Aeromicroflora Carte (Repaired) [PDF]

Zitiervorschau

AEROMICROFLORA DIN BIBLIOTECI, MUZEE ŞI ARHIVE: investigaţii ştiinţifice

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Dr. ing. Vasile A. DEAC

1

Reproducerea totală sau a unor fragmente din această lucrare, prin orice mijloace tehnice, în alte situaţii şi moduri decât cele prevăzute la art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, fără consimţământul exprimat în scris al autorului, constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii.

Colectivul de investigatori: dr. Vasile DEAC; prof. Ionela BURZ , ing Alexandru DEAC Culegere şi tehnoredactare computerizată: dr. Vasile DEAC, prof. Ionela BURZ. Corectura: prof. Ionela BURZ Editor: prof. Ionela BURZ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CIP nr. 08075/ 02.04.2015

DEAC, Vasile A      Aeromicroflora din biblioteci, muzee şi arhive : investigaţii ştiinţifice / Vasile A. Deac ; ed.: Ionela Burz. - Oradea : Editura Universităţii din Oradea, 2015      Bibliogr.      ISBN 978-606-10-1515-3

I. Burz, Ionela (ed.) 7.025.3 582.28:02+069

Editura Universităţii din Oradea este recunoscută de CNCSIS, cod 149 Editura Universităţii din Oradea Cod. 410087, Str. Universităţii, nr. 1, Oradea, Jud. Bihor, România Tel./Fax. 0259 408627, E-mail : [email protected], Web: www.uoradea.ro

Tipar executat la METROPOLIS Oradea, Str. Nicolae Jiga, nr. 31 Tel.: 0729845160 Tel./Fax. 0259 472640, E-mail : [email protected] CUPRINS 2

INTRODUCERE ...................................................................................................... 1 I. ASPECTE SEMNIFICATIVE PRIVIND SURSELE ŞI EFECTELE POLUĂRII ÎN BIBLIOTECI, MUZEE ŞI ARHIVE ..................................................................... 3 1.1. Consideraţii privind poluarea interioară din biblioteci, muzee şi arhive şi efectele acesteia asupra sănătăţii factorului uman şi a conservării colecţiilor şi bunurilor infoculturale ............................................................................................................................ 4 I.1.1. Sursele de poluare ale aerului interior din biblioteci, muzee şi arhive ..................................................................................................................... 5 I.1.2. Aspectele principale privind vicierea aerului din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă ............................................................................................................ 8 1.2. Consideraţii privind agenţii biologici şi bioaerosolii din aerul locaţiilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă .............................................................................................. 10 1.2.1 Microorganismele care colonizează aerul interior din biblioteci, muzee şi arhive ........................................................................................................................................... . 11 1.2.2. Instalarea şi dezvoltarea complexului fungic microbian din mediile interioare de bibliotecă, muzeu şi arhivă: condiţii ............................................................................. 11 1.2.3. Instalarea şi apariţia formelor avansate de igrasie în mediile insalubre de bibliotecă, arhivă şi muzeu. ............................................................................................... 12 II. INCIDENŢA COMPLEXULUI FUNGIC DIN LOCAŢIILE DE BIBLIOTECĂ, MUZEU ŞI ARHIVĂ ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A FACTORULUI UMAN ........................................................................................................................................... 14 2.1. Introducere-oportunitate .............................................................................. 14 2.2. Material şi metodă de cercetare ................................................................... 15 2.2.1. Material şi metodă de cercetare privind identificarea ciupercilor şi bacteriilor celulolitice prezente în locaţiile de bibliotecă, arhivă şi muzeu .................... 15 2.2.1.1. Prelevarea probelor ................................................................................ 15 2.2.1.2. Pregătirea probelor pentru analizeze de laborator - efectuarea analizelor .................................................................................................................................... .......16 2.2.1.3. Formule şi reţete utilizate pentru mediile de cultură ............................. 17 2.2.1.4. Examinarea de suprafaţă privind prezenţa complexului fungic (bacterii şi ciuperci celulolitice) din colecţii de info-documente şi alte bunuri culturale pe suport organic din biblioteci, muzee şi arhive ........................................................................................ 18 2.2.1.5. Metode de laborator privind depistarea infecţiei interne ...................... 18 2.3. Precizări privind incidenţa complexului fungic din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă asupra stării de sănătate a personalului şi utilizatorilor .......................................................................................................................................... 19 2.3.1. Ciupercile de interes medical identificate în mediile instituţiilor infoculturale............................................................................................................................ 20 2.3.1.1. Dermatofitele .......................................................................................... 22 2.3.1.2. Ciuperci cu înmugurire. Candidozele ..................................................... 24 2.3.1.3. Ciupercile de mucegai ............................................................................ 24 3

III. SINDROMUL CLĂDIRILOR BOLNAVE-CONSECINŢĂ A STĂRII DE FUNCŢIONARE A LOCAŢIILOR DE BIBLIOTECĂ, MUZEU ŞI ARHIVĂ, PRECUM ŞI A CALITĂŢII MEDIULUI INTERIOR ............................................ 46 3.1. Aspecte generale .......................................................................................... 46 3.2. Sindromul spaţiilor culturale bolnave − expresie a stării mediului interior a spaţiilor din biblioteci, muzee şi arhive .................................................................... 47 3.3. Contribuţii privind evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi ariile info-culturale din biblioteci, muzee şi arhive .................................. 55 3.3.1. Studiu de caz privind evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi ariile închise de bibliotecă ........................................................................................... 55 3.4. Elemente de analiză în vederea întocmirii programelor de conservare şi igienizare ale documentelor şi spaţiilor de bibliotecă ................................................ 63 3.4.1. Importanţa elementelor de analiză ca structuri fundamentale în întocmirea programelor privind conservarea şi igienizarea documentelor şi spaţiilor de bibliotecă ......................................................................................................................................... 63 3.4.2. Prezentarea strategiei de analiză în vederea întocmirii programelor de conservare şi igienizare ale documentelor şi spaţiilor de bibliotecă ............................. 64 3.4.2.1. Localul de bibliotecă .............................................................................. 64 3.4.3. Aspectele de biblioclimatologie ale depozitelor. Prezentarea elementelor de analiză …………………………………………………................................................. 66 3.4.4. Calităţile ergonomice ale mobilierului din depozitele cu documentele bibliografice ………………………………………………………................................ 67 3.4.5. Fondurile generale de documente bibliografice ....................................... 68 3.4.6. Programe speciale privind protecţia individuală a documentelor de bibliotecă (cutii, mape, suluri, fototecă, încapsularea, Boxing ....................................... 69 3.4.7. Personalul din biblioteci care gestionează documentele bibliografice .......................................................................................................................................... 69 3.4.8. Protecţia personalului direct implicat în activităţile de conservare-prezervare a documentelor bibliografice precum şi în efectuarea igienizărilor curente a spaţiilor şi mobiblierului ................................................................................................................... 69 3.4.9. Întreţinerea curăţeniei, programul de aerisire-ventilare .......................... 70 3.4.10. Măsuri de elaborare a programelor de prevenire a inundaţiilor, incendiilor, furturilor ........................................................................................................................... 70 IV. CERCETĂRI PRIVIND AGENŢII BIOLOGICI NOCIVI IDENTIFICAŢI ÎN MEDIILE DE BIBLIOTECĂ ŞI RISCURILE PREZENŢEI ACESTORA ÎN COLECŢII……………………………………………………………………….…… 71 4.1. Consideraţii privind biodegradările produse de bacteriile şi ciupercile specifice locaţiilor şi colecţiilor info-documentare din biblioteci, arhive şi muzee ……………………………………………………………………………………….…. 71 4.2. Motivaţia cercetărilor …………………………………………….............. 75 4.3. Obiectivele propuse şi analizate ………………………………………...... 75 4.4. Materiale şi metode de cercetare utilizate pentru prelevarea probelor de praf şi impurităţi bio-chimice şi examinarea microscopică a probelor …………............... 76 4.4.1. Examinarea macroscopică a documentului de bibliotecă ………............ 76 4

4.4.2. Metoda suspensiei de spori ……………………………………………….... 76 4.4.3. Metoda sugativei ……………………………………………………...... 77 4.5. Controlul microbiologic al condiţiilor igienico-sanitare din locaţiile de bibliotecă, arhivă sau muzeu − determinări de aeromicrofloră (NTG/M³, UFC/M³) …..................................................................................................................................... 78 4.6. Rezultatele ştiinţifice – discuţii …………………………………………. 79 4.6.1. Identificarea categoriilor de agenţi nocivi şi riscurile prezenţei acestora în colecţiile de bibliotecă, incidenţa riscului asupra sănătăţii şi securităţii în muncă (tabelul 15) ......................................................................................…………………………............. 79 4.6.2. Clasificarea agenţilor biologici din bibliotecă, conform legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă – art. 5/HG 1092/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă − argumente care evidenţiază importanţa deosebită a acestui demers legal în activităţile de biblioteconomie, bibliologie şi ştiinţa informării ( tabelul 16) …………………………………………......................... 81 4.6.3. Rezultatele ştiinţifice privind prezenţa agenţilor chimici şi/sau biologici identificaţi pe diferite surse de constituire şi completare a colecţiilor de bibliotecă şi riscurile prezenţei agenţilor toxici − Laboratorul de conservare şi cercetare de la Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor, Oradea. (tabelul 17) ……………....................... 82 4.6.4. Sinteza cercetărilor ştiinţifice a anului 2011 privnd complexul micotic (bacterii şi ciuperci patogene) identificat în colecţiile de bibliotecă ( tabelul 18) ...…................. 84 4.6.5. Incidenţa bolilor profesionale cauzate de agenţi biologici (tabelul 19) şi a îmbolnăvirilor profesionale de natură chimică, fizică sau biologică (tabelul 20) ………………………………………………………………………………………..... 86 4.6.6. Evoluţia statisticilor la nivel naţional privind numărul cazurilor de îmbolnăviri profesionale în România , în perioada 1997-2007 (tabelul 21) ………........................ 87 4.6.7. Investigaţii privind încărătura fungică (germeni/cm²) prin prelevarea de probe de pe suprafaţa şi interiorul (corpul) documentelor şi însămânţarea în laborator.(tabelul 22) ………………………………………………………………........................................ 89 4.6.8. Sinteza rezultatelor ştiinţifice privind evoluţia germenilor sporilor (m³) într-un staţionar experimental de bibliotecă (Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai” Oradea, Bihor, laboratorul de conservare (tabelul 23) ……………………………................... 91 4.6.9. Concluzii şi recomandări ………………………………………….......... 93 4.7. Biodegradări produse de ciuperci – fungi sau micete (macromicete – fungi mari şi/sau micromicete – fungi microscopici) identificate în colecţiile de info-documente din biblioteci, muzee şi arhive ………………………………………….............................. 95 V. CERCETĂRI PRIVIND AEROMICROFLORA DIN MEDIILE DE BIBLIOTECĂ: STUDII DE CAZ PRIVIND ANALIZA MICROBIOLOGICĂ A FLOREI MICROBIENE DIN BIBLIOTECI …………………………...……….................… 111 5

5.1. Aspecte generale …………………………………………….……….…... 111 5.1.1. Aspecte privind implicaţiile şi potenţialul factorului uman în instalarea şi proliferarea florei microbiene de bibliotecă ……………………………………..……. 113 5.2. Material şi metodă de cercetare ……………………………………..….. 117 5.2.1. Metoda de lucru aplicată pentru determinarea florei microbiene şi efectuarea analizelor microbiologice a aerului din locaţiile de bibliotecă ………………………………………………………………………………………….. 117 5.2.2. Dispozitivul experimental utilizat privind analiza microbiologică a florei microbiene din locaţiile de bibliotecă …………………………………………...…….. 118 5.3. Rezultatele ştiinţifice obţinute în baza studiului de caz efectuat în depozitele de bibliotecă …………………………………………………………….… 119 5.3.1. Precizări privind aeromicroflora din mediile de bibliotecă ……………. 119 5.4. Concluzii ………………………………………………………………….. 127 5.5. Aparatul imagistic pentru determinarea florei microbiene din spaţiile de bibliotecă investigate (original) ……………………………………………………... 128

VI.

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………….. 134

VII.

ANEXE ……………………………………....……………………………….. 137

AEROMICROFLORA DIN BIBLIOTECI, MUZEE ŞI ARHIVE: INVESTIGAŢII ŞTIINŢIFICE

6

CUVÂNT ÎNAINTE Aerobiologia reprezintă o ramură a biologiei generale care studiază organismele aerobionte, adică acele organisme care nu pot trăi fără oxigen (aer=aer, bios=viaţă). Aerobiologia mai este întâlnită în diferite materiale ştiinţifice domeniale şi sub forma expresiei de biologie a aeroplanctului, adică biologia care studiază microorganismele din aer. În literatura de specialitate românească din domeniul protecţiei (conservare, restaurare, prezervare şi igienizare) colecţiilor info-documentare şi locaţiilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă, aerobiologia, sub forma termenului propriu-zis, este mai puţin utilizată. Nicidecum ca structură ştiinţifică analitică regăsită în unele lucrări ştiinţifice de ţinută sub forme terminologice de: aeromicroflora în biblioteci, muzee şi arhive; flora microbiană din mediile info-culturale etc. Am dorit ca lucrarea de faţă să reprezinte o expunere accesibilă, atât ca limbaj, cât şi ca mod unitar în prezentarea noţiunilor teoretice şi practice de aerobiologie aplicativă, strict necesare pentru specialiştii protecţionişti (conservatori, restauratori, igienişti) din biblioteci, muzee şi arhive. Recunosc, a fost o muncă dificilă care a constat în îmbinarea structurilor analitice de sorginte teoretică şi practică, referitoare la toate domeniile considerate de un interes aparte în cercetările fundamentale şi aplicative privind aerobiologia din mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă. Am dorit o expunere sistematică şi clară, cu actualizarea problemelor analizate, mai aproape de structura unui articol ştiinţific - instrument de lucru des utilizat de specialiştii din biblioteci, arhive şi muzee în aprofundarea problematicii de protecţie info-documentară şi igienizare a locaţiilor info-culturale. Cred că informaţiile prezentate în această modestă lucrare, interesează în egală măsură atât specialiştii conservatori, restauratori şi alţi specialişti din biblioteci, muzee şi arhive, cât şi specialiştii care lucrează în virusologie, bacteriologie şi micologie. Mai cred că această lucrare poate reprezenta o structură ideatică care să apropie specialiştii din varii domenii: bio-aplicative, medicale, de protecţie etc. Subscriu cu entuziasm pentru colaborări cu specialiştii din domeniile de marcă ale microbiologiei generale, dar şi ai ştiinţelor microbiologice independente: micologia; Sub aceste auspicii generoase în abordarea temelor de aerobiologie din biblioteci, muzee şi arhive, vom reuşi să identificăm şi să studiem microorganismele ştiute şi neştiute din aceste medii info-culturale, să cuantificăm efectele prezenţei acestora în diferite ipostaze multifactoriale şi gradul lor de periculozitate atât pentru factorul uman, cât şi pentru valorile info-culturale existente în aceste instituţii. Dacă în deceniul IV al secolului XX, prin descoperirea epocală a lui Fleming, în anul 1960 s-a pus în evidenţă faptul că mucegaiurile, respectiv fungii au fost consideraţi „prieteni″ ai omului datorită acţiunii unor agenţi cauzatori de boală – bacteriile – prin producerea de antibiotice, devin duşmanii de temut pentru tot spectrul biologic prin acţiunea lor nocivă asupra omului şi animalelor. De atunci şi până-n zilele noastre, literatura ştiinţifică medicală, dar şi literatura ştiinţifică în domeniul protecţiei colecţiilor info-documentare şi bunurilor culturale din biblioteci, muzee şi arhive au evidenţiat activitatea unui complex fungic microbian care, în anumite condiţii abiotice şi biotice, pot elabora produşi toxici (micotoxine) ce induc boli grave, boli numite micotoxicoze, caracterizate prin: leziuni hepatice, neurotoxice, cancerigene, hipotrepsice. Deducem deci, că pentru mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, cercetările privind impactul florei microbiene faţă de bunuri şi utilizatori vor capătă noi valenţe ştiinţifice şi socio-profesionale. Prognozăm că în următorii ani, cel puţin două aspecte importante vor fi cercetate cu foarte multă atenţie: 7



Identificarea şi cercetarea florei microbiene din mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă;  Evidenţierea micotoxinelor elaborate de complexul fungic bacterian din mediile infoculturale şi incidenţa acestora asupra stării de sănătate a factorului uman. Odată cunoscute toate aspectele biotice şi abiotice ale agenţilor aerobiologici în relaţia directă cu mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, în diferite ipostaze date de particularităţile abiotice şi biotice evidenţiate în relaţia agent microbiologic şi mediul abiotic necesar parcurgerii ciclului biologic, se pot acumula informaţii foarte utile cercetărilor teoretice şi aplicative privind elaborarea liniilor tehnologice de investigare şi intervenţie în mediile infoculturale. Lucrarea de faţă expune, într-o concepţie originală, câteva faţete ale prezenţei microorganismelor aerobionte în mediile info-culturale, care împreună alcătuiesc un ansamblu de noţiuni teoretice şi practice necesare activităţilor de protecţie a bunurilor şi locaţiilor info-culturale. Aş dori ca această lucrare să corespundă unei tendinţe actuale despre cum trebuie înţeleasă prezenţa microorganismelor aerobionte în biblioteci, muzee şi arhive, care este impactul acestora asupra stării de conservare şi igienizare a bunurilor şi locaţiilor de interes info-cultural, precum şi a stării de sănătate a personalului şi publicului larg consumator de informaţii . Această lucrare reprezintă un prim pas în identificarea, studierea, monitorizarea şi combaterea agenţilor patogeni importanţi, insistând asupra microorganismelor aerobionte condiţionat patogene, care au un rol deosebit în patologia infecţioasă umană. Sper că această lucrare să devină un util instrument de lucru pentru colegii conservatori, restauratori, igienişti şi pentru alţi specialişti din biblioteci, muzee şi arhive. Experienţa autorului în domeniul conservării şi cercetării colecţiilor şi mediilor din biblioteci şi arhive mă determină să cred cu putere că se poate revitaliza acest domeniu, prea mult uitat de cei care, vremelnic, conduc destinele instituţiilor info-culturale cu „arme manageriale” depăşite pentru conceptele cultural-informaţionale europene, specifice mileniului în care am parcurs primii paşi, cu emoţii, dar şi cu speranţe pentru un viitor planetar mai bun.

AUTORUL

CAP I. ASPECTE SEMNIFICATIVE PRIVIND SURSELE ŞI EFECTELE POLUĂRII ÎN BIBLIOTECI, MUZEE ŞI ARHIVE Poluarea reprezintă, în zilele noastre, consecinţa cea mai gravă a dezvoltării necontrolate a omenirii în fuga ei pentru putere, consumism ori acumulării nejustificate generate de ritmul trepidant în goana după surse şi resurse, agitaţia supravieţuirii cotidiene şi tensiunea relaţiilor interumane. 8

Poluarea, analizată sub aspectele cauzelor şi efectelor produse la scara întregii umanităţii, poate genera disfuncţii semnificative ca şi consecinţe, cu efecte imediate sau în timp, privind reducerea adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. Omenirea trece prin momente extrem de grave, deoarece factorul uman al zilelor noastre, chiar dacă are acces la instrumente moderne de informare inter şi intra domeniale, devine factor poluant preponderent în toate mediile naturale, cât şi în cele artificialeantropice. Forţând puţin deducerea unei judecăţi particulare din conceptul general al cauzelor şi efectelor produse prin poluare, paradoxal factorul uman este în acelaşi timp şi un factor care suportă direct efectele poluării, datorită faptului că sursele care susţin viaţa sunt poluate (aerul, apa, mediul de viaţă etc.). Referindu-ne la instituţiile info-culturale (biblioteci, arhive şi muzee), literatura ştiinţifică domenială evidenţiază, ca reper analitic bibliografic de mare însemnătate, studiile efectuate în mai multe medii culturale din diferite ţări, iar rezultatele specialiştilor pot fi sintetizate după cum urmează:  au fost identificate aproximativ 200 de specii microbiene (ciuperci şi bacterii) care pot provoca degradarea mediilor din aceste instituţii: hârtie; pergament; piele; adezivi; textile; lemn arheologic; documente audio-vizuale; aparatură computerizată; componente ale instalaţiilor electrice etc.;  un număr considerabil dintre aceste specii alcătuiesc aeormicroflora sau flora microbiană din biblioteci şi arhive;  aeromicroflora din instituţiile info-culturale constituită din aerospori este răspândită pe toate mediile din aceste instituţii: colecţii de bunuri culturale pe diferite suporturi materiale; mobilier; pereţi; geamuri; uşi; pardoseli; textile; laboratoare de conservare; laboratoare de restaurare; ateliere de legătorie; anexe pentru acces şi transport infodocumente etc;  sporii speciilor microbiene se găsesc în stare inactivă, sub forma de amestec cu praful îmbâcsit de murdărie şi mirosuri înţepătoare, în toate mediile acestor instituţii;  sporii speciilor microbiene răspândiţi în toate mediile unui depozit se activează în condiţiile unui microclimat caracterizat prin următoarele caracteristici: umiditatea relativă peste 60%; temperatura: 13-15ºC; conţinutul de apă al materialelor organice suport de informaţii peste 10%;  microclimatul din mediile de bibliotecă (arhivă, muzeu) şi valorile acestuia şi viabilitatea sporilor din aer (aerospori) sunt două elemente esenţiale în evaluarea riscului de infecţii la care sunt expuse bunurile info-culturale, dar şi factorul uman. Sunt locaţiile info-culturale de bibliotecă, muzeu şi arhivă poluate?. Care sunt sursele şi efectele acesteia asupra stării de conservare a bunurilor culturale şi de sănătate a factorului uman?. Sunt subiecte de maximă importanţă pentru întregul demers profesional parcurs în aceste instituţii, pentru asigurarea integrităţii valorilor, a securităţii şi sănătăţii personalului şi utilizatorilor acestor instituţii esenţiale pentru acumularea, gestionarea, prezervarea şi cercetarea valorilor patrimoniale info-documentare şi a bunurilor culturale, dar şi pentru informarea şi formarea publicului larg. Cine răspunde de aceste abordări profesionale cu repercursiuni asupra întregului ansamblu de activităţi profesional-umane din aceste instituţii?.De bună seamă, întreaga echipă managerială a unei entităţii profesionale, din care obligatoriu face parte şi specialistul conservator-protecţionist de bibliotecă, arhivă sau muzeu. Întregul eşafodaj problematic ce conţine ansamblul de date, de argumente şi de intervenţii managerial-programatice trebuie gestionat cu eficienţa unui demers profesional de mare însemnătate pentru instituţia respectivă, de la activităţile curente, zilnice, la cele cu o periodicitate mai extinsă (lună, trimestru, semestru, an calendaristic) ce reprezintă inputuri profesionale necesare în procesele de intrare şi acumulare a informaţiilor care concură la elaborarea şi aplicarea programelor domeniale. În forma finală, programul poate fi utilizat 9

prin intermediul informaţiilor prelucrate-output, sub forma elementelor terminale care finalizează anumite procedee tehnico-metodologice utile în laboratoare, dar şi în practica igienizării şi conservării locaţiilor info-culturale. Programul anual privind igienizarea şi conservarea locaţiilor, mobilierului şi colecţiilor info-culturale odată elaborat, trebuie să reprezinte instrumentul de lucru de monitorizare şi intervenţie în mediile info-culturale. Pentru punerea în practică a programului este nevoie de finanţarea tuturor activităţilor prevăzute în structura acestuia. Din păcate, lipsa alocării resurselor financiare pentru derularea întocmai şi la timp a tuturor activităţilor face ca, în multe instituţii info-culturale, să nu existe preocupări permanente de igienizare şi conservare a locaţiilor şi bunurilor info-culturale incluse intr-un program anual. Sporadic, şi numai în instituţiile unde sunt probleme deosebit de grave identificate de inspecţia sanitară, se alocă un procent redus de resursă financiară pentru efectuarea tratamentelor de dezinsecţie şi deratizare a depozitelor. Şi atât. Există şi se manifestă cu pregnanţă în viaţa instituţiilor info-culturale de la noi, mai ales în cazul managerilor şi contabililor numiţi să conducă destinele acestor instituţii de mare importanţă în formarea şi informarea utilizatorilor, meteahna (luaţi-o ca lipsă sau imperfecţiune în pregătire profesională) spusă cu multă ironie şi disimulată între „colegii de breaslă”:„în bibliotecă, tot ce nu se vede, nu există.” Concluzionez, folosind acelaşi limbaj, a avea ştaif (scuzaţi-mi folosirea acestui argou, dar mie nu mi se pare deloc un limbaj elevat pentru a prezenta un demers de o anumită importanţă specifică unei entităţi profesionale din domeniul infocultural), adică după înţelesul greşit al unor pseudo-manageri − directori, a fi distins şi rafinat, reprezintă condiţia de bază ca să accezi pe o funcţie pentru care nu ai o pregătire profesională corespunzătoare şi nu o meriţi. În această lucrare am prezentat cu argumentele necesare înţelegerii situaţiilor foarte grave întâlnite în cele peste 50 de biblioteci, arhive şi muzee investigate în perioada 20002014, aspectele generate de floră microbiană din aerul de bibliotecă, muzeu sau arhivă, adică acele microorganisme care nu se văd, dar care produc efecte asupra sănătăţii factorului uman şi biodegradări grave în colecţii de info-documente şi alte bunuri culturale. 1.1. Consideraţii privind poluarea interioară din biblioteci, muzee şi arhive şi efectele acesteia asupra sănătăţii factorului uman şi a conservării colecţiilor şi bunurilor info-culturale Se pune întrebarea, oarecum firească, dacă se poate vorbi de poluare în spaţiile închise, cu destinaţii atât de nobile şi frecventate de reprezentanţii cei mai educaţi ai societăţii. Căci oare cine vine la bibliotecă (arhivă, muzeu) dacă nu oamenii cu un grad bun de instruire sau tinerii cu vocaţie pentru formare profesională sau specialiştii porniţi într-o perpetuă căutare şi perfecţionare, sau adulţii ajunşi la o maturitate demnă de urmat? Se poate vorbi, fără tăgadă, de poluarea interioară a bibliotecilor, muzeelor şi arhivelor, precum şi a tuturor spaţiilor locuibile, cum de altfel se cunoaşte, mai ales în lumea medicală, că foarte multe din sursele de poluare ale aerului din aceste locaţii de interes comunitar afectează populaţia mai mult sau mai puţin activă. Pe lângă efectele asupra integrităţii colecţiilor şi bunurilor info-culturale, poluarea interioară prin agenţii chimici şi biologici produce efecte asupra sănătăţii factorului uman. Multe dintre aceste consecinţe nu sunt cunoscute etiopatologic. Poluarea interioară, în sensul larg de înţelegere, este definită ca fiind prezenţa în interiorul unui spaţiu locuibil (locuinţe, săli publice, biblioteci, muzee, arhive, şcoli, spitale, birouri, mijloace de transport etc.) a unuia sau a mai multor poluanţi, la o asemenea concentraţie şi pe o asemenea durată încât să determine disconfort, să exercite o acţiune

10

dăunătoare sau potenţial dăunătoare pentru ocupanţii acestor spaţii şi să perturbe desfăşurarea normală a activităţilor uzuale din categoriile de spaţii menţionate anterior1. Poluarea interioară în mediile umane afectează factorul uman din locaţiile antropice închise, datorită diversităţii mari a surselor de poluare, precum şi a impactului agenţilor poluanţi cu factorii vii, sensibili şi predispuşi la apariţia convulsiilor patogene. Pornind de la considerentul ştiut de altfel, că omul modern predispus activităţilor umane staţionare, atât în timpul activ, cât şi în timpul liber, petrece mai mult timp în spaţiile închise care se găsesc sub incidenţa poluanţilor. Studiile specialiştilor evidenţiază că omul modern prezintă o expunere la poluanţi predominant de etiologie interioară, deoarece 80-90% din durata zilei este petrecută în spaţiul interior (loc de muncă, mijloc de transport, locuinţă). Fenomenele mai grave cu susceptibilitate maximă la acţiunea poluanţilor se produc în cazul grupelor de risc formate din copii mici, bolnavi cronici, bătrâni sau alte categorii umane cu regim special, care sunt nevoiţi să stea întreaga zi într-un mediu închis. Predispoziţia omului modern spre activităţi staţionare şi încadrate în spaţii antropice închise cu surse de poluare ale aerului interior, precum şi obişnuinţa nesănătoasă de a parcurge perioada de odihnă şi refacere în acelaşi mediu interior şi intens poluat. 1.1.1. Sursele de poluare ale aerului interior din biblioteci, muzee şi arhive Locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă sunt construcţii speciale, proiectate şi realizate în vederea acumulării, depozitării, prezervării, cercetării şi gestionării valorilor infodocumentare şi culturale ale omenirii. Mai mult sau mai puţin dotate cu instalaţii moderne de monitorizare, dirijare şi intervenţie a diferiţilor factori abiotici-microclimatici naturali şi artificiali, amplasate în diferite medii naturale mai mult sau mai puţin ideale, construite din materiale diverse având diferite caracteristici arhitecturale şi de design interior mai mult sau mai puţin adaptate scopurilor urmărite, aceste edificii reprezintă nu numai puncte turistice de atracţie, ci şi depozitarele memoriei umane pe diferite paliere de timp şi civilizaţie. Ca şi alte edificii de interes social şi comunitar, bibliotecile, muzeele şi arhivele continuă să fie poluate, iar sursele de poluare, analizate sub aspectul etiologiei lor, sunt diversificate. Sursele de poluare a aerului din interiorul acestor locaţii sunt cunoscute în literatura de specialitate ca făcând parte din două mari categorii: surse exterioare şi surse interioare (din interiorul spaţiilor)(tabelul 1). a. Aerul exterior prezintă o mare diversitate de poluanţi, în funcţie de încărcătura surselor active existente în mediul înconjurător, ca de exemplu: emisii industriale, gaze de eşapament, produşi de combustie etc. Literatura de specialitate domenială evidenţiază prin cercetări de referinţă că există o legătură foarte strânsă între concentraţia interioară a poluanţilor proveniţi din mediul exterior şi alţi factori, dintre care amintim: natura sursei de poluare; concentraţia exterioară a poluantului; suprapunerea surselor interioare de poluare; prezenţa sau absenţa ventilaţiei − valoarea ratei de ventilaţie; gradul de dispersie a poluantului (starea de împrăştiere într-un mediu interior a unei substanţe poluante de etiologie chimică aflate în particule foarte mici);gradul poluantului de reactivitate sau capacitatea structurii atomo-moleculare sau a unui radical de a participa la o reacţie chimică specifică agenţilor chimici poluanţi; caracteristicile arhitecturale şi de design interior ale locaţiilor de bibliotecă, muzeu şi /sau arhivă. RAHOTA, Daniela; OANEA, Liana-Carmen. Consideraţii privind poluarea interioară şi efectele acesteia asupra sănătăţii. În: Sănătatea cărţilor, An I, nr. 3-4 (5-6), noiembrie, 2003.Oradea: Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai″, p. 19-20 1

11

b.

Aerul interior din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, ca expresie a numărului şi etiologiei agenţilor poluanţi din aceste areale info-culturale este foarte mare. În literatura de specialitate domenială au fost identificaţi şi cercetaţi peste o mie de poluanţi chimici şi biologici, grupaţi în patru categorii2: o agenţi biologici şi bioaerosoli; o produşi de combustie; o compuşi organici volatili şi semivolatili; o praf respirabil (fibre şi particule); o radonul-poluant gazos ce se încadrează în categoria agenţilor poluanţi comuni din aerul interior de bibliotecă, muzeu sau arhivă. Produşii de combustie, ca rezultant al arderilor la scară mică (produşi de combustie rezultaţi prin arderea combustibililor solizi utilizaţi pentru încălzirea locaţiilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă) reprezintă o sursă exterioară de poluare a aerului interior. Prin suprapunerea poluanţilor din această categorie, cu gazele de eşapament şi emisiile de gaze industriale, avem o imagine de ansamblu privind efectele nocive provocate de gazele de combustie pentru sănătatea personalului şi utilizatorilor acestor instituţii şi, în egală măsură, pentru starea de conservare a colecţiilor şi bunurilor info-culturale pe suporturi materiale organice. Ca atare, la amplasarea locaţiilor de bibliotecă, muzeu şi/sau arhivă în diferite microzone (microraioane), studiile de fezabilitate necesare proiectelor ţin cont de condiţiile de teren: microzone liniştite (microzone verzi), ferite de agenţi poluanţi, specifici zonelor industriale puternic poluate; în afara arterelor de circulaţie intra-urbane, precum şi a căilor importante de transport; evitarea zonelor de trafic intens şi perimetre cu obiective industriale. Compuşii organici volatili (COV) şi semivolatili din solvenţii organici sunt substanţe dăunătoare atât pentru sănătatea umană, cât şi pentru mediu şi provin prin emisia necontrolată a compuşilor organici datorită utilizării solvenţilor în anumite activităţi şi instalaţii. Activităţile industriale care utilizează solvenţi şi produc emisii de solvenţi organici volatili şi semivolatili sunt: tipărirea info-documentelor pe suport papetar; curăţarea uscată şi umedă a diferitelor suprafeţe; producerea de încălţăminte sau de bunuri farmaceutice; diferite laboratoare de testări şi tratamente biochimice; industria textilă; industria produselor chimice de uz casnic; industria materialelor de construcţii etc. Praful respirabil (fibre şi particule) reprezintă o sursă exterioară inepuizabilă de poluare a aerului interior, care în mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, constituie un mediu– gazdă ideal pentru bacterii, virusuri, fungi, protozoare şi insecte. Praful biochimic sau organic, cum este evidenţiat în unele lucrări ştiinţifice, reprezintă o sursă importantă de formare şi de declanşare a complexului microbian, cu efecte dăunătoare sau potenţial dăunătoare asupra organismului. Pe lângă aspectul deloc de neglijat, de producere a disconfortului şi răspândirii acestuia în toate mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, firele şi particulele de praf favorizează instalarea pe colecţii şi alte bunuri culturale a degradării fizice şi chimice. Radonul reprezintă un gaz radioactiv rezultat din dezintegrarea radiului; principalele surse sunt constituite din sol şi materialele de construcţii, apa şi gazul metan. În ceea ce priveşte poluarea interioară în locaţiile info-culturale din biblioteci, muzee şi arhive, am punctat câteva aspecte care dezvoltă o cu totul altă abordare despre destinele acestor instituţii esenţiale pentru cultura, ştiinţa şi civilizaţia umană, în diferite ipostaze:  cerinţele de bază ale prezenţei aerului interior în spaţiile închise din biblioteci, muzee şi arhive sunt: asigurarea confortului termic; prezenţa concentraţiei de gaze 2

Ibidem, p.19

12



 

  

 

respiratorii în limitele normale; poluanţii sub nivelul care ar putea afecta sănătatea persoanelor expuse; poluarea interioară din biblioteci, muzee şi arhive trebuie înţeleasă ca un proces fizic, chimic şi/sau biologic, prin care se produce creşterea concentraţiei unuia sau mai multor poluanţi la un nivel care determină pe lângă disconfort şi efecte dăunătoare sau potenţial dăunătoare asupra organismelor; poluarea interioară din instituţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă afectează, în egală măsură atât personalul de specialitate (prin expunere pe durata programului), cât şi segmentul activ al populaţiei din categoria utilizatorilor serviciilor oferite; bibliotecile, arhivele şi muzeele, prin natura serviciilor şi facilităţile oferite pentru accesarea acestora, devin instituţii comunitare foarte solicitate, ca atare serviciile oferite trebuie să fie curate şi libere de vectori poluanţi de etiologie fizică, chimică şi biologică; în actualele condiţii, omul modern este expus predominant factorilor de poluare interioară, datorită activităţilor cotidiene şi/sau recreative petrecute în spaţiile închise suprapopulate; numărul factorilor poluanţi fizici, chimici şi biologici din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă este foarte mare (peste o mie de factori poluanţi fizici, chimici şi biologici cunoscuţi); ca şi entitate fizică, chimică şi biologică factorii poluanţi sunt identificaţi, însă nu se cunosc multe aspecte privind impactul acestora asupra sănătăţii populaţiei, mai cu seamă incidenţa unora asupra stării de sănătate a categoriilor umane cele mai afectate, cum ar fi: copiii, bătrânii, bolnavii şi alte categorii uşor sensibile ; se discută mai pregnant în mediile ştiinţifice despre vicierea aerului din spaţiile comunitare suprapopulate datorită alterării calităţii aerului din aceste locaţii de interes, inclusiv instituţiile info-culturale; cercetările privind monitorizarea calităţii aerului în instituţiile info-culturale de bibliotecă, muzeu şi arhivă, nu reprezintă o simplă investigaţie mai mult de natură organoleptică (prin miros) efectuată la intervale lungi de timp, doar de „ochii lumii”; monitorizarea calităţii aerului trebuie efectuată trimestrial (sau ori de câte ori este nevoie) de către specialiştii formaţi, iar în funcţie de rezultatele obţinute se vor elabora şi aplica tratamente în complex privind: dezinfecţia complexului microbian din aer (aeromicroflora spaţiilor), a mobilierului şi bunurilor info-culturale, precum şi a suprafeţelor de rezistenţă: pardoseli, pereţi, tavane, scări, lift etc.).

1.1.2.

Aspectele principale privind vicierea aerului din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă Cercetările moderne de aeromicrofloră din locaţiile închise, mai cu seamă cele de interes comunitar (inclusiv instituţiile info-culturale), au pus în evidenţă, prin analize şi determinări de mare ţinută ştiinţifică, tendinţele actuale de viciere a aerului, prin alterarea proprietăţilor fizice şi chimice ale aerului din încăperile închise, aglomerate, insuficiente ca suprafaţă şi volum, neventilate sau aerisite prin aerare naturală. Degradarea fizico-chimică a aerului din interior reprezintă o mare încercare pentru instituţiile comunitare, unde se înregistrează afluxuri de populaţie în perioade scurte de timp. Pe înţelesul tuturor, vicierea aerului reprezintă procesul de alterare a purităţii aerului care devine impropriu pentru respiraţie, fiind infectat, stricat, alterat. Factorii de care depinde vicierea aerului din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă sunt: spaţiul închis caracterizat printr-un volum de aer necorespunzător raportat la numărul de 13

persoane; numărul de persoane raportat la suprafaţa şi volumetria spaţiului şi starea acestora de sănătate; perioada de timp cât acestea rămân în încăpere. Cauzele vicierii aerului din biblioteci, muzee şi arhive: procesul respirator; pierderile de căldură ale organismului; eliminarea produşilor de metabolism prin: piele, tub digestiv, salivă etc Efectele vicierii aerului din biblioteci, muzee şi arhive: efecte acute (somnolenţă, lipotimie, oboseală, greaţă, vertij, cefalee, în unele cazuri acute, chiar decese); efecte cronice (se manifestă la categoriile de populaţie sensibile, fără imunitate, suferind de diferite boli: copii, bătrâni, bolnavi): anorexie; anemie, adinamie, scăderea rezistenţei organismului la infecţii. În locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă unde se înregistrează un aflux mare de populaţie într-un spaţiu limitat ca volumetrie a aerului şi intervale repetabile de timp pe un interval de circa 16 ore/zi de lucru, determinări privind vicierea aerului interior se fac prin evaluarea microclimatului (valori de temperatură, umiditate relativă, sursa şi intensitatea luminii sau prin determinarea concentraţiei de bioxid de carbon; aerul din microclimatul de bibliotecă, muzeu sau arhivă se consideră viciat la valori de peste 0,07–0,1% CO². Îmbunătăţirea calităţii aerului interior din biblioteci, muzee şi arhive se face prin: controlul exterior şi interior al sursei de aer, sub aspectul calităţii acesteia; o ventilaţie corespunzătoare (parametrii de ventilaţie – volum şi coeficient de ventilaţie; ventilaţie naturală, ventilaţie artificială (mecanică); purificarea aerului prin metode fizico-mecanice – aer condiţionat3

Sursele de poluare a aerului din biblioteci, muzee şi arhive Tabelul 1 Nr. crt.

