WWW - Referat.ro-Functionarea Societatilor Comerciale [PDF]

Zitiervorschau

www.referat.ro

Universitatea Transilvania din Brasov Specializare: Contabilitate Si informatica de gestiune

FUNCITONAREA SOCIETATILOR COMERCIALE Referat

Coordonator,

Student,CORCIU NICOLETA

Asist.drd. DAJ ALEXIS

Grupa: 8611 Anul: I

2012

CUPRINS

I.

Noţiuni introductive I.1. Introducere………………………………………………………pag.2 I.2. Definiţia societăţii comerciale…………………………………..pag.3 I.3. Formele juridice ale societăţilor comerciale…………………….pag.4 I.4. Clasificarea societăţilor comerciale…………………………......pag.5

II.

Funcţionarea societăţilor comerciale II.1. Norme particulare de funcţionare a societăţilor de personae…..pag.7 II.2. Norme particulare de funcţionare a societăţii pe acţiuni……….pag.7 II.3. Funcţionarea SRL-ului………………………………………….pag.8

III.

Organele de conducere ale SC III.1. Adunarea generală………………………………………….....pag.10 III.2. Administratorii………………………………………………...pag.13 III.3. Cenzorii………………………………………………………..pag.21

IV.

Concluzii………………………………………………………………...pag.23

V.

Bibliografie……………………………………………………………...pag.24

I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE I.1. Introducere Prin intermediul acestui referat mi-am propus să asimilez cât mai multe informaţii despre societăţile comerciale deoarece societăţile comerciale au fost şi sunt şi în prezent cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane şi financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, ca şi pentru satisfacerea unor interese personale ale intreprinzătorilor, ele contribuind la dezvoltarea comunicaţiilor care au permis extinderea pieţelor cu toate consecinţele benefice asupra civilizaţiei moderne. Pe parcusrsul referatului mi-am propus să aflu cât mai multe lucruri despre societăţile comerciale:clasificarea acestora, tipuri, functionarea societăţilor comerciale. M-am axat mai mult pe funcţionarea societăţilor comerciale deoarece acest lucru nu imi era foarte cunoscut şi doresc să acumulez cât mai multe informaţii în legătură cu acesta pentru cultura mea generală în primul rând şi pentru ca în viitor să pot clarifica unele nelămuriri asupra acestui lucru şi altor persoane.

I.2. Definiţia societăţii comerciale Singura definiţie a societăţilor în general nu a celor comerciale, o gasim în Codul civil, care în art. 1491 prevede: ,,Societatea este un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun, cu scopul de a împăţi foloasele ce ar deriva”.1 Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică, în care asociaţii înteleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ în scopul realizării şi impărţirii beneficiilor rezultate. Cu privire la natura juridică a societăţii comerciale ,doctrina juridică cunoaşte mai multe teorii şi anume: teoria contractuală, teoria actului colectiv, şi teoria instituţiei. Indiferent de teoria adoptată,toţi autorii sunt de acord ca la originea societăţilor comerciale se află consimţământul individual al asociăţilor. În prezent reglementarea societăţilor comerciale este făcută de Legea 31/1990, care cuprinde reguli cu caracter general aplicabile tuturor societăţilor comerciale inclusiv celor cu participare straină. Legea nr. 31/1990, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/1997, cuprinde în titlul III, reguli generale privind funcţionarea societăţilor comerciale.2

1 2

Codul civil, art.1941 Legea nr.31/1990, titlul III

I.3. Formele juridice ale societăţilor comerciale Legea 31/1990, care este o lege specifică constituirii şi funcţionării societăţilor comerciale, în articolul 2 prevede ca societatea comercială îmbracă una din formele juridice cum ar fi : -Societatea în nume colectiv SNC – în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu raspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor. -Societatea în comandită simplă SCS– în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu raspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi, în timp ce asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa aportului lor. -Societatea pe acţiuni SA – în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, împărţit în acţiuni, iar acţionarii răspund numai în limita aportului lor. -Societatea în comandită pe acţiuni SCA – în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, împărţit în acţiuni şi raspunderea nelimitată şi solidară a acţionarilor comanditaţi în timp ce asociaţii comanditari răspund până la concurenta aportului lor. -Societatea cu răspundere limitata SRL – în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociţii, răspund numai în limita aportului lor.3 Această enumerare făcută de lege are un caracter limitativ dar nu exclude posibilitatea constituirii societăţii în formele prevăzute de alte reglementari legale cum ar fi : -Societăţi în participaţie, reglemantată de Codul Comercial -Asociaţii cu scop lucrativ fără personalitate juridică şi -Asociaţii familiale, ambele fiind reglementate în Decretul Lege 54/1990 şi Hotărarea Guvernului nr. 201/1990. 3

Legea nr.31/1990, art.2

I.4. Clasificarea societăţilor comerciale Societăţile comerciale se pot calsifica astfel: •

După natura lor: -Societăţi de persoane – se constituie dintr-un număr mic de persoane pe baza cunoaşterii şi încrederii reciproce a cunoştinţelor persoanelor, ale asociaţilor: -Societăţi în nume colectiv; -Societăţi în comandită simplă. -Societăţi de capitaluri – se constituie din mulţi asociaţi ale căror calităţi nu au importanţă. Criteriul fundamental îl constituie capitalul: -Societăţi pe acţiuni; -Societăţi în comandită pe acţiuni. •

După obiectul de activitate: -Societăţi de producţie; -Societăţi de construcţii; -Societăţi de transport; -Societăţi de prestări servicii etc.

• După întinderea răspunderii: -Societăţi cu răspundere nelimitată – societăţile în nume colectiv; -Societăţi cu răspundere limitată – societăţile cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni; -Societăţi cu răspundere mixtă – societăţile în comandită. • După numărul de persoane asociate:

-Societăţi unipersonale cu acţionar unic; -Societăţi pluripersonale – cu mai mulţi acţionari.

• După structura capitalului: -Societăţi cu părţi de interese – societatea în nume colectiv şi societatea în comandită simplă; -Societăţi cu părţi sociale – societatea cu răspundere limitată; -Societăţi cu acţiuni – societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni. • După provenienţa capitalului: -Societăţi cu capital românesc; -Societăţi cu capital străin; -Societăţi cu capital mixt.4

4

Liviu Filip, Drept Comercial, Junimea, Iasi, 2006

II.FUNCŢIONAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE II.1. Norme particulare de funcţionare a societăţilor de persoane (S.N.C. şi S.C.S.) În cazul societăţii în comandită simplă, administrarea societăţii este incredinţată comanditaţilor. Şi comanditarii pot încheia unele operaţiuni în numele societăţii, dar numai în baza unei procuri speciale încrisă la Registrul Comertului. În caz contrar, comanditarii răspund solidar şi nelimitat faţă de terţi. Comanditarii au posibilitatea de a supraveghea activitatea societăţii, de a participa la numirea şi revocarea administratorilor şi de a îndeplini anumite atribuţii în administrarea internă a societăţii ; Comanditarii primesc ocopie după bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi.

II.2. Norme particulare de funcţionare a societăţii pe actiuni Acţionarii pot deţine acţiuni nominative, la purtatoe şi preferenţiale (primesc o parte din profit sub forma unei cote fixe şi au dreptul la mai multe voturi în Adunarea Generală.) ; Acţiunile se pot cesiona, dar cesionarul este raspunzător pe o perioada de 3 ani de plata integrală a acţiunilor. Dacă nu achită integral acţiunile, acestea se vor anula sau cesionarii sunt chemaţi în justiţie ; Fiecare SA este obilgată să publice anual, pe langă bilanţul contabil, situaţia actiunilor şi precizarea dacă au fost sau nu plătite ;

Organele de conducere ale SA-ului sunt : Adunarea Generală a Acţionarilor, Consiliul de Administraţie şi cenzorii.

II.3. Funcţionarea SRL-ului În cadrul acestor societăţi, obilgaţiile sociale sunt garantate numai cu patrimoniul societăţii, asociaţii fiind obligaţi doar la plata părţilor sociale ; dacă SRL-ul efectuează operaţiuni riscante care se soldează cu eşec, partenerii nu pot revendică decât patrimoniul social ; SRL-ul nu poate emite obligaţiuni; reprezentarea se face de fiecare administrator ; deciziile se iau cu majoritate absolută ; cesionarea părţilor sociale poate avea loc doar între asociaţi.

III. Organele de conducere ale SC În vederea asigurării bunei funcţionări în cadrul societatilor comerciale se constituie trei organe: - în primul rând voinţa socială se formeaza în oragnul de deliberare, care este adunarea generală a asociaţilor, respectiv a acţionarilor, în societatea pe acţiuni sau comandită pe acţiuni. Adunarea generala este un organ colectiv format din totalitatea asociaţilor. - în al doilea rând, voinţa socială este adusă la îndeplinire prin actele juridice ale organului executive,de gestiune, care este administratorul sau administratorii societăţii. - în sfârşit,controlul gestiunii administratorului se realizează de către asociaţi sau, în anumite cazuri, de un organ specializat, adică cenