Aditivi Alimentari [PDF]

Zitiervorschau

Aditivi alimentari Aditivii alimentari sunt substante care se folosesc la prepararea unor produse alimentare in scopul ameliorarii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. Prezenta reglementare nu se aplica: - aditivilor tehnologici; - substantelor folosite la protectia plantelor; - substantelor adaugate pentru sporirea valorii nutritive (vitamine, minerale); - concentratelor naturale (uscate sau sub alta forma) Incorporate in aliment in timpul procesului tehnologic, datorita aromei specifice, proprietatilor nutritive sau puterii lor de colorare; - colorantilor utilizati la colorarea partilor necomestibile a unui aliment. Nu se considera aditivi alimentari: - substantele de tratare a apei; - pectina continuta in mod natural de aliment; - baza chewing; - dextrina, amidonul modificat prin diverse tratamente; - plasma sanguina, gelatina, proteinele hidrolizate, proteina din lapte, glutenul; - aminoacizii, altii decat acidul glutamic, glicina, cisteina. Comercializarea aditivilor alimentari admisi se face numai in ambalaje originale, pe care se mentioneaza compozitia si denumirea chimica a produsului, precum si modul de intrebuintare. Este interzis adaosul de aditivi alimentari in scopul mascarii unor alterari sau degradari ale produselor alimentare. Este interzis adaosul de conservanti la conservele sterilizat Puritatea aditivilor trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte generale: - arsen (mg/kg) - maximum 3; - plumb (mg/kg) - maximum 10; - cupru (mg/kg) - maximum 50; - zinc (mg/kg) - maximum 25; - cadmiu (mg/kg) - maximum 5;

- mercur (mg/kg) - maximum 1. Aditivii alimentari vor fi structurati in urmatoarele grupe: - conservanti - substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor prin protejarea lor impotriva alterarii produse de microorganisme (tabelul 1); - antioxidanti - substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor prin protejare impotriva oxidarii (de exemplu: rancezirea, schimbarea culorii) (tabelul 2); - acidifianti- substante care cresc aciditatea alimentelor, imprimandu-le un gust acru (tabelul 3); - substante tampon - folosesc la reglarea si la mentinerea pH-ului specific alimentului (tabelul 4); - antispumanti - se folosesc pentru reducerea si prevenirea spumei (tabelul 5); - emulsificatori - substante care fac posibila formarea si mentinerea unui amestec omogen intre doua sau mai multe faze nemiscibile (tabelul 6); - apentide pelificare - substante care permit si care ajuta la formarea gelurilor (tab. 7); - sequestranti - substante care formeaza complexe cu ionii metalici (tabelul 7); - stabilizatori - substante care fac posibila mentinerea proprietatilor fizicochimice ale alimentelor, mentinand omogenizarea dispersiilor, culoarea etc. (tabelul 7); - substante de ingrosare - substante care au capacitatea de a mari vascozitatea produselor alimentare (tabelul 7); - indulcitori - substante (altele decat zaharul) care se utilizeaza pentru a da gust dulce alimentelor (tabelul 8); - coloranti naturali (tabelul 9) si coloranti de sinteza (tabetul 10); - agenti de afanare - substante care contribuie la cresterea volumului alimentelor fara a modifica valoarea energetica (tabelul 11); - antiaglomeranti (tabelul 11);

- potentiatoride aroma - mentin si amplifica aroma specifica alimentului (tabelul 12); - substante-suport- faciliteaza transportul si utilizarea aditivilor fara a modifica

proprietatile pe care se bazeaza utilizarea lor (tabelul 13); - enzime - folosite in industria alimentara (tabelul 14); - aromatizanti- se impart in trei categorii: -- substante aromate naturale - se obtin prin procese fizice enzimatice sau microbiologice din materii prime de origine vegetala sau animala; -- substante identic naturale - sunt identice din punct de vedere al compozitiei cu aromele naturale, componentele fiind obtinute prin sinteza; -- substante artificiale - se obtin prin sinteza, avand structura si compozitia diferite de cele naturale (tabelul 15). Doza de utilizare a aromatizantilor va fi cea recomandata de firma producatoare, avizata de Ministerul Sanatatii. Nu se admite folosirea aromatizantilor la produse neprelucrate, faina, amidon, zahar, conserve sterilizate din fructe si legume, fructe deshidratate, cafea, ceail vin. Aromele utilizate nu trebuie sa depaseasca doza maxima admisa pentru urmatoarele componente: Aditivii care sunt folositi in hrana animalelor trebuie sa fie avizati de Ministerul Sanatatii. DEFINITII - Aditivi tehnologici - substante care nu intra in compozitia alimentului, dar care se utilizeaza intentionat in procesarea materialului proaspat, pentru imbunatatirea procesului tehnologic. Aceste substante se regasesc in aliment numai sub forma de reziduuri ce nu prezinta pericol asupra sanatatii consumatorului. - Dozalimita - se refera la doza regasita in alimentul gata preparat. - Quantum satis - aditivul poate fi folosit in functie de nevoile si dorinta fabricantului si a consumatorului. - Alimente netransformate - alimente carora nu li s-a aplicat nici un tratament ce are ca rezultat o schimbare substantiala a naturii lor. Nu se ia in considerare procesarea prin depelare, divizare, taiere, macinare, congelare, spalare, impachetare.

