D. Mirea (sec. XIX-XX), the unique master of design and portrait in composition, Camil Ressu, then Ştefan Dimitrescu, Corneliu Baba or Al.Ciucurencu. In this context, Coţovanu's portraits represent a great revelation in the present artistic environment. The portrait constitutes the repetition through imitation of the human face caught at a specific hour, day or year. As Coţovanu himself demonstrates, the portraits reveal the person hidden behind the visible ''shell''.

Pădure cu salcâmi primăvara ulei pe pânză, 46x54 cm. Colecţia: Livia Cotorcea

Răsărit de soare pe str. Gându ulei pe pânză, 46x33 cm. Colecţia: artistului 37

His portraits are not fictional, caricatures or exercises for describing a pattern. Each model has its own place and artistic interpretation strongly individualised/marked. The models are members of his family all painted with gentleness. He is a master in portraits of children, friends, intellectuals, art critics (V. Ciucă), editors (Dorin Mihalache), academicians, doctors, antiquaries, feminine figures. Painters of portraits weren't that many, just a small number of authentic values: from Banat (sec. XIX), G.D. Mirea (sec. XIX-XX), the unique master of design and portrait in composition, Camil Ressu, then Ştefan Dimitrescu, Corneliu Baba or Al.Ciucurencu. In this context, Coţovanu's portraits represent a great revelation in the present artistic environment. The portrait constitutes the repetition through imitation of the human face caught at a specific hour, day or year. As Coţovanu himself demonstrates, the portraits reveal the person hidden behind the visible ''shell''.

Pădure cu salcâmi primăvara ulei pe pânză, 46x54 cm. Colecţia: Livia Cotorcea

Răsărit de soare pe str. Gându ulei pe pânză, 46x33 cm. Colecţia: artistului 37

Coţovanu focuses on the coincidence between the real, genuine, individual figure and its representation, creating in the end a fictive portrayal of colours on a plane surface. Analysing the various types of people he portrays, although each of them is painted in an ephemeral moment, his portraits represent the layout of colourful harmonies expressively arranged, in a calm, sincere manner, all contributions of the artist's personality. Coţovanu excels as a sensitive painter of portraits, a master of the accurate design, sturdy in his graphical drawing. As common feature, since most of the portraits are inspired by the acquaintances of the painter, they seem to be still, conveying a classic monumentality. The artist mostly creates halflength or three –quarters portraits, underlining in this way the dynamic spirit of the whole figure. The reverse to the static is given by the person's look, the expression in his eyes, a regard that spreads a well individualised character, a certain state of mind, an inner thrill.

Peisaj cu Turnul Golia ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: Radu Bercea

Stânjenei în vase metalice ulei pe pânză, 54x46 cm. Colecţia: artistului 39

Coţovanu focuses on the coincidence between the real, genuine, individual figure and its representation, creating in the end a fictive portrayal of colours on a plane surface. Analysing the various types of people he portrays, although each of them is painted in an ephemeral moment, his portraits represent the layout of colourful harmonies expressively arranged, in a calm, sincere manner, all contributions of the artist's personality. Coţovanu excels as a sensitive painter of portraits, a master of the accurate design, sturdy in his graphical drawing. As common feature, since most of the portraits are inspired by the acquaintances of the painter, they seem to be still, conveying a classic monumentality. The artist mostly creates halflength or three –quarters portraits, underlining in this way the dynamic spirit of the whole figure. The reverse to the static is given by the person's look, the expression in his eyes, a regard that spreads a well individualised character, a certain state of mind, an inner thrill.

Peisaj cu Turnul Golia ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: Radu Bercea

Stânjenei în vase metalice ulei pe pânză, 54x46 cm. Colecţia: artistului 39

Cotovanu's portrait betrays his predilection for the sumptuous, elegance, verisimilitude and symmetry. We also cannot overlook the universal moral feeling as a fundamental concept of human fate. This visionary and moral emotion invests Coţovanu's pictures, both portrait and landscape, with originality and appealingness, as an absolute proof of an authentic artistic talent.

Tufănele ulei pe pânză, 33x41 cm Colecţia: Raia şi Dumitru Nicolae

Mircea Deac

Academicianul Valeriu D. Cotea ulei pe pânză, 60x46 cm Colecţia: Valeriu D. Cotea 41

Cotovanu's portrait betrays his predilection for the sumptuous, elegance, verisimilitude and symmetry. We also cannot overlook the universal moral feeling as a fundamental concept of human fate. This visionary and moral emotion invests Coţovanu's pictures, both portrait and landscape, with originality and appealingness, as an absolute proof of an authentic artistic talent.

Tufănele ulei pe pânză, 33x41 cm Colecţia: Raia şi Dumitru Nicolae

Mircea Deac

Academicianul Valeriu D. Cotea ulei pe pânză, 60x46 cm Colecţia: Valeriu D. Cotea 41

Mihai Coţovanu – entre portrait et paysage Quand on voyage et on visite les musées du monde, quand on a l'habitude d'entrer dans les ateliers des artistes, quand on est attiré et intéressé esthétiquement par les phénomènes artistiques si variés soient-ils, on forme dans la mémoire un musée imaginaire qui n'arrête plus de s'enrichir. On fait proprement dit une sélection et un ordre chronologique, une échelle de valeurs artistiques qu'on a rencontrées. On prend l'habitude de voir la création d'un peintre, de le placer dans l'histoire, selon le style, au fil des artistes, pour lui définir, simplement, la qualité, l'originalité et l'unicité. C'est par cet exercice imaginaire que l'on essaie de définir l'individualité et la personnalité artistique du peintre Mihai Coţovanu à travers son oeuvre. Commençons par le commencement! À l'âge de 44 ans, il fait partie de la jeune génération dont la valeur ne lui fait pas défaut. Il enrichit son talent en suivant les cours de l'Académie de Beaux Arts «Georges Enesco » de Iassi, là où beaucoup de générations d'artistes roumains trouvèrent la source la plus claire pour leur soif inassouvie d'art.

Natură statică cu ulcele I ulei pe pânză, 24x33 cm. Colecţia: artistului

Casă italiană ulei pe pânză, 25x35 cm. Colecţia: Cristina şi Vlad Orlovschi

L'artiste vit et travaille à Iassi – centre culturel de longue date où les arts fleurissent. Mihai Coţovanu est bien placé dans cette tradition, tout en étant soumis à l'école du réalisme romantique et du paysage poétique. N'oublions pas que c'est à Iassi que des artistes remarqua Casa bles s'y sont formés: Stefan Dimitrescu, Max Arnold, Octavian Băncilă, Corneliu Baba, Nicolae Popa, Dan Hatmanu, Costache Agafiţei, Mihai Cămăruţ, Victor Mihăilescu Craiu. La peinture de Mihai Coţovanu se situe entre le classicisme et le modernisme, entre le "statisme" romantique des peintres iassiens et le dynamisme d'une vision plus vaste sur la nature. Amoureux de voyages, il aime également découvrir du nouveau – paysages, visages – et, rentré chez lui, dans son atelier, il réalise selon sa propre vision les images récemment vues. Le paysage traditionnel iassien traduit sa passion pour la lumière – couleur – atmosphère poétique dominante, tout en gardant la spécificité des lieux choisis. Mihai Coţovanu a un culte pour le fait matériel, apparemment insignifiant et pourtant essentiel, dans l'économie de l'oeuvre les couleurs y aidant. Le peintre a une étrange sensibilité pour l'infinie variété de la nature avec ses collines, forêts, ruelles des banlieues qu'il recompose dans de véritables montages de couleurs. 43

Mihai Coţovanu – entre portrait et paysage Quand on voyage et on visite les musées du monde, quand on a l'habitude d'entrer dans les ateliers des artistes, quand on est attiré et intéressé esthétiquement par les phénomènes artistiques si variés soient-ils, on forme dans la mémoire un musée imaginaire qui n'arrête plus de s'enrichir. On fait proprement dit une sélection et un ordre chronologique, une échelle de valeurs artistiques qu'on a rencontrées. On prend l'habitude de voir la création d'un peintre, de le placer dans l'histoire, selon le style, au fil des artistes, pour lui définir, simplement, la qualité, l'originalité et l'unicité. C'est par cet exercice imaginaire que l'on essaie de définir l'individualité et la personnalité artistique du peintre Mihai Coţovanu à travers son oeuvre. Commençons par le commencement! À l'âge de 44 ans, il fait partie de la jeune génération dont la valeur ne lui fait pas défaut. Il enrichit son talent en suivant les cours de l'Académie de Beaux Arts «Georges Enesco » de Iassi, là où beaucoup de générations d'artistes roumains trouvèrent la source la plus claire pour leur soif inassouvie d'art.

Natură statică cu ulcele I ulei pe pânză, 24x33 cm. Colecţia: artistului

Casă italiană ulei pe pânză, 25x35 cm. Colecţia: Cristina şi Vlad Orlovschi

L'artiste vit et travaille à Iassi – centre culturel de longue date où les arts fleurissent. Mihai Coţovanu est bien placé dans cette tradition, tout en étant soumis à l'école du réalisme romantique et du paysage poétique. N'oublions pas que c'est à Iassi que des artistes remarqua Casa bles s'y sont formés: Stefan Dimitrescu, Max Arnold, Octavian Băncilă, Corneliu Baba, Nicolae Popa, Dan Hatmanu, Costache Agafiţei, Mihai Cămăruţ, Victor Mihăilescu Craiu. La peinture de Mihai Coţovanu se situe entre le classicisme et le modernisme, entre le "statisme" romantique des peintres iassiens et le dynamisme d'une vision plus vaste sur la nature. Amoureux de voyages, il aime également découvrir du nouveau – paysages, visages – et, rentré chez lui, dans son atelier, il réalise selon sa propre vision les images récemment vues. Le paysage traditionnel iassien traduit sa passion pour la lumière – couleur – atmosphère poétique dominante, tout en gardant la spécificité des lieux choisis. Mihai Coţovanu a un culte pour le fait matériel, apparemment insignifiant et pourtant essentiel, dans l'économie de l'oeuvre les couleurs y aidant. Le peintre a une étrange sensibilité pour l'infinie variété de la nature avec ses collines, forêts, ruelles des banlieues qu'il recompose dans de véritables montages de couleurs. 43

On dirait que l'artiste voudrait réaliser les portraits des lieux fixés sur la toile en précisant ce qui les rend uniques. Les paysages sont vastes, presque panoramiques. Il a la folie de peindre. Sans repos, sans jamais s'en lasser. Le plein air le ravit. La nature y frémit d'une exaltation mystique. Un mélange de force et douceur se dégage des images des rues de Hotin, du bord de la Mer Noire, à Mamaia, du Bourg du Coucou, de Iassi ou des murailles de Braşov. La sensibilité romantique puise la source du grand froid des hivers, du feu des étés, des tempêtes, et tout devient émotion peinte. Sa peinture se situe entre tradition naissante des peintres de la nature et l'aurore de la peinture moderne du paysage du XXe siècle, l'impressionnisme y compris. Dans le musée imaginaire que j'ai évoqué, le peintre Mihai Coţovanu se situe entre les néo-impressionnistes et les postimpressionnistes, du point de vue technique. Tout comme les paysages, les natures mortes dégagent la même force esthétique, car l'artiste évite la sous-évaluation thématique ou la superficialité.

Nuci înmugurind ulei pe pânză, 60x46 cm. Colecţia: Lăcrămioara şi Andrei Pandea

Hadar ulei pe pânză, 60x46 cm. Colecţia: Mihai Pascal 45

On dirait que l'artiste voudrait réaliser les portraits des lieux fixés sur la toile en précisant ce qui les rend uniques. Les paysages sont vastes, presque panoramiques. Il a la folie de peindre. Sans repos, sans jamais s'en lasser. Le plein air le ravit. La nature y frémit d'une exaltation mystique. Un mélange de force et douceur se dégage des images des rues de Hotin, du bord de la Mer Noire, à Mamaia, du Bourg du Coucou, de Iassi ou des murailles de Braşov. La sensibilité romantique puise la source du grand froid des hivers, du feu des étés, des tempêtes, et tout devient émotion peinte. Sa peinture se situe entre tradition naissante des peintres de la nature et l'aurore de la peinture moderne du paysage du XXe siècle, l'impressionnisme y compris. Dans le musée imaginaire que j'ai évoqué, le peintre Mihai Coţovanu se situe entre les néo-impressionnistes et les postimpressionnistes, du point de vue technique. Tout comme les paysages, les natures mortes dégagent la même force esthétique, car l'artiste évite la sous-évaluation thématique ou la superficialité.

Nuci înmugurind ulei pe pânză, 60x46 cm. Colecţia: Lăcrămioara şi Andrei Pandea

Hadar ulei pe pânză, 60x46 cm. Colecţia: Mihai Pascal 45

Les natures mortes - les fleurs dans les pots, les objets métalliques au parfum médiéval ou les fruits des saisons – absorbent et reflètent la lumière et l'harmonie de l'arc-en-ciel des couleurs. Mihai Coţovanu manifeste aussi une passion pour le portrait – pas très cultivé dans l'école des arts de Iassi. D'aimer ses semblables, ses frères – les hommes, l'artiste crée par son art un vrai dialogue avec son modèle. Ses portraits sont loin de représenter une caricature ou une figure fantaisiste d'un être humain. Chaque modèle a une interprétation artistique à part. Ses modèles – les membres de la famille surtout – sont peints avec un halo de tendresse (il est un maître du portrait d'enfants), ses amis et beaucoup d'intellectuels roumains – critiques d'art, collectionneurs, médecins, académiciens, figures féminines. Les peintres portraitistes ne sont pas trop nombreux: Rappelons G.D. Mirea, Camil Ressu, Şt. Dimitrescu, Corneliu Baba ou Al.Ciucurencu. Les portraits de Mihai Coţovanu constituent une vraie surprise pour notre temps. On sait que le portrait n'est que le reflet du visage humain à un moment donné.

Peisaj pe str. Sf. Andrei ulei pe pânză, 46x60 cm. Colecţia: artistului

Tufănele albe ulei pe pânză, 38x33 cm. Colecţia: artistului 47

Les natures mortes - les fleurs dans les pots, les objets métalliques au parfum médiéval ou les fruits des saisons – absorbent et reflètent la lumière et l'harmonie de l'arc-en-ciel des couleurs. Mihai Coţovanu manifeste aussi une passion pour le portrait – pas très cultivé dans l'école des arts de Iassi. D'aimer ses semblables, ses frères – les hommes, l'artiste crée par son art un vrai dialogue avec son modèle. Ses portraits sont loin de représenter une caricature ou une figure fantaisiste d'un être humain. Chaque modèle a une interprétation artistique à part. Ses modèles – les membres de la famille surtout – sont peints avec un halo de tendresse (il est un maître du portrait d'enfants), ses amis et beaucoup d'intellectuels roumains – critiques d'art, collectionneurs, médecins, académiciens, figures féminines. Les peintres portraitistes ne sont pas trop nombreux: Rappelons G.D. Mirea, Camil Ressu, Şt. Dimitrescu, Corneliu Baba ou Al.Ciucurencu. Les portraits de Mihai Coţovanu constituent une vraie surprise pour notre temps. On sait que le portrait n'est que le reflet du visage humain à un moment donné.

Peisaj pe str. Sf. Andrei ulei pe pânză, 46x60 cm. Colecţia: artistului

Tufănele albe ulei pe pânză, 38x33 cm. Colecţia: artistului 47

C'est surtout l'invisible surpris à travers les traits d'un être à une certaine heure, un certain jour d'une certaine année. Le peintre le Mihai Coţovanu suit la coincidence entre le réel, l'authentique de l'individu et le reflet de l'image devenu une réalité peinte sur une surface plane. Vu la diversité des types humains dépeints, ses portraits représentent une mise en page des harmonies des couleurs qui réalisent à leur tour le portrait de l'artiste. Mihai Coţovanu est un excellent et sensible portraitiste, il maîtrise le dessin et conduit d'une main forte la ligne. Ses portraits ont de la monumentalité, du dynamisme. Le regard y traduit un état d'âme, un frisson ou de la sérénité. L'artiste manifeste par le portrait sa prédisposition pour le faste, l'élégance, l'ordre (ce "luxe, calme et volupté" baudelairien ?). On y trouve aussi sa préoccupation pour illustrer le sentiment moral universel – concept fondamental du destin humain. C'est ce sentiment-là qui imprime à son art de la nouveauté et du pouvoir, preuve d'un authentique talent artistique.

Caniculă ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: artistului

Natură statică cu fazan ulei pe pânză, 46x54 cm. Colecţia: Paulina şi Costel Căşuneanu

Mircea Deac Traduit par Paula Romanescu 49

C'est surtout l'invisible surpris à travers les traits d'un être à une certaine heure, un certain jour d'une certaine année. Le peintre le Mihai Coţovanu suit la coincidence entre le réel, l'authentique de l'individu et le reflet de l'image devenu une réalité peinte sur une surface plane. Vu la diversité des types humains dépeints, ses portraits représentent une mise en page des harmonies des couleurs qui réalisent à leur tour le portrait de l'artiste. Mihai Coţovanu est un excellent et sensible portraitiste, il maîtrise le dessin et conduit d'une main forte la ligne. Ses portraits ont de la monumentalité, du dynamisme. Le regard y traduit un état d'âme, un frisson ou de la sérénité. L'artiste manifeste par le portrait sa prédisposition pour le faste, l'élégance, l'ordre (ce "luxe, calme et volupté" baudelairien ?). On y trouve aussi sa préoccupation pour illustrer le sentiment moral universel – concept fondamental du destin humain. C'est ce sentiment-là qui imprime à son art de la nouveauté et du pouvoir, preuve d'un authentique talent artistique.

Caniculă ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: artistului

Natură statică cu fazan ulei pe pânză, 46x54 cm. Colecţia: Paulina şi Costel Căşuneanu

Mircea Deac Traduit par Paula Romanescu 49

Mihai Coţovanu la muzeu... Chiar dacă nişte zurbagii de la începutul secolului trecut clamau cu emfază că muzeele trebuie arse deoarece conservă opere moarte ce pot influenţa negativ noul spirit al tinerilor artişti, nu putem ignora faptul că, în intimitatea sa, fiecare creator de artă se doreşte tezaurizat în folos colectiv într-un muzeu. Iată că, slavă Domnului, lumea n-a ţinut seamă de zgomotul furioşilor de-acum un veac şi publicul de pe toate meridianele lumii aleargă ca o gloată flămândă să se închine în altarele artei. Pe traseul unei învinuiri se înşiruie, în mod ideal, câteva etape.

Tufănele galbene violet ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: artistului

Victor Nicolae Bejan ulei pe pânză, 73x54 cm. Colecţia: Sena şi Victor Bejan 51

Mihai Coţovanu la muzeu... Chiar dacă nişte zurbagii de la începutul secolului trecut clamau cu emfază că muzeele trebuie arse deoarece conservă opere moarte ce pot influenţa negativ noul spirit al tinerilor artişti, nu putem ignora faptul că, în intimitatea sa, fiecare creator de artă se doreşte tezaurizat în folos colectiv într-un muzeu. Iată că, slavă Domnului, lumea n-a ţinut seamă de zgomotul furioşilor de-acum un veac şi publicul de pe toate meridianele lumii aleargă ca o gloată flămândă să se închine în altarele artei. Pe traseul unei învinuiri se înşiruie, în mod ideal, câteva etape.

Tufănele galbene violet ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: artistului

Victor Nicolae Bejan ulei pe pânză, 73x54 cm. Colecţia: Sena şi Victor Bejan 51

Mai întâi, o expoziţie poate impune unui artist şi un nume. Apoi, un album de autor îl consacră. În fine, acceptarea într-un muzeu consfinţeşte o carieră. De regulă, cele mai multe dintre muzee clasicizează şi asigură, postmortem, un prestigiu ce sporeşte cu numărul anilor şi este firesc aşa. Recent, la muzeul de artă din Braşov m-am reîntâlnit cu câteva dintre memorabilele capodopere ale picturii româneşti între care unele, cele mai multe, aparţin unor artişti născuţi şi formaţi în spaţiul Moldovei. Semnalez pentru cei interesaţi ”Anemonele” lui Luchian şi o capodoperă a lui Tonitza, ”Cerdac la Balcic”, poate cel mai frumos elogiu adus luminii. Asemenea însemnări liminare au rostul de a sublinia contextul în care pictorul ieşean Mihai Coţovanu a fost acceptat să expună în galeria de la parterul Muzeului de Artă braşovean. Identific aici nu numai clipa de inspiraţie a muzeografilor şi a factorilor decidenţi, ci şi un subtil elogiu adus şcolii ieşene de pictură, tradiţiilor ei reverberate până în orizontul acestui nou mileniu. Pictorul ieşean s-a definit în timp şi cu fiecare expoziţie ca un adept al lucrului temeinic, serios şi profesionist, cu credinţă în valorile trecutului, şi retractil faţă de orizontul contemporan atât de învălmăşit, încât confuzia valorilor pare un program bine susţinut şi oficial încurajat.

Castelul Reginei Maria ulei pe pânză, 38x54 cm. Colecţia: Rebeicca şi Flavius Botorea

Peisaj din Veneţia ulei pe pânză, 38x54 cm. Colecţia: Rebeicca şi Flavius Botorea

El a rămas consecvent cu sine însuşi. Impresia de defazare între ceea ce face Mihai Coţovanu şi ceilalţi confraţi, seduşi de cântecul de sirenă al postmodernităţii este, cred, în favoarea primului deoarece el are argumentele profesionalismului, onestităţii şi harului. Ieşirea pictorului la peisaj ţine de ritual asemenea impresioniştilor de altă dată care aveau inteligenţa de a nu brusca natura, ci de a fi acceptaţi în miraculosul creat de infinitele faţete ale vizibilului. Ceea ce vede devine la Coţovanu, prin intermediul imaginii, o forma mentis unde coabitează şi emoţia şi expresia unei uimiri. Ceea ce vede încearcă să înţeleagă, iar expresia ţine de subtilele mişcări ale sufletului. Valentin Ciucă

53

Mai întâi, o expoziţie poate impune unui artist şi un nume. Apoi, un album de autor îl consacră. În fine, acceptarea într-un muzeu consfinţeşte o carieră. De regulă, cele mai multe dintre muzee clasicizează şi asigură, postmortem, un prestigiu ce sporeşte cu numărul anilor şi este firesc aşa. Recent, la muzeul de artă din Braşov m-am reîntâlnit cu câteva dintre memorabilele capodopere ale picturii româneşti între care unele, cele mai multe, aparţin unor artişti născuţi şi formaţi în spaţiul Moldovei. Semnalez pentru cei interesaţi ”Anemonele” lui Luchian şi o capodoperă a lui Tonitza, ”Cerdac la Balcic”, poate cel mai frumos elogiu adus luminii. Asemenea însemnări liminare au rostul de a sublinia contextul în care pictorul ieşean Mihai Coţovanu a fost acceptat să expună în galeria de la parterul Muzeului de Artă braşovean. Identific aici nu numai clipa de inspiraţie a muzeografilor şi a factorilor decidenţi, ci şi un subtil elogiu adus şcolii ieşene de pictură, tradiţiilor ei reverberate până în orizontul acestui nou mileniu. Pictorul ieşean s-a definit în timp şi cu fiecare expoziţie ca un adept al lucrului temeinic, serios şi profesionist, cu credinţă în valorile trecutului, şi retractil faţă de orizontul contemporan atât de învălmăşit, încât confuzia valorilor pare un program bine susţinut şi oficial încurajat.