1

3

Surse exterioare – efecte

Surse interioare - efecte Agenţii biologici şi bioaerosolii; virusurile -contaminează celulele vii; bacteriile − sunt ataşate de aerosolii lichizi şi de particulele de praf răspândite în toate mediile infoculturale: aer, bunuri şi colecţii infoculturale, mobilier, spaţii, suprafeţe de rezistentă mobile şi/sau imobile;

Surse industriale şi traficul intens Efecte: producerea smogului

http://wwwrasfoiesc.com/educaţie/chimie/DETERMINAREA - POLUĂRII -AERULUI- 85php;1/30/2015

14

2

protozoarele - infectează organismul uman; fungii - produc spori, micelii şi compuşi organici, care odată eliberaţi în mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă afectează starea de sănătate a factorului uman Compuşii organici volatili (COV)- substanţe dăunătoare pentru sănătatea umană şi alterarea mediului. Surse: materiale de construcţii; mobilier; zugrăveli; materiale adezive; produse chimice pentru laboratoarele de conservare şi atelierele de legătorii Praful respirabil (fibre şi particule solide) – Efecte: afectează respiraţia; reprezintă mediul favorabil pentru instalarea şi dezvoltarea complexului microbian din aerul instituţiilor info-culturale (biblioteci, muzee şi arhive) Radonul - gaz radioactiv rezultat din dezintegrarea radiului; principala sursă: solul şi materialele de construcţii; apa şi gazul metan

Produşi de combustie: fumul de ţigară; dioxidul de azotat; monoxidul de carbon; fumul de lemne

3

Bioxidul de carbon - indicator al gradului de viciere a aerului (străzi şi intersecţii cu trafic intens; încăperi închise; spaţii aglomerate)

4

Alte surse: clorul, amoniacul, gazele de eşapament, gazele de sondă

1.2. Consideraţii privind agenţii biologici şi bioaerosolii din aerul locaţiilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă Dintre categoriile de poluanţi abiotici şi biotici din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă prezentaţi în sinteză, poluanţii biotici constituiţi din agenţi biologici şi bioaerosoli reprezintă un demers mai mult decât profesional pentru specialiştii şi managerii instituţiilor info-culturale. Prezint câteva argumente:  agenţii biologici şi bioaerosolii identificaţi în aceste medii dezvoltă o floră microbiană răspunzătoare în transmiterea bolilor infecţioase faţă de mediul exterior, unde radiaţiile ultraviolete (UV) exercită efecte bactericide asupra structurilor celulare;  flora bacteriilor, virusurilor, protozoarelor şi fungilor din aceste medii info-culturale este bogată, diversificată, puţin cunoscută şi cercetată, cu efecte multiple şi, în cele mai multe cazuri, necunoscute, dar dramatice în transmiterea bolilor infecţioase;  cazurile de îmbolnăviri ale personalului din biblioteci, muzee şi arhive, mai mult sau mai puţin cunoscute şi prezentate autorităţilor sanitare, care uneori se termină tragic în spitale şi, în cele mai nefericite cazuri, prin decese, reprezintă argumentul esenţial 15

pentru reabilitarea din punct de vedere sanitar a locaţiilor, bunurilor culturale şi colecţiilor info-documentare din aceste instituţii de maximă importanţă pentru comunitate;  cercetările de microbiologie efectuate în centrele mari de cercetare teoretică şi aplicativă au evidenţiat, nu odată, că bibliotecile, muzele şi arhivele lumii (mai cu seamă cele clasice, fără dotări) se găsesc sub incidenţa florei microbiene, iar acest pericol este mult agravat dacă nu se iau măsuri preventive şi, în ultimă instanţă, curative;  afluxul şi încărcătura umană, bunurile cultural-muzeale şi colecţiile info-documentare de bibliotecă şi arhivă pe suport organic (hârtie, pergament, lemn istoric, textile etc.), dotările tehnice privind aerarea locaţiilor sunt câţiva dintre factorii cei mai importanţi care trebuie luaţi în considerare în calculul factorilor de risc în instalarea, dezvoltarea şi perpetuarea florei microbiene răspunzătoare în transmiterea bolilor infecţioase;  mediul de viaţă în biblioteci, muzee şi arhive reprezintă ansamblul la un moment dat, al agenţilor fizici, chimici şi biologici şi al factorului uman (personalul de specialitate şi utilizatorii serviciilor), cu efect direct sau indirect, imediat sau tardiv asupra stării de sănătate a bunurilor şi colecţiilor şi activităţilor umane specifice acestor instituţii;  identificarea factorilor de risc biologic şi evaluarea acestora trebuie evidenţiate anual într-un studiu privind managementul riscului, care reprezintă suma acţiunilor de gestionare a riscului pentru ţinerea sub control prin procesul de luare a deciziilor incluzând implementarea, aplicarea deciziilor pe cale legală şi evaluarea eficientă a măsurilor întreprinse.4;  dacă pentru bunurile cultural-muzeale şi colecţiile info-documentare din biblioteci şi arhive există liniile directoare, conform IFLA, care presupune şi impune conservarea acestor valori ca un ansamblu de măsuri care asigură longevitatea unui suport fizic sau a conţinutului colecţiilor în vederea împiedicării sau întreruperii proceselor de degradare multifactorială, programele de igienizare a tuturor mediilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă reprezintă instrumente de lucru pentru conservatorii acreditaţi să organizeze şi să parcurgă intervenţii foarte pretenţioase atât ca structură metodologică, cât şi ca tehnici speciale utilizate în mediile cu aeromicrofloră încărcată, cu un complex bacterian agresiv asupra stării de sănătate a personalului şi utilizatorilor serviciilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă. În tabelul nr.1 au fost evidenţiate categoriile de poluanţi în aerul din biblioteci, muzee şi arhive care aparţin surselor exterioare şi interioare proprii locaţiilor de bibliotecă, muzeu sau arhivă. Printre altele, acest tabel oferă informaţii sintetice privind sursele de poluare şi etiologia acestora din aceste locaţii info-culturale. În lucrarea de faţă am analizat agenţii biologici şi bioaerosolii la scara complexului fungic bacterian dezvoltat într-o aeromicrofloră din spaţiile insalubre, cu referiri speciale privind incidenţa complexului fungic microbian specific spaţiilor şi bunurilor info-culturale din biblioteci, muzee şi arhive asupra stării de sănătate a personalului şi utilizatorilor serviciilor de bibliotecă, muzeu şi/sau arhivă. 1.2.1 Microorganismele care colonizează aerul interior din biblioteci, muzee şi arhive RAHOTA, Daniela; OANEA, Liana-Carmen. Consideraţii privind comunicarea riscului generat de factorii de mediu .În: Sănătatea cărţilor, noiembrie 2003, An 1, Nr. 3-4 (5-6), Oradea: Biblioteca Judeţeană„ Gheorghe Şincai″, p. 22-24 4

16

Microorganismele care colonizează aerul interior din biblioteci, muzee şi arhive sunt reprezentate de: virusuri, bacterii, protozoare şi fungi. a. Virusurile contaminează celulele vii, reprezentând agenţi micotici extrem de virulenţi în incidenţa acestora cu factorul uman din biblioteci, muzee şi arhive, precum şi alte locaţii de interes comunitar (spitale, şcoli, grădinţe etc.). b. Bacteriile sau complexul bacterian din aerul de bibliotecă, muzeu şi arhivă, de regulă, sunt ataşate de aerosolii lichizi şi de particule de praf organic. Cea mai mare parte a bacteriilor sunt saprofite (comune), restul aparţin tulpinilor condiţionat patogene şi patogene, extrem de periculoase pentru sănătatea personalului şi utilizatorilor serviciilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă. Bolile bacteriene cu transmitere aerogenă cunoscute sunt: legioneloza, tuberculoza, antraxul, bruceloza. c. Protozoarele sunt cunoscute în literatura medicală ca fiind, în cea mare parte, organisme saprofite (comune); protozoarele condiţionat patogene produc boli în cazul organismelor cu imunitate scăzută. Dintre protozoarele care infestează organismele umane, mai ales în cazul celor cu deficienţe imunitare majore, cele cu transmitere aeriană (aerogenă) sunt: Pneumocystis carini şi Acanthamoeba. d. Fungii din mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, într-o anumită etapă a ciclului de viaţă, produc spori care, prin disimulare în aerul de bibliotecă(muzeu, arhivă), devin aerospori. Pe lângă aerosporii din mediile interioare închise, miceliile şi compuşii organici eliberaţi sunt dăunători sănătăţii personalului şi utilizatorilor serviciilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă. 1.2.2. Instalarea şi dezvoltarea complexului fungic microbian din mediile interioare de bibliotecă, muzeu şi arhivă: condiţii Instalarea şi dezvoltarea complexului fungic microbian din mediile interioare ale spaţiilor info-culturale are loc în prezenţa unor condiţii abiotice şi biotice, cât şi de mediu nutriţional diferenţiate, dar optime pentru instalarea şi dezvoltarea ciclurilor biologice, cum ar fi: existenţa suportului nutritiv; aport de oxigen; temperatura şi umiditatea relativă spre valori optime (T: 18-25ºC, UR:> 65%); absenţa oricărui element toxic. În locaţiile de bibliotecă, muzeu şi/sau arhivă, factorii fizici microclimatici ambientali (temperatură şi umiditate relativă optime) sunt asigurate, de regulă, la limita dintre ariile încălzite şi cele reci la nivelul elementelor din structura clădirii. Oxigenul este furnizat din belşug din sursele exterioare, în care umiditatea prezintă valori mai mari. Suportul nutritiv necesar dezvoltării microorganismelor în mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă este asigurat de prezenţa materialelor organice din lemn, carton, hârtie, piele, pergament, produse adezive naturale, produse textile etc. Cercetările efectuate în laboratorul de conservare-cercetare de la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai″ Oradea, coordonate de autor, în perioada anilor 1999-2014, în aproximativ 60 de biblioteci, arhive şi muzee au identificat cel puţin 150 de specii microbiene (viruşi, bacterii, protozoare şi fungi), care au degradat prin procese enzimatice complicate diferite suporturi organice purtătoare de informaţii şi bunuri culturale pe suporturi organice: hârtia, pergamentul, pielea, lemnul istoric, adezivii naturali, textile etc. Determinările de laborator privind recunoaşterea şi încadrarea microorganismelor în taxonomia intra şi interspecifică, respectiv încadrarea acestora în specii, clasificarea şi descrierea acestora în funcţie de încadrarea biologică, reprezintă o preocupare ştiinţifică nu numai a colectivului orădean, dar şi a altor centre din muzee şi biblioteci româneşti. O sinteză a cercetărilor efectuate de autorul acestei lucrări au fost evidenţiate în tabelul 2 şi reprezintă volumul de lucru efectuat pe parcursul celor 15 ani, ca proporţie şi importanţă a efortului depus.

17

Colecţiile info-documentare din biblioteci, arhive şi muzee cercetate: numărul şi structura info-documentelor investigate. Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai ”Bihor, Oradea: 1999-2014 Tabelul 2 Structura info-documentelor investigate în laboratorul de conservare-cercetare Tipărituri Periodice Manuscrise Colecţii Fotografii Total general speciale de epocă 3.500.000 UV 900 000 UV 1000.000 UV 600 000 UV 800.000 UV 6.800.000 UV Voi reveni cu alte detalii într-un capitol special privind, în primul rând, încărcătura microbiană produsă de bacteriile comune (saprofite) şi cele condiţionat patogene identificate în mediile de bibliotecă şi arhivă, floră microbiană mai puţin cunoscută decât flora mucegaiurilor-fungi mult mai cunoscute şi cercetate în laboratoarele mari ale lumii. 1.2.3. Instalarea şi apariţia formelor avansate de igrasie în mediile insalubre de bibliotecă, arhivă şi muzeu. În cazul apariţiei formelor avansate de igrasie (umezeală persistentă a pereţilor de zidărie ai unei construcţii de bibliotecă, arhivă sau muzeu, datorită apei reţinute în porii materialelor din care sunt executaţi) şi condensului, se produc următoarele procese la scară macro şi microscopică:  accelerarea răspândirii şi dezvoltării complexului microbian specific spaţiilor insalubre din biblioteci, arhive şi muzee şi diseminarea florei în toate mediile adiacente spaţiilor afectate;  dezvoltarea, stabilizarea şi diseminarea unei aeromicroflore agresive, cu încărcătură microbiană care produce alterarea accelerată a calităţii aerului interior din biblioteci, muzee şi arhive;  când o clădire (de bibliotecă, muzeu sau arhivă) este foarte avariată datorită umezelii persistente şi exacerbării dezvoltării igrasiei şi condensului, speciile microbiene obişnuite sunt treptat înlocuite cu mucegaiuri (macromicete) şi cu microorganisme microbiene ce se dezvoltă într-un mediu cu multă umezeală;  apariţia speciilor de macro-mucegaiuri (care cântăresc aproximativ 400-500 g) pe suprafeţele interioare sau la nivelul elementelor constructive ale clădirii sau a mobilierului de lemn puternic degradat şi expus la umezeală, indică o degradare accelerată a acestor structuri;  instalarea şi dezvoltarea complexului microbian în locaţiile info-culturale insalubre (ca de altfel în toate spaţiile închise expuse excesului de umiditate pluvială − prin infiltraţii sau umiditate ascensională – datorită infiltraţiilor provenite la baza zidurilor din cărămidă, ca urmare a nivelului la adâncimi mici a apei freatice, precum şi a surselor de apă pluvială stagnantă la baza zidurilor) produce un risc major pentru sănătatea personalului şi utilizatorilor serviciilor de bibliotecă, muzeu sau arhivă;  locaţiile de bibliotecă, arhivă sau de muzeu care prezintă subsoluri sau spaţii izolate cu exces de umiditate ce favorizează instalarea igrasiei şi condensului reprezintă medii de carantină sanitară de risc maxim pentru sănătatea factorului uman, în baza căreia se întrerupe accesul personalului şi utilizatorilor în aceste medii pe o durată determinată de specialiştii pregătiţi pentru efectuarea intervenţiilor specifice spaţiilor de carantină;  depozitele neigienizate, cu bunuri culturale sau colecţii info-documentare în diferite stadii de contaminare-degradare reprezintă o sursă importantă pentru apariţia şi 18

 





dezvoltarea unui complex microbian care dezvoltă o aeromicrofloră uneori necunoscută şi necercetată, ce afectează în egală măsură starea de conservare a colecţiilor şi bunurilor culturale şi sănătatea factorului uman prezent în aceste locaţii; prezenţa factorilor de risc microbieni în aerul interior din biblioteci, arhive şi muzee, dezvoltă focare de contaminare a factorului uman, cu urmări foarte grave pentru sănătatea celor implicaţi în aceste instituţii; laboratoarele de conservare, de restaurare şi atelierele de legătorie, reprezintă tot atâtea spaţii de risc unde se dezvoltă un complex fungic microbian răspândit în aerul interior prin efectuarea tratamentelor şi intervenţiilor profunde privind starea de refacere a structurii fizice şi morfologice a documentelor şi bunurilor culturale; igrasia subsolurilor sunt mediile insalubre cele mai periculoase datorită persistenţei surselor de umiditate provenite din interiorul (defecţiuni majore la instalaţiile sanitare, infiltraţii pe şi în structura pereţilor etc.), cât şi din exteriorul locaţiilor info-culturale (umiditatea ascensională, apa pluvială de la baza fundaţiei clădirii etc.); aceste spaţii insalubre devin adevărate focare de formare a unei aeromicroflore constituită din microorganisme bacteriene agresive în toate mediile unei biblioteci, muzee şi arhive; spaţiile insalubre reprezintă focare de contaminare şi infecţie pentru spaţiile şi bunurile info-culturale sănătoase, aflate în imediata vecinătate, iar tot ansamblu de bibliotecă, muzeu sau arhivă din care fac parte perimetrele afectate, pot fi contaminate.

CAP. II. INCIDENŢA COMPLEXULUI FUNGIC DIN LOCAŢIILE DE BIBLIOTECĂ, MUZEU ŞI ARHIVĂ ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A FACTORULUI UMAN 2. 1 Introducere-oportunitate. Dreptul fiecărui membru al societăţii de a dispune nu numai de un mediu sănătos, cât şi de servicii libere de vectori de îmbolnăvire, reprezintă o comandă fermă a comunităţii de care aparţinem, dar şi esenţa existenţei oricărei organizaţii profesionale. Puţinătatea informaţiilor din acest domeniu compromite, într-un fel, întregul ansamblu de valori din teoria şi practica conservării şi prezervării colecţiilor info-documentare şi bunurilor culturale din biblioteci, muzee şi arhive. Iată de ce cred că relansarea cercetărilor în domeniul micologiei (inclusiv micologia medicală) din biblioteci, arhive şi muzee reprezintă o necesitate dictată nu numai de nevoia imperioasă de a cunoaşte, ci şi de exigenţele unor norme civilizate de convieţuire între valorile culturale create de-a lungul vremilor mai liniştite sau mai tulburi şi semenii zilelor noastre5. DEAC,.Vasile; BARA, Vasile. Incidenţa complexului fungic (bacterii şi ciuperci celulozolitice) specifice spaţiilor şi documentelor de bibliotecă asupra stării de sănătate a personalului şi utilizatorilor. În: Sănătatea cărţilor. An 1, nr.2, decembrie 2002, Oradea, Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai″ , p.4 5

19

Împăcarea omului cu propriile creaţii culturale, asimilarea acestora ca valori inestimabile, reprezintă singura modalitate sănătoasă de a fi mai câştigaţi, mai pregătiţi, mai umani6. Lipsa specialiştilor conservatori din bibliotecile şi arhivele noastre reprezintă poate cea mai plauzibilă explicaţie a nivelului actual de necunoaştere în sfera teoriei şi practicii conservării7 şi prezervării8. Mergând spre acea specializare profesională inevitabilă, ne vom întâlni pe scara profesiei de protecţionist a bunurilor culturale din biblioteci, arhive şi muzee cu munca micologului, specialistul care trebuie să răspundă la întrebările complexe despre lumea tăcută, dar deosebit de fascinantă a microorganismelor (viruşi, bacterii, protozoare, fungi). Numai atunci vom înţelege mai bine de ce omenirea mileniului trei face parte dintr-o lume a microorganismelor şi care sunt modalităţile practice de convieţuire cu aceste microorganisme deosebit de agresive, cu răspândire generalizată în toate mediile viului şi neviului. Prezenţa şi agresivitatea agenţilor patogeni din instituţiile info-culturale (biblioteci, muzee şi arhive) implică o analiză punctuală şi obiectivă a importanţei microorganismelor identificate în aceste locaţii, pe două coordonate bine definite:  pierderi ireversibile cantitative şi calitative înregistrate prin degradarea colecţiilor, bunurilor culturale, mobilierului şi spaţiilor de bibliotecă, muzeu şi/sau arhivă;  aspectele sociale ce implică incidenţa agenţilor patogeni prezenţi în spaţiile, colecţiile şi bunurile culturale din biblioteci, arhive şi muzee, cum ar fi: aspectele de disconfort socio-profesional; identificarea şi cunoaşterea viruşilor, bacteriilor, protozoarelor şi fungilor (mucegaiuri), care produc şi transmit activ sau pasiv (prin simpla prezenţă) o seamă de boli foarte grave factorului uman prezent în diferite ipostaze în aceste instituţii. 2.2. Material şi metodă de cercetare În cercetările din domeniul florei microbiene din arealele de bibliotecă, muzeu sau arhivă, descrierea cu lux de amănunte a instrumentelor de lucru privind materialele, instrumentajul de laborator utilizat, cât şi metodele de prelevare, stocare, pregătire, prelucrare şi interpretare pentru diseminarea rezultatelor ştiinţifice, reprezintă condiţia de bază pentru comunicarea demersului ştiinţific de o anumită valoare, în vederea colaborării cu alte entităţi profesionale din acelaşi domeniu de activitate sau din domenii apropiate. Am considerat că sunt necesare aceste precizări pentru a justifica prezentarea detaliată a metodologiilor utilizate în cercetările de floră microbiană din această lucrare, în vederea înlesnirii unui flux de comunicare cu specialiştii conservatori-protecţionişti de bibliotecă, muzeu şi/sau arhive de pretutindeni. 2.2.1 Material şi metodă de cercetare privind identificarea ciupercilor şi bacteriilor celulolitice prezente în locaţiile de bibliotecă, arhivă şi muzeu Pentru determinarea complexului fungic din colecţiile info-documentare din biblioteci, muzee şi arhive, laboratorul de conservare de la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai″, Oradea, Bihor, a pus bazele unui program care a fost elaborat şi lansat încă din anul 1999 şi care este în curs de derulare, prin care se urmăreşte identificarea, cercetarea şi valorificarea informaţiilor privind flora şi fauna din instituţiile info-culturale care deţin colecţii de info-documente pe suporturi organice. Desigur, o dată cu aplicarea acestor metodologii de investigare a biodegradărilor din colecţiile info-documentare ce aparţin Ibidem, p.4 Conservarea presupune ansamblul de măsuri care asigură longevitatea unui suport fizic sau a conţinutului colecţiilor(conform IFLA), Conceptul de conservare include prezervarea şi tratamentele de conservare. 8 Conceptul de prezervare reprezintă ansamblul de măsuri preventive care privesc protejarea documentelor şi a conţinutului lor, fără a le supune vreunui tratament fizic sa chimic; aceste măsuri preventive împiedică sau întrerup procesul de deteriorare(concept IFLA) 6 7

20

bibliotecilor, arhivelor şi muzeelor, în practica conservării şi prezervării acestor valori pot interveni renunţări, îmbunătăţiri, simplificări sau alte abordări tehnico-metodologice vizând atât aspectele metodologice de investigare, cât mai ales cele aplicative. Aceste îmbunătăţiri se produc în funcţie de performanţele profesionale ale specialiştilor conservatori precum şi de dotările tehnice de laborator existente. La elaborarea metodologiilor de investigare în teren, prelevare şi înregistrare a probelor, precum şi cele ce presupun pregătirea acestora în laborator (incubare – analizare – identificare − încadrare taxonomică – fotografiere etc. au fost luate în considerare următoarele aspecte de management analitic specific laboratoarelor de conservare :  metodologiile trebuie să fie uşor de asimilat şi aplicat, fără să necesite un stadiu prelungit de pregătire a personalului din laborator;  rezultatele se obţin într-un timp scurt, în funcţie de performanţele tehnice ale laboratorului: dotarea tehnică;  iniţial, la alegerea metodologiilor s-a avut în vedere prezenţa în laborator a unui inventar tehnic elementar compus din: microscop optic binocular, aparat de fotografiat uzual, lupe, lame, lamele, bisturiu, pensete, vase Petry, hârtie de filtru, reactiv, lămpi LED, dezinfectante lichide şi sub forma compreselor, diferite medii de cultură;  metodologia de laborator privind determinări de aeromicrofloră în aerul interior de bibliotecă, muzeu sau arhivă este prezentată detaliat într-un capitol separat, prin analizarea studiilor de caz privind investigaţiile şi intervenţiile în aeromicroflora de bibliotecă.  2.2.1.1. Prelevarea probelor Pentru investigaţiile privind prezenţa microorganismelor celulolitice prezente în mediile de bibliotecă, arhivă şi muzeu (colecţii de info-documente, bunuri culturale pe suport organic, mobilier etc., laboratorul de conservare-cercetare a pus la punct metodologii de laborator, privind: prelevarea (recoltarea), stocarea şi pregătirea probelor pentru analize complexe. În acest sens, au fost prelevate probe din toate mediile de bibliotecă, arhivă şi muzeu unde sunt depozitate colecţii şi/sau bunuri culturale, cum ar fi: fragmente puternic biodegradate din corpul documentelor analizate; praf biochimic din toate mediile investigate; fragmente din suporturile de lemn puternic atacate de ciuperci şi insecte lignicole; fragmente din pereţii mucegăiţi; dejecţii şi exuvii larvare purtătoare de spori; dejecţii ale rozătoarelor purtătoare de spori etc. Probele prelevate au fost păstrate în pungi de plastic cu închidere ermetică, prevăzute cu etichete, atât în interiorul cât şi în exteriorul acestora. Pe etichetă sunt evidenţiate următoarele precizări:  locul prelevării-recoltării probei (document sau alt bun cultural, parchet, ambalaj, mobilier, pereţi etc.);  conţinutul biologic, fizic sau chimic al probelor (fragmente din info-documentele biodegradate, bucăţi de tâmplărie degradate biologic, praf biochimic din toate mediile analizate; insecte moarte, fragmente sau exuvii larvare purtătoare de spori etc.);  în tabelul centralizator privind situaţia probelor prelevate (ordinea înregistrării acestora şi locul efectuării prelevării) sunt evidenţiate următoarele date calendaristice: data, luna, anul efectuării operaţiilor de prelevare a probei;  efectuarea fotografiilor privind probele prelevate şi locul prelevării acestora pentru probelor martor de imagistică ştiinţifică;  executantul lucrării: numele-prenumele, funcţia şi pregătirea în laborator;  însemne speciale: ştampila de expert în conservarea colecţiilor de bibliotecă. 21

Probele astfel constituite, odată ajunse în laboratorul de conservare-cercetare sunt păstrate circa 48 de ore în vase Petry aşezate în termostat reglat la valori ecologice optime (temperatura 25-28ºC şi UR de 65-70%). În această perioadă probele au fost periodic analizate în vederea obţinerii de informaţii noi, compatibile studiilor de bibliomicologie şi biblioentomologie. 2.2.1.2. Pregătirea probelor pentru analizeze de laborator - efectuarea analizelor Pe lângă examinarea directă a documentelor şi bunurilor culturale degradate de bacterii şi ciuperci celulolitice şi fotografierea acestora în vederea elaborării probelor martor − de imagistică ştiinţifică − au fost parcurse şi operaţii privind examinarea culturilor pure izolate pe medii de cultură. Culturile pure sunt indispensabile pentru cercetările de bibliomicologie, permiţând izolarea şi identificarea diferitelor specii de bacterii şi ciuperci celulolitice, cunoaşterea caracterelor morfologice şi bioecologia acestora. Culturile pure mai sunt necesare pentru stabilirea ciclului biologic complet de dezvoltare a ciupercilor şi bacteriilor celulolitice. Pentru asigurarea purităţii absolute, în laboratoarele moderne se practică metoda culturii, pornindu-se de la un singur spor izolat, obţinându-se culturi monosporale. În acest sens, toate operaţiile pregătitoare se desfăşoară în condiţii izolate, încât probele care sunt în lucru să prezinte garanţia totalei izolări. Identificarea genurilor şi speciilor de ciuperci şi bacterii celulolitice s-a efectuat prin parcurgerea următoarelor examene de laborator: examenul aspectului macroscopic al culturilor; examenul stereomicroscopic; examenul microscopic. Examenul macroscopic se referă la caracterele morfologice macroscopice ale coloniilor de fungi crescute pe medii şi se face cu ochiul liber, lupa de mână sau cu lupa binoculară. Examenul stereomicroscopic se derulează la stereomicroscop, fie prin analiza fragmentelor de probă (praf biologic activ, fragmente de document infectat etc.), fie prin analiza directă a plăcilor Petry însămânţate şi incubate. Se urmăresc caracterele morfoculturale: creştere − densitate şi culoare; corpii de fructificare − sporulaţie-formare şi maturare; prezenţa sau absenţa rizoizilor. Efectuarea diagnosticului patologic prin analize microscopice. Paralel cu examinarea macroscopică şi stereomicroscopică se impune examinarea fungilor cu ajutorul microscopului şi fotografierea caracterelor şi structurilor invizibile cu celelalte mijloace. Mod de lucru: se prelevă de pe suprafaţa probelor germinate cu ajutorul unui ac spatulat sau ascuţit, porţiuni de micelii vizibile cu ochiul liber sau cu lupa, se aşează pe lama de sticlă într-o picătură de lactofenol (în lipsa acestei substanţe se poate utiliza apă distilată) peste care se aşează lamela, după care urmează examinarea la microscop. În cazul izolării şi cultivării pe medii de cultură, examenul microscopic pune în evidenţă unele detalii de morfologie ale fungilor izolaţi. Mod de lucru: se recoltează un fragment din cultură cu ajutorul acului de însămânţare şi se etalează în picătura de lactofenol sau apă distilată, în vederea examinării la microscop. Lactofenolul este cel mai utilizat lichid de montare, asigurându-se fixarea, clarificarea ţesuturilor, colorarea acestora (dacă se adaugă colorant) şi conservarea preparatului, redând turgescenţa normală a micelilor sau a corpilor de fructificare. 2.2.1.3. Formule şi reţete utilizate pentru mediile de cultură În literatura de specialitate sunt descrise câteva sute de medii de cultură pentru creşterea şi izolarea fungilor patogeni. În cele ce urmează se vor prezenta doar cele mai utilizate, care se prepară în laboratorul de conservare – cercetare de la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai ”,Oradea, Bihor. a. Mediul de cartofi – glucoză - agar (CGA) 22

Componente: - cartofi………………….... 200 g - glucoză…………………… 20 g - agar…………………… 15-20 g - apă…………………… 1000 ml Preparare. Se cântăresc 200 g cartofi curăţaţi, se spală, se taie în cuburi cu latura de 1+1,5 cm şi se fierb într-un vas smălţuit cu 500 ml apă distilată, până când cartofii îşi pierd consistenţa solidă (se înmoaie). Se filtrează extractul prin tifon. Se cântăreşte cantitatea de 20 g agar, se aşează în 500 ml apă distilată şi se fierbe pe o baie de apă la autocav până ce agarul se topeşte. Se amestecă extractul de cartofi cu agarul topit, se adaugă 20 g de glucoză, se agită până la completa dizolvare şi se completează până la 1000 ml cu apă distilată. Se corectează pH-ul soluţiei la valoarea de 6,5 cu NaOH 10% sau HCl 10%. Mediul astfel preparat se repartizează în eprubete, câte 10 ml în fiecare eprubetă, apoi se sterilizează timp de 20 minute la 121ºC b. Mediul de malţ (extract) - agar Componente.: - extract-malţ……………….20-25 g - agar……………………… 15 -20g Preparare. Se încălzeşte extractul de malţ în 500 ml apă până se dizolvă, se adaugă agarul şi se fierbe până se topeşte. Soluţia astfel obţinută se completează până la 1000 de ml cu apă distilată. Valoarea pH-lui este de 3-4, valoare care se corectează la 6,5, prin aportul soluţiei NaOH. Mediul se repartizează în eprubete, câte 10 ml în fiecare eprubetă şi se sterilizează timp de circa 20 minute, la 121ºC. Mediul nu trebuie să fie supraîncălzit, deoarece există riscul hidrolizării agarului

2.2.1.4. Examinarea de suprafaţă privind prezenţa complexului fungic (bacterii şi ciuperci celulolitice) din colecţii de info-documente şi alte bunuri culturale pe suport organic din biblioteci, muzee şi arhive. Dintre sutele de specii de ciuperci şi bacterii identificate în mediile antropice umane închise, multe se regăsesc în instituţii info-culturale. Sub denumirea generală de ciuperci - fungi sau micete sunt cunoscute în literatura de specialitate domenială acele organisme vegetale macro şi microscopice, uni sau pluricelulare, lipsite de clorofilă, din care cauză nu-şi pot sintetiza singure hrana ci o preiau, fie parazitând alte organisme (plante, insecte, animale, om) pe care le îmbolnăvesc, fie trăind saprofit pe părţi de plante aflate în repaus (seminţe, bulbi, rădăcină etc.), pe organisme moarte sau în curs de degradare, pe diferite materiale organice din biblioteci, arhive şi muzee (hârtia, pergamentul, pielea, textilele, fotografia, sigilii istorice, lemn istoric etc.) Denumirea clasică a ciupercilor şi bacteriilor celulolitice este de mucegai. Sub această denumire sunt înglobate acele specii, care trăind în ţesuturi organice sau pe ele, îşi prepară hrana prin implantarea fibrelor (hifelor) în celula gazdă. În instituţiile culturale ce deţin bunuri culturale pe suport organic, mucegaiurile se recunosc prin masele compacte ale coloniilor şi prin sporii pe care îi formează pe suprafeţele materialului infectat. Examinarea de suprafaţă privind prezenţa complexului fungic (bacterii şi ciuperci celulolitice) din colecţii se face odată cu efectuarea sondajelor privind starea de conservare a bunurilor şi spaţiilor culturale. Se urmăreşte prezenţa perniţelor punctiforme pe bunurile culturale contaminate, perniţe de diferite culori: verzi, brune, portocalii, roz deschis până la roz cărămiziu, care nu sunt altceva decât aglomerări de miceliu, conidioforii şi conidii ai fungilor. 23

Această metodă certifică doar prezenţa agenţilor patogeni, fără să ofere informaţii privind depistarea infecţiei interne . 2.2.1.5 . Metode de laborator privind depistarea infecţiei interne În vederea depistării infecţiei interne, prezint câteva dintre cele mai folosite metode în laboratorul de conservare-cercetare de la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai″ Oradea, Bihor. a. Metoda sugativei (hârtia de filtru) - principiul metodei. Colecţiile grav deteriorate de atacul microorganismelor celulolitice sunt puse în contact cu sugativa sau hârtia de filtru mai groasă. Se aşează două bucăţi, acestea din urmă bine uscate. Ansamblul astfel pregătit se aşează în condiţii optime de temperatură şi umiditate, ca ciupercile să aibă cadrul optim ecologic pentru dezvoltare (camera de creştere reglată la temperaturi între 25-28ºC şi circa 70% umiditate relativă, sau se pot utiliza spaţii mai mici în care se asigură condiţiile ecologice amintite. Metoda este larg utilizată în laboratoarele de conservare, unde se execută în mod curent analize privind starea de conservare a colecţiilor şi bunurilor culturale pe suport organic. Ansamblul pregătit se incubează timp de 2-7 zile. Observaţiile privind prezenţa sau absenţa contaminărilor sau infecţiilor bunurilor culturale se execută la un microscop optic binocular cu o putere minimă de mărire de 50-60 ori. Procentul de contaminare-infestare este dat atât de prezenţa agenţilor patogeni pe suprafaţa bunului cultural analizat, cât şi de simptomele de contaminare internă care conduc spre forme vizibile de infestare macroscopice şi/sau microscopice. Metoda sugativei oferă condiţiile optime pentru creşterea miceliului şi sporularea fungilor care se dezvoltă, în primul rând pe hârtie, dar şi pe alte suporturi organice. Metoda combină avantajele cercetărilor în vitro, cu cele în vivo. Metoda sugativei (hârtia de filtru) creează condiţii deosebite pentru instalarea şi dezvoltarea genurilor de ciuperci şi bacterii saprofite: Aspergillus, Penicillium, Alternalia, Rhyzopus, Bacillus, Cellvibrio, Serraria, Cellfalcicula, Streptomyces etc. b. Analiza suspensiei micotice în mediul apos. Metoda de lucru. Prin această metodă des utilizată în laboratoarele de conservare se poate evidenţia prezenţa coloniilor de ciuperci şi bacterii celulolitice, a conidioforilor şi conidiilor în preparatele microscopice. Bunul cultural afectat de atacul ciupercilor şi bacteriilor celulolitice se desprăfuieşte pe componente (în cazul cărţilor: copertă, cotorul exterior, cotorul interior, corpul cărţii). Praful biologic activ prelevat (recoltat) se instalează într-o eprubetă cu 100 ml de apă distilată. Se agită eprubeta timp de 10 minute. Pentru o mai bună omogenizare a suspensiei, eprubeta se agită foarte bine la centrifugă timp de 3 minute, după care conţinutul se poate analiza la microscop. c. Germinarea sporilor pe hârtie sugativă, în camera de creştere, la temperaturi între 25-28ºC şi 70% umiditate relativă. Se analizează la stereo microscop sau cu ajutorul unei lupe prezenţa miceliilor, respectiv culoarea acestora. Preparatele microscopice obţinute din aceste micelii pun în evidenţă organizarea internă a agenţilor patogeni identificaţi. d. Testul de mediu cu agar. Principiul şi aplicarea metodei. Acest test se recomandă, în special, pentru depistarea infecţiei interne. Mediul folosit este CGA (cartofi-glucozăagar), dar de preferat este mediul MA (malţ-agar). Pentru depistarea miceliului din hârtie, pergament sau piele, se recomandă secţionarea transversală sau longitudinală a materialului (numai dacă materialul are o grosime apreciabilă) şi plasarea cu partea secţionată. 2.3. Precizări privind incidenţa complexului fungic din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă asupra stării de sănătate a personalului şi utilizatorilor 24

În acest subcapitol am insistat mai mult asupra ciupercilor de interes medical din mediile info-culturale, prezentând atât sub forma detailată a textului, cât şi sub forma tabelară, ciupercile identificate în mediile acestor instituţii info-culturale. Dintre categoriile de poluanţi din interiorul mediilor de bibliotecă, muzeu şi/sau arhivă, în lucrarea de faţă sunt evidenţiate aspectele generale privind agenţii biologici şi bioaerosolii din aceste medii info-culturale. Mediul interior ridică, în ansamblu, un risc mai mare de transmitere a bolilor infecţioase, faţă de mediul exterior, unde radiaţiile UV au un efect bactericid cunoscut şi utilizat cu rezultate notabile în eradicarea mucegaiurilor de zidărie. Microorganismele care colonizează aerul interior din biblioteci, muzee şi arhive sunt reprezentate de : viruşi, bacterii, protozoare şi fungi. Virusurile contaminează celulele vii. Bacteriile sunt ataşate de aerosoli lichizi şi pe particule de praf organic. Cea mai mare parte dintre speciile de bacterii identificate în mediile instituţiilor info-culturale sunt saprofite (trăiesc pe bunuri degradate), dar au fost identificate şi cercetate şi specii de bacterii condiţionat patogene sau patogene, producând boala atunci când apărarea imunitară este compromisă. Bolile bacteriene cu transmitere aerogenă sunt: legioneloza, tuberculoza, antraxul, bruceloza. Protozoarele în cea mai mare parte sunt organisme saprofite; sunt cunoscute cazuri de protozoare condiţionat patogene producând boli în cazul organismelor cu deficienţe imunitare. Dintre protozoarele care influenţează organismul uman, cele cu transmitere aeriană sunt: Pneumocistis carini şi Acanthamoeba. Fungii, într-o anumită etapă a ciclului lor biologic, produc spori, micelii şi compuşi organici eliberaţi – bioaerosoli care sunt dăunători sănătăţii factorului uman. În mediile interioare de bibliotecă, muzeu şi arhivă, cele mai cunoscute tulpini fungice sunt: Penicillium, Aspergillus şi Cladosporium. Sporii acestor fungi se găsesc în spaţiile interioare de bibliotecă muzeu şi arhivă, în compoziţia prafului organic, însă dezvoltarea lor se produce în anumite condiţii abiotice-microclimatice, pe care le voi prezenta în capitolul despre biodegradanţii colecţiilor şi bunurilor culturale pe suport organic. 2.3.1. Ciupercile de interes medical identificate în mediile instituţiilor info-culturale Din punct de vedere medical, unele specii de ciuperci aparţinând complexului fungic din aceste instituţii prezintă o importanţă deosebită. Ca atare prezentarea acestora reprezintă un demers nu numai ştiinţific, ci şi unul profesional, izvorât din dorinţa firească de a cunoaşte această grupă de microorganisme, în vederea elaborării şi aplicării celor mai eficiente metode preventivo-curative, de control şi eradicare. În ceea ce privesc efectele asupra sănătăţii produse de poluarea interioară prin agenţi biologici, literatura ştiinţifică medicală evidenţiază producerea a cinci categorii de efecte asupra organismului uman: simptome iritative; infecţii respiratorii; alergii; boli pulmonare prin răspuns imun; bronşită cronică.  Simptome iritative şi nespecifice. Acest complex simptomatic este descris în literatura medicală la rezidenţii clădirilor igrasioase, insalubre. Cele mai frecvente simptome sunt: iritaţiile oculare şi ale tractului respirator (rinoree, tuse, disfonie); unele simptome nespecifice precum: oboseala cronică, durerile articulare, ameţeli şi dificultăţi de concentrare.  Infecţiile respiratorii. În mediul interior de bibliotecă, arhivă şi muzeu, microorganismele – în general şi complexul fungic microbian – în special, sunt responsabile de apariţia frecventă a infecţiilor respiratorii, atât la adulţi, cât şi la copii sau la persoane cu sistem imunitar deficitar. Studiile de etiologie medicală au evidenţiat o prevalenţă crescută a răcelilor comune, a sinuzitei paranazale şi a bronşitei acute, precum şi apariţia mai frecventă a infecţiilor acute ale urechii medii. 25





Un alt aspect particular şi specific mediilor interioare din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă este reprezentat de contaminarea aerului prin aerosoli infectaţi, aerosoli care reprezintă calea de diseminare a bolii cunoscute sub denumirea de legioneloză. Agentul etiologic - Legionella pneumophila este de natură bacteriană, sursa perpetuă sau rezervorul natural al agentului fiind apa stagnantă, nedezinfectată, de la nivelul instalaţiilor sanitare sau a instalaţiilor de aer condiţionat. Actinomicetele termofile şi anumiţi fungi (mai ales Aspergillus) produc infecţii severe în organismul uman. Actinomicoza se localizează la nivel pulmonar, la nivelul sinusurilor nazale. Actinomycetes induce o suprainfectare a plăgilor şi poate produce chiar infecţii urinare. Aspergiloza se localizează la nivelul bronhiilor, a sinusurilor paranazale sau se grefează pe plăgi postoperatorii. Mucegaiurile tipice umezelii, crescute în clădirii cu exces de umiditate, favorizează apariţia leziunilor cutanate şi a unor dermatite. Alergiile. Contaminarea aerului interior din biblioteci, muzee şi arhive cu antigeni organici sau anorganici, cu un puternic potenţial alergen determină, prin inhalarea acestora, instalarea, producerea şi agravarea alergiilor respiratorii şi oculare. Marea majoritate a alergiilor din biblioteci, muzee şi arhive se găsesc în praful de bibliotecă (muzeu, arhivă), iar sub aspectul compoziţiei reprezintă un amestec eterogen ce conţine aproximativ jumătate componente organice, cealaltă jumătate fiind constituită din componente anorganice. Alergenii din praful de bibliotecă (muzeu, arhivă) se împart în trei categorii: alergeni vegetali (fungi, polenuri, ierburi); alergeni animali (descuamări epidermice de la om şi animale, exuvii larvare şi alte componente de insecte şi acarieni); alergeni sintetici (coloranţi, medicamente, detergenţi, cosmetice). Cei mai importanţi alergeni implicaţi în poluarea interioară a mediilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă sunt: acarienii, alergenii de origine animală şi fungii atmosferici. Acarienii reprezintă ponderea cea mai mare din praful de bibliotecă, muzeu sau arhivă, iar cele mai răspândite specii aparţin genului Dermatophagoides. Din punct de vedere epidemiologic, acarienii se dezvoltă rapid în contact cu epiderma omului, iar dezvoltarea şi înmulţirea acestora sunt favorizate de umiditatea relativă ridicată a aerului şi prea puţin afectate de temperatură De reţinut: alergia la praful din mediile de bibliotecă, muzeu sau arhivă reprezintă cea mai frecventă cauză a astmului alergic atipic, la aproximativ 60% din cazurile de astm cu alergie la praf de bibliotecă (muzeu, arhivă), sensibilitatea datorându-se unor componente de acarieni. Alergenii de origine animală sunt reprezentaţi de firele de păr din blana animalelor, de escoriaţiile lor epidermice, precum şi de pene, fulgi, lână. Aceşti alergeni au fost identificaţi în locaţiile clasice de bibliotecă, muzeu şi arhivă unde s-au găsit faună de insecte şi rozătoare şi păsări în podurile acestor spaţii.  Fungii atmosferici prezintă un potenţial alergic semnificativ, determinând instalarea bolilor: rinita alergică; astmul alergic; conjunctivita alergică. În mediile interioare de bibliotecă, muzeu şi arhivă, literatura de specialitate medicală specifică prezenţa unui complex fungic cu potenţial fungic agresiv, reprezentat de următoarele genuri: Penicillium, Aspergillus; Mucor; Rhizopus. Din analiza tabloului clinic al bolnavilor contaminaţi s-a constatat că prevalenţa alergiei la fungi este diferită la copii-cu forme accentuate şi explozive, faţă de adulţi, la astmaticii ce trăiesc în climat umed, prevalenţa ajunge la 70%.  Astmul reprezintă cea mai comună tulburare respiratorie profesională din ţările dezvoltate. Cele mai multe cazuri de astm profesional au o perioadă de latenţă de luni sau ani după începutul expunerii. Cercetările medicale au evidenţiat o realitate medicală prin care se arată că încă nu sunt bine identificaţi factorii care, pe anumiţi 26

oameni îi afectează, iar pe alţii mai puţin sau deloc în apariţia astmului profesional, ca răspuns la acelaşi tip de expunere. În studiile populaţionale cu riscul crescut de simptome astmatiforme, în mediile de bibliotecă, muzeu sau arhivă astmul a fost asociat semnificativ cu expunerea la mucegaiuri sau cu habitatul unor spaţii umede, cu igrasie. De asemenea, expunerea la mucegaiuri reprezintă un puternic factor iritant, care amplifică şi agravează simptomele oricărei boli alergice preexistente. În aceste medii insalubre, expunerile frecvente la iritaţii de aeromicrofloră a personalului din biblioteci, muzee şi arhive pot cauza „astmul iritat indus″, care se poate instala chiar şi la persoane non atopice. Astmul reprezintă o boală profesională caracterizată printr-o afecţiune inflamatorie cronică a căilor respiratorii caracterizate de simptome fluctuante şi recurente, obstrucţie reversibilă a fluxului de aer şi bronhospasm. Simptomele comune ale afecţiunii: respiraţia şuierătoare; tuse; senzaţii de apăsare în piept; dispnee. Curentele medicale moderne consideră că astmul este cauzat de o combinaţie de factori genetici şi de mediu. De reţinut: inflamaţia căilor aeriene în astm este persistentă, chiar dacă simptomele bolii sunt episodice; inflamaţia afectează toate căile aeriene la majoritatea persoanelor afectate, inclusiv tractul respirator superior şi nazofaringele, cu efecte fiziopatologice mult mai pronunţate la persoanele cu stadii mari de îmbolnăvire. Fenotipul inflamaţiei căilor aeriene pare să fie similar la toate formele clinice de manifestare ale astmului, indiferent dacă este alergic, non alergic, indus de aspirină sau de efort fizic şi indiferent de vârstă; cea mai importantă metodă de prevenire a astmului profesional din mediile de bibliotecă, muzeu şi/sau arhivă este eliminarea sau reducerea timpului de expunere la factorii cu potenţial sensibilizant şi eliminarea condiţiilor de factori microclimatici abiotici din mediile afectate, pentru eliminarea agravărilor ocazionale sau permanente ca rezultat al expunerii la factorii de risc consideraţi a fi factori declanşatori, cum ar fi: poluarea exterioară şi interioară a aerului şi anumite condiţii meteorologice.  Boli pulmonare prin răspuns imun. Pneumonia de hipersensibilizare reprezintă cea mai severă boală pulmonară cauzată de fungi (Penicillium, Aspergillus şi Acremonium) şi actinomicete termofile. Leziunile tisulare pulmonare produc în timp, în condiţii de expunere prelungită, simptome specifice fibrozei pulmonare. După inhalarea antigenului, apar curând simptome de febră, frisoane, dispnee. Diagnosticul este tranşat de apariţia episoadelor recurente în urma aceleiaşi expuneri şi lipsa agentului infecţios. Literatura medicală evidenţiază faptul că febra de umiditate reprezintă o variantă a pneumoniei de hipersensibilizare, produsă de contaminarea aerului din mediile de bibliotecă, muzeu sau arhivă, prin bacterii, protozoare, fungi sau actinomicete termofile. Lezarea pulmonară este cauzată prin răspuns imun, datorat inhalării antigelului. Simptomatologia se caracterizrază prin febră cu frisoane, mialgii, tuse şi dispnee.  Bronşita cronică. Este caracterizată prin prezenţa tusei cu expectoraţie timp de minim trei luni pe an, în doi sau mai mulţi ani. Studiile medicale au evidenţiat un risc accentuat de bronşită cronică în asociere cu rezidenţa în clădiri afectate de un exces permanent de umiditate (sindromul clădirilor bolnave). Statistic vorbind, prevalenţa (procentul mortalităţii la 100 000 de bolnavi) este scăzută la copii, dar creşte semnificativ în cazul adulţilor. Riscurile asupra sănătăţii personalului şi utilizatorilor serviciilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă generate prin poluarea interioară de etiologie microbiologică sunt direct corelate cu expunerea individuală la poluanţi, nu doar cu încărcătura, ci şi cu valoarea globală a concentraţiei poluanţilor în spaţiile afectate de sindromul clădirilor bolnave. 27