Lista aditivilor admisi la utilizare in industria alimentara E 100 - Curcumina E 101 - Riboflavibla E 102 - Tartrazina E 104 - Galben de qinoleina E 110 - Sunset yellow E 120 - Cosenila sau acid carminic E 122 - Azor ubina E 126 - Ponceau 6R E 127 - Eritrozina E 129 - Alura red E 131 - Albastru patent E 132 - Indigotina E 133 - Clorofila E 140 - Complecsi de cupruclorofila E 141 - Verde brilliant E 150 - a) Caramel E 150 - b) procedeul cu sulfit caustic (sodiu, potasiu) E 150 - c) procedeul cu amontiac E 150 - d) procedeul cu sulfit amoniacal E 151 - Negru brilliant E 153 - Carbune vegetal E 155 - Brun HT E 162 - Betaina E 163 - Antiociani E 170 - Carbonat de calciu

E 173 - Aluminiu E 174 - Argint E 175 - Aur E 200 - Acid ascorDic E 201 - Sorbat de sodiu E 202 - Sorbat de potasiu E 203 - Sorbat de calciu E 210 - Acid benzoic E 211 - Benzoat de sodiu E 212 - Benzoat de potasiu E 213 - Benzoat de calciu E 214 - p-hidroxibenzoat de etil E 215 - Sarea de sodiu a parahidroxibenzoatului de etil E 216 - p-hidroxibenzoat de propil E 217 - Sarea de sodiu a phidroxibenzoatului de propil E 218 - p-hidroxibenzoatul de metil E 219 - Sarea de sodiu a phidroxibenzoatului de metil E 220 - Sulfat anihidru E 221 - Sulfit de sodiu E 222 - Sulfit acid.de sodiu E 223 - Metabisulfit de sodiu E 224 - Metabisulfit de potasiu E 225 - Sulfit de potasiu E 226 - Sulfit de calciu

E 227 - Sulfit acid de calciu E 228 - Bisulfit de potasiu E 230 - Difenil E 231 - Ortofenil fenol E 233 - Thiabendasol E 234 - Nizina E 236 - Acid formic si saruri E 239 - Hexametilen tetra amina E 250 - Nitrit de sodiu E 251 - Nitrat de sodiu E 252 - Nitrat de potasiu E 260 - Acid acetic E 261 - Acetat de potasiu, diacetat de potasiu E 270 - Acid lactic E 281 - Acid propionic E 282 - Propionat de calciu E 283 - Propionat de potasiu E 296 - Acid malic E 300 - Acid ascorbic E 301 - Ascorbat de sodiu E 302 - Ascorbat de calciu E 305 - Palmitat de ascorbil E 305 - Stearat de ascorbil E 307 - Alfa tocoferol E 308 - Gamma tocoferol E 309 - Delta tocoferol E 310 - Galat de propil E 311 - Galat de octil E 312 - Galat de dodecil E 313 - Galat de etil E 315 - Acid izoascorbic E 316 - Izoascorbat de sodiu

E 317 - Izoascorbat de potasiu E 318 - Izoascorbat de calciu E 320 - Butil hidroxianisol BHA E 321 - Butil hidroxitoluen BHT E 322 - Lecitina E 330 - Acid citric E 331 - Citrat de sodiu: (i) citrat biacid de sodiu (ii) citrat monoacid de sodiu (iii) citrat trisodic E 332 - Citrat de potasiu: (i) citrat biacid de potasiu (ii) citrat tripotasic E 333 - Citrat de calciu E 334 -Acid tartric E 335 -Tartrat de sodiu (i) tartrat monosodic (ii) tartrat disodic E 336 -Tartrat de potasiu (i) tartrat monopotasic (ii) tartrat dipotasic E 337 -Tartrat de potasiu-sodiu E 338 -Acid fosforic E 339 - Fosfat de sodiu: (i) mono (ii) di (iii) tri E 340 - Fosfat de potasiu: (i) mono (ii) di (iii) tri E 341 - Fosfat de calciu: (i) mono

(ii) di (iii) tri E 342 - Fosfat de amoniu: (i) mono (ii) di E 343 - Fosfat de magneziu: (i) mono (ii) di (iii) tri E 349 - Malat de amoniu E 350 - Malat de sodiu: (i) -malat acid de sodiu (ii) - malat de sodiu E 351 - Malat de potasiu: (i) malat acid de potasiu (ii) malat de potasiu E 352 - Malat de calciu: (i) malat acid de calciu (ii) malat de calciu E 400 - Acid alginic E 401 - Alginat de sodiu E 402 -Alginat de potasiu E 403 - Alginat de amoniu E 404 -Alginat de calciu E 405 -Alginat de propilenglicol E 406 -Agar-agar E 407 - Caragenan E 410 - Guma de carruba E 411 - Guma de tamarin E 412 - Guma de guar E 413 - Guma adragante E 414 - Guma arabica E 415 - Guma xantan

E 420 - Sorbitol E 421 - Manitol E 422 - Glicerol E 440 -Pectina E 450 - Difosfati: a) disodic b) trisodic c) tetrasodic d) dipotasic e) tetrapotasic f) dicalcic g) biacid de calciu h) dimagnezic E 451 - Trifosfati: - penta sodic - penta potasic E 452 -Polifosfati de: - sodiu - potasiu - sodiu-calciu - calciu - amoniu E 460 -Celuloza E 461 -Metil celuloza E 462 - Etil celuloza E 463 - Hidropropil celuloza E 464 - Hidropropilmetil celuloza E 465 - Metil etil celuloza E 466 - Carboximetil celuloza E 467 - Etil hidroxietil celuloza E 471 - Mono- si digliceridele acizilor grasi E 472a - Esterii glicerici ai

acidului acetic cu acizi grasi E 472b - Esterii glicerici ai acidului lactic cu acizi grasi E 472c - Esterii glicerici ai acidului citric cu acizi grasi E 472d - Esterii tartrici de monosi digliceride cu acizi grasi E 472e - Esterii glicerici ai acidului diacetiltartric cu acizi grasi E 472f - Amestecul esterilor glicerici ai acidului tartric, acidu lui acetic si acizi grasi E 472g -Monogliceride E 473 - Sucroesteri E 474 - Sucrogliceride E 475 - Esteri poligliceridici ai acizilor grasi E 477 - Esteri ai propilenglicolului cu acizi grasi E 481 - Stearoil 2 lactilat de Na E 482 - Stearoil lactilat de Ca E 483 - Tartrat de stearoil E 500 - Carbonat de sodiu E 503 - Carbonat de amoniu E 504 - Carbonat de magneziu E 530 - Oxid de magneziu E 550 - Silicati de sodiu: (i)-metasilicat de sodiu (ii)-silicat de sodiu E 551 - Bioxid de siliciu amorf E 553 -Silicati de magneziu: (i) -silicat de magneziu

(ii) -trisilicat de magneziu (iii)-talc E 554 - Alumina silicat de sodiu E 555 - Alumina silicat de potasiu E 556 - Alumina silicat de calciu E 557 - Silicat de zinc E 559 - Silicat de aluminiu E 575 - Glucono-delta-lactona E 560 - Silicat de potasiu E 620 - Acid glutamic E 621 - Glutamat monosodic E 622 - Glutamat monopotasic E 623 - Glutamat de calciu E 624 - Glutamat monoamonic E 625 - Glutamat de magneziu E 625 - Acid guanilic E 627 - 5' guanilat disodic E 628 - 5' guanilat dipotasic E 629 - 5' guanilat de calciu E 630 - Acid inozinic E 631 - 5' inosinat disodic E 632 - Inosinat de potasiu E 633 - 5' inosinat de calciu E 634 - Ribonucleotide de Ca E 635 - Ribonucleotide de Na E 636 - Maltol E 637 - Etil maltol E 900A - Polidimetilxilosan E 900B - Metilfenilpojixilosan E 950 -Acesulfam K E 951 - Aspartam E 952 - Ciclamat de Na

E 953 - Isomaltol E 954 - Zaharina si sarurile de Na, K, Ca E 957 - Taumatina E 959 - Neohesperidina DC E 965 - Maltitol E 966 Lactitol E 967 - Xilitol E 1200 - Polidextroza

E 1201 - Polivinilpirolidona E 1202 - Propilen glicol E 1404 - Amidon oxidat E 1440 - Hidroxipropil de amidon E 1450 - Amidon succinat de sodiu E 1505 - Trietil citrat E 1518 - Triacetat de gliceril.

Tipuri si directii de utilizare a aditivilor alimentari. 1. Impactul asupra sanatatii umane Progresul continuu al societatii umane a dus la o omniprezenta a tehnologiei in toate domeniile. Produsele alimentare sunt si ele obtinute astazi cu ajutorul tehnologiilor si procedeelor moderne, iar cererea tot mai mare care se inregistreaza duce la o supraproductie si o oferta variata din partea producatorilor alimentari. Astfel “...se face tot posibilul ca alimentele sa aiba succes, sa poata fi conservate pe perioade cat mai lungi, sa aiba culori cat mai atractive, sa fie cat mai bogate in vitamine chiar daca sunt obtinute pe cale artificilala.” Raspunderea verificarii tipului si proportiei de aditivi alimentari introdusi intr-un aliment nu este atribuita clar unei institutii anume, aceasta osciland intre sferele de activitate ale Ministerului Sanatatii si Familiei, Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Oficiului pentru Protectia Consumatorului sau Directiei Sanitar-Veterinare.

2. Importanta stabilirii relatiei sanatate - utilizarea aditivilor alimentari

Celebrul cod E in spatele caruia se ascund diferite tipuri de aditivi si ingrediente alimentare, inclus in componenta unui numar imens de alimente, duce zilnic, dupa cum spun specialistii, la o deteriorare a starii de sanatate care poate sa apara imediat sau in timp. Tipuri si directii de utilizare a aditivilor Astfel dupa cum subliniaza profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Chimie Alimentara, “... lucrul acesta se poate vedea la impactul cu sanatatea. Din cauza unei alimentatii necorespunzatoare care pe deasupra este si toxica creste incidenta bolilor cardiovasculare, tumorale, carempiale sau nutritionale. Alimentele consumate zilnic ar trebui sa mentina si sa promoveze starea de sanatate a consumatorului, insa acest lucru nu se intampla. Toxiinfectiile alimentare si reactiile alergice sunt poate cele mai blande forme de manifestare ale unei alimentatii nocive care pot duce la cresterea morbiditatii si mortalitatii. Faptul ca alimentatia este proasta produce in randul populatiei un adevarat genocid, unul lent, care nu apare la suprafata acut. Efectele sunt devastatoare in schimb si se vad in timp.