Castelul Reginei Maria ulei pe pânză, 38x54 cm. Colecţia: Rebeicca şi Flavius Botorea

Peisaj din Veneţia ulei pe pânză, 38x54 cm. Colecţia: Rebeicca şi Flavius Botorea

El a rămas consecvent cu sine însuşi. Impresia de defazare între ceea ce face Mihai Coţovanu şi ceilalţi confraţi, seduşi de cântecul de sirenă al postmodernităţii este, cred, în favoarea primului deoarece el are argumentele profesionalismului, onestităţii şi harului. Ieşirea pictorului la peisaj ţine de ritual asemenea impresioniştilor de altă dată care aveau inteligenţa de a nu brusca natura, ci de a fi acceptaţi în miraculosul creat de infinitele faţete ale vizibilului. Ceea ce vede devine la Coţovanu, prin intermediul imaginii, o forma mentis unde coabitează şi emoţia şi expresia unei uimiri. Ceea ce vede încearcă să înţeleagă, iar expresia ţine de subtilele mişcări ale sufletului. Valentin Ciucă

53

Natură statică cu mere ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: Lacrămioara şi Doru Ochiuz

Paula Romanescu ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: Paula Romanescu 55

Natură statică cu mere ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: Lacrămioara şi Doru Ochiuz

Paula Romanescu ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: Paula Romanescu 55

Mihai Coţovanu ocupă un loc excepţional în arta românească, un loc de frunte în galeria personalităţilor artistice ale Iaşului, ale ţării, devenind simbolul luptei adevărului muncii artistice. Pictorul Mihai Coţovanu cu exprimare plastică de convingere, atenţie la detaliu, din sufletul său de creator a tot ce poate fi frumos, prin asimilări lirice şi poetice transpune privitorul într-o stare unde pictura sa are aceleaşi efecte ca şi muzica cultă. Lucrările sale sunt încântătoare din punct de vedere al desenului şi culorii creându-şi un stil propriu.

Toamna în apus de soare ulei pe pânză, 60x41 cm. Colecţia: artistului

Natură cu ceasuri ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: artistului

Ghiţă Leonard

57

Mihai Coţovanu ocupă un loc excepţional în arta românească, un loc de frunte în galeria personalităţilor artistice ale Iaşului, ale ţării, devenind simbolul luptei adevărului muncii artistice. Pictorul Mihai Coţovanu cu exprimare plastică de convingere, atenţie la detaliu, din sufletul său de creator a tot ce poate fi frumos, prin asimilări lirice şi poetice transpune privitorul într-o stare unde pictura sa are aceleaşi efecte ca şi muzica cultă. Lucrările sale sunt încântătoare din punct de vedere al desenului şi culorii creându-şi un stil propriu.

Toamna în apus de soare ulei pe pânză, 60x41 cm. Colecţia: artistului

Natură cu ceasuri ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: artistului

Ghiţă Leonard

57

În atelierul d-lui Ghiţă Leonard În anul întâi la Şcoala Populară de Artă, primul studiu după natura statică avea să-mi marcheze un punct de referinţă în cariera artistică ce urma. Evoc deseori această perioadă, mai ales în momentele de cumpănă în demersul meu pictural; atunci când am trăit sentimentul cel mai pur în drumul spre regăsirea de sine prin pictură. Atmosfera liniştită din atelier, relaxarea sfârşitului de trimestru, faptul că eram singur, fascinat de lumina care cădea pe drapaj şi obiectele care compuneau natura statică, pictam cu multă pasiune, concentrându-mă asupra detaliilor, pătruns de un calm interior şi simţind din plin bucuria în sine de a picta. Lipsit de dorinţa unei cariere artistice, lipsit de orgoliu, de trufie, trăiam cu intensitate şi dăruire transpunându-mă în tabloul pe care îl pictam. Au fost necesare multe şedinţe pentru a finaliza lucrarea; timpul se scurgea repede; zilele de decembrie erau din ce în ce mai scurte, iar eu nu puteam picta decât după ora trei, când îmi terminam programul de la serviciu.

Amurg ulei pe pânză, 28x33 cm. Colecţia: Dan Zlatanovici

Colecţionarul ulei pe pânză, 60x46 cm. Colecţia: Dan Zlatanovici 59

În atelierul d-lui Ghiţă Leonard În anul întâi la Şcoala Populară de Artă, primul studiu după natura statică avea să-mi marcheze un punct de referinţă în cariera artistică ce urma. Evoc deseori această perioadă, mai ales în momentele de cumpănă în demersul meu pictural; atunci când am trăit sentimentul cel mai pur în drumul spre regăsirea de sine prin pictură. Atmosfera liniştită din atelier, relaxarea sfârşitului de trimestru, faptul că eram singur, fascinat de lumina care cădea pe drapaj şi obiectele care compuneau natura statică, pictam cu multă pasiune, concentrându-mă asupra detaliilor, pătruns de un calm interior şi simţind din plin bucuria în sine de a picta. Lipsit de dorinţa unei cariere artistice, lipsit de orgoliu, de trufie, trăiam cu intensitate şi dăruire transpunându-mă în tabloul pe care îl pictam. Au fost necesare multe şedinţe pentru a finaliza lucrarea; timpul se scurgea repede; zilele de decembrie erau din ce în ce mai scurte, iar eu nu puteam picta decât după ora trei, când îmi terminam programul de la serviciu.

Amurg ulei pe pânză, 28x33 cm. Colecţia: Dan Zlatanovici

Colecţionarul ulei pe pânză, 60x46 cm. Colecţia: Dan Zlatanovici 59

De câte ori aşteptam în staţie, troleul, nerăbdător să ajung mai repede la atelier, trăiam sentimentul şi dorinţa afectivă pe care o are îndrăgostitul, atunci când aşteaptă să-şi întâlnească prima lui iubită. Nu eram conştient de acele clipe, era naivitatea tinereţii şi nu mă gândeam serios la o eventuală carieră artistică; forţa destinului a făcut, însă, ca glasul fiinţei interioare să se exprime, iar persoana artistică ce sălăşluia în mine să se maturizeze. Au trecut douăzeci de ani de atunci. Nevoia de a cunoaşte, dorinţa şi suferinţa m-au condus înainte spre înţelegerea a ceea ce a spus Van Gogh: "în suferinţă găseşti fericire şi în fericire suferinţă". Acum după ce termin un tablou, îl privesc îndelung şi îi spun: ai caracter, ai personalitate, viaţă! De câte ori vei fi privit, te vei susţine singur, pentru că valoarea în sine nu poate fi schimbată. Indiferent ce se va vorbi despre tine, vei rămâne acelaşi, mereu... În timp te vei aşeza unde destinul îţi trasează drumul, şi vei avea o valoarea autentică.

Vase metalice pe fond albastru ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: artistului

Natură cu legume ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: artistului

Am parcurs drumul anevoios al artei susţinut de gândul că desăvârşirea în pictură nu poate fi atinsă. Acest sentiment l-am dobândit în clasa domnului profesor Ghiţă Leonard, care cu metodele sale de predare, mi-a transformat şi modul de a picta şi caracterul. Au fost şi sunt gânduri nobile, şi adesea reflectez la situaţia în care un copil îşi întreabă tatăl: "ce să aleg în viaţă: înţelepciunea sau bogăţia?", iar tatăl răspunde: "copilul meu, am văzut mulţi înţelepţi bătând la porţile bogatului, dar nu am văzut să bată bogaţi la uşa înțeleptului". De multe ori am avut neplăcerea să mi se spună că "voi, pictorii, aveţi parte de aprecieri şi că tablourile voastre au valoarea după ce muriţi...". Am fost şi încă sunt nevoit să bat la uşa bogatului, dar miam făcut obiceiul să bat şi la uşa înţeleptului. Numai aşa pot să îmi duc, în continuare, modesta existenţă de artist . Mihai Coţovanu, "Ziarul Flăcara Iaşului ”, 2.02.2008 61

De câte ori aşteptam în staţie, troleul, nerăbdător să ajung mai repede la atelier, trăiam sentimentul şi dorinţa afectivă pe care o are îndrăgostitul, atunci când aşteaptă să-şi întâlnească prima lui iubită. Nu eram conştient de acele clipe, era naivitatea tinereţii şi nu mă gândeam serios la o eventuală carieră artistică; forţa destinului a făcut, însă, ca glasul fiinţei interioare să se exprime, iar persoana artistică ce sălăşluia în mine să se maturizeze. Au trecut douăzeci de ani de atunci. Nevoia de a cunoaşte, dorinţa şi suferinţa m-au condus înainte spre înţelegerea a ceea ce a spus Van Gogh: "în suferinţă găseşti fericire şi în fericire suferinţă". Acum după ce termin un tablou, îl privesc îndelung şi îi spun: ai caracter, ai personalitate, viaţă! De câte ori vei fi privit, te vei susţine singur, pentru că valoarea în sine nu poate fi schimbată. Indiferent ce se va vorbi despre tine, vei rămâne acelaşi, mereu... În timp te vei aşeza unde destinul îţi trasează drumul, şi vei avea o valoarea autentică.

Vase metalice pe fond albastru ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: artistului

Natură cu legume ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: artistului

Am parcurs drumul anevoios al artei susţinut de gândul că desăvârşirea în pictură nu poate fi atinsă. Acest sentiment l-am dobândit în clasa domnului profesor Ghiţă Leonard, care cu metodele sale de predare, mi-a transformat şi modul de a picta şi caracterul. Au fost şi sunt gânduri nobile, şi adesea reflectez la situaţia în care un copil îşi întreabă tatăl: "ce să aleg în viaţă: înţelepciunea sau bogăţia?", iar tatăl răspunde: "copilul meu, am văzut mulţi înţelepţi bătând la porţile bogatului, dar nu am văzut să bată bogaţi la uşa înțeleptului". De multe ori am avut neplăcerea să mi se spună că "voi, pictorii, aveţi parte de aprecieri şi că tablourile voastre au valoarea după ce muriţi...". Am fost şi încă sunt nevoit să bat la uşa bogatului, dar miam făcut obiceiul să bat şi la uşa înţeleptului. Numai aşa pot să îmi duc, în continuare, modesta existenţă de artist . Mihai Coţovanu, "Ziarul Flăcara Iaşului ”, 2.02.2008 61

Schiţă de portret Pe pictorul Mihai Coţovanu îl cunosc de vreo trei ani, însă am adesea senzaţia că îl cunosc de-o viaţă. Că îi ştiu de când „hăul şi pârăul" admirabilele peisaje care îndatorează natura, glasul vag sfătos, privirea verde, ierboasă aproape, inteligenţă, pătrunzătoare şi de o rară expresivitate, forţă pe care neîncetat o degajă omul, acest unic în felul lui. Îndrăznesc să cred despre Coţovanu că posedă toate "ingredientele" pentru a deveni un personaj de roman. Primul argument, şi cel mai puternic: peisagistul ieşean este, de la Aul la Z-ul fiinţei sale, în total răspăr cu contemporanii săi, ba chiar, dacă e să fiu sincer, cu vremurile pe care le parcurgem, sau, mă rog, care ne parcurg. Cunoscându-l, ai impresia că omul acesta nu aparţine timpului său, amintind, prin ceea ce este şi ceea ce face, de veacurile sănătoase ale acestui popor: sănătoase moral, poleite de sinceritate, de autenticitate, veacuri în care ipocrizia lumii încă nu explodase. În acelaşi timp, Coţovanu e mereu "aici şi acum".

Primăvară timpurie în pădure ulei pe pânză, 67x50 cm. Colecţia: artistului

Interferenţa civilizaţiilor ulei pe pânză, 54x46 cm Colecţia: artistulu.i 63

Schiţă de portret Pe pictorul Mihai Coţovanu îl cunosc de vreo trei ani, însă am adesea senzaţia că îl cunosc de-o viaţă. Că îi ştiu de când „hăul şi pârăul" admirabilele peisaje care îndatorează natura, glasul vag sfătos, privirea verde, ierboasă aproape, inteligenţă, pătrunzătoare şi de o rară expresivitate, forţă pe care neîncetat o degajă omul, acest unic în felul lui. Îndrăznesc să cred despre Coţovanu că posedă toate "ingredientele" pentru a deveni un personaj de roman. Primul argument, şi cel mai puternic: peisagistul ieşean este, de la Aul la Z-ul fiinţei sale, în total răspăr cu contemporanii săi, ba chiar, dacă e să fiu sincer, cu vremurile pe care le parcurgem, sau, mă rog, care ne parcurg. Cunoscându-l, ai impresia că omul acesta nu aparţine timpului său, amintind, prin ceea ce este şi ceea ce face, de veacurile sănătoase ale acestui popor: sănătoase moral, poleite de sinceritate, de autenticitate, veacuri în care ipocrizia lumii încă nu explodase. În acelaşi timp, Coţovanu e mereu "aici şi acum".

Primăvară timpurie în pădure ulei pe pânză, 67x50 cm. Colecţia: artistului

Interferenţa civilizaţiilor ulei pe pânză, 54x46 cm Colecţia: artistulu.i 63

Are şase copii şi un al şaptelea care stă să vină, o casă pe care a ridicato cu mâinile lui, o soţie cum nu mai găseşti să "dai cu tunu" şi o incredibilă dragoste de muncă şi viaţă. În fapt, Mihai are un eon al său, în care, indiferent de freamătul agitat şi veninos al prezentului, locuieşte cu dezinvoltură şi nevinovăţie. Ne-am întâlnit recent. Mi-a spus că, gata, a renunţat la televizor, la radio, la internet, la gazete. Nu mai vrea să ştie nimic, e dezgustat, e claustrat de micimea morală a timpului. Şi-a găsit rostul în muncă, în pictură, în meditaţie şi în lectură. L-a descoperit recent pe Dostoievski şi entuziasmul pe care l-am întrezărit la prietenul meu, atunci când îmi vorbea de "Crimă şi pedeapsă", stupefacţia sa neviclenită asupra adâncimilor clasicului rus, m-au pus pe gânduri. Coţovanu are infinit de preţioasa calitate de a citi dintr-o carte ca dintr-un suflet și aşa cum mi-am dat seama, dintr-un suflet citeşte ca dintr-o carte.

Peisaj cu Biserica Bărboi ulei pe pânză, 38x46 cm Colecţia: Lăcrămioara şi Doru Ochiuz

Primăvară pe str. Brânduşa ulei pe pânză, 46x54 cm Colecţia: artistului

Lectura înseamnă la el trăire, la fel cum arta pe care o face înseamnă trăire. Le trăieşte din plin pe toate, se umple de ele, iubeşte viaţa într-o frumoasă şi rar întâlnită manieră ţărănească de a iubi. Şi că om, şi ca artist, are un soi de completitudine, de împlinire amplă, care însă nu coincide cu o închidere atotsuficientă. Spirit altruist, de o generozitate dezinteresată, Coţovanu este, dincolo de calităţile sale de mare artist, un mare umanist. Şi, tocmai de pe poziţiile acestui umanist, pentru el lucrurile sunt mai clare în ce priveşte marile întrebări ale filosofiei: cine suntem?, ce facem aici?, încotro ne îndreptăm paşii acestei existenţe? Autodidact, l-a citit pe Platon, Kant, s-a iniţiat în filosofia budistă, a traversat scrierile unor mistici, după cum n-a rămas indiferent nici la puterea de seducţie a unor scriitori români. Cu ce a rămas din toate acestea? Cu o filosofie a simplităţii şi a bunului simţ, cu o credinţă de fier în Adevărul majusculat, cu certitudinea că lucrurile 65

Are şase copii şi un al şaptelea care stă să vină, o casă pe care a ridicato cu mâinile lui, o soţie cum nu mai găseşti să "dai cu tunu" şi o incredibilă dragoste de muncă şi viaţă. În fapt, Mihai are un eon al său, în care, indiferent de freamătul agitat şi veninos al prezentului, locuieşte cu dezinvoltură şi nevinovăţie. Ne-am întâlnit recent. Mi-a spus că, gata, a renunţat la televizor, la radio, la internet, la gazete. Nu mai vrea să ştie nimic, e dezgustat, e claustrat de micimea morală a timpului. Şi-a găsit rostul în muncă, în pictură, în meditaţie şi în lectură. L-a descoperit recent pe Dostoievski şi entuziasmul pe care l-am întrezărit la prietenul meu, atunci când îmi vorbea de "Crimă şi pedeapsă", stupefacţia sa neviclenită asupra adâncimilor clasicului rus, m-au pus pe gânduri. Coţovanu are infinit de preţioasa calitate de a citi dintr-o carte ca dintr-un suflet și aşa cum mi-am dat seama, dintr-un suflet citeşte ca dintr-o carte.

Peisaj cu Biserica Bărboi ulei pe pânză, 38x46 cm Colecţia: Lăcrămioara şi Doru Ochiuz

Primăvară pe str. Brânduşa ulei pe pânză, 46x54 cm Colecţia: artistului

Lectura înseamnă la el trăire, la fel cum arta pe care o face înseamnă trăire. Le trăieşte din plin pe toate, se umple de ele, iubeşte viaţa într-o frumoasă şi rar întâlnită manieră ţărănească de a iubi. Şi că om, şi ca artist, are un soi de completitudine, de împlinire amplă, care însă nu coincide cu o închidere atotsuficientă. Spirit altruist, de o generozitate dezinteresată, Coţovanu este, dincolo de calităţile sale de mare artist, un mare umanist. Şi, tocmai de pe poziţiile acestui umanist, pentru el lucrurile sunt mai clare în ce priveşte marile întrebări ale filosofiei: cine suntem?, ce facem aici?, încotro ne îndreptăm paşii acestei existenţe? Autodidact, l-a citit pe Platon, Kant, s-a iniţiat în filosofia budistă, a traversat scrierile unor mistici, după cum n-a rămas indiferent nici la puterea de seducţie a unor scriitori români. Cu ce a rămas din toate acestea? Cu o filosofie a simplităţii şi a bunului simţ, cu o credinţă de fier în Adevărul majusculat, cu certitudinea că lucrurile 65

sunt asa cum sunt pentru că aşa trebuie să fie. După fiecare întâlnire cu Mihai, câteva zile sunt trist. Sunt trist, pentru că mă văd pe mine însumi, ancorat atât de mult în relativitatea unei realităţi care, vorba lui Mihai, s-ar putea să nu fie adevărata realitate, mă văd pe mine aflat în permanenţă ratare a esenţialului, veşnic băgat în prizele zădărniciei şi ale unei clipe ce nu vrea nicicum a se opri întru fericire. Sâmbătă, Mihai Coţovanu a împlinit 40 de ani. Se află deci pe culmile existenţei. Are braţ puternic şi ochiul ţintuit pe depărtări de necuprins. Începe, e clar o nouă etapă a vieţi şi a destinului său, o viaţă şi un destin în care cred cum n-am mai crezut demult în ceva.

Pădure de stejar desfrunzită ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: Raia şi Dumitru Nicolae

Călin Ciobotari - "Flacăra Iaşului”, 26 iulie 2007 Dorin Mihalache ulei pe pânză, 60x46 cm. Colecţia: Dorin Mihalache 67

sunt asa cum sunt pentru că aşa trebuie să fie. După fiecare întâlnire cu Mihai, câteva zile sunt trist. Sunt trist, pentru că mă văd pe mine însumi, ancorat atât de mult în relativitatea unei realităţi care, vorba lui Mihai, s-ar putea să nu fie adevărata realitate, mă văd pe mine aflat în permanenţă ratare a esenţialului, veşnic băgat în prizele zădărniciei şi ale unei clipe ce nu vrea nicicum a se opri întru fericire. Sâmbătă, Mihai Coţovanu a împlinit 40 de ani. Se află deci pe culmile existenţei. Are braţ puternic şi ochiul ţintuit pe depărtări de necuprins. Începe, e clar o nouă etapă a vieţi şi a destinului său, o viaţă şi un destin în care cred cum n-am mai crezut demult în ceva.

Pădure de stejar desfrunzită ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: Raia şi Dumitru Nicolae

Călin Ciobotari - "Flacăra Iaşului”, 26 iulie 2007 Dorin Mihalache ulei pe pânză, 60x46 cm. Colecţia: Dorin Mihalache 67

Suiş de cumpănă-n lumină Priviţi-i pe oameni în ochi! Veţi vedea că, acolo, în adânc, izvodesc lumini sau dimpotrivă, întunericul îşi încordează avan struna, că la aceste "ferestre ale sufletului" cineva este înăuntru sau că, bezmetic, pustiul se întinde. Priviţi-i pe oameni în ochi şi veţi afla noian de înţelesuri, toate semănând cu tot atâtea chipuri cu mereu alt înveliş, în necontenita trecere dinspre mai ieri spre mai departe. Priviţi, apoi fixaţi penelul pictorului (alegerea vă aparţine) pe un suport de pânză, lemn, hârtie, sticlă, metal, zid etc. Şi veţi vedea cum timpul uită să mai treacă, închis în răzvrătirea unei clipe care s-a nimerit să fie dintre toate cea aleasă pentru a sta mărturie de netrecere în marea trecere. Fiţi cu băgare de seamă şi, dacă ”Lumina vine din interior”, cu siguranţă o veţi recunoaşte, începând de miercuri, 9 februarie

Natură statică cu fier de călcat ulei pe pânză, 40x50 cm. Colecţia: artistului

Tufănele galbene ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: Vasile Munteanu

a.c, în lucrările prezentate de pictorul Mihai Coţovanu la Galeriile de Artă ”Orizont” din Capitală, expoziţie ce va fi deschisă până la 21 februarie a.c. Deschisă da, dar nu este la fel de sigur că lucrările expuse vor mai şi afla drumul spre Iaşii în care artistul le-a fost ivit. Pentru că sigur îşi vor reclama loc privilegiat în colecţiile publice sau private asemenea înaintaşelor lor găzduite prin muzee de artă (La Vaslui, Braşov, Gura Humorului) sau în invidiabilele colecţii "Dr. Constantin Teodorescu", "Carmen Saenciuc", "Dorin Mihalache", "Valentin Ciucă", "Ilie Sîrbu", "Dr. Hortensiu Aldea" şi lista ar putea continua poate chiar cu dumneavoastră, neştiuţi iubitori de frumos. Membru UAP (2007), pictorul Mihai Coţovanu s-a format întru artă sub îndrumarea profesorului ieşean Ghiţă Leonard şi, mai apoi, la facultatea de Arte Plastice şi Design, Iaşi, clasa prof. Virgil Parghel. Expoziţiile sale – de ordinul zecilor - au depăşit deja patruzeci (personale) şi, 69

Suiş de cumpănă-n lumină Priviţi-i pe oameni în ochi! Veţi vedea că, acolo, în adânc, izvodesc lumini sau dimpotrivă, întunericul îşi încordează avan struna, că la aceste "ferestre ale sufletului" cineva este înăuntru sau că, bezmetic, pustiul se întinde. Priviţi-i pe oameni în ochi şi veţi afla noian de înţelesuri, toate semănând cu tot atâtea chipuri cu mereu alt înveliş, în necontenita trecere dinspre mai ieri spre mai departe. Priviţi, apoi fixaţi penelul pictorului (alegerea vă aparţine) pe un suport de pânză, lemn, hârtie, sticlă, metal, zid etc. Şi veţi vedea cum timpul uită să mai treacă, închis în răzvrătirea unei clipe care s-a nimerit să fie dintre toate cea aleasă pentru a sta mărturie de netrecere în marea trecere. Fiţi cu băgare de seamă şi, dacă ”Lumina vine din interior”, cu siguranţă o veţi recunoaşte, începând de miercuri, 9 februarie

Natură statică cu fier de călcat ulei pe pânză, 40x50 cm. Colecţia: artistului

Tufănele galbene ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: Vasile Munteanu

a.c, în lucrările prezentate de pictorul Mihai Coţovanu la Galeriile de Artă ”Orizont” din Capitală, expoziţie ce va fi deschisă până la 21 februarie a.c. Deschisă da, dar nu este la fel de sigur că lucrările expuse vor mai şi afla drumul spre Iaşii în care artistul le-a fost ivit. Pentru că sigur îşi vor reclama loc privilegiat în colecţiile publice sau private asemenea înaintaşelor lor găzduite prin muzee de artă (La Vaslui, Braşov, Gura Humorului) sau în invidiabilele colecţii "Dr. Constantin Teodorescu", "Carmen Saenciuc", "Dorin Mihalache", "Valentin Ciucă", "Ilie Sîrbu", "Dr. Hortensiu Aldea" şi lista ar putea continua poate chiar cu dumneavoastră, neştiuţi iubitori de frumos. Membru UAP (2007), pictorul Mihai Coţovanu s-a format întru artă sub îndrumarea profesorului ieşean Ghiţă Leonard şi, mai apoi, la facultatea de Arte Plastice şi Design, Iaşi, clasa prof. Virgil Parghel. Expoziţiile sale – de ordinul zecilor - au depăşit deja patruzeci (personale) şi, 69

până în 2010, pictorul a fost prezent în alte treizeci şi cinci "de grup" la Iaşi, Bucureşti, Bârlad, Târgovişte, cu lucrări pentru care a fost în mai multe rânduri premiat la concursuri de gen. Despre creaţia sa au scris şi vorbit elogios critici de artă, adevărate autorităţi ale vieţii cultural-artistice de la noi evidenţiind "focul misterios numit talent care ne dă certitudinea valorilor şi a perspectivelor (artistului) de a deveni un reprezentant fidel al picturii ieşene" (Mircea Deac), "capacitatea de a remarca sub inobservabilul bine tăinuit sub pojghiţa aparenţei" (Valentin Ciucă), "calităţile de mare artist şi mare umanist", tălmăcite printr-o "filosofie a simplităţii şi a bunului simţ, cu o credinţă de fier în Adevărul majusculat, cu certitudinea că lucrurile sunt cum sunt pentru că aşa trebuie să fie" (Călin Ciubotari). În săptămânalul "Viaţa Medicală" notam, în urmă cu cinci ani (martie 2006) că "Ion Andreescu, cel prea devreme plecat printre umbre, l-ar fi trimis pe Mihai Coţovanu să spună mai departe lumii darul de frumuseţe pe care natura ni-l oferă, cu minima condiţie de a învăţa să privim". Şi, se pare că am învăţat.

