1 Didactica Geografiei Suport Curs [PDF]

Zitiervorschau

2014

DIDACTICA GEOGRAFIEI

CAPITOLUL I GEOGRAFIA – OBIECT DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA CLASA A IV-A 1.1. DIMENSIUNILE EDUCAŢIONALE ALE GEOGRAFIEI Geografia contemporană conferă domeniilor educaţiei o serie de dimensiuni pragmatice, unele tradiţionale, dar altele noi sau de natură paradigmatică. Principalele dimensiuni educaţionale ale geografiei după O. Mândruț și G. Apostol (2003) sunt următoarele:



dimensiunea geoecologică reflectă, poate, principala problemă a lumii contemporane: cunoaşterea, conservarea şi reabilitarea mediului înconjurător (environnement), mediul înconjurător ca „mediu înconjurător al omului şi al societăţii” fiind întotdeauna o preocupare centrală a geografiei. Ca principală ştiinţă a interacţiunii globale dintre natură şi societate oferă suportul educaţional cel mai larg şi complex al înţelegerii dimensiunii actuale a mediului terestru. În ţări cu învăţământ evoluat mediul înconjurător (environnement) este o continuare firească a geografiei (de exemplu în S.U.A., Germania, Franţa);



dimensiunea globală oferă premisele unei educaţii pentru globalitate: raportarea la ansamblul planetar a elementelor naturale, umane şi a celor rezultate din interacţiunea dintre om şi natură; orice fenomen are şi o semnificaţie globală iar această dimensiune a „universalului” contribuie sub raport educaţional la ieşirea din provincial şi regional, latură esenţială pentru elevii din ţara noastră;



dimensiunea europeană, fără a fi o modă, a fost şi este o preocupare continuă a Geografiei regionale; curriculum-ul şcolar de geografie pentru clasa a VI-a centrat pe Europa este construit pe principii ce derivă din respectul poporului român faţă de ţările, regiunile şi popoarele continentului nostru;



dimensiunea umană redă problematica societăţii omeneşti în dimensiunile ei spaţiale, temporale şi în legătură cu elementele mediului înconjurător;



dimensiunea economică – dezvoltare durabilă are coordonate noi în condiţiile generalizării economiei de piaţă care îmbină elemente legate de eficienţă, accesarea resurselor şi atenţia pentru mediul ambiant. Perceperea corectă a resurselor (la nivel planetar, regional şi local), inclusiv diminuarea unor resurse de bază, localizarea activităţilor economice, caracteristicile schimburilor de bunuri şi valori în lumea contemporană sunt atribute de bază ale formării unei gândiri economice moderne;



dimensiunea interdisciplinarităţii, deşi se regăseşte în vocaţia educaţională a mai multor obiecte de învăţământ are, în spaţiul geografiei, o semnificaţie mai deosebită, deoarece prin structura sa interioară, ca ştiinţă atât a naturii cât şi a societăţii, poate sintetiza foarte bine aspecte ale cunoaşterii şi practicii umane din cele două mari domenii. La acestea se adaugă elemente de transdisciplinaritate (prin metodele asumate, îndeosebi metoda cartografică) şi de multidisciplinaritate; 1|Page

DIDACTICA GEOGRAFIEI



dimensiunea naţională, patriotică (prezentă, fără excepţie, în sistemele educaţionale

din toate ţările cu un învăţământ evoluat) poate fi realizată printr-un sistem educaţional calitativ nou, care să aibă ca nucleu, conform şi tradiţiei învăţământului, Geografia României. În Regatul Unit aproape ½ din tematica sugerată de conţinuturi are ca suport de studiu (atât la geografie cât şi la istorie) teritoriul naţional, iar curriculum-ul naţional al Ungariei are drept cel mai important nivel de abordare, naţiunea. GEOGRAFIA este un obiect nou de învăţământ pentru micul şcolar, cu un număr insuficient de ore pe săptămână, care îl conştientizează pe acesta de relaţiile dintre societatea umană şi mediul ei de viaţă, interdependenţa fiind palpabilă, uşor de observat. Până la venirea la şcoală, copilul a acumulat informaţii geografice în mod nonformal, necoordonat, în urma observaţiilor directe sau pe baza întrebărilor puse altor persoane (prieteni mai mari, părinţi) sau emisiunilor TV. Desigur nu vor înţelege vulcanismul sau tornadele, deşi probabil au văzut emisiuni TV. cu aceste fenomene, dar vor putea descrie (la acest nivel cunoştinţele geografice rămân la stadiul de descriere) orizontul local (forma de relief în care se află domiciliul, eventuale ape curgătoare sau stătătoare, ocupaţiile părinţilor corelate cu mediul natural, geografic, firme la care lucrează aceştia, vegetaţia, fauna etc.) Dar geografia nu este numai un obiect descriptiv. Ea este o ştiinţă a corelaţiilor, interdependenţelor, în care omul şi mediul sunt doi factori determinanţi, parteneri ai existenţei, obiectul de învăţământ căpătând caracter practic. Din punct de vedere educativ, geografia are un caracter formativ, civic, contribuind la dezvoltarea personalităţii elevilor. Prin tradiţie, a existat o anumită prezenţă a geografiei în partea terminală a învăţământului primar. Structura şi finalităţile geografiei în învăţământul primar au suferit mai multe modificări în timp, ca rezultat îndeosebi al finalităţilor educaţionale asumate în timp de acest segment al învăţământului. Această evoluţie care îşi are originea cu peste un secol în urmă a urmat mai multe momente de modificări semnificative. În ultimele patru decenii, modificările mai semnificative au fost: - introducerea în anul 1972 a unui obiect de învăţământ nou la clasa a III-a, intitulat „Geografia judeţului” (care cuprindea o parte comună şi părţi specifice fiecărui judeţ); această măsură a reprezentat concretizarea în plan educaţional a necesităţilor de vizibilizare a reformei administrative şi de legare a învăţământului de noile realităţi teritoriale; în 1988 acest obiect de învăţământ a fost inclus în „Cunoaşterea mediului înconjurător” (ca rezultat al „contopirii” Cunoştinţelor despre natură cu Geografia), iar partea destinată judeţelor dispare; - prin introducerea în momente şi în forme succesive a „Ştiinţelor” în clasele III-IV (Ştiinţe, iar apoi Ştiinţe ale naturii), elementele de geografie referitoare la orizontul local nu şi-au mai găsit loc; - Geografia României a reprezentat pentru clasa a IV-a, un obiect de învăţământ cu vechi tradiţii (de peste 100 de ani). Ea a rămas într-o formă prea puţin modificată până în anul 1997. În acest an s-a produs o revizuire semnificativă a programei şcolare prin sintetizarea conţinuturilor şi prin realizarea unor disjuncţii între părţile obligatorii şi părţile extinse ale programei. Pe baza lor s-au realizat manualele şcolare alternative care au funcţionat din acest an până în prezent. Păstrarea unei structuri care redă în rezumat întreaga geografie a României a devenit, în ultimii ani tot mai puţin justificabilă. Schimbarea vârstei incipiente de şcolarizare, modificarea universului informaţional al elevilor, restructurarea disciplinelor şcolare din ciclul primar şi construirea noului obiect „Ştiinţe ale naturii” au influenţat sensibil optica de restructurare a geografiei la acest nivel. 2|Page