Riscul expunerii factorului uman în locaţiile info-culturale afectate de agenţi poluanţi fizici, biologici şi chimici este calculat în funcţie de media concentraţiei poluanţilor şi de etiologia acestora, crescând proporţional cu timpul petrecut de individ în aceste spaţii bolnave. Foarte important: îmbunătăţirea calităţii aerului interior reprezintă o problemă complexă din punct de vedere tehnic, fiind în acelaşi timp prioritară atât pentru sănătatea colecţiilor şi bunurilor culturale din biblioteci, muzee şi arhive, cât şi pentru sănătatea personalului şi utilizatorilor serviciilor acestor instituţii, datorită diversificării continue a surselor de poluare şi a nivelului ridicat de expunere a omului în diferite ipostaze profesionale sau extraprofesionale 2.3.1.1. Dermatofitele. Dermatofitele sunt ciuperci cu hife (filamente din care sunt alcătuite miceliul ciupercii care formează aparatul vegetativ) având o răspândire generalizată în toate mediile de activitate umană. Aceste ciuperci patogene sunt considerate, din punct de vedere morfologic, ca plante cu talus, care nu posedă rădăcină, tulpină sau frunze. În comparaţie cu algele, care sunt tot plante cu talus, ciupercile patogene pentru om nu formează clorofilă şi trăiesc în mod saprofit - microorganism care se dezvoltă în substanţe organice în descompunere, pe materie moartă sau parazitar - pe material celular viu. Există tipuri de ciuperci patogene care induc îmbolnăviri atât la oameni, cât şi la animale. Dermatofitele reprezintă categoria ciupercilor patogene ce parazitează pielea şi anexele ei, fiind agent al dermatomicozei. Micozele pielii se transmit prin contact direct fie de la om la om, fie de la animal la om. Ele pot fi răspândite şi indirect, prin obiecte purtătoare de spori ai ciupercii, cum ar fi colecţiile de bibliotecă. Aceste ciuperci patogene atacă atât epiderma, cât şi părul şi unghiile. Pentru a penetra substanţa cornoasă, dermatofitele dispun de fermenţi cheratolitici. Unele ciuperci formează în jurul firului de păr o reţea densă, astfel încât se vede cu ochiul liber o masă albicioasă care înconjoară firul. Acest fenomen poartă denumirea de ectothrix9.Alte ciuperci pătrund în firul de păr, cunoscut sub denumirea de endothrix10.Modul ectothrix este specific atât omului, dar se întâlneşte şi la animal. Forma endothrix este specifică numai omului. Literatura micologică medicală grupează ciupercile din categoria dermatofitelor în două tipuri: Epidermophyton şi Trichophyton. În micologia generală se încearcă mai nou clasificarea ciupercilor după criterii botanice, dar corespunzător vechii clasificări, ciupercile dermatofite se împart în trei specii: Microsporii, Trichofiţii şi Epidermofiţii. Clasificarea se face pe baza particularităţilor morfologice şi în culturi. Cei mai recunoscuţi reprezentaţi ai acestor trei specii sunt următoarele: - Microsporum audounii - agentul microsporiei; - Penicilium carnii –agentul microsporiei; - Tricophyton rubum şi tonsurans- agent al Flavusului; - Epidermphyton floccosum- produce boli ale pielii localizate superficial; - Histoplasma capsulatum-produce boli ale pielii. În literatura de specialitate din domeniul micologiei medicale se specifică cu date certe dinamica procesului de diseminare a anumitor agenţi patogeni în spaţiile închise SCHAFFLER, A.; ALTEKRUGER, I. „Microbiologie medicală şi imunologie. Manual prescurtat şi index pe obiecte″ Bucureşti: ALL, 1994 10 Ibidem,p.2 9

28

(inclusiv instituţiile info-culturale), proces ce determină puternice manifestări inflamatorii ale pielii (de exemplu Pitirasis versicolor). Maladia microsporiei se instalează pe pielea capului şi podoaba capilară. Părţile acoperite cu păr ale capului, neprotejate, sunt cel mai des afectate. La bărbaţi, părţile feţei sunt cele mai afectate de îmbolnăvire. Speciile de Trichophyton, infectează mai ales pielea, unghiile şi părul, penetrând în mod diferenţiat ţesutul afectat. Trichopyitele se împart în două clase: Tricophytia superficială şi Tricophytia profunda. Atât în formă superficială cât şi în cea profundă, ciuperca pătrunde mai întâi în foliculii piloşi. În Tricophytia superficială este atacată în primul rând epiderma. Specific focarului de trichopyte este forma rotundă ce se deosebeşte de pielea sănătoasă. În zona focarului de contaminare, părul este cenuşiu, lipsit de strălucire. Simptomele acestei boli sunt localizate în zona feţei. Tricophytia profundă este caracterizată printr-o inflamaţie puternică mai ales în zona bărbii la bărbaţi, iar în piele apar difuz noduli dureroşi, cu aspect de cocoloaşe, din care, la presiune, iese puroi. Tipurile de Epiderophyton se instalează pe epidermă şi pătrund în substanţa unghiei Cele două forme de epidermophyte sunt: Eczema marginatum (epiderma inghinală) şi Epidermophytia intertriginosa. Epidermophytia reprezintă cea mai frecventă micoză în spaţiile închise cu aer interior puternic poluat biologic. La această boală pot apărea frecvent şi modificări ale unghiilor. De regulă, procesul începe la capătul distal al unghiei; unghiile devin casante şi lipsite de transparenţă. 2.3.1.2. Ciuperci cu înmugurire. Candidozele. Literatura de specialitate din domeniul microbiologiei medicale evidenţiază prezenţa ciupercilor de înmugurire în cazul persoanelor cu sistemul imunitar slăbit şi la copii (aşa numite micoze endogene), precum şi în mucoasa animalelor cu sânge cald. Ciupercile de înmugurire se întâlnesc în mod frecvent în bibliotecile foarte aglomerate, unde persoanele contaminate pot transmite boli specifice ciupercilor de înmugurire prin diferite contacte ale pielii sau mucoaselor. Diseminarea ciupercilor de înmugurire în mediile instituţiilor infoculturale este favorizată de starea de igienă precară a locaţiilor, respectiv persistenţa unei aeromicroflore încărcate cu agenţi microbieni în medii insalubre, cu excese de umiditate. Ciupercile de înmugurire nu sunt obligatoriu patogene. Ele afectează, în mod special, mucoasele aparatului respirator, ale intestinului şi ale organelor genitale. Candida albicans. Este o ciupercă de înmugurire care produce boala numită candidoză (monilioză). Tratatele de microbiologie medicală şi imunologie precizează că predispoziţia spre această boală se produce numai în cazul când sistemul imunitar al organismului este slăbit, iar mediul ambiental facilitează diseminarea ciupercii: de la biotic la biotic-prin contacte multiple directe; de la biotic la biotic-prin contacte indirecte abiotice (aeromicrofloră încărcată cu agenţi patogeni, documente contaminate etc.). Candidoza se recunoaşte după următoarele simptome:  micoze ale pielii, piele înroşită, umedă, cu mici băşicuţe, inflamaţie a substanţei cornoase a unghiei, forme granuloase cronice, forme de abcese subcutanante, cele mai afectate sunt persoanele cu diabet, supraponderalii, femeile gravide şi persoanele suferinde de imunosupresie;  micoze ale mucoaselor: afectarea mucoasei bucale, balanită, anoectită etc;  micoze ale tubului digestiv;  micoze ale aparatului respirator;  micoze brohno-pulmonare;  septicemie cu afectarea diferitelor organe. Cryptococcus neoformans. Specia face parte din categoria ciupercilor de înmugurire şi reprezintă agentul criptocozei pulmonare care trece neobservată, deoarece evoluează 29

inaparent. În cazuri foarte grave, ciuperca produce meningita criptococică. Literatura de specialitate din domeniul microbiologiei medicale specifică faptul că în ciuda posibilităţilor de tratament existente, boala produce o incidenţă de letalitate de 50% din totalul cazurilor. Cryptococcus neoformans a fost identificată pretutindeni în sol, existând riscul prezenţei sporilor acestei specii în praful grosier în spaţiile, colecţiile şi mobilierul din biblioteci, arhive şi muzee insalubre, aflate într-o stare avansată de degradare. Histoplasma capsulatum şi speciile aparţinând genului Blastomyces aparţin aceluiaşi mediu specific speciei Cryptococcus neoformans. Aceste ciuperci de înmugurire produc îmbolnăviri la nivelul organelor interne. 2.3.1.3. Ciupercile de mucegai. În locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, ciupercile de mucegai reprezintă segmentul biologic cel mai activ şi cel mai important în elaborarea şi aplicarea programelor de conservare şi igienizare a bunurilor info-culturale, mobilierului şi locaţiilor. Informaţii importante despre mucegaiul din instituţiile culturale În literatura de specialitate, sub denumirea generică de mucegai pot fi asimilate o varietate de ciuperci (peste 100 000 de specii), care se înmulţesc cu ajutorul unui mare număr de spori. Aceştia sunt purtaţi de aer, factorul uman, echipamente, bunuri info-culturale, mobilier, ambalaje etc., răspândindu-se rapid în mediile închise sau deschise. Sporii viabili germinează pe suporturile materiale unde găsesc condiţii exogene şi endogene favorabile pentru germinarea lor, formând un sistem micelian, adică din tulpini macroscopice sub forma vetrelor de atac de diferite culori. Miceliile sunt purtătoare de spori până la maturitatea lor. După formarea sporilor, dacă aceştia întâlnesc condiţii nefavorabile de hrană, temperatură şi umiditate, precum şi un pH necorespunzător, aceştia trec într-un stadiu biologic latent, în care rezistă până când condiţiile bioecologice sunt favorabile. Deducem deci, că în dezvoltarea ciupercilor de mucegai sunt cunoscute două faze:  faza vegetativă - constituită dintr-un sistem hifal – micelian (totalitatea filamentelor vegetative), în care diferenţierile structurale sau funcţionale sunt absente sau minime;  faza reproducătoare - caracterizată prin formarea unor elemente de reproducere asexuată sau sexuată, adesea cu un înalt grad de diferenţiere şi variind ca dimensiuni de la microscopic la macroscopic, iar ca durabilitate de la efemer la permanent şi se poate realiza vegetativ, prin simpla fragmentare a miceliului sau prin intermediul unor formaţiuni specializate numite spori. Germinarea sporilor ciupercilor de mucegai şi dinamica procesului de creştere pe mediile de bibliotecă. În condiţii abiotice (temperatură, umiditate, intensitatea luminii) nefavorabile, sporii formaţi au o viaţă latentă. În condiţiile favorabile, sporii mucegaiului trec de la stadiul de inactivitate (viaţă latentă), la stadiul de activitate vegetativă .Mai întâi se produce o mărire a sporului (până la opt ori volumul iniţial), urmată de apariţia unei proeminenţe parietale şi ruperea peretelui sporal la acest nivel. Apare o prelungire filamentoasă care devine tubul germinativ şi reprezintă originea hifei (filamentului). Această hifă creşte, se ramifică şi va forma, în cele din urmă, miceliul unui nou fung de mucegai. Creşterea fungilor de mucegai este localizată la extremitatea liberă a fungilor. O celulă terminală se alungeşte şi formează ulterior un sept transversal, ceea ce are ca rezultat formarea a două celule. Celula apicală continuă ciclul de creştere şi diviziune, iar celula subterminală participă doar facultativ la creştere prin ramificaţiile laterale cu capacitate de creştere apicală şi diviziune. Când se realizează repicarea unui grup sau a unui fragment de miceliu pe mediul proaspăt, creşterea fungilor de mucegai se produce prin parcurgerea mai multor faze: 30

-

faza iniţială - durează câteva ore şi se caracterizează prin procese de germinare a sporilor sau de regenerare a hifelor (filamentelor) lezate; - faza lineară - corespunde apariţiei pe suprafaţa mediului a unei colonii de mucegai; - faza de învechire - se caracterizează prin micşorarea vitezei de creştere; la unele specii de mucegaiuri, aceasta este însoţită cu distrugerea miceliului în centrul coloniei, proces biochimic determinat, în primul rând, de producerea şi acumularea produşilor de metabolism toxici în mediul de cultură. Viteza de creştere a coloniei de mucegai pe medii nutritive de bibliotecă depinde de: factorii de mediu, plasticitatea de nutriţie a ciupercii de mucegai şi de calitatea conţinutului în elemente de nutriţie a suportului material de bibliotecă şi atractivitatea acestuia. Astfel, fungii de mucegai neseptaţi cresc în medii favorabile cu 3 mm/h, încât, în două-trei zile, miceliul poate acoperi toată suprafaţa unei file de carte format A5. Condiţiile abiotice - de mediu pentru instalarea şi dezvoltarea ciupercilor de mucegai în mediile de info-documente din biblioteci, muzee şi arhive Ciupercile de mucegai din mediile info-culturale de bibliotecă, muzeu şi arhivă se dezvoltă numai în mediul umed, dar umiditatea nu trebuie să depăşească 70% (toate valorile de umiditate ce depăşesc acest standard, definesc zona de instalare şi dezvoltare a bacteriilor facultativ saprofite şi/sau patogene), pH-ul optim este de 5-6 (valori foarte acide),variaţiile tolerante fiind cuprinse între pH 2-9,6. Aproape toate speciile de mucegai din instituţiile culturale sunt specii aerobe, având nevoie de prezenţa aerului. Temperatura mediului ambiant acţionează asupra tuturor activităţilor vitale ale organismului. Temperatura la care o ciupercă de mucegai creşte şi sporulează cel mai bine, mai repede şi mai caracteristic este cunoscută sub denumirea de temperatura optimă. Temperatura optimă a mucegaiului determină, într-un final, scurtarea ciclului biologic al ciupercii şi suprapunerea coloniilor de atac, mărind concurenţa pentru mediile de hrană. Din punctul de vedere al temperaturii, ciupercile de mucegai au fost clasificate în următoarele categorii:  ciuperci de mucegai termofile - care se dezvoltă foarte bine la temperaturi ridicate, între 40º-50ºC, având temperatura minimă la 20ºC şi cea maximă la 60ºC (de exemplul în cazul speciei Aspergillus fumigatus); din această categorie fac parte fungii de mucegai termotoleranţi care au temperatura maximă de creştere până la 50º60ºC (Aspergillus niger, Aspergillus candidus);  ciuperci de mucegai mezofile- care se dezvoltă bine între 10º-35ºC, iar temperatura optimă este în jur de 25ºC ( majoritatea ciupercilor de mucegai);  ciuperci de mucegai psirofile- care se dezvoltă între 5º-10ºC;  ciuperci de mucegai criofile-care se dezvoltă sub 5ºC. Nutriţia fungilor specifici mediilor de bibliotecă, arhivă sau muzeu În literatura de specialitate se argumentează ştiinţific faptul că pentru parcurgerea ciclurilor biologice ale ciupercilor (spor-hifă-miceliu) sunt indispensabili carbonul şi azotul, precum şi diferite substanţe minerale (elementele biogenice: P, Mg, Ca, S, Fe şi altele). Studiile efectuate arată că necesarul este atât de mic, încât sunt suficiente şi cantităţile prezente în particulele de praf. În acest sens, literatura de specialitate evidenţiază faptul că ciupercile şi bacteriile din mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă pot asimila numeroase surse de carbon. Practic, orice combinaţie chimică conţinând carbon (inclusiv cele care au o acţiune toxică asupra ciupercilor) poate fi o sursă de nutriţie. Astfel, se remarcă faptul că sunt cunoscute ciupercile şi bacteriile care asimilează fenolii administraţi în unele materiale, cum 31

ar fi cauciucul. De asemenea se cunoaşte că însuşirea fungilor de a asimila carbonul este facilitată, în principal, de condiţiile microclimatice în care s-au dezvoltat generaţiile precedente. Astfel, cercetările întreprinse atestă faptul că proprietăţile fiziologice ale unora şi aceloraşi specii izolate, însă în condiţii microclimatice diferite, nu sunt identice. Analizând biochimia ciupercilor de mucegai, literatura de specialitate arată că aceste microorganisme sunt stimulatori tipici ai reacţiilor (fermentaţiilor) de oxidare. Fermentaţiile alcoolinaerobe sunt determinate de bacterii şi drojdii. În condiţii strict anaerobe (reacţii care se desfăşoară în lipsa oxigenului), procesele biochimice de degradare a suporturilor organice sunt provocate de bacterii. Reacţiile oxidative realizate de ciupercile şi bacteriile de oxidare se pot produce numai când aceste microorganisme dispun de anumite enzime numite reductaze, care produc descompunerea carbonaţilor în prezenţa oxigenului din atmosfera mediilor de bibliotecă, arhivă sau muzeu. Produşii intermediari ai acestui proces biochimic îi constituie acizii organici (gluconici, de fumarol, picrici, citrici etc.). Reacţiile chimice provocate de ciupercile şi bacteriile din mediile de bibliotecă, arhivă sau muzeu pot fi grupate în două categorii:  procese anabolice (cu consum de energie) ce conduc la formarea substanţei vii şi a materialului celular şi asimilarea substanţelor nutritive;  procese catabolice (de descompunere) ce conduc la eliberarea de energie. Din puntul de vedere al conservării-prezervării bunurilor culturale din biblioteci, arhive sau muzee, cunoaşterea acestor procese de degradare biochimcă prezintă o importanţă teoretică şi practică deosebită. De exemplu, în cadrul proceselor anabolice, ciupercile şi bacteriile celulolitice folosesc substanţele componente ale materialelor organice, producând descompunerea lor prin degradarea microbiologică. În cadrul proceselor catabolice, se produc însă metaboliţi agresivi, prin acţiunea cărora se realizează cea de a doua degradare microbiologică, proces însoţit de eliberarea micotoxinelor în substratul lor nutritiv şi în aerul din interiorul locaţiilor prin distrugerea micetelor toxicogene. În spori, micotoxinele se formează în cantităţi foarte mici, nesemnificative. După sursele de nutriţie, microorganismele din biblioteci, muzee şi arhive sunt, de obicei, grupate asfel: a. fototrofe- formarea substanţelor organice are loc cu consum de energie radiantă solară; acestei grupe îi aparţin microorganismele:  fotolitotrofe- creşterea şi dezvoltarea acestora depind de sursele nelimitate de nutriţie;  fotoorganotrofe – instalarea şi dezvoltarea (creşterea) acestor microorgaisme depind de existenţa şi calitatea surselor organice de nutriţie. b. hemotrofe-formarea substanţelor organice are loc prin folosirea energiei reacţiilor chimice, fără prezenţa luminii; acestei grupe îi aparţin microorganismele:  hemolitotrofe - sunt fungi care asimilează substanţele anorganice exogene (din exterior);  hemoorganotrofe – reprezintă grupa fungilor celulozolitici (celulolitici) care asimilează în organismul lor diferite substanţe organice exogene (din exterior). c. paratrofe – reprezintă grupa microorganismelor patogene care, în diferite stadii ale ontogenezei(evoluţiei) lor, se hrănesc cu substraturi organice moarte, dar care în anumite condiţii abiotice (de microclimat) pot ataca şi ţesuturile vii; micetele patogene toxicogene elaborează, în general, micotoxine în substratul lor nutritiv; în alte cazuri, micotoxinele rămân în interiorul celulelor micotice şi sunt puse în libertate numai după ce micetul a fost distrus (în spori, micotoxinele se formează în cantităţi foarte mici). Complexul fungic celulozolitic (celulolitic), aparţinând grupei 32

microorganismelor hemoorganotrofe au sistemul metabolic specializat în degradarea colecţiilor info-documentare din biblioteci, arhive şi muzee. În relaţia cu oxigenul din mediul ambiant, microorganismele se grupează în patru categorii principale:  aerobe obligate (strict dependente);  anaerobe obligate (strict dependente);  anaerobe facultative (dezvoltându-se în condiţii aerobe şi anaerobe);  anaerobe microaerofile (suportând o mică cantitate de oxigen). Din categoria microorganismelor aerobe fac parte majoritatea ciupercilor şi bacteriilor celulo(zo)litice specifice bunurilor culturale pe suport organic. Aceste microorganisme obţin energia prin respiraţie, adică prin oxidarea moleculei de substrat organic cu oxigen molecular. Ciupercile şi bacteriile celulo(zo)litice pot să aparţină şi grupei microorganismelor anaerobe facultative (cazuri mai rare) utilizând în condiţii anaerobe oxigenul din substratul organic. În acest caz, aceste microorganisme prezintă modificări morfologice şi metabolice care le fac mai deosebite decât celelalte. Astfel, literatura, dar şi practica de specialitate evidenţiază prezenţa ciupercii Aspergillus niger care, în condiţii strict aerobe, elimină pe un suport organic acid citric, iar în condiţii facultativ anaerobe, elimină pe acelaşi suport organic acid gluconic. Modificările biometabolice de natură chimică ale ciupercilor şi bacteriilor celulo(zo)litice sunt impulsionate de catalizatori specifici-enzimele. Enzimele sunt sintetizate de celula vie, multe dintre ele acţionând în afara celulei. Procesele enzimatice ale fungilor determină o creştere a activităţii fermenţilor hidrolitici şi oxidanţi. Ca urmare, în materialele atacate are loc o descompunere a amidonului şi zaharozei datorită activităţii carbohidrazelor. Sub acţiunea fermenţilor proteolitici se intensifică descompunerea substanţelor proteice în aminoacizi liberi, care în zonele contaminate se găsesc în cantităţi mai mari decât în zonele sănătoase ale bunurilor culturale Sub incidenţa atacului fungilor se modifică compoziţia chimică a obiectului cultural atacat. Spre exemplu, substanţele chimice din materialul papetar influenţează secreţiile chemotactice ale sporilor (filamente germinative), ciupercilor şi bacteriilor celulo(zo)litice. În unele cazuri, acestea stimulează activitatea agenţilor patogeni, alteori inhibă creşterea şi dezvoltarea acestora. Modificările biometabolice de natură chimică ale ciupercilor şi bacteriilor din biblioteci, muzee şi arhive sunt impulsionate de catalizatori specifici − enzime. Enzimele sunt sintetizate de celula vie, multe dintre enzime acţionând în afara celulei. Procesele enzimatice ale fungilor de bibliotecă (muzeu, arhivă) determină o creştere a activităţii fermenţilor hidrolitici şi oxidanţi. Ca urmare, în materialele atacate are loc o descompunere a amidonului şi zaharozei datorită activităţii carbohidrazelor. Sub acţiunea fermenţilor proteolitici se intensifică descompunerea substanţelor proteice în aminoacizi liberi, care în zonele infectate – contaminate se găsesc în cantităţi mai mari decât în zonele sănătoase ale bunurilor culturale. Sub incidenţa atacului fungilor se modifică compoziţia chimică a obiectului cultural atacat. Pentru colecţiile de bibliotecă pe suport papetar este bine de reţinut faptul că substanţele chimice din materialul papetar influenţează secreţiile chemotactice ale sporilor (filamente germinative), ciupercilor şi bacteriilor celulo(zo)litice. În unele cazuri acestea stimulează activitatea agenţilor patogeni, alteori inhibă instalarea şi dezvoltarea acestora. Multiplicarea fungilor din biblioteci, muzee şi arhive. Acest aspect devine foarte atractiv atât pentru teoria, dar mai ales pentru paractica conservării-prezervării bunurilor culturale din biblioteci, muzee şi arhive, pentru motivul că oferă informaţii utile specialistului conservator privind:  fazele de instalare şi creştere ale fungilor;  sporulaţia acestora; 33



implicarea factorilor abiotici-ecologici − temperatura şi umiditatea – în producerea ciclurilor biologice ale microorganismelor, în vederea utilizării lor în stoparea acestora. Reproducerea fungilor din biblioteci, muzee şi arhive se realizează într-o anumită fenofază biologică de maturitate prin: înmulţire vegetativă - prin fragmentarea miceliului, mai puţin întâlnită în spaţiile închise; înmulţirea asexuată-se realizează prin spori; înmulţirea sexuată cuprinde procese de fecundare (F), şi reducere cromatică (R). Înmulţirea vegetativă este întâlnită des în mediile antropice naturale, dar mai puţin în spaţiile antropice închise şi constă în capacitatea pe care o au anumite fragmente de miceliu de a reproduce ciuperca. La ciupercile ale căror aparat vegetativ este un tal filamentos, înmulţirea vegetativă mai poate avea loc prin intermediul unor celule sau al unor grupuri de celule care prezintă unele modificări, comparativ cu celulele obişnuite ale talului. Înmulţirea asexuată se realizează prin spori. Ei apar însă în strânsă dependenţă de ciclul de viaţă al fungilor şi de condiţiile abiotice-microclimatice întâlnite în locaţiile de bibliotecă, arhivă şi/ sau muzeu. Sporii joacă un rol important în răspândirea ciupercilor şi bacteriilor din mediile culturale; uneori pot îndeplini funcţii specifice de rezistenţă sau de sexualitate. Rolul principal al acestor spori rămâne acela de organe de înmulţire şi de răspândire a ciupercilor şi bacteriilor din mediile de bibliotecă, arhivă şi muzeu. Sporii, în general, se pot forma în interiorul unor organe specializate sau la exterior, pe nişte suporţi speciali. Sporii se pot grupa în două categorii: mobili şi imobili. Dacă sporii se produc în interiorul organului specializat, sunt cunoscuţi ca spori endogeni (endospori), iar a doua categorie ca spori exogeni (exospori). Ca spori endogeni amintim: sporangiosporii - ce se formează în sporangi; zoosporii - se formează în zoosporangi şi ascosporii, aceştia din urmă formându-se în asce, după ce procesul de sexualitate a avut loc. Sporii exogeni se produc pe filamente miceliene sau organe specializate, care apar libere la suprafaţa miceliului. În această categorie intră: conidiile, care sunt întâlnite la ciupercile din clasa Ascomycetes şi basidiosporii ciupercilor Basidyomicetes. În ceea ce priveşte înmulţirea sexuată a microrganismelor, acest tip de înmulţire cuprinde procesele de fecundare (F) şi reducere cromatică (R). Prin efectuarea fecundaţiei, contopirea gameţilor sau a gametangiilor, ciupercile trec de la haplofază - fază cu n cromozomi în nucleul celular, la diaplofază (fază cu 2n cromozomi în nucleu). În opoziţie cu procesul de fecundaţie se întâlneşte şi la complexul fungic din biblioteci, muzee şi arhive, reducerea cromatică, prin care aceste organisme vegetale revin de la diplofază la haplofază. În esenţă, procesul de fecundaţie constă în unirea a două celule ce joacă rol de gameţi, în cursul a două etape deosebit de importante pentru întregul demers biologic: plasogamia sau fuzionarea celor două mase de citoplasmă a gameţilor (P) şi cariogamia, ce constă în contopirea celor doi nuclei ai gameţilor (K) când, în celula –ou (numită şi zeugit), se formează un nucleu diploid (cu 2n cromozomi). Procesul de sexualitate reprezentat la complexul fungic din locaţiile culturale (şi nu numai) atât prin fecundaţie, cât şi prin reducerea cromatică, reprezintă anumite particularităţi ce deosebesc acest grup de microorganisme de alte vieţuitoare. Diferenţieri mari se constată între diferite clase de ciuperci şi chiar în cadrul aceleaşi categorii taxonomice. Tipuri de spori şi transmiterea lor în mediile culturale din biblioteci, muzee şi arhive. Sporii complexului fungic din biblioteci, muzee şi arhive pot fi asexuaţi şi sexuaţi. Sporii sexuaţi se produc direct sau indirect în procesul de încrucişare între două celule de sex opus. Sporii asexuaţi se formează prin derivarea celulelor vegetale mai mult sau mai puţin specializate. Mai concret aceşti spori iau naştere în aşa numitul stagiu „imperfect″ al 34

fungilor, prin ruperea unei hife specializate sau a unei hife modificate, stagiu caracteristic pentru forma structurii reproducătoare. Sporii sexuaţi se întâlnesc la fungii aşa zişi „perfecţi″şi dispun, în general, de un perete gros ce reprezintă o formă de rezistenţă a organismului la condiţiile de mediu nefavorabil, fapt ce asigură răspândirea şi supravieţuirea speciei într-u mediu biotic şi abiotic divers. Sporii fungilor din instituţiile info-culturale se caracterizează prin coloritul lor specific şi, ca urmare, induc coloniilor mature o culoare caracteristică. Literatura de specialitate evidenţiază o particularitate deosebită pentru recunoaşterea şi încadrarea taxonomică a speciilor de fungi şi anume: la aceeaşi specie, sporii sunt uniformi şi caracteristici ca mărime şi structură, aspectul lor servind drept criteriu de clasificare şi încadrare taxonomică. Analizând compoziţia chimică a sporilor în legătură directă cu funcţia lor, literatura de specialitate evidenţiază următoarea structură chimică: 20-30% glucide, 12-35% lipide şi 2530% proteine. Din punctul de vedere al plasticităţii bioecologice, sporii se adaptează foarte bine mediilor închise din locaţiile de info-documente având o viaţă latentă şi o rezistenţă crescută la: uscăciune, presiune osmotică, variaţii bruşte de temperatură şi expunere la razele ultraviolete. Prezenţa sporilor fungilor în locaţiile culturale de bibliotecă, arhivă şi muzeu reprezintă sursa cea mai viabilă de transmitere-vehiculare a agenţilor patogeni specifici acestor medii info-culturale. În acest sens, agenţii patogeni vehiculaţi de şi prin colecţiile info-culturale din biblioteci, muzee şi arhive (cărţi, lucrări de grafică, manuscrise, dosare de arhivă, registre de arhivă, colecţii de fotografii şi clişee, colecţii cartografice, colecţii de presă veche, colecţii de presă actuală, documente electronice, bunuri culturale pe suport textil etc.) reprezintă o asociere între aceste valori info-culturale şi agenţii patogeni, asociere care se poate prezenta sub trei tipuri diferite:  în amestec − structuri ale ciupercilor şi bacteriilor celulo(zo)litice împreună cu particulele de praf din atmosfera locaţiilor de depozitare şi conservare a valorilor infoculturale;  transport extern − agent patogen purtat pe suprafaţa colecţiilor sub formă de spori;  transport intern − agentul patogen purtat în corpul colecţiilor sub formă de miceliu sau spori  alte forme de asociere între bunul cultural şi agentul patogen. documente de carantină contaminate, donaţii contaminate, schimb interbibliotecar, expoziţii itinerante în medii contaminate etc. Literatura de specialitate evidenţiază faptul că, în cele mai multe cazuri, contaminarea şi infectarea colecţiilor info-culturale se produce prin intermediul sporilor. Este suficient să amintim faptul că marea majoritate a speciilor de ciuperci aparţinând genurilor Aspergillus şi Penicillium au fost răspândite pe tot globul prin intermediul sporilor din colecţiile de bibliotecă contaminate şi infestate. Transmiterea prin aceste colecţii a uşurat şi totodată grăbit introducerea şi stabilizarea unui complex de degradare foarte agresiv de natură fungică. Din punct de vedere practic, trebuie remarcat faptul că agenţii patogeni − în speţă sporii − îşi păstrează viabilitatea biologică pe o perioadă mai mare de timp atunci când sunt asociaţi cu structurile materiale organice ale colecţiilor info-culturale, decât dacă sunt separaţi. Ca atare, aceste valori culturale rămân o gazdă bună pentru perioade lungi de timp. Prin colecţiile de info-documente contaminate (fie şi într-o proporţie redusă) se introduce o ciupercă sau o bacterie, care se transmite treptat şi la alte colecţii, astfel încât se creează focare active şi agresive de infecţie primară. În acest fel se poate asigura inoculul (resursele patogenice) pentru restul colecţiilor conservate în locaţia respectivă, mult mai eficient şi uniform decât s-ar asigura prin transmiterea de la distanţă (din exterior). 35

Un alt aspect al importanţei transmiterii prin colecţiile de bibliotecă a complexului fungic este acela că supravieţuirea lor este dependentă de transmiterea prin colecţii. Foarte periculoase sunt ciupercile şi bacteriile care, odată introduse în colecţiile infoculturale din biblioteci, muzee şi arhive, au capacitatea biologică de a contamina şi coloniza locaţiile, mobilierul şi infrastructura tehnică existentă, transformându-le în gazde perene pentru o perioadă mai lungă de timp, situaţii în care, după producea contaminărilor/infectărilor este extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil de realizat eradicarea lor. În acest sens, literatura de specialitate, dar şi practica în domeniul conservării info-documentelor din biblioteci, muzee şi arhive remarcă faptul că speciile de ciuperci aparţinând genurilor Aspergillus, Penicillium şi Fusarium, odată introduse într-un depozit, sunt capabile să supravieţuiască pe colecţii, mobilier, aparatură, pereţii insalubri pentru o perioadă îndelungată de timp. Apar specii noi mai bine adaptate la condiţiile trofice şi de microclimat, desprinse din generaţiile prezente în aceste medii. Noile microorganisme prezintă o plasticitate bioecologică mai evoluată, caracterizate printr-o mai bună sporulaţie şi concurenţă pe mediile de nutriţie specifice bunurilor culturale din biblioteci, muzee şi arhive. Fungii prezenţi pe colecţiile de info-documente din biblioteci, muzee şi arhive, dar şi pe materii prime organice (hârtie, pergament, piele, textile, clei natural, lemn istoric etc.) elaborează, în anumite condiţii mai puţin cunoscute şi cercetate, micotoxine care provoacă boli grave la om numite micotoxicoze, care se caracterizează prin leziuni hepatotoxice, neurotoxice, teratogene, cancerigene, hipotrespice etc., prezentate cu detaliile necesare în această lucrare, uneori în mod repetat şi cu lux de amănunte, utilizând termeni din literatura clinică medicală. Impactul acestor microorganisme asupra stării de conservare a bunurilor culturale din aceste instituţii este cunoscut în literatura de specialitate, dar şi în practica privind investigaţiile şi intervenţiile de eradicare. Mai puţin cunoscut este spectrul de ciuperci de mucegai condiţionat patogene care produc dereglări în funcţionarea organismului uman. În multe din bolile profesionale ale personalului din biblioteci, arhive şi muzee, ciupercile de mucegai elaborează structuri patogenice purtătoare de infecţii exogene şi endogene. În cazul infecţiilor exogene, ciuperca de mucegai pătrunde în organism din exteriorul acestuia (locaţii insalubre, colecţii contaminate etc.). Penetrarea agenţilor patogeni aparţinând ciupercilor de mucegai se face prin piele şi toate mucoasele, adică aerogen, oral, uretral, vaginal şi anal. Dacă organismul este slăbit sau prezintă leziuni locale ale ţesutului, pătrunderea agenţilor este mult uşurată. Zonele frecvente prin care agenţii patogeni din categoria ciupercilor de mucegai pătrund în organism sunt: foliculii piloşi, glandele sudoripare şi sebacee şi chiar minusculele leziuni ale pielii. Infecţiile endogene produse de ciupercile de mucegai din mediile info-culturale prezintă o mare importanţă mai ales pentru personalul din instituţiile culturale ce posedă un sistem imunitar slăbit sau în cazul persoanelor în vârstă, fiind induse de germeni deja existenţi în organism. Atunci când sistemul de apărare este slăbit, aceşti germeni patogeni din corp pot deveni imediat infecţioşi. Infecţia ciupercilor de mucegai în organism uman poate evolua parcurgând următoarele etape:  latent - fără simptome clinice;  subclinic - pacientul nu prezintă forme clinice, dar prin efectuarea analizelor de laborator se pune în evidenţă prezenţa infecţiei;  clinic-manifest – apare şi se dezvoltă tabloul simptomatologic şi cel clinic;  invadarea – în această etapă agentul patogen produs de către ciupercile de mucegai pătrunde în organism fără a se multiplica; 36

 faza letală – practic în această etapă începe evoluţia infecţiei, iar agentul patogen se adaptează noilor condiţii de viaţă;  incubaţia - reprezintă intervalul de timp cuprins între invadarea organismului de către agent şi apariţia primelor simptome; premergător apariţiei simptomelor clinice se produce o fază intensă de multiplicare exponenţială;  faza staţionară – în această fază, numărul agenţilor patogeni în viaţă rămâne constant, deoarece între rata mortalităţii şi rata agenţilor patogeni nou apăruţi se află încă în echilibru;  rata de înfrângere a agentului – se manifestă prin sistemul propriu de apărare,.adică prin producerea de anticorpi care elimină agentul patogen produs de ciupercile de mucegai. În concluzie, evoluţia unei infecţii produse de ciupercile de mucegai parcurge următoarele etape: invadare → faza latentă (incubaţie cu faza de înmulţire exponenţială) → faza staţionară → faza de înfrângere a agentului patogen sau de cădere a microorganismului. O importanţă aparte pentru locaţiile şi bunurile info-culturale din biblioteci, muzee şi arhive o reprezintă prezenţa activă a ciupercilor de mucegai, mai ales în mediile insalubre, cu forme incipiente sau avansate de igrasie persistentă. Din categoria ciupercilor de mucegai, ciuperca Aspergillus fumigatus reprezintă una dintre cele mai importante din flora mucegaiurilor, datorită faptului că generează aspergiloza, boală care afectează în principal canalul auditiv şi plămânii, putând atinge şi alte organe interne vitale. Cercetările de dată recentă din domeniul bibliomicologiei (micologia locaţiilor şi colecţiilor info-documentare) au identificat prezenţa activă şi a altor specii aparţinând genului Aspergillus, cu impact deosebit asupra calităţii actului de conservare a colecţiilor, de igienizare a locaţiilor şi asupra stării de sănătate a personalului de specialitate din biblioteci şi arhive. Dintre speciile aparţinând acestui gen cu o importanţă şi economică (datorită degradărilor produse colecţiilor de info-documente), menţionez următoarele specii: Aspergillus niger, Aspergillus nidulans şi Aspergillus flavus. Ca şi ciuperca Candida albicans, speciile de Aspergillus menţionate sunt considerate agenţi facultativi patogeni, deoarece pentru declanşarea unei maladii este necesară o anumită predispoziţie a organismului uman, pe un fond abiotic şi biotic favorabil instalării ciupercilor în vederea producerii maladiei. Principalele specii de microorganisme aparţinând complexului fungic microbian (flora microbiană) din locaţiile de bibliotecă, arhivă şi muzeu au fost evidenţiate în tabelul 3 extins. Studii profunde au fost efectuate pe mediile de bibliotecă, fapt evidenţiat de abundenţa referinţelor bibliografice din literatura internaţională, mai puţin din literatura naţională. Micetele toxicogene (complexul fungic patogen) din biblioteci, muzee şi arhive elaborează în general micotoxine pe suporturile organice contaminate. În alte cazuri, micotoxinele rămân în interiorul celulelor micotice, fiind puse în libertate numai după ce miceliul a fost distrus. De reţinut este faptul că în spori, micotoxinele se formează în cantităţi foarte mici sau deloc şi din abundenţă în talul mucegaiurilor toxicogene sau ca produşi de secreţie ai acestora în substraturile în care se dezvoltă. Termenul de micotoxină derivă din grecescul mykes care înseamnă fungi şi din latinescul toxicum, care înseamnă toxină, otravă. Din punct de vedere literar, termenul de micotoxină înseamnă toxină fungică sau otravă fungică, o substanţă toxică produsă de fungi sau mucegaiuri, ca un opus al unei substanţe care este toxică pentru mucegaiuri. Din punctul de vedere al protecţiei bunurilor şi al personalului din biblioteci, muzee şi arhive, micotoxina este un metabolit toxic produs de un mucegai- microorganism care se 37

reproduce prin spori, care se dezvoltă pe toate suporturile organice ale bunurilor culturale având umiditatea substratului organic peste 14 %, iar umiditatea relativă mai mare de 70%, şi temperatura ambientală mai mare de 20ºC. Hârtia, pergamentul, pielea, textilele, lemnul, cleiul de peşte sunt printre suporturile organice cele mai afectate de atacul mucegaiurilor producătoare de micotoxine. Micotoxinele contaminează toate materialele organice suport de informaţie, înaintea elaborării produsului informaţional şi în timpul depozitării-păstrării şi conservării acestora. În general, umiditatea şi temperaturile înalte favorizează înmulţirea ciupercilor şi producerea de micotoxine. Analizând cu predilecţie procesul de instalare şi dezvoltare a florei de mucegaiuri ce dezvoltă toxine fungice, literatura de specialitate privind biodegradările din mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă pun în evidenţă factorii determinanţi care favorizează instalarea proceselor de biodegradare a colecţiilor şi bunurilor info-.culturale: praful, aerisirea insuficientă, iluminarea iraţională, temperatura ridicată, materialele necorespunzătoare utilizate la elaborarea produselor informaţionale pe suport organic. Formulez ideile principale care reprezintă suportul analitic pentru o dezbatere pe înţelesul tuturor privind dezvoltarea microorganismelor în mediile interioare de bibliotecă, muzeu şi arhivă:  microorganismele din mediile info-culturale sunt dependente de suportul nutritiv, aportul de oxigen, temperatura şi umiditate ridicată, absenţa oricărui element toxic;  aceste condiţii sunt îndeplinite la limita dintre ariile încălzite şi cele reci ale clădirilor;  suportul nutritiv este asigurat de materialele bogate în celuloză cu umiditate mai mare de 14%: hârtie, piele, pergament, lemn, tapet, produse adezive etc;  oxigenul este furnizat de structurile exterioare în care umiditatea este, în general, crescută;  în cazul în care apar şi condiţii optime de umezeală, cum sunt igrasia şi condensul, speciile microbiene obişnuite sunt înlocuite cu mucegaiuri şi cu specii microbiene ce necesită multă apă în mediul de creştere;  apariţia acestor specii pe suprafeţele interioare sau la nivelul elementelor constructive ale cădirii indică, pe de o parte starea de degradare a acesteia, iar pe de altă parte generează un risc pentru starea de sănătate a organismului uman. În completarea celor prezentate, propun spre analiză studiul sinteză referitor la balanţa cauze-efecte în instalarea ciupercilor de mucegai − micete toxicogene care eliberează micotoxine în substratul de nutriţie şi în aerul de bibliotecă (muzeu, arhivă). Studiul trebuie să prezinte principalele cauze şi efecte ale contaminării colecţiilor şi bunurilor culturale, precum şi a mobilierului din instituţiile culturale prin simpla diseminare a agenţilor patogeni, diseminare care se produce în mediile interioare ale acestor instituţii. Comparativ cu procesul de contaminare foarte important în transmiterea bolilor, procesul de infecţie a bunurilor, mobilierului, clădirii etc. apare mult mai complicat prin aceea că, pe lângă prezenţa inocului, o serie de alţi factori concură la îndeplinirea lui: condiţiile de microclimat care sunt pe primul loc, condiţiile fiziologice ce aparţin agentului patogen, cât şi cele ale receptorului - organism uman, sau compoziţia în substanţe şi umiditate a colecţiilor şi bunurilor culturale. Modul de manifestare a agenţilor patogeni în transmiterea bolilor prim micotoxinele elaborate de micetele toxicogene din mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă prezintă virulenţa microorganismului în tiparele sensibilităţii receptorului şi factorilor de microclimat. Sunt încă foarte multe aspecte de cercetat în ceea ce priveşte impactul micotoxnelor elaborate de micetele toxicogene din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, ca de altfel în toate spaţiile antropice închise. Cert este că mucegaiurile şi micotoxinele produse de aceste micete toxicogene constituie o ameninţare tot mai mare la adresa sănătăţii, fiind necesare metodologii investigative noi pentru detectarea, diagnosticarea noilor microorganisme şi 38

elaborarea tehnologiilor de intervenţie şi eradicare în toate mediile de interes uman atinse de activitatea necontrolată a micetelor toxicogene din spaţiile închise. În ultimii ani, atenţia factorului uman direct implicat prin consecinţele de sănătate pe care le suportă s-a concentrat tot mai mult asupra problemelor de mucegai, prezente în toate mediile spaţiilor închise: locuinţe, locurile de muncă, instituţii de interes comunitar etc. Dovada cea mai concludentă privind impactul mucegaiurile în spaţiile închise este prezentată cu argumente ştiinţifice de Academia Americană de Medicină a Mediului (AAEM American Academy of Environmental Medicine) în lucrarea „Mucegaiurile de interior − un pericol pentru sănătate”11. În literatura medicală sunt prezentate numeroase dovezi care confirmă, cu argumente ştiinţifice, efectele negative pe care le are aerul contaminat cu mucegai asupra sănătăţii oamenilor. Expunerea la aerul contaminat cu mucegai de interior (micete toxicogene din spaţiile închise) cauzează frecvent efecte adverse asupra sănătăţii umane, provocând leziuni şi disfuncţii ale multor organe şi sisteme incluzând: sistemul respirator; sistemul nervos; sistemul imunitar; sistemul hematologic; pielea. De asemenea, s-a demonstrat că micotoxinele elaborate de micetele toxicogene de interior generează infecţii sistemice ce pun în pericol viaţa pacienţilor cu un sistem imunitar compromis 12.Consecinţele sunt foarte grave, cu efecte simptomatologice imediate sau în timp asupra stării de sănătate.