Pădure la Plopeni ulei pe pânză, 40x50 cm. Colecţia: Mihai Valeriu

Tufănele violet şi galbene ulei pe pânză, 54x46 cm. Colecţia: Adriana şi Constantin Sârbu 71

până în 2010, pictorul a fost prezent în alte treizeci şi cinci "de grup" la Iaşi, Bucureşti, Bârlad, Târgovişte, cu lucrări pentru care a fost în mai multe rânduri premiat la concursuri de gen. Despre creaţia sa au scris şi vorbit elogios critici de artă, adevărate autorităţi ale vieţii cultural-artistice de la noi evidenţiind "focul misterios numit talent care ne dă certitudinea valorilor şi a perspectivelor (artistului) de a deveni un reprezentant fidel al picturii ieşene" (Mircea Deac), "capacitatea de a remarca sub inobservabilul bine tăinuit sub pojghiţa aparenţei" (Valentin Ciucă), "calităţile de mare artist şi mare umanist", tălmăcite printr-o "filosofie a simplităţii şi a bunului simţ, cu o credinţă de fier în Adevărul majusculat, cu certitudinea că lucrurile sunt cum sunt pentru că aşa trebuie să fie" (Călin Ciubotari). În săptămânalul "Viaţa Medicală" notam, în urmă cu cinci ani (martie 2006) că "Ion Andreescu, cel prea devreme plecat printre umbre, l-ar fi trimis pe Mihai Coţovanu să spună mai departe lumii darul de frumuseţe pe care natura ni-l oferă, cu minima condiţie de a învăţa să privim". Şi, se pare că am învăţat.

Pădure la Plopeni ulei pe pânză, 40x50 cm. Colecţia: Mihai Valeriu

Tufănele violet şi galbene ulei pe pânză, 54x46 cm. Colecţia: Adriana şi Constantin Sârbu 71

Pentru că iată, din fiecare tablou care compune actuala expoziţie de la Galeriile ”Orizont”, este purtător de o stranie lumină interioară: fagii par a şti că sunt foste lăstărişuri din "Pădurea de argint" cu trunchiurile veşnice purtând "suflete sub coajă", florile – Crizanteme – aprind candele "iubirii pe pământ", ochii din portretele de toate vârstele tot de lumină sunt purtători: a candorii, a înfloririi sub soarele din suflet, a înţelepciunii cu liniştea atotcuprinzătoare din "a cunoaşte, a iubi".Ce-ar mai fi de spus? Că pictorul ieşean n-a ajuns la vârsta marii lumini din străfunduri, că s-a ivit la lumină abia în 1967 şi că este chiar în plin suiş de cumpănă-n lumină, că este un om între oameni şi că veghează prin tot ceea ce este la ridicarea în largul cu lumini a celor şapte vlăstare de viaţă care îi sunt copiii cu tot atâtea luminiţe care vin spre el, ca tot atâtea raze care conduc spre lume, cu frumuseţe înnobilând-o.

Vară luminoasă ulei pe pânză, 60x80 cm. Colecţia: Radu Bercea

Casă evreiască ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: Mihai Valeriu

Paula Romanescu - "Viaţa Medicală", 4 februarie 2011 73

Pentru că iată, din fiecare tablou care compune actuala expoziţie de la Galeriile ”Orizont”, este purtător de o stranie lumină interioară: fagii par a şti că sunt foste lăstărişuri din "Pădurea de argint" cu trunchiurile veşnice purtând "suflete sub coajă", florile – Crizanteme – aprind candele "iubirii pe pământ", ochii din portretele de toate vârstele tot de lumină sunt purtători: a candorii, a înfloririi sub soarele din suflet, a înţelepciunii cu liniştea atotcuprinzătoare din "a cunoaşte, a iubi".Ce-ar mai fi de spus? Că pictorul ieşean n-a ajuns la vârsta marii lumini din străfunduri, că s-a ivit la lumină abia în 1967 şi că este chiar în plin suiş de cumpănă-n lumină, că este un om între oameni şi că veghează prin tot ceea ce este la ridicarea în largul cu lumini a celor şapte vlăstare de viaţă care îi sunt copiii cu tot atâtea luminiţe care vin spre el, ca tot atâtea raze care conduc spre lume, cu frumuseţe înnobilând-o.

Vară luminoasă ulei pe pânză, 60x80 cm. Colecţia: Radu Bercea

Casă evreiască ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: Mihai Valeriu

Paula Romanescu - "Viaţa Medicală", 4 februarie 2011 73

Trandafiri ulei pe pânză, 33x41 cm. Colecţia: Mariana şi Alexandru Paulat-Petre

Concert la vioară ulei pe pânză, 73x60 cm. Colecţia: Rodierna şi Gabriel Guzu 75

Trandafiri ulei pe pânză, 33x41 cm. Colecţia: Mariana şi Alexandru Paulat-Petre

Concert la vioară ulei pe pânză, 73x60 cm. Colecţia: Rodierna şi Gabriel Guzu 75

Mihai Coţovanu în Parlamenul României Toamna expoziţională bucureşteană a debutat cu prezenţa pe simezele elegante ale Sălii "Brâncuşi" a Parlamentului României cu evenimentul artistic datorat artistului ieşean Mihai Coţovanu. Buna circulaţie a tablourilor sale în spaţiul naţional a atras atenţia asupra unui artist cu o viziune şi o amprentă stilistică proprie, derivată din tradiţia şcolii ieşene. Referinţa la conceptul de şcoală ieşeană are în vedere straturile succesive de alcătuire a acestuia, pornind de la tradiţiile bizantine, ale lui Asachi şi primii artişti italieni sosiţi la Iaşi, conexate cu temeinica prezenţă a academiştilor Panaiteanu Bardasare şi C.D. Stahi. În fine, la începutul secolului al XX-lea şi pe tot parcursul lui, artişti exponenţiali ca Ştefan Dumitrescu, Octav Băncilă, N.N. Tonitza şi, mai târziu, Corneliu Baba şi Ion Irimescu au configurat un mediu prielnic impunerii unor autentice valori. Interesul publicului, al confraţilor şi istoricilor de artă, al profesioniştilor în general, a rezultat şi ca urmare a nevoii de a contrabalansa

Marină la Mamaia ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: artistului

Iarnă pe Hotin ulei pe pânză, 35x43 cm. Colecţia: artistului

ofertele imediatului social şi al propunerilor excesiv post-moderne, suferind de o ebrietate gestuală furibundă şi inexpresivă, mai degrabă un sindrom alienant decât bucurie estetică. Tablourile lui Coţovanu au curăţat prin culoare pereţii monumentalei săli şi au restabilit resorturile armoniei ca un principiu ordonator al dialogului vizual. În chip firesc, un portret plin de caracter şi dimensiune spiritual, alături de o compoziţie din anii începuturilor pictorului a subliniat buna şcolaritate realizată în preajma unui mare artist ieşean, ignorat pe nedrept, Ghiţă Leonard. Aşezate chiar la intrarea în sala de expoziţie, asemenea lucrări au sensul unei deschideri de orizonturi creatoare, de configurare a unui parcurs artistic. În fapt, traseul celor o sută de lucrări, portrete, peisaje, naturi statice impune disciplina gândirii şi neobositul travaliu în plein-air sau spaţiul atelierului. În natură se caută pe sine, în atelier se defineşte ca artist. Tipul său de dialog cu realul ţinteşte întotdeauna întâlnirea cu inefabilul şi spiritualul. Pictorul are capacitatea 77

Mihai Coţovanu în Parlamenul României Toamna expoziţională bucureşteană a debutat cu prezenţa pe simezele elegante ale Sălii "Brâncuşi" a Parlamentului României cu evenimentul artistic datorat artistului ieşean Mihai Coţovanu. Buna circulaţie a tablourilor sale în spaţiul naţional a atras atenţia asupra unui artist cu o viziune şi o amprentă stilistică proprie, derivată din tradiţia şcolii ieşene. Referinţa la conceptul de şcoală ieşeană are în vedere straturile succesive de alcătuire a acestuia, pornind de la tradiţiile bizantine, ale lui Asachi şi primii artişti italieni sosiţi la Iaşi, conexate cu temeinica prezenţă a academiştilor Panaiteanu Bardasare şi C.D. Stahi. În fine, la începutul secolului al XX-lea şi pe tot parcursul lui, artişti exponenţiali ca Ştefan Dumitrescu, Octav Băncilă, N.N. Tonitza şi, mai târziu, Corneliu Baba şi Ion Irimescu au configurat un mediu prielnic impunerii unor autentice valori. Interesul publicului, al confraţilor şi istoricilor de artă, al profesioniştilor în general, a rezultat şi ca urmare a nevoii de a contrabalansa

Marină la Mamaia ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: artistului

Iarnă pe Hotin ulei pe pânză, 35x43 cm. Colecţia: artistului

ofertele imediatului social şi al propunerilor excesiv post-moderne, suferind de o ebrietate gestuală furibundă şi inexpresivă, mai degrabă un sindrom alienant decât bucurie estetică. Tablourile lui Coţovanu au curăţat prin culoare pereţii monumentalei săli şi au restabilit resorturile armoniei ca un principiu ordonator al dialogului vizual. În chip firesc, un portret plin de caracter şi dimensiune spiritual, alături de o compoziţie din anii începuturilor pictorului a subliniat buna şcolaritate realizată în preajma unui mare artist ieşean, ignorat pe nedrept, Ghiţă Leonard. Aşezate chiar la intrarea în sala de expoziţie, asemenea lucrări au sensul unei deschideri de orizonturi creatoare, de configurare a unui parcurs artistic. În fapt, traseul celor o sută de lucrări, portrete, peisaje, naturi statice impune disciplina gândirii şi neobositul travaliu în plein-air sau spaţiul atelierului. În natură se caută pe sine, în atelier se defineşte ca artist. Tipul său de dialog cu realul ţinteşte întotdeauna întâlnirea cu inefabilul şi spiritualul. Pictorul are capacitatea 77

vizuală de a defini un topos şi a marca în mod propriu de dialog polifonic şi policromatic totodată. Nu el caută pitorescul unor veche uliţe ieşene, ci este găsit el prin dimensiunea poeticului. Peisajele de pe Valea Siretului, triumfuri ale raporturilor subtile dintre lumină şi umbră, vegetal şi chtonic, contingent şi transcendent sugerează permanent menirea sacralităţii. Uneori pastelate ca o poemă de Alecsandri, peisajele creează o atmosferă şi subtile armonii. Aceleaşi calităţi de colorist le identificăm şi în ciclul "Balcic" unde aerul marin, duritatea stâncilor roase de timp şi de valurile mării generează atmosfera unui vis colorat. O atenţie specială a fost acordată portretelor. Artistul s-a impus prin capacitatea de a remarca inobservabilul bine tăinuit sub pojghiţa aparenţei şi izbuteşte dezbaterea unor veritabile enigme. Copiii au, în viziunea autorului, ingenuitatea adevărului şi sugestivitatea surâsului nevinovat. Ei nu ştiu să pozeze artificial şi asemenea autenticitate convinge şi emoţionează. Expresia şi modulaţia subtilă a culorilor, plasticitatea mâinilor atent studiate, potenţialitatea gestului semnificativ ca atitudine conferă portretelor personalitate şi autenticitate. Atunci când unele persoane se asociază cu instrumente muzicale, sugestia ansamblului devine eterică prin sonorităţile subtile ale culorii.

Pădure la Hârsa ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: artistului

Vară în Braşov ulei pe pânză, 46x33 cm. Colecţia: artistului 79

vizuală de a defini un topos şi a marca în mod propriu de dialog polifonic şi policromatic totodată. Nu el caută pitorescul unor veche uliţe ieşene, ci este găsit el prin dimensiunea poeticului. Peisajele de pe Valea Siretului, triumfuri ale raporturilor subtile dintre lumină şi umbră, vegetal şi chtonic, contingent şi transcendent sugerează permanent menirea sacralităţii. Uneori pastelate ca o poemă de Alecsandri, peisajele creează o atmosferă şi subtile armonii. Aceleaşi calităţi de colorist le identificăm şi în ciclul "Balcic" unde aerul marin, duritatea stâncilor roase de timp şi de valurile mării generează atmosfera unui vis colorat. O atenţie specială a fost acordată portretelor. Artistul s-a impus prin capacitatea de a remarca inobservabilul bine tăinuit sub pojghiţa aparenţei şi izbuteşte dezbaterea unor veritabile enigme. Copiii au, în viziunea autorului, ingenuitatea adevărului şi sugestivitatea surâsului nevinovat. Ei nu ştiu să pozeze artificial şi asemenea autenticitate convinge şi emoţionează. Expresia şi modulaţia subtilă a culorilor, plasticitatea mâinilor atent studiate, potenţialitatea gestului semnificativ ca atitudine conferă portretelor personalitate şi autenticitate. Atunci când unele persoane se asociază cu instrumente muzicale, sugestia ansamblului devine eterică prin sonorităţile subtile ale culorii.

Pădure la Hârsa ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: artistului

Vară în Braşov ulei pe pânză, 46x33 cm. Colecţia: artistului 79

Cred că, la ora actuală, Mihai Coţovanu se defineşte ca unul din profesioniştii portretului românesc în linia interbelicilor. Această staţionare stilistică are sensul respectului faţă de marii artişti ai genului şi, evident, faţă de cei care simt nevoia să se întâlnească cu ei înşişi. Cu smerenia autentică a celui care, ca şi Luchian de altădată, simte că locurile care le pictează îl iubesc, pictorul crede în ceea ce face şi face numai ceea ce crede. Oricum chietudinea generată de înălţimea spirituală a tablourilor sale face relaţia cu zgomotosul asurzitor din fiecare zi din spaţiul dregătorilor de iluzii ce ar trebui să accepte uneori exerciţiul necesar de purificare în faţa altarelor artei care n-a trădat niciodată, pe nimeni...

Cireşi şi pruni înfloriţi ulei pe pânză, 37x47 cm. Colecţia: artistului

Mahalaua Păcurari ulei pe pânză, 32x39 cm. Colecţia: artistului

Valentin Ciucă

81

Cred că, la ora actuală, Mihai Coţovanu se defineşte ca unul din profesioniştii portretului românesc în linia interbelicilor. Această staţionare stilistică are sensul respectului faţă de marii artişti ai genului şi, evident, faţă de cei care simt nevoia să se întâlnească cu ei înşişi. Cu smerenia autentică a celui care, ca şi Luchian de altădată, simte că locurile care le pictează îl iubesc, pictorul crede în ceea ce face şi face numai ceea ce crede. Oricum chietudinea generată de înălţimea spirituală a tablourilor sale face relaţia cu zgomotosul asurzitor din fiecare zi din spaţiul dregătorilor de iluzii ce ar trebui să accepte uneori exerciţiul necesar de purificare în faţa altarelor artei care n-a trădat niciodată, pe nimeni...

Cireşi şi pruni înfloriţi ulei pe pânză, 37x47 cm. Colecţia: artistului

Mahalaua Păcurari ulei pe pânză, 32x39 cm. Colecţia: artistului

Valentin Ciucă

81

Un portretist dintre aceia Ce mult trebuie să îi fi plăcut omului să-şi vadă chipul răsfrânt în oglinda de ape sau în lacul din ochii dragi, cu adâncul lor de umbră, niciodată atins! Cine să spună şi cum uimirea lui Narcis robit de dorul de-a îmbrăţişa imaginea aceea tremurândă cu care ar fi vrut să se unească pe veci printr-o iubire asemeni frumuseţii (de care n-avea ştire înainte de a-şi fi întâlnit propriul chip în unda-nşelătoare şi dulce ca minciuna)? Cum s-o fi numit întâiul om care cu un cărbune din vatra focului dintr-un început, a prins a desena pe cremenea din peşteri acele linii stranii închipuind conturul unor făpturi sau forme de umbră-nveşmântată în lumină? Cred că de-atunci se va fi animat în ochii lui întâiul tremur preschimbat în umbră de surâs cea mai înaltă cucerire a omului de după renunţarea la mersu-n patru labe. Arta portretului ca lumea e de veche şi tot ca ea de-a pururi schimbătoare. În vremea noastră, portretul a fost tratat şi maltratat în felurite moduri, până când omul gânditor s-a şuat de gânduri, îndoindu-se c-ar semăna cu straniile bazaconii care-şi clamează dreptul la libertate şi libertisme iar ei, creatorii acestora, se cred cei mai cu moţ tălmăcitori ai tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Iar noi, cei neştiutori, deşi multe am văzut (şi nevăzutele nu prea ne mai dau ghes) continuăm să credem că portretul, cu-adevărat, răsfrângere şi taină a sufletului este, lumină nouă pe o cale veche, tipar de lut însufleţit prins într-o clipă-n care eternitatea însăşi ar vrea să se preschimbe.

Natură cu caise ulei pe pânză, 28x41 cm. Colecţia: Argina Gosav

Mara ulei pe pânză, 60x46 cm. Colecţia: Adina şi George Soficu 83

Un portretist dintre aceia Ce mult trebuie să îi fi plăcut omului să-şi vadă chipul răsfrânt în oglinda de ape sau în lacul din ochii dragi, cu adâncul lor de umbră, niciodată atins! Cine să spună şi cum uimirea lui Narcis robit de dorul de-a îmbrăţişa imaginea aceea tremurândă cu care ar fi vrut să se unească pe veci printr-o iubire asemeni frumuseţii (de care n-avea ştire înainte de a-şi fi întâlnit propriul chip în unda-nşelătoare şi dulce ca minciuna)? Cum s-o fi numit întâiul om care cu un cărbune din vatra focului dintr-un început, a prins a desena pe cremenea din peşteri acele linii stranii închipuind conturul unor făpturi sau forme de umbră-nveşmântată în lumină? Cred că de-atunci se va fi animat în ochii lui întâiul tremur preschimbat în umbră de surâs cea mai înaltă cucerire a omului de după renunţarea la mersu-n patru labe. Arta portretului ca lumea e de veche şi tot ca ea de-a pururi schimbătoare. În vremea noastră, portretul a fost tratat şi maltratat în felurite moduri, până când omul gânditor s-a şuat de gânduri, îndoindu-se c-ar semăna cu straniile bazaconii care-şi clamează dreptul la libertate şi libertisme iar ei, creatorii acestora, se cred cei mai cu moţ tălmăcitori ai tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Iar noi, cei neştiutori, deşi multe am văzut (şi nevăzutele nu prea ne mai dau ghes) continuăm să credem că portretul, cu-adevărat, răsfrângere şi taină a sufletului este, lumină nouă pe o cale veche, tipar de lut însufleţit prins într-o clipă-n care eternitatea însăşi ar vrea să se preschimbe.

Natură cu caise ulei pe pânză, 28x41 cm. Colecţia: Argina Gosav

Mara ulei pe pânză, 60x46 cm. Colecţia: Adina şi George Soficu 83

La noi, pe malul Dâmboviţei, în magnificul Palat al Parlamentului Sala de Expoziţii "Constantin Brâncuşi" – în această toamnă, un portretist dintre aceia ce slujesc la curtea Artei ne-a invitat la vernisajul expoziţiei de pictură – Un cântec adus creaţiei. Mihai Coţovanu este numele său. Vine din Iaşii încărcaţi cu istorie şi poveste dar nu e un nostalgic de… Creangă din Ţicău evocând vremi, şi oameni, şi zăpezi de altădată, ci un Ulise ancorat la un ţărm familiar cu oameni din chiar timpul prezent, ştiut, palpabil. Nimic nu-i rămâne străin acestui pictor contemporan, aflat în plină maturitate creatoare, la cei patruzeci de ani abia cu puţin depăşiţi, nimic nu i se pare de neluat în seamă când este vorba să aştearnă pe pânză chipuri (de flori, de lucruri, de oameni, de peisaje), totul conceput cu graţia indicibilă de cântec fără cuvinte, în care numai calmul se-mbracă în culoare ca pentru balul florilor lângă care omul, cu lumina din privire, şi gândul (nostru) bun care sembună în micul rai de artă mutat pentru o lună la Palat. În sala care poartă numele sculptorului cel c-o Poartă (a Sărutului) şi-o Masă (pentru-o Cină de taină mare, unde trădare nu-i) şi o Coloană-n care nesfârşitul e rege sub cerul care ni-i acoperiş. Format la Academia de Artă din Iaşi, Mihai Coţovanu face

Colţ de pădure toamna ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: Luiza şi Andrei Petrariu

Dimineaţă ulei pe pânză, 33x41 cm. Colecţia: artistului

în felul său o "cronică" a oraşului de nobleţe moldavă, consemnând "în cântec" pentru privirea noastră câte-un colţ de colină, de stradă (când străzile din Iaşi duc fără greş când spre Casa Pogor, când spre Bolta Rece, când spre Bojdeuca amintirilor dintr-o copilărie prin care fericiţi vom fi trecut). Când spre Cei Trei Ierarhi cu-a lor dentălărie de piatră, când spre Vila Sonet, când spre Sala cu fresce muiate în azur a Universităţii, când spre Copou, la teiul cel nemurit în cânt de Eminescu. Expoziţia de pictură "Mihai Coţovanu – Un cântec adus creaţiei" este, înainte de toate, un omagiu adus omului surprins în toate "anotimpurile" prin care trecând, este când înflorire, când fruct pârguit, când frunză grea de aur întomnat, când chip al înţelepciunii, când liniştea zăpezii dintâi va fi cântat... Atent în a reda aura abia ghicită a fiecărui subiect care se cere exprimat în lucrările sale, pictorul acordă portretului atenţia sporită cea mai vie. Tocmai de aceea, portretele realizate de el au viaţă proprie şi, privindu-le, afli fără să vrei acel ceva nelămurit într-o privire, într-un fir de zâmbet, în încordarea degetelor tinerei violoniste pe tăişul corzilor vibrânde, în degetele împreunate în poală ale femeii într-un ceas de tihnă, în concentrarea micii pianiste la 85

La noi, pe malul Dâmboviţei, în magnificul Palat al Parlamentului Sala de Expoziţii "Constantin Brâncuşi" – în această toamnă, un portretist dintre aceia ce slujesc la curtea Artei ne-a invitat la vernisajul expoziţiei de pictură – Un cântec adus creaţiei. Mihai Coţovanu este numele său. Vine din Iaşii încărcaţi cu istorie şi poveste dar nu e un nostalgic de… Creangă din Ţicău evocând vremi, şi oameni, şi zăpezi de altădată, ci un Ulise ancorat la un ţărm familiar cu oameni din chiar timpul prezent, ştiut, palpabil. Nimic nu-i rămâne străin acestui pictor contemporan, aflat în plină maturitate creatoare, la cei patruzeci de ani abia cu puţin depăşiţi, nimic nu i se pare de neluat în seamă când este vorba să aştearnă pe pânză chipuri (de flori, de lucruri, de oameni, de peisaje), totul conceput cu graţia indicibilă de cântec fără cuvinte, în care numai calmul se-mbracă în culoare ca pentru balul florilor lângă care omul, cu lumina din privire, şi gândul (nostru) bun care sembună în micul rai de artă mutat pentru o lună la Palat. În sala care poartă numele sculptorului cel c-o Poartă (a Sărutului) şi-o Masă (pentru-o Cină de taină mare, unde trădare nu-i) şi o Coloană-n care nesfârşitul e rege sub cerul care ni-i acoperiş. Format la Academia de Artă din Iaşi, Mihai Coţovanu face

Colţ de pădure toamna ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: Luiza şi Andrei Petrariu

Dimineaţă ulei pe pânză, 33x41 cm. Colecţia: artistului

în felul său o "cronică" a oraşului de nobleţe moldavă, consemnând "în cântec" pentru privirea noastră câte-un colţ de colină, de stradă (când străzile din Iaşi duc fără greş când spre Casa Pogor, când spre Bolta Rece, când spre Bojdeuca amintirilor dintr-o copilărie prin care fericiţi vom fi trecut). Când spre Cei Trei Ierarhi cu-a lor dentălărie de piatră, când spre Vila Sonet, când spre Sala cu fresce muiate în azur a Universităţii, când spre Copou, la teiul cel nemurit în cânt de Eminescu. Expoziţia de pictură "Mihai Coţovanu – Un cântec adus creaţiei" este, înainte de toate, un omagiu adus omului surprins în toate "anotimpurile" prin care trecând, este când înflorire, când fruct pârguit, când frunză grea de aur întomnat, când chip al înţelepciunii, când liniştea zăpezii dintâi va fi cântat... Atent în a reda aura abia ghicită a fiecărui subiect care se cere exprimat în lucrările sale, pictorul acordă portretului atenţia sporită cea mai vie. Tocmai de aceea, portretele realizate de el au viaţă proprie şi, privindu-le, afli fără să vrei acel ceva nelămurit într-o privire, într-un fir de zâmbet, în încordarea degetelor tinerei violoniste pe tăişul corzilor vibrânde, în degetele împreunate în poală ale femeii într-un ceas de tihnă, în concentrarea micii pianiste la 85

treptele alb-negre de clape cântătoare, în umbra din privirea bătrânului sculptat în umbră... Nici chipul pictorului nu ne rămâne neştiut. Autoportretul său se aliniază galeriei de portrete din prezenta expoziţie de parcă ar urmări (ca o gazdă perfectă) reacţia ficărui vizitator venit la întâlnirea cu arta sa. Are la îndemână toată recuzita cu care operează un pictor: paleta, culorile, pânza (de aer ne-nceput şi lin), privirea care să fixeze chiar chipul nostru de o clipă spre-a ni-l reda într-un alt timp, sau altă poveste. Despre creaţia pictorului a vorbit, la vernisaj, criticul de artă Valentin Ciucă, iar Centru Medical "Revital Saenciuc" a făcut posibilă organizarea şi sponsorizarea expoziţiei, confirmând încă odată preocuparea pe care lumea medicală o manifestă pentru artă ca înnobilare a sufletului omenesc când parcă nu-i de ajuns doar mens sana in corpore sano... Paula Romanescu - "Viaţa Medicală", 23 octombrie 2009

Tufănele ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: Eugenia Comăniţă

După-amiază pe str. Michel Weiss ulei pe pânză, 54x46 cm. Colecţia: artistului 87

treptele alb-negre de clape cântătoare, în umbra din privirea bătrânului sculptat în umbră... Nici chipul pictorului nu ne rămâne neştiut. Autoportretul său se aliniază galeriei de portrete din prezenta expoziţie de parcă ar urmări (ca o gazdă perfectă) reacţia ficărui vizitator venit la întâlnirea cu arta sa. Are la îndemână toată recuzita cu care operează un pictor: paleta, culorile, pânza (de aer ne-nceput şi lin), privirea care să fixeze chiar chipul nostru de o clipă spre-a ni-l reda într-un alt timp, sau altă poveste. Despre creaţia pictorului a vorbit, la vernisaj, criticul de artă Valentin Ciucă, iar Centru Medical "Revital Saenciuc" a făcut posibilă organizarea şi sponsorizarea expoziţiei, confirmând încă odată preocuparea pe care lumea medicală o manifestă pentru artă ca înnobilare a sufletului omenesc când parcă nu-i de ajuns doar mens sana in corpore sano... Paula Romanescu - "Viaţa Medicală", 23 octombrie 2009

Tufănele ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: Eugenia Comăniţă

După-amiază pe str. Michel Weiss ulei pe pânză, 54x46 cm. Colecţia: artistului 87

Caligrafii pe cer

Iarnă pe str. Vântu ulei pe pânză, 39x47 cm. Colecţia: artistului

După zile de ger cumplit, decojit parcă, de pe sloiuri siberiene, sâmbătă, un soare plin de personalitate a tras o ocheadă prelungă străzilor Iaşului. "Chestiuni de meteorologie", veţi spune. Şi totuşi, s-ar putea să vă înşelaţi. Poate că, altundeva, a fost decis destinul soarelui de sâmbătă . Eventual la Casa Cărţii, unde, preţ de circa două ore, s-a respirat un aer pe cât de neobişnuit, pe atât de seducător. Aerul unei aristocraţii mustinde de bun simţ, farmec şi carismă, una produsă de un împărat al cuvântului, criticul de artă Valentin Ciucă, şi un rege al peisajului, pictorul Mihai Coţovanu. Pretextul înveşmântării în haine de sărbătoare: lansarea albumului "Mihai Coţovanu- Penelul şi paleta". În primul rând, despre Valentin Ciucă, se cuvine a fi spus , dacă mai e nevoie, că e un personaj complet. Orator, poposit parcă de pe vremurile când oratoriei i se acorda calitate de artă, obraz fin precum o respiraţie de înger, excelent cunoscător al "desuurilor" actului artistic, posesor al unui şarm decisiv în relaţiile cu

Început de primăvară ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: artistului

muritoarele, dar şi cu nemuritoarele muze, intelectual abil, socratic, uneori în înţepătura ironică şi faustic în goana căutărilor după ceea ce e mai presus de definibil. De partea cealaltă, Mihai Coţovanu, seducător prin farmecul unei demodări asumate, ba chiar cultivate, pogorât de prin verva sincercă, efervescentă şi, totuşi, solitară a artistului interbelic, provocând mereu ridicări de sprâncene din partea spiritelor p(r)ost-moderne, dar şi din partea celor care s-au limitat a vedea în artă un hobby. E Coţovanu ăsta un soi de Nică al lui Creangă, uns cu toate alifiile (se pot citi şi culoriile), pus adesea pe şotii ideatice, dar de o cuminţenie la limita sfinţeniei când vine vorba de felul său de a fi: adică de pictură. Pe Coţovanu, acest, cum îl numeam cu altă ocazie, ultim mohican al peisagisticii ieşene, îl ştiu nu doar colecţionarii de branşă, vecinii, admiratorii. Pe el au început să îl cunoască pietrele, clădirile, copacii, ninsorile, ploile, fructele, florile. I s-a dus vestea de avocat din oficiu al naturii, de detectiv aflat mereu în căutare de noi şi noi taine, de ins cu 89

Caligrafii pe cer

Iarnă pe str. Vântu ulei pe pânză, 39x47 cm. Colecţia: artistului

După zile de ger cumplit, decojit parcă, de pe sloiuri siberiene, sâmbătă, un soare plin de personalitate a tras o ocheadă prelungă străzilor Iaşului. "Chestiuni de meteorologie", veţi spune. Şi totuşi, s-ar putea să vă înşelaţi. Poate că, altundeva, a fost decis destinul soarelui de sâmbătă . Eventual la Casa Cărţii, unde, preţ de circa două ore, s-a respirat un aer pe cât de neobişnuit, pe atât de seducător. Aerul unei aristocraţii mustinde de bun simţ, farmec şi carismă, una produsă de un împărat al cuvântului, criticul de artă Valentin Ciucă, şi un rege al peisajului, pictorul Mihai Coţovanu. Pretextul înveşmântării în haine de sărbătoare: lansarea albumului "Mihai Coţovanu- Penelul şi paleta". În primul rând, despre Valentin Ciucă, se cuvine a fi spus , dacă mai e nevoie, că e un personaj complet. Orator, poposit parcă de pe vremurile când oratoriei i se acorda calitate de artă, obraz fin precum o respiraţie de înger, excelent cunoscător al "desuurilor" actului artistic, posesor al unui şarm decisiv în relaţiile cu

Început de primăvară ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: artistului

muritoarele, dar şi cu nemuritoarele muze, intelectual abil, socratic, uneori în înţepătura ironică şi faustic în goana căutărilor după ceea ce e mai presus de definibil. De partea cealaltă, Mihai Coţovanu, seducător prin farmecul unei demodări asumate, ba chiar cultivate, pogorât de prin verva sincercă, efervescentă şi, totuşi, solitară a artistului interbelic, provocând mereu ridicări de sprâncene din partea spiritelor p(r)ost-moderne, dar şi din partea celor care s-au limitat a vedea în artă un hobby. E Coţovanu ăsta un soi de Nică al lui Creangă, uns cu toate alifiile (se pot citi şi culoriile), pus adesea pe şotii ideatice, dar de o cuminţenie la limita sfinţeniei când vine vorba de felul său de a fi: adică de pictură. Pe Coţovanu, acest, cum îl numeam cu altă ocazie, ultim mohican al peisagisticii ieşene, îl ştiu nu doar colecţionarii de branşă, vecinii, admiratorii. Pe el au început să îl cunoască pietrele, clădirile, copacii, ninsorile, ploile, fructele, florile. I s-a dus vestea de avocat din oficiu al naturii, de detectiv aflat mereu în căutare de noi şi noi taine, de ins cu 89

Capul Kaliakra ulei pe pânză, 38x54 cm. Colecţia: Iulian Simina

cazierul moralităţii neatins de tarele unor modernităţi şi mondenităţi care, uneori, parcă o iau razna. Începând de sâmbătă lucrările lui Mihai au parte de o nouă locuință. Nu că zecilor de colecţii, din ţară şi străinătate nu le-ar prii. Doar că e bine ca, din când în când, să se regăsească una pe alta într-o vilă de lux, cu vederea la mările timpului, o vilă fabricată de editura ART XXI şi numită, cum spuneam, "Mihai Coţovanu – Penelul şi paleta". Peste 100 de naturi statice, peisaje, portrete, splendid prefaţate; postfaţate de o remarcabilă dare de seamă, semnată Valentin Ciucă. Faima celor doi explică probabil numărul neobişnuit de mare al celor care au poposit la instituţia condusă de neînchipuit de senzuala Irina Stratulat. "Aflat în momentul deplinei şi fertilei maturităţi, Mihai Coţovanu are statutul unui artist care a tranşat definitiv în favoarea artei. Şi-a asumat destinul şi calea întoarcerii este definitiv exclusă", a fost verdictul lui Valentin Ciucă. De partea cealaltă, cea a pictorului, o confesiune tulburătoare: "…şi trecând

Soprana Ada Burlui ulei pe pânză, 54x38 cm. Colecţia: artistului 91

Capul Kaliakra ulei pe pânză, 38x54 cm. Colecţia: Iulian Simina

cazierul moralităţii neatins de tarele unor modernităţi şi mondenităţi care, uneori, parcă o iau razna. Începând de sâmbătă lucrările lui Mihai au parte de o nouă locuință. Nu că zecilor de colecţii, din ţară şi străinătate nu le-ar prii. Doar că e bine ca, din când în când, să se regăsească una pe alta într-o vilă de lux, cu vederea la mările timpului, o vilă fabricată de editura ART XXI şi numită, cum spuneam, "Mihai Coţovanu – Penelul şi paleta". Peste 100 de naturi statice, peisaje, portrete, splendid prefaţate; postfaţate de o remarcabilă dare de seamă, semnată Valentin Ciucă. Faima celor doi explică probabil numărul neobişnuit de mare al celor care au poposit la instituţia condusă de neînchipuit de senzuala Irina Stratulat. "Aflat în momentul deplinei şi fertilei maturităţi, Mihai Coţovanu are statutul unui artist care a tranşat definitiv în favoarea artei. Şi-a asumat destinul şi calea întoarcerii este definitiv exclusă", a fost verdictul lui Valentin Ciucă. De partea cealaltă, cea a pictorului, o confesiune tulburătoare: "…şi trecând

Soprana Ada Burlui ulei pe pânză, 54x38 cm. Colecţia: artistului 91

dincolo de aparenţe, descopăr, prin percepţie intuitivă, acea forţă misterioasă, sublimă... şi cu cât pătrund mai adânc în exterior, involuntar, mă adâncesc, în acelaşi raport, în acea linişte a sufletului, hrănind fiinţa spirituală care se transformă continuu prin tablourile pictate cu penelul şi paleta"

Tufănele ulei pe pânză, 28x33 cm. Colecţia: artistului

Natură cu gutui ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: artistului

Călin Ciobotari -"Flacăra Iaşului", 20 februarie 2006

93

dincolo de aparenţe, descopăr, prin percepţie intuitivă, acea forţă misterioasă, sublimă... şi cu cât pătrund mai adânc în exterior, involuntar, mă adâncesc, în acelaşi raport, în acea linişte a sufletului, hrănind fiinţa spirituală care se transformă continuu prin tablourile pictate cu penelul şi paleta"

Tufănele ulei pe pânză, 28x33 cm. Colecţia: artistului

Natură cu gutui ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: artistului

Călin Ciobotari -"Flacăra Iaşului", 20 februarie 2006

93

Memorii afective Pădure înmugurind

Ultimele pânze le-a pictat Petrache Bicer în tabăra de la Dobrovăţ, unde tot el a fost organizatorul şi singurul participant; apropierea de acest personaj a fost firească, determinată de generozitatea lui caracteristică şi nobleţea spirituală. Boala şi-a mascat-o prin atitudine senină şi optimistă, prin glumă, ne-a înşelat, zilele îi erau numărate. În acest timp făceam împreună planuri şi stabileam locuri în care să pictăm. Eram încântat că am un coleg de breaslă a cărui generozitate dezinteresată îmi crea bucuria de a-i sta alături la peisaj şi de a-i împărtăşi diverse convingeri personale despre artă şi spiritualitate. Mă surprinsese refuzul său de a participa la expoziţia de grup "Nudul" programată la Ateneu. De ce? Pentru că se deschidea în perioada postului Paştelui; o considera o atingere, din punct de vedere moral, a tradiţiei ortodoxe.

ulei pe pânză, 46x60 cm. Colecţia: artistului

Case în ruină ulei pe pânză, 41x33 cm. Colecţia: artistului 95

Memorii afective Pădure înmugurind

Ultimele pânze le-a pictat Petrache Bicer în tabăra de la Dobrovăţ, unde tot el a fost organizatorul şi singurul participant; apropierea de acest personaj a fost firească, determinată de generozitatea lui caracteristică şi nobleţea spirituală. Boala şi-a mascat-o prin atitudine senină şi optimistă, prin glumă, ne-a înşelat, zilele îi erau numărate. În acest timp făceam împreună planuri şi stabileam locuri în care să pictăm. Eram încântat că am un coleg de breaslă a cărui generozitate dezinteresată îmi crea bucuria de a-i sta alături la peisaj şi de a-i împărtăşi diverse convingeri personale despre artă şi spiritualitate. Mă surprinsese refuzul său de a participa la expoziţia de grup "Nudul" programată la Ateneu. De ce? Pentru că se deschidea în perioada postului Paştelui; o considera o atingere, din punct de vedere moral, a tradiţiei ortodoxe.

ulei pe pânză, 46x60 cm. Colecţia: artistului

Case în ruină ulei pe pânză, 41x33 cm. Colecţia: artistului 95

Mai târziu am aflat că se pregătea sufleteşte pentru trecerea în lumea spirituală şi am fost profund impresionat când pe patul spitalului a avut puterea să glumească şi nu a căzut pradă deznădejdii, trăindu-şi cu solemnitate ultimele zile ale vieţii. Trăsătura de nobleţe sufletească, faptul că ştia să vadă şi să respecte valoarea, era dublată, printre altele, prin admiraţia pe care o stârnea altor confraţi, lăsând amintiri frumoase la care mă întorc cu plăcere să le evoc. La expoziţia mea personală -"Un cântec adus creaţiei", la vernisaj, a făcut, cu multă consideraţie, o introducere care m-a lăsat să înţeleg admiraţia pe care o avea pentru pictura mea; apoi a dat cuvântul criticului de artă Valentin Ciucă, cel ce a prelungit atmosfera acelui moment. Clipele frumoase petrecute cu artistul Petrache Bicer au rămas vii în memoria mea. Port regretul că nu mai este printre noi, că soarta a fost nedreaptă, că merita să se bucure de viaţă, iar nu să dispară lăsând vise neîmplinite în sfera artistică. Expoziţia retrospectivă de la Galeria ”Cupola” vine să împlinească destinul lui artistic ca o mărturie peste timp a valorii sale ca om şi artist. Mihai Coţovanu - "Flacăra Iaşului", 31 mai 2008

Străduţă din Hârsa ulei pe pânză, 28x33 cm. Colecţia: artistului

Iarnă cu Biserica Albă ulei pe pânză, 46x38 cm. Colecţia: artistului 97

Mai târziu am aflat că se pregătea sufleteşte pentru trecerea în lumea spirituală şi am fost profund impresionat când pe patul spitalului a avut puterea să glumească şi nu a căzut pradă deznădejdii, trăindu-şi cu solemnitate ultimele zile ale vieţii. Trăsătura de nobleţe sufletească, faptul că ştia să vadă şi să respecte valoarea, era dublată, printre altele, prin admiraţia pe care o stârnea altor confraţi, lăsând amintiri frumoase la care mă întorc cu plăcere să le evoc. La expoziţia mea personală -"Un cântec adus creaţiei", la vernisaj, a făcut, cu multă consideraţie, o introducere care m-a lăsat să înţeleg admiraţia pe care o avea pentru pictura mea; apoi a dat cuvântul criticului de artă Valentin Ciucă, cel ce a prelungit atmosfera acelui moment. Clipele frumoase petrecute cu artistul Petrache Bicer au rămas vii în memoria mea. Port regretul că nu mai este printre noi, că soarta a fost nedreaptă, că merita să se bucure de viaţă, iar nu să dispară lăsând vise neîmplinite în sfera artistică. Expoziţia retrospectivă de la Galeria ”Cupola” vine să împlinească destinul lui artistic ca o mărturie peste timp a valorii sale ca om şi artist. Mihai Coţovanu - "Flacăra Iaşului", 31 mai 2008

Străduţă din Hârsa ulei pe pânză, 28x33 cm. Colecţia: artistului

Iarnă cu Biserica Albă ulei pe pânză, 46x38 cm. Colecţia: artistului 97

Artă şi devoţiune Asumându-şi riscurile, dar şi avantajele condiţiei de pictor independent, gestionându-şi cu rigoare şi profesionalism acest statut, Mihai Coţovanu supravieţuieşte cu eforturi numai de el ştiute, operele fiind apreciate în mod aproape unanim de un public care încă mai crede în valoarea talentului, dublat de onestitate şi devoţiune faţă de arta autentică. Reuşitele sale la nivel naţional, unele evaluate ca atare de un public fidel, dar şi de cei care mai cred încă în dimensiunea spirituală a artei. El încearcă să reziste în limitele ample ale dulcelui stil clasic unde amprenta fertilă a onestităţii şi caracterului şcolii ieşene au generat impresia aplicaţiei şi rigorii. Pictorul a rămas statornic racordat la dialogul cu vizibilul din perspectiva unui creator care reinventează realul ca sursă inepuizabilă de trăire, expresie onestă şi generatoare de permanente uimiri. Artistul a înţeles de timpuriu remarca unui înaintaş care afirma că cei care pictează pentru cei mulţi, pictează pentru mult timp... Imaginarul său nu depinde de extravagante cercetări formal cromatice, ci îşi gestionează destinul de creator cu

Peisaj cu râul Calcaina

Furtună

ulei pe pânză, 28x40 cm. Colecţia: artistului

ulei pe pânză, 33x38 cm. Colecţia: artistului

onestitatea celui care mai crede în miracolele realului. Pleinerist prin vocaţie şi gânditor de imagini transcendente, tocmai prin recursul la dialogul direct cu natura, el lasă impresia autenticităţii şi rigorii. Pentru artist, dialogul cu misterul de dincolo de imagine îl pune în situaţia de a glosa pe tema bucuriei creaţiei şi luminii ca şanse de comunicare directă şi autentică cu ceea ce se află dincolo de limitele vizibilului. În vremurile învălmăşite de acum, el rămâne un statornic visător, un spirit al introspecţiei specific tuturor celor care mai cred în inefabilul artei. Prezenţele sale expoziţionale sfârşesc prin adeziune spontană la tipul său de vizualitate, convingătoare şi dominată de atracţia celor care mai mulţi faţă de o asemenea mentalitate convertită în dimensiune artistică. Mihai Coţovanu are darul unei directităţi care implică şi har şi sentiment, astfel încât forţa sa de convingere să aibă drept consecinţă o formă de acceptare nedisimulată 99

Artă şi devoţiune Asumându-şi riscurile, dar şi avantajele condiţiei de pictor independent, gestionându-şi cu rigoare şi profesionalism acest statut, Mihai Coţovanu supravieţuieşte cu eforturi numai de el ştiute, operele fiind apreciate în mod aproape unanim de un public care încă mai crede în valoarea talentului, dublat de onestitate şi devoţiune faţă de arta autentică. Reuşitele sale la nivel naţional, unele evaluate ca atare de un public fidel, dar şi de cei care mai cred încă în dimensiunea spirituală a artei. El încearcă să reziste în limitele ample ale dulcelui stil clasic unde amprenta fertilă a onestităţii şi caracterului şcolii ieşene au generat impresia aplicaţiei şi rigorii. Pictorul a rămas statornic racordat la dialogul cu vizibilul din perspectiva unui creator care reinventează realul ca sursă inepuizabilă de trăire, expresie onestă şi generatoare de permanente uimiri. Artistul a înţeles de timpuriu remarca unui înaintaş care afirma că cei care pictează pentru cei mulţi, pictează pentru mult timp... Imaginarul său nu depinde de extravagante cercetări formal cromatice, ci îşi gestionează destinul de creator cu

Peisaj cu râul Calcaina

Furtună

ulei pe pânză, 28x40 cm. Colecţia: artistului

ulei pe pânză, 33x38 cm. Colecţia: artistului

onestitatea celui care mai crede în miracolele realului. Pleinerist prin vocaţie şi gânditor de imagini transcendente, tocmai prin recursul la dialogul direct cu natura, el lasă impresia autenticităţii şi rigorii. Pentru artist, dialogul cu misterul de dincolo de imagine îl pune în situaţia de a glosa pe tema bucuriei creaţiei şi luminii ca şanse de comunicare directă şi autentică cu ceea ce se află dincolo de limitele vizibilului. În vremurile învălmăşite de acum, el rămâne un statornic visător, un spirit al introspecţiei specific tuturor celor care mai cred în inefabilul artei. Prezenţele sale expoziţionale sfârşesc prin adeziune spontană la tipul său de vizualitate, convingătoare şi dominată de atracţia celor care mai mulţi faţă de o asemenea mentalitate convertită în dimensiune artistică. Mihai Coţovanu are darul unei directităţi care implică şi har şi sentiment, astfel încât forţa sa de convingere să aibă drept consecinţă o formă de acceptare nedisimulată 99

prin limbaje sofisticate sau lipsite de substanţă creatoare. [...] Recent, cu eforturi numai de el ştiute, a deschis o galerie privată, unde îşi invită periodic admiratorii la dialoguri neconvenţionale. Astfel, Galeria privată ”Sofia” a devenit un punct de interes pe harta Iaşilor unde, periodic, invită să expună artişti de ieri şi de azi cu sentimentul respectului faţă de valori. Zilele acestea, Mihai Coţovanu a invitat la Iaşi pe colecţionarul Sârbu din Braşov care a generat un dialog substanţial cu opera a doi artişti trecuţi demult în lumea umbrelor. Astfel, acuarelele unor pictori braşoveni refac relaţia cu valorile artei interbelice. Gustav Kollar şi Ştefan Mironescu, nume de notorietate în universul cunoscătorilor de profunzime, restituie astfel farmecul unor vremuri apuse. Ştefan Mironescu, artist format în spaţiul Academiei de Artă ieşene, revine în spaţiul natal prin câteva acuarele unde diafanitatea oferă privitorilor perene satisfacţii prin pilduitoarele rezolvări în tehnica delicată a culorilor de apă. Filtrele subtile, graţia şi armonia definesc o viziune şi generează reverii. Imaginile pitoreşti ale Braşovului, secvenţele estivale de la Balcic au autenticitatea unui sentiment de perpetuă uimire şi de stabilă încântare.