3. Notiune. Clasificari. Codificare Conform normelor oficiale, prin aditivi alimentari se intelege orice substanta care, in mod normal, nu este consumata ca aliment in sine si care nu este ingredient alimentar caracteristic avand sau nu o valoare nutritiva si prin a acrui adaugare intentionata la produsele alimentare in scopuri tehnologice, in decursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament si ambalare a unor asemenea produse alimentare devine o componenta a acestor produse alimentare. Numarul acestor substante este relativ mare si sunt admise legal in diferite tari, pe baza unui nomenclator acceptat pe plan international. Potrivit altei definitii, aditivii alimentari “... sunt substante care se adauga in cantitati mici in produs in timpul prelucrarii tehnologice, conditionarii, conservarii, ambalarii, a transportului sau pastrarii in scopul

imbunatatirii caracteristicilor de calitate, cresterii stabilitatii si maririi valorii nutritive.” In functie de scopul urmarit si efectul asupra produsului aditivii pot fi clasificati astfel: a) b) c)

aditivi organoleptizanti coloranti decoloranti amelioranti de culoare aromatizanti si potentiatori de arome amelioranti de gust edulcoranti emulgatori gelifianti acidulanti aditivi conservanti antioxidanti neutralizanti antiseptice antibiotice alti aditivi din aceasta familie. aditivi nutritionali

Acestia se mai numesc si tonifianti, fiind de fapt substante din categoria nutrientilor care se adauga in produsele alimentare in scopul cresterii valorii nutritive: aminoacizi proteine saruri minerale vitamine O alta clasificare intalnita in literatura de specialitate imparte aditivii in functie de actiunea acestora in: a) conservanti alimentari Acestia asigura prelungirea duratei de pastrare, a stabilitatii produselor alimentare, au actiune bacteriostatica - impiedica multiplicarea microorganismelor si bactericida, distrugand microorganismele. Aceasta actiune este pusa in evidenta si de studiile recente ale Institutului de

Sanatate Publica Timisoara care efectueaza determinari privind actiunea antimicrobiana a unor aditivi alimentari. Principalii conservanti alimentari admisi prin normele de igiena sunt: acidul benzoic sarurile acidului benzoic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na) acidul ascorbic sarurile acidului ascorbic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na) acidul propionic sarurile acidului propionic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na) nitratii de sodiu (Na) si potasiu (K) b) antioxidantii alimentari Sunt substante ce asigura stabilitatea grasimilor si a produselor alimentare ce contin grasimi, cu exceptia untului (la care nu se admite folosirea lor). Anumite substante chimice maresc efectul antioxidant al acestor substante (substante sinergetice): acidul citric acidul ascorbic alte substante din aceeasi familie Efectul sinergetic se datoreaza blocarii metalelor ce favorizeaza rancezirea grasimilor. c) aromatizantii alimentari Cuprind substante naturale sau sintetice foarte variate utlizate pentru potentarea aromei si gustului produselor alimentare care nu contin arome sau contin in cantitati insuficiente. d) amelioratorii alimentari Sunt substante chimice naturale sau sintetice, utilizate pentru modelarea anumitor proprietati ale produselor. Pot fi: organoleptizanti. Acestia potenteaza sau contribuie la formarea aspectului, culorii si gustului. amelioratori de gust revelatori de gust amelioratori de textura emulgatori amelioratori de consistenta amelioratori de culoare

Potrivit unei alte opinii se face distinctia intre urmatoarele tipuri de aditivi in functie de criteriul actiunii: a) conservantii alimentari b) antioxidantii alimentari c) aromatizantii alimentari d) amelioratorii alimentari e) colorantii artificiali. le. In plus, lista completa a aditivilor alimentari conform Directivei 79/111/CCE utilizata pe plan european cuprinde lista aditivilor grupati pe urmatoarele categorii: a) conservanti b) antioxidanti c) emulsifianti (emulgatori) d) agenti de ingrosare e) gelifianti f) stabilizanti g) relevatori de gust h) acidifianti i) corectori de aciditate k) amidon modificat l) edulcoranti artificiali m) afanatori chimici n) agenti de incapsulare o) saruri de topirep) p) agenti pentru tratamentul fainii In listele internationale (ca si in cea nationala), aditivii sunt clasificati in 25 de categorii si numerotati specific: a) coloranti E100-E182 b) conservanti E200-E297 c) antioxidanti E300-E390 d) emulgatori E400-E496 / E1000-E1001 e) saruri de topire E400-E496 f) agenti de ingrosare E400-E496 g) agenti de gelifiere E400-E496 h) stabilizatori E400-E496