2014

DIDACTICA GEOGRAFIEI Curriculum-ul şcolar şi manualele şcolare de geografie pentru clasa a IV-a conservau multe elemente tradiţionale ale geografiei, care aveau o anumită conotaţie negativă: abundenţa informaţională, structura interioară similară a disciplinei „academice”, tentaţia asupra încărcării terminologice şi a descriptivismului. În noul context educaţional, Consiliul Naţional pentru Curriculum a luat iniţiativa renovării substanţiale a geografiei la acest nivel. După o activitate laborioasă de expertiză şi avizare, noul curriculum de geografie a fost aprobat în forma lui actuală (prin O.M. nr. 3919 din 20.04.2005). Disciplina şcolară pentru clasa a IV-a are o anumită specificitate, care rezultă şi din titlul ei: „Introducere în geografie – de la localitatea natală la planetă”. Studierea Geografiei are ca:  OBIECTIVE GENERALE: - însuşirea unor concepte necesare formării culturii geografice; - educaţia ecologică; - dezvoltarea dragostei faţă de locul natal şi ţară; - dezvoltarea vocabularului, gândirii, memoriei geografice şi a operării conştiente cu acestea; - dezvoltarea spiritului de observaţie şi investigare geografică; conştientizarea apartenenţei la spaţiul României, Europei, planetei Pământ.

 OBIECTIVE SPECIFICE: - ordonarea informaţiilor nonformale de geografie şi lărgirea sferei de noţiuni cu acest caracter; - însuşirea orientării în teren şi dezvoltarea acestor deprinderi; - cunoaşterea formelor de relief şi localizarea lor pe hartă, recunoaşterea acestora în alte materiale (vederi, fotografii etc.) pe baza caracteristicilor lor; - cunoaşterea resurselor naturale ale României şi prelucrarea lor în orizontul local; - conştientizarea relaţiei cauză – efect şi realizarea educaţiei ecologiste în mediul geografic apropiat; - realizarea efectelor aşezării României în Europa. În cadrul fiecărei lecţii învăţătorul trebuie să-şi propună realizarea unor obiective operaţionale, formulate sub formă de sarcini realizabile precum: - să definească ........................... - să localizeze ............................ - să demonstreze ........................ - să clasifice ............................... - să reprezinte ............................ - să indice ..................................

- să recunoască .......................... - să deseneze ............................. - să deosebească ........................ - să compare .............................. - să argumenteze ....................... - să enumere ..............................

1.2. ÎNTREBĂRI. TEME DE REFLECTAT 1. Ce dimensiune educaţională, cu o prezenţă explicită în programa şcolară de geografie pentru clasa a IV-a, redă problematica societăţii omeneşti şi coordonatele ei spaţiale, temporale şi în legătură cu elementele mediului înconjurător? 2. Precizaţi principala problemă a lumii contemporane reflectată de dimensiunea geoecologică a geografiei. 3|Page

DIDACTICA GEOGRAFIEI 3. Ce dimensiune pragmatică prezintă coordonate noi în condiţiile generalizării economiei de piaţă? 4. Realizaţi un eseu pe următoarea temă: Geografia – ştiinţă atât a naturii cât şi a societăţii.

4|Page

2014

DIDACTICA GEOGRAFIEI

CAPITOLUL II CONŢINUTUL PROGRAMEI ŞCOLARE PENTRU CLASA A IV-A DISCIPLINA GEOGRAFIE 2.1. ELEMENTELE CURRICULUM-ULUI ŞCOLAR CA SISTEM Programa de geografie de clasa a IV-a este organizată într-o structură care cuprinde mai multe componente:

   

obiectivele – cadru; obiectivele de referinţă şi activităţile de învăţare; conţinuturile; standardele curriculare de performanţă.

Deşi interesul principal poate să fie concentrat îndeosebi pe lista de conţinuturi, aceasta reprezintă o componentă cu rol instrumental în atingerea obiectivelor înscrise în programa şcolară. Programa face distincţie între curriculum – nucleu (pentru o oră din trunchiul comun) şi curriculum la decizia şcolii (realizabil prin două ore). Această distincţie e consemnată în mod corespunzător atât la nivelul obiectivelor de referinţă, cât şi al listei de conţinuturi. Aceste componente ale programei formează un sistem, în sensul că reprezintă părţi strâns legate între ele, cu o importantă coeziune internă, care creează premisele unui proces educaţional de calitate. În programa de geografie sunt subliniate elementele de noutate, precum şi dimensiunile metodologice principale ale acesteia. Menţionăm îndeosebi explicitarea unor elemente esenţiale ale acestei programe, cum ar fi: - concretizarea ideii perceperii corecte a simultaneităţii unor evenimente care se produc în locuri diferite, de la localitatea natală, la planetă; - axarea demersului de cunoaştere pe activităţi care îşi propun să dezvolte observarea directă a fenomenelor şi raportarea acestora la modalităţile de reprezentare spaţială; - caracterul sintetic, selectiv şi esenţializat al experienţelor de învăţare în structuri succesive, determinate de organizarea conţinuturilor; - realizarea unui demers introductiv în geografie, de la localitatea natală, la planeta; - dimensionarea optimă a conţinuturilor şi a informaţiei, astfel încât acestea să nu ducă la supraîncărcare. Obiectivele – cadru îşi propun să redea specificul disciplinar al geografiei în cadrul ariei curriculare „Om şi societate”, precum şi a celorlalte obiecte de învăţământ, prin asumarea unor componente de bază ale învăţării la acest nivel. Obiectivele de referinţă (derivate din obiectivele – cadru) concretizează şi detaliază aceste cerinţe, conferindu-le şi o coloratură de conţinut. Aceste obiective de referinţă au un caracter normativ, în sensul că procesul educaţional trebuie să fie astfel organizat încât să ducă la realizarea lor. În acelaşi timp însă, obiectivele de referinţă în sine nu sunt întotdeauna suficiente şi este necesară derivarea lor mai departe, în obiective de învăţare. 5|Page