Luke Curtis, MS, CIH; Allan Lieberman, MD; Martha Stark, MD; William Rea; Marsha Vetter, MD, PhD .Articol extras din NEXUS New Times Magazine, Anul IV, Numărul 12 (/index.php/reviste/26-nexus-new-timesmagazine-an 4-nr-12)(decembrie 2008-februarie 2009), p.1-2 11

12

Ibidem,p:1-2.

39

Poluarea interioară a locaţiilor, colecţiilor info-documentare şi bunurilor culturale din biblioteci, muzee şi arhive prin agenţi biologici şi efectele produse asupra organismului uman. Biblioteca Judeţeană «Gheorghe Şincai», Oradea, Bihor, Laboratorul de conservare – cercetare: sinteză 1999- 2015 Tabelul 3 Nr. crt

Poluantul-agentul etiologic

Efectele asupra sănătăţii

Descriere boli-simptome

1

Spaţii cu igrasie şi condens

Iritaţii oculare ale tractului respirator. Aceste simptome au fost descrise la rezidenţii clădirilor cu igrasie şi condens. Cele mai frecvente fiind iritaţiile oculare şi ale tractului respirator; simptome iritative şi nespecifice.

Rinore, tuse, disfonie. Simptome nespecifice: oboseala cronică; durerile articulare; ameţeli şi dificultăţi de concentrare.

2

Legionella pneumophila-agent etiologic de natură bacteriană

În mediul interior de bibliotecă (muzeu, arhivă), microorganismele sunt responsabile de apariţia şi proliferarea infecţiilor respiratorii, mai ales la categoriile sensibile: copii, bătrâni, bolnavi .

Infecţii respiratorii; Legioneza − boală produsă de L. pneumophila. Este de natură bacteriană, rezervorul său natural fiind apa stagnantă, nedezinfectantă de la nivelul instalaţiilor de aerare sau din instalaţiile sanitare. Boala este specifică spaţiilor insalubre.

3

Genul Aspergillusagent etiologic de natură fungică

Actinomicetele termofile şi anumiţi fungi (mai ales Aspergillus) cauzează infecţii severe organismului uman. Mucegaiurile tipice umezelii întâlnite în clădiri insalubre sunt incriminate şi în apariţia leziunilor cutanale, precum şi a unor dermatite

Actinomicoza se localizează la nivel pulmonar şi al sinusurilor nazale. Actinomycetes suprainfectează plăgile şi poate produce chiar infecţii uterine. Aspergiloza se localizează la nivelul bronhiilor, al sinusurilor paranazale sau se grefează pe plăgi postoperatorii.

4

Genul Dermatophagoides, agent etiologic ce produce alergiile

Contaminarea aerului interior cu acarienii care aparţin genului Dermatophagoides produce o dezvoltare rapidă în contact cu epiderma omului. Dezvoltarea şi înmulţirea acarienilor este favorizată de umiditatea ridicată a aerului, fiind puţin afectată de temperatură

Acarienii aparţinând genului Dermatophagoides întâlniţi în praful de casă reprezintă cea mai frecvenţă cauză a astmului alergic atipic, la aproximativ 60% din cazurile de astm, cu alergie la praful de casă, sensibilitatea datorându-se unor componente de acarieni ce aparţin şi acestui gen .

5

Genul Dermatofiţi

Microsporii: Microsporum audouni

Agentul microsporiei

40

6 7

Genul Dermatofiţi Genul Dermatofiţi

Microsporii: Microsporum canis Microsporii: Penicilium carni

Agentul microsporiei Agentul microsporiei

8

Genul Dermatofiţi

Agentul microsporiei

9

Genul Tricofiţi

10

Genul Epidermofiţi

Microsporii.: Microsporum gypseum Tricofiţi: Tricophyton rubrum şi Tricophyton tonsurans Epidermifiţi: Epidermophyton flocccosum

Agent al Flavusului Produce boli ale pielii localizate superficial

Tabelul 3- continuare 11

Genul Epidermofiţi

12

Genul Epidermofiţi

13

Genul Cryptococcus

14

Genul Histoplasma

15

Genul Legionella

16

Genul Candida Ciupercă de înmugurire

Epidermophyton: Eczema marginatum Epidermophyton: Epipderophytia intertriginosa

Cryptococcus: Cryptococcus neoformans; produce boala numită meningita criptococică Histoplasma: Histoplasma capsulatum. Specia produce îmbolnăviri la nivelul organelor interne Legionella: Legionella pneumophila reprezintă calea de diseminare a bolii cunoscute sub denumirea de legioneloză Candida: specia Candida albicans determină apariţia micozelor endogene , boală ce afectează, în mod special, mucoasele aparatului respirator, ale intestinului şi ale organelor genitale.

17

Genul Aspergillus

Genul Aspergillus; Specia Aspergillus flavus. Miros puternic de mucegai

18

Genul Aspergillus

Genul Aspergillus Specia Aspergillus parasiticus Miros puternic de mucegai

19

Genul Aspergillus

20

Genul Aspergillus

Genul Aspergillus Specia Aspergillus versicolor Miros puternic de mucegai Genul Aspergillus Specia Aspergillus niger

41

Epiderma inghinală Reprezintă cea mai frecventă micoză în spaţiile comunitare. În epidermofiţie pot apărea frecvent şi modificări ale unghiilor. De regulă, procesul începe la capătul distal al unghiei care devine casantă şi lipsită de transparenţă, uneori se strâmbă şi se îngroaşă. Boala meningita criptococică produce o incidenţă de letalitate de 50% din totalul cazurilor. Produce boli ale pielii şi induce îmbolnăviri ale organelor interne vitale. Legioneloza se caracterizează prin prevalenţa crescută a răcelilor comune, a sinuzitei paranazale şi a bronşitei acute, favorizând apariţia mai frecventă a infecţiilor acute ale urechii medii Candida albicans este o specie de înmugurire întâlnită şi în instituţiile info-culturale aglomerate care produce boala numită candidoză, care se recunoaşte prin producerea micozelor pielii, mucoaselor bucale (balanită, anoectită); micoze ale tubului digestiv; micoze bronho- pulmonare ; septicemie Se dezvoltă cu precădere în clădirile cu exces de umiditate, pe suporturi bogate în celuloză, pergament, piele, tapet, lambriuri, pereţi. Produce metabolitul toxic aflatoxina Se dezvoltă în medii cu exces de umiditate, fiind un puternic biodegradant al materialelor de bibliotecă şi arhivă. Produce metabolitul toxic aflatoxina Puternic biodegradant al materialelor de bibliotecă, arhivă şi muzeu pe suport organic. Produce metabolitul toxic sterigmatocistina Este o specie prezentă în clădirile cu exces de umiditate, neigienizate, cu praf

Miros puternic de mucegai 21

Genul Penicillium

Genul Penicillium, Specia Penicillium urticae Miros nedefinit.

organic activ. Produce metaboliţi toxici ca: acid oxalic, aflatoxina Ciuperca preferă substraturi organice ale produselor de bibliotecă, arhivă şi muzeu care conţin peste 14% apă. Produce metaboliţii toxici ca: patulina, clavacina, griseofulvina, griseofenona şi sidermina

Tabelul 3- continuare 22

Genul Penicillium

Genul Penicillium, Specia Penicillium claviforma Miros de mucegai.

Condiţii de instalare şi dezvoltare identice genului Penicillium. Produce metaboliţi toxici: claviformină, clavacină, patulină

23

Genul Penicillium

Condiţii de instalare şi dezvoltare: T>20ºC; UR>70%; umiditatea suporturilor organice de text şi imagine >14%. Produce Ochratoxina

24

Genul Penicillium

25

Genul Tricoderma

Genul Penicillium Specia Penicillium commune Miros puternic de fructe mucegăite Genul Penicillium Specia Penicillium purpurescens Miros nedefinit Genul Tricoderma Specia Tricoderma viride Exală un miros caracteristic de ulei de nuci de cocos

Condiţii de instalare identice complexului de micete toxicogene aspergillo-penicillian. Produce Ochratoxina Elaborează pe şi în substraturi organice pe care se dezvoltă mai mulţi metaboliţi toxici, dintre care cel mai cunoscut este trichodermina, din clasa scripenelor

Pentru evidenţierea importanţei şi răspândirii mucegaiurilor din mediul interior, prezint câteva aspecte demne de analizat.



Ciupercile (sau mucegaiurile) sunt omniprezente atât în mediul interior, cât şi în cel exterior, iar diseminarea (răspândirea acestora) se face prin următoarele căi: pe calea aerului, prin spori; inhalarea sporilor din aerul contaminat; contacte cu obiecte contaminate;



Pentru instalare şi creştere, sporii de mucegai au nevoie de umezeală şi sursă de hrană ce constă în celuloză sau suporturi organice aflate în descompunere;



În tabelul 4 a fost prezentat studiul factorial prin balanţa cauze-efecte în instalarea ciupercilor de mucegai, micete toxicogene care eliberează micotoxine în substraturile de nutriţie şi aerul din biblioteci, muzee şi arhive;



Sporii de mucegai, în prezenţa apei, se umflă şi cresc, se alungesc formând hife − parte vegetativă sub forma unor protuberanţe care capătă aspectul unor baloane (hife) ce secretă micotoxine şi enzime digestive; ciclul biologic al ciupercii de mucegai se dezvoltă prin aportul celulozei sau al suportului organic aflat în descompunere care susţin creşterea;



Pentru a evidenţia importanţa mucegaiurilor în SUA, în anul 2002, în tribunalale din SUA se aflau pe rol aproximativ 10 000 de cazuri legate de mucegai, industria asigurărilor plătind în Texas peste 2 miliarde de dolari numai în cazurile legate de acestea. 42



Literatura de specialitate domenială specifică faptul că aproximativ 100 000 de specii au fost identificate în mediile interioare şi exterioare antropice; se estimează că ciupercile au un uimitor procent de 25% din biomasa globală;



Cercetările domeniale realizate în spaţiile de locuit din America de Nord şi Europa au raportat că mucegaiul vizibil şi/sau pagubele datorate apei au fost identificate între 23%, până la 98% din totalul locaţiile studiate;



În prezent nu există standarde oficiale de interpretare a concentraţiei de ciuperci de interior, care se propagă pe calea aerului. Dar în practica medicală, un nivel al ciupercilor de interior de peste 150 până la 1000 de unităţi formatoare de colonii pe metru cub de aer (cfu/m³ aer) este considerat a fi periculos pentru a cauza probleme de sănătate13; numeroase investigaţii ştiinţifice au demonstrat că aerul din interior poate fi adeseori grav contaminat cu niveluri de spori de mucegai mult peste 1000 de cfu/m³aer;



Cele mai cunoscute specii de ciuperci de interior aparţin genurilor Cladosporium, Aspergillus şi Penicillium; speciile aparţinând genurilor Alternalia, Stachybotrys, Rhizopus, Mucor, Wallemia, Tricoderma, Botrytis, Epicoccum, Fusarium şi unele drojdii sunt deseori identificate şi aerul de interior14;



Din cele expuse mai sus rezultă că, pentru mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă trebuie să se pună baze solide în două direcţii profesionale extrem de importante pentru sănătatea colecţiilor de bunuri culturale şi, în acelaşi timp, pentru sănătatea personalului şi utilizatorilor serviciilor oferite: micologia şi micotoxicologia locaţiilor şi bunurilor culturale;



Mai rezultă din cele expuse mai sus că pentru micologia şi micotoxicologia locaţiilor şi bunurilor culturale trebuie avut în vedere cel puţin trei programe mari de cercetare domenială: -

recunoaşterea fungilor şi a biologiei acestora care se dezvoltă pe colecţii culturale, materii prime de conservare-restaurare, mobilier, locaţii, aparatură interioară/exterioară, aeromicrofloră etc.;

-

evidenţierea micotoxinelor elaborate de aceşti fungi, prin analize de laborator;

-

introducerea carantinei pentru locaţii, colecţii de bunuri culturale, mobilier etc.

Simptomele de îmbolnăvire produse de mucegai şi mecanismele de acţiune ale mucegaiurilor asupra sănătăţii. - Revin cu unele detalii privind direcţiile de îmbolnăvire şi mecanismele de acţiune ale mucegaiurilor asupra sănătăţii, utilizând ca argumente ştiinţifice, literatura ştiinţifică internaţională. Studiile efectuate asupra a mai mult de 1600 de pacienţi care sufereau datorită SAMSON, R; HOEKSTRA, E; FRISVAD, J; FIITENBORG, O. Introduction to Food and Aiborne fungi. In: Centralbureau voor Schimmelcultures, AD UTRECHT, The Netherlands, 2000. 14 ETZEL, R. Indoor air pollutans in homes and schools. In: Pediatric Clinics of North America, October 2001; Vol. 48, no. 5, p. 1153-1165. 13

43

expunerii la ciupercile de mucegai au fost prezentate la o întâlnire în Dallas în anul 2003 (21st Annual Symposium of Man and His Environment, Dallas, Texas, iunie 2003). - Pentru a cita cercetările lui Lierberman15 care a examinat 48 de pacienţi, trebuie precizat că pacienţii expuşi la mucegai aveau următoarele probleme de sănătate: dureri musculare şi/sau de articulare − 71%; oboseală/slăbiciune − 70%; disfuncţii neurocognitive – 67%; sinuzite − 65%; dureri de cap − 65%; probleme gastrointestinale – 58%; probleme de respiraţie − 54%; anxietate/depresie/ − 54%; probleme de vedere – 42%; senzaţii de apăsare în piept − 42%; insomnie − 40%; ameţeli – 38%; amorţeală/ furnicături – 35%; laringita – 35%; greaţa − 33%; erupţii pe piele – 27%; tremurături – 25%; palpaţii ale inimii – 21%. Aceste rapoarte clinice demonstrează incidenţa mucegaiului răspândit pe calea aerului asupra stării de sănătate a organismului uman. Ca atare, expunerea la ciupercile de interior răspândite pe calea aerului poate cauza numeroase boli profesionale pentru personalul din biblioteci, muzee şi arhive şi utilizatorii serviciilor specifice instituţiilor infoculturale. În ceea ce privesc mecanismele de acţiune ale mucegaiurilor asupra sănătăţii, literatura medicală de specialitate evidenţiază trei mecanisme prin care ciupercile de mucegai por exercita efecte negative asupra sănătăţii, respectiv: 1. infecţie--- 2. alergie--3. toxicitate. Infecţiile foarte grave provocate de ciuperci precum Candida, Aspergillus şi Pneumocystis sunt comune pentru pacienţii cu un sistem imunitar deficitar16.Ciupercile de înmugurire aparţinând genului Candida, Histoplasmosis, Cryptococcus, Blastomyces şi Coccidioides sunt atât de virulente încât pot afecta persoane cu imunitate optimă.17 Persoanele care îşi desfăşoară activitatea în mediile contaminate prezintă o sensibilitate imediată a pielii la ciupercile de mucegai, fapt demonstrat ştiinţific din sinteza a 17 studii clinice, prin care s-a evidenţiat că 6-10% din populaţie şi 15-50% dintre cei cu o predispoziţie ereditară au prezentat o sensibilitate imediată a pielii la ciuperci 18.Literatura medicală, precum şi practică clinică medicală, dar şi literatura ştiinţifică produsă în laboratoarele de conservare şi restaurare a bunurilor culturale şi igienizare a locaţiilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă, evidenţiază cercetările efectuate asupra ciupercilor de mucegai − micete toxicogene patogene care produc şi eliberează o mare varietate de substanţe chimice toxice în substratul de nutriţie şi aerul din interiorul spaţiilor închise − cunoscute sub denumirea de micotoxine 19.Printre micotoxinele comune identificate în mediile de bibliotecă, arhivă sau muzeu se pot enumera următoarele: Aflatoxina: substanţe carcinogene foarte puternice şi hepatoxinele produse de unele specii ale genului Aspergillus; Ochratoxinele : nefrotoxice şi carcinogene produse de unele specii ale genurilor Aspergillus şi Penicillium; Sterigmatocistina: o substanţă represivă pentru sistemul imunitar şi carcinogenă pentru ficat produse de unele specii ale genului Aspergillus, în special Aspergillus multicolor; Trichothecenele: produse mai ales de specii aparţinând genurilor Stachybotrys şi Fusarium, LIEBERMAN, A. Explosion of mold cases in homes, workplaced and occupaţional medicine practices. Presented at the21st Annual Symposium on Man and His Environment in Health and Disease, Dallas, Texas. JUNE 19-22, 2003 16 KURUP ,V.; SHEN, HD; VIJAY, H. Immunobiology of fungal allergens. In: International of Allergy and Immunolology, 2002; no.129, p. 181-188. 17 KORPI, A.; KASANEN, JP.; KOSMA, VM; RYLANDER, R.; PASANEN, Al. Slight respiratory iritation by not inflammation in mice exposed to (1>3)-beta-D-glycan aerosols. In: Mediators of inflammation, June 2003; Vol. 12, no. 3, p. 139-146 18 RYLANDER, R. Indoor air related effects and airborne (1>3)-beta-D-glucan. In: Environmental Health Perspectives, June 1999; Vol. 107, Supplement 3, p. 501-503 19 WILKINS, K.; LARSEN, K.; SIMKUS, M. Volatile metabolites from mold growth on building materials and syntetic media. In: Chemosphere, August 2000; Vol. 41, no. 3, p. 437-446 15

44

despre care s-a raportat prin expertize clinice că inhibă sinteza proteinelor şi cauzează hemoragii şi vărsături. Un alt aspect foarte important în simptomatologia complexului de îmbolnăvire a personalului şi utilizatorilor serviciilor de bibliotecă, arhivă şi muzeu este determinat de ciupercile micete toxicogene care produc de asemenea micotoxinele sub forma beta-glucani care au efecte imunologice20.Contaminarea periculoasă cu mucegai a încăperilor este pusă în evidenţă organoleptic datorită mirosului mucegaiurilor provenite, în special, de la compuşii organici volatili (COV)21. Aspectele de sănătate produse de micotoxina prin inhalarea ei reprezintă demersuri ştiinţifice încă dezbătute, prin expunerea controlată pe animale şi cele de epidemiologie umană 22. Cercetările efectuate în mediile interioare contaminate cu micete toxicogene care elaborează, în general, micotoxine au evidenţiat că aceste toxicogene (inclusiv ochratoxina, sterigmatocistina şi trichothecenele) care pot fi absorbiţi pe calea aerului23 sunt prezente în praful de interior24. O altă structură de cercetare clinică a evidenţiat faptul că pacienţii expuşi la toxicogenul Stachybotrys de interior au prezentat niveluri măsurabile ale toxinei hemoragice de stacilisin 25. Cercetările privind nivelurile de micotoxine trichothecene din urină efectuate pe două variante de lucru (expunerea pacienţilor la niveluri mari de ciuperci-varianta 1 şi grupul control de pacienţi care nu a fost expus sub incidenţa ciupercilor din interior) au evidenţiat că nivelurile de micotoxine trichothecene din urină au fost semnificativ mari la pacienţii expuşi la nivelurile mari de ciuperci de interior, în comparaţie cu grupul de pacienţi de control care nu au fost expuşi la niveluri ridicate de micete toxicogene de interior.26.Trecerea în revistă a literaturii de specialitate reprezentativă la nivel internaţional, demonstrează fără tăgadă, cu argumente medicale obţinute prin analize clinice de mare complexitate, că inhalarea reprezintă modul de intrare în organismul uman a micotoxinelor produse de micetele toxicogene.

Expunerea la ciupercile de mucegai de interior şi problemele respiratorii. În locaţiile info-culturale contaminate, cât şi în alte locaţii de interes comunitar şi social, multe dintre studiile epidemiologice efectuate au evidenţiat faptul că expunerea prelungită la mucegaiuri de interior produce o creştere a incidenţei şi morbidităţii specifice astmului. Literatura medicală prezintă cazuri de respiraţie dificilă, atât la copii cât şi la adulţi.27. Pentru personalul din instituţiile culturale contaminate cu ciupercile de mucegai, astmul reprezintă boala profesională cu răspândire mare în mediile de risc sanitar. În SUA, HARDIN, B ; KELMAN, B ; SAXON , A. ACOEM Evidence Base Statement. Adverse Health effects associated with molds in the indoor environment. In: Journal of Occupational and Environmental Medicine , May 2003; Vol. 45, no. 5, p. 470-478 21 RICHARD, J.; PLATTNER, R.; MAY, J.; LISKA, S. The occurrence of ochratoxin A dust collected from a problem household. In: Mycopatologia, 1999; Vol. 146, no. 2, p. 99-103 22 Engelhart, S ; Look, A ; Skutlarek, D; Sagunski, H ; Lommel, A. ; Farbe , M ; Exner, M. Ocurrence of toxigenic Aspergillus versicolot isolates and sterigmatocystin in carpet dust from damp indoor environments. Applied . In: Environmental Microbiology, August 2002, Vol. 68, no. 8; p. 3886-3890 23 TIERNEY, L.; MCPHEE, S; Papadakis, M. Current Medical Diagnosis and Treatment., New York City: Lange Medical Books, 2003 24 CROFT, W.; JASTROMSKI, B. M.; CROFT, A. L. ; PETERS, H. A. Clinical confirmation of trichothecene mycotoxicosis in patient urine. In: Journal of Environmental Biology ,2002, Vol. 23, No. 3, p. 301-320 25 NICOD, L.; PACHE, J.; HOWARTH, N. Fungal infections in transplant recipients. In: European Respiratory Journal, Ianuary 2001, An 17, no. 1, p. 133-140. 26 GARBER, G. An Overview of fungal infections. In: Drugas, 2001; no. 61 Supplement 1, p. 1-12 27 PASANEN, AL. A review: Fungal Exposure Assessment in Inddoor Environments. In: Indoor Air, 2001, no. 11, p. 87-98 20

45

astmul şi stările simptomatologice specifice astmului sunt foarte comune, cu o incidenţă totală de aproximativ 5,4% la toate grupele de vârstă, având o pondere surprinzător de mare de până la 27% la copii din oraşele americane 28 Concentraţiile mai ridicate ale ciupercilor de mucegai din diferite medii au determinat ratele de mortalitate datorită astmului 29 .Această concentraţie de ciuperci determină creşterea incidenţei astmului la copii şi tineret 30. În acest sens, menţionez, ca şi argument ştiinţific, studiile pe copii cu o vârstă până la şapte ani care au evidenţiat, în baza buletinelor clinice, că expunerile de durată la ciupercile de mucegai din mediile închise au fost asociate cu o prezenţă mai ridicată a respiraţiei mai dificile, a tusei şi bolilor aparatului respirator31. Expunerea la ciupercile răspândite prin aerul de interior poate cauza următoarele boli: sinuzita, aspergiloza bronhopulmonară şi hipersensibilitate la pneumonită32. Ca să putem evalua corect amploarea bolilor datorate expunerii la ciupercile răspândite prin aer, evidenţiez gravitatea unei valori statistice din societatea americană: aproximativ 14% din populaţia SUA suferă de rinosinuzită şi de diverse boli înrudite cu aceasta. Factorii care influenţează contaminarea micotică a colecţiilor de info-documente, a mobilierului şi locaţiilor din biblioteci, muzee şi arhive Factorii care condiţionează contaminarea mediilor de bibliotecă, muzeu şi/sau arhivă cu micete (ciuperci şi bacterii) saprofite, condiţionat saprofite şi micete toxicogene trebuie cunoscuţi, monitorizaţi şi ţinuţi sub control permanent de specialiştii conservatori din aceste instituţii. Prin cunoaşterea factorilor abiotici-microclimatici, biotici − flora micotică existentă care elaborează micotoxine în mediile info-culturale şi de infrastructură tehnică necesară pentru folosirea instalaţiilor generale de climatizare sau folosirea aparatelor de condiţionare locală a microclimatului, se pot elabora şi aplica programe anuale viabile privind prevenirea sau limitarea contaminării micotice a tuturor mediilor info-culturale, precum şi a celor de interes comunitar şi social. În tabelul 4 au fost evidenţiaţi principalii factori favorizanţi ai contaminării micotice a colecţiilor info-documentare din biblioteci, arhive şi muzee.

Factorii care influenţează contaminarea micotică a colecţiilor info-documentare din biblioteci, arhive şi muzee JAAKKOLA, J.; JAAKKOLA, N.; RUOTSALAINEN, R. Home dampness and molds as determinants of respiratory symptoms and asthma in pre-schol children. In: Journal of Exposure Anallysis and Environmental Epidemiology, 1993; no. 3 (supplement1), p. 126-142 29 . KOSKINEN, OM.; HUSMAN, TM.; MEKLIN, TM. The relationship between mould and moisture observations in house and state of health of their occupants. In: European Respiratory Journal, 1999, no. 14, p. 1363-1367 30 WAN, GH.; LI, CS. Dampness and airway infammation and systemic conditions in oficce building workers. In: Archives of Environmental Health, 1999; no. 54, p. 58-63 31 LEE, YL.; LIN, YC.; HSIUE, TR.; HWANG, BF.; GUO, YL. Indoor and outdoor environmental exposures, parental atopy and physician diagnosed asthma in Taiwanes schoolchildren. In: Pediatrics, November 2003, Vol. 112, no. 5, p. 389-395 32 . TARIQ, SM.; MATTHEWS, SM.; STEVENS, M.; HAKIM, EM. Sensitization to Alternalia and Cladosporium by the age of 4 years. In: Clinical and Experimental Alergy, 1996; Vol. 26, p. 794-798. 28

46

Tabelul 4

Nr. crt.

Factori de contaminare micotică – specificaţie

Detalii tehnice

1

Substratul nutritiv

Substrat organic bogat în gucide, elemente minerale şi alte substanţe nutritive

2

Umiditatea substratului − influenţă Peste 14% apă pentru majoritatea hotărâtoare asupra creşterii micetelor micetelor toxicogene. Excepţii: toxicogene şi elaborării micotoxinelor. Aspergillus flavus: 13% pentru germinat; Cladosporium sp şi Alternalia sp: 22-50%

3

Umiditatea atmosferică ridicată

4

Temperatura optimă de vegetaţie a micetelor T: 18-27ºC; mezofile: 10-40ºC; saprofite termofile: 55-60ºC; termotolerante:1060ºC

5

Aerobioză

Majoritatea micetelor patogene se dezvoltă numai în condiţii de aerobioză

6

pH-ul suportului organic nutritiv

pH: 2-8,5

7

Intensitatea luminii

Micetele patogene preferă încăperile întunecoase sau slab luminate

Peste 70 %

Aşa cum s-a prezentat pe parcursul acestei lucrări, micetele toxicogene din colecţiile info-documentare din biblioteci, muzee şi arhive elaborează, în general, micotoxinele în substratul lor nutritiv. S-a amintit de asemenea că, în unele situaţii, micotoxinele rămân în interiorul celulelor micotice, fiind puse în libertate numai după distrugerea micetului. Se ştie 47

că în sporii micetelor, micotoxinele se formează în cantităţi mici. În mediile de bibliotecă, muzeu sau arhivă unde se constată prezenţa mucegaiurilor toxicogene, examenul organoleptic costând din mirosul colecţiilor de bunuri culturale contaminate, precum şi al aerului din interior, poate să indice prezenţa fenomenelor de mucegăire chiar în stadii incipiente, care nu pot fi sesizate de cele mai multe ori prin analize chimice de laborator. Un bun conservator de bibliotecă (muzeu, arhivă) cunoaşte că orice miros deosebit, mai mult sau mai puţin cunoscut în mediile info-culturale trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru starea de conservare a colecţiilor şi mobilierului, precum şi cel de igienizare pentru locaţiile afectate. Se consideră agenţi negativi mirosul rânced, acru, înecăcios, miros de mucegai sau orice alt miros străin identificat în aceste medii. Produsele informaţionale pe suporturi materiale organice care sunt mucegăite au un miros particular specific de mucegai, care poate fi mai mult sau mai puţin pronunţat. Acesta poate fi mai pronunţat în depozitele insalubre unde sunt stocate dubletele unor documente de bibliotecă şi/sau arhivă, depozite care sunt mai puţin căutate şi care prezintă factori optimi pentru activarea biologică a ciupercilor de mucegai toxicogene. De regulă, în aceste condiţii optime pentru instalarea şi dezvoltarea ciupercilor de mucegai toxicogene, sporulaţia acestor microorganisme patogene fiind mare, are loc o acumulare foarte mare de spori în aerul din interior (aeromicroflora), fapt evidenţiat şi prin mirosul puternic de mucegai. De unde provine mirosul de mucegai (înţepător, acru, înecăcios, miros străin etc.) din colecţiile de info-documente din mediile de bibliotecă, arhivă şi muzeu? Unele specii de mucegai din aceste medii culturale şi nu numai (alte locaţii de interes comunitar şi social) sunt dăunătoare pentru om, dar şi pentru animale ori plante datorită enzimelor şi produşilor metabolici pe care îi eliberează în metabolismul lor în anumite condiţii de viaţă. Orice specialist în conservarea bunurilor info-culturale cunoaşte că micetele (mucegaiurile) toxicogene care eliberează micotoxine în substratul lor nutritiv au deci acţiune de biodegradare pe suporturi organice specifice producţiilor informaţionale pe suport organic (hârtie, piele, ţesături, lemn, picturi etc.), dar şi pe alte suporturi organice organizate (animale, plante, seminţe) sau anorganice (materiale plastice, cauciuc, pereţi etc.). Ce vreau să evidenţiez din constatările prezentate mai sus şi cunoscute în literatura şi practica conservării bunurilor info-culturale din biblioteci, muzee şi arhive este faptul că: fungii specifici acestor medii au capacităţi foarte mari şi variate de sinteză, putând forma în cursul metabolismului lor polizaharide, lipide, acizi organici, dar şi substanţe toxice foarte grave pentru sănătatea factorului uman care pot rămâne în miceliu sau sunt eliminate în mediu. Prezenţa fungilor saprofiţi în mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, care se dezvoltă pe materie organică nevie pe care o degradează, este cunoscută atât în literatura, cât şi în practica conservării acestor valori. Domeniul prezenţei fungilor toxicogeni care elaborează şi eliberează micotoxine din substratul lor nutritiv în aerul din bibliotecă (muzeu, arhivă) reprezintă segmentul ştiinţific cel mai atractiv şi responsabil pentru starea de sănătate a personalului şi utilizatorilor serviciilor acestor instituţii de mare însemnătate comunitară, ca şi pentru conservarea şi igienizarea colecţiilor de info-documente şi locaţiilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă. Ca să conştientizăm cât de nociv este aerul pe care îl respiră zilnic personalul din instituţiile info-culturale unde nu există preocupări privind igienizarea locaţiilor şi conservarea colecţiilor, se poate demara ad-hoc un experiment simplu, fiind cunoscut de majoritatea protecţioniştilor din aceste instituţii ce constă în stingerea lumini într-un depozit cu documente, unde în prealabil au fost eliminate toate sursele de lumină pentru a fi întuneric complet. La cuplarea unui fascicul de lumină produs de o baterie de buzunar se observă foarte clar, în fasciculul de lumină dezvoltat, cum în aer plutesc tot felul de impurităţi 33. Cum toate acestea impurităţi biochimice şi fizice sunt http://blog.magzone.ro/187/ Ai idee cât de nociv este aerul pe care îl respiri în mod obişnuit, acasă sau la birou? 2/19/2015 33

48

inspirate de organismul uman fiind depuse în plămâni, identificăm care sunt cauzele bolilor respiratorii atât de grave: astm, bronşite, tuse cronică etc. Aceste boli constituie a treia cauză de deces în România, după bolile sistemului circulator şi cancer. Realitatea din practica conservării colecţiilor info-documentare din aceste instituţii este că aerul din interiorul bibliotecilor, muzeelor şi arhivelor neigienizate poate fi de 100 de ori mai poluat decât cel de afară, în ciuda faptului că în mediile antropice naturale există deşeuri toxice, trafic auto, praf. Substanţele toxice, inclusiv mirosurile, mucegaiul sau praful precum şi radiaţiile electromagnetice emise de sistemele informaţionale utilizate sau alte dispozitive electrotehnice (care încarcă pozitiv aerul din jur, producând ioni pozitivi foarte dăunători pentru organism) sunt tot atâtea surse ce generează afecţiuni cardiace, pulmonare sau renale, dureri de cap, indispoziţie, somnolenţă, tulburări nervoase etc. Factorii abiotici–microclimatici şi biotici care influenţează instalarea şi dezvoltarea mucegaiurilor - micetelor toxicogene au fost evidenţiate în tabelul sinteză nr. 5. În funcţie de implicarea multifactorială abiotică-microclimatică şi biotică, precum şi de structura materială a info-documentelor, se formează condiţii favorabile elaborării micotoxinelor în aerul interior din biblioteci, muzee şi arhive, precum şi a inoculului şi diseminării acestuia în alte medii, pe calea aerului şi alte mijloace terestre. Procesele şi fenomenele de contaminare micotică a locaţiilor şi bunurilor info-culturale din biblioteci, muzee şi arhive sunt, după cum s-a argumantat, foarte diversificate. Dar elemetul comun care intervine suplimentar şi decisiv în aceste medii este prezenţa şi activitatea factorului uman, care este răspunzător de implicarea lui pentru a evita sau diminua impactul acestor medii cu agresivitatea complexului micotic din mediile antropice naturale-deschise şi închise (spaţii culturale, spaţii comunitare, spaţii rezidenţiale).

Factorii abiotici-microclimatici şi biotici care influenţează formarea mucegaiurilor (micetelor) toxicogene şi elaborarea micotoxinelor în aerul din biblioteci, muzee şi arhive. Tabelul 5

Nr. crt. 1

Factorii care favorizează formarea mucegaiurilor (micetelor ) toxicogene şi elaborarea micotoxinelor Contaminarea mediilor de bibliotecă, Elaborarea muzeu şi arhivă accidental sau perpetuu 49

Detalii tehnice

micotoxinelor

în

aerul

de

cu specii de ciuperci de mucegai bibliotecă, muzeu şi arhivă toxicogen 2

Prezenţa contaminărilor şi infestărilor cu Dezvoltarea florei microbiene aeropurtate în faună de insecte şi dăunători (rozătoare) toate mediile abiotice şi biotice ce dezvoltă agenţi patogeni în mediile culturale

3

Factori abiotici-microclimatici optimi UR: 70%; umiditatea suporturilor organice pentru instalarea şi dezvoltarea de nutriţie: 14%; T: 20-25ºC, încăperi mucegaiurilor toxicogene întunecoase sau slab luminate; lipsa ventilaţiei active a spaţiilor insalubre; condiţii de aerobioză

4

Lipsa tratamentelor de igienizare a Perpetuarea florei şi faunei − dezvoltarea locaţiilor şi de conservare a colecţiilor rezervei inoculare de contaminare şi info-documentare diseminare în mediile info-culturale

5

Materie primă contaminată; folosirea aditivilor contaminaţi; utilizarea hârtiei sensibile la atacul fungilor; substrat nutritiv papetar bogat în substanţe nutritive

6

Depozite insalubre, mucegăite, prezenţa Formarea unui exces de umiditate infiltraţiilor şi a umidităţii ascensionale permanent care dezvoltă condiţii microclimatice ideale pentru instalarea florei microbiene specifice spaţiilor insalubre

7

Circulaţia în mediile de bibliotecă (arhivă, muzeu) a info-documentelor contaminate şi infestate sub forma donaţiilor şi împrumuturilor

8

Lipsa structurilor de carantină info- Funcţionarea unor structuri organizatorice documentară în biblioteci, arhive şi permanente de carantină (locală, regională, muzee naţională, internaţională) ar gestiona răspândirea factorilor de risc biologic din diferite biblioteci, muzee şi arhive

Prezenţa complexului fungic toxicogen care elaborează micotoxine se asociază întotdeauna cu: hârtia umedă contaminată, aditivi contaminaţi, hârtie sensibilă la atacul ciupercilor

Crearea condiţiilor facile de răspândire în biblioteci, arhive şi muzee a florei microbiene toxicogene şi diseminarea inoculară în alte medii libere de infecţii.