i) agenti de gust E600-E640 j) acidifianti E300-E390 k) corectori de aciditate si pH E300-E390 l) agenti antiaglomeranti E500-E580 m) amidon modificat E1400-E1450 n) edulcoranti (indulcitori) E900-E999 o) substante de afanare E400-E496 p) antispumanti E500-E580 r) agenti de suprafata si albire E900-E999 / E1500-1520 s) agenti de tratare a fainii E500-E580 / E900-E999 s) agenti de intarire-afermisanti E500-E580 t) umectanti E1200-E1202 / E1400-E1450 / E1500-E1520 t) sechestranti E400-E496 u) enzime E1100-E1105 v) agenti de umplutura x) gaze propulsoare E900-E999 y) alte categorii Se observa folosirea unui asa-zis cod E, adica un numar alocat unui aditiv alimentar care indica faptul ca: 1. a fost testat pe animale si s-a dovedit sigur pentru consum 2. a fost inregistrat ca un aditiv permis la forurile de specialitate. 3. este un mijloc de identificare al unui anumit aditiv. De exemplu prima cifra iti va indica natura aditivului. Sistemul de numerotare a fost adoptat pentru uzul international de catre Comisia Codex Alimentarius, care a dezvoltat si Sistemul International de Numerotare (acesta foloseste aceleasi numere ca si codificarea cu E-uri dar fara litera E). Clasificarea Codex Alimentarius in cazul aditivilor si auxiliarilor coincide cu clasificarea CEE. Numarul total de aditivi acreditati, conform normelor CEE, este de 301, iar lista aditivilor admisi in Romania, conform Ordinului Ministerului Sanatatii nr. 975/16 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor igienico-sanitare pentru alimente este de 201. Cu privire la acelasi subiect, Institutul Educatiei din Hong Kong imparte aditivii in: a) coloranti majoritatea codurilor E incep cu 1 b) conservanti majoritatea codurilor E incep cu 2

c) d) e) f) g)

aromatizanti nenumerotati antioxidanti E300-E321 emulsificatori si stabilizatori E322 si cateva numere intre E400-E495 acizi, baze si solutii tampon majoritatea codurilor E incep cu 5 indulcitori majoritatea codurilor E incep cu 4 sau cu 6

4.Restrictii impuse de legislatia in vigoare Standardele generale pentru aditivi alimentari - General Standard for Food Additives/GFSA, valabile pe plan international, stabilesc regulile de utilizare a aditivilor alimentari. Aceste norme specifica în mod clar daca un aditiv poate fi folosit sau nu în prelucrarea unor produse alimentare. Importanta normelor GFSA este si mai mult subliniata de existenta "Codex Alimentarius"- un index pentru standardele destinate produselor alimentare si care este considerat ca o autoritate de referinta în cazul unor dispute aparute între partenerii tratatului "WTO Treaty". Aceasta înseamna practic ca, orice fel de produse care sunt în acord cu standardele prevazute de acest Codex, trebuie sa fie admise pe pietele tarilor semnatare ale tratatului, chiar daca normele în tara importatoare sunt mult mai restrictive decat aceste standarde. În cazul interzicerii unui import, tara respectiva care a impus restrictia trebuie sa prezinte justificari legale care sa fundamenteze refuzul. "Codex Alimentarius" a fost pentru prima data întocmit în 1962 sub auspiciile "UN’s Food & Agriculture Organization" (FAO) si "World Health Organization" (WHO). În ultimii 30 ani, aproximativ 270 de Codex-uri pentru standarde au fost adoptate pentru diverse domenii, începand cu standarde pentru igiena, reziduri de pesticide si terminand cu metode de etichetare si de analiza. Standardele generale pentru aditivi alimentari (GFSA) au fost adoptate în martie 1997, de catre guvernele membre ale Codex-lui, pentru a fi utilizate de producatorii de alimente, în conformitate cu "Good Manufacturing Practice". In 1970 Uniunea Europeana a decis ca fiecare aditiv autorizat sa fie semnalat, pe etichete sau ambalaje, prin binecunoscutul cod E. Decizia a fost luata in ideea de a avea o legislatie si o reglementare foarte precise a aditivilor si pentru a facilita informarea consumatorilor. De asemeni un aditiv trebuie sa fie aprobat de comitetul mentionat mai sus.