Natură cu ulcele II ulei pe pânză, 24x33 cm. Colecţia: artistului

Copil cu rochiţă roz ulei pe pânză, 60x46 cm. Colecţie particulară 101

prin limbaje sofisticate sau lipsite de substanţă creatoare. [...] Recent, cu eforturi numai de el ştiute, a deschis o galerie privată, unde îşi invită periodic admiratorii la dialoguri neconvenţionale. Astfel, Galeria privată ”Sofia” a devenit un punct de interes pe harta Iaşilor unde, periodic, invită să expună artişti de ieri şi de azi cu sentimentul respectului faţă de valori. Zilele acestea, Mihai Coţovanu a invitat la Iaşi pe colecţionarul Sârbu din Braşov care a generat un dialog substanţial cu opera a doi artişti trecuţi demult în lumea umbrelor. Astfel, acuarelele unor pictori braşoveni refac relaţia cu valorile artei interbelice. Gustav Kollar şi Ştefan Mironescu, nume de notorietate în universul cunoscătorilor de profunzime, restituie astfel farmecul unor vremuri apuse. Ştefan Mironescu, artist format în spaţiul Academiei de Artă ieşene, revine în spaţiul natal prin câteva acuarele unde diafanitatea oferă privitorilor perene satisfacţii prin pilduitoarele rezolvări în tehnica delicată a culorilor de apă. Filtrele subtile, graţia şi armonia definesc o viziune şi generează reverii. Imaginile pitoreşti ale Braşovului, secvenţele estivale de la Balcic au autenticitatea unui sentiment de perpetuă uimire şi de stabilă încântare.

Natură cu ulcele II ulei pe pânză, 24x33 cm. Colecţia: artistului

Copil cu rochiţă roz ulei pe pânză, 60x46 cm. Colecţie particulară 101

Tot astfel Gustav Kollar, are multe în comun cu viziunile expresioniste sub impulsul cărora s-a format ca artist, dar şi suficiente disponibilităţi faţă de fulgurantele acuarele. Structurile vizuale ale artistului aparţin unui liric care nu renunţă la configurarea ansamblului compoziţional, ci le evaluează potrivit contextului natural specific. În ansamblu, Expoziţia de la Galeriile ”Sofia a devenit astfel un spaţiu privilegiat unde rigoarea artistică şi libertatea presupusă de tehnica rafinată a acuarelei, conferă operelor o subtilă transparanţă şi dimensiunea stenică a definitivului. Gestul său de deschidere către toate azimuturile artei româneşti din toate timpurile trebuie privit ca un privilegiu cultural menit să sublinieze ideea ca marea artă nu trebuie să urle ca în grotele primitivităţii spre a fi auzită şi, fireşte, admirată...

Pădure cu plop ulei pe pânză, 54x70 cm. Colecţia: artistului

După ziduri ulei pe pânză, 33x38 cm. Colecţia: artistului

Valentin Ciucă

103

Tot astfel Gustav Kollar, are multe în comun cu viziunile expresioniste sub impulsul cărora s-a format ca artist, dar şi suficiente disponibilităţi faţă de fulgurantele acuarele. Structurile vizuale ale artistului aparţin unui liric care nu renunţă la configurarea ansamblului compoziţional, ci le evaluează potrivit contextului natural specific. În ansamblu, Expoziţia de la Galeriile ”Sofia a devenit astfel un spaţiu privilegiat unde rigoarea artistică şi libertatea presupusă de tehnica rafinată a acuarelei, conferă operelor o subtilă transparanţă şi dimensiunea stenică a definitivului. Gestul său de deschidere către toate azimuturile artei româneşti din toate timpurile trebuie privit ca un privilegiu cultural menit să sublinieze ideea ca marea artă nu trebuie să urle ca în grotele primitivităţii spre a fi auzită şi, fireşte, admirată...

Pădure cu plop ulei pe pânză, 54x70 cm. Colecţia: artistului

După ziduri ulei pe pânză, 33x38 cm. Colecţia: artistului

Valentin Ciucă

103

Balcic ulei pe pânză, 28x33 cm. Colecţia: Veronica şi Constantin Constantinescu

Nud II ulei pe pânză, 46x38 cm. Colecţia: Mihai Pascal 105

Balcic ulei pe pânză, 28x33 cm. Colecţia: Veronica şi Constantin Constantinescu

Nud II ulei pe pânză, 46x38 cm. Colecţia: Mihai Pascal 105

Un maestru: Mihai Coţovanu Săptămâna trecută la Galeriile de artă "Cupola", s-a consumat vernisajul uneia dintre cele mai reuşite expoziţii de care Iaşul a avut parte anul acesta. Protagonist: Mihai Coţovanu, pictorul supranumit „ultimul mohican al peisagisticii ieşene", unul dintre cei din urmă purtători de stindard al bunului simţ al artei contemporane. Fără doar şi poate, titulatura sub care sunt reunite cele patruzeci de lucrări expuse la "Cupola" poate induce în eroare pe cel nedispus să zăbovească asupra sensurilor adânci – "Reavangarda". Nu este, însă vorba despre vreun alt curent ante-mergător care să fie în trendul vremurilor, ci despre o referinţă mai degrabă etimologică, vizând faptul de a te plasa în faţă, în avans faţă de decadenţa sau căile greşite ale veacului tău. Coerenţă de adâncime, sentimentul general pe care ţi-l lasă expoziţia lui Mihai Coţovanu este unul de "lume bună", de elită aristocrată, în sensul cel mai pur al termenului. Fiecare centimetru pătrat din spaţiul galeriilor este înnobilat de prezenţa, în timp şi spaţiu, a producţiilor acestui inimitabil artist care se respectă şi care impune respect, care nu se lasă sedus de cântecele de sirenă beată ale unei arte contemporane ce a cam luat-o razna şi care se dedică cu toată puterea menirii pe care o simte că o are în această lume. De mare efect întru imaginea de ansamblu este opţiunea lui

Iaşul văzut de pe Bucium ulei pe pânză, 60x41 cm. Colecţia: artistului

Tufănele ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: Iulian Simina

Coţovanu pentru o încadrare rafinată a la fel de rafinatelor sale creaţii. Ramele aurii subliniză de minune curăţenia şi puritatea stilului şi fac posibilă dialectica formă-fond la care ţine atât de mult autorul. Şi, într-adevăr, asigură astfel o unitate, un liant indestructibil, o coerenţă de adâncime. Când totul e viu punctul nodal al expoziţiei îl constituie, indiscutabil, peisagistica în care artistul ieşean e, la fel de indiscutabil, un maestru, un creator care ştie la perfecţie cum să rezolve ecuaţiile cromatice, proporţiile şi, mai ales, dimensiunea metafizică fiecărei producţii în parte. O claritate tulburătoare traversează peisajele lui Coţovanu, până acolo încât eşti uneori tentat să pășeşti, ca într-un spaţiu natural, fizic, în pânzele-i adânci şi ample. Te încearcă o inefabilă "stare de oglindire", totul respiră acolo, totul e viu, de 107

Un maestru: Mihai Coţovanu Săptămâna trecută la Galeriile de artă "Cupola", s-a consumat vernisajul uneia dintre cele mai reuşite expoziţii de care Iaşul a avut parte anul acesta. Protagonist: Mihai Coţovanu, pictorul supranumit „ultimul mohican al peisagisticii ieşene", unul dintre cei din urmă purtători de stindard al bunului simţ al artei contemporane. Fără doar şi poate, titulatura sub care sunt reunite cele patruzeci de lucrări expuse la "Cupola" poate induce în eroare pe cel nedispus să zăbovească asupra sensurilor adânci – "Reavangarda". Nu este, însă vorba despre vreun alt curent ante-mergător care să fie în trendul vremurilor, ci despre o referinţă mai degrabă etimologică, vizând faptul de a te plasa în faţă, în avans faţă de decadenţa sau căile greşite ale veacului tău. Coerenţă de adâncime, sentimentul general pe care ţi-l lasă expoziţia lui Mihai Coţovanu este unul de "lume bună", de elită aristocrată, în sensul cel mai pur al termenului. Fiecare centimetru pătrat din spaţiul galeriilor este înnobilat de prezenţa, în timp şi spaţiu, a producţiilor acestui inimitabil artist care se respectă şi care impune respect, care nu se lasă sedus de cântecele de sirenă beată ale unei arte contemporane ce a cam luat-o razna şi care se dedică cu toată puterea menirii pe care o simte că o are în această lume. De mare efect întru imaginea de ansamblu este opţiunea lui

Iaşul văzut de pe Bucium ulei pe pânză, 60x41 cm. Colecţia: artistului

Tufănele ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: Iulian Simina

Coţovanu pentru o încadrare rafinată a la fel de rafinatelor sale creaţii. Ramele aurii subliniză de minune curăţenia şi puritatea stilului şi fac posibilă dialectica formă-fond la care ţine atât de mult autorul. Şi, într-adevăr, asigură astfel o unitate, un liant indestructibil, o coerenţă de adâncime. Când totul e viu punctul nodal al expoziţiei îl constituie, indiscutabil, peisagistica în care artistul ieşean e, la fel de indiscutabil, un maestru, un creator care ştie la perfecţie cum să rezolve ecuaţiile cromatice, proporţiile şi, mai ales, dimensiunea metafizică fiecărei producţii în parte. O claritate tulburătoare traversează peisajele lui Coţovanu, până acolo încât eşti uneori tentat să pășeşti, ca într-un spaţiu natural, fizic, în pânzele-i adânci şi ample. Te încearcă o inefabilă "stare de oglindire", totul respiră acolo, totul e viu, de 107

la cea mai neînsemnată frunză a unui arbore, centru al lumii, până la subtilul murmur al acvatismelor coţovaniene, de la zidurile vechi care şoptesc istorie, la caldarâmul vreunei străzi pitoreşti precum "Cuza Vodă", în aşa fel încât se poate spune că avem de-a face cu o pictură care "se aude" (lucrarea de tinereţe "Alegoria picturii" este ilustrativă în acest sens). Culorile sunt calme, conjugate dezinvolt, cu vocaţie demiurgică, sunt blânde precum un surâs de copil, dar de o expresivitate ieşită din comun. Deşi serv, prin excelenţă, frumosului, peisagistul ieşean nu e deloc dezinteresat în a sublinia, când este cazul, poematica urâtului, a decadenţei, fie prin ipostaziere vreunui zid decrepit, fie prin accentuarea vreunui detaliu ce indică, resemnarea, erodarea fizică sau spirituală a locurilor. Spirit riguros construieşte corect, geometrizează însă într-o manieră mai curând poetică decât matematică. În fiecare linie dreaptă se ascunde o poveste, în fiecare unghi zace o taină. O constantă a "naturilor" de la Cupola o reprezintă cerul, mereu prezent, ca un fel de martor al celor ce petrec în spaţiul mundan. Cerul e deasupra mării, cerul e deasupra caselor, deasupra mănăstirii Golia, deasupra lucrurilor şi a lumii, semn al ubicuităţii transcendenţei, al unei divinităţi care nu a murit, ci pulsează în contururile fiecărui nor, în melosul fiecărei pale de vânt, în

Colţ de pădure cu râul Calcaina ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: artistului

Petru Frăsilă ulei pe pânză, 46x38 cm. Colecţia: Mihaela şi Petru Frăsilă 109

la cea mai neînsemnată frunză a unui arbore, centru al lumii, până la subtilul murmur al acvatismelor coţovaniene, de la zidurile vechi care şoptesc istorie, la caldarâmul vreunei străzi pitoreşti precum "Cuza Vodă", în aşa fel încât se poate spune că avem de-a face cu o pictură care "se aude" (lucrarea de tinereţe "Alegoria picturii" este ilustrativă în acest sens). Culorile sunt calme, conjugate dezinvolt, cu vocaţie demiurgică, sunt blânde precum un surâs de copil, dar de o expresivitate ieşită din comun. Deşi serv, prin excelenţă, frumosului, peisagistul ieşean nu e deloc dezinteresat în a sublinia, când este cazul, poematica urâtului, a decadenţei, fie prin ipostaziere vreunui zid decrepit, fie prin accentuarea vreunui detaliu ce indică, resemnarea, erodarea fizică sau spirituală a locurilor. Spirit riguros construieşte corect, geometrizează însă într-o manieră mai curând poetică decât matematică. În fiecare linie dreaptă se ascunde o poveste, în fiecare unghi zace o taină. O constantă a "naturilor" de la Cupola o reprezintă cerul, mereu prezent, ca un fel de martor al celor ce petrec în spaţiul mundan. Cerul e deasupra mării, cerul e deasupra caselor, deasupra mănăstirii Golia, deasupra lucrurilor şi a lumii, semn al ubicuităţii transcendenţei, al unei divinităţi care nu a murit, ci pulsează în contururile fiecărui nor, în melosul fiecărei pale de vânt, în

Colţ de pădure cu râul Calcaina ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: artistului

Petru Frăsilă ulei pe pânză, 46x38 cm. Colecţia: Mihaela şi Petru Frăsilă 109

Comunitatea evreiască

zborul fiecărei păseri. Nu lipsesc din "Reavangardă" inconfundabilele naturi statice cu tufănele, florile în care Coţovanu îşi poate da doctoratul şi care "îi ies" cu o clasă deasupra modului în care sunt în realitate. Apoi, portretele, adevărate sume de idei şi trăiri, vivante şi complexe. Simţi zbaterea gândului sub tâmplă, simţi fiorul vieţii în degetele admirabile reprezentate, simţi carnaţia realului ce palpită în pânza însufleţită. La rândul său, vernisatorul expoziţiei, reputatul Valentin Ciucă, a trasat câteva tuşe de "portret" artistului: "Coţovanu este un pictor al concretului, fără ca asta să însemne reducerea dreptului inefabil, la imaginaţie", a subliniat criticul de artă, accentuând pe forţa peisajelor în care "te poţi pierde umblând pe cărările acestor peisaje". L-a asociat pe expozant picturii engleze, în special prin acea

ulei pe pânză, 40x46 cm. Colecţia: artistului

Iarnă cu turnul Golia ulei pe pânză, 38x41 cm. Colecţia: artistului

"tapiserie a norilor" pe care acesta o propune frecvent, asta în vreme ce "naturile statice au ceva din aura spiritului flamand". În fine, în chip de concluzie, Valentin Ciucă a asigurat auditorul că "prin picturile lui Coţovanu vom redescoperi frumuseţea Iaşului".

Călin Ciobotari - "Flacăra Iaşului", 29 aprilie 2010

111

Comunitatea evreiască

zborul fiecărei păseri. Nu lipsesc din "Reavangardă" inconfundabilele naturi statice cu tufănele, florile în care Coţovanu îşi poate da doctoratul şi care "îi ies" cu o clasă deasupra modului în care sunt în realitate. Apoi, portretele, adevărate sume de idei şi trăiri, vivante şi complexe. Simţi zbaterea gândului sub tâmplă, simţi fiorul vieţii în degetele admirabile reprezentate, simţi carnaţia realului ce palpită în pânza însufleţită. La rândul său, vernisatorul expoziţiei, reputatul Valentin Ciucă, a trasat câteva tuşe de "portret" artistului: "Coţovanu este un pictor al concretului, fără ca asta să însemne reducerea dreptului inefabil, la imaginaţie", a subliniat criticul de artă, accentuând pe forţa peisajelor în care "te poţi pierde umblând pe cărările acestor peisaje". L-a asociat pe expozant picturii engleze, în special prin acea

ulei pe pânză, 40x46 cm. Colecţia: artistului

Iarnă cu turnul Golia ulei pe pânză, 38x41 cm. Colecţia: artistului

"tapiserie a norilor" pe care acesta o propune frecvent, asta în vreme ce "naturile statice au ceva din aura spiritului flamand". În fine, în chip de concluzie, Valentin Ciucă a asigurat auditorul că "prin picturile lui Coţovanu vom redescoperi frumuseţea Iaşului".

Călin Ciobotari - "Flacăra Iaşului", 29 aprilie 2010

111

De câte ori privesc tablourile pictorului Mihai Coţovanu am sentimentul că mă întorc în epoca marilor clasici ai artei româneşti. Şi nu vorbesc doar de picturi ci şi de omul Coţovanu, care este unic, rupt din alte vremuri, din alte timpuri, care ne stârnesc nostalgii tuturor celor ce iubesc arta. El este dovada vie că este posibil să devii celebru din tinereţe prin bun simţ, prin muncă intensă, prin consecvenţă nu stil, prin credinţa în Dumnezeu.

Trandafiri în pahar ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: Loldia şi Mircea Voitinovici

Natură cu ulcele pe fond albastru ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: Iulian Simina

Liviu Smântânică - 7 noiembrie 2009

113

De câte ori privesc tablourile pictorului Mihai Coţovanu am sentimentul că mă întorc în epoca marilor clasici ai artei româneşti. Şi nu vorbesc doar de picturi ci şi de omul Coţovanu, care este unic, rupt din alte vremuri, din alte timpuri, care ne stârnesc nostalgii tuturor celor ce iubesc arta. El este dovada vie că este posibil să devii celebru din tinereţe prin bun simţ, prin muncă intensă, prin consecvenţă nu stil, prin credinţa în Dumnezeu.

Trandafiri în pahar ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: Loldia şi Mircea Voitinovici

Natură cu ulcele pe fond albastru ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: Iulian Simina

Liviu Smântânică - 7 noiembrie 2009

113

Balcic II

Un pictor cinstit A fi onest astăzi, devine un risc asumat. Vei fi privit ca retardat, ca prizonier al unei lumi pe cale de dispariţie. Şi totuşi... câtă bucurie ne oferă reavangarda lui Coţovanu, câtă linişte interioară, şi câtă muzică a sferelor. Pe cerul picturii lui, norii lungi pe şesuri desenează proiectul unei cosmice tapiserii la care vor ţese fecioarele lumii, câte mai sunt... Nu se sfieşte să se racordeze celor mari, lecţiile vii ale lui Grigorescu, Andreescu sau Luchian îi sunt repere estetice şi morale, şi vrea să fie şi să rămână el însuşi. Motivele pitoreşti ale peisajelor ieşene, de la Dobrovăţ sau din lunca Siretului se completează acum cu încercarea de a descoperi aerul particular al orizontului marin la Balcic. Ca orice artist care se respectă, Mihai Coţovanu ştie că subiectul a fost ilustrat magistral de cei mai redutabili colorişti din perioada interbelică, atunci când aerul oriental al aşezării coincide cu ideea libertăţii şi nemărginirii. Conştient că privitorul român are gravat definitiv în memorie un anumit tipar numit Balcic a încercat să se sustragă locurilor comune şi ne oferă un alt fel de piesaj.

ulei pe pânză, 28x41 cm. Colecţia: artistului

Flori de toamnă ulei pe pânză, 54x46 cm. Colecţia: Carmen Saenciuc şi Radu Popescu 115

Balcic II

Un pictor cinstit A fi onest astăzi, devine un risc asumat. Vei fi privit ca retardat, ca prizonier al unei lumi pe cale de dispariţie. Şi totuşi... câtă bucurie ne oferă reavangarda lui Coţovanu, câtă linişte interioară, şi câtă muzică a sferelor. Pe cerul picturii lui, norii lungi pe şesuri desenează proiectul unei cosmice tapiserii la care vor ţese fecioarele lumii, câte mai sunt... Nu se sfieşte să se racordeze celor mari, lecţiile vii ale lui Grigorescu, Andreescu sau Luchian îi sunt repere estetice şi morale, şi vrea să fie şi să rămână el însuşi. Motivele pitoreşti ale peisajelor ieşene, de la Dobrovăţ sau din lunca Siretului se completează acum cu încercarea de a descoperi aerul particular al orizontului marin la Balcic. Ca orice artist care se respectă, Mihai Coţovanu ştie că subiectul a fost ilustrat magistral de cei mai redutabili colorişti din perioada interbelică, atunci când aerul oriental al aşezării coincide cu ideea libertăţii şi nemărginirii. Conştient că privitorul român are gravat definitiv în memorie un anumit tipar numit Balcic a încercat să se sustragă locurilor comune şi ne oferă un alt fel de piesaj.

ulei pe pânză, 28x41 cm. Colecţia: artistului

Flori de toamnă ulei pe pânză, 54x46 cm. Colecţia: Carmen Saenciuc şi Radu Popescu 115

Organizarea compoziţiei, succesiunea în profunzime a planurilor, trecerile decise de la un registru la altul, insistenţa pe acoperişurile roşii ale caselor dinamizează percepţia şi o ordonează. Lipseşte, deocamdată, farmecul orientalităţii locului, patina tonitziană a culorilor coapte sub incendiul luminilor. Mihai Coţovanu nu face din rectitudinea lui morală o monedă de schimb. Nu invocă, ci o trăieşte ca un lucru firesc pentru om şi ca o obligaţie pentru artist. Fiind cinstit cu el însuşi, cu arta lui, respectă de fapt destinatarul ideal al picturii-autoportret pe care-l identifică în rândul celor care mai cred că lumea poate fi salvată prin Frumos... Dintr-un tablou, academicianul Valeriu D. Cotea, puţin trist, puţin obosit, mă face să cred asemenea vechilor greci, că eticul şi esteticul se află veşnic în starea de logodnă...

Vreme înnourată pe str. Vântu ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: artistului

Natură statică cu fructe ulei pe pânză, 50x60 cm. Colecţia: Paulina şi Costel Căşuneanu

Valentin Ciucă

117

Organizarea compoziţiei, succesiunea în profunzime a planurilor, trecerile decise de la un registru la altul, insistenţa pe acoperişurile roşii ale caselor dinamizează percepţia şi o ordonează. Lipseşte, deocamdată, farmecul orientalităţii locului, patina tonitziană a culorilor coapte sub incendiul luminilor. Mihai Coţovanu nu face din rectitudinea lui morală o monedă de schimb. Nu invocă, ci o trăieşte ca un lucru firesc pentru om şi ca o obligaţie pentru artist. Fiind cinstit cu el însuşi, cu arta lui, respectă de fapt destinatarul ideal al picturii-autoportret pe care-l identifică în rândul celor care mai cred că lumea poate fi salvată prin Frumos... Dintr-un tablou, academicianul Valeriu D. Cotea, puţin trist, puţin obosit, mă face să cred asemenea vechilor greci, că eticul şi esteticul se află veşnic în starea de logodnă...