CAP III. SINDROMUL CLĂDIRILOR BOLNAVE-CONSECINŢĂ A STĂRII DE FUNCŢIONARE A LOCAŢIILOR DE BIBLIOTECĂ, MUZEU ŞI ARHIVĂ, PRECUM ŞI A CALITĂŢII MEDIULUI INTERIOR . 3.1. Aspecte generale Am crezut de cuviinţă să analizez câteva aspecte privind calitatea clădirilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă, fie ele nou construite, de a asigura condiţii corespunzătoare personalului şi utilizatorilor serviciilor oferite în vederea îmbunătăţirii confortului şi pentru protejarea lor de diferite noxe de îmbolnăvire. Pentru documentarea privind această temă de mare importanţă în viaţa bibliotecilor, muzeelor şi arhivelor din reţeaua naţională am 50

consultat, desigur, literatura naţională şi internaţională de referinţă, ca expresie a nevoii de documentare şi de raportare la un anumit nivel. Câteva concluzii care trebuie să ne dea de gândit: - Sindromul Clădirilor Bolnave (SCB) face parte din lista bolilor profesionale, cu toate drepturile ce le conferă legislaţia muncii din ţările civilizate pentru factorul uman afectat; - zonele care sunt vizate ca sursă a unor astfel de stări de disconfort accentuat şi care sunt reclamate de personal şi/sau utilizatori pot fi localizate într-o anumită încăpere (săli de lectură, depozit, laboratoare, birouri şi alte locaţii cu destinaţie directă sau de sprijin în derularea activităţilor specifice actului info-cultural din bibliotecă, muzeu şi arhivă), arie de clădire sau în întreaga clădire-cu răspândire simptomatologică generalizată; - în cazul în care personalul de specialitate ca şi cel administrativ, precum şi utilizatorii serviciilor info-culturale din biblioteci, muzee şi arhive acuză efecte negative privind confortul şi sănătatea, care se manifestă în funcţie de timpul petrecut în locaţia respectivă, dar fără a fi posibilă identificarea–localizarea unor cauze care induc disconfortul şi perturbă sănătatea factorului uman sau a unor maladii specifice care le-au generat, se poate vorbi de Sindromul Clădirii Bolnave (SCB); - Sindromul Clădirii Bolnave (SCB) prezintă o serie de simptome de disconfort acut, cum ar fi: dureri de cap; iritaţii ale ochilor, nasului şi gâtului; tuse uscată; piele uscată sau râioasă; simptome de ameţeli şi stări de greaţă; dificultăţi privind capacitatea de concentrare; oboseală; alergie; sensibilitate la diferite mirosuri 34; - cercetările medicale efectuate pe subiecţii umani sensibili la simptomele specifice SCB şi a căror cauză nu este cunoscută de subiecţi au evidenţiat faptul că aceste simptome dispar la mulţi dintre ei într-o perioadă scurtă de timp după ce au părăsit clădirea respectivă; - potrivit Agenţiei de Protecţie a Mediului din SUA, se poate vorbi despre o clădire bolnavă atunci când ocupanţii acesteia acuză simptomele prezentate mai sus, dar a căror cauză nu poate fi depistată; - în concepţia noastră, conform realităţii din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă, conceptul Sindromul Clădirilor Bolnave trebuie completat şi cu Sindromul clădirilor care ne îmbolnăvesc (SCÎ); dacă ocupanţii clădirilor moderne, supraizolate, climatizate, dezvoltă anumite probleme de sănătate care nu-şi pot găsi explicaţia, dacă în aceste clădiri moderne ce par culmea confortului şi civilizaţiei, oamenii nu se simt bine, dimpotrivă, mă întreb şi vă întreb, cum să acţioneze ocupanţii clădirilor cu defecţiuni majore de proiectare şi execuţie, neizolate, neclimatizate, cu sisteme de utilităţi învechite, uzate sau cu defecţiuni, cu agenţi biologici şi chimici contaminanţi, indiferent de destinaţia acestora? 3. 2. Sindromul spaţiilor culturale bolnave − expresie a stării mediului interior a spaţiilor din biblioteci, muzee şi arhive Mediile urbane mari reprezintă, pe lângă dominaţia categorică la nivel structural şi funcţional a spaţiilor rezidenţiale, şi prezenţa obligatorie dictată de interesul comunităţii a spaţiilor de învăţământ, sănătate, spaţii de interes public, şi nu în ultimul rând, a spaţiilor unde se desfăşoară activităţi culturale cu caracter permanent. De la bun început pornim cu premiza că spaţiile culturale reprezintă o componenţă a ecosistemului urban de interes comunitar, care trebuie să-şi adapteze infrastructura tehnică şi a serviciilor pentru a filtra efectele agresiunii autoinduse (încărcătura serviciilor, a personalului şi grupării lui pe categorii de vârstă, stare de sănătate etc. fondul general de info-documente şi starea lui de conservare, încărcătura cu logistică tehnică etc.) sau produse de diferite surse externe de degradare. Zgomotul, calitatea deficitară a aerului, prezenţa mirosurilor, poluarea luminoasă, aglomeraţia, prezenţa florei şi faunei de microorganisme, ţânţari, muşte etc.cu potenţial Datele au fost prezentate de inspectorii Cristian VLAD şi Emanoil VENESCU de la ITM Bucureşti, în cadrul Conferinţei „ Prevenirea bolilor profesionale″ organizat de către ITM Bucureşti şi Clinica Anina 34

51

epidemiologic, ori distructiv (faună de insecte papirofage, faună de insecte xilofage, rozătoare, furnici, faună de lepidoptere etc.), expunerea la poluanţii chimici şi biologici, suprasaturarea unor servicii publice, determină ca spaţiile culturale aflate în aceste situaţii de stres să identifice şi să utilizeze adevărate structuri eficiente de apărare împotriva agenţilor poluanţi externi şi interni. Dar, în multe situaţii, mecanismele de apărare prezintă efecte contrarii, vulnerabilizând din interior calitatea mediului din spaţiile culturale Calitatea mediului interior din biblioteci, muzee şi arhive este considerată de Agenţia Europeană de Mediu ca fiind unul dintre cei mai importanţi factori de influenţă în starea de sănătate a factorului uman (personal şi utilizatorii serviciilor info-culturale) din aceste locaţii culturale. Un spaţiu cultural (bibliotecă, muzeu sau arhivă) este sănătos dacă efectele ei asupra factorului uman şi mediului din interior sunt nesemnificative şi chiar benefice. Indicatorii privind evaluarea calităţii aerului intern al clădirilor de interes cultural (biblioteci, muzee şi arhive, precum şi aprecierile tehnico-calitative au fost evidenţiate în tabelul nr.6. În funcţie de percepţia şi starea de sanogeneză (apariţia şi dezvoltarea bolilor) a factorului uman din aceste spaţii culturale, în baza cercetărilor efectuate de Agenţia Americană de Protecţie a Mediului (EPA 1995) care grupează spaţiile rezidenţiale în patru clase mari, cred că asimilarea sistemului de clasificare a spaţiilor culturale după modelul Agenţiei Americane de Protecţie a Mediului reprezintă singura şansă de apropiere a sistemelor analitice privind clasificarea clădirilor afectate, ca expresie a stării mediului interior, ţinând cont de starea de sanogeneză a factorului uman direct implicat.

Determinarea calităţii mediului intern a clădirilor de interes cultural (biblioteci, muzee si arhive)

Tabelul nr.6

Nr. crt 1

Indicatori privind evaluarea calităţii aerului intern Caracteristicile tehnice ale clădirii: materiale de construcţii utilizate, compartimentarea spaţiilor interioare, eficienţa sistemelor de ventilare şi climatizare.

Aprecieri tehnico-calitative În funcţie de indicatorii privind evaluarea calităţii aerului intern, utilizând metodologia (procesul) de ierarhizare analitică, pentru ierarhizarea spaţiilor culturale am delimitat 4 clase egale pentru încadrarea scorului total şi a scorurilor parţiale: 75 − calitate bună şi foarte bună 52

2

Caracteristicile activităţilor din interiorul imobilului şi potenţialul de transfer al factorilor de risc generate de către acestea

3

Identificarea şi specificul vectorilor de transfer: apă potabilă, aerul exterior, caracteristicile generale ale amplasamentului Profilul receptorilor − factorul uman caracterizat prin: antecedente alergene, încadrarea în grupuri sensibile

4

5

Nivelul diferiţilor contaminanţi chimici

6

Nivelul diferiţilor contaminanţi biologici

Coeficientul de utilizare a locaţiilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă pentru funcţia culturală şi informaţională specifică fiecărei instituţii, stabilirea încărcăturii cu servicii şi a ponderii acoperirii cu servicii de bază Stabilirea şi utilizarea indicilor de evaluarea multicriterială a vectorilor de transfer servicii: apă, canalizare, energie, căldură, aerare activă, izolare fonică şi termică etc. Determinarea coeficientului de utilizare a locaţiilor info-culturale pentru funcţiile principale ale instituţiilor, coeficient care este un important criteriu de evaluare a disponibilului de spaţiu sau a supra-încărcări acestuia, dar şi a presiunii asupra mediului din aceste spaţii culturale Frecvenţa depăşirii valorilor maxime recomandate în mediul intern de bibliotecă, muzeu şi arhivă, la poluanţi chimici reprezentativi (compuşi organici volatili, dioxid de carbon, pulberi în suspensie) (%) acceptat ca un indicator de presiune la nivelul stării de sănătate a personalului şi utilizatorilor de servicii infoculturale Expunerea la riscuri de contaminare biologică; stabilirea dimensiunii riscului de contaminare biologică; stabilirea sistemelor de prevenţie şi intervenţie.

- Clădiri bolnave (CB), clădiri cu destinaţie culturală (bibliotecă, muzeu, arhivă), în care se poate realiză o legătură evidentă între bolile prezente la nivelul factorului uman şi calitatea deficitară a mediului interior, iar agresivitatea faţă de mediul extern este foarte ridicată (gripa, manifestările imuno-alergice, TBC, legioneloza). Sanogeneza 35,conexiunea între starea de sănătate a factorului uman şi condiţiile de muncă şi de viaţă existente în mediile de cultură în relaţia cu factorul uman reprezintă criteriul ştiinţific medical de încadrare a clădirilor mai mult sau mai puţin bolnave . - Bibliotecile, muzeele şi arhivele afectate de sindromul clădirilor bolnave(SCB) demers conceptual folosit la descrierea situaţiilor din teren, în care mai mult de 20% din ocupanţii acestor clădiri (personal de specialitate, utilizatorii serviciilor info-culturale) reclamă, pe bună dreptate, un disconfort accentuat şi o stare de sănătate nefavorabilă, ce induce stări de rinită, nas înfundat, uscarea mucoaselor, iritaţii, somnolenţă, cefalee, intoleranţă la diferite mirosuri, datorită faptului că sunt expuşi un timp îndelungat într-o clădire, însă nici o boală specifică Sanogeneză s.f.(med) dex online .ro, 2004. Ramură a medicinei care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a populaţiei, condiţiile de muncă şi de viaţă, situaţia ecologică, fenomenele de urbanizare, de poluare, prezenţa factorilor patogeni; ramură a medicinei care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a populaţiei, studiind mediul social ca factor patologic, influenţa clădirilor şi a condiţiilor de mediu. 35

53

sau cauza producerii acestora nu pot fi identificate şi studiate cu claritate (EPA 1995, Lindvall 1992). - Clădiri (biblioteci, muzee şi arhive) în care nu apar efecte observabile (CFEO) sunt medii culturale în care ocupanţii resimt un disconfort mediu, iar starea de sănătate a populaţiei este satisfăcătoare. - Clădiri sănătoase (CS) reprezintă acele medii culturale din biblioteci, muzee şi arhive, unde disconfortul este minim, starea de sănătate a ocupanţilor este foarte bună, iar agresivitatea faţă mediul intern este nesemnificativă. Pentru ierarhizarea spaţiilor culturale (bibliotecă, muzeu, arhivă), după modelul ierarhizării spaţiilor rezidenţiale, au fost identificate şi delimitate 4 clase egale pentru încadrarea scorului total şi a scorurilor parţiale (Adler et al.2010, Dixon et al.2009): 75 − calitate bună şi foarte bună, mediile clădirilor sănătoase (CS). Aşa cum s-a arătat mai sus, Sindromul Clădirilor Bolnave (SCB) din locaţiile de bibliotecă, muzeu şi arhivă se manifestă prin apariţia simptomelor de disconfort acut pe care le-am detailat. De reţinut este faptul că aceste simptome ale căror cauze nu sunt elucidate de către subiecţi, dispar la mulţi dintre ocupanţii mediilor culturale într-o perioadă scurtă de timp după ce au părăsit clădirea respectivă. Pentru explicarea prezenţei simptomelor de boli şi comportamentul atipic al acestora, se cuvine să identificăm cauzele sau factorii care conduc la apariţia afecţiunilor din categoria Sindromul Clădirilor Bolnave)(SCB)(tabelul 7).

54

Cauzele care determină apariţia afecţiunilor din categoria Sindromul Clădirilor Bolnave (SCB) în reţeaua info-culturală a bibliotecilor, muzeelor şi arhivelor din România. Tabelul 7

Nr. crt. 1.

Factorii implicaţi Ventilaţie inadecvată sub aspectul cantităţii şi distribuirii ineficiente de aer proaspăt introdus prin sistemele de ventilare şi condiţionare

Efectele produse

Observaţii

Producerea şi perpetuarea agresiunii autoinduse ori Creşterea agresiunii factorilor generate de diferite surse externe şi interne a tuturor externi şi interni, permanenţi mediilor din biblioteci, muzee şi arhive sau conjuncturali

2

Lipsa ventilaţiei în locaţiile cu public din Formarea şi perpetuarea unui mediu intern foarte biblioteci, muzee şi arhive agresiv pentru sănătatea factorului uman, care în raport cu numărul şi starea de sănătate a ocupaţilor/m³spaţiu determină inducerea stării de disconfort şi de îmbolnăvire a factorului uman, precum şi de degradare a colecţiilor de documente, mobilier, utilităţi şi spaţiu

Constituirea surselor de degradare permanente multifactoriale, producând schimbări perceptibile în calitatea mediului interior

3

Prezenţa şi activitatea agenţilor chimici contaminanţi proveniţi din sursele interne ale clădirii produc schimbări semnificative în calitatea mediului intern de bibliotecă, muzeu şi arhivă

Agenţii chimici contaminanţi din surse interne provoacă disconfort şi îmbolnăvirea ocupanţilor, iar aportul lor este completat şi de prezenţa surselor de perturbare/degradare conjuncturale (activităţi, echipamente electronice etc.)

Compuşii organici volatili, inclusiv formaldehida, emanaţi de adezivi, mochete, tapiserii, produse manufacturi din lemn, şeminee sau sobe de gaz natural, materiale de construcţii, finisaje, determină activarea unui mediu chimic agresiv, atât pentru sănătatea ocupanţilor, cât şi pentru starea de conservare a colecţiilor de info-documente (creşterea acidităţii suporturilor organice purtătoare de informaţii).

55

4

Prezenţa şi activitatea agenţilor chimici contaminanţi proveniţi din sursele externe ale clădirii sunt surse de perturbare /degradare permanente care au o influenţă continuă asupra clădirilor de bibliotecă, muzeu sau arhivă: surse industriale, medicale, transporturi rutiere, feroviare ori aeriene, gazele de evacuare ale motoarelor termice, gazele provenite din instalaţiile de canalizare, din instalaţiile de ventilare cu exhaustoare etc.

Agenţii chimici contaminanţi proveniţi din medii externe sunt surse care generează internalităţi şi externalităţi cu potenţial considerabil (în multe cazuri nelimitat) în modificarea calităţii mediului din biblioteci, muzee şi arhive. Efectele produse se întâlnesc atât în mediile abiotice (spaţii, mobilier, colecţii de info-documente, aerul din biblioteci, muzee şi arhive), cât şi în mediile biotice (personalul de specialitate şi utilizatorii serviciilor acestor instituţii şi alte persoane care intră în contact cu mediile info-culturale).

Agenţii chimici externi sau interni mediilor info-culturale sunt surse poluante sau contaminatorii rezultaţi prin expansiunea socio-economică necontrolată a omului în dauna ecosistemelor naturale sănătoase.

5

Prezenţa şi activitatea agenţilor biologici contaminanţi proveniţi din surse interne ale mediilor de bibliotecă, muzeu, arhivă: spaţii insalubre, colecţii contaminate şi infestate, mobilier contaminat şi infestat, bacterii, ciuperci, protozoare care se dezvoltă în apa stătută din conducte, umidificatoare, colectoarele pentru scurgerea apei, ori în alte locuri unde apa stagnează, cum ar fi: plăcile de pardoseală, mochete sau straturi de izolaţie. Prezenţa florei şi faunei de agenţi biologici din colecţiile info-documentare reprezintă o sursă foarte importantă de apariţie, dezvoltare şi diseminare, producând biodegradări în toate mediile spaţiilor infoculturale

Formarea unei aeromicroflore prin instalarea şi dezvoltarea ciupercilor de mucegai patogene şi a altor micete toxicogene care produc micotoxine în substratul lor nutritiv, fiind apoi puse în libertate în aerul interior de bibliotecă, muzeu sau arhivă, formându-se prin acumulare patogenă o aeromicrofloră formată din micete patogene foarte periculoase pentru sănătatea ocupanţilor, dar şi a bunurilor info-culturale. Prezenţa insectelor şi rozătoarelor specifice bunurilor şi mediilor din biblioteci, muzee şi arhive determină formarea unui focar de boli entomopatogene foarte periculoase pentru sănătatea factorului uman, dar care produc biodegradări foarte importante colecţiilor infodocumentare, mobilierului, instalaţiilor tehnicosanitare

Aeromicroflora indusă de agenţii patogeni, precum şi fauna de insecte papiricole, xilofage şi sinantrope, dar şi de rozătoare din spaţiile infoculturale de bibliotecă, muzeu şi arhivă reprezintă vectorii biologici care induc cele mai periculoase boli factorului uman specific acestor instituţii, precum şi cele mai grave bio-degradări colecţiilor de info-documente, mobilierului şi spaţiilor.

6

Prezenţa şi activitatea agenţilor biologici Inducerea în mediile de bibliotecă, muzeu şi arhivă a Constituirea surselor de agenţi 56

7

contaminanţi proveniţi din surse externe locaţiilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă, cum ar fi: acumulări de ape permanente contaminate biologic, prezenţa unităţilor de carmangerie, morărit şi panificaţie; depozitarea necorespunzătoare a deşeurilor ago-alimentare din mediul urban; prezenţa în apropierea clădirilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă a surselor externe permanente de biodegradare a mediilor externe (spitale de boli infecţioase, spitale de carantină sanitară etc.)

agenţilor patogeni de carantină în mediile infoculturale şi propagarea agenţilor micotici care produc micotoxine foarte periculoase pentru sănătatea oamenilor care vin în contact cu mediile din aceste instituţii. Prezenţa dăunătorilor (insecte şi rozătoare) în mediile exterioare contaminante (deşeuri agroalimentare, spitale, carmangerii, spaţii rezidenţiale insalubre) reprezintă o sursă permanentă şi foarte periculoasă prin care aceşti dăunători nespecifici spaţiilor şi bunurilor info-culturale devin cărăuşii bolilor periculoase, de carantină o dată cu accederea lor în mediile de bibliotecă, muzeu sau arhivă.

patogeni şi a faunei de insecte sinantrope, xilofage şi papiricole de carantină sanitară.

Factorul uman şi activităţile desfăşurate.

Factorul uman determină oscilaţii ale patogenilor

Starea de sănătate

57

În lucrarea „Evaluarea integrală a calităţii mediului în spaţiile rezidenţiale″, Perdrix et al. (2005) clasifică factorii care cresc riscul de încadrare a clădirilor în categoria SCB, după cum urmează: -personali: prezenţa persoanelor de sex feminin, a copiilor, a persoanelor cu vulnerabilitate la afecţiuni imuno-alergene; -individuali: prezenţa fumătorilor, utilizarea frecventă a computerelor şi a altor aparate electronice, prezenţa bibliotecilor, utilizarea biocidelor şi a pesticidelor; -tehnici: temperaturi peste 23ºC, umiditatea aerului sub 30% sau peste 65%, ventilare sub10 litri/secundă/persoană, prezenţa sistemelor de climatizare, igiena precară, prezenţa excesului de apă şi probleme determinate de acest neajuns. Sintetizând întregul demers ştiinţific parcurs de subsemnatul în domeniul protecţiei info-documentelor din biblioteci, arhive şi muzee în perioada 1999-2014, propun o îmbunătăţire a demersului ştiinţific prezentat de Perdrix et al. (2005) prin noi acumulări factoriale prelevate de-a lungul anilor din aceste medii culturale evidenţiate sintetic în tabelul 8. Trebuie să evidenţiem rolul determinant al managementului deficitar de bibliotecă, muzeu sau arhivă în a crea spaţii şi condiţii adecvate pentru depozitarea şi conservarea bunurilor culturale, precum şi săli speciale pentru cercetarea, consultarea şi împrumutul documentelor. Iată de ce Sindromul Clădirilor Bolnave care afectează toate mediile interioare ale bibliotecilor, muzeelor şi arhivelor cu foarte multe defecţiuni tehnice şi de organizare rămâne o patologie polimorfă, non specifică, benignă, de etiologie multifactorială (chimică, biologică, tehnică, medicală, care acţionează şi se impune a fi evaluată din perspectiva proiecţiei în funcţionalitatea ecosistemelor umane, a stării de sanogeneză a factorului uman din aceste instituţii, precum şi a simbiozei parteneriale între ecosistemul uman şi cel infodocumentar. Pe acest traseu extrem de dificil de analizat trebuie să identificăm efectele creşterii incidenţei sindromului clădirilor bolnave sedii de bibliotecă (mai ales), muzeu sau arhivă, pentru eliminarea riscului de abandon al clădirilor avariate de multiplele defecţiuni sau de amplificare a problemelor de sănătate ale personalului şi utilizatorilor din aceste instituţii.

58

Factorii care cresc riscul de încadrare a clădirilor de bibliotecă, muzeu şi arhivă în Sindromul Clădirilor Bolnave (SCB) şi Clădiri Bolnave (CB) Tabelul 8

Nr. crt 1

2 3

Factorii de risc în încadrarea clădirilor info-culturale

Modalităţi de acţiune

Factori personali

Prezenţa persoanelor de sex feminin, a copiilor, a persoanelor cu vulnerabilitate la afecţiuni imuno-alergice

Factori individuali

Prezenţa fumătorilor, utilizarea frecventă a computerelor şi alte aparate electronice, prezenţa bibliotecilor, utilizarea biocidelor şi pesticidelor Temperaturi peste 23ºC, umiditatea aerului sub 30% sau peste 65%, ventilare sub 10 /litri/secundă/persoană, prezenţa sistemelor de climatizare, igiena precară, prezenţa problemelor determinate de excesul de apă

Factori tehnici

4

Factori de infrastructură: clădiri vechi, de regulă de patrimoniu ca sedii pentru biblioteci, muzee şi arhive

Imposibilitatea (interzicerea) efectuării intervenţiilor profunde pe infrastructura clădirilor de patrimoniu privind îmbunătăţirea regimului abiotic-microclimatic (T,UR); imposibilitatea efectuării proiectelor privind tipo-depozitarea bunurilor info-culturale prin tipo-dimensionarea bunurilor datorită dimensiunilor variabile ale spaţiilor care aveau o cu totul altă destinaţie.

5

Factori de infrastructură şi dotare tehnică: clădiri având o altă destinaţie, reabilitate necorespunzător pentru adăpostirea bibliotecilor, muzee şi arhivelor Clădiri noi construite, cu greşeli de proiectare-execuţie

Clădirile instituţiilor culturale provenite prin reabilitarea unor spaţii, având o altă destinaţie, reprezintă locaţiile cele mai susceptibile pentru instalarea simptomelor SCB.

6

Apariţia defecţiunilor majore post-garanţie a clădirilor.

59

3.3. Contribuţii privind evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi ariile info-culturale din biblioteci, muzee şi arhive. Evaluarea calităţii mediului din spaţiile şi ariile info-culturale din biblioteci, muzee şi arhive reprezintă o activitate care trebuie efectuată periodic, dar obligatoriu în fiecare an, în vederea stabilirii criteriilor şi coeficienţilor de utilizare, acoperire, funcţionare, densitate, frecvenţă, eficienţă, expunere, accesibilitate, în baza cărora se pot obţine informaţii care prin prelucrarea matematică şi transformarea valorilor în procente, pot conduce la valori omogenizate intermediare (minim şi maxim) care caracterizează starea mediului din interiorul acestor spaţii, prin utilizarea sistemului de notare (de la 1 - nota cea mai mică, la 100-nota cea mai mare). 3.3.1. Studiu de caz privind evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi ariile închise de bibliotecă Conform Legii334/2002-legea bibliotecilor, colecţiile de bibliotecă sunt diverse atât din punctul de vedere al categoriilor de bibliotecă, cât şi al suportului material purtător de informaţie. Din punctul de vedere al diversităţii, categoriile de documente specifice unei biblioteci sunt următoarele: cărţi; publicaţii seriale; manuscrise; microformate; documente cartografice; documente de muzică tipărite; documente audiovizuale; documente grafice; documente electronice; documente fotografice sau multiplicate prin prelucrări fizico-chimice; documente arhivistice; alte categorii de documente indiferent de suportul material. Din punctul de vedere al etiologiei suportului material, aceste info-documente îmbracă, din punct de vedere fizic, două structuri materiale: de origine organică şi anorganică. Multitudinea documentelor precum şi natura materială a acestora solicită utilizarea mai multor criterii abiotice şi biotice privind evaluarea-monitorizarea calităţii mediului interior din spaţiile şi ariile protejate de bibliotecă. Evaluarea calităţii mediului în spaţiile şi ariile protejate de bibliotecă (tabelele nr.9, 10, 11, 12, 13, 14) s-a realizat pe baza unor aprecieri multicriteriale utilizate în spaţiile rezidenţiale şi adaptate particularităţilor specifice de infrastructură, dotare şi ofertă profesională a serviciilor specifice instituţiei de bibliotecă. Au fost luate în studiu (fiind considerate criterii reprezentative) 8 criterii şi 6 opţiuni- spaţii protejate, unde se desfăşoară cu caracter permanent principalele servicii de bibliotecă care au fost luate în analiză. Pe baza observaţiilor multianuale de analiză statistică au fost selectate acele criterii care exprimă prin valori cuantificabile, agresivitatea directă a spaţiilor de bibliotecă, factorii specifici de influenţă identificaţi în mediile de bibliotecă şi caracteristicile mediului extern. Pentru evaluarea multicriterială a calităţii mediului spaţiilor de bibliotecă s-au selectat opt norme, uşor de aplicat. A. Coeficientul de utilizare a spaţiului pentru funcţia de bibliotecă − reprezintă gradul de utilizare a spaţiului (%) dintr-o unitate teritorială de referinţă pentru funcţiile de bibliotecă, fapt ce reprezintă un criteriu important de evaluare a disponibilului de spaţiu din unitatea teritorială de bibliotecă a funcţiei analizate, dar şi a presiunii asupra mediului de bibliotecă. B. Ponderea acoperirii cu servicii importante de bibliotecă (%) − evidenţiază capacitatea de adaptare a bibliotecii la nevoile de lectură şi documentare a membrilor unei comunităţi. C. Ponderea acoperirii cu servicii de bază (apă, canalizare, energie, căldură etc.)(%)reflectă capacitatea de adaptare a instituţiei de bibliotecă pentru a asigura un confort personalului şi utilizatorilor serviciilor de bibliotecă.

60

D. Eficienţa sistemelor de ventilare-climatizare (%) − reprezintă criteriul cel mai important utilizat în abordarea capacităţii de organizare a intervenţiilor privind eliminarea factorilor de presiune din mediul intern de bibliotecă. E. Frecvenţa depăşirii valorilor maxime recomandate în mediul intern de bibliotecă la poluanţii reprezentativi (COV, dioxid de carbon, pulberi în suspensie) (%)- reprezintă în practica de bibliotecă (muzeu, arhivă) un indicator de presiune la nivelul stării de sănătate a personalului din laboratoarele de conservare şi/sau restaurare. F. Frecvenţa apariţiei contaminărilor şi infestărilor în mediul intern de bibliotecă a agenţilor biologici (ciuperci, bacterii, protozoare, insecte, rozătoare) (%) − reprezintă criteriul esenţial acceptat ca un indicator de presiune la analizele privind starea de sănătate a factorului uman din instituţiile info-culturale, precum şi în analiza actului de conservareprezervare a colecţiilor, mobilierului şi locaţiilor de bibliotecă, muzeu sau arhivă. G. Densitatea factorului uman în activităţi sedentare, structura şi starea de sănătate (%) – cuantifică presiunea directă pe care o generează factorul uman din mediile info-culturale asupra mediului, prin intermediul nivelurilor de expunere a factorului uman la riscuri interne. H. Expunerea la riscuri naturale şi tehnogene (%) − inventariază şi cuantifică dimensiunea riscurilor specifice spaţiului în care se înscriu locaţiile de bibliotecă (muzeu sau arhivă). Din punctul de vedere al instituţiilor info-culturale, Sindromul Clădirilor Bolnave reprezintă o patologie polimorfă, nespecifică, benignă, de etiologie multifactorială (chimică, biologică, tehnică, medicală), dar care trebuie a fi evaluată în termeni rezonabili pentru monitorizarea proiecţiei în funcţionalitatea ecosistemelor umane în corelaţie cu spaţiile info-culturale din biblioteci, muzee şi arhive şi a stării de sanogeneză a factorului uman din aceste locaţii.

Evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi ariile protejate de bibliotecă 61

Depozitul general. Suprafaţa: 600 m²; Aerare activă parţial utilizată; T, UR şi Ipermanent monitorizaţi şi corectaţi Tabelul nr.9 Nr crt 1

2

3

4

Criteriile reprezentative

Opţiuni spaţiu de bibliotecă

Coeficientul de utilizare a spaţiului pentru funcţia de depozitare şi conservare a colecţiilor de documente (%) Ponderea acoperirii cu serviciul de depozitare şi conservare a colecţiilor (%)

Depozitul general (suprafaţa: 600m²; instalaţie

Ponderea acoperirii cu servicii de bază privind: apă, canalizare, energie, căldură (%)

Depozitul general (suprafaţa: 600m²; instalaţie

Eficienţa sistemelor de ventilareclimatizare (%)

Depozitul general (suprafaţa: 600m²; instalaţie

6

7

8

77- >75 calitate bună a mediului

generelă de climatizare parţial folosită)

Depozitul general (suprafaţa: 600m²; instalaţie generelă de climatizare parţial folosită)

generelă de climatizare parţial folosită)

generelă de climatizare parţial folosită)

5

Punctaj acordat

Frecvenţa depăşirii valorilor maxime recomandate în mediul intern la poluanţi reprezentativi (COV, dioxid de carbon, pulberi în suspensie)(%) Frecvenţa apariţiei contaminărilor şi infestărilor în mediul intern a agenţilor biologici (ciuperci, bacterii, protozoare, insecte, rozătoare) (%) Densitatea factorului uman în activităţi sedentare şi starea de sănătate (%)

Depozitul general (suprafaţa: 600m²;i nstalaţie

Expunerea la riscuri naturale şi tehnogene)(%)

Depozitul general (suprafaţa: 600m²; instalaţie

61-calitate satisfăcătoare (50-75) a mediului 79- calitate bună a mediului interior (>75) 56-calitate satisfăcătoare a mediului (50-75) 79-calitate bună a aerului ( >75)

generelă de climatizare parţial folosită)

Depozitul general (suprafaţa: 600m²; instalaţie generelă de climatizare parţial folosită)

Depozitul general (suprafaţa: 600m²; instalaţie generelă de climatizare parţial folosită)

generelă de climatizare parţial folosită)

PUNTAJUL MEDIU MULTICRITERIAL=Σ(C1+C2+…….C8):8

62

69- calitate satisfăcătoare a mediului interior (50-75) 75 – calitate satisfăcătoare a mediului interior (50-75) 55- calitate satisfăcătoare a mediului interior (50-75) 551:8 = 68.8 calitate satisfăcătoare a mediului (50-75)

Evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi ariile protejate de bibliotecă Laboratorul de conservare. (Suprafaţa: 50 m²; Aparat de condiţionare locală a aerului; T, UR şi I- permanent monitorizaţi şi corectaţi) Tabelul nr.10 Nr crt 1

2 3 4

Criteriile reprezentative

Opţiuni utilizare spaţiu de bibliotecă

Punctaj acordat

Coeficientul de utilizare a spaţiului de laborator pentru funcţia de conservare a colecţiilor de documente (%) Ponderea acoperirii cu serviciul de investigare şi conservare a colecţiilor (%) Ponderea acoperirii cu servicii de bază privind: apă, canalizare, energie, căldură (%) Eficienţa sistemelor de ventilareclimatizare (%)

Laboratorul de conservare (suprafaţa: 50m²; aparat de

77- >75 calitate bună a mediului

condiţionare locală a aerului)

Laboratorul de conservare (suprafaţa: 50m²; aparat de condiţionare locală a aerului)

Laboratorul de conservare (suprafaţa:50m²;aparat de condiţionare locală a aerului)

Laboratorul de conservare (suprafaţa: 50m²; aparat de condiţionare locală a aerului)

5

6

7

8

Frecvenţa depăşirii valorilor maxime recomandate în mediul intern la poluanţi reprezentativi (COV, dioxid de carbon, pulberi în suspensie)(%) Frecvenţa apariţiei contaminărilor şi infestărilor în mediul intern a agenţilor biologici (ciuperci, bacterii, protozoare, insecte, rozătoare) (%) Densitatea factorului uman în activităţi sedentare şi starea de sănătate (%)

Laboratorul de conservare (suprafaţa: 50m²; aparat de

Expunerea la riscuri naturale şi tehnogene)(%)

Laboratorul de conservare (suprafaţa:50m²;aparat de

condiţionare locală a aerului)

Laboratorul de conservare (suprafaţa: 50m²; aparat de condiţionare locală a aerului)

Laboratorul de conservare (suprafaţa:50m²;aparat de condiţionare locală a aerului)

condiţionare locală a aerului)

PUNTAJUL MEDIU MULTICRITERIAL=Σ(C1+C2+…….C8):8

63

95 - calitate foarte bună a mediului - >75 90 - calitate foarte bună a mediului - >75 49 - calitate proastă a mediului (25-50) 24 - calitate foarte proastă a aerului ( 75) 20 - calitate foarte proastă a mediului (75) 58 - calitate satisfăcătoare a mediului interior (50-75) 50 – calitate satisfăcătoare a mediului interior (50-75) 57 - calitate satisfăcătoare a mediului interior (50-75) 479:8 = 59,8 − calitate satisfăcătoare

Evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi ariile protejate de bibliotecă Depozitul de arhivă. (Suprafaţa: 500 m²; Aerare activă parţial utilizată; T, UR şi Ipermanent monitorizaţi şi corectaţi ) Tabelul nr.12 Nr crt 1

2

3

4

Criteriile reprezentative

Opţiuni spaţiu de bibliotecă

Coeficientul de utilizare a spaţiului pentru funcţia de depozitare şi conservare a colecţiilor de documente (%) Ponderea acoperirii cu serviciul de depozitare şi conservare a colecţiilor (%)

Depozitul de arhivă (suprafaţa: 600 m²; instalaţie

Ponderea acoperirii cu servicii de bază privind: apă, canalizare, energie, căldură (%)

Depozitul de arhivă (suprafaţa: 600 m²; instalaţie

Eficienţa sistemelor de ventilareclimatizare (%)

Depozitul de arhivă (suprafaţa: 600m²; instalaţie

6

7

8

78 - >75 calitate bună a mediului

generală de climatizare parţial folosită)

Depozitul de arhivă (suprafaţa: 600 m²; instalaţie generală de climatizare parţial folosită)

generală de climatizare parţial folosită)

generală de climatizare parţial folosită)

5

Punctaj acordat

Frecvenţa depăşirii valorilor maxime recomandate în mediul intern la poluanţi reprezentativi (COV, dioxid de carbon, pulberi în suspensie)(%) Frecvenţa apariţiei contaminărilor şi infestărilor în mediul intern a agenţilor biologici (ciuperci, bacterii protozoare, insecte, rozătoare) (%) Densitatea factorului uman în activităţi sedentare şi starea de sănătate (%)

Depozitul de arhivă (suprafaţa: 600 m²; instalaţie

Expunerea la riscuri naturale şi tehnogene)(%)

Depozitul de arhivă (suprafaţa: 600 m²; instalaţie

60 - calitate satisfăcătoare (50-75) a mediului 79 - calitate bună a mediului interior (>75) 58 - calitate satisfăcătoare a mediului (50-75) 76 - calitate bună a aerului ( >75)

generală de climatizare parţial folosită)

Depozitul de arhivă (suprafaţa: 600 m²;instalaţie generală de climatizare parţial folosită)

Depozitul de arhivă (suprafaţa: 600 m²; instalaţie generală de climatizare parţial folosită)

generală de climatizare parţial folosită)

PUNTAJUL MEDIU MULTICRITERIAL=Σ(C1+C2+…….C8):8

65

69 - calitate satisfăcătoare a mediului interior (50-75) 74 – calitate satisfăcătoare a mediului interior (50-75) 79 - calitate bună a mediului interior (>75) 573:8=71,6 calitate satisfăcătoare a mediului (50-75)

Evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi ariile protejate de bibliotecă Depozitul de carte veche. (Suprafaţa: 650 m²; Aerare activă parţial utilizată; T, UR şi Ipermanent monitorizaţi şi corectaţi ) Tabelul nr.13 Nr crt 1

2

3

4

Criteriile reprezentative

Opţiuni spaţiu de bibliotecă

Coeficientul de utilizare a spaţiului pentru funcţia de depozitare şi conservare a colecţiilor de documente (%) Ponderea acoperirii cu serviciul de depozitare şi conservare a colecţiilor (%)

Depozitul de carte veche (suprafaţa: 650 m²; instalaţie

Ponderea acoperirii cu servicii de bază privind: apă, canalizare, energie, căldură (%)

Depozitul de carte veche (suprafaţa: 650 m²; instalaţie

Eficienţa sistemelor de ventilareclimatizare (%)

Depozitul de carte veche (suprafaţa: 650 m²; instalaţie

6

7

8

78 - >75 calitate bună a mediului

generală de climatizare parţial folosită)

Depozitul de carte veche (suprafaţa: 650 m²; instalaţie generală de climatizare parţial folosită)

generală de climatizare parţial folosită)

generală de climatizare parţial folosită)

5

Punctaj acordat

Frecvenţa depăşirii valorilor maxime recomandate în mediul intern la poluanţi reprezentativi (COV, dioxid de carbon, pulberi în suspensie)(%) Frecvenţa apariţiei contaminărilor şi infestărilor în mediul intern a agenţilor biologici (ciuperci,bacterii protozoare, insecte, rozătoare) (%) Densitatea factorului uman în activităţi sedentare şi starea de sănătate (%)

Depozitul de carte veche (suprafaţa: 650 m²; instalaţie

Expunerea la riscuri naturale şi tehnogene)(%)

Depozitul de carte veche (suprafaţa: 650 m²; instalaţie

generală de climatizare parţial folosită)

Depozitul de carte veche (suprafaţa: 650 m²; instalaţie generală de climatizare parţial folosită)

Depozitul de carte veche (suprafaţa: 650 m²; instalaţie generală de climatizare parţial folosită)

generală de climatizare parţial folosită)

PUNTAJUL MEDIU MULTICRITERIAL=Σ(C1+C2+…….C8):8

66

58 - calitate satisfăcătoare (50-75) a mediului 79 - calitate bună a mediului interior (>75) 70 - calitate satisfăcătoare a mediului (50-75) 77 - calitate bună a aerului (>75) 71 - calitate satisfăcătoare a mediului interior (50-75) 75 – calitate satisfăcătoare a mediului interior (50-75) 79 − calitate bună a mediului interior (>75) 587:8=73,37calitate satisfăcătoare a mediului (50-75)

Evaluarea multicriterială a calităţii mediului în spaţiile şi ariile protejate de bibliotecă Filială de bibliotecă; (Suprafaţa: 750 m²; Aerare parţial utilizată prin ventilare; T, UR şi I- permanent monitorizaţi şi corectaţi ) Tabelul nr.14 Nr Criteriile reprezentative Opţiuni spaţiu de Punctaj acordat crt bibliotecă 1

2

Coeficientul de utilizare a spaţiului pentru funcţia de depozitare şi conservare a colecţiilor de documente (%)

Filială de bibliotecă (suprafaţa: 750 m²; aerare

Ponderea acoperirii cu serviciul de împrumut al colecţiilor (%)

Filială de bibliotecă (suprafaţa: 750 m²; aerare

parţial utilizată prin ventilare); T, UR, I monitorizaţi

parţial utilizată prin ventilare); T, UR, I monitorizaţi

3

4

Ponderea acoperirii cu servicii de bază privind: apă, canalizare, energie, căldură (%)

Filială de bibliotecă (suprafaţa: 750 m²; aerare

Eficienţa sistemelor de ventilareclimatizare (%)

Filială de bibliotecă (suprafaţa: 750 m²; aerare

parţial utilizată prin ventilare); T, UR, I monitorizaţi

parţial utilizată prin ventilare); T, UR, I monitorizaţi

5

6

7

8

76 - >75 calitate bună a mediului

Frecvenţa depăşirii valorilor maxime recomandate în mediul intern la poluanţi reprezentativi (COV, dioxid de carbon, pulberi în suspensie)(%)

Filială de bibliotecă (suprafaţa: 750 m²; aerare

Frecvenţa apariţiei contaminărilor şi infestărilor în mediul intern a agenţilor biologici (ciuperci, bacterii protozoare, insecte, rozătoare) (%) Densitatea factorului uman în activităţi sedentare, structura şi starea de sănătate (%)

Filială de bibliotecă (suprafaţa: 750 m²; aerare

Expunerea la riscuri naturale şi tehnogene)(%)

Filială de bibliotecă (suprafaţa: 750 m²; aerare

60 - calitate satisfăcătoare (50-75) a mediului 59 - calitate bună a mediului interior (>75) 46 -calitate proastă a mediului (25-50) 78-calitate bună a aerului ( >75)

parţial utilizată prin ventilare); T, UR, I monitorizaţi

parţial utilizată prin ventilare); T

Filială de bibliotecă (suprafaţa: 750 m²; aerare parţial utilizată prin ventilare); T

parţial utilizată prin ventilare); T

PUNTAJUL MEDIU MULTICRITERIAL=Σ(C1+C2+…….C8):8

67

67- calitate satisfăcătoare a mediului interior (50-75) 75 – calitate satisfăcătoare a mediului interior (50-75) 62 - calitate satisfăcătoare a mediului interior (50-75) 523:8=65.3calitate satisfăcătoare a mediului (50-75)

3.4. Elemente de analiză în vederea întocmirii programelor de conservare şi igienizare ale documentelor şi spaţiilor de bibliotecă. 3.4.1. Importanţa elementelor de analiză ca structuri fundamentale în întocmirea programelor privind conservarea şi igienizarea documentelor şi spaţiilor de bibliotecă. Elementele de analiză privind fundamentarea şi elaborarea programelor de conservare a documentelor bibliografice precum şi de igienizare a spaţiilor şi mobilierului fac parte din preocupările curente pe care specialistul conservator le are în studiu în mod firesc. Structurile acestui sistem sunt gândite pentru a evidenţia un nivel optim funcţional ce poate cuantifica calitatea actului de conservare, prin programele de conservare şi igienizare ale documentelor şi spaţiilor de bibliotecă. Prin urmare, o dată cu parcurgerea etapelor şi a consecinţelor practice ce derivă din efectuarea acestor elemente de analiză, putem proiecta o imagine de asamblu, realistă, privind starea de sănătate a spaţiilor şi documentelor bibliografice. Sistemul este structurat pornindu-se de la câteva aspecte de bază care fundamentează aplicabilitatea lui în practica conservării - prezervării documentelor de bibliotecă, cum ar fi:  





reprezintă un instrument de lucru util, flexibil şi eficient pentru specialistul conservator, dar şi pentru bibliotecarul-custode care gestionează, dar şi protejează valorile culturale; la elaborarea acestor elemente de analiză în vederea întocmirii programelor de conservare şi igienizare s-a avut în vedere respectarea cu stricteţe a elementelor de bază în caracterizarea nivelelor de conservare şi igienizare: calitatea localurilor de bibliotecă de a stoca, depozita şi conserva documente bibliografice; aspectele microclimatice ale depozitelor − stabilitatea parametrilor fizici microclimatici în nivele corespunzătoare actului de conservare a documentelor; mobilierul din spaţiile de depozitare; fondurile de documente bibliografice depozitate; mijloace individuale de protecţie a fondului − module de conservare (dulap, raft, cutii, mape, suluri, fototecă etc); personalul implicat în gestionarea fondului şi nivelul de pregătire în domeniul conservării-prezervării documentelor de bibliotecă; dotarea cu echipamente şi mijloace de protecţie a personalului direct implicat în efectuarea activităţilor de conservare a bunurilor culturale; planul general de măsuri privind igienizarea spaţiilor, depozitelor, mobilierului şi fondului existent de documente; măsuri de asigurare împotriva inundaţiilor, incendiilor, furturilor. această strategie de determinare a stării de conservare şi igienizare a documentelor, spaţiilor şi mobilierului este operabilă acum pentru că la elaborarea ei s-a avut în vedere atât încadrarea juridică a politicilor de protecţie culturală (actele normative ce definesc aceste activităţi fundamentale), precum şi calitatea specialiştilor implicaţi în realizarea măsurilor de protecţie culturală; strategia poate fi îmbunătăţită în funcţie de apariţia unor elemente noi de efectuare a analizelor privind starea de conservare şi igienizare a documentelor şi spaţiilor, prin aportul segmentului tehnic cel mai dinamic în măsură să redimensioneze teoretic şi practic, politicile de protecţie culturală.