DIDACTICA GEOGRAFIEI Pentru atingerea obiectivelor de referinţă sunt recomandate o serie de activităţi de învăţare deosebit de diverse şi de generoase. Simpla lor lectură sugerează premisele unui proces de instruire modern şi eficient. Conţinuturile au un caracter strict esenţializat. Faţă de programele anterioare, care aveau multiple referiri concrete, noua programă consemnează doar cadrul general al conţinuturilor ofertate, fără a avea detalieri factuale. Cele trei mari secvenţe au întinderi care pot fi apreciate într-un mod diferit, dar care sugerează acordarea unor resurse de timp echilibrate, astfel încât să existe o proporţie corespunzătoare între elementele de geografie locală, de geografie a României, şi de raportare a României la continent şi planetă. Menţionăm că tratarea unor componente tradiţionale ale Geografiei României (relief, climă) trebuie făcută cu selectivitatea corespunzătoare, pentru a nu facilita abundenţa informaţională şi maniera descriptivistă de prezentare a acestora. Conţinuturile sunt ordonate într-o structură concentrică, având ca punct de plecare (centrul), localitatea natală şi limită exterioară planeta ca întreg. Elementele acestei structuri concentrice sunt: orizontul apropiat, orizontul local, regiunea, unitatea administrativă, ţara, continentul, planeta. Succesiunea conţinuturilor sugerează principalul element al programei şcolare: trecerea succesivă de la localitatea natală la planetă. Standardele curriculare de performanţă asociază obiectivelor – cadru anumite formulări (standarde) care descriu principalele rezultate aşteptate. 2.2 ELEMENTE DE NOUTATE ALE PROGRAMEI ŞCOLARE Noua programă de geografie pentru clasa a IV-a este mult îmbunătăţită – în adevăratul sens - faţă de cea anterioară, răspunzând unor nevoi şi cereri ale învăţătorilor de introducere a elevilor în studiul acestui obiect, ea prevăzând atât de necesarele elemente de orientare, plecând de la orizontul apropiat şi local până la teritoriul României, respectând principiul didactic – deloc depăşit – învăţarea de la apropiat la îndepărtat. Noţiuni strict necesare (linia orizontului, orizont, puncte cardinale, planul clasei şi al şcolii, al localităţii sau cartierului, harta) contribuie pozitiv şi eficient la învăţarea geografiei. Lăudabilă hotărârea autorilor programei şi a Comisiei Naţionale de a pune accent pe cunoaşterea geografiei fizice a României, eliminând partea economică – amănunţită în programa anterioară – atât de frământată şi puţin stabilă. Acest lucru, cu atât mai mult cu cât acest obiect de învăţământ necesar educării patriotismului naţional – sentiment uitat de unii români – a pierdut în reprezentarea sa în planul de învăţământ. Programa de Geografie pentru clasa a IV-a îşi propune să contribuie la construirea orizontului de existenţă cotidiană a elevului (începând de la localitatea natală, până la nivelul planetei). Aceasta concretizează viziunea asupra existenţei individuale şi sociale în lumea contemporană, bazată pe perceperea corectă a unor evenimente care au loc simultan, atât în orizontul local şi apropiat, cât şi la nivelul ţării, al continentului natal şi al lumii contemporane. Acest spaţiu, de la localitate la planetă, reprezintă orizontul – sursă al informaţiilor referitoare la viaţa cotidiană, la comunitate şi la societatea zilelor noastre. În acest context, un rol foarte important îi revine şcolii în a-l ghida pe elev în formarea unei imagini obiective asupra raporturilor spaţiale şi temporale care caracterizează realitatea observabilă în mod direct sau mediat. Din această perspectivă, prezentul curriculum oferă aparatul conceptual şi metodologic pentru descoperirea şi explorarea, de către elev, a mediului geografic, asigurând trecerea gradată de la abordarea unor elemente, fenomene şi procese specifice orizontului local, la cele ale ţării, ale continentului şi ale planetei ca întreg, ceea ce este cunoscut sub numele de „treceri succesive la scară”. Pentru dirijarea acestui demers de cunoaştere, învăţarea va fi axată pe o serie de activităţi ca: 6|Page

2014

DIDACTICA GEOGRAFIEI - observarea (liberă sau dirijată) a realităţii înconjurătoare, în mod direct sau mediat; - raportarea realităţii teritoriale mai restrânse la cele cu o întindere mai mare; - utilizarea informaţiilor elementare din surse diferite de informare; - raportarea elementelor observate la suporturi cartografice simple; - interpretarea unei informaţii cartografice minime şi intuitive; - exersarea trecerii de la o scară la alta, prin hărţi succesive simple, cu elemente esenţiale care reprezintă realităţi ale spaţiului geografic, ordonate de la localitatea naţională la planetă; - identificarea şi selectarea unor informaţii specifice, din sursele mass-media. Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a prezintă selectiv, sintetic, esenţializat, structurat pe niveluri şi în sisteme succesive, elementele de geografie a orizontului local, caracteristicile geografice generale ale României şi diferenţierile sale regionale (unde se pune din nou accent pe orizontul regional apropiat), situarea României în continentul european şi în lume. Conţinuturile prevăzute în cadrul programei nu au semnificaţie în sine, ci numai în relaţie cu obiectivele învăţării, servind strict la realizarea acestora. Un element important îl constituie posibilitatea realizării unei legături mai strânse între activităţile de învăţare şi conţinuturile ofertate, pe de o parte, şi experienţa proprie a elevilor (directă şi mediată de sursele de informare), pe de altă parte. Programa oferă premisele pentru construirea unei reprezentări asupra realităţii înconjurătoare, de la nivelul localităţii natale, până la dimensiunile planetei. Aceasta presupune şi valorificarea informaţiei specifice din mass-media (referitoare la orizontul apropiat, regiune, judeţ, ţară, Europa, lumea contemporană), care este complementară observării directe. Astfel, prezenta formulă de construcţie a conţinuturilor, în relaţie cu obiectivele învăţării, facilitează elevului un demers introductiv în geografie: de la localitatea natală la planetă. Noul curriculum de geografie dezvoltă sensibil dimensiunea socială a acestei discipline şi apelează la elemente, fenomene şi informaţii relevante pentru viaţa cotidiană a elevului. Curriculumul permite o organizare flexibilă a instruirii, a grupării conţinuturilor în concordanţă cu reperele majore ale contextului educaţional. În vederea optimizării procesului didactic propriu-zis, pot fi valorificate următoarele sugestii de aplicare: - utilizarea informaţiei (directe şi indirecte) în mod prioritar, pentru atingerea obiectivelor de referinţă asumate prin planificarea anuală şi prin proiectarea unităţilor de învăţare; - dimensionarea conţinuturilor şi a informaţiei la elementele esenţiale, strict necesare atingerii obiectivelor asumate; sub raport educaţional, utilizarea unor conţinuturi „în sine”, a unor termeni şi denumiri presupuse din perspectiva unei tradiţii, nu poate duce la creşterea performanţelor şcolare; - realizarea unor exerciţii de raportare permanentă, de la parte (orizontul apropiat şi local) la întregul în care se înscrie, prin treceri succesive de scară; - realizarea unor corelaţii mai strânse cu obiectivele şi conţinuturile disciplinelor care fac parte din aceeaşi arie curriculară – Istorie, Educaţie civică -, dar şi cu alte discipline ca, de exemplu, Limba şi literatura română, Ştiinţe ale naturii, Matematică; - utilizarea unor forme variate de evaluare, care să permită identificarea corectă a performanţelor şcolare (teste scrise, portofolii, evaluare orală); - utilizarea unor exerciţii şi activităţi de învăţare care să stimuleze perceperea realităţii înconjurătoare (de la localitatea natală la planetă), ca un întreg.