Vreme înnourată pe str. Vântu ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: artistului

Natură statică cu fructe ulei pe pânză, 50x60 cm. Colecţia: Paulina şi Costel Căşuneanu

Valentin Ciucă

117

Pădure ruginie ulei pe pânză, 46x54 cm. Colecţia: Cristian Ionescu

Iulian Ionescu ulei pe pânză, 80x70 cm. Colecţia: Cristina Ionescu 119

Pădure ruginie ulei pe pânză, 46x54 cm. Colecţia: Cristian Ionescu

Iulian Ionescu ulei pe pânză, 80x70 cm. Colecţia: Cristina Ionescu 119

"Peisaje", "Portrete", "Natură statică" şi "Flori" – acestea sunt temele favorite ale pictorului Mihai Coţovanu. În ele descifrăm intimitatea visătoare a creatorului, lirismul fin, stilul personal, inconfundabil, forţa de expresie. Casele cu aer patriarhal şi străzile pitoreşti din împrejurimile Iaşiului, prezente în tablouri, sunt narative, spun, fiecare în parte şi toate la un loc, o poveste despre locurile atât de dragi sufletului artistului. Omul nu este, decât cu unele excepţii, prezent fizic în aceste compoziţii, el este subânțeles ca forţă creatoare. Artistul fuge de tumultul din inima orașului, preferă liniștea, starea melancolică, simplitatea. Tablourile sale ne dezvăluie frumusețile naturii în peisaje, în flori, în fructe, ca daruri ale lui Dumnezeu, ne învaţă să privim, să înţelegem, să ne bucurăm. Cu adevărat, în picturile artistului lumina vine din interior, iar acea lumină plină de înțelesuri te încarcă pozitiv, te cucerește. Mihai Coţovanu şi-a dorit să devină pictor, a visat, cum însuşi mărturiseşte, să picteze precum marii maeștrii: Rembrandt, Vermeer, Andreescu etc. Pictorul Mihai Coţovanu este deja un nume sonor, în mod cert a reușit să se impună printre confrații săi, iar locul binemeritat îl

Marină la Balcic ulei pe pânză, 40x60 cm. Colecţie particulară

Depoul C.F.R. ulei pe pânză, 28x33 cm. Colecţia: Ana Maria Coţovanu şi Alessandro Grilli

onorează. Ori de câte ori îi privesc cu admiraţie tablourile, roade sau mărturii vii ale muncii, ale talentului său, ale valorii sale artistice, ale autenticităţii sale, nu pot decât să mă înclin şi să-i mulţumesc. Relus Mureşan

121

"Peisaje", "Portrete", "Natură statică" şi "Flori" – acestea sunt temele favorite ale pictorului Mihai Coţovanu. În ele descifrăm intimitatea visătoare a creatorului, lirismul fin, stilul personal, inconfundabil, forţa de expresie. Casele cu aer patriarhal şi străzile pitoreşti din împrejurimile Iaşiului, prezente în tablouri, sunt narative, spun, fiecare în parte şi toate la un loc, o poveste despre locurile atât de dragi sufletului artistului. Omul nu este, decât cu unele excepţii, prezent fizic în aceste compoziţii, el este subânțeles ca forţă creatoare. Artistul fuge de tumultul din inima orașului, preferă liniștea, starea melancolică, simplitatea. Tablourile sale ne dezvăluie frumusețile naturii în peisaje, în flori, în fructe, ca daruri ale lui Dumnezeu, ne învaţă să privim, să înţelegem, să ne bucurăm. Cu adevărat, în picturile artistului lumina vine din interior, iar acea lumină plină de înțelesuri te încarcă pozitiv, te cucerește. Mihai Coţovanu şi-a dorit să devină pictor, a visat, cum însuşi mărturiseşte, să picteze precum marii maeștrii: Rembrandt, Vermeer, Andreescu etc. Pictorul Mihai Coţovanu este deja un nume sonor, în mod cert a reușit să se impună printre confrații săi, iar locul binemeritat îl

Marină la Balcic ulei pe pânză, 40x60 cm. Colecţie particulară

Depoul C.F.R. ulei pe pânză, 28x33 cm. Colecţia: Ana Maria Coţovanu şi Alessandro Grilli

onorează. Ori de câte ori îi privesc cu admiraţie tablourile, roade sau mărturii vii ale muncii, ale talentului său, ale valorii sale artistice, ale autenticităţii sale, nu pot decât să mă înclin şi să-i mulţumesc. Relus Mureşan

121

Iaşul văzut de pe str. Vântu ulei pe pânză, 33x41 cm. Colecţia: artistului

Flori de câmp ulei pe pânză, 33x28 cm. Colecţia: artistului 123

Iaşul văzut de pe str. Vântu ulei pe pânză, 33x41 cm. Colecţia: artistului

Flori de câmp ulei pe pânză, 33x28 cm. Colecţia: artistului 123

Un caz de ... impresionism A devenit, în timp, de largă şi frustrantă notorietate remarca spăşită şi stânjenitor conformistă a unui defunct confrate, lansată cu prilejul unei consfătuiri pe ţară a artiştilor plastici. Chestionat cu impertinenţă gestapovistă dacă la Iaşi artiştii sunt tentaţi să evadeze din lagărul realismului socialist, bietul om – de altfel pictor de valoare, a informat speriat că în capitala Moldovei "nu s-au semnalat cazuri de abstracţionism". Între timp, s-au semnalat numeroase şi discutabile asemenea cazuri, încât, astăzi, aproape toată lumea, motivat estetic sau nu, trage la căruţa abstracţionismului şi nu ştie încotro. Fundătura iniţială a devenit postmodernul abis. Potrivit programelor atent elaborate de minţi diabolice, ideile de identitate, originalitate, unicat trebuie pulverizate în spaţiul neantului global. Ideile cu pricina exclud pluralitatea sensibilităţilor, emoţiile profund umane, sentimentele şi alte asemenea trăiri de clasă

Drumul spre Sculeni ulei pe pânză, 33x43 cm. Colecţia: artistului

Ghiveci cu flori ulei pe pânză, 33x41cm. Colecţia: artistului

inferioară. Sunt încurajate – cu bani grei – toate aberaţiile aşa zis moderne, inşii abili dar lipsiţi de har, comentatorii convinşi că vor rămâne în absenţa operei doar pentru că au susţinut frenetic ce n-au înţeles vreodată din simplul motiv că nici nu este ce să fie înţeles. Haosul e populat permanent de impostori periferici sau zaharisiţi. Orice om de bun simţ susţine provocările unor schimbări de optică artistică, de expresie şi orizont de aşteptare, dar nu se poate persevera în exhibiţionism şi prostituţie culturală. Vom răspunde întotdeauna valorii: Da, contrafacerii inepte: Nu… Reacţia numerosului public la expoziţia semnată de Mihai Coţovanu, pictor în adevăratul sens al cuvântului, poate trezi suspiciuni. Cum, mai este posibil astăzi ca un artist să exprime emoţii, să lucreze în spiritul lecţiei celor dispuşi să accepte senzaţia ca impuls iniţial în declanşarea dialogului cu miracolul realităţii? Mihai Coţovanu crede că da şi o dovedeşte prin adeziunea la 125

Un caz de ... impresionism A devenit, în timp, de largă şi frustrantă notorietate remarca spăşită şi stânjenitor conformistă a unui defunct confrate, lansată cu prilejul unei consfătuiri pe ţară a artiştilor plastici. Chestionat cu impertinenţă gestapovistă dacă la Iaşi artiştii sunt tentaţi să evadeze din lagărul realismului socialist, bietul om – de altfel pictor de valoare, a informat speriat că în capitala Moldovei "nu s-au semnalat cazuri de abstracţionism". Între timp, s-au semnalat numeroase şi discutabile asemenea cazuri, încât, astăzi, aproape toată lumea, motivat estetic sau nu, trage la căruţa abstracţionismului şi nu ştie încotro. Fundătura iniţială a devenit postmodernul abis. Potrivit programelor atent elaborate de minţi diabolice, ideile de identitate, originalitate, unicat trebuie pulverizate în spaţiul neantului global. Ideile cu pricina exclud pluralitatea sensibilităţilor, emoţiile profund umane, sentimentele şi alte asemenea trăiri de clasă

Drumul spre Sculeni ulei pe pânză, 33x43 cm. Colecţia: artistului

Ghiveci cu flori ulei pe pânză, 33x41cm. Colecţia: artistului

inferioară. Sunt încurajate – cu bani grei – toate aberaţiile aşa zis moderne, inşii abili dar lipsiţi de har, comentatorii convinşi că vor rămâne în absenţa operei doar pentru că au susţinut frenetic ce n-au înţeles vreodată din simplul motiv că nici nu este ce să fie înţeles. Haosul e populat permanent de impostori periferici sau zaharisiţi. Orice om de bun simţ susţine provocările unor schimbări de optică artistică, de expresie şi orizont de aşteptare, dar nu se poate persevera în exhibiţionism şi prostituţie culturală. Vom răspunde întotdeauna valorii: Da, contrafacerii inepte: Nu… Reacţia numerosului public la expoziţia semnată de Mihai Coţovanu, pictor în adevăratul sens al cuvântului, poate trezi suspiciuni. Cum, mai este posibil astăzi ca un artist să exprime emoţii, să lucreze în spiritul lecţiei celor dispuşi să accepte senzaţia ca impuls iniţial în declanşarea dialogului cu miracolul realităţii? Mihai Coţovanu crede că da şi o dovedeşte prin adeziunea la 125

estetica impresionistă. L-a studiat pe Chevreul în latura tehnologiei culorii, i-a urmat imaginar pe înaintaşi în peregrinările lor la Barbizon şi Fontainebleau, la Argenteuil şi Pontoise. Senzaţia pură, fastul indelebil al naturii, lumina şi efectele ei misterios-diafane, schema compoziţională oferită de raporturile dintre forme, identificarea în real a armoniei şi echilibrului, regula secţiunii de aur pot fi, toate, puse în slujba unei reale desfătări estetice şi bucuriei ca împlinire divină. Practic, în relaţiile cu natura, pictorul nu rămâne nicidecum într-o poziţie subaltern-obedienţă, ci participă la dialogul deschis dintre egali. Unul ştie să ofere, celălalt are meritul de a şti să primească. Tuşa lui vivace sau gravă e întotdeauna pe măsura atitudinii afective. Rămas, ca mentalitate, un om al satului, pictorul obişnuieşte să se scoale de dimineaţă, să rânduiască treburile casei şi, cu acelaşi firesc, să amestece culorile pe paletă spre a surprinde... clipa.

Se strică vremea ulei pe pânză, 60x73 cm. Colecţia: artistului

Cezara la pian ulei pe pânză, 60x46 cm. Colecţia: Carmen Saenciuc şi Radu Popescu 127

estetica impresionistă. L-a studiat pe Chevreul în latura tehnologiei culorii, i-a urmat imaginar pe înaintaşi în peregrinările lor la Barbizon şi Fontainebleau, la Argenteuil şi Pontoise. Senzaţia pură, fastul indelebil al naturii, lumina şi efectele ei misterios-diafane, schema compoziţională oferită de raporturile dintre forme, identificarea în real a armoniei şi echilibrului, regula secţiunii de aur pot fi, toate, puse în slujba unei reale desfătări estetice şi bucuriei ca împlinire divină. Practic, în relaţiile cu natura, pictorul nu rămâne nicidecum într-o poziţie subaltern-obedienţă, ci participă la dialogul deschis dintre egali. Unul ştie să ofere, celălalt are meritul de a şti să primească. Tuşa lui vivace sau gravă e întotdeauna pe măsura atitudinii afective. Rămas, ca mentalitate, un om al satului, pictorul obişnuieşte să se scoale de dimineaţă, să rânduiască treburile casei şi, cu acelaşi firesc, să amestece culorile pe paletă spre a surprinde... clipa.

Se strică vremea ulei pe pânză, 60x73 cm. Colecţia: artistului

Cezara la pian ulei pe pânză, 60x46 cm. Colecţia: Carmen Saenciuc şi Radu Popescu 127

Natură statică cu gutui şi strugure

Oriunde, priveşte natura în ochi şi face gesturile prietenoase ale unui om onest. Nu are orgolii, ci doar principii morale prelungite în sfera esteticului. A preluat de la impresionişti tot ceea ce i se potriveşte şi a adăugat de la el un plus de poezie romantic-sentimentală ca reflex al disponibilităţilor introspective. Acest adaos îl distanţează de impresionismul pur, unde artistul intră definitiv şi irevocabil în schema naturii. Peisajele campestre, colţurile de natură la limita dintre sat şi oraş, naturile statice, portretele unor oameni apropiaţi exprimă plăcerea de a privi dincolo de limita vizibilului şi a iscodi, în fapt, temeiurile iluzorii ale lumii. Preocupat cu tenacitate de şlefuirea instrumentarului plastic, de perfecţiuni chiar, Mihai Coţovanu ştie mai bine decât alţi confraţi notorii cam pe unde se află taina picturii. Discreţia lui nu poate evita numele câtorva sfinţi cărora li se închină: Pissaro şi Monet,

ulei pe pânză, 46x54 cm. Colecţia: Mariana şi Dumitru Oprea

Case evreiești şi turnul Golia ulei pe pânză, 54x46 cm. Colecţia: artistului 129

Natură statică cu gutui şi strugure

Oriunde, priveşte natura în ochi şi face gesturile prietenoase ale unui om onest. Nu are orgolii, ci doar principii morale prelungite în sfera esteticului. A preluat de la impresionişti tot ceea ce i se potriveşte şi a adăugat de la el un plus de poezie romantic-sentimentală ca reflex al disponibilităţilor introspective. Acest adaos îl distanţează de impresionismul pur, unde artistul intră definitiv şi irevocabil în schema naturii. Peisajele campestre, colţurile de natură la limita dintre sat şi oraş, naturile statice, portretele unor oameni apropiaţi exprimă plăcerea de a privi dincolo de limita vizibilului şi a iscodi, în fapt, temeiurile iluzorii ale lumii. Preocupat cu tenacitate de şlefuirea instrumentarului plastic, de perfecţiuni chiar, Mihai Coţovanu ştie mai bine decât alţi confraţi notorii cam pe unde se află taina picturii. Discreţia lui nu poate evita numele câtorva sfinţi cărora li se închină: Pissaro şi Monet,

ulei pe pânză, 46x54 cm. Colecţia: Mariana şi Dumitru Oprea

Case evreiești şi turnul Golia ulei pe pânză, 54x46 cm. Colecţia: artistului 129

Andreescu. Ultimul îi restituie patosul dramatic al iscodirii adevărului. Un adevăr situat totdeauna în intimitatea ideii de desăvârşire spirituală. De aceea nu crede în cântecul de sirenă al modei, oricât de ademenitor ar murmura el, şi preferă să meargă solitar contra curentului.

Peisaj de iarnă în asfinţit ulei pe pânză, 33x41 cm. Colecţia: artistului

Peisaj cu Biserica Albă ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: artistului

Valentin Ciucă

131

Andreescu. Ultimul îi restituie patosul dramatic al iscodirii adevărului. Un adevăr situat totdeauna în intimitatea ideii de desăvârşire spirituală. De aceea nu crede în cântecul de sirenă al modei, oricât de ademenitor ar murmura el, şi preferă să meargă solitar contra curentului.

Peisaj de iarnă în asfinţit ulei pe pânză, 33x41 cm. Colecţia: artistului

Peisaj cu Biserica Albă ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: artistului

Valentin Ciucă

131

Moldova ne trimite veşti Despre păduri cu toamnă înnobilate, despre belşug de fructe şi crizanteme-n care apun sori rotitori şi se limpezesc zorii, despre albul zăpezilor cu blânda lor lumină, despre pomii în floarea din livezi, despre drumuri de ţară şi străzi de-ale "Dulcelui târg" şi, mai cu seamă, despre oamenii lui dăltuind anotimpuri, de la chip de copil pân' la chipul din riduri croit şi din umbre în care privirea, doar ea, este taină şi clar între gând şi uimire, în eternul balans dintre a şti şi-a ghici cum că-n vreme, la capăt, e loc pentru altă, mereu mai frumoasă poveste. Moldova ne trimite veşti de frumuseţe printr-un mesager împătimit de frumos, truditor cu Penelul şi paleta în universul care-i este familiar şi în care îşi consolidează, cu fiecare tuşă de culoare, identitatea proprie, distinctă, solară. Pictorul Mihai Coţovanu, fiindcă despre el este vorba, născut pe 21 iulie 1967 în Iaşi, se află

Natură cu caise şi drapaj alb ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: Silvia Vasiliu

Luminiş în pădure ulei pe pânză, 33x38 cm. Colecţia: artistului

în plină maturitate creatoare, conştient că la harul cu care a fost dăruit de natură trebuie să adauge 99% muncă de Sisif, condamnat de zei (binecuvântată tiranie!) să poarte, cu fiecare zi, povara colţului de stâncă spre creste şi-apoi iar şi iar... Prima impresie la întâlnirea cu lucrările sale este că Ion Andreescu, cel prea devreme plecat printre umbre, l-ar fi trimis pe Mihai Coţovanu să "spună" pe mai departe lumii darul de frumuseţe pe care natura ni-l oferă cu minima condiţie de a învăța să privim (şi) cu ochii sufletului la tot ce cu lumină se-nveşmântă. După ce a urmat Şcoala Populară de Arte (1987-1989) sub îndrumarea prof. Ghiţă Leonard, formarea spre desăvârşire întru artă şi-a continuat-o la Academia de Arte "George Enescu" – secţia Pedagogia artei, clasa prof. Virgil Parghel din Iaşi. În prezent el este membru al U.A.P. din România şi, începând cu anul 133

Moldova ne trimite veşti Despre păduri cu toamnă înnobilate, despre belşug de fructe şi crizanteme-n care apun sori rotitori şi se limpezesc zorii, despre albul zăpezilor cu blânda lor lumină, despre pomii în floarea din livezi, despre drumuri de ţară şi străzi de-ale "Dulcelui târg" şi, mai cu seamă, despre oamenii lui dăltuind anotimpuri, de la chip de copil pân' la chipul din riduri croit şi din umbre în care privirea, doar ea, este taină şi clar între gând şi uimire, în eternul balans dintre a şti şi-a ghici cum că-n vreme, la capăt, e loc pentru altă, mereu mai frumoasă poveste. Moldova ne trimite veşti de frumuseţe printr-un mesager împătimit de frumos, truditor cu Penelul şi paleta în universul care-i este familiar şi în care îşi consolidează, cu fiecare tuşă de culoare, identitatea proprie, distinctă, solară. Pictorul Mihai Coţovanu, fiindcă despre el este vorba, născut pe 21 iulie 1967 în Iaşi, se află

Natură cu caise şi drapaj alb ulei pe pânză, 38x46 cm. Colecţia: Silvia Vasiliu

Luminiş în pădure ulei pe pânză, 33x38 cm. Colecţia: artistului

în plină maturitate creatoare, conştient că la harul cu care a fost dăruit de natură trebuie să adauge 99% muncă de Sisif, condamnat de zei (binecuvântată tiranie!) să poarte, cu fiecare zi, povara colţului de stâncă spre creste şi-apoi iar şi iar... Prima impresie la întâlnirea cu lucrările sale este că Ion Andreescu, cel prea devreme plecat printre umbre, l-ar fi trimis pe Mihai Coţovanu să "spună" pe mai departe lumii darul de frumuseţe pe care natura ni-l oferă cu minima condiţie de a învăța să privim (şi) cu ochii sufletului la tot ce cu lumină se-nveşmântă. După ce a urmat Şcoala Populară de Arte (1987-1989) sub îndrumarea prof. Ghiţă Leonard, formarea spre desăvârşire întru artă şi-a continuat-o la Academia de Arte "George Enescu" – secţia Pedagogia artei, clasa prof. Virgil Parghel din Iaşi. În prezent el este membru al U.A.P. din România şi, începând cu anul 133

1991, este prezent prin expoziţii personale şi colective, în mari galerii de artă din Iaşi, Bucureşti, Braşov, Târgovişte, Rădăuţi sau Regensburg (Germania). Be-neficiind de recunoaşterea criticilor de artă, între care se cuvine menţionat finul observator, intelectual de marcă, promotor al artelor frumoase, autor între alte lucrări, al albumului "Un secol de arte frumoase la Iaşi" şi, deopotrivă, al albumului "Mihai Coţovanu – Penelul şi paleta", Ed. Art XXI, 2006 - Valentin Ciucă, artistul culorii, Mihai Coţovanu a împrumutat de la impresionişti jocul luminii în primele ceasuri din zi, cu umbre tremurate aşternute ca pentru drum lung (al artei desigur care-i chemată să traverseze nemăsuratul timp), când aburii din roua dimineţii îmbracă în voal diafan văzduhul, cu nouri albi – călătoriţi în zare, cu-amurguri lungi şi botezate-n tihnă, vestind în felul lor statornicie în tot ce presupune împlinire, când timpul (de o zi?de o viaţă?) îşi înclină balanţa şi-i vremea de asfinţit… La Galeriile ”Orizont” din Capitală a poposit, din 20 martie a.c., arta ieşeană semnată de Mihai Coţovanu: peisaje, naturi statice, flori, portrete – fiecare lucrare pledând în felul ei că pentru frumuseţe e-atâta loc sub soare. Ar mai fi de semnalat un "amănunt" de viaţă adevărată, creaţie ce ţine de datul împlinirii de suflet, cu iubire de împletit.

Balcik III ulei pe pânză, 28x41 cm. Colecţia: artistului

George Radu Serafim ulei pe pânză, 54x46 cm. Colecţie particulară 135

1991, este prezent prin expoziţii personale şi colective, în mari galerii de artă din Iaşi, Bucureşti, Braşov, Târgovişte, Rădăuţi sau Regensburg (Germania). Be-neficiind de recunoaşterea criticilor de artă, între care se cuvine menţionat finul observator, intelectual de marcă, promotor al artelor frumoase, autor între alte lucrări, al albumului "Un secol de arte frumoase la Iaşi" şi, deopotrivă, al albumului "Mihai Coţovanu – Penelul şi paleta", Ed. Art XXI, 2006 - Valentin Ciucă, artistul culorii, Mihai Coţovanu a împrumutat de la impresionişti jocul luminii în primele ceasuri din zi, cu umbre tremurate aşternute ca pentru drum lung (al artei desigur care-i chemată să traverseze nemăsuratul timp), când aburii din roua dimineţii îmbracă în voal diafan văzduhul, cu nouri albi – călătoriţi în zare, cu-amurguri lungi şi botezate-n tihnă, vestind în felul lor statornicie în tot ce presupune împlinire, când timpul (de o zi?de o viaţă?) îşi înclină balanţa şi-i vremea de asfinţit… La Galeriile ”Orizont” din Capitală a poposit, din 20 martie a.c., arta ieşeană semnată de Mihai Coţovanu: peisaje, naturi statice, flori, portrete – fiecare lucrare pledând în felul ei că pentru frumuseţe e-atâta loc sub soare. Ar mai fi de semnalat un "amănunt" de viaţă adevărată, creaţie ce ţine de datul împlinirii de suflet, cu iubire de împletit.

Balcik III ulei pe pânză, 28x41 cm. Colecţia: artistului

George Radu Serafim ulei pe pânză, 54x46 cm. Colecţie particulară 135

La nici patruzeci de ani, artistul-pictor Mihai Coţovanu ne-a prezentat şase din capodoperele sale (cele mai dragi), cu adevărat "deschideri spre viitor", şase portrete vii care cu fiecare clipă care trece se desăvârşesc între înflorire spre rodiri viitoare – cei şase copii, cinci băieţi şi fetiţă, confirmare a crezului potrivit căreia arta nu trebuie să rămână străină vieţii, ci dimpotrivă. Ampla şi pertinenta expunere făcută de maestrul Valentin Ciucă, la vernisajul expoziţiei din această primăvară bucureşteană, n-a făcut decât să convingă un public amator de artă (deja convins) că pictura tânărului artist ieşean se înscrie în ierarhia de valori în care nu-i loc pentru "isme", ci doar de statornice zidiri în măsură să ne confirme că fără artă e posibil să se poată trăi, numai că aceea nu este cu adevărat viaţă. Înverzesc pădurile. Să nu vă miraţi dacă privind tablourile semnate de Mihai Coţovanu, şi copacii de pe pânzele lui vor da semn de înmugurire în primăveri şi, în toamne, vor spune frunzei cum trebuie să cadă sub privirea de copil uimit de frumuseţea lumii.