In legislatia Uniunii Europene, cerintele privind aditivii alimentari sunt specificate mai exact prin intermediul Directivelor: pentru indulcitori: Directiva Parlamentului si Consiliului European 94/35/EC din 30 iunie 1994 pentru coloranti: Directiva Parlamentului si Consiliului European 94/36/EC din 30 iunie 1994 pentru alti aditivi: Directiva Parlamentului si Consiliului European 95/2/EC din 20 februarie 1995. Legislatia romana in vigoare. Toti aditivii autorizati de Ministerul Sanatatii si Familiei prin Ordinul nr. 975/1998, sunt preluati din “Codex Alimentarius”. Acesta contine un numar de aproximativ 250 de aditivi alimentari ce pot fi folositi cu aprobarea MSF in functie de grupa alimentara in care e inclus acesta. De asemeni, FAO (Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura) si OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii)impreuna cu specialisti si experti ai Uniunii Europene organizeaza periodic studii analizand daca o substanta este permisa sau respinsa ca aditiv si in ce conditii se poate folosi. Acest comitet recomanda si cantitatile maxime. In ultimii ani, specialistii din cadrul Ministerului Sanatatii si Familiei care lucreaza la proiectele de armonizare a legislatiei cu statele membre ale Uniunii Europene au facut eforturi sa convinga oficialii Comunitatii Europene de faptul ca se pot gasi in timp scurt solutii pentru existenta unui sistem riguros de control al aditivilor din alimente si in special al celor noi. Potrivit art. 2 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente: “ Orice produs alimentar fabricat pentru consum uman sau dat in consum uman (din tara sau din import) trebuie sa respecte cerintele prezentelor norme. Produsele alimentare care se obtin sau sunt fabricate dupa retete noi, dupa tehnologii noi sau care contin materii prime, aditivi alimentari sau adjuvanti tehnologici noi, sub aspectul folosirii lor pentru prima data intr-un produs alimentar, vor fi supuse Ministerului Sanatatii spre avizare sanitara.” Deci pentru fiecare aditiv alimentar propus spre folosire este necesara obtinerea avizului sanitar. Aceasta implica o verificare a dozei utilizate si a compozitiei preparatului recomandat de producator. Conform unui raport trimis recent Ministerului Sanatatii de catre specialistii Institutului de Sanatate Publica Bucuresti, laboratoarele de profil din Romania nu au o dotare tehnica suficient de avansata pentru a determina cu exactitate daca aditivul folosit este sau nu inclus in lista celor aprobate.

In cazul amestecurilor de aditivi importati, care au diferite denumiri comerciale, acestea se vor aviza sanitar pentru a verifica daca atat compozitia, cat si doza de utilizare recomandata sunt corespunzatoare. Avizul sanitar pentru aditivii alimentari folositi in Romania este valabil timp de 3 ani de la data emiterii. In cadrul perioadei de 3 ani el poate fi retras, daca se constata ca este folosit necorespunzator sau daca aditivul avizat are efecte asupra sanatatii sau mediului, necunoscute la data emiterii avizului. Aditivii care sunt folositi in hrana animalelor trebuie sa fie avizati de Ministerul Sanatatii. Potrivit art. 3 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente: “Este interzisa comercializarea sau utilizarea pentru consum uman a alimentelor care contin aditivi alimentari neavizati de Ministerul Sanatatii sau peste limitele admise de prezentele norme igienico-sanitare... Se considera falsificare: - adaosul oricarei substante naturale sau sintetice in produse, in scopul mascarii unor defecte ale acestora, precum si in scopul modificarii sau conferirii de proprietati pe care produsele nu le justifica prin compozitia lor naturala sau prin retetele de fabricatie; - schimbarea compozitiei fara a se schimba specificatiile de pe eticheta.” Pentru aditivii alimentari-neprevazuti in prezentele norme igienicosanitare, precum si pentru utilizarea oricarui aditiv in produsele alimentare dietetice si in preparatele pentru copii se va cere avizul Ministerului Sanatatii. Ordonanta 99/2000 stabileste principiile generale privind desfasurarea activitatii comerciale si urmareste dezvoltarea echilibrata a retelei de distributie a produselor si serviciilor de piata, cu respectarea principiilor liberei concurente, protectiei vietii, sanatatii, securitatii si intereselor economice ale consumatorilor, precum si a mediului. Dar potrivit Ordonantei de Urgenta nr. 21/2001 a fost suspendata aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata pana la adoptarea legii de aprobare sau de respingere de catre Parlament. Prin reorganizarea Oficiului pentru Protectia Consumatorilor care se desfiinteaza, potrivit H.G. 166/2001 s-a organizat Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor. Printre atributiiile sale principale se regasesc si urmatoarele: 1. propune Guvernului spre adoptare si avizeaza proiecte de acte normative in domeniul protectiei consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul, importul si

comercializarea produselor, precum si cu privire la prestarea serviciilor, astfel incat acestea sa nu puna in pericol viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor ori sa afecteze drepturile si interesele lor legitime; 2. propune spre adoptare Guvernului proiecte de acte normative in domeniul protectiei consumatorilor cu privire la avizarea speciala pentru fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul, importul si comercializarea anumitor produse; 3. efectueaza analize si incercari in laboratoarele acreditate conform legii sau in laboratoare proprii ori agreate, efectueaza sau finanteaza studii si teste comparative cu privire la calitatea produselor si serviciilor destinate consumatorilor, pe care le aduce la cunostinta publicului; 4.

desfasoara

activitati

de

informare,

consiliere

si

educare

a

consumatorilor; editeaza publicatii de specialitate in domeniul protectiei consumatorilor; 5. informeaza permanent consumatorii asupra produselor care prezinta riscuri pentru sanatatea si securitatea lor; Tabel cu E-uri de care trebuie sa ne ferim COD