7|Page

DIDACTICA GEOGRAFIEI Pentru accesibilizarea învăţării, este necesară utilizarea unor suporturi educaţionale variate: hărţi, atlase, fotografii, filme documentare, jurnale de călătorie, caiete de activitate independentă, fişe, ghiduri, materiale didactice etc. În concluzie, programa de geografie are următoarele grupe de elemente cu caracter inovativ: a) se bazează în mod predominant pe experienţa concretă a elevului în orizontul lui de existenţă cotidiană; b) elementele prezentate reprezintă, în ansamblul lor, o „introducere în geografie”, deoarece evidenţiază aspectele geografice esenţiale ale existenţei cotidiene şi au un caracter minimal, introductiv; c) demersul de învăţare porneşte de la localitatea natală şi ajunge la dimensiunile planetei, trecând prin spaţii de referinţă semnificative (orizontul local şi apropiat, regiunea natală, judeţul natal, ţara, continentul, planeta ca întreg); d) pe parcursul unui an şcolar, elevul poate să ajungă la perceperea corectă a unor evenimente care au loc simultan, dar în locuri diferite; e) paradigma metodologică principală o reprezintă trecerea succesivă de scară de la dimensiunile orizontului apropiat, până la cele ale planetei; f) programa acordă o atenţie deosebită reprezentării în plan a elementelor principale întâlnite prin trecerile de scară. În acest context, programa „oferă premisele pentru construirea unei reprezentări a realităţii înconjurătoare de la nivelul localităţii natale până la dimensiunile planetei”. 2.3. OBIECTIVE CADRU, OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE Noul curriculum de geografie cuprinde patru obiective cadru:  reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă);

  

relaţionarea elementelor geografice, pe baza unor surse diferite; utilizarea adecvată a limbajului specific geografiei; manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător.

1. Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate până la planetă) Obiective de referinţă

Exemple de activităţi de învăţare

La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă următoarele activităţi: 1.1. să se situeze corect în spaţiul - exerciţii de localizare empirică, pe imediat, apropiat şi local; teren şi pe hartă, a elementelor din orizontul imediat, local şi apropiat; - recunoaşterea şi localizarea, în diferite surse de informare (ex. fotografii, diapozitive etc.), a unor obiecte aparţinând spaţiului imediat, apropiat şi local; 1.2. să aprecieze în mod empiric - exerciţii (pe teren) de apreciere distanţe accesibile direct; empirică şi de măsurare a unor distanţe accesibile; 1.3. să utilizeze mijloace elementare - exerciţii de localizare a elementelor 8|Page

de orientare (puncte cardinale, alte repere observabile) în spaţiul apropiat al orizontului local şi al ţării; *1.4. să utilizeze la nivelul ţării, al Europei, al planetei, mijloace elementare de reprezentare a spaţiului (imediat, apropiat, local);

-

1.5. să localizeze corect elemente ale spaţiului geografic (de la localitate la planetă), într-un context dat; -

*1.6. să coreleze elemente din realitate cu reprezentarea lor cartografică, utilizând scara de proporţie şi legenda;

-

2014

DIDACTICA GEOGRAFIEI din orizontul imediat, din cel local şi din ţară, cu ajutorul unor repere (construcţii, râuri, forme de relief etc.) şi al punctelor cardinale; realizarea unor reprezentări cartografice simple ale orizontului apropiat şi local; exerciţii de realizare a unor reprezentări cartografice simple referitoare la ţară, la Europa, la planetă (pe baza utilizării semnelor convenţionale ţi a scării de proporţie); exerciţii de recunoaştere a unor elemente ale spaţiului geografic local, pe harta judeţului, a ţării, a Europei; exerciţii de localizare în situaţii diferite – de exemplu, pe harta judeţului, a ţării şi a Europei; întocmirea, pe harta judeţului/a ţării/a continentului, a unor itinerare/trasee imaginare care reunesc aceleaşi elemente ale spaţiului geografic; exerciţii de comparare a elementelor din realitate şi a celor de pe hartă.

2. Relaţionarea elementelor geografice pe baza unor surse diferite Obiective de referinţă

Exemple de activităţi de învăţare

La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 2.1. să observe progresiv elemente din realitatea înconjurătoare; 2.2 să înregistreze date specifice geografiei, observate sau deja prelucrate; 2.3 să identifice în diferite surse de informare (texte, hărţi, imagini, etc.) caracteristici ale realităţii înconjurătoare;

Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi: - exerciţii de observare nedirijată şi dirijată; - exerciţii de notare (înregistrare), sub diferite forme (fişe, tabele, grafice simple etc.), al datelor observate; - enumerarea, în texte, în fotografii şi pe hărţi, a unor elemente referitoare la realitatea înconjurătoare; - prezentarea unor caracteristici ale realităţii înconjurătoare, folosind surse de informare diferite; 2.4. să descopere relaţii simple între - identificarea de corespondenţe între diverse elemente din mediul elemente observate direct şi mediat; înconjurător, direct sau percepute mediat (redate în diferite moduri); * 2.5. să compare elemente şi relaţii - exerciţii de grupare/de discriminare 9|Page

DIDACTICA GEOGRAFIEI reprezentate la niveluri şi la scări diferite (de la orizontul apropiat la planetă); * 2.6. să situeze anumite elemente grafice într-o ierarhie spaţială (de la localitate la planetă);

a unor elemente reprezentate la niveluri şi la scări diferite, pe baza unor caracteristici date; - completarea unor fişe de observare; - compararea succesivă a unor hărţi realizate la scări diferite.