3.4.2. Prezentarea strategiei de analiză în vederea întocmirii programelor de conservare şi igienizare ale documentelor şi spaţiilor de bibliotecă. 68

3.4.2.1. Localul de bibliotecă. Activitatea de conservare a documentelor de bibliotecă are ca obiectiv crearea şi stabilizarea unor condiţii corespunzătoare proceselor de stocare, depozitare şi conservare a valorilor culturale. Realizarea acestui obiectiv esenţial depinde, în primul rând, de calitatea construcţiilor alocate pentru păstrarea şi conservarea acestor valori, precum şi de dotarea acestora. Orice măsură de conservare preventivă sau curativă va fi inoperabilă dacă nu se asigură un spaţiu corespunzător activităţilor specifice unei biblioteci. În acest sens, din punctul de vedere al conservării, metoda des întâlnită în zilele noastre de a adapta “din mers” un imobil care avea iniţial o cu totul altă destinaţie decât cea de bibliotecă nu este benefică pentru sănătatea colecţiilor culturale. Pornind de la premisa că activităţile de conservare a documentelor bibliografice încep încă din faza de proiectare a localului de bibliotecă, întrucât orice neglijenţă sau greşeală de concepţie constructivă poate avea urmări grave şi permanente în funcţionarea viitoarei instituţii, specialistul conservator trebuie să participe activ la construcţia şi echiparea bibliotecii încă din prima fază de demarare a proiectului. Colaborarea specialistului conservator cu ceilalţi specialişti direct implicaţi în proiectarea şi execuţia clădirii (arhitecţi, ingineri constructori etc.), dar şi cu ordonatorul de credite, reprezintă modalitatea cea mai optimă de lucru în scopul rezolvării tuturor problemelor inerente etapelor de proiectare şi construcţie. Prezintă un interes aparte elementele de analiză în vederea elaborării programelor de igienizare şi conservare a localului de bibliotecă, pornindu-se de la exteriorul clădirii, spre interiorul ei, adică la depozitul de documente.  Prezentarea aspectelor generale exterioare ale localului de biblotecă. a) Amplasarea geografică pentru aprecierea aspectelor de pedoclimatologie: - topopedoclimatul locului, caracteristicile pedoclimatice ale punctului de lucru; - macropedoclimatul zonei, variaţiile pedoclimatice ale zonei de amplasare a puctului de lucru; - nanoclimatul depozitelor, dinamica evoluţiei parametrilor fizici microclimatici. b) Amplasarea intra sau extraurbană: - zonă industrială; - zonă intens circulată; - zonă puternic poluată; - zonă universitară; - în apropierea zonelor verzi. c) Există în apropierea localului de bibliotecă obiective care să prezinte pericol de incendiu - staţii PECO; - staţii de încărcare a gazului lichefiat; - întreprinderi de prelucrare a vopselelor; - întreprinderi de prelucrare a produselor chimice; - depozite de stocare şi valorificare a combustibililor solizi, lichizi etc; - depozite de mobilă. 69

d) Terenul alocat construcţiei de bibliotecă este ferit de inundaţii, excesul de umiditate prin prezenţa la suprafaţă a apelor freatice, sau instabilitatea pedologică a terenului - teren inundabil; - teren nedrenat; - teren cu nivelul apei freatice la suprafaţă; - teren cu textură luto-nisipoasă; - teren cu risc tectonic. e) Localul de bibliotecă este amplasat în aproprierea surselor permanenete de apă de suprafaţă - râuri; - lacuri naturale; - lacuri artificiale; - lacuri sărate interioare; - în apropierea litoralului. f) Zona de amplasare a localului de bibliotecă este supusă unor variaţii climatice mari - evidenţierea temperaturii medii multianuale; - evidenţierea precipitaţiilor medii multianuale; - cea mai mică temperatură medie multianuală; - cea mai mare temperatură medie multianală; - durata de strălucire a soarelui în sezonul rece; - durata de strălucire a soarelui în sezonul cald. g) Terenul de amplasare a localului de bibliotecă permite extinderea cosntrucţiei în perspectiva preluării de noi fonduri - studiul de fezabilitate urbanistică; - studiul geodezic; - studiul pedoclimatologic. h) Destinaţia localului: - de bibliotecă, prin proiect fezabil; - destinaţia iniţială a localului nu a fost pentru bibliotecă, ci pentru alte activităţi. i) Modul de amplasare a spaţiilor de depozitare a documentelor de bibliotecă: - deasupra sau sub nivelul solului; - sub reţeaua de canalizare; - beciuri; - depozite cu magistrale de apă caldă şi rece. j) Organizarea depozitelor: - compactă sau nu, în acelaşi perimetru al clădirii; - separat de celelalte spaţii funcţionale (săli de lectură, servicii, expoziţii etc). k) Poziţia depozitelor în raport cu punctele cardinale: - orientarea ferestrelor; - suprafaţa pereţilor expuşi radiaţiei solare.  Aspectele interioare ale depozitelor. A. Prezentarea elementelor. a) Etanşare uşi, ferestre; dimensiunile, distribuţia şi materialele din care sunt constituite; b) Protecţia contra luminii- draperii la ferestre, sticlă absorbantă UV; c) Pereţi: - material de construcţie (cărămidă, beton armat, PVC etc); 70

- grosime; - mod de finisare (faianţă, ulei, zugrăveală). d) Pardoseală (mozaic, parchet, mochetă); e) Tavan: f) Sistem de iluminare; - natural; - fluorescent; - incandescent. g) Sistem de încălzire; - centrală termică; - sobă cu gaz; - sobă cu combustibili solizi sau lichizi; - sobă metalică fără acumulare de căldură. h) Reţea de apă-canal; i)Sistem de ventilaţie: - artificială; - naturală (poziţia uşii ferestre); - mixt. B. Starea de conservare a elementelor interioare ale depozitelor. 3.4.3.

Aspectele de biblioclimatologie ale depozitelor. Prezentarea elementelor de analiză.

Factorii fizici microclimatici (temperatura, umiditatea relativă, iluminatul etc) fac parte din categoria factorilor deterioranţi de natură abiotică. Aceşti factori deţin o importanţă deosebită în conservarea documentelor de bibliotecă pentru că sunt implicaţi în majoritatea proceselor de deteriorare a documentelor bibliografice. Prezenţa acestora în exces provoacă declanşarea fenomenelor de degradare de etiologie fizică- prin acţiune directă a temperaturii, umidităţii relative şi iluminatului, chimică - prin faptul că unii dintre ei sunt factori de reacţie (apa), iar alţii, factori de activare a reacţiilor chimice (temperatura şi lumina). Implicarea factorilor abiotici în declanşarea biodegradărilor, atacul bacteriilor şi ciupercilor celulozolitice precum şi a insectelor (papirofage-biblofage) este bine cunoscut în literatura de specialitate prin faptul că aceşti factori aflaţi la nivel optim, pot declanşa începerea ciclului biologic al ciupercilor, bacteriilor şi insectelor atât în spaţii, cât şi în/sau pe documentele bibliografice. Ca atare, monitorizarea, controlul şi dirijarea microclimatului unui local de bibliotecă reprezintă o activitate fundamentală pentru toţi specialiştii (conservatori şi bibliotecari) direct implicaţi în acţiunile de protecţie culturală. a) Dotarea depozitelor cu aparatură de înregistrare şi reglare a parametrilor fizici microclimatici (termometre şi higrometre cu afişaj electronic, umidificatoare şi deumidificatoare): numărul aparatelor şi performanţele tehnice; locul unde sunt amplasate în depozite; metodologia de laborator utilizată în prelevarea şi prelucrarea datelor de biblioclimatologie. 71

b) c) d) -

Protecţia contra luminii: nivelul de iluminare naturală, nivelul de iluminare fluorescentă, nivelul de iluminare incandescentă; aparatura din dotare şi performanţele tehnice; mijloace şi metode de protecţie utilizate; metodologia de laborator utilizată în prelevarea şi prelucrarea datelor. Există preocupări permanente privind monitorizarea, controlul şi dirijarea parametrilor fizici microclimatici Parametrii fizici microclimatici monitorizaţi: temperatura ambientală; umiditatea relativă ambientală; iluminatul ambiental.

3.4.4. Calităţile ergonomice ale mobilierului din depozitele cu documentele bibliografice. 

Calităţile mobilierului din spaţiile de depozitare din puncul de vedere al conservării bunurilor culturale din biblioteci. A. Prezentare: Mobilierul este adaptat cerinţelor specifice depozitării documentelor de bibliotecă a) Materialele din care este confecţionat: - materiale din lemn; - materiale din aluminiu; - materiale din aluminiu şi plastic; - materiale din aliaje metalice. b) Stabilitatea rafturilor: - sunt ancorate de pereţi - sunt ancorate de tavan - sunt ancorate între ele  c) Rezistenţa rafturilor - calculul rezistenţei se face în funcţie de încărcătura, respectiv greutatea documentelor pe 1 metru liniar; d) Distanţa între rafturi şi: pereţi, plafoane şi planşee este de 30-50cm e) Ultima poliţă a rafturilor este folosită sau nu f) Poliţele laterale sau cele din spate sunt pline, perforate sau libere g) Se utilizează capete de raft, suporţi verticali de susţinere h) Poziţia rafturilor în raport cu ferestrele: - pe suprafaţa de proiecţie a geamului; - în apropierea geamului. i) Poziţia rafturilor unele faţă de celelalte: - perpendiculare; - paralele. j) Dispozitive, mijloace de acces (scări mobile): - materiale din care sunt confecţionate; - scări cu sau fără sprijin de rafturi. k) Căi de acces: - lăţime; - libere; - blocate. B. Starea de sănătate a mobilierului: - contaminat biologic 72

3.4.5.

infectat cu ciuperci şi bacterii celulozolitice infestat cu insecte xilofage (insecte specifice lemnului) deteriorat fizic  deteriorat chimic Fondurile generale de documente bibliografice.

După cum s-a spus, sub aspect fizic, colecţiile biliotecilor sunt constituite dintr-o varietate infinită de publicaţii şi documente: cărţi, lucrări de grafică, colecţii de fotografii, colecţii de hărţi, colecţii de ziare, colecţii muzicale (discuri, CD-uri muzicale, video-casete etc), documente electronice (dischete, CD-uri, benzi magnetice, discuri optice, DVD-uri, cărţi electronice, a căror reunire şi grupare, potrivit unor criterii biblioteconomice, alcătuiesc fondul general de documente. Indiferent însă de varietatea acestor valori culturale, acestea trebuie protejate. Ca atare, preocuparea fundamentală a specialistului conservator este să asigure condiţiile corespunzătoare de stocare, conservare şi valorificare ale documentelor, punând accent pe elementele de analiză şi control care definesc fidel starea de conservare a bunurilor culturale. a) Cantitatea, calitatea, morfologia fondului general de documente: - numărul total de U.V., din care, câte sunt documente cu valoare de patimoniu; - materialul suport de text şi imagine folosit (hârtie, pergament, piele, alte suporturi organice şi/sau anorganice). b) Mai sunt depozitate şi alte fonduri în afara celor prevăzute c) Mai sunt depozitate şi alte obiecte cu altă destinaţie d) Spaţiul destinat depozitării fondului mai foloseşte şi desfăşurării altor activităţi (consultare) În ce fază se află fondul: inventariere, prelucrare, selecţie, transit blocat e) Modul de aşezare a fondului: - la raft; - în alte module de depozitare; - pachete sau cutii (pe jos, pe lângă pereţi, pe lângă sursele de căldură ). f) Aşezarea la raft a documentelor de bibliotecă: - densitatea (număr U.V. documente pe unitatea modulară) - poziţia obiectului în raft (vertical, orizontal, oblic, suprafaţa de sprijin) g) Starea de sănătate- tipuri de deteriorări exprimate în %: - deteriorări fizice; - deteriorări mecanice; - deteriorări chimice; - deteriorări biologice. h) Se efectuează controlul periodic privind starea de consrvare a documentelor de bibliotecă? Se execută tratamentele trimestriale de igienizare a spaţiilor şi mobilierului (decontaminarea, dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea)? i) Evidenţierea suprafeţei reale de depozitare a documentelor de bibliotecă: - suprafaţa ocupată; - supafaţa de creştere. 3.4.6. Programe speciale privind protecţia individuală a documentelor de bibliotecă (cutii, mape, suluri, fototecă, încapsularea, Boxing) 73

Preocupările specialistului conservator privind protejarea documentelor de bibliotecă cu predilecţie a celor valoroase, pot fi evidenţiate doar într-un program special bine fundamentat. Acest program trebuie să se contureze pe ideea intervenţiei directe a specialistului în confecţionarea unor module individuale de prezervare a bunurilor culturale patrimoniale. Pentru accesarea unui asemenea program de mare importanţă în protecţia individuală a acestor valori inestimabile, trebuie să se analizeze câteva dintre cele mai importante elemente de analiză strategică. a)

Materialele utilizate în confecţionarea modulelor de prezervare a documentelor corespund actualelor norme de conservare - prezervare Cerinţe: - uşor de folosit; - rezistenţă mecanică; - higroscopicitate redusă; - să nu sufere transformări chimice; - puţin voluminoase pentru a nu spori exagerat de mult volumul fondurilor; - dimensionate corespunzător obiectelor cărora le sunt destinate. b) Modulele individuale de prezervare a documentelor valoroase sunt în număr suficient de mare 3.4.6. Personalul din biblioteci care gestionează documentele bibliografice. Calitatea profesională a personalului care gestionează aceste bunuri culturale este determinantă în păstrarea integrităţii fizice a documentelor. Ca atare, de această însuşire profesională a factorului uman se leagă speranţele noastre de a prelungi durabilitatea valorilor culturale din biblioteci. Prezentăm câteva dintre elementele de analiză, care cuantifică acest proces. a) Cine gestionează fondul general de documente b) Ce funcţie deţine c) Nivelul de pregătire în biblioteconomie, inclusiv în conservarea colecţiilor de bibliotecă. 3.4.8. Protecţia personalului direct implicat în activităţile de conservare-prezervare a documentelor bibliografice precum şi în efectuarea igienizărilor curente a spaţiilor şi mobiblierului. Pentru a se evita îmbolnăvirea personalului direct implicat, cunoscându-se faptul că există un risc major, uneori incalculabil de îmbolnăvire, respectarea elementelor-norme de protecţie personală devine literă de lege în oricare program managerial. Ca atare, un singur element de analiză strategială devine obligatoriu de parcurs: - dotarea cu echipamente şi mijloace de protecţie cum ar fi: halat, ochelari, mască, mănuşi de bumbac sau chirurgiacle, cască de protecţie a părului, utilizarea produselor de decontaminare pentru tratarea preventivă a porţiunilor contaminate, utilizarea săpunului antimicotic, obligativitatea personaluli de a efectua în mod periodic, analizele medicale 3.4.9. Întreţinerea curăţeniei, programul de aerisire-ventilare

74

Întreţinerea curăţeniei, precum şi realizarea programului de aerisire-ventilare sunt activităţi zilnice care trebuie realizate cu multă atenţie, în contextul în care biblioteca (ca şi alte instituţii comunitare) trebuie să ofere servicii ecologice la standardele cele mai înalte. a) Igienizarea şi aerisirea spaţiilor şi depozitelor: - formaţiunea de lucru; - mijloacele tehnice utilizate (aspiratoare); - metodele utilizate (umedă, uscată); - periodicitatea efectuării curăţeniei. b) Fondurile alocate: - Cine asigură fondurile - Mijloacele tehnice procurate; - Periodicitatea alocării fondurilor financiare pentru efectuarea igienizării depozitelor, precum şi pentru executatrea trimestrială a tratamentelor privind decontaminarea, dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea depozitelor. 3.4.10. Măsuri de elaborare a programelor de prevenire a inundaţiilor, incendiilor, furturilor. Cunoaşterea şi respectarea programelor privind securitatea localurilor de bibliotecă reprezintă condiţia fundamentală pentru evitarea dezastrului de orice natură ar fi . Ca atare, la elaborarea elementelor de analiză strategială se are în vedere următoarele segmente: - întocmirea şi cunoaştera programelor de prevenire şi stingere a incendiilor; - întocmirea şi cunoaşterea programelor de prevenire a inundaţiilor; - întocmirea şi cunoaşterea programelor de prevenire a furturilor de documente bibliografice.

CAP. IV. CERCETĂRI PRIVIND AGENŢII BIOLOGICI NOCIVI IDENTIFICAŢI ÎN MEDIILE DE BIBLIOTECĂ ŞI RISCURILE PREZENŢEI ACESTORA ÎN COLECŢII. 4.1. Consideraţii privind biodegradările produse de bacteriile şi ciupercile specifice locaţiilor şi colecţiilor info-documentare din biblioteci, arhive şi muzee.

75

Bacteriile sunt microorganisme monocelulare care aparţin regnului PROCARIOTA (MONERA), fiind cele mai vechi forme de viaţă, foarte răspândite în aer, apă, sol, pe obiecte, alimente şi organisme. În ceea ce priveşte forma bacteriilor din mediile de bibliotecă, aceasta reprezintă un important criteriu de clasificare în funcţie de: vârstă, factori ereditari, mediul de cultură etc., evidenţiindu-se patru forme specifice bacteriilor din sisitemele biologice şi ecologice antropice: forma sferică; forma cilindrică; forma spiralat-elicoidală - cu aspect de virgulă; forma de filament. Aceste microorganisme, în ciuda dimensiunilor foarte mici, uneori neînsemnate, prezintă o plasticitate bio-ecologică deosebită, evidenţiată printr-o mare capacitate de înmulţire pe diferite suporturi materiale organice şi uneori anorganice. De aceea, aglomerările lor sub formă de pelicule, depozite, colonii sunt vizibile microscopic şi macroscopic. Prin reproducerea dintr-o celulă de bacterie aflată pe un suport nutritiv organic solidificat se dezvoltă o colonie, formată din celule rezultate prin sciziune din celula unică. La coloniile bacteriilor celulolitice care se dezvoltă pe suport organic (hârtie, lemn, pergament, piele etc.) trebuie să se examineze36:        

forma coloniilor − circulară, neregulată; dimensiunea coloniilor − variază între 0,1 mm şi 3-4 mm; aspectul pe secţiuni ( relieful) – plat, bombat, papilat; culoarea − nepigmentate sau pigmentate; consistenţa coloniilor − vâscoasă, friabilă, membranoasă; suprafaţa − netedă, aspră, granulată, lucioasă, mată; conturul (marginile) − regulat sau neregulat; opacitatea − opace sau transparente.

Literatura de specialitate evidenţiază următoarele tipuri de colonii ale bacteriilor virale, patogene şi celulolitice întâlnite în mediile info-culturale: -

colonii tip S (smooth − neted, lucios); colonii tip R ( rough – rugos, aspru, zbârcit); colonii de tip M − la bacterii producătoare de capsule, cu consistenţa gelatinoasă, mucoidă. Pe suporturile organice, coloniile pot prezenta în secţiune diferite profile, după cum urmează: lenticular, crateriform, triunghiular, circular, dantelat sau cu ramificaţii. Specialiştii micologi au demostrat că, de regulă, în depozitele cu info-documente hibride (produse informaţionale pe diferite suporturi organice şi, uneori, anorganice) întâlnim, de regulă, structuri şi forme obişnuite ale celulei bacteriene, precum şi formaţiuni particulare reprezentate de: capsulă, cili, spori, fimbrii, glicocalix. Printre acestea se întâlnesc bacterii ce degradează celuloza, bacterii de putrefacţie, precum şi bacterii patogene37. Literatura de specialitate confirmă toate ipotezele cunoscute şi probate în practica conservării colecţiilor info-documentare, că bacteriile de putrefacţie şi cele care degradează celuloza nu prezintă un pericol imediat pentru colecţiile păstrate în condiţiile abiotice şi biotice corespunzătoare normelor de conservare, chiar dacă uneori valorile de umiditate relativă oscilează şi depăşesc zona de siguranţă 38. Deci, activitatea biologică a bacteriilor ce MILCU, Viorica; MOISIU, Maria. Microbiologia resurselor naturale. Bucureşti: Editura “ Oscar Print “, 2005, p.30- 37 37 DEAC, A. Vasile - Conservarea colecţiilor infodocumentare din biblioteci, muzee şi arhive. Simptomatologia complexului de degradare. Bucureşti: Editura Centrului de Pregătire Profesională în Cultură, 2009. 38 . Ibidem, p.105-106. 36

76

degradează colecţiile info-documentare se desfăşoară numai în prezenţa unei umidităţi excesive a colecţiilor sau de inundare a lor. Doar în aceste condiţii accidentale, substanţele de încleiere, părţile din piele şi pergament ale documentelor sunt puternic degradate şi putrezesc sub influenţa bacteriilor de putrefacţie, iar fibrele de celuloză a hârtiei şi ţesuturile textile sunt degradate (descompuse) de bacteriile ce degradează celuloza. Prin urmare, în condiţiile corespunzătoare de stocare, păstrare şi conservare a fondului general de info-documente, bacteriile celulolitice (celulozolitice) nu produc, de regulă, biodegradarea info-documentelor pe suporturi organice sau anorganice39. Bacteriile patogene reprezintă flora microbiană cea mai importantă care poate constitui surse viabile de formare şi vehiculare a bolilor infecţioase la om, foarte grave, uneori incurabile40. Patogenitatea acestor microorganisme, respectiv capacitatea acestor bacterii de a vectoriza şi induce boli în spectrul viului reprezintă astăzi o mare provocare pentru cercetătorii ştiinţifici din lumea medicală şi nu numai, în vederea tratării cauzelor, simptomelor şi combaterii bolilor patogenice prin contaminarea viului. De aceea, colecţiile identificate a fi contaminate de bolnavi (purtători virali), precum şi cele care circulă sau provin din instituţii infantile sau medii insalubre, trebuie reţinute o perioadă de timp în carantină pentru efectuarea tratamentelor de decontaminare în spaţii de carantină special amenanjate. Diversitatea ciupercilor este arhicunoscută, dar prea puţin cercetată în sistemele biologice şi ecologice specifice bibliotecilor, chiar dacă lumea ciupercilor este o lume vie, poate mult prea “sofisticată”, biologic vorbind, pentru posibilităţile actuale ale omenirii de a estompa agresivitatea acestora.41. Sub denumirea generală de ciuperci - fungi sau micete - sunt cunoscute acele organisme vegetale micro şi macroscopice, uni şi pluricelulare lipsite de clorofilă, din care cauză nu îşi pot sintetiza singure substanţele ci le preiau, fie parazitând alte organisme vii (plante, insecte, păsări, animale, om) pe care le îmbolnăvesc, fie trăind saprofit pe părţi de plante aflate în repaus vegetativ (seminţe, bulbi, tuberculi, rădăcini etc.), pe organisme moarte sau în curs de degradare sau pe diferite materii-suporturi organice (info-documentele din biblioteci, muzee şi arhive, bunurile cuturale din muzee etc.,) 42. Din punctul de vedere al dimensiunilor, fungii se împart în două mari categorii (în prezenta lucrare s-a folosit şi termenul de fungi ca sinonim pentru ciupercile celulolitice specifice colecţiilor infodocumentare): -

macromicete − fungi mari ce pot fi întâlniţi pe sol, plante, copaci, spaţii insalubre, care se pot recunoaşte după formă; micromicete − fungi microscopici vizibili numai sub formă de colonii formate din miceliu sau fructificaţii.

În dezvoltarea ciclului biologic al fungilor, se cunosc două faze:

. Ibidem, p.106. . HULEA, Ana; RĂDULESCU, E; BONTEA, Vera. Dicionar de termeni populari, tehnici şi ştiinţifici în fitopatologie. Bucureşti: Editura Ceres, 1983, p. 27-31 41 DEAC, A. Vasile - Conservarea colecţiilor infodocumentare din biblioteci, muzee şi arhive. Simptomatologia complexului de degradare. Bucureşti: Editura Centrului de Pregătire Profesională în Cultură, 2009, p.104-105 42 HULEA, Ana; RĂDULESCU, E; BONTEA, Vera. Dicionar de termeni populari, tehnici şi ştiinţifici în fitopatologie. Bucureşti: Editura Ceres, 1983, p. 118-119. 39 40

77

-

faza vegetativă reprezentată în marea majoritate a cazurilor dintr-un sistem de hife (filamentele unei ciuperci) sau miceliu (totalitatea filamentelor unei ciuperci reprezintă un miceliu); - faza reproducătoare (de multiplicare) se caracterizează prin formarea unor structuri de reproducere asexuată sau sexuată, structuri biologice care se formează într-o anumită fază de creştere şi dezvoltare, pe cale vegetativă, prin fragmentarea (ruperea miceliului) sau prin reproducerea cu ajutorul unor formaţiuni specializate, numite spori. În ceea ce priveşte metabolismul fungilor identificaţi în colecţiile info-documentare din biblioteci, după felul nutriţiei aceste organisme sunt strict saprofite, adică se dezvoltă numai pe substraturi organice lipsite de viaţă (hârtie, pergament, piele etc.) sau facultativ saprofite, care se pot dezvolta pe alte substraturi şi numai în anumite situaţii pe substraturi lipsite de viaţă (organisme saprofite). În general, ciupercile celulolitice sunt organisme heterotrofe (se hrănesc pe mai multe suporturi materiale organice, cum ar fi: hârtia, pergamentul, pielea etc.) incapabile să sintetizeze substanţele organice în produşi finali pentru metabolizare, fiind lipsiţi de pigmenţi asimilatori. De regulă, se dezvoltă pe substraturi organice bogate în diferite glucide, acizi organici, alcooli, iar ca sursă de azot utilizează compuşii organici (peptone, aminoacizi) şi săruri de amoniu şi nitraţi. Mediile de nutriţie şi de viaţă specifice fungilor de bibliotecă, arhivă şi muzeu se caracterizează prin următoarele particularităţi: ciupercile celulolitice se dezvoltă în mediul umed, dar umiditatea nu trebuie să depăşească 70%; pH-ul optim al suporturilor organice de nutriţie trebuie să fie între 5-6, iar variaţiile tolerante fiind cuprinse între pH 3-9; speciile de fungi din biblioteci sunt aerobi, având nevoie de o concentraţie ridicată de oxigen. Din punctul de vedere al temperaturii, ciupercile din biblioteci, arhive şi muzee. se clasifică în următoarele categorii: -

fungi mezofili − se dezvoltă între 10-35ºC, iar temperatura optimă este în jur de 25 ºC; fungi psicrofili − se dezvoltă între 5ºC şi 10ºC, având maxim de creştere şi de producere a sporilor între 20 şi 27ºC; - fungi termo-toleranţi − au temperatura maximă de creştere până la 50ºC (ex. Aspergillus niger, Aspergillus candidus, Apergillus fumigatus); - fungi termofili − prezintă ciclul biologic între 40 şi 50ºC, având temperatura minimă de 20ºC şi cea maximă de 60ºC; - fungi criofili − se dezvoltă în spaţiile neîncălzite, cu temperaturi sub 5ºC. Pentru o cunoaştere mai profundă a simptomelor şi proceselor de biodegradare produse de ciupercile şi bacteriile celulozolitice specifice mediilor de bibliotecă, arhivă şi muzeu, prezint cele mai importante particularităţi privind iniţierea şi dezvoltarea proceselor biodegradative din colecţiile info-documentare. a. Simptomatologia specifică degradării produse de ciuperci: microorganismele care atacă suporturile materiale organice secretă în timpul evoluţiei ciclului biologic pigmenţi, care provoacă colecţiilor de bibliotecă, arhivă şi muzeu contaminate pete de diferite culori (verzi, galbene, negre, violete, portocalii etc.), care compromit integritatea colecţiilor pe suport papetar. Asemenea pigmenţi sunt specifici pentru fiecare specie de ciupercă, dar culoarea petei apărute pe hârtie, pergament sau piele reprezintă rezultatul următorilor factori: pH-ul materialului suport de text şi/sau imagine; prezenţa altor specii de fungi; prezenţa şi acţiunea substanţelor poluante; condiţii ambientale favorabile instalării şi dezvoltării biodegradărilor. 78

b. Factorii abiotici şi biotici care favorizează instalarea proceselor de biodegradare a colecţiilor de bibliotecă, arhivă şi muzeu sunt: sursele interne şi externe de contaminare; prezenţa prafului; aerisirea insuficientă.; iluminatul iraţional; temperaturi şi umidităţi relative mari; materiale papetare contaminate utilizate la fabricarea şi restaurarea colecţiilor info-documentare etc. c. În alterarea (degradarea) producţiilor papetare produsă de ciupecile şi bacteriile celulozolitice, prezenţa agenţilor biologici se asociază întodeauna cu: prezenţa hârtiei umede, a pergamentului putrezit, precum şi a colecţiilor info-documentare păstrate în depozite insalubre43. d. Substanţele metabolice, sub formă de gaze emanate de complexul de fungi specifici clădirilor insalubre, reprezintă o sursă importantă de compuşi organici volatili aeropurtaţi toxici (VOCs) care determină contaminarea aerului, probleme cunoscute sub denumirea de ”sindromul clădirilor bolnave”.44 e. Unii fungi sunt cunoscuţi datorită faptului că produc toxine dăunătoare pentru spectrul viu (oameni, animale). Cel mai cunoscut fung toxic Claviceps purpurea produce substanţa cunoscută sub denumirea de ergotină care cauzează ergotismul. Ciuperca a fost identificată, cu totul accidental, în colecţiile vechi de documente din biblioteci arhive şi muzee recondiţionate cu ajutorul claistărului infectat (făină fiartă infectată cu ciuperca Claviceps purpurea). f. Alte substanţe produse de diverşi fungi din mediile de bibliotecă (alcaloizi, ciclopeptidele, cumarinele) sunt cunoscute sub denumirea de micotoxine45. Cercetările efectuate în mediile din biblioteci arhive şi muzee au evidenţiat că speciile de Aspegillus, Penicillium, Cladosporium, Alternaria, Trichoderma, Fusarium, Acremonium, Caetomium, Paecilomyces prezente în colecţii şi spaţii de biblioteci arhive şi muzee produc micotoxine. g. O atenţie deosebită trebuie acordată speciilor de Aspergillus care produc micotoxine ca: aflatoxina, ochratoxina şi stergmatocistina, micotoxine foarte periculoase pentru personalul de specialitate şi utilizatorii serviciilor de bibliotecă, arhivă sau muzeu. Aceşti fungi se dezvoltă, cu precădere, în clădirile insalubre, cu exces de umiditate, pe diferite suporturi materiale, cum ar fi: celuloză, pergament, piele, tapet, pereţi, lambriuri, mobilier vechi etc. h. Populaţiile de fungi ale speciilor Cladosporium, Penicillium şi Aspergillus se numără printre fungidele cele mai obişnuite care contaminează şi infectează bibliotecile, muzeele şi arhivele. Primul indiciu al prezenţei lor este evidenţiată de persistenţa mirosului închis şi greu respirabil. Când creşterea fungilor este exagerată, încep să apară problemele de sănătate ale personalului de specialitate şi utilizatorilor serviciilor DEAC, A. Vasile - Conservarea colecţiilor infodocumentare din biblioteci, muzee şi arhive. Simptomatologia complexului de degradare. Bucureşti: Editura Centrului de Pregătire Profesională în Cultură, 2009, p.103 44 Ibidem,p.102 45 Micotoxină. Exotoxină elaborată de diverse micromicete, îndeosebi de mucegaiuri, în anumite condiţii şi pe diferite substraturi; cele mai periculoase sunt: aflatoxinele elaborate de Aspergillus flavus şi Aspergillus parasiticus; ochratoxinele elaborate de Aspergillus ochraceus, citrinina sau patulina elaborată de Penicillium citrinum, Penicillium viridicatum ş.a. Până acum au fost puse în evidenţă peste 25 de micotoxine, care provoacă îmbonăvirea păsărilor, animalelor şi omului, uneori chiar moartea. HULEA, Ana; RĂDULESCU, E; BONTEA, Vera. Dicionar de termeni populari, tehnici şi ştiinţifici în fitopatologie. Bucureşti: Editura Ceres, 1983, p. 90 43

79

specifice instituţiei de bibliotecă, arhivă sau muzeu, cum ar fi: probleme respiratorii, dureri de cap, iritaţii ale ochilor, urticarii, cancer superficial de piele etc. i. Patogenitatea, virulenţa, afinitatea, agresivitatea, capacitatea de a secreta enzime şi toxine reprezintă mecanismele nocive prin care ciupercile şi bacteriile din mediile de bibliotecă contaminează şi degradează viul şi neviul tuturor mediilor de biblotecă, muzeu şi arhivă46 4.2.

Motivaţia cercetărilor.

Demersurile noastre ştiinţifice pe care le analizăm în acest material, diversifică literatura ştiinţifică domenială specifică patologiei colecţiilor de info-documente din biblioteci, arhive şi muzee prin abordări, pe cât de originale, pe atât de necesare în teoria şi practica protecţiei info-documentelor din biblioteci, arhive şi muzee (conservare, restaurare, prezervare). Ca atare, patologia colecţiilor47 (biopatologia colecţiilor, patologia cărţilor, bibliomicologia) reprezintă o ramură a biologiei aplicate în biblioteconomie care analizează cauzele, efectele (simptomele) şi combaterea biodegradărilor produse de complexul fungilor (ciuperci şi bacterii celulozolitice şi patogene) din sistemele ecologice şi biologice de bibliotecă, muzeu sau arhivă. Studiul agenţilor biologici, precum şi al riscului indus în producerea bolilor (bacterii-bacterioze şi ciuperci-micoze) reprezintă motivaţia cea mai importantă a demersului nostru ştiinţific propus spre analiza specialiştilor din biblioteconomie, bibliologie, ştiinţa informării şi protecţiei fondului general de info-documente din biblioteci, arhive şi muzee.

4.3. Obiectivele propuse şi analizate. Punctual, prezentăm obiectivele elaborate şi analizate în acest material ştiinţific, cu precizarea că aceste obiective sintetice au o acoperire ştiinţifică în baza argumentelor şi semnificaţiei acestora.  

 

Identificarea categoriilor de agenţi nocivi şi riscurile prezenţei acestora în colecţiile din biblioteci, arhive şi muzee. Prezentarea şi efectuarea studiilor de caz în clasificarea agenţilor biologici din biblioteci, arhive sau muzee conform legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă (Art.5/HG 1092/ 2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţii biolgici în muncă). Prezentarea şi analizarea studiului de caz cu privire la identificarea agenţilor biologici şi/sau chimici prin analiza surselelor de constituire şi completare a colecţiilor de bibliotecă. Prezentarea noilor organisme microbiologice – bacterii şi ciuperci în urma investigaţiilor efecuate în laboratorul de conservare şi cercetare de la Biblioteca

DEAC,Vasile. Flora microbiană (bacterii şi ciuperci celulozolitice) şi fauna de artrhopode (insecte bibliofage) specifică depozitelor de patrimoniu bibliofil. Iaşi: Laboratorul Zonal de Conservare-Restaurare, 2000, p.61 - 69 47 Patologie. Gr.pathos = suferinţă + logos ═ ştiinţă 46

80



 

Judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor, Oradea (sinteza rezultatelor ştiinţifice 20002014) şi încadrarea acestora în grupele de risc. Prezentarea statisticilor la nivelul Uniunii Europene şi la nivelul naţional privind numărul cazurilor de noi îmbolnăviri profesionale (după Raportul Comisiei Europene Work and heath in the EU, respectiv după datele oficiale din Registrul Operativ Naţional al Bolilor Profesionale, 2008). Investigaţii privind încărcătura fungică (germeni/cm²), prin prelevarea de probe de pe suprafaţa şi din interiorul corpului documentelor de bibliotecă şi însămânţarea în laborator pentru efectuarea indentificărilor de sistematică biologică. Prezentarea sintezei rezultatelor ştiinţifice privind evoluţia germenilor /m³ aer întrun staţionar experimental de bibliotecă. (Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai “ Oradea- Laboratorul de conservare 2009 – 2011).

4.4.

Materiale şi metode de cercetare utilizate pentru prelevarea probelor de praf şi impurităţi bio-chimice şi examinarea microscopică a probelor.

4.4.1. Examinarea macroscopică a documentului de bibliotecă. Documentul de bibliotecă este analizat în vederea identificării impurităţilor biochimice clasificate ca „materie inertă” în literatura de specialitate, în care se includ din punct de vedere sanitar: fragmente vegetative dintr-un sistem hifal sau micelian; fungi microscopici (micromicete) vizibili numai sub formă de colonii constituite din miceliu sau fructificaţii; pungi de spori (structuri de multiplicare a fungilor); infecţii bacteriene fără luciu pe suportul papetar; reziduurile de atac ale ciupercilor şi bacteriilor pe structurile organice ale infodocumentelor din biblioteci; exuvii larvare, resturi de insecte, excremente de hrănire ale insectelor şi rozătoarelor etc. Examinarea documentului se realizează cu ochiul liber, la lumină corespunzătoare sau la un stereomicroscop cu putere de mărire până la 50-60 ori.

4.4.2. Metoda suspensiei de spori. Această metodă este frecvent utilizată în laboratoarele de conservare a colecţiilor şi bunurilor info-culturale şi constă în examinarea microscopică a suspensiilor de spori din colecţiile de bibliotecă. Reprezintă o metodă calitativă, deoarece serveşte numai la depistarea sporilor de pe documente, mobilier sau alte medii din biblioteci, arhive şi muzee, dar se poate stabili viabilitatea acestora sau gradul de contaminare a bunului info-cultural. Metoda de lucru. Documentul se aspiră pe componentele morfologice exterioare şi interioare, iar materialul prelevat într-un sac de hârtie este porţionat în mai multe subprobe de laborator . Fiecare subprobă de laborator se agită o perioadă de timp în apă sau în alcool. Suspensia obţinută poate fi examinată la microscop sau sporii pot fi colectaţi prin centrifugare, evaporare sau filtrare a suspensiei. Depozitul de spori se diluează într-o cantitate cunoscută de lichid şi se examinează la microscop. Facem cuvenita precizare că această metodă este limitată numai în cazul contaminărilor de suprafaţă. 81

4.4.3. Metoda sugativei. Laboratorul de conservare de la Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor, Oradea, utilizează testul pe sugativă mai ales la analizele privind starea de conservare a documentelor. Principiul metodei. Toate componentele morfologice externe şi interne sunt învelite în hârtie de sugativă umectată. Documentul împachetat în hârtia de sugativă umectată se incubează o perioadă de timp (circa 7 zile) la o anumită temperatură de (20-21ºC). În toată această perioadă, documentul este controlat, iar hârtia de filtru umectată. Aplicarea metodei. Testul pe sugativă constă în transferul ciupercilor de pe suporturile documentului contaminate, pe hârtia de sugativă, vizualizându-se astfel simptomele şi fazele de dezvoltare a fungilor: structura vegetativă (miceliu, hife, colonii); structura de multiplicare (reproducere) a fungilor (spori). Examinarea documentului şi a suportului papetar de sugativă se face atât macroscopic, cu ochiul liber, la lumină corespunzătoare, cât şi microscopic la un stereomicroscop cu putere de mărire până la 50-60 ori. Testul cu sugativă oferă condiţii bune pentru creşterea miceliului ciupercilor celulozolitice şi sporularea acestora. Ca atare, utilizarea acestei metode în biblioteci poate oferi avantaje certe, cum ar fi: 

favorizează transferul şi dezvoltarea celor mai frecvenţi saprofiţi din biblioteci, arhive şi muzee (genurile Aspergillus, Penicillium, Rhyzopus. Alternaria, etc.);  pe perioada efectuării determinărilor, hârtia de sugativă având un pH neutru devine un sistem tampon în migrarea ionilor de hidrogen din masa suportului papetar de text şi imagine;  Testul cu sugativă rămâne o metodă facilă, frecvent utilizată în cadrul laboratorului de conservare de la Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai”, Oradea, Bihor, frecvent folosită în investigaţiile privind starea de conservare a colecţiilor info-documentare din biblioteci, arhive şi muzee. Principiul metodei constă în izolarea şi identificarea agenţilor patogeni din mediile de bibliotecă cu ajutorul mediului agarizat.Cele mai frecvente medii agarizate sunt mediile din extract cartof-agar (C.A.) şi extract malţ-agar (M.A.). Modul de lucru. Probe din praful biochimic sau alte materiale inerte prelevate prin aspirare dintr-un document de bibliotecă sunt plasate (însămânţate) pe mediul agrarian în vase Petri. Incubarea se face în camere de creştere (etuvă) la temperaturi de 20º±2ºC, pe o perioadă de 58 zile. Estimarea infecţiei se face prin examinarea macroscopică a coloniei şi microscopică a fragmentelor preparate pentru analize privind identificarea florei de ciuperci saprofite specifice mediilor din biblioteci, arhive şi muzee.