DENUMIRE

RISC

UNDE IL GASIM

E110

Sunset yellow colorant galben

Cancerigen

Dulciuri, prajituri, budinci sucuri

E123

Cancerigen, Amarant - colorant interzis in SUA si rosu Rusia

Dulciuri, jeleuri, branza topita

E124

Ponceau 4R colorant rosu

Toxic interzis in SUA

Mezeluri

E127

Eritrozina colorant rosu

Provoaca cancer al Alcool, inghetata, tiroidei la animale, prajituri, bomboane, posibil si la om sucuri racoritoare

E128

Mutagen si toxic. Rosu 2 G - colorant Interzis in SUA si Australia

E211

Acidul benzoic si derivatii sai

Carne de hamburgeri

posibil cancerigen, Unele bauturi interzis in SUA, racoritoare

dar permis la noi E220/E2 28

E230

Sulfiti - conservanti Provoaca alergii

Carne de hamburgeri, cartofi deshidratati, fructe confiate, prajituri, bere, vin, otet de vin

Toxic, interzis in Bifenil - conservant Australia , (permis Citrice la noi?)

E231

Ortofenilfenol conservant

Toxic, posibil cancerigen. Interzis in SUA si Australia.

E233

Tiabendazol conservanti

Toxic. Interzis in Australia

E249/E2 Nitrati si nitriti conservanti 52

Cirtice

Citrice

Mezeluri si alimente Posibil cancerigen conservate prin sarare, branza

E320

Conservant, cartofi deshidratati, uleiuri Butil-hidroxi-anisol Posibil cancerigen vegetale, supe BHA-conservant concentrate, sosuri, guma de mestecat

E425

Glucomanan agent de textura

Toxic respirator

Jeleuri

E621

Glutamat monosodic MSG

Provoaca efecte neurotoxice

Condimente, supe concentrate

E95

Acetsulfam K indulcitor

Guma de mestecat, Posibil cancerigen, produse zaharoase, interzis in SUA bauturi racoritoare

E954

Zaharina indulcitor

Guma de mestecat, Posibil cancerigen produse dulci, bauturi racoritoare

E-uri bune E306 - tucoferol, sau Vitamina E, este un antioxidant natural care ajuta la regenerarea celulelor E407 - caragenanul, emulsifiant natural

E322 - lecitina, un antioxidant natural intalnit si in ciocolata E421 - manitolul de cofetarie

E300 - riboflavina sau Vitamina B2 E440 - acid ascorbic natural sau Vitamina C naturala

E140 - clorofila, colorant natural folosit in cofetarii,colorarea pastelor de dinti si cosmeticalelor Iata lista „E“-urilor considerate de specialistii oncologi drept extrem de periculoase:

- Adaosuri suspecte: E 125, E 141, E 150, E 171, E 172, E 173, E 240, E 241, E 477 - Adaosuri periculoase: E 102, E 110, E 120, E 124 (colorant alimentar roz, care produce tumori pe glanda tiroida) - Adaosuri toxice: - produc boli intestinale: E 220, E 221, E 222, E 223, E 224 - afecteaza tubul digestiv: E 338, E 339, E 340, E 341, E 407, E 450, E 461, E 463, E 465, E 466 - produc boli de piele: E 230, E 231, E 232, E 233 - suprima din organism vitamina B12: E 200 - cresc colesterolul: E 320, E 321 (antioxidanti din margarina) - ataca sistemul nervos: E 311, E 312 - produc boli ale aparatului bucal: E 330 (acidul citric sau sarea de lamaie cel mai periculos adaos cancerigen) - Adaosuri cancerigene E 123, E 131, E 142, E 211 (foarte nociv), E 213, E 214, E 215, E 217, E 230, E 631 (glutamatul de sodiu) - E 122 (azorubina). Este un colorant rosu, obtinut din gudron, care se adauga la dulciuri, martipan, cristale pentru jeleuri, peltea. Poate produce reactii adverse la persoanele astmatice si la cele alergice la aspirina. Este interzis in Japonia, Suedia, SUA, Austria si Norvegia, insa este permis in Romania. - E 155 (brun HT). Este utilizat la ciocolata si prajituri. Poate produce reactii adverse la persoanele alergice la aspirina si la cele astmatice. Se cunoaste, de