3. Utilizarea adecvată a unui limbaj specific geografiei Obiective de referinţă

Exemple de activităţi de învăţare

La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 3.1 să construiască enunţuri simple şi dezvoltate despre fenomene şi fapte observate în realitatea înconjurătoare;

Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi: - exerciţii de descriere succintă cu ajutorul termenilor specifici, a unui element observat direct sau mediat; - exerciţii de descriere succintă a caracteristicilor unor fenomene şi fapte observate în realitatea înconjurătoare; 3.2. să descrie în enunţuri simple - exerciţii de completare a unor elemente reprezentate pe enunţuri lacunare pornind de la un suporturi cartografice; suport cartografic; - descrierea dirijată după o hartă simplă pe baza unui vocabular de sprijin; * 3.3 să elaboreze enunţuri - formularea unor răspunsuri la explicative referitoare la întrebări referitoare la fenomene fenomene din lumea observate; înconjurătoare, pe baza - exerciţii de explicare a unor relaţii observării directe a acestora; vizibile între elemente.

4. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 4.1.să îşi exprime interesul pentru cunoaşterea mediului înconjurător identificând diferite modalităţi de conservare şi de ocrotire a mediului înconjurător;

Exemple de activităţi de învăţare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi: - explorarea mediului din orizontul local şi apropiat, inclusiv a consecinţelor intervenţiilor omului (pozitive sau negative); - realizarea unui plan individual de observare a unor fenomene de degradare a mediului din zona de reşedinţă; 4.2. să colaboreze cu cei din jur, în spiritul - jocuri de rol; iniţiativei faţă de protecţia mediului de - realizarea unor proiecte de grup. viaţă.

10 | P a g e

2014

DIDACTICA GEOGRAFIEI 2.4. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII Introducere în geografie: de la localitatea natală la planetă (1) ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ORIZONTULUI APROPIAT ŞI LOCAL 1.1. Orizontul apropiat Sala de clasă, şcoala, cartierul, localitatea. Orientarea în orizontul apropiat Planul clasei, al şcolii, planul locuinţei, al cartierului şi al localităţii 1.2. Orizontul local Linia orizontului. Punctele cardinale Harta simplă a orizontului local şi orientarea pe aceasta. *Hărţi diferite ale orizontului local 1.3. Caracteristici geografice ale orizontului local Elemente generale despre relieful, hidrografia, vegetaţia, populaţia şi aşezările omeneşti ale orizontului local *Aplicaţii practice în orizontul local *1.4. Repere de timp (ora, ziua, săptămâna, luna, anotimpul, anul) în explicarea unor modificări ale realităţii observate 1.5. De la orizontul local la ţară Treceri succesive de scară ilustrate pe hărţi (2) ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI 2.1. Caracteristici geografice generale Limitele şi vecinii Relieful (caracteristici generale şi trepte de relief). Unităţi majore de relief* Clima, apele, vegetaţia, animalele şi solurile – aspecte generale Locuitorii si aşezările omeneşti Principalele activităţi economice 2.2. Marile unităţi geografice ale ţării (prezentare generală): a) Carpaţi b) Dealurile şi podişurile c) Câmpiile d) Studiu de caz: caracterizarea generală a unei unităţi generale 2.3. Organizarea administrativă Prezentarea localităţii natale, reşedinţei de judeţ şi a judeţului *Harta administrativă Bucureşti – capitala României (3) ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB 3.1. România în Europa Ţările vecine.*Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine 3.2. Europa – un continent la nivelul planetei Caracteristici geografice generale. Uniunea Europeană 3.3. Terra planeta oamenilor  Momente importante în descoperirea planetei Terra – o planetă a sistemului solar STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMAŢĂ 

Temele marcate cu litere italice şi asterisc reprezintă un curriculum la decizia şcolii. Ele devin obligatorii atunci când se optează pentru curriculum extins

11 | P a g e

DIDACTICA GEOGRAFIEI (Pentru finele învăţământului primar) Obiectiv cadru 1. Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) 2. Relaţionarea elementelor geografice pe baza unor surse diferite

3. Utilizarea adecvată a limbajului specific geografiei

Standard S.1. Identificarea elementelor observabile ale spaţiului geografic apropiat S.2. Clasificarea elementelor observabile din realitatea înconjurătoare S.3. Identificarea raporturilor dintre elementele observabile şi reprezentarea lor pe suporturi cartografice simple S.4. Descrierea unei realităţi pe baza unor imagini S.5. Identificarea unor relaţii elementare pe baza unor observaţii sau pe baza unor surse diferite S.6. Utilizarea termenilor de bază în contexte date

2.5. ÎNTREBĂRI. TEME DE REFLECTAT 1. Precizaţi trei elemente tradiţionale conservate în curriculum-ul şcolar şi manualele de geografie pentru clasa a IV-a care au funcţionat până în anul 2006. 2. Care sunt elementele cu caracter inovativ prezente în noul curriculum de geografie, clasa a IV-a? 3. Care sunt componentele programei de geografie de clasa a IV-a? 4. La nivelul căror componente este consemnată distincţia între curriculum-nucleu şi curriculum la decizia şcolii? 5. Specificul disciplinar al geografiei în cadrul ariei curriculare „Om şi societate” este redat numai de o singură componentă a programei. Cum se numeşte aceasta? 6. Din cine derivă obiectivele de referinţă? 7. Precizaţi două caracteristici ale obiectivelor de referinţă. 8. Pornind de la recomandările făcute de literatura de specialitate, alcătuiţi o listă proprie de minim 4 recomandări pentru atingerea obiectivelor de referinţă.