4.5. Controlul microbiologic al condiţiilor igienico-sanitare din locaţiile de bibliotecă, arhivă sau muzeu − determinări de aeromicrofloră (NTG/M³, UFC/M³) Având în vedere faptul că foarte multe spaţii şi depozite de bibliotecă (arhivă sau muzeu) se găsesc sub incidenţa bacteriilor şi ciupercilor saprofite, celulozolitice sau patogene, cunoaşterea concentraţiei (densităţii) acestor microorganisme în spaţiile şi depozitele unei biblioteci reprezintă un indiciu asupra riscurilor de infecţie micotică a documentelor, personalului şi publicului. De regulă, această lucrare este efectuată de către specialiştii din cadrul Direcţiilor Judeţene de Sănătate Publică, la solicitarea instituţiilor de bibliotecă (muzeu, arhivă). Bibliotecile care au laboratoare de conservare dotate, precum şi 82

specialişti protecţionişti pregătiţi în domeniul biologiei - în general şi microbiologiei - în special, pot executa activităţi de control microbiologic al aeromicroflorei, iar rezultatele pot fi utilizate în activităţile curente de igienizare a mediilor de bibliotecă (arhivă sau muzeu). Selectarea încăperilor. Aeromicroflora se determină în acele spaţii unde riscurile de contaminare - infectare pentru utilizatori pot fi mai mari: săli de lectură, depozite, laboratoare, birouri.etc. Metoda de recoltare. Deşi metoda volumetrică, cu ajutorul aparatului de recoltat model Krotov, stabileşte cu o precizie relativ mare numărul de germeni la metrul cub de aer, în practica curentă se foloseşte metoda sedimentării Koch, datorită facilităţii utilizării ei în practica igienizării locaţiilor de bibliotecă. Materialul şi metoda de lucru. Pentru fiecare încăpere se utilizează trei grupe de cutii Petri cu diametrul de 10 cm, fiecare grupă prezintă una dintre plăcile următoare: placă cu mediu geloză nutritivă simplă 2% (I.C.) şi pH═7,4 – 7,6; placă cu mediu Sabouraud; placă cu geloză sânge 5-10%. Toate mediile trebuie să fie proaspete, dar suficient de uscate pentru a nu avea lichid de condensare pe suprafaţă.. Loc de expunere. O grupă de plăci se expune în mijlocul încăperii, pe o masă de lucru, grupele celălalte de plăci pot fi aşezate în diferite locuri ferite - colţuri ale încăperii, pe noptiere sau etajere, la o înălţile între 60-100 cm de la podea. Numărul de plăci necesar pentru o încăpere se calculează ţinând seama de raportul: o placă Petri la 10 cm³ microclimat şi nu mai puţin de cinci plăci într-o încăpere. Modul de expunere. Expunerea se face prin ridicarea capacelor cutiilor Petri şi aşezarea lor cu deschiderea în jos, alături de plăcile cu mediu de cultură. Timpul de expunere. Din momentul ridicării capacelor, timpul este strict cronometrat, cutiile Petri urmând a fi lăsate deschise 5, 10 sau 15 minute, în funcţie de încărcătura microbiană bănuită din aer (la o încărcătură microbiană mare, timpul de expunere trebuie să fie redus) . Expunerea probelor. Toate cutiile cu recoltări, fără să fie deschise, termostatează la 37ºC, timp de 24 ore pentru placa cu geloză-sânge şi încă 24 de ore la temperatura camerei, pentru geloza simplă şi geloza Sabouraud. Concomitent se incubează şi un set de plăci cu medii preparate din acelaşi lot, dar care nu au fost expuse. Prin acest control se stabileşte:  numărul total de germeni /m³ aer;  numărul de germeni hemolitici (stafilococ patogen/m³ aer, streptococ patogen/m³ aer;  unităţi formatoare de colonii UFC/m³ aer. Plăcile martor nu trebuie să prezinte colonii. Determinările se fac prin examinarea probelor la microscop, respectiv citirea - numărarea germenilor şi coloniilor din plăcile cu mediile geloză –sânge, geloză nutritivă şi geloza Sabouraud. Raportarea la m³ aer se face prin utilizarea unor formule de calcul cunoscute de către specialiştii conservatori.

4.6. Rezultatele ştiinţifice – discuţii Vom prezenta sintetic rezultatele ştiinţifice obţinute prin abordările fundamentale şi/sau aplicative ale obectivelor acestui demers ştiinţific, abordări originale utilizate în cercetarea, elaborarea şi interpretarea prin metoda comparativă. După cum se poate evidenţia, imagistica ştiinţifică a acestui material este diversificată, fiind formată din tabele, grafice şi 83

fotografii macro şi microscopice asimilabile pentru personalul de specialitate din biblioteci. Metoda de interpretare a rezultatelor ştiinţifice prin comparare pe variante de lucru oferă un contur al informaţiei prelucrate pentru a fi utilă şi eficientă în teoria şi practica de bibliotecă. Tema, cât şi obiectivele parcurse oferă, credem, o altă reflectare privind esenţa profesiei (profesiilor) dintr-o bibliotecă, arhivă sau muzeu şi incidenţa riscului asupra sănătăţii şi securităţii în muncă. 4.6.1. În ceea ce privesc cercetările întreprinse de colectivul orădean, s-a pornit de la identificarea categoriilor de agenţi nocivi şi riscurile prezenţei acestora în colecţiile de bibliotecă, prezentându-se totodată şi incidenţa riscului asupra sănătăţii şi securităţii în muncă (tabelul 15). Se cunoaşte din literatura domenială care sunt agenţii nocivi prezenţi în mediile de bibliotecă (arhivă sau muzeu) (fizici, biologici şi chimici), sunt cunoscute de asemenea riscurile produse de aceştia. Dar incidenţa agenţilor fizici, biologici şi chimici asupra sănătăţii şi securităţii personalului din biblioteci (muzee, arhive), în diferite ipostaze, sunt mai puţin cunoscute. Motivele nu le discutăm în cuprinsul acestui material, deoarece acestea îmbracă, de regulă, forme şi manifestări extraprofesionale care nu servesc deloc conceptelor şi demersurilor profesionale din aceste instituţii info-culturale. Ceea ce se produce în analiza acestor factori sunt abordările unifactoriale, fără să se ţină seama de conexiunile ce apar între aceştia pe diferite ipostaze factoriale exogene (din exterior) şi endogene (din interior). Ca să justific această realitate din practica biblioteconomică (şi nu numai), trebuie să “decriptăm” tiparele intervenţiilor agenţilor fizici (temperatura, umiditatea relativă şi lumina), atât ca factori de reacţie, cât şi ca factori de activare, în instalarea şi dezvoltarea sau blocarea agenţilor biologici şi/sau chimici.

84

Categorii de agenţi nocivi şi riscurile prezenţei acestora în colecţiile de bibliotecă. Biblioteca Judeţeană ,,Gh. Şincai" Oradea. Sinteză ştiinţifică 2000 – 2011 Tabelul 15 Nr. Crt.

Riscul produs.

Incidenţa riscului asupra sănătăţii şi securităţii în muncă.

1.

Etiologia agentului. Specificaţie. Agenţi fizici

Risc: ♦ termic ♦ vizual ♦ acustic

2.

Agenţi biologici

Bacterii → Bacterioze

Agenţii fizici influenţează securitatea, sănătatea şi capacitatea de muncă, asimilare şi formare profesională, în situaţia în care parametrii agenţilor fizici nu se încadrează în anumite limite de confort termic, visual şi acustic. - Stafilococul auriu produce: infecţii purulente pe piele şi pe mucusul la nivel nazal. - Streptococi fecali (patogeni), determină hepatita. - Streptococi orali – determină inflamaţia căilor respiratorii şi pulmonare(endocardite). - Micozele produc: alergii severe; astm; afecţiuni pulmonare polipi; infecţii frecvente ale sinusurilor nazale, urechilor sau tractului respirator, asperciloze pulmonare, viroze; efectele iritante ale expunerii la mucegai (compuşi organici volatili), particule (spori şi fragmente ) de mucegai. Expunerea prin inhalare în prezenţa concentraţiilor de poluanţi chimici şi/sau biologici (metabolismul microorgamismelor): - Aflatoxina: speciile de Aspergilus (A. flavus; A. parasiticus, A. clavatus, A. ssp) - Citrina, patulina, acidul penicilic. - Micotoxinele afectează glanda tiroidă, sistemul circular, cordul, provoacă tumori localizate.

Ciuperci → Micoze

3.

Agenţi chimici

Risc chimic produs de poluanţi: acizi organici volatili; dioxid de sulf; oxid de azot; peroxid de hidrogen; colofoniu; sulfatul de aluminiu; poluanţii de plumb; subproduşii rezultaţi din metabolismul microorganismelor şi descompunerea fibrei celulozice.

85

4.6.2. Analizând clasificarea agenţilor biologici din bibliotecă, conform legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă – art. 5/HG 1092/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă, prezentăm câteva argumente care să evidenţieze importanţa deosebită a acestui demers legal în activităţile de biblioteconomie, bibliologie şi ştiinţa informării ( tabelul 16):

Clasificarea agenţilor biologici conform legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă(Art.5/HG 1092/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţii biologici în muncă). Tabelul 16 Nr. crt. 1.

Clasificare grupă Grupa 1

2.

Grupa 2

3.

Grupa 3

4.

Grupa 4

 





Prezentarea riscului expunerii Agenţi biologici care nu sunt susceptibili să provoace o boală la om Agenţi biologici care pot provoca o boală omului şi constituie un pericol pentru lucrători; propagarea lor în colectivitate este improbabilă; există în general o profilaxie sau un tratament eficace. Agenţi biologici care provoacă îmbolnăviri grave la om şi constituie un pericol serios pentru lucrători; ei pot prezenta un risc de propagare în colectivitate, dar există, în general, o profilaxie sau un tratament eficace. Agenţi biologici care pot provoca boli grave omului şi constituie un pericol serios pentru lucrător; ei pot să prezinte un risc ridicat de propagare în colectivitate şi nu există, în general, o profilaxie sau un tratament eficace.

clasificarea agenţilor biologici conform legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă reprezintă primul demers cu privire la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţii biologici în muncă pentru personalul de specialitate din bilblioteci, marea majoritate a agenţilor biologici (ciuperci şi bacterii celulozolitice) sunt saprofite din grupa a 2-a, adică comune, care pot provoca o boală omului şi constitue un pericol pentru personal şi public; conform cercetărilor efectuate de specialiştii în medicina preventivă, propagarea acestor agenţi în colectivitate este improbabilă, iar din punctul de vedere al tratamentelor profilactice există, în general, o profilaxie eficace; în biblioteci există un segment foarte important de ciuperci şi bacterii saprofite (grupa 1 şi 2), care a trecut, datorită patogeniei şi virulenţei, în grupa a 3-a, grupa ciupecilor şi bacteriilor patogene care provoaca îmbolnăviri grave la om şi constituie un pericol serios pentru personal şi public pentru că prezintă un risc de propagare în colectivitate, dar există, în general, o profilaxie sau un tratament eficace; cercetările de bibliomicologie au evidenţiat cazuri izolate de agenţi biologici care nu sunt susceptibili să provoace o boală la om sau de agenţi bilogici patogenici foarte 86





virulenţi care pot provoca boli grave omului, prezentând un risc ridicat de propagare în colectivitate şi pentru care nu există, în general, o profilaxie eficace; cercetările de bibliomicologie fiind dinamice, având şi domenii de cercetare diversificate, pot oferi poziţii sau subpoziţii ştiinţifice care pot oferi deschideri noi într-o bibliomicologie modernă, deschisă pentru noi demersuri cu finalităţi ştiinţifice care pot răsturna, reformula prin acumulări cantitative şi/sau calitative, teoria şi practica domenială în biblioteci, muzee şi arhive. 4.6.3 Rezultatele ştiinţifice privind prezenţa agenţilor chimici şi/sau biologici identificaţi pe diferite surse de constituire şi completare a colecţiilor de bibliotecă şi riscurile prezenţei agenţilor toxici reprezintă un demers ştiinţific nou şi binevenit al laboratorului de conservare şi cercetare de la Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor, Oradea. (tabelul 17).

Prezentăm câteva concluzii interesante privind incidenţa agenţilor bio-chimici în poluarea, contaminarea şi infestarea surselor de constituire şi completare a colecţiilor de bibliotecă, după cum urmează: 





 

în cadrul achiziţiei de producţii noi, deşi ne-am fi aşteptat să nu fie probleme privind contaminarea şi infestarea cu agenţi biologici, au fost identificaţi: agenţi chimici volatili produşi de mucegaiuri (MCOV); ciuperci şi bacterii saprofite; ciuperci; bacterii patogene; insecte papiricole, fapt ce pune multe semne de întrebare privind calitatea materiei prime utilizate, tehnologia şi condiţiile de stocare – păstrare-transport pre şi post tipografie; achziţiile piaţă-anticariat reprezintă o sursă foarte bogată de contaminări şi infestări, inclusiv cu ciuperci şi bacterii saprofite şi/sau patogene sau cu insecte de carantină (insecte papiricole, sinantrope şi xilofage); nu au fost semnalate simptome şi forme de atac activ produs de rozătoare; donaţiile, schimbul interbibliotecar, transferal şi custodia temporară reprezintă sursele de constituire şi complementare a colecţiilor de bibliotecă cele mai active şi periculoase în constituirea formelor de iniţiere şi dezvoltare a ciupercilor şi bacteriilor celulozolitice, insectelor şi rozătoarelor şi agenţilor chimici volatili produşi de mucegaiuri (MCOV); la categoria “alte surse“ (expoziţii info-documentare itinerante sau permanente, manifestări ştiinţifice bibliofile etc), pe intervalul anilor de cercetare 2000-2011, nu au fost identificate ciupercile şi insectele de carantină; cu această ocazie punctăm prezenţa în colecţiile de bibliotecă (şi nu numai) a agenţilor biologici (ciuperci, bacterii, insecte, acarieni, rozătoare) de carantină regională, naţională, fiind o structură analitică necesară pentru identificarea şi stoparea migrării agenţilor biologici, în vederea evitării contaminării şi infestării colecţiilor şi instituţiilor info-culturale libere de contaminări, infectări şi infestări cu organisme biologice foarte periculoase pentru sănătatea documentelor, personalului şi publicului din biblioteci, arhive şi muzee.

87

Agenţi toxici chimici şi/sau biologici identificati pe diferite surse de constituire şi completare a colecţiilor de bibliotecă şi riscurile prezenţei agenţilor toxici (Biblioteca Judeţeană ,,Gh. Şincai", Oradea) Tabelul 17

Nr. crt

1.

Surse de constituire şi completare a colecţiilor de bibliotecă.

Agenţi chimici Agenţi chimici volatili (COV) produşi de mucegaiuri (MCOV)

Ciuperci şi bacterii celulozolitice (CBC) Ciuperci şi bacterii saprofite.

Ciuperci şi bacterii patogene

CBS de carantină

Insecte (I) şi rozătoare (R) CBP de carantină

I. papiricole

I. sinantrope

I. xilofage

IP carantină

IS carantină

IX carantină

Rozătoare

Achiziţii

Achiziţii producţii noi.

•

•

•

Achiziţii piaţă anticariat. 2. Donaţii.

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

3.

Schimb interbibliotecar

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

4.

Transfer.

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

5.

Custodie temporară.

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

6.

Alte surse.

•

•

•

•

•

•

•

88

•

•

4.6.4. Sinteza cercetărilor ştiinţifice a anului 2011 privnd complexul micotic (bacterii şi ciuperci patogene) identificat în colecţiile de bibliotecă ( tabelul 18) În tabelul 18 au fost evidenţiate principalele specii de bacterii şi ciuperci patogene (sinteza anului de cercetare 2011). În acest demers ştiinţific de sistematizare şi taxonomie sau luat în considerare principalele însuşiri de biodegradare ale ciupercilor şi bacteriilor patogene din biblioteci, după cum urmează:48

 

    

patogenitatea reprezintă propietatea agentului patogen de a contamina viul si suporturile organice şi anorganice purtătoare de informaţii, de a determina apariţia simptomelor care caracterizează starea de biodegradare a viului şi neviului organic; afinitatea reprezintă o însuşire dobândită şi determinată de factorii anatomomorfologici şi bio-chimici, care conferă agentului patogen ajuns în contact cu suportul organic (viu sau neviu) capacitatea biologică (afinitatea biologică) de a contamina şi de a se instala (pătrunde) în strucura materială a suportului organic; virulenţa reprezintă capacitatea ciupercilor şi bacteriilor patogene de a ataca suporturile organice vii sau nevii cu o anumită intensitate, în funcţie de complexul toxino-enzimatic dezvoltat şi eliberat prin metabolismul fiecărui agent patogen; agresivitatea reprezintă capacitatea fungilor şi bacteriilor patogene de a degrada mai multe suporturi oganice, în funcţie de enzimele şi toxinele agentului patogen; capacitatea agenţilor patogeni de a secreta enzime şi toxine, virulenţa şi agresivitatea agenţilor patogeni celulozolitici sunt însuşiri determinate de complexul enzimatic al acestora şi de toxinele care se produc în urma activităţilor metabolice; enzimele sau fermenţii degradează substanţele organice complexe din substratul nutritiv, transformându-le în produşi chimici simpli, uşor asimilabili; toxinele au acţiune de biodegradare asupra ţesuturilor vii atacate.

DEAC, A. Vasile - Conservarea colecţiilor infodocumentare din biblioteci, muzee şi arhive.Simptomatologia complexului de degradare. Bucureşti: Editura Centrului de Pregătire Profesională în Cultură, 2009, p.103 48

Lista complexului micotic (bacterii şi ciuperci) identificat în colecţiile de bibliotecă. (Biblioteca Judeţeană ,,Gh. Şincai", Oradea). Sinteza anului 2011. Tabelul 18 Observaţii

Nr. crt.

Bacterii

Grupa de risc

Mucegaiuri - fungi

Grupa de risc

1.

Staphylococcus aureus

2

Aspergillus fumigatus

2

Pe document.

2.

Streptobacillus moniliformis

2

Candida albicans

2

Pe document.

3.

Streptococcus pneumoniae

2

Candida tropicalis

2

Pe document.

4.

Streptococcus pyrogenes

2

Cryptococcus neoformans

2

Pe document.

5.

Streptococcus suis

3

Microsporum ssp.

2

Pe document.

6.

Streptococcus ssp.

2

Peniccilium marneffei

2

Pe document.

7.

Mycoplasma pneumoniae

3

Epidennophyton floccosum

2

Pe document.

8.

Rickttsia ssp.

2

Trychophyton rubrum

2

Pe document.

9.

Enterobacter ssp.

2

Trychophyton ssp.

2

Pe document.

10.

Enteroccus ssp.

2

Histoplasma capsulatum

2

Pe document.

11.

Neisseria gonorrhoeae

2

Madunella grisea

2

Pe document.

12.

Neisseria meningitidis

3

Coccidioides immitis

3

Pe document.

13.

Rickttsia ssp.

2

Scedosporium prolificans

3

Pe document.

14.

Enterobacter ssp.

2

Sporothrix schenckii

3

Pe document.

4.6.5. În ceea ce priveşte incidenţa bolilor profesionale cauzate de agenţi biologici (tabelul 19) şi a îmbolnăvirilor profesionale de natură chimică, fizică sau biologică (tabelul 20) am analizat ca sursă documentară conţinutul Raportului Comisiei Europene Work and health in the EU. A statistical portrait 1994- 2002, publicat în 2003, raport care arătă că în anul 2001 s-au înregistrat la nivelul EU 12 aproximativ 5900 boli respiratorii şi 4600 boli de piele. Prin extrapolare s-a estimat că pentru EU 15, cifrele erau de 10000 cazuri de boli respiratorii şi 8000 cazuri de boli de piele. Factorii cauzatori pentru aceste îmbolnăviri pot fi de natură chimică, fizică sau bilogică. Sinteza privind numărul cazurilor noi de îmbolnăviri profesionale în anul 2001 la nivelul Uniunii Europene, în funcţie de agentul cauzator a fost evidenţiată în tabelul 20. Acelaşi document comentează faptul că în anul 2001, la nivelul lui EU 12 (cu estimare prin extrapolare pentu EU 15) s-a înregistrat incidenţa bolilor profesionale cauzate de agenţi biologici evidenţiat în tabelul 19. Bazându-ne pe numărul cazurilor de îmbolnăviri profesionale cauzate de agenţii biologici în Comunitatea Europeană formată din 15 ţări (tabelul 19), prin extrapolare la nivelul Comunităţii Europene formată din 27 de ţări, numărul cazurilor de îmbolnăviri în funcţie de agentul cauzator ar fi: nr. cazurilor de îmbolnăviri produse de fungi → 215; nr. cazurilor de îmbolnăviri produse de bacterii →515; nr. cazurilor de îmbolnăviri produse de alţi agenţi biologici → 616. Cazuri de noi îmbolnăviri profesionale în anul 2001 la nivelul Uniunii Europene, în funcţie de agentul cauzator.

Agent cauzator

Tabelul 19 Nr. cazuri EU 15 134

Fungi

Nr. cazuri EU 12 81

Bacterii

194

321

Alţi agenţi biologici

232

384

Raportul Comisiei Europene Work and health in the EU. A statistical portrait 1994 -2002, publicat în 2003 arată că în 2001 s-au înregistrat la nivelul EU 12 aproximativ 5 900 boli respiratorii şi 4 600 boli de piele (prin extrapolare s-a estimat că pentru EU 15 cifrele erau de 10 000 boli respiratorii şi 8 000 boli de piele). Factorii cauzatori pentru aceste îmbolnăviri pot fi de natură chimică, fizică sau biologică. Acelaşi document relevă că în anul 2001, la nivelul EU 12 (cu estimare prin extrapolare pentru EU 15) s-a înregistrat următoarea incidenţă a bolilor profesionale cauzate de agenţi biologici.

Boala

Nr. cazuri EU 12

Nr. cazuri EU 15

Boli ale plămânilor Astm 1 075 1 800 Rinite alergice 248 410 Alveolite alergice 189 310 Alte boli ale plămânilor 247 410 Boli de piele Dermatite alergice, iritante sau alt tip 4 457 7 400 Cazuri de noi îmbolnăviri profesionale în anul 2001 la nivelul Uniunii Europene, în funcţie de agentul cauzator. Tabelul 20 4.6.6. Evoluţia statisticilor la nivel naţional privind numărul cazurilor de îmbolnăviri profesionale în România , în perioada 1997-2007 (tabelul 21). După datele oficiale din Registrul Operativ Naţional al Bolilor Profesionale din anul 2008 (tabelul 20) evidenţiază dinamica numărului total al cazurilor de îmbolnăviri profesionale (astm bronşic, rinită alergică, boli infecţioase, boli de piele) pe intervalul anilor 1997 – 2007. Prezentăm câteva date statistice de importanţă, după cum urmează: 





analizând numărul total de cazuri la nivelul fiecărui an (nr.cazuri astm bronşic + nr. cazuri rinită alergică + nr. cazuri boli infecţioase + nr. cazuri boli de piele) s-a constatat că numărul cel mai mare de total cazuri de îmbolnăviri s-a înregistrat în anul 2002 (2508), iar cel mai mic în anul 2006 (910); după datele statistice citate, total cazuri de îmbolnăviri înregistrate în perioada 1997 – 2007 a fost de 17.643, din care total îmbolnăviri cu astm bronşic prezintă ponderea cea mai mare, urmată de nr. cazuri îmbolnăviri cu boli infecţioase, cel mai mic număr de îmbolnăviri s-a înregistrat la rinită alergică; pentru că nu avem setul de date statistice complete, interpretarea datelor prin metoda comparativă nu se poate desfăşura pe orizontala şi/sau verticala datelor statistice din tabel.

Statistici la nivel naţional privind numărul cazurilor de noi îmbolnăviri profesionale în România, în perioada 1997 – 2007. (După datele oficiale din Registrul operativ naţional al bolilor profesionale, 2008) Tabelul 21 Anii luaţi în studiu Boala

1997 2060

1998 1828

1999 1802

2000 1576

2001 2238

2002 2508

2003 1376

2004 990

2005 1002

2006 910

2007 1353

Astm bronşic

265

199

118

120

144

197

108

89

98

105

119

Rinită alergică

6

6

3

5

4

18

0

1

0

3

4

Boli infecţioase

39

44

35

34

232

212

35

36

42

20

41

Boli de

89

64

36

48

45

64

49

23

23

10

25

Total cazuri

piele

4.6.7. Investigaţii privind încărătura fungică (germeni/cm²) prin prelevarea de probe de pe suprafaţa şi interiorul (corpul) documentelor şi însămânţarea în laborator.(tabelul 22) Cercetările efectuate în laboratorul de conservare de la Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai” Oradea, Bihor, privind încărcătura fungică (germeni/cm²) prin prelevarea de probe (praf biochimic activ sau alte materiale inerte) de pe suprafaţa morfologică interioară şi exterioră şi însămânţarea în laborator pe medii CA (cartof –agar) şi MA (malţagar) au evidenţiat următoarele aspecte semnificative pentru activităţile specifice unei biblioteci, cum ar fi: 





 



încărcătura fungică pe variantele de cercetare analizate (12 documente) variază între valoarea de 68 germeni/cm² la documentul nr. 3 ( specii fungi identificate: Aspergillus fumigatus şi Penicillium commune) şi 1,5 germeni/cm² la documentul nr. 6 (specii fungi identificate: Aspergillus niveus şi Penicillium purpurescens). încărcătura fungică totală la nivelul variantelor de cercetare a fost de 183,7 germeni/cm², iar încărcătura medie la nivelul variantelor de cercetare s-a situat la nivelul valorii de 15,3 germeni/cm²; încărcătura fungică foarte mare/cm², precum şi diversitatea speciilor de ciuperci identificate (ciuperci celulozolitice şi patogene- Candida albicans, Alternaria geophylia, genul Cladosporium, genul Aspergillus, genul Penicillium) ne determină să ne gândim, în ultimă instanţă, la posibila vectorizare a bolilor spre spectrul viului, numai în condiţiile în care nu se execută tratamentele de conservare şi igienizare în toate mediile unei biblioteci (arhivă, muzeu); aeromicroflora depozitului cercetat (numărul total de germeni/m³ aer) prezintă o valoare mare (2023,1 germeni/m³ aer), fapt ce a determinat şi migrarea prin curenţii de aer a sporilor din microclimatul depozitului spre documentele cercetate; în mediile de bibliotecă în care aerarea este naturală şi încărcată cu poluanţi toxici, intervenţiile de igienizare a mediilor se fac sporadic, iar tratamentele de conservare a documentelor se fac o dată la un număr de ani, apar situaţii foarte grave, tratamentele de carantină reprezentând ultima soluţie pentru repunerea în circuitul serviciilor curate, ecologice de bibliotecă; în acest sens, ţinând cont de situaţiile de forţă majoră ce pot să apară într-o bibliotecă clasică, laboratorul de conservare de la Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor, deţine linii tehnologice de conservare a info-documentelor de bibliotecă, muzeu şi arhivă (inclusiv stabilizarea şi eradicarea atacului papetar prin acţiunea ciupercilor şi insectelor papiricole, tratamente de corectare a acidităţii papetare, combatera germenilor şi aducerea aeromicroflorei la valori normale de germeni/m³.

Investigaţii privind încărcătura fungică (germeni/cm 2) prin prelevarea de probe de pe suprafaţa şi din interiorul (corpul) documentelor şi însămânţarea în laborator. (Biblioteca Judeţeană ,,Gh. Şincai", Oradea – Laboratorul de conservare- Sinteza rezultatelor ştiinţifice pe anul 2011) Nr. crt. 1.

D1

Încărcătura fungică (germeni/cm2) 27,7

2.

D2

8,7

3.

D3

68

4.

D4

13

5.

D5

10,5

6.

D6

1,5

7.

D7

19,3

8.

D8

5,7

9.

D9

3,2

10.

D10

7,6

11.

D11

16,7

D12

1,8

12.

Documentul analizat

Specii de fungi identificate Candida albicans Alternaria geophilia Penicilium expansum Cladosporium ssp. Penicillium Chrysogenum Aspergillus nidulans Aspergillus fumigatus Penicillium commune Aspergillus versicolor Penicillium palitans Mucor mucorus Scopulariopsis species Penicillium purpurescens Aspergillus niveus Aspergillus penicilloides Penicillium italicum Aspergillius tamarii Penicillium ssp. Aspergillius sclerotiorum Penicillium roseopurpureum Penicillium rubrum Aspergillius niger Penicillium citrinum Aspergillius flavus Penicillium crustosum Cladosporium carrionii

Tabelul 22 Obesrvaţii

Aeromicroflora depozitului: (NTG) 2023,1 germeni/mc aer

4.6.8. Sinteza rezultatelor ştiinţifice privind evoluţia germenilor sporilor (m³) întrun staţionar experimental de bibliotecă (Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai” Oradea, Bihor, laboratorul de conservare (tabelul 23). După cum s-a prezentat pe parcursul acestui material ştiinţific, controlul microbiologic al condiţiilor igienico-sanitare din locaţiile de bibliotecă reprezintă o activitate obligatorie efectuată concomitent cu investigaţiile privind starea de conservare a fondului general de documente de bibliotecă. Determinările privind încărcătura micotică a aerului din locaţiile de bibliotecă, prin efectuarea analizelor de aeromicrofloră, reprezintă analiza care poate conduce la identificarea surselor de infecţie micotică. Analizând sinteza rezultatelor ştiinţifice privind aeromicroflora (NTG/m³ aer) într-un staţionar experimental de bibliotecă, constituit din 9 depozite cu documente de bibliotecă de diferite dimensiuni, au fost evidenţiate următoarele aspecte:  în ceea ce priveşte încărcătura celor 8 depozite cu germeni mezofili – mediu cu geloză simplă, determinările de aeromicrofloră au evidenţiat valori mari în fiecare depozit considerat ca fiind o variantă de cercetare, astfel: numărul cel mai mare al germenilor mezofili (3959 germeni/m³) s-a înregistrat la varianta 7 (depozit subsol nr.1), iar la varianta nr 3 – depozitul general nr.3, s-a înregistrat valoarea cea mai mică de germeni mezofili (2213 germeni/m³);  valorile de germeni hemolitici – mediu cu geloză sânge variază între 71 de germeni (valoarea cea mai mare- varianta 8) şi 58 de germeni (valoarea cea mai micăvarianta 5);  în paralel cu determinările de aeromicrofloră au fost efectuate citirile de temeperatură şi umiditate relativă în mediile de depozite considerate ca variante de cercetare;  s-a stabilit o corelaţie direct proporţională între unităţile procentuale mari de umiditate relativă şi încărcăturile mari de germeni mezofili şi hemolitici/mc³ aer;  în ceea ce priveşte numărul de germeni mezofoli sau hemolitici pe total metri cubi aer depozit (variantă de cercetare) centralizatorul calculat indică valori foarte mari (2 417 000 nr. germeni mezofili /total m³depozit, 61000 germeni hemolitici/total m³depozit;  calculul privind extinderea ipotetică în legătură cu numărul total de germeni (mezofili şi hemolitici) raportat la total m³ aer depozit, valorile sunt foarte mari, ceea ce ne obligă să credem că nu convieţuim într-un habitat cu ciupercile şi bacteriile specifice sistemelor antropogene închise, ci într-un habitat al acestor microorganisme care ne pot dirija coabitarea în aceste medii.

Sinteza rezultatelor ştiinţifice privind evoluţia germenilor/mc aer într-un staţionar experimental de bibliotecă (2009 - 2011) Biblioteca Judeţeană ,,Gh. Şincai", Oradea – Laboratorul de conservare Tabelul 23 Nr. crt.

STAŢIONAR / SPECIFICAŢIE

Germeni mezofili / mc aer

Germeni hemolitici/ mc aer

Temperatua (0C)

Umiditatea relativă

2 2 417

3 61

4 19

5 70

2 299

60

20

68

2 213

59

18

69

4.

1 Depozitul general nr. 1 Depozitul general nr. 2 Depozitul general nr. 3 Legătorie

2 798

63

19

69

5.

Depozit presă nr. 1

2 501

58

18

70

6.

Depozit presă nr. 2

2 433

62

19

68

7.

Depozit subsol nr. 1

3 959

69

15

80

8.

Depozit subsol nr.2

3 941

71

14

79

9. 10.

Total Media

-

-

142 0C 17,75 0C

573 % 71,6 %

1. 2. 3.

-

Total mc aer/depozit 6 1 000 mc (25mX10mX4m) 840 mc (30mX7mX4m) 1 440 mc (45mX8mX4m) 128 mc (8Mx4mX4m) 300 mc (15mX5mX4m) 420 mc (21mX5mX4m) 420 mc (35mX4mX3m) 576 mc (48mX4mX3m) 5 124 mc Suprafaţă utilă ₌ 1364 mp

Nr. germeni pe total mc depozit Germeni Germeni mezofili hemolitici 7(2X6) 8(3X6) 2 417 000 61 000

Total germeni/ total mc depozite

1 931 160

50 400

1 981 560

3 186 720

84 960

3 271 680

358 144

8 064

366 208

750 300

17 400

767 700

1 021 860

26 040

1 047 900

1 662 780

28 980

1 691 760

2 270 016

40 896

2 310 912

13 597 980 2 653,8/mc aer

317 740 62/mc aer

13 915 720 2 715,8 germeni/ mc aer

9(7+8) 2 478 000

4.6.9. Concluzii şi recomandări

Concluzii 







 





Cercetările privind agenţii biologici (complexul micotic celulozolitic-ciuperci şi bacterii) nocivi identificaţi în mediile de bibliotecă şi riscurile prezenţei acestora în colecţii reprezintă un demers ştiinţific şi profesional de mare actualitate pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare de acces la servicii de bibliotecă curate, ecologice şi de conservare a întregului fond de info-documente hibride (pe suport papetar sau pe support digital). În ceea ce priveşte prezenţa şi riscurile agenţilor nocivi, investigaţiile noastre au evidenţiat ponderea mare a categoriilor de agenţi de etiologie fizică, chimică şi biologică, precum şi a riscului asupra sănătăţii şi securităţii în muncă. În funcţie de clasificarea agenţilor biologici conform legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă (Art.5/HG 1092 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţii biologici în muncă), investigaţiile efecuate de colectivul orădean au evidenţiat prezenţa ciupercilor şi bacteriilor de bibliotecă din grupele 2 şi 3→ agenţi biologici care pot provoca o boală omului sau alte îmbolnăviri grave şi constituie un pericol serios pentru om, prin propagarea şi multiplicarea în colectivitate (personalul de bibliotecă şi/sau public), dar pentru care există, în general, o profilaxie eficace (tabelul 18). Cecetările şi studiile de caz efectuate în vederea identificării agenţilor biologici şi chimici pe sursele de constituire şi completare a colecţiilor de bibliotecă au evidenţiat că majoritatea acestor surse sunt purtătoare de agenţi microbiologici şi, implicit, de agenţi chimici volatili produşi de ciupercile şi bacteriile celulozolitice din biblioteci (tabelul 17). Se impune urgentarea introducerii carantinei biblioteconomice pentru infodocumentele de bibliotecă aflate într-un perpetuu circuit spre şi dinspre utilizatori (tabelul 17). Analizănd datele statistice la nivelul Comunităţii Europene (tabelele 19 şi 20), dar şi la nivel naţional (tabelul 21), cu privire la cazurile de îmbolnăviri profesionale constatăm că se manifestă tendinţa de proliferare a bolilor micotice (tabelul 21): astm bronşic, rinită alergică, boli infecţioase, boli de piele. Studiile de caz efectuate privind încărcătura fungică (germeni/cm²)prin prelevarea de probe biochimice de pe şi din documente şi prelucrarea (însămânţarea pe medii MA şi CA sunt argumente indubitabile prin care s-a demostrat că documentul infocultural devine un bun, care suferă şi vectorizează, la rândul lui, agenţi microbiologici periculoşi şi necunoscuţi (de carantină)(tabelul 22). Sinteza rezultatelor ştiinţifice privind evoluţia numărului total de germeni-NTG mezofili/m³aer şi NTG hemolitici/m³aer pe staţionarul experimental de bibliotecă (tabelul 23) a demonstrat cu argumente ştiinţifice solide că microclimatul unor locaţii clasice de bibliotecă prezintă o încărcătură micotică foarte mare şi agresivă pentru sănătatea documentelor şi personalului de bibliotecă (tabelul 15); ca atare, intervenţiile curente privind decontaminarea documentelor, mobilierului şi microclimatului de bibliotecă devine o activitate esenţială pentru ecologizarea serviciilor de bibliotecă oferite.

98

Recomandări 1. Controlul microbiologic anual al condiţiilor igienico-sanitare din locaţiile de bibliotecă→ determinări de aeromicrofloră (NTG/m³, UFC/m³). 2. Controlul microbiologic anual privind starea de sănătate a personalului din bibliotecă. 3. Investigaţii anuale privind starea de conservare a colecţiilor info-documentare din biblioteci. 4. Introducerea şi utilizarea la scară naţională a programului de carantină a colecţiilor info-documentare. 5. Elaborarea şi aplicarea programului anual privind conservarea şi igienizarea infodocumentelor, mobilierului şi locaţiilor de bibliotecă.

99

4.7.

Biodegradări produse de ciuperci – fungi sau micete (macromicete – fungi mari şi/sau micromicete – fungi microscopici) identificate în colecţiile de infodocumente din biblioteci, muzee şi arhive.

Foto 1. Stadiul micelian incipient (de contact) pe un document afectat de umiditatea ambientală.

Foto 2. Stadiul avansat de degradare cauzat de ciupercile celulozolitice pe structura papetară umedă a documentului.

100

Foto 3. Stadiul (nivelul) de restaurare al documentului biodegradat de ciupercile celulozolitice – pete (pâsle) miceliene de diferite mărimi şi culori.

Foto 4. Simptome de putrezire ai hârtiei umede datorită activităţii complexului de ciuperci aspergillo – penicilian.

101

Foto 5. Dinamica evoluţiei complexului fungic celulozolitic pe structura infodocumentului umed: aglomerări de pelicule depozite şi colonii pe vatra de atac.

Foto 6. Detalii de atac al complexului fungic celulozolitic aspergillo – penicilian pe vatra de hârtie umedă.

102

Foto 7. Aglomerări de pete miceliene pe linia de legare (unire) a filelor corpului documentului cu structura cotorului interior.

Foto 8. Biodegradare fungică profundă pe componentele umede ale documentului.

103

Foto 9. Simptome specifice de degradare fungică produse de complexul aspergillo – penicilian pe hârtia umedă.

Foto 10. Simptome incipiente de instalare pe componentele exterioare ale documentului, produse de ciupercile celulozolitice aparţinând genului Aspergillus.

104

Foto 11. Detalii tehnice de atac aspergillian pe tranşa, coperta, muchia şi corpul documentului.

Foto 12. Fragmente miceliene active pe suportul papetar al unui document.

105

Foto 13. Structură vegetativă (miceliu constituit din filamente) activă a ciupercilor aparţinând genului Penicillium – stadiu incipient de biodegradare

Foto 14. Acelaşi complex fungic celulozolitic penicillian, identificat într-un stadiu avansat de biodegradare a suportului papetar.

106

Foto 15. Dinamica evoluţiei biodegradărilor produse de ciupercile celulozolitice aparţinând genurilor Aspergillus şi Penicillium - simptome profunde de degradare cu pierderi de suport material purtător de informaţie.

Foto 16. Macromicete – fungi mari întâlniţi în spaţiile insalubre, cu igrasie produsă de infiltraţii.

107

Foto 17. Complex celulozolitic de ciuperci aspergillo – penicillian identificat pe structura morfologică externă de contact – biodegradare incipientă activă.

Foto 18. Nivel (stadiu) avansat de biodegradare produs de ciupercile celulozolitice cu tendinţe de contaminare şi infestare a componentelor morfologice interne ale documentelor.

108

Foto 19. Detalii biotehnice privind dinamica infectării documentului de la exteriorul spre interiorul părţilor componente – se evidenţiază structurile vegetative ale complexului fungic celulozolitic.

Foto 20. Biodegradarea totală a documentului – detalii exterioare. Sunt vizibile simptomele de compactare ale părţilor componente sub formă de bloc sudat.

109

Foto 21. Compactarea documentului în fragmente datorită efectelor biodegradative produse de sistemul enzimatic al ciupercilor celulozolitice – degradarea profundă a celulozei din hârtie.

Foto 22. Fungi mari (macromicete) întâlniţi pe zidurile din cărămidă poroasă afectate de umiditatea ascensională sau infiltraţii exterioare.

110

Foto 23. Pete (pâsle) miceliene active instalate pe textul unui document.

Foto 24. Acţiunea biodegradativă a ciupercilor lignicole (complex aspergilo- penicillian – mucoraceic) pe structura de lemn a parchetului din locaţii insalubre.

111

Foto 25. Nivel incipient de biodegradare produs de ciupercile celulozolitice pe coperta 1 interior, forzaţ şi filele corpului unui document de bibliotecă.

Foto 26. Nivel avansat de biodegradare dezvoltat prin acţiunea ciupercilor celulozolitice pe vatra (pelicula) de hârtie umedă.

112

Foto 27. Simptome de biodegradare profundă (totală) ale ciupercilor celulozolitice ce afectează suportul material şi textul.

Foto 28. Acţiunea ciupercii Merulyus lacrymans pe structura de lemn vechi degradat – Stadiu biologic incipient.

113

Foto 29. Structură de lemn vechi, puternic biodegradat de acţiunea ciupercii lignicole Merulyus lacrimans.

Foto 30. Fungi întâlniţi pe structura de biblioteci.

mari (macromicete) lemn din locaţiile unei

114

Foto 31. Fungi mari (macromicete) întâlniţi în locaţiile insalubre, cu infiltraţii.

CAP. V. CERCETĂRI PRIVIND AEROMICROFLORA DIN MEDIILE DE BIBLIOTECĂ: STUDII DE CAZ PRIVIND ANALIZA MICROBIOLOGICĂ A FLOREI MICROBIENE DIN BIBLIOTECI. 115

5.1. Aspecte generale Flora microbiană din biblioteci este formată din: microorganisme de alterare (ciuperci şi bacterii celulolitice), microorganisme nepatogene şi patogene, mucegaiuri şi levuri. Germenii din aerul din biblioteci provin din următoarele surse (tabelul 24):  particule de praf, apă, organisme vegetale din exteriorul bibliotecilor care pot aflui în locaţiile de bibliotecă prin intermediul ambalajelor, cutiilor, materialelor textile de protecţie ţinute în perimetre exterioare insalubre;  donaţii şi împrumuturi de info-documente provenite din alte medii antropice închise (biblioteci, muzee sau arhive) sau din colecţii contaminate aparţinând altor fonduri altele decât cele de bibliotecă;  documente de bibliotecă afectate de calamităţi (inundaţii, defecţiuni ale instalaţiilor de încălzire sau de distribuire a apei potabile sau de eliminare a apei uzate, deversări accidentale din sistemele de canalizare etc.);  fonduri de documente de bibliotecă contaminate de agenţii patogeni specifici bibliotecilor;  schimb de documente contaminate din colecţiile altor biblioteci;  achiziţii de produse noi şi piaţa anticariat contaminate din varii motive;  custodie temporară a documentelor ce provin dintr-un alt fond aparţinând altei instituţii, documente ce prezintă riscuri de contaminare cu microorganisme nepatogene şi patogene;  transfer temporar de documente contaminate cu „microorganisme de bibliotecă ″;  expoziţii itinerante cu documente ce prezintă risc de contaminare cu microorganisme de bibliotecă;  toate sursele ce constituie formarea şi dezvoltarea colecţiilor de bibliotecă, fără ca acestea să aibă girul specialistului conservator pentru libera lor circulaţie regională, naţională sau internaţională;  sponsorizările cu info- documente din diferite medii cu risc patologic;  germenii din aerul unei biblioteci prin contaminarea accidentală a suprafeţelor, a mobilierului, a modulelor pentru stocarea, păstrarea sau conservarea colecţiilor de bibliotecă;  structura şi densitatea „florei microbiene de bibliotecă″ este corelată cu existenţa şi activitatea, precum şi de starea de sănătate a colectivităţii umane din bibliotecă (personalul de specialitate şi utilizatorii serviciilor de bibliotecă);  fauna de insecte şi rozătoare specifică mediilor de bibliotecă determină formarea şi dezvoltarea unei încărcături micotice patogene extrem de agresive;  prezenţa factorului uman permanent şi sezonier în locaţiile de bibliotecă şi efectele produse în instalarea şi proliferarea bacteriilor (tabelul 24).