Dealuri la Topile ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: artistului

Vreme ploioasă pe str. Brânduşa ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: Lăcrămioara şi Andrei Pandea

Paula Romanescu - "Viaţa Medicală", 31 martie 2006

137

La nici patruzeci de ani, artistul-pictor Mihai Coţovanu ne-a prezentat şase din capodoperele sale (cele mai dragi), cu adevărat "deschideri spre viitor", şase portrete vii care cu fiecare clipă care trece se desăvârşesc între înflorire spre rodiri viitoare – cei şase copii, cinci băieţi şi fetiţă, confirmare a crezului potrivit căreia arta nu trebuie să rămână străină vieţii, ci dimpotrivă. Ampla şi pertinenta expunere făcută de maestrul Valentin Ciucă, la vernisajul expoziţiei din această primăvară bucureşteană, n-a făcut decât să convingă un public amator de artă (deja convins) că pictura tânărului artist ieşean se înscrie în ierarhia de valori în care nu-i loc pentru "isme", ci doar de statornice zidiri în măsură să ne confirme că fără artă e posibil să se poată trăi, numai că aceea nu este cu adevărat viaţă. Înverzesc pădurile. Să nu vă miraţi dacă privind tablourile semnate de Mihai Coţovanu, şi copacii de pe pânzele lui vor da semn de înmugurire în primăveri şi, în toamne, vor spune frunzei cum trebuie să cadă sub privirea de copil uimit de frumuseţea lumii.

Dealuri la Topile ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: artistului

Vreme ploioasă pe str. Brânduşa ulei pe pânză, 33x46 cm. Colecţia: Lăcrămioara şi Andrei Pandea

Paula Romanescu - "Viaţa Medicală", 31 martie 2006

137

Un artist atipic Pe Mihai Coţovanu îl ştiu de nişte ani buni, de pe vremea când nici eu, nici el nu aveam fire albe în păr. Înainte de a-l cunoaşte pe el, i-am cunoscut pictura şi întâlnirea de după, cea cu omul a fost doar o formalitate. Da, pentru că Mihai Coţovanu face parte din acei puţini artişti care îşi transplatează fiinţa în ceea ce creează. Despre luminozitatea cu totul specială pe care acest om o degajă, despre simplitatea rafinată în care se exprimă, despre bunul său simţ, înăscut şi curăţenia etică formidabilă, am mai scris şi cu alte prilejuri. Ultima sa ispravă culturală, însă, mă determină să revin la el, ca la o Ithaca a autenticităţii şi a ceea ce ar trebui să se înţeleagă prin liberprofesionalism. S-a întâmplat taman la casa artistului, de pe melanconlica stradă Brânduşa, unde, de ceva vreme funcţionează Galeriile de Artă ”Sofia”.

Iedera lui Viorel Grădinaru ulei pe carton, 35x40 cm. Colecţia: Lilica şi Viorel Grădinaru

Apus de soare pe str. Gându ulei pe pânză, 48x43 cm Colecţia: artistului 139

Un artist atipic Pe Mihai Coţovanu îl ştiu de nişte ani buni, de pe vremea când nici eu, nici el nu aveam fire albe în păr. Înainte de a-l cunoaşte pe el, i-am cunoscut pictura şi întâlnirea de după, cea cu omul a fost doar o formalitate. Da, pentru că Mihai Coţovanu face parte din acei puţini artişti care îşi transplatează fiinţa în ceea ce creează. Despre luminozitatea cu totul specială pe care acest om o degajă, despre simplitatea rafinată în care se exprimă, despre bunul său simţ, înăscut şi curăţenia etică formidabilă, am mai scris şi cu alte prilejuri. Ultima sa ispravă culturală, însă, mă determină să revin la el, ca la o Ithaca a autenticităţii şi a ceea ce ar trebui să se înţeleagă prin liberprofesionalism. S-a întâmplat taman la casa artistului, de pe melanconlica stradă Brânduşa, unde, de ceva vreme funcţionează Galeriile de Artă ”Sofia”.

Iedera lui Viorel Grădinaru ulei pe carton, 35x40 cm. Colecţia: Lilica şi Viorel Grădinaru

Apus de soare pe str. Gându ulei pe pânză, 48x43 cm Colecţia: artistului 139

Într-un spaţiu expoziţional generos, impresionând prin eleganţă, bun gust şi ştiinţă a spaţializărilor artistice, Coţovanu s-a dovedit încă odată superior contemporanilor săi. De data aceasta prin generozitate, căci ce alteva decât generozitate indică gestul dezinteresat de a deschide o galerie particulară!? Mai ales în vremuri tulburi, în care mai toţi sunt puşi pe capătuială, pe jaf cultural şi pe găinării spirituale. Împotriva curentului, peisagistul ieşean face artă de dragul artei. Inteligent, înţelegând criza timpului său, conştient de rutina în care au intrat cele câteva galerii "oficiale" ale Iaşului, pictorul cu pricina şi-a pus la dispoziţie toposul intim pentru a găzdui colecţii de artă, concursuri de gen, expoziţii ale unor confraţi şi aşa mai departe. Se spune că omul sfinţeşte locul. N-aş fi crezut cu adevărat în această vorbă dacă nu l-aş fi cunoscut pe Mihai Coţovanu. Duminica trecută, însă, cine trecea pe strada Brânduşa n-avea cum să nu simtă că ceva pluteşte în aerul primăvăratec, un fel de adiere delicată de sfinţenie, surâs eteric venind de nicăieri. O duminică a spiritului, în care odihna activă de la Galeriile ”Sofia” a făcut posibilă o întâlnire cu doi dintre acuareliştii de altădată: Ştefan Mironescu şi Gustav

Mănăstirea Bârnova ulei pe pânză, 33x41 cm Colecţia: Alexandru Argatu

Natură cu piersici şi caise ulei pe pânză, 33x41 cm Colecţia: artistului

Kollar, ale căror lucrări Constantin I. Sârbu le-a expus în binecuvântatul spaţiu coţovanian. Şi, în liniştea patriarhală a străzii, ora de artă predată de gazdă şi de maestrul Valentin Ciucă a compensat mult din tumultul vieţii de fiecare zi. Căci nu doar galeria în sine este o bijuterie, ci şi peisajul, la propriu, în care ea este plasată; o curte terasată, cu trepte de pe care vezi oraşul ca-n palmă, verdeaţă, libertate, respiraţie, senzaţie de familiaritate. Lume de foarte bună calitate – profesorul universitar Livia Cotorcea, directorul Direcţiei de Cultură, Vasile Munteanu, profesorul şi colecţionarul Hortensiu Aldea – sunt doar câteva exemple – atmosfera specială, vernisaj profund. Fără îndoială, Mihai Coţovanu este un artist atipic, un personaj fără de care Iaşul ar fi poate, mai banal, mai meschin. E un gentleman al penelului şi, îmi permit să cred, un vizionar. Nu în sensul că vede viitorul, ci în sensul că viziunile sale asupra artei descriu apăsat şi amplu cum ar trebui să arate viitorul artei. Călin Ciobotari, "Flacăra Iaşului", 23 aprilie 2010 141

Într-un spaţiu expoziţional generos, impresionând prin eleganţă, bun gust şi ştiinţă a spaţializărilor artistice, Coţovanu s-a dovedit încă odată superior contemporanilor săi. De data aceasta prin generozitate, căci ce alteva decât generozitate indică gestul dezinteresat de a deschide o galerie particulară!? Mai ales în vremuri tulburi, în care mai toţi sunt puşi pe capătuială, pe jaf cultural şi pe găinării spirituale. Împotriva curentului, peisagistul ieşean face artă de dragul artei. Inteligent, înţelegând criza timpului său, conştient de rutina în care au intrat cele câteva galerii "oficiale" ale Iaşului, pictorul cu pricina şi-a pus la dispoziţie toposul intim pentru a găzdui colecţii de artă, concursuri de gen, expoziţii ale unor confraţi şi aşa mai departe. Se spune că omul sfinţeşte locul. N-aş fi crezut cu adevărat în această vorbă dacă nu l-aş fi cunoscut pe Mihai Coţovanu. Duminica trecută, însă, cine trecea pe strada Brânduşa n-avea cum să nu simtă că ceva pluteşte în aerul primăvăratec, un fel de adiere delicată de sfinţenie, surâs eteric venind de nicăieri. O duminică a spiritului, în care odihna activă de la Galeriile ”Sofia” a făcut posibilă o întâlnire cu doi dintre acuareliştii de altădată: Ştefan Mironescu şi Gustav

Mănăstirea Bârnova ulei pe pânză, 33x41 cm Colecţia: Alexandru Argatu

Natură cu piersici şi caise ulei pe pânză, 33x41 cm Colecţia: artistului

Kollar, ale căror lucrări Constantin I. Sârbu le-a expus în binecuvântatul spaţiu coţovanian. Şi, în liniştea patriarhală a străzii, ora de artă predată de gazdă şi de maestrul Valentin Ciucă a compensat mult din tumultul vieţii de fiecare zi. Căci nu doar galeria în sine este o bijuterie, ci şi peisajul, la propriu, în care ea este plasată; o curte terasată, cu trepte de pe care vezi oraşul ca-n palmă, verdeaţă, libertate, respiraţie, senzaţie de familiaritate. Lume de foarte bună calitate – profesorul universitar Livia Cotorcea, directorul Direcţiei de Cultură, Vasile Munteanu, profesorul şi colecţionarul Hortensiu Aldea – sunt doar câteva exemple – atmosfera specială, vernisaj profund. Fără îndoială, Mihai Coţovanu este un artist atipic, un personaj fără de care Iaşul ar fi poate, mai banal, mai meschin. E un gentleman al penelului şi, îmi permit să cred, un vizionar. Nu în sensul că vede viitorul, ci în sensul că viziunile sale asupra artei descriu apăsat şi amplu cum ar trebui să arate viitorul artei. Călin Ciobotari, "Flacăra Iaşului", 23 aprilie 2010 141

Pentru pictorul Mihai Coţovanu rămâne ca o constantă semnificativă, vizibilă pe pânză, veghea pe care o exercită asupra naturii. Interesul manifestat de artist pentru tot ceea ce-l înconjoară, în nota expresivă a realului îndrăgit, se remarcă deopotrivă în peisaj, portret ca şi în natura statică. Stimulat de informaţiile aflate în natură, Mihai Coţovanu reuşeşte pictural o repunere în scenă, în care raportul obiectiv-imaginativ este atent gândit şi speculat expresiv. Descriptiv, fără a fi însă obositor, pictorul cunoaşte magistral cum să lase să trăiască notele locale ale culorilor pe forme –răspunzând astfel realului pe care îl iubeşte - oferind în acelaşi timp viziunea sa, imaginea sensibilă a unei realităţi prelucrată cu ştiinţă.

Amintiri din Păcurari ulei pe pânză, 33x46 cm Colecţia: artistului

Roxana Păsculescu, critic de artă

Constantin Nechifor ulei pe pânză, 70x54 cm Colecţie particulară 143

Pentru pictorul Mihai Coţovanu rămâne ca o constantă semnificativă, vizibilă pe pânză, veghea pe care o exercită asupra naturii. Interesul manifestat de artist pentru tot ceea ce-l înconjoară, în nota expresivă a realului îndrăgit, se remarcă deopotrivă în peisaj, portret ca şi în natura statică. Stimulat de informaţiile aflate în natură, Mihai Coţovanu reuşeşte pictural o repunere în scenă, în care raportul obiectiv-imaginativ este atent gândit şi speculat expresiv. Descriptiv, fără a fi însă obositor, pictorul cunoaşte magistral cum să lase să trăiască notele locale ale culorilor pe forme –răspunzând astfel realului pe care îl iubeşte - oferind în acelaşi timp viziunea sa, imaginea sensibilă a unei realităţi prelucrată cu ştiinţă.

Amintiri din Păcurari ulei pe pânză, 33x46 cm Colecţia: artistului

Roxana Păsculescu, critic de artă

Constantin Nechifor ulei pe pânză, 70x54 cm Colecţie particulară 143

Asfinţit la Topile

Tabăra la Hârsa. 2009. În zorii zilei, cu trusa grea de culori, cu două pânze în spate, pictorul Mihai Coțovanu pleacă la peisaj. Pune șevaletul în mijlocul câmpului. Tuşă lângă tușă, așează pe pânză o materie picturală preţioasă, sonoră cromatic.Tente calde şi reci, puse domol, figurează o lume câmpul, cerul, o ceramică, obrazul unui copil, flori. În lumea artistică a Iașilor, Mihai Coțovanu reprezintă o voce distinctă. Continuând cu succes vechea tradiție a breslei, artistul îşi construieşte un atelier, o casa strajuită de o superbă şi o bogată livadă terasată din Târgul Cucului şi trăieşte din pictură, aşa cum îi place să mărturisească. Pictura lui este preţuită în ţară şi în străinătate. Pe simezele galeriilor din Bucureşti, ”Orizont”, ”Casa Armatei”, l-am văzut înconjurat de admiratori. Pictura, familia, prietenii şi bunul Dumnezeu îl răsplătesc pentru credinţa şi stăruinţa lui neobosită.

ulei pe pânză, 33x46 cm Colecţia: artistului

Str. Cuza Vodă ulei pe pânză, 46x54 cm Colecţia: artistului

pictor Virgili Parghel, septembrie 2011 145

Asfinţit la Topile

Tabăra la Hârsa. 2009. În zorii zilei, cu trusa grea de culori, cu două pânze în spate, pictorul Mihai Coțovanu pleacă la peisaj. Pune șevaletul în mijlocul câmpului. Tuşă lângă tușă, așează pe pânză o materie picturală preţioasă, sonoră cromatic.Tente calde şi reci, puse domol, figurează o lume câmpul, cerul, o ceramică, obrazul unui copil, flori. În lumea artistică a Iașilor, Mihai Coțovanu reprezintă o voce distinctă. Continuând cu succes vechea tradiție a breslei, artistul îşi construieşte un atelier, o casa strajuită de o superbă şi o bogată livadă terasată din Târgul Cucului şi trăieşte din pictură, aşa cum îi place să mărturisească. Pictura lui este preţuită în ţară şi în străinătate. Pe simezele galeriilor din Bucureşti, ”Orizont”, ”Casa Armatei”, l-am văzut înconjurat de admiratori. Pictura, familia, prietenii şi bunul Dumnezeu îl răsplătesc pentru credinţa şi stăruinţa lui neobosită.

ulei pe pânză, 33x46 cm Colecţia: artistului

Str. Cuza Vodă ulei pe pânză, 46x54 cm Colecţia: artistului

pictor Virgili Parghel, septembrie 2011 145

Peisaj din Braşov ulei pe pânză,35x45 cm. Colecţia: Maria Nicoleta şi Cătălin Turliuc

Turnul Bărboi ulei pe pânză, 33x24 cm. Colecţia: Janine Vadislav 147

Peisaj din Braşov ulei pe pânză,35x45 cm. Colecţia: Maria Nicoleta şi Cătălin Turliuc

Turnul Bărboi ulei pe pânză, 33x24 cm. Colecţia: Janine Vadislav 147

Sala de Expoziţii "Constantin Brâncuşi" a Palatului Parlamentului (strada Izvor, nr. 2-4, sectorul 5, Bucureşti) găzduieşte începând din 2 septembrie a.c., orele 18, când va avea loc vernisajul, expoziţia "Un cântec adus creaţiei" care reuneşte mai multe lucrări recente ale pictorului ieşean Mihai Coţovanu. Criticul de artă Valentin Ciucă va prezenta evoluţia artistului pe care l-a însoţit şi girat încă de la afirmarea sa. Despre Mihai Coţovanu vorbeşte, bineînţeles, în primul rând opera sa, dar, într-o inevitabilă comunicare a expresiei plastice cu universul limbajului literar, prezenţa binecunoscutului critic ieşean constituie la rândul său un eveniment demn de urmărit la Palatul Parlamentului. Mihai Coţovanu a fost prezentat de mai multe ori în publicaţia noastră (vezi ediţia electronică în care sunt conservate aprecierele momentelor respective) şi vom reveni, după vernisaj, reamintindu-vă doar un lucru relevant pentru artistul ieşean: deşi e profesor şi mai scrie prin ziarele locale, Coţovanu trăieşte (la propriu) din pictura sa. Constantin Dumitru

Pe str. Mureşenilor ulei pe pânză, 33x46 cm Colecţia: artistului

Vară la Topile ulei pe pânză, 33x41 cm Colecţia: artistului

Avangarda şi comunismul (I) Anarhismul a negat valorile culturale şi spirituale tradiţionale acumulate de umanitate ca protest împotriva aristocraţiei. Această negare s-a suprapus cu descoperirile ştiinţifice care au exagerat egoul mişcării umaniste, considerând că omul este centrul universului şi că prin ştiinţă se poate stăpâni natura. Prin negarea existenţei lui Dumnezeu şi a nemuririi sufletului omul devine „un animal raţional care vine de nicăieri şi merge spre necunoscut". Raţiunea pură şi visul unei societăţi bazată numai pe ştiinţă şi prosperitate materială, fără religie, a fost acceptată de cei mai mulţi artişti care s-au alăturat mişcării de avangardă, înţeleasă ca un protest faţă de valorile trecutului , deschiderea către conceptele moderne de înnoire având ca principiu originalitatea şi creativitatea. În secolul al-XIX-lea mişcarea de avangardă a fost comunismul fără guvern susţinând ideile socialiste pentru punerea lor în practică. La împlinirea acestui vis au contribuit numeroase personalităţi artistice, şi au reuşit înfăptuirea 149

Sala de Expoziţii "Constantin Brâncuşi" a Palatului Parlamentului (strada Izvor, nr. 2-4, sectorul 5, Bucureşti) găzduieşte începând din 2 septembrie a.c., orele 18, când va avea loc vernisajul, expoziţia "Un cântec adus creaţiei" care reuneşte mai multe lucrări recente ale pictorului ieşean Mihai Coţovanu. Criticul de artă Valentin Ciucă va prezenta evoluţia artistului pe care l-a însoţit şi girat încă de la afirmarea sa. Despre Mihai Coţovanu vorbeşte, bineînţeles, în primul rând opera sa, dar, într-o inevitabilă comunicare a expresiei plastice cu universul limbajului literar, prezenţa binecunoscutului critic ieşean constituie la rândul său un eveniment demn de urmărit la Palatul Parlamentului. Mihai Coţovanu a fost prezentat de mai multe ori în publicaţia noastră (vezi ediţia electronică în care sunt conservate aprecierele momentelor respective) şi vom reveni, după vernisaj, reamintindu-vă doar un lucru relevant pentru artistul ieşean: deşi e profesor şi mai scrie prin ziarele locale, Coţovanu trăieşte (la propriu) din pictura sa. Constantin Dumitru

Pe str. Mureşenilor ulei pe pânză, 33x46 cm Colecţia: artistului

Vară la Topile ulei pe pânză, 33x41 cm Colecţia: artistului

Avangarda şi comunismul (I) Anarhismul a negat valorile culturale şi spirituale tradiţionale acumulate de umanitate ca protest împotriva aristocraţiei. Această negare s-a suprapus cu descoperirile ştiinţifice care au exagerat egoul mişcării umaniste, considerând că omul este centrul universului şi că prin ştiinţă se poate stăpâni natura. Prin negarea existenţei lui Dumnezeu şi a nemuririi sufletului omul devine „un animal raţional care vine de nicăieri şi merge spre necunoscut". Raţiunea pură şi visul unei societăţi bazată numai pe ştiinţă şi prosperitate materială, fără religie, a fost acceptată de cei mai mulţi artişti care s-au alăturat mişcării de avangardă, înţeleasă ca un protest faţă de valorile trecutului , deschiderea către conceptele moderne de înnoire având ca principiu originalitatea şi creativitatea. În secolul al-XIX-lea mişcarea de avangardă a fost comunismul fără guvern susţinând ideile socialiste pentru punerea lor în practică. La împlinirea acestui vis au contribuit numeroase personalităţi artistice, şi au reuşit înfăptuirea 149

Revoluţiei Bolşevice şi a cortinei de fier a comunismului. Sunt cunoscute ororile comunismului, puse în practică prin procedeele de reeducare şi formarea conştiinţei omului nou. Toate acestea au lăsat o rană adâncă, nevindecată, care se deschide astăzi şi mai mare. Pun o întrebare firească: Dacă s-a condamnat comunismul, de ce nu s-a condamnat şi mişcarea de avangardă care a negat reperele culturale şi spirituale autentice şi care a înlocuit calităţile artistice cu nonvaloare şi impostură? Marile tezaure spirituale, culturale ale umanităţii din toate veacurile până în prezent reprezintă rădăcinile cele mai adânci din care ne tragem seva cunoaşterii, cu cât rădăcinile sunt mai scurte, cu atât devenim mai superficiali, mai inconştienţi de marile valori culturale autentice. Negând trecutul nu mai avem puncte de referinţă pentru a face judecăţi de valoare şi nu mai ştim unde ne îndreptăm. Dramatic, pentru că "cine stăpâneşte trecutul stăpâneşte

Curtea Fioniei şi a lui Grigore Manolache ulei pe pânză, 28x33 cm Colecţia: artistului

Apus de soare în pădurea Brânduşa ulei pe pânză, 60x46 cm Colecţia: artistului 151

Revoluţiei Bolşevice şi a cortinei de fier a comunismului. Sunt cunoscute ororile comunismului, puse în practică prin procedeele de reeducare şi formarea conştiinţei omului nou. Toate acestea au lăsat o rană adâncă, nevindecată, care se deschide astăzi şi mai mare. Pun o întrebare firească: Dacă s-a condamnat comunismul, de ce nu s-a condamnat şi mişcarea de avangardă care a negat reperele culturale şi spirituale autentice şi care a înlocuit calităţile artistice cu nonvaloare şi impostură? Marile tezaure spirituale, culturale ale umanităţii din toate veacurile până în prezent reprezintă rădăcinile cele mai adânci din care ne tragem seva cunoaşterii, cu cât rădăcinile sunt mai scurte, cu atât devenim mai superficiali, mai inconştienţi de marile valori culturale autentice. Negând trecutul nu mai avem puncte de referinţă pentru a face judecăţi de valoare şi nu mai ştim unde ne îndreptăm. Dramatic, pentru că "cine stăpâneşte trecutul stăpâneşte

Curtea Fioniei şi a lui Grigore Manolache ulei pe pânză, 28x33 cm Colecţia: artistului

Apus de soare în pădurea Brânduşa ulei pe pânză, 60x46 cm Colecţia: artistului 151

prezentul şi viitorul". În calendarul evreiesc pe 2007, marele Rabin Manedrem Hacohen face următoarea referire "Fie ca un an binecuvântările lui să înceapă! Iar pentru aspectele negative, întunericul şi dezamăgirile, avem datoria ca indivizi şi comunitate să facem o autoanaliză atentă pentru a nu repeta greşelile care ne-au provocat dezamăgirile". Această observaţie defineşte o gândire lucidă şi autocritică de analiză, opusă spiritului de turmă, unde se amestecă totul fără un spirit selectiv valoric şi unde se acceptă tot ce vine din occident prin imitare. Unde se află originalitatea şi creativitatea mult trâmbiţată a celor care au promovat noi curente de avangardă, dacă cei mai mulţi imită ceea ce în occident s-a consumat deja? Libertatea absolută, negarea oricăror reguli şi criterii artistice devine regula după care se realizează noile "opere de artă". Dacă dispare intuiţia artistică, logica, echilibrul, armonia, noţiunea de bine, frumosul, ce rămâne? Dacă vor dispărea toate acestea, vom netezi drumul spre apocalipsa culturală şi spre haos. Cultura îşi are rădăcinile în cult şi are rolul de modelare a gândirii maselor, nu să devină un templu pentru artişti, încât numai ei să o înţeleagă. Duhul unei naţiuni

Dimineaţa în pădure ulei pe pânză, 33x46 cm Colecţia: artistului

Intrarea în Iaşi ulei pe pânză, 46x54 cm Colecţia: artistului

este talentul, geniul care se manifestă prin artişti, iar cu cât participă mai mulţi la acest dans cultural, cu atât neamul înfloreşte definindu-şi propria personalitate. Mihai Coţovanu, "Flacăra Iaşului", 16 februarie 2008