CAPITOLUL III PROIECTAREA INSTRUIRII Planul de învăţământ oferă o plajă orară de 1-2 ore pe săptămână atât pentru geografie, cât şi pentru istorie. Există posibilitatea teoretică de a avea resurse de timp minimale pentru cele două discipline şcolare, sau de a avea resurse de timp maximale pentru o disciplină sau 12 | P a g e

2014

DIDACTICA GEOGRAFIEI pentru amândouă. Este evident că proiectarea instruirii trebuie să pornească de la resursele de timp alocate pe baza planului de învăţământ. Este posibil ca într-un număr important de cazuri să se opteze pentru o oră săptămânal atât la istorie, cât şi la geografie. Acest lucru facilitează plasarea într-o poziţie corespunzătoare a acestor discipline în orarul şcolar. Soluţia care pare a fi cea mai raţională şi conformă raportului dintre curriculum – nucleu şi curriculum extins din fiecare programă (istorie, respectiv geografie) este alocarea câte unei ore săptămânal fiecărei discipline în mod obligatoriu (pentru parcurgerea curriculum-ului nucleu) şi a unei ore disjuncte pentru ambele discipline luate împreună (pentru parcurgerea curriculum-ului extins); acest lucru ar implica alternarea unei ore suplimentare de istorie, respectiv geografie în fiecare săptămână pentru elementele opţionale ale programei. 3.1. MACROPROIECTAREA INSTRUIRII Planificarea anuală (macroproiectarea instruirii) are în vedere corelarea dintre structura interioară a disciplinei şcolare şi structura anului şcolar. Se poate observa că în cazul geografiei, diviziunile tematice interioare nu permit o segmentare a conţinuturilor fără echivoc pe cele două semestre. Proiectarea instruirii pe un an şcolar trebuie să concretizeze acest raport (structura tematică şi structura anului şcolar) urmând modelul adoptat şi utilizat în prezent pe o scară foarte largă, concretizat în ghidurile metodologice editate de Consiliul Naţional pentru Curriculum. O problemă importantă o reprezintă identificarea şi delimitarea unităţilor de învăţare, astfel încât acestea să satisfacă cerinţele lor de bază: coerenţa tematică, câmpul comun de obiective asumate, continuitatea şi finalizarea prin evaluare. În acest context pot fi delimitate următoarele unităţi de învăţare: - elementele de geografie a orizontului apropiat şi local; - elemente de geografie a României – caracteristici generale; - marile unităţi geografice ale ţării (inclusiv organizarea administrativă); - România în Europa şi pe glob; Această organizare pe patru unităţi de învăţare permite o grupare optimă a conţinuturilor pe cele două semestre. Fiecare unitate de învăţare poate fi detaliată printr-o proiectare corespunzătoare conform metodologiei şi a metodelor cunoscute. Planificarea calendaristică este un document administrativ care asociază elementele programei (obiective de referinţă şi conţinut) cu alocarea resurselor de timp apreciate optime de profesor, pe parcursul unui an şcolar. În viziunea noului curriculum (care nu are resurse de timp alocate prin programă) această planificare are un caracter personalizat, deoarece ia în consideraţie mai multe elemente, cum ar fi: structura anului şcolar, denumirea şi conturarea unităţilor de învăţare, selectarea obiectivelor de referinţă asumate, formularea conţinuturilor, alocarea unui anumit număr de ore pentru fiecare unitate de conţinut, mediul educaţional, experienţa şi receptivitatea cadrului didactic, nivelul de pregătire al elevilor, etc . Această planificare „personalizată” porneşte însă de la documentul reglator principal al procesului de învăţare programa şcolară (cu elementele sale). Planificarea pe un întreg an şcolar are toate caracteristicile unei „proiectări” a instruirii la nivel „macro” şi, de aceea, poate fi numită „macroproiectare”. Planificarea anuală (macroproiectarea instruirii) trebuie să pornească de la analiza şi lectura atentă a programei, care să ducă la înţelegerea corectă a contextului de instruire generat de aceasta. Reamintim în acest sens că elementul determinant al organizării instruirii îl reprezintă programa şcolară (nu manualul sau altceva), iar din aceasta obiectivele de 13 | P a g e

DIDACTICA GEOGRAFIEI referinţă asumate (nu conţinuturile, oricât de familiară este pentru fiecare învăţător, partea informativă a instruirii). De asemenea reamintim că pentru clasele I-IV proiectarea se realizează pornind de la obiectivele de referinţă. Aceste elemente sunt concretizate ca atare şi în alte programe şcolare. Pentru elaborarea planificării (anuale sau semestriale) este recomandabilă parcurgerea următoarelor etape: a) lectura atentă a programei (şi înţelegerea caracterului central, determinant al obiectivelor şi a caracterului asociat, complementar, al conţinuturilor); b) asocierea între obiectivele de referinţă şi activităţile de învăţare; Această asociere ar trebui să fie realizată pornind de la obiective cărora să le fie alocate anumite activităţi de învăţare şi apoi a unor conţinuturi pentru atingerea lor. c) împărţirea conţinuturilor pe unităţi de învăţare; Această activitate are ca scop identificarea – de către învăţător – în conţinuturile sugerate de programă, a unor anumite „ansambluri” de conţinuturi (unităţi de învăţare) care să satisfacă următoarele cerinţe:  să fie supraordonate lecţiilor;  să aibă o coerenţă interioară vizibilă;  să fie relativ şi simplu de denumit;  să vizeze atingerea aceloraşi obiective de referinţă;  să se finalizeze printr-o evaluare;  să acopere resurse de timp comparabile între ele (care, în principiu, ar putea fi de minim 2 ore şi maxim 7 – 8 ore). d) stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de învăţare; Aceasta se realizează, de regulă, după succesiunea conţinuturilor sugerate de programă (care se regăsesc în această ordine şi în manuale); în anumite situaţii, foarte bine argumentate de logica instruirii, anumite unităţi de învăţare (sau conţinuturi interne ale acestora) pot fi poziţionate şi în altă ordine, cu condiţia să accesibilizeze atingerea obiectivelor asumate. e) alocarea resurselor de timp pentru parcurgerea fiecărei unităţi de învăţare; Acestea pot fi diferite de la un învăţător la altul, în raport cu mediul educaţional, sau pot să fie influenţate de structura anului şcolar, ilustrând astfel caracterul personalizat al planificării („macroproiectării”). Planificarea are anumite elemente de specificitate care rezultă din natura diferită a obiectelor de învăţământ iar în cadrul fiecăreia de specificul pe care îl are în fiecare clasă. Pentru a omogeniza rubricaţia planificării (atât între cadrele didactice, clase, cât şi între diferitele obiecte de învăţământ Consiliul Naţional pentru Curriculum (C.N.C.) sugerează utilizarea unei rubricaţii relativ simple şi comprehensive. În acest context, planificările pot fi întocmite pornind de la următoarea rubricaţie: Unitatea de învăţare