Sursele de constituire a florei micotice în mediile de bibliotecă. Tabelul 24 Nr.

Sursele de constituire a florei micotice 116

Alte detalii-surse

crt 1

Particule de praf, apă, organisme vegetale din exteriorul bibliotecii

Ambalaje, cutii din material papetar, material textil etc.

2

Donaţii şi contaminate

info-documente

Bunuri provenite din alte medii de bibliotecă cu risc micotic

3

Documente de bibliotecă afectate de calamităţi cu risc sanitar

Inundaţii, defecţiuni ale instalaţiilor de apă, deversări sistem canalizare etc.

4

Fonduri de documente contaminate

Agenţii patogeni de bibliotecă

5

Schimb de documente contaminate

Schimb interbibliotecar

6

Achiziţii produse contaminate

Piaţa liberă-anticariat

7

Custodie temporară de documente

Documente cu risc de contaminare

8

Transfer temporar de documente

Risc de contaminare

9

Documente de carantină contaminate

Risc de contaminare

10

Expoziţii itinerante de documente

Risc de contaminare

11

Documente contaminate puse în circulaţie

Risc de contaminare

12

Locaţii de bibliotecă insalubre

UR>70%;T:15-30°C

13

Factorul uman şi activităţile desfăşurate, diversitatea şi numărul serviciilor cu publicul

Starea de sănătate a personalului şi utilizatorilor; încărcătura sălilor de lectură

14

Prezenţa factorului uman permanent şi sezonier

Monitorizarea stării de sănătate-analize permanente

15

Starea de conservare a colecţiilor din biblioteci şi de igienizare a mediilor de bibliotecă

Determinări biodegradărilor bibliotecă

16

Fana de insecte şi rozătoare specifice colecţiilor de bibliotecă, modulelor de depozitare şi depozitelor

Formarea şi dezvoltarea florei micotice patogene agresive, cu tendinţe de răspândire în toate mediile de bibliotecă

împrumuturi

de

privind prezenţa din mediile de

5.1.1. Aspecte privind implicaţiile şi potenţialul factorului uman în instalarea şi proliferarea florei microbiene de bibliotecă. Studiul efectuat de cercetătorii de la Universitatea din Yale şi coordonat de dr. Jordan Peccia a evidenţiat că simpla prezenţă a unei persoane într-o cameră poate genera 37 de milioane de bacterii pe oră. „Trăim într-o supă microbiană, iar ingredientele principale sunt propriile noastre organisme…″, declara cercetătorul Jordan Peccia, coordonatorul studiului. 117

Studiul cecetătorilor de la prestigioasa universitate americană este primul care cuantifică, prin utilizarea unui dispozitiv experimental elaborat, care este gradul de afectare a particolelor biologice induse de o singură persoană. În urma observaţiilor efectuate pe opt zile, dintre care patru zile în care încăperea a fost ocupată periodic şi alte patru în care ea a rămas goală (ferestrele şi uşile au fost închise, iar sistemul de încălzire şi cel de ventilare au funcţionat la nivel normal) s-a constatat că prezenţa factorului uman în acest spaţiu a fost asociată cu cu o creştere substanţială a densităţii de bacterii şi fungi din aer, microorganisme de dimensiuni diferite . Observaţiile efectuate la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai″, în cadrul Laboratorului de conservare-cercetare şi coordonate de cercetătorul Vasile Deac, în perioada 2000-2013, privind dinamica evoluţiei complexului micotic specific de bibliotecă, au evidenţiat următoarele aspecte semnificative privind impactul florei microbiene asupra prezenţei bolilor infecţioase din locaţiile de bibliotecă care diferă în funcţie de următorii factori: anotimpul analizat, gradul de ocupare a sălilor stabilit prin numărul de utilizatori care desfăşoară o activitate sedentară în sălile de lectură; numărul de vizite ale utilizatorilor ocazionali; diversitatea şi numărul serviciilor cu publicul desfăşurate în spaţii închise; starea de sănătate a personalului de specialitate şi a utilizatorilor serviciilor bibliotecii (tabelul.25).

Implicaţiile şi potenţialul factorului biologic în instalarea şi proliferarea florei microbiene din biblioteci Tabelul 25 Nr. crt

Surse ale viului: umane, biodegradări

Prezentare- particularităţi Prezenţa factorului uman în locaţiile de bibliotecă a fost asociată cu o creştere

1 118

2

3

Prezenţa factorului uman şi componenţa acestuia

substanţială a incidenţei de bacterii şi fungi din aer, de dimensiuni diferite

Starea de sănătate a factorului uman

Potenţialul factorului uman suferind în instalarea şi proliferarea florei microbiene de bibliotecă dezvoltă surse de boli infecţioase În sezonul rece al anului, conţinutul şi dinamica particulelor biologice din aer este mai mare, comparativ cu cel cald

Anotimpul investigat

Numărul de utilizatori care desfăşoară o activitate biblioteconomică sedentară

4

Gradul de ocupare a sălilor de lectură

5

Numărul, periodicitatea şi diversitatea serviciilor cu publicul desfăşurate în spaţii închise

Prezenţa factorului uman a fost asociată cu o creştere substanţială a concentraţiei de microorganisme patogene din aer.

6

Prezenţa ciupercilor şi bacteriilor celulozolitice în colecţii, mobilier, spaţii şi module de păstrare şi conservare

Condiţii optime de formare a unei flore microbiene patogene formate din sporii şi miceliile acestor microorganisme

7

Prezenţa insectelor şi rozătoarelor papiricole în colecţii, mobiler, spaţii şi module de păstrare şi conservare

Incidenţa acestor organisme în mediile de bibliotecă conduce la formarea şi proliferarea unui mediu microbian toxic

Determinarea florei microbiene din mediile de bibliotecă ar trebui să se efectueze periodic, în scopul identificării complexului micotic existent şi a stabilirii potenţialului de transmitere a infecţiilor spre spectrul viu din biblioteci (personalul de specialitate, utilizatorii serviciilor de bibliotecă). Pentru că biblioteca reprezintă o instituţie în formarea şi informarea utilizatorilor din toate structurile socio-profesionale şi categoriile de vârstă, determinările de aerofloră din mediile de bibliotecă sunt obligatorii de parcurs, cel puţin trimestrial, pentru a stabili potenţialul aerului în transmiterea infecţiilor individuale sau colective. Determinările privind flora microbiană în locaţiile de bibliotecă trebuie considerate ca fiind un demers profesional obligatoriu în elaborarea şi aplicarea programelor anuale de 119

igienizare a locaţiilor de bibliotecă, iar de asigurarea condiţiilor corespunzătoare pentru efectuarea monitorizării evoluţiei florei microbiene răspunde atât echipa managerială, cât şi specialistul conservator pregătit în domeniul Bibliomicologiei. În tabelul 26 au fost evidenţiate principalele direcţii de pregătire a specialistului conservator de bibliotecă în domeniul Bibliomicologiei. Pentru aprecierea condiţiilor sanitare din locaţiile de bibliotecă, indiferent de destinaţia acestora, determinările florei microbiene din biblioteci evidenţiază următoarele aspecte de sănătate publică:  gradul de contaminare microbiană a aerului, suprafeţelor, mobilierului, modulelor de păstrare şi conservare a documentelor şi fondului general de documente reprezintă cel mai important indice utilizat în examinarea potenţialului de îmbolnăvire din locaţiile contaminate;  speciile de microorganisme, în funcţie şi de densitatea speciilor condiţionat patogene sau patogene, sunt consideraţi adevăraţi agenţi biologici care induc focare de îmbolnăvire cu consecinţe grave, uneori necunoscute;  factorii abiotici-microclimatici optimi pentru instalarea şi dezvoltarea microorganismelor (T şi UR optime), precum şi factorii biologici (insecte, rozătoare) şi factorul uman, reprezintă principalii vectori în instalarea şi dezvoltarea agenţilor microbiologici din mediile de bibliotecă;  gradul de igienizare a tuturor mediilor de bibliotecă (colecţii de documente, mobilier, module, suprafeţe) prin efectuarea tratamentelor de desprăfuire, dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare reprezintă calea cea mai sigură de prevenţie şi profilaxie a contaminării mediilor de bibliotecă.

Direcţii de pregătire a specialiştilor conservatori în domeniul Bibliomicologiei Tabelul 26

120



Cunoaşterea principalelor microorganisme (ciuperci şi bacterii) identificate şi studiate în mediile de bibliotecă.



Să cunoască modul de transmitere a „microorganismelor de bibliotecă″şi etiopatogenia acestora.



Cunoaşterea „microbilor de bibliotecă″ reprezintă obligaţia profesională a specialistului protecţionist conservator de bibliotecă, în baza căreia se aplică programe de monitoring şi intervenţie în toate mediile de bibliotecă.



Să cunoască provenienţa şi căile de instalare şi diseminare a microorganismelor în mediile de bibliotecă.



Să acţioneze pentru prevenirea infestării şi contaminării bunurilor şi mediilor din bibliotecă, a personalului şi utilizatorilor serviciilor de bibliotecă.



Să deţină informaţii generale privind stabilirea diagnosticului şi etiologia bolilor infecţioase din biblioteci.



Să acumuleze cunoştiinţe generale referitoare la terapia antimicrobiană specifică locaţiilor de bibliotecă.



Să cunoască urmările contaminării personalului şi utilizatorilor serviciilor de bibliotecă, precum şi metodele de protecţie a bunurilor şi mediilor din aceste instituţii.



Cunoaşterea metodelor generale de profilaxie a bolilor infecţioase din biblioteci.



Cunoaşterea, alegerea şi aplicarea tratamentelor antiinfecţioase profilactice sau curative pentru intervenţii de urgenţă în cazul producerii unor accidente.



Să ştie recolta corect un produs patologic destinat examenului bacteriologic.



Să elaboreze şi să aplice sisteme integrate de intervenţie pentru monitorizarea şi eradicarea faunei şi florei specifice fondului general de documente din biblioteci.



Să elaboreze şi să aplice tratamente de decontaminare, dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare a depozitelor şi tuturor spaţiilor de bibliotecă utilizate în serviciile de biblioteconomie, bibliologie şi ştiinţa informării, în relaţia cu toţi beneficiarii serviciilor de specialitate.

5.2. Material şi metodă de cercetare 5.2.1. Metoda de lucru aplicată pentru determinarea florei microbiene şi efectuarea analizelor microbiologice a aerului din locaţiile de bibliotecă. 121

A fost utilizată metoda sedimentării gravitaţionale sau metoda plăcilor deschise. Este considerată o metodă pasivă, nevolumetrică, semicantitativă, prin care se poate selecta preferenţial particulele de dimensiuni mari. Metoda sedimentării gravitaţionale prezintă următoarele avantaje: reprezintă o metodă simplă de aplicare; permite un număr mare de determinări; se efectuează într-un timp scurt; este utilizată fercvent în practică. Selectarea depozitelor de bibliotecă pentru instalarea dispozitivului experimental. Flora microbiană a fost determinată în trei depozite de bibliotecă situate la subsolul unei clădiri, în care au fost depozitate colecţii de documente curente. Aceste depozite se caracterizează prin: valori de temperatură medie lunară în timpul sezonului cald, care oscilează între 18,5 şi 20,5ºC, cu valori de umiditate relativă foarte mari şi oscilante (6568%). Flora microbiană a fost determinată în aceste depozite unde condiţiile sunt improprii păstrării şi conservării documentelor de bibliotecă, în vederea stabilirii riscului de contaminare a personalului de specialitate şi, în egală măsură, a utilizatorilor serviciilor specifice bibliotecii, precum şi a depozitelor cu documente de bibliotecă, săli de lectură, spaţii amenajate pentru copii, elevi sau pensionari. Riscul contaminării întregului corp de clădire al bibliotecii cercetate este confirmat de încărcătura micotică foarte mare determinată în cele trei depozite, fapt ce demonstrează prezenţa surselor de microorganisme active ce determină contaminarea tuturor spaţiilor de bibliotecă situate la subsolul clădirii.  Materialul utilizat. Pentru fiecare depozit investigat au fost utilizate în trei repetiţii următoarele medii de cultură: mediul Sabouraud - pentru mucegaiuri şi drojdii; plăci cu mediul geloză sânge 510% pentru germenii hemolitici. 

Modul de recoltare; loc de expunere; timp de expunere.

În ceea ce priveşte locul de expunere, o grupă de plăci au fost expuse la mijlocul depozitelor analizate, la înălţimea unei mese, a doua grupă de plăci într-un colţ al încăperii, la aceeaşi înălţime. Pentru fiecare depozit investigat au fost instalate trei repetiţii de plăci pentru a elimina abaterile privind prelevarea florei microbiene prezente în aerul depozitului.



Modul de expunere.

Expunerea s-a făcut prin ridicarea capacelor cutiilor Petri şi aşezarea cu deschiderea în jos, alături de plăcile cu mediu.



Timpul de expunere:10 minute

Timpul de expunere a fost stabilit în funcţie de gradul de încărcare microbiologică presupus, după cum urmează: la o încărcătură microbiană mare, timpul de expunere este redus şi invers, la o încărcătură microbiană mică, timpul de expunere trebuie să fie mare. De asemenea, stabilirea numărului plăcilor din spaţiul investigat se face în funcţie de gradul de contaminare a aerului pe care îl bănuim. Cutiile Petri expuse în cele trei depozite investigate au fost transportate în laborator, în cel mai scurt timp.



Incubare. 122

Plăcile cu geloză –sânge au fost incubate intr-un termostat model Memmert din dotarea Laboratorului de conservare-cercetare de la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai ″, Oradea, Bihor, reglat la temperatura de 37ºC, timp de 24-48 de ore şi se numără coloniile crescute. Plăcile cu mediul Sabouraud se incubează la 28ºC în acelaşi termostat, timp de 5 zile, perioadă în care se efectuează numărătoarea coloniilor de mucegaiuri. Plăcile martor neexpuse, pregătite o dată cu lotul utilizat se incubează ca şi probele 

Calculul numărului de germeni existenţi într-un volum de aer .

Pentru calculul numărului de germeni existenţi într-un volum de aer este necesară o transformare a numărului de germeni pe volumul de aer, artificiul de calcul care se realizează cu ajutorul unei formule a lui Omelianscky. 

Indicatorii sanitari bacteriologi de interes pentru mediile de biblioteci.

a) Numărul total de germeni care se dezvoltă la 37ºC/m³ aer. Prezenţa acestor germeni indică provenienţa umană sau animală, permiţându-se astfel aprecierea condiţiilor sanitare din locaţiile de bibliotecă b) Numărul de streptococi alfa-hemolitici (viridans)/m³ aer. Prezenţa streptococilor viridans indică provenienţa nazofaringiană a germenilor. Acest indicator nu are o semnificaţie epidemiologică. Prezenţa streptococilor beta-hemolitici certifică existenţa în spaţiul investigat a bolnavilor sau a purtătorilor. Acest indicator are o semnificaţie epidemniologică. c) Numărul de stafilococi/m³ aer. Prezenţa stafilococilor în aeromicroflora de bibliotecă precizează originea acestora, adică dacă germenii sunt de provenienţă umană sau animală. d) Numărul de coli fecali/m³ aer - Prezenţa lor denotă un grad ridicat de insalubrizare a locaţiilor de bibliotecă investigate.

5.2.2. Dispozitivul experimental utilizat privind analiza microbiologică a florei microbiene din locaţiile de bibliotecă. În tabelul 27 a fost evidenţiat dispozitivul experimental utilizat în analiza microbiologică a aerului din locaţiile unei biblioteci, dispozitiv care a fost constituit din următoarele variante, subvariante şi repetiţii, după cum urmează: -

Varianta 1 - determinări privind numărul coloniilor mezofile/placă cu mediul Sabouraud; calculul numărului de germeni mezofili/m³aer;

-

Varianta 2 - determinări privind numărul coloniilor hemolitice /placă cu mediul geloză-sânge; calculul numărului de germeni hemolitici/m³aer;

-

Subvarianta 1: depozitul 1; subvarianta 2: depozitul 2; subvarianta 3: depozitul 3. 123

-

Numărul de repetiţii: 3

Dispozitivul experimental astfel elaborat şi aplicat în depozitele cu documente de bibliotecă investigate acoperă toate aspectele investigative privind complexul micotic din aerul şi mediile celor trei depozite cu documente de bibliotecă amplasate la subsolul unei biblioteci, spaţiu afectat de un exces de umiditate ce provine din umiditatea ascensională (igrasia) şi infiltraţiile. Valorile parametrilor fizici din aceste depozite (T şi UR) au fost caracterizate prin următoarele valori: temperatura medie pe intervalul efectuării determinărilor s-a situat la valoarea de 19,8ºC, iar umiditatea relativă prezintă o valoare foarte mare (65%). În funcţie de valorile optime ale factorilor fizici (UR, T) instalarea şi dezvoltarea unui complex micotic foarte agresiv, având o răspândire în toate mediile depozitelor investigate, oferă o platformă ştiinţifică reală privind instalarea în aeromicroflora depozitelor investigate a germenilor de provenienţă umană sau animală, indicator cu semnificaţie epidemiologică.

5.3. Rezultatele ştiinţifice obţinute în baza studiului de caz efectuat în depozitele de bibliotecă. 5.3.1. Precizări privind aeromicroflora din mediile de bibliotecă. Aeromicroflora de bibliotecă − reprezintă încărcătura aerului din locaţiile de bibliotecă cu floră (bacterii şi ciuperci) de origine umană sau animală, care sunt responsabile în transmiterea infecţiilor pe calea aerului. Indicatorii globali ai aeromicroflorei din spaţiile închise sunt: numărul total de germeni mezofili şi numărul de germeni hemolitici. Numărul total de germeni mezofili, NTG (floră care se dezvoltă la 37ºC) reprezintă totalitatea coloniilor microbiene crescute pe un mediu solid (geloză nutritivă 2%, geloză sânge). Prezenţa florei mezofile din aerul de bibliotecă permite şi justifică aprecierile privind condiţiile sanitare din locaţiile unei biblioteci: aglomeraţie-încărcătura umană pe diferite servicii de bibliotecă, ventilaţia, curăţenia. În literatura de specialitate, valoarea limită recomandată pentru numărul total de germeni mezofili este de 2500/m³. Numărul de germeni hemolitici reprezintă indicatorul care evidenţiază contaminarea aerului de bibliotecă cu floră (bacterii şi ciuperci) nazo-faringiană şi bucală. Marea majoritate a infecţiilor aerogene sunt provocate de agenţii patogeni care se elimină şi se diseminează prin picături de secreţie nazofaringiană, salivară şi bronşică. Germenii hemolitici fac parte din grupa a 2-a –Agenţi biologici care pot provoacă o boală omului şi constituie un pericol serios pentru angajaţi; propagarea în colectivitate este improbabilă; există, în general, o profilaxie şi un tratament eficace conform clasificării din HG 1092/2006, art.5. Valoarea limită recomandată de literatura de specialitate pentru numărul total de germeni hemolitici este de 50 NG/m³. Gradul de contaminare a aerului din bibliotecă, a suprafeţelor, mobilierului, modulelor de păstrare şi colecţiilor info-documentare reflectă un risc potenţial de 124

îmbolnăvire, risc care creşte proporţional cu densitatea bacteriilor şi prezenţa speciilor condiţionat patogene şi patogene. Contaminarea aerului din locaţiile de bibliotecă este legată de contaminarea tuturor mediilor din locaţiile unei biblioteci, la care contribuie şi factorul uman şi animal. În aerul contaminat din biblioteci au fost identificate două tipuri de floră microbiană: flora psihrofilă - care se dezvoltă la valori de temperatură cuprinse între 1522ºC şi provine din apă, sol, de pe vegetaţii; flora mezofilă care se dezvoltă la temperaturi cuprinse între 35-40ºC şi este de provenienţă umană şi/sau animală; sursa umană poate fi atât omul bolnav (în perioada prodromală, de incubaţie, de stare covalescentă), cât şi omul sănătos (purtătorul de germeni). În ceea ce priveşte analiza microbiologică a aeromicroflorei din locaţiile de bibliotecă investigate, prin utilizarea dispozitivului experimental evidenţiat în tabelul 27 au fost evidenţiate următoarele aspecte: - pentru fiecare dintre cele trei depozite au fost instalate trei repetiţii prin care s-a urmărit numărul coloniilor şi germenilor mezofili şi hemolitici din aeromicroflora depozitelor; - valorile obţinute se găsesc într-o relaţie direct proporţională cu încărcătura florei din aceste depozite, valori cuantificate prin efectuarea sumelor, prin adiţionarea valorilor din depozite şi, respectiv a mediilor, prin raportarea sumei totale la numărul depozitelor investigate. - elaborarea şi aplicarea dispozitivului experimental constituit din variantele, subvariantele şi repeţiţiile evidenţiate în tabelul 27, conferă un grad de siguranţă sporită pentru evitarea producerii accidentale a abaterilor experimentale de colectare a datelor ştiinţifice din mediile de bibliotecă investigate. În tabelul sinteză privind rezultatele ştiinţifice prelucrate în dispozitivul experimental (tabelul 28) au fost prezentate demersurile de calcul privind valorile determinărilor microbiene efectuate, încărcătura şi demersul de calcul în funcţie de particularităţile fiecărui depozit. Câteva precizări privind calculul numărului de germeni mezofili sau hemolitici, în funcţie de termenii formulei lui Omeliansky: Nr. germeni/m³aer =N×10000/S×K, unde: N- reprezintă numărul de colonii dezvoltate pe suprafaţa mediului de cultură; 10000 − volumul de aer exprimat în cm³, care cuprinde un număr de germeni egal cu numărul de germeni expuşi pe o suprafaţă de 100 cm²; S – suprafaţa cutiei Petri → S=π×R²; K- coeficientul timpului de expunere (5 minute=1,10 minute=2,15 minute=3) Aplicaţie practică (tabelul 5): Nr. colonii hemolitice/placă Petri=20; S=π×R²=3,14×5²=3,14×25=78; K=2 (timpul de expunere 10 minute). Termenii astfel 125

stabiliţi şi cuantificaţi matematic au fost utilizaţi în formula lui Omeliansky, după cum urmează: Nr.germeni hemolitici=20×10000/3,14×25. Pentru simplificarea calculelor, în practica de laborator se utilizează un artificiu de calcul prin care numărul de colonii de pe placa Petri se înmulţeşte cu 78, care reprezintă valoarea suprafeţei cutiei Petri. În cazul aplicaţiei de faţă, numărul germenilor hemolitici este produsul obţinut prin înmulţirea numărului de colonii (20) cu suprafaţa vasului Petri (78). În ceea ce priveşte încărcătura florei microbiene din locaţiile de bibliotecă investigate, în funcţie de valorile limită recomandate de literatura de specialitate − 2500 NTG/m³pentru numărul total de germeni mezofili, respectiv valoarea limită de 50 NG/m³pentru germenii hemolitici sau maxim 2% din numărul de germeni hemolitici identificaţi, analiza statistică a datelor ştiinţifice din tabelul 29 reprezintă sinteza întregului demers ştiinţific întreprins, astfel: -

depozitul nr.1 prezintă încărcătură micotică de aerofloră cea mai mare, raportată la valorile limită recomandate, adică 3744 de germeni mezofili/m³, ceea ce corespunde o creştere foarte semnificativă de 1244 faţă de martor (2500 NTG/m³); în cazul numărului total de germeni hemolitici/m³ valoarea totală a fost foarte mare (1742 de germeni hemolitici, faţă de valoarea limită 35 de germeni hemolitici), ceea ce denotă contaminarea la valori foarte ridicate şi periculoase pentru spectrul viului a mediilor din depozitul 1;

-

depozitul 2 se caracterizează prin numărul total de germeni mezofili de 2704, valoare ce reprezintă o creştere semnificativă de 204 germeni faţă de martor - valoarea limită recomandată de 2500 germeni; în schimb, numărul total de germeni hemolitici s-a situat la 1586 germeni, înregistrându-se o creştere foarte semnificativă de 1554 germeni faţă de valoarea limită de 32 germeni hemolitici/m³ aer; aceste valori indică contaminarea mediilor depozitului la cote micotice foarte periculoase pentru sănătatea spectrului viu.

-

În depozitul 3 s-a înregistrat o descreştere semnificativă a numărului total de germeni mezofili (2288 germeni mezofili, cu 212 sub valoarea limită de 2500 germeni); în schimb cresc semnificativ germenii hemolitici, mult peste limita maximă de contaminare (1644 total germeni hemolitici/m³ aer identificaţi, cu peste 1631 germeni hemolitici faţă de limită minimă de contaminare micotică (33 germeni hemolitici).

Analizând interdependenţa între factorii micotici (ciuperci şi bacterii), factorii fizici de mediu şi factorii chimici, prin studii de caz de Bibliomicologie (tabelul 30) s-a încercat un început de decriptare a comportamentului bibliomicologic al categoriilor de floră microbiană identificată în diferite biblioteci; aspectele de etiopatogenie şi particularităţi şi nişe biologice patogene vor fi aprofundate prin demersuri ştiinţifice parteneriale cu specialişti din domeniul sanitar, care lucrează în laboratoare dotate cu tehnică de medicină preventivă. 126

127

Dispozitivul experimental privind analiza microbiologică a aeromicroflorei din locaţiile de bibliotecă − depozitul 1- reviste, depozitul 2- carte veche, depozitul 3- legătorie

Tabelul 27 Depozitul analizat

Repetiţia 1 Nr. colonii mezofile/ placă Petri cu mediul Sabouraud

Nr. germeni mezofili/ m³aer

Nr. colonii hemolitici /placă Petri mediu geloză sânge (5-10%)

Nr. germeni hemolitici /m³aer

Nr. colonii mezofile/ placă Petri cu mediul Sabouraud

Nr. germeni mezofili/ m³ aer

Nr. colonii hemolitice /placă Petri cu mediul geloză sânge (5-10%)

Nr. germeni hemoliti ci/m³ aer

Nr. colonii mezofile/ placă Petri cu mediul Sabouraud

Nr. germeni mezofili /m³aer

Nr. colonii hemolitice/ placă Petri geloză sânge (5-10%)

Nr. germeni hemolitici / m³ aer

Depozitul 1- reviste

42

3276

23

1794

50

3900

24

1872

52

4056

2o

1560

Depozitul 2- carte veche

33

2574

19

1482

35

2730

20

1560

36

2808

22

1716

Depozitul 3legătorie

27

2106

22

1716

29

2262

25

1950

32

2496

17

1326

Suma

102

7956

64

4992

114

8892

69

5382

120

9360

59

4602

Media

34

2652

21

1664

38

2964

23

1794

40

3120

20

1534

Repetiţia 2

Repeţiţia 3

128

Tabelul sinteză a rezultatelor ştiinţifice prelevate şi prelucrate din dispozitivul experimental privind analiza microbiologică a aeromicroflorei de bibliotecă (V. A. Deac, Oradea 2014) Tabelul 28 Analizele efectuate - specificaţie

Depozitele investigate Depozitul 1 (42+50+52)=144

Depozitul 2 (33+35+36)=104

Depozitul 3 (27+29+32)= 88

Nr. mediu de colonii mezofile/placaPetri cu mediul Sabouraud (R1+R2+R3):3

(144:3)= 48

(104:3)=35

(88:3) =29

Nr. total de germeni mezofili/m³aer (R1+R2+R3)

(3276+3900+5056)= 11232

(2730+2808+2574)=8112

(2106+2262+2496)=6864

Nr. mediu de germeni mezofili/m³aer (R1+R2+R3):3

(11232 :3)=3744

(8112:3)= 2704

(6864:3)= 2288

Nr. total de colonii hemolitici/placăPetri geloză sânge ((R1+R2+R3)

(23+24+20)=67

(19+20+22)=61

(22+25+17)= 64

Nr. mediu de colonii hemolitici/Petri geloză sânge (R1+R2+R3):3

(67:3)=22

(61:3)=20

(64 :3)=21

Nr. total de germeni hemolitici/m³aer (R1+R2+R3)

(1794+1872+1560)= 5226

(1482+1560+1716 )=4758

(1716 +1950+1326)=4992

Nr. mediu de germeni hemolitici/m³aer(R1+R2+R3):3

(5226:3)=1742

(4758:3)=1586

(4992:3)=1664

Nr. total de colonii mezofile/placaPetri cu mediu Sabourand (R1+R2+R3)

129

Analiza statistică a florei microbiene din locaţiile de bibliotecă, în funcţie de recomandările instituţiilor sanitare; interpretarea rezultatelor ştiinţifice. Nr. crt

1

2

3

Depozitele investigate

Nr.Total Germeni NTGM/m³ +Mezofili acceptat în Martor NTGM/m³ încăperi (Martor) Clădirea 1; 3744 70%

7-7,5

Flora microbiană de bibliotecă formată din streptococi şi stafilococi patogeni care transmit pe calea aerului afecţiuni foarte periculoase pentru spectrul uman şi biblioteci.

131

5.4.

CONCLUZII.

1. Gradul de contaminare a aerului şi mediilor din cele trei depozite de bibliotecă cu floră foarte încărcată de germeni hemolitici, mult peste limita maximă de contaminare, reflectă prezenţa şi propagarea unui risc potenţial de îmbolnăvire, care creşte proporţional cu densitatea complexului bacterian şi prezenţa speciilor condiţionat patogene şi patogene. 2. Contaminarea aerului de bibliotecă este corelată şi de contaminarea celorlalte medii: colecţii de documente contaminate; mobilier şi suprafeţe prăfuite; valori foarte mari de umiditate (peste 60%); locaţii de bibliotecă neaerate, cu igrasie; locaţii de bibliotecă neigienizate. 3. Determinarea florei microbiene în aerul din spaţiile de bibliotecă reprezintă o activitate care trebuie să se realizeze periodic în toate locaţiile de bibliotecă, mai ales în locaţiile unde se desfăşoară activităţi frecvente cu publicul . 4. Determinarea florei microbiene în aerul de bibliotecă se desfăşoară din următoarele motive: pentru a aprecia potenţialul patogen de transmitere aerogenă a infecţiilor; pentru a aprecia condiţiile sanitare din locaţiile de bibliotecă; pentru determinarea germenilor din aerul de bibliotecă, care oferă informaţii privind contaminarea microbiană a aerului 5. În ceea ce priveşte încărcătura florei microbiene din locaţiile de bibliotecă investigate, în funcţie de valorile limită recomandate de literatura de specialitate →2500 NTG/m³pentru numărul total de germeni mezofili, respectiv valoarea limită de 50 NG/m³pentru germenii hemolitici sau maxim 2% din numărul de germeni hemolitici identificaţi, analiza statistică a datelor ştiinţifice din tabelul 29 reprezintă sinteza întregului demers ştiinţific întreprins prin care s-a constatat prezenţa contaminării la valori foarte mari datorită încărcăturii cu germenii hemolitici situate mult peste limita maximă de risc micotic, în toate depozitele de bibliotecă. 6. Intervenţiile propuse pentru reabilitarea depozitelor sunt legate de cauzele prezenţei complexului micotic şi efectele factorilor abiotici şi biotici, cum ar fi: corectarea umidităţii ascensionale prin captarea şi eliminarea excesului de apă din exteriorul şi interiorul clădirii; aerarea intensivă a depozitelor; efectuarea tratamentelor de dezinfecţie a depozitelor, mobilierului şi modulelor de păstrare a colecţiilor, decontaminarea colecţiilor de bibliotecă, precum şi a tuturor mediilor din depozite, efectuarea tratamentelor de carantină micotică, analize privind starea de sănătate a personalului, etc.

5.5.

Aparatul imagistic pentru determinarea florei microbiene din spaţiile de bibliotecă investigate (original) 132

Foto. 32 Dispozitivul experimental de analiză microscopic

Foto. 33 Complex pathogen hemolitic în curs de investigare microscopic

133

Foto. 34 Complex hemolitic după prima citire microscopică

Foto. 35 Complex mezolitic pregătit pentru investigaţii de microscopie

134

Foto. 36 Imagine microscopică privind structura unui germen hemolitic.

Foto. 37 Imagine microscopică a structurii germinale specifice coloniilor hemolitice.

135

Foto. 38 Aspect microscopic privind particularităţile histologice ale unui germen hemolitic

Foto. 39 Complex germinal hemolitic- structură microscopică

136

Foto. 40 Aspect microscopic al germenului hemolitic- faza incipientă de dezvoltare histologică

Foto. 41 Aspect microscopic privind histologia germinală hemolitică- caractere de recunoaştere

137

Foto. 42 Complex germinal aparţinând genului Aspergillus ssp.– structură histologică

Foto. 43 Imagine microscopică a histologiei specifice genului Penicillium ssp.

138

BIBLIOGRAFIE 1. DEAC, A. Vasile - Conservarea colecţiilor infodocumentare din biblioteci, muzee şi arhive. Simptomatologia complexului de degradare. Bucureşti: Editura Centrului de Pregătire Profesională în Cultură, 2009. 2. HULEA, Ana; RĂDULESCU, E; BONTEA, Vera. Dicionar de termeni populari, tehnici şi ştiinţifici în fitopatologie. Bucureşti: Editura Ceres, 1983, p. 27-31. 3. MILCU, Viorica; MOISIU, Maria. Microbiologia resurselor naturale. Bucureşti: Editura “ Oscar Print “, 2005. 4. SCHAFFLER, A.; ALTEKRUGER, I. „Microbiologie medicală şi imunologie. Manual prescurtat şi index pe obiecte″ Bucureşti: ALL, 1994 5. TIERNEY, L.; MCPHEE, S; Papadakis, M. Current Medical Diagnosis and Treatment., New York City: Lange Medical Books, 2003.

Studii şi articole: 1. CROFT, W.; JASTROMSKI, B. M.; CROFT, A. L. ; PETERS, H. A. Clinical confirmation of trichothecene mycotoxicosis in patient urine. In: Journal of Environmental Biology ,2002, Vol. 23, No. 3, p. 301-320 2. DEAC, A. Vasile; BURZ, Ionela; BOCA, Camelia; DEAC, Alexandru - Programul de carantină biblioteconomică internă, regională, naţională şi internaţională a infodocumentelor şi locaţiilor de bibliotecă – între moft şi deziderat profesional (II). În: Axis LibrI, An VII, nr.22, 2014, p. 24-25. 3. DEAC, A. Vasile; BURZ, Ionela; BOCA, Camelia; DEAC, Alexandru - Programul de carantină biblioteconomică internă, regională, naţională şi internaţională a infodocumentelor şi locaţiilor de bibliotecă – între moft şi deziderat profesional (I). În: Axis Libri, An VI, nr.21, 2013, p13-16. 4. DEAC, A. Vasile; MĂLINAŞ Constantin. Oferta ştiinţifică a Bibliomicologiei: conţinut şi importanţa ei în conservarea documentelor de bibliotecă. În: Sănătatea cărţilor, An 2, Nr.1.Oradea: Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai ″Oradea, martie 2004, p. 25-28. 5. DEAC, Vasile. Flora microbiană (bacterii şi ciupercicelulozolitice) şi fauna de artrhopode (insecte bibliofage) specifică depozitelor de patrimoniu bibliofil. Iaşi: Laboratorul Zonal de Conservare-Restaurare, 2000, p. 61 - 69 6. DEAC, Vasile; BARA, Vasile. Incidenţa complexului fungic (bacterii şi ciuperci celulozolitice) specifice spaţiilor şi documentelor de bibliotecă asupra stării de sănătate a personalului şi utilizatorilor. În: Sănătatea cărţilor. An 1, Nr.2, decembrie 2002, Oradea, Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai″ Bihor, Oradea, p. 4 7. ENGELHART, S.; LOOK, A.; SKUTLAREK, D.; SAGUNSKI, H.; LOMMEL, A.; FARBE, M.; EXNER, M. Ocurrence of toxigenic Aspergillus versicolot isolates 139

and sterigmatocystin in carpet dust from damp indoor environments. Applied. In: Environmental Microbiology, August 2002, Vol. 68, no. 8; p. 3886-3890 8. ETZEL, R. Indoor air pollutans in homes and schools. In: Pediatric Clinics of North America, October 2001; Vol. 48, no. 5, p. 1153-1165. 9. GARBER, G. An Overview of fungal infections. In: Drugas, 2001; no. 61 Supplement 1, p. 1-12 10. HARDIN, B.; KELMAN, B.; SAXON, A. ACOEM Evidence Base Statement. Adverse Health effects associated with molds in the indoor environment. In: Journal of Occupational and Environmental Medicine , May 2003; Vol. 45, no. 5, p. 470-478 11. JAAKKOLA, J.; JAAKKOLA, N.; RUOTSALAINEN, R. Home dampness and molds as determinants of respiratory symptoms and asthma in pre-schol children. In: Journal of Exposure Anallysis and Environmental Epidemiology, 1993; no. 3 (supplement1), p. 126-142 12. KORPI, A.; KASANEN, JP.; KOSMA, VM; RYLANDER, R.; PASANEN, Al. Slight respiratory iritation by not inflammation in mice exposed to (1>3)-beta-Dglycan aerosols. In: Mediators of inflammation, June 2003; Vol. 12, no. 3, p. 139-146 13. KOSKINEN, OM.; HUSMAN, TM.; MEKLIN, TM. The relationship between mould and moisture observations in house and state of health of their occupants. In: European Respiratory Journal, 1999, no. 14, p. 1363-1367. 14. KURUP ,V.; SHEN, HD; VIJAY, H. Immunobiology of fungal allergens. In: International of Allergy and Immunolology, 2002; no.129, p. 181-188. 15. LEE, YL.; LIN, YC.; HSIUE, TR.; HWANG, BF.; GUO, YL. Indoor and outdoor environmental exposures, parental atopy and physician diagnosed asthma in Taiwanes schoolchildren. In: Pediatrics, November 2003, Vol. 112, no. 5, p. 389-395 16. LIEBERMAN, A. Explosion of mold cases in homes, workplaced and occupaţional medicine practices. Presented at the21st Annual Symposium on Man and His Environment in Health and Disease, Dallas, Texas. JUNE 19-22, 2003 17. Luke Curtis, MS, CIH; Allan Lieberman, MD; Martha Stark, MD; William Rea; Marsha Vetter, MD, PhD Mucegaiurile de interior un pericol pentru sănătate. In : NEXUS New Times Magazine, An IV, No 12 (/index.php/reviste/26-nexus-newtimes-magazine-an 4-nr-12)(decembrie 2008-februarie 2009), p.1-2 18. NICOD, L.; PACHE, J.; HOWARTH, N. Fungal infections in transplant recipients. In: European Respiratory Journal, Ianuary 2001, An 17, no. 1, p. 133-140. 19. PASANEN, AL. A review: Fungal Exposure Assessment in Inddoor Environments. In: Indoor Air, 2001, no. 11, p. 87-98 20. RAHOTA, Daniela; OANEA, Liana-Carmen. Consideraţii privind comunicarea riscului generat de factorii de mediu .În: Sănătatea cărţilor, noiembrie 2003, An 1, Nr. 3-4 (5-6), Oradea: Biblioteca Judeţeană„ Gheorghe Şincai″, p. 22-24 21. RAHOTA, Daniela; OANEA, Liana-Carmen. Consideraţii privind poluarea interioară şi efectele acesteia asupra sănătăţii. În: Sănătatea cărţilor, noiembrie 140

2003, An I, Nr. 3-4 (5-6). Oradea: Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai″ Oradea, p. 19-20 22. RICHARD, J.; PLATTNER, R.; MAY, J.; LISKA, S. The occurrence of ochratoxin A dust collected from a problem household. In: Mycopatologia, 1999; Vol. 146, no. 2, p. 99-103 23. RYLANDER, R. Indoor air related effects and airborne (1>3)-beta-D-glucan. In: Environmental Health Perspectives, June 1999; Vol. 107, Supplement 3, p. 501-503 24. SAMSON, R; HOEKSTRA, E; FRISVAD, J; FIITENBORG, O. Introduction to Food and Aiborne fungi. In: Centralbureau voor Schimmelcultures, AD UTRECHT, The Netherlands, 2000. 25. TARIQ, SM.; MATTHEWS, SM.; STEVENS, M.; HAKIM, EM. Sensitization to Alternalia and Cladosporium by the age of 4 years. In: Clinical and Experimental Alergy, 1996; Vol. 26, p. 794-798. 26. WAN, GH.; LI, CS. Dampness and airway infammation and systemic conditions in oficce building workers. In: Archives of Environmental Health, 1999; no. 54, p. 58-63 27. WILKINS, K.; LARSEN, K.; SIMKUS, M. Volatile metabolites from mold growth on building materials and syntetic media. In: Chemosphere, August 2000; Vol. 41, no. 3, p. 437-446

Webografie http://blog.magzone.ro/187/ Ai idee cât de nociv este aerul pe care îl respiri în mod obişnuit, acasă sau la birou? [citat: 2/19/2015] http://wwwrasfoiesc.com/educaţie/chimie/DETERMINAREA - POLUĂRII -AERULUI- 85 php; [citat: 1/30/2015]

ANEXE

141

COMPLEX BACTERIAN SPECIFIC COLECŢIILOR INFO-DOCUMENTARE DIN BIBLIOTECI, MUZEE ŞI ARHIVE

Sursa: www.bacterianphotos.com

Foto 1. Streptomyces ssp.

142

Foto 2. Streptomyces coelicolor mutants

Foto 3. Streptomyces mix ss. 143

Foto 4. Streptomyces ssp.

Foto 5. Streptomyces ssp. 144

Foto 6. Streptomyces ssp.

Foto 7. Bacillus ssp. 1

145

Foto 8. Bacillus ssp. 2

Foto 9. Bacillus ssp. 3

146

Foto 10. Bacillus subtilis 4

Foto 11. Bacillus ssp.5

147

Foto 12. Bacillus ssp. 6

Foto 13. Bacillus ssp. 7 148

Foto 14. Cellfalcicula ssp.

Foto 15. Cellvibrio ssp. 149

Foto 16. Nocardia ssp.

Foto 16. Nocardia ssp. 1 150

Foto 17. Nocardia ssp. 2

Foto 18. Nocardia ssp. 3 151

Foto 19. Nocardia ssp. 4

Foto 20. Cytophaga ssp. 1 152

Foto 21. Cytophaga ssp. 2

153