153

prezentul şi viitorul". În calendarul evreiesc pe 2007, marele Rabin Manedrem Hacohen face următoarea referire "Fie ca un an binecuvântările lui să înceapă! Iar pentru aspectele negative, întunericul şi dezamăgirile, avem datoria ca indivizi şi comunitate să facem o autoanaliză atentă pentru a nu repeta greşelile care ne-au provocat dezamăgirile". Această observaţie defineşte o gândire lucidă şi autocritică de analiză, opusă spiritului de turmă, unde se amestecă totul fără un spirit selectiv valoric şi unde se acceptă tot ce vine din occident prin imitare. Unde se află originalitatea şi creativitatea mult trâmbiţată a celor care au promovat noi curente de avangardă, dacă cei mai mulţi imită ceea ce în occident s-a consumat deja? Libertatea absolută, negarea oricăror reguli şi criterii artistice devine regula după care se realizează noile "opere de artă". Dacă dispare intuiţia artistică, logica, echilibrul, armonia, noţiunea de bine, frumosul, ce rămâne? Dacă vor dispărea toate acestea, vom netezi drumul spre apocalipsa culturală şi spre haos. Cultura îşi are rădăcinile în cult şi are rolul de modelare a gândirii maselor, nu să devină un templu pentru artişti, încât numai ei să o înţeleagă. Duhul unei naţiuni

Dimineaţa în pădure ulei pe pânză, 33x46 cm Colecţia: artistului

Intrarea în Iaşi ulei pe pânză, 46x54 cm Colecţia: artistului

este talentul, geniul care se manifestă prin artişti, iar cu cât participă mai mulţi la acest dans cultural, cu atât neamul înfloreşte definindu-şi propria personalitate. Mihai Coţovanu, "Flacăra Iaşului", 16 februarie 2008

153

Natură statică cu struguri ulei pe pânză, 33x41 cm Colecţia: Flori şi Viorel Bajora

Viorel Bajora ulei pe pânză, 60x46 cm Colecţia: Flori şi Viorel Bajora 155

Natură statică cu struguri ulei pe pânză, 33x41 cm Colecţia: Flori şi Viorel Bajora

Viorel Bajora ulei pe pânză, 60x46 cm Colecţia: Flori şi Viorel Bajora 155

Avangarda şi comunismul (II) Există o curgere firească a vieţii de care suntem străini, sau abia o putem întrezări; nu întâmplător s-a spus că „omenirea e asemenea unor copii ce culeg o scoică mai frumoasă, mai strălucitoare, pe când nemărginitul ocean al adevărului se întinde în faţa lor neîncetat". O observare mai aproape de adevăr sau realitate este determinată de dimensiunea gândirii ca o măsură a propriei valori şi individualităţi, înţelegerea unor evenimente definitorii care au marcat societatea prin anumite curente de gândire, la început prin forţă de convingere; aplicarea lor, însă, a fost total opusă conceptului iniţial. S-a criticat foarte mult comunismul, dar nu sunt discutate încă greşelile fundamentale, pentru că memoria mulţimii este scurtă; luăm cuvântul unor lideri drept faptă şi de multe ori urechea se apleacă mai uşor la minciună decât la adevăr, de aceea mă întreb unde sfârşeşte minciuna şi unde începe adevărul. Cu toate că doctrina comunistă a

Piaţa Sfatului ulei pe pânză, 38x46 cm Colecţia: artistului

Peisaj cu râul Siret ulei pe pânză, 46x60 cm Colecţia: artistului

fost considerată greşită, iar cultura a fost o formă de rezistenţă şi protest acum mulţi recunosc că în perioada comunistă a existat o deschidere mai mare faţă de artă şi susţinută de instituţiile statului, pe când astăzi există o susţinere a unor grupuri de interese şi nimic mai mult. Mişcarea de avangardă, care a fost forţa nevăzută a comunismului prin curente anarhiste şi nihiliste, a rămas nepătată şi în prezent cu toate că o anume criză culturală, pe care mulţi o resimt din ce în ce mai acut, continuă să orienteze artele spre uniformizare, netezind calea către globalizare. Avangarda şi comunismul au avut elemente de fond comun, printr-o orientare a unui ideal proiectat în viitor. Prima, prin excesul de căutare a originalităţii şi creativităţii, a căzut în derizoriu, prin formule ca ineditul, impactul imediat, extravaganţa, ce au înlocuit calitatea şi valoarea prin înstrăinarea artiştilor de propria identitate. Lipsa calităţii artistice împinge masele spre subcultură sau cultură urbană, care e 157

Avangarda şi comunismul (II) Există o curgere firească a vieţii de care suntem străini, sau abia o putem întrezări; nu întâmplător s-a spus că „omenirea e asemenea unor copii ce culeg o scoică mai frumoasă, mai strălucitoare, pe când nemărginitul ocean al adevărului se întinde în faţa lor neîncetat". O observare mai aproape de adevăr sau realitate este determinată de dimensiunea gândirii ca o măsură a propriei valori şi individualităţi, înţelegerea unor evenimente definitorii care au marcat societatea prin anumite curente de gândire, la început prin forţă de convingere; aplicarea lor, însă, a fost total opusă conceptului iniţial. S-a criticat foarte mult comunismul, dar nu sunt discutate încă greşelile fundamentale, pentru că memoria mulţimii este scurtă; luăm cuvântul unor lideri drept faptă şi de multe ori urechea se apleacă mai uşor la minciună decât la adevăr, de aceea mă întreb unde sfârşeşte minciuna şi unde începe adevărul. Cu toate că doctrina comunistă a

Piaţa Sfatului ulei pe pânză, 38x46 cm Colecţia: artistului

Peisaj cu râul Siret ulei pe pânză, 46x60 cm Colecţia: artistului

fost considerată greşită, iar cultura a fost o formă de rezistenţă şi protest acum mulţi recunosc că în perioada comunistă a existat o deschidere mai mare faţă de artă şi susţinută de instituţiile statului, pe când astăzi există o susţinere a unor grupuri de interese şi nimic mai mult. Mişcarea de avangardă, care a fost forţa nevăzută a comunismului prin curente anarhiste şi nihiliste, a rămas nepătată şi în prezent cu toate că o anume criză culturală, pe care mulţi o resimt din ce în ce mai acut, continuă să orienteze artele spre uniformizare, netezind calea către globalizare. Avangarda şi comunismul au avut elemente de fond comun, printr-o orientare a unui ideal proiectat în viitor. Prima, prin excesul de căutare a originalităţii şi creativităţii, a căzut în derizoriu, prin formule ca ineditul, impactul imediat, extravaganţa, ce au înlocuit calitatea şi valoarea prin înstrăinarea artiştilor de propria identitate. Lipsa calităţii artistice împinge masele spre subcultură sau cultură urbană, care e 157

promovată ca o alternativă în orientarea actuală a societăţii. Pentru a susţine cele de sus scrise vă sugerez actuala expoziţie de la Galeria ”Cupola”; este posibil să descoperiţi "ineditul". Comunismul nu putea să meargă înainte spre desăvârşirea societăţii pur materialiste (o utopie), fără ca oamenii să fie eliberaţi de "jugul" Dumnezeu; vechea ordine dărâmată prin dictatura proletariatului, Lenin o definea "dominaţia care nu este înfrântă de nici o lege şi se bazează pe violenţă", fiind expresia libertăţii absolute, invocată în artă de Kandinski. Potrivit dogmei marxiste "forţa este moaşă oricărei societăţi vechi care o poartă în pântece pe cea viitoare" şi nu întâmplător formula dominantă a mişcării de avangardă e agresivitatea prin formă, temă şi idei care ne abat de la curgerea firească a vieţii purtând în sânul ei ateismul. Mihai Coţovanu, "Flacăra Iaşului", 15 martie 2008

Casa hoţilor ulei pe pânză, 33x38 cm Colecţia: artistului

Peisaj cu plopi din Topile ulei pe pânză, 46x33 cm Colecţia: artistului 159

promovată ca o alternativă în orientarea actuală a societăţii. Pentru a susţine cele de sus scrise vă sugerez actuala expoziţie de la Galeria ”Cupola”; este posibil să descoperiţi "ineditul". Comunismul nu putea să meargă înainte spre desăvârşirea societăţii pur materialiste (o utopie), fără ca oamenii să fie eliberaţi de "jugul" Dumnezeu; vechea ordine dărâmată prin dictatura proletariatului, Lenin o definea "dominaţia care nu este înfrântă de nici o lege şi se bazează pe violenţă", fiind expresia libertăţii absolute, invocată în artă de Kandinski. Potrivit dogmei marxiste "forţa este moaşă oricărei societăţi vechi care o poartă în pântece pe cea viitoare" şi nu întâmplător formula dominantă a mişcării de avangardă e agresivitatea prin formă, temă şi idei care ne abat de la curgerea firească a vieţii purtând în sânul ei ateismul. Mihai Coţovanu, "Flacăra Iaşului", 15 martie 2008

Casa hoţilor ulei pe pânză, 33x38 cm Colecţia: artistului

Peisaj cu plopi din Topile ulei pe pânză, 46x33 cm Colecţia: artistului 159

Să moară realismul Omul trăieşte între vis şi realitate, între visul real şi realitatea vis? Această întrebare necesită căutarea unui răspuns. Pot mărturisi că de multe ori în vis am trăit o realitate atât de autentică încât puteam pipăi sau mirosi; de asemenea, în situaţiile neplăcute, de coşmar, când mă trezeam spuneam: "ce bine că nu a fost real, adevărat". De la această observaţie am început călătorii imaginare în stare de veghe, considerând că existenţa este perceptibilă simţurilor în spaţiu tridimensional prin măsura tic-tac a ceasului în care adună mişcarea existenţei prin a putea exista şi a fi. Această măsură a timpului şi a spaţiului în care ne încadrează viaţa când orologiul se aproprie de ultimile bătăi ale inimii cugetăm şi ajungem la concluzia că viaţa a fost doar un vis. Imaginaţia introspectivă se trezeşte în faţa unei dileme, care este realitatea adevărată? Cea trăită în vis... când trupul doarme pe mantia mamei naturi, aflată în mişcare eliptică în jurul luminii în care spaţiul scurge spre oprire, sau în stare conştientă, că pot să cuget şi să scriu

Balcic III ulei pe pânză, 24x33 cm. Colecţia: Brânduşa şi Vasile Muşat

Dimineaţă însorită pe str. N. Bălcescu ulei pe carton, 35x45 cm. Colecţia: Livia Cotorcea

într-un spaţiu real mişcând stiloul pe hârtie? Acest tablou construit prin imaginaţie şi cugetare mă determină să fac o observaţie mai mult intuitivă, ordonată logic, decât raţională. După ce trupul se întoarce şi se transformă în ce l-a hrănit... acesta se trezeşte la adevărata realitate din visul cosmic în care a trăit. Teoretic apar trei realităţii, cea din vis, realitatea existenţei şi adevărul real de după pragul morţii trupului şi nu a spiritului. Cuvântul "Realism", cât a fost acceptat în filosofie, artă, crez politic din doctrina comunistă,"moare când suntem treji spiritual în visul realităţii efemere pe care o numim viaţă". Mihai Coţovanu, "Flacăra Iaşului" 26 iulie 2008

161

Să moară realismul Omul trăieşte între vis şi realitate, între visul real şi realitatea vis? Această întrebare necesită căutarea unui răspuns. Pot mărturisi că de multe ori în vis am trăit o realitate atât de autentică încât puteam pipăi sau mirosi; de asemenea, în situaţiile neplăcute, de coşmar, când mă trezeam spuneam: "ce bine că nu a fost real, adevărat". De la această observaţie am început călătorii imaginare în stare de veghe, considerând că existenţa este perceptibilă simţurilor în spaţiu tridimensional prin măsura tic-tac a ceasului în care adună mişcarea existenţei prin a putea exista şi a fi. Această măsură a timpului şi a spaţiului în care ne încadrează viaţa când orologiul se aproprie de ultimile bătăi ale inimii cugetăm şi ajungem la concluzia că viaţa a fost doar un vis. Imaginaţia introspectivă se trezeşte în faţa unei dileme, care este realitatea adevărată? Cea trăită în vis... când trupul doarme pe mantia mamei naturi, aflată în mişcare eliptică în jurul luminii în care spaţiul scurge spre oprire, sau în stare conştientă, că pot să cuget şi să scriu

Balcic III ulei pe pânză, 24x33 cm. Colecţia: Brânduşa şi Vasile Muşat

Dimineaţă însorită pe str. N. Bălcescu ulei pe carton, 35x45 cm. Colecţia: Livia Cotorcea

într-un spaţiu real mişcând stiloul pe hârtie? Acest tablou construit prin imaginaţie şi cugetare mă determină să fac o observaţie mai mult intuitivă, ordonată logic, decât raţională. După ce trupul se întoarce şi se transformă în ce l-a hrănit... acesta se trezeşte la adevărata realitate din visul cosmic în care a trăit. Teoretic apar trei realităţii, cea din vis, realitatea existenţei şi adevărul real de după pragul morţii trupului şi nu a spiritului. Cuvântul "Realism", cât a fost acceptat în filosofie, artă, crez politic din doctrina comunistă,"moare când suntem treji spiritual în visul realităţii efemere pe care o numim viaţă". Mihai Coţovanu, "Flacăra Iaşului" 26 iulie 2008

161

Palatul Culturii - iarna ulei pe pânză, 33x46 cm Colecţia: artistului

Caniculă în Braşov ulei pe pânză, 46x38 cm Colecţia: artistului 163

Palatul Culturii - iarna ulei pe pânză, 33x46 cm Colecţia: artistului

Caniculă în Braşov ulei pe pânză, 46x38 cm Colecţia: artistului 163

Intinerarii expoziţionale

Ioan Murariu, Tudor Meiloiu, Virgil Parghel

Valentin Ciucă, Paula Romanescu, Tudor Meiloiu

Valentin Ciucă, Mihai Coțovanu, Paula Romanescu, Ghiță Leonard, Roxana Păsculescu

Constantin Tofan, Ghiță Leonard, Valentin Ciucă, Georgeta Ciobănașu, Dorin Lehaci, Viorel Vasiliu, Alex Aciobăniței

Dan Puric, Paula Romanescu, Mihai Coțovanu Dan Zlatanovici, Valentin Ciucă, Dorin Mihalache, Petre Oprea

Mihai Coțovanu, Paula Romanescu, Valentin Ciucă

Mihai Coțovanu, Valentin Ciucă, Viorica Toporaș, Constantin Grigoruță, Petrache Bicer

Mihai Coțovanu, George Radu Serafim, Gheorghe Zamfir

Mihai Coțovanu, Ștefan Popa, Valeria Barabas, Altețea Sa Prințesa Margareta și Principele Radu al României

Vasile Doru Iulian, Carmen Saenciuc, Mihai Coțovanu, Vasile Crăiță Mândră, Radu Popescu

Claudiu Paradais, Maria Paradais, Mihai Coțovanu 165

Intinerarii expoziţionale

Ioan Murariu, Tudor Meiloiu, Virgil Parghel

Valentin Ciucă, Paula Romanescu, Tudor Meiloiu

Valentin Ciucă, Mihai Coțovanu, Paula Romanescu, Ghiță Leonard, Roxana Păsculescu

Constantin Tofan, Ghiță Leonard, Valentin Ciucă, Georgeta Ciobănașu, Dorin Lehaci, Viorel Vasiliu, Alex Aciobăniței

Dan Puric, Paula Romanescu, Mihai Coțovanu Dan Zlatanovici, Valentin Ciucă, Dorin Mihalache, Petre Oprea

Mihai Coțovanu, Paula Romanescu, Valentin Ciucă

Mihai Coțovanu, Valentin Ciucă, Viorica Toporaș, Constantin Grigoruță, Petrache Bicer

Mihai Coțovanu, George Radu Serafim, Gheorghe Zamfir

Mihai Coțovanu, Ștefan Popa, Valeria Barabas, Altețea Sa Prințesa Margareta și Principele Radu al României

Vasile Doru Iulian, Carmen Saenciuc, Mihai Coțovanu, Vasile Crăiță Mândră, Radu Popescu

Claudiu Paradais, Maria Paradais, Mihai Coțovanu 165

MIHAI COŢOVANU Data naşterii/Date of birth: 21 iulie 1967 Adresa/Address: Str. Brânduşa, Nr. 72, Iaşi, 700375 Telefon/Phone: 0232 277 909, mobil: 0742 312 842 E-mail: [email protected]

Artistul și familia

Studii: 1987-1989, Şcoala Populară de Arte, clasa prof. Ghiţă Leonard 1990-1995, Academia de Arte „G. Enescu", Facultatea de Arte Plastice şi Design, Iaşi, Specialitatea Pedagogia artei, clasa prof. Virgil Parghel. Membru al U.A.P. Filiala Iaşi din 2007, Membru Societăţii Culturale Junimea. A participat la 35 de expoziţii concurs şi de grup, dintre care cele mai importante: Expoziţia-concurs "Dominus" Bucureşti 1991, Muzeul de artă "Târgovişte" 1994 , Salonul de Toamnă – Muzeul de artă Palatul Culturii Iaşi 1997, 2002, Concursul Internaţional de artă Bârlad, Expoziţia Sacru şi profan, Bârlad 2007, Saloanele Moldovei 2008, Artis, World Trade Center, Iaşi 2006-2010. A realizat 47 de expoziţii personale, cele mai importante fiind: Galeria de artă "Cupola" Iaşi 1998, 2004, 2005, 2007, 2010; Galeriile de artă "N. Tonitza" Iaşi 2009; Galeriile de artă "Artis" Bucureşti 2005; Galeriile de artă "Orizont" Bucureşti 2006, 2011; Galeriile de artă "Europe" Braşov 2004, 2005; Muzeul Etnografic Gura Humorului 2006; Muzeul de artă Constanţa 2007; Galeriile de artă "Frunzetti" Bacău 2007; Galeriile de artă "Lascar Vorel" Piatra Neamţ; Casa O.N.U. Bucureşti 2007; Muzeul de artă Vaslui 2007; Muzeul de artă Braşov 2007; Galeriile de artă "Sofia" 2009; Galeria de artă a Municipiului Rădăuţi 2003, 2005; Castelul Brühl, Germania 2008; Sala "Constantin Brâncuşi" Palatul Parlamentului Bucuresti 2009. Publicaţii: 29 de articole în ziarul Flacăra Iaşului: "Un tablou pentru eternitate", "Autenticitate şi ipocrizie", "În clasa domnului profesor Ghiţă Leonard", "Avangarda şi comunismul I,II", "Spovedania unui artist", "Umbre ale avangardei", "Sã moarã realismul", etc. 2006 albumul „Penelul şi paleta" - Mihai Coţovanu semnat de Valentin Ciucã. - Prezentat în albumul de artã „Un secol de artã ieşeanã" de Valentin Ciucă şi "Nudul în pictura românească" de Mircea Deac. Premii: -Premiul l -Cântarea României ,1988, Salonul de toamnã. -Premiul Academica "C.D. Stahi", Concursul Naţional de Artã „Nicolae Tonitza", Bârlad, 2006 -Medalia Fundaţiei de Artã "Sf. Luca" -Premiul Naţional de Performanţã „Top Art" acordat de revista „Top Bussines", Noiembrie 2008 Permiul special pentru portret, Simpozionul Naţional "Dimitrie Cantemir" 2010 - Premiul special pentru pictură, - Premiul "Mihai Eminescu" pentru pictură la Concursul Internaţional de Arte vizuale "Noi şi Eminescu" 2011, Iaşi. Lucrări în colecţii personale: Dr. Constantin Teodorescu, Ilie Sârbu, Dr. Hortensiu Aldea, Carmen Saenciuc, Dorin Mihalache, Valentin Ciucă, Căşuneanu Paulina, Claudiu Paradais etc. Franţa, Israel, Japonia, S.U.A., Canada, Germania, Italia, Grecia, Austria, Elveţia şi Belgia. Lucrări în muzee de artã: Muzeul de artã Vaslui, Muzeul de artã Braşov, Muzeul Etnografic Gura Humorului. Tabere de creaţie: Dobrovăţ Iaşi 2007, Balcik 2008/2009, Hârsa Ploieşti 2009/2010, Plopeni Ploieşti 2009/2010 .

167

MIHAI COŢOVANU Data naşterii/Date of birth: 21 iulie 1967 Adresa/Address: Str. Brânduşa, Nr. 72, Iaşi, 700375 Telefon/Phone: 0232 277 909, mobil: 0742 312 842 E-mail: [email protected]

Artistul și familia

Studii: 1987-1989, Şcoala Populară de Arte, clasa prof. Ghiţă Leonard 1990-1995, Academia de Arte „G. Enescu", Facultatea de Arte Plastice şi Design, Iaşi, Specialitatea Pedagogia artei, clasa prof. Virgil Parghel. Membru al U.A.P. Filiala Iaşi din 2007, Membru Societăţii Culturale Junimea. A participat la 35 de expoziţii concurs şi de grup, dintre care cele mai importante: Expoziţia-concurs "Dominus" Bucureşti 1991, Muzeul de artă "Târgovişte" 1994 , Salonul de Toamnă – Muzeul de artă Palatul Culturii Iaşi 1997, 2002, Concursul Internaţional de artă Bârlad, Expoziţia Sacru şi profan, Bârlad 2007, Saloanele Moldovei 2008, Artis, World Trade Center, Iaşi 2006-2010. A realizat 47 de expoziţii personale, cele mai importante fiind: Galeria de artă "Cupola" Iaşi 1998, 2004, 2005, 2007, 2010; Galeriile de artă "N. Tonitza" Iaşi 2009; Galeriile de artă "Artis" Bucureşti 2005; Galeriile de artă "Orizont" Bucureşti 2006, 2011; Galeriile de artă "Europe" Braşov 2004, 2005; Muzeul Etnografic Gura Humorului 2006; Muzeul de artă Constanţa 2007; Galeriile de artă "Frunzetti" Bacău 2007; Galeriile de artă "Lascar Vorel" Piatra Neamţ; Casa O.N.U. Bucureşti 2007; Muzeul de artă Vaslui 2007; Muzeul de artă Braşov 2007; Galeriile de artă "Sofia" 2009; Galeria de artă a Municipiului Rădăuţi 2003, 2005; Castelul Brühl, Germania 2008; Sala "Constantin Brâncuşi" Palatul Parlamentului Bucuresti 2009. Publicaţii: 29 de articole în ziarul Flacăra Iaşului: "Un tablou pentru eternitate", "Autenticitate şi ipocrizie", "În clasa domnului profesor Ghiţă Leonard", "Avangarda şi comunismul I,II", "Spovedania unui artist", "Umbre ale avangardei", "Sã moarã realismul", etc. 2006 albumul „Penelul şi paleta" - Mihai Coţovanu semnat de Valentin Ciucã. - Prezentat în albumul de artã „Un secol de artã ieşeanã" de Valentin Ciucă şi "Nudul în pictura românească" de Mircea Deac. Premii: -Premiul l -Cântarea României ,1988, Salonul de toamnã. -Premiul Academica "C.D. Stahi", Concursul Naţional de Artã „Nicolae Tonitza", Bârlad, 2006 -Medalia Fundaţiei de Artã "Sf. Luca" -Premiul Naţional de Performanţã „Top Art" acordat de revista „Top Bussines", Noiembrie 2008 Permiul special pentru portret, Simpozionul Naţional "Dimitrie Cantemir" 2010 - Premiul special pentru pictură, - Premiul "Mihai Eminescu" pentru pictură la Concursul Internaţional de Arte vizuale "Noi şi Eminescu" 2011, Iaşi. Lucrări în colecţii personale: Dr. Constantin Teodorescu, Ilie Sârbu, Dr. Hortensiu Aldea, Carmen Saenciuc, Dorin Mihalache, Valentin Ciucă, Căşuneanu Paulina, Claudiu Paradais etc. Franţa, Israel, Japonia, S.U.A., Canada, Germania, Italia, Grecia, Austria, Elveţia şi Belgia. Lucrări în muzee de artã: Muzeul de artã Vaslui, Muzeul de artã Braşov, Muzeul Etnografic Gura Humorului. Tabere de creaţie: Dobrovăţ Iaşi 2007, Balcik 2008/2009, Hârsa Ploieşti 2009/2010, Plopeni Ploieşti 2009/2010 .

167