Obiective de referinţă

Conţinutul

Număr de ore

Săptămâna

Observaţii

Rubricaţia sugerată este aceeaşi pentru clasele unde organizarea instruirii se realizează pe baza obiectivelor de referinţă. Câteva precizări asupra acestui model pentru planificare anuală (macroproiectare):  modelul de planificare este construit în raport cu ideea de a concretiza într-un mod cât mai simplu şi intuitiv elementele programei şcolare fiind, în fapt, o „punere în operă” a acesteia;  dintre multiplele posibilităţi de a construi un model acesta se pare că poate avea obiecţii minime; 14 | P a g e

2014

DIDACTICA GEOGRAFIEI 

permite realizarea unor module derivate, care să cuprindă în mod explicit şi alte elemente (de exemplu, momentele de evaluare);  modelul este rezultatul unui efort colectiv, negociat, argumentat şi apoi asumat ca atare (el diferă prin aceasta de modele oferite în nume personal). De asemenea câteva precizări asupra elementelor componente ale planificării: (a) prin „unitate de învăţare” se înţelege o anumită structură tematică reunită printro coerenţă interioară vizibilă, uşor nominalizabilă, care vizează atingerea unui ansamblu comun de obiective de referinţă, permite realizarea unei instruiri continui şi se finalizează printr-o evaluare. Unitatea de învăţare este supraordonată lecţiei (cuprinzând un anumit număr de lecţii), dar subordonată unui semestru (care poate avea cel puţin două unităţi). Este recomandabil ca o anumită unitate de învăţare să nu fie segmentată de vacanţa dintre semestre. (b) obiectivele de referinţă sunt cele din programă; În planificare se trec doar numerele obiectivelor de referinţă (de exemplu 1.1.; 1.2. etc.); care sunt asumate pentru fiecare unitate de învăţare, fără a repeta formularea lor. La diferite unităţi de învăţare se pot repeta anumite obiective de referinţă. Accepţiunea corectă este următoarea: „la o anumită unitate de învăţare se urmăresc în mod prevalent anumite obiective de referinţă, care sunt în acest fel asumate în cadrul procesului educaţional presupus de parcurgerea unităţii de învăţare”. (c) conţinuturile sunt, de regulă, identice cu formulările din programă (sau le rezumă în mod suficient); Aceste conţinuturi pot fi precizate în ordinea din programă sau pot fi ordonate într-un mod care să faciliteze accesibilitatea lor. (d) numărul de ore se referă la întreaga unitate de învăţare, în ansamblul ei; (e) săptămâna poate să cuprindă doar intervalul numeric (săptămânile 1- 5; 6 – 8) sau reperele de date (17 – 29 septembrie; 15 – 30 octombrie); (f) la rubrica observaţii se pot trece anumite modificări în alocarea resurselor de timp sau chiar poziţia unor evaluări. În raport cu elementele de mai sus, trebuie să subliniem că, prin planificarea anuală trebuie urmărite toate obiectivele de referinţă din programă şi trebuie parcurse toate secvenţele de conţinut sugerate (indiferent de ordinea lor). Acest model de planificare anuală (macroproiectarea instruirii) a făcut obiectul a două ghiduri de aplicare a curriculum-ului şcolar în ciclul primar (Ştiinţe ale naturii şi Geografie) şi a unui stagiu de formare. Îl considerăm, în acest moment un model simplu şi comprehensiv care are anumite calităţi ce îl fac uşor utilizabil. Liniile orizontale limitează câte o săptămână cu două teme fiecare, pentru 1-2 ore. Obiectivele de referinţă sunt asumate pentru câte o unitate de învăţare în întregul ei. Planificarea este teoretică (pentru un an şcolar mediu), orientativă şi poate avea anumite nuanţări în funcţie de conţinutul şi poziţia vacanţelor intrasemestriale. Proiectarea anuală cuprinde în acelaşi timp curriculum nucleu şi curriculum extins (*) din programa şcolară. A. Planificarea calendaristică anuală

Geografie clasa a IV-a Geografie: de la localitate natală la planetă Semestrul I Unitatea de

Obiective

Conţinuturi

Săptă-

Obs. 15 | P a g e

DIDACTICA GEOGRAFIEI învăţare (şi număr orientativ de ore) I. Elemente de geografie a orizontului local şi apropiat

de referinţă 1.1. 1.2. 1.3. 1.4. * 1.5. 1.6. * 2.1. 2.3. 2.4. 3.1. 3.3. *

10 (20) *

II. Elemente de geografia României – caracteristic generale 8 (16) *

2.3. 2.4. 2.5. 2.6. * 3.1. 3.2.

mâna

(1) Orizontul apropiat  Clasa, şcoala, cartierul, localitatea  Orientarea în orizontul apropiat  Planul casei, al locuinţei, şcolii, cartierului şi localităţii (2) Orizontul local  Linia orizontului. Punctele cardinale  Harta simplă a orizontului local  Hărţi ale orizontului local * (3) Caracteristicile geografice ale orizontului local  Relief şi hidrografie  Vegetaţia  Populaţie şi aşezări  Aplicaţii practice * (4) Repere de timp *  Ora, ziua, anul  Modificări observabile ale realităţii (5) De la orizontul local la ţară  Treceri succesive pe hărţi Recapitulare (I) (1) Limite şi vecini (2) Relieful (caracteristici generale şi trepte de relief) (3) Unităţi majore de relief * (4) Clima, apele, vegetaţia, animalele şi solurile 23 XII – 7 I (vacanţa) (5) Locuitorii şi aşezările omeneşti (6) Principalele activităţi economice Recapitulare (II) Recapitulare sem. I

1-10 (1-7)

30 X – 5 XI vacanţă clasa a IV-a (8-10)

Evaluare secvenţială 11-18 (11-14)

(15-18) Evaluare secvenţială Test sem. I 16 | P a g e

2014

DIDACTICA GEOGRAFIEI Vacanţă Intersemestrială (3 II – 11 II) Semestrul II III. România – caracteristici geografice regionale

2.3. 2.6. * 3.1. 3.2.

8 (16)*

IV. România în Europa şi pe glob

8 (16)*

1.5. 1.6. 2.2. 2.3. 2.6.* 4.2.

(1) Marile unităţi geografice ale ţării – prezentare generală (2) Carpaţii (3) Dealurile şi podişurile (4) Câmpiile (5) Studiu de caz: caracterizarea generală a unei unităţi geografice (6) Organizarea administrativă. Harta administrativă * (7) Prezentarea localităţii natale, a reşedinţei de judeţ şi a judeţului (8) Bucureşti – capitala României Recapitulare (III)

19-26

Vacanţă intrasemestrială (1) România în Europa. Ţările vecine. Scurtă prezentare a ţărilor vecine* (2) Europa – un continent al planetei (3) Uniunea Europeană (4) Terra – planeta oamenilor (5) Terra – o planetă a sistemului solar 27-34 (6) Momente în descoperirea planetei* Recapitulare (IV) Recapitulare sem. II Recapitulare generală: „De la localitatea natală la planetă”

Evaluare secvenţială

Evaluare secvenţială Test sem. II Test final

Această planificare calendaristică anuală concretizează noua programă şcolară de geografie pentru clasa a IV-a (Geografie – de la localitatea natală şi planetă), aprobată prin O.M. şi are în vedere structura anului şcolar. Panificarea calendaristică e realizată în conformitatea cu viziunea Consiliului Naţional pentru Curriculum, concretizată în diferite documente şi în ghidurile metodologice pe cicluri de învăţământ, arii curriculare şi discipline. Această proiectare este similară cu cea din ghidul metodologic de geografie pentru clasele IV – VII transmis tuturor unităţilor de învăţământ, precum şi în ghidurile metodologice de aplicare a programelor de geografie editate în ultimii ani. Resursele de timp orientative pentru 17 | P a g e

DIDACTICA GEOGRAFIEI unităţile de învăţare (I,II, III, IV) se referă atât la curriculum nucleu (cifre bold), cât şi la totalul format din curriculum nucleu şi curriculum extins (cifre italice). 3.2. PROIECTAREA UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE Pornind de la planificarea anuală (macroproiectarea instruirii) se poate trece la un alt nivel de detaliere reprezentat de proiectarea unităţilor de învăţare, aşa cum au fost identificate şi definite prin proiectare. Unitatea de învăţare, definită anterior, reprezintă o anumită parte (entitate) a programei, care determină formarea la elevi a unui comportament specific (generat de obiectivele de referinţă), are o anumită coerenţă tematică interioară, se desfăşoară în mod continuu o perioadă de timp şi se finalizează prin evaluare. Unitatea de învăţare poate fi sugerată de programă sau poate fi denumită şi delimitată de cadrul didactic care face macroproiectarea. Unităţile de învăţare pot să difere ca denumire, întindere şi sarcini asumate, după resursele de timp sau chiar în cadrul unor resurse fixe de timp, după alte criterii. De aceea trebuie să subliniem că poate exista o anumită varietate de identificare şi denumirea unităţilor de învăţare în raport de criteriile avute în vedere (numărul de ore, numărul de săptămâni pe semestru, structura anului şcolar, manualul utilizat, nivelul clasei ş.a.). În toate situaţiile, dacă se aplică o metodologie relativ invariantă, pot exista mai multe proiectări asemănătoare. Demersul proiectării unei unităţi de învăţare cuprinde următoarele momente:  identificarea şi denumirea unităţii de învăţare;  identificarea obiectivelor de învăţare şi notarea lor ca atare (1.1., 1.2.);  selectarea conţinuturilor; În cadrul lor conţinuturile din programă (notate în planificare) pot fi detaliate sau pot avea anumite elemente care sporesc precizia.  analiza resurselor (metode, materiale, resurse de timp, elemente de management al clasei, mediul educaţional, nivelul iniţial de atingere a obiectivelor de către elevi etc.);  determinarea activităţilor de învăţare care, utilizând conţinuturile şi resursele educaţionale selecţionate, pot duce la atingerea obiectivelor asumate; Principalele activităţi de învăţare sunt sugerate de programa şcolară (unde sunt menţionate ca exemple posibile, nu exhaustiv), dar pot fi imaginate şi altele, după experienţa personală şi gradul de inventivitate ale cadrului didactic.  stabilirea instrumentelor de evaluare şi apoi construirea lor. Pentru proiectarea unei unităţi de învăţare poate fi utilizat următorul tip de tabel, sugerat de CNC (cu înlocuirea obiectivelor de referinţă prin obiective de învăţare): Conţinuturi Detalieri

Obiective de învăţare

Activităţi de învăţare

Resurse

Evaluare

În legătură cu acest model, se pot face anumite precizări: (a) deoarece proiectarea pe unitatea elementară de învăţare (lecţia) nu e presupusă în mod necesar, unitatea de învăţare proiectată poate cuprinde un număr de lini orizontale (cu denumirile conţinuturilor) care sunt echivalentul, ca timp, al lecţiilor; în acest fel, fiecare linie corespunzătoare unui anumit conţinut poate fi o „lecţie” (în sens tradiţional); (b) în anumite situaţii e utilă şi proiectarea unor unităţi elementare („lecţii), pornind de la proiectarea de mai sus; Aceasta se poate face, în principiu, prin detalierea liniilor corespunzătoare conţinuturilor şi, implicit, a („lecţiilor”). 18 | P a g e

2014

DIDACTICA GEOGRAFIEI (c) unitatea de învăţare devine principalul obiect al proiectării; În această viziune sugerată de structura internă a noului curriculum şi paradigma educaţională pe care o propune, proiectarea unităţilor de învăţare în această formă şi accepţie este suficientă. Nu se presupune în mod nemijlocit şi proiectarea unor unităţi elementare de instruire cu o durată de aproximativ o oră (denumite „lecţii”). (d) părţile componente ale unităţii de învăţare, nominalizate prin detalieri ale conţinuturilor sunt secvenţe subordonate, cu întinderi variabile de timp şi care, într-un sens foarte larg, pot fi asimilate unor „lecţii” (sau părţi ale acestora). 3.3. ÎNTREBĂRI. TEME DE REFLECTAT 1. Ce reprezintă macroproiectarea instruirii? 2. O problemă importantă în proiectarea instruirii o reprezintă identificarea şi delimitarea unităţilor de învăţare. Delimitaţi patru unităţi de învăţare din programa de geografie pentru clasa a IV-a. 3. Care este elementul determinant al organizării instruirii? 4. Propuneţi un scenariu în care să aplicaţi cei cinci paşi în elaborarea planificării (anuale sau semestriale). 5. Ce se înţelege prin unitatea de învăţare? 6. În demersul proiectării unei unităţi de învăţare sunt necesare parcurgerea a cinci etape.

19 | P a g e