asemenea, ca poate produce o accentuata sensibilitate dermica. Este interzis in Danemarca, Belgia, Franta, Germania, Elvetia, Suedia, Austria, SUA, Norvegia, dar este permis in Romania. - E 123 (anaranthul). Este obtinut din planta cu acelasi nume. Este folosit in amestecuri pentru prajituri, umpluturi cu aroma de fructe, cristale pentru jeleuri. Poate provoca astm si hiperaciditate. In testele pe animale a provocat afectiuni la nasterea puilor sau chiar moartea. - E 132 (indigotina). Este un colorant care se adauga in tablete si capsule, inghetata, dulciuri, produse de patiserie, biscuiti. Poate provoca greata, voma, hipertensiune arteriala, urticarie, probleme de respiratie si alte reactii alergice. - E 210 (acidul benzoic). Se adauga la bauturi alcoolice, produse de brutarie, branzeturi, condimente, dulciuri, medicamente. Poate provoca crize de astm, in special la persoanele dependente de medicatie, si poate reactiona provocand hiperaciditate la copii. In urma testarii pe animale de laborator a fost asociat cu cancerul. - E 211 (benzonatul de sodiu). Este folosit ca antiseptic, conservant alimentar si pentru a masca gustul unor alimente de calitate slaba. Bauturile racoritoare cu aroma de citrice contin o cantitate mare de benzonat de sodiu (pana la 25 mg/250 ml). Se mai adauga in lapte si produse din carne, produse de brutarie si dulciuri si este, de asemenea, prezent in multe medicamente. Se cunoaste ca provoaca urticarie si agraveaza astmul. - E 250 (nitritul de sodiu). Este utilizat in stabilizarea culorii rosietice a carnii preparate industrial (fara nitrit, „hot-dog“ si „bacon“ ar avea culoarea gri inchis) si da o aroma caracteristica. Adaugarea de nitriti in alimente poate duce la formarea de cantitati mici de substante cu potential cancerigen, in special in bacon. Companiile care proceseaza carnea adauga, acum, pe langa nitrit, acid ascorbic sau izoascorbic pentru a impiedica formarea de nitrozamine. Industria carnii justifica utilizarea nitritilor pentru afectul lor inhibitor asupra dezvoltarii bacteriilor producatoare de toxina botulinica. - E 312 (galat de dodecil). Se foloseste pentru a preveni rancezirea alimentelor grase. Poate provoca iritatie gastrica sau cutanata. Nu este permis in alimente pentru sugari si copii mici, deoarece provoaca tulburari hematologice. Este asociat, de asemenea, cu tulburari nervoase. Se foloseste in uleiuri, margarina, untura, sosuri de plante. - E 420 (sorbitol si sirop sorbitola). Este un indulcitor artificial si umectant care se obtine din glucoza. Se foloseste in dulciuri, fructe uscate, hrana saraca

in calorii, siropuri farmaceutice si este printre primii sapte conservanti utilizati la produsele cosmetice. Provoaca tulburari gastrice. - E 555 (silicatul de aluminiu si potasiu). Este folosit in sare, lapte praf si faina. Se cunoaste ca aluminiul este cauza unor probleme placentare in timpul sarcinii si ca este asociat cu boala Alzheimer. - E 952 (ciclamat). Este un indulcitor artificial care poate produce migrene si alte reactii adverse. In urma testelor efectuate in laborator s-a demonstrat ca poate fi cancerigen. Este interzis in SUA (inca din 1970) si Anglia din cauza potentialului cancerigen. Este permis in Romania. - care produc cancer: E131, 142, 211, 213, 214, 215, 216, 217, 218, 239, 330. - care afecteaza vasele de sange: E250, 251, 252. - care produc boli de piele: E230, 231, 232, 233. - care ataca sistemul nervos: E311, 312 - care pot produc tulburari digestive: E338, 339, 340, 341, 363, 465, 466, 450, 461, 407 (din inghetata). - care distruge vitamina B12: E200. Potrivit rapoartelor organizatiilor internationale, mortalitatea in randul populatiei globului, cauzata de consumul alimentelor imbogatite cu substante artificiale se afla pe locul al III-lea, dupa consumul de droguri si medicamente si dupa accidentele de circulatie. Consumul indelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce in organismul uman un bombardament asupra organelor interne, care provoaca distrugerea sistemului imunitar (acesta ajunge sa produca anticorpi peste masura, folosindu-i impotriva propriului organism), precum si o serie de tumori maligne si benigne.

CONCLUZII In mod clar folosirea aditivilor alimentari, acele substante adaugate in produsele alimentare cu scopul de a le modifica sau crea anumite proprietati, a facilita anumite operatii de prelucrare si a asigura o anumita stabilitate in timp, duce la scaderea costurilor de productie si a pretului produsului finit, la cresterea termenului de valabilitate al alimentelor. Pe de alta parte studiile au evidentiat efectele negative ale folosirii indelungate ale unor aditivi. In acest scop, in Romania ca si in alte tari ale lumii s-au luat masuri de protectie a consumatorului, masuri ce constau fie in interzicerea folosirii unor

aditivi sau in impunerea unei restrictii privind doza folosita. Legislatia din Romania este criticata intrucat desi permite utilizarea numai a 201 aditivi din cei 301 aditivi acreditati conform normelor CEE, permite utilizarea unor aditivi care au fost interzisi in tari ca Japonia, Suedia, SUA, Austria, Norvegia, Anglia. La aceasta nemultumire se adauga si relativa ineficienta a aplicarii amenzii de 100 mil. lei pentru gradul ridicat de risc la care au fost expusi consumatorii si care nu a dus la eradicarea practicilor incorecte. Dupa cum remarcam intr-un capitol anterior nu a fost pe deplin lamurita nici problema cumularii in acelasi deplin a mai multor aditivi. Evitarea produselor ce contin aditivi alimentari este aproape imposibila. In aceste conditii este necesara o reactualizare a legislatiei romanesti, tinanduse cont de normele Organizatei Mondiale a Sanatatii. In ceea ce priveste continutul, dozele in care acesti aditivi sunt folositi trebuie respectate normele in vigoare, iar respectarea acestora trebuie verificata de organismele cu importante raspunderi in acest domeniu.

Bibligrafie www.gogle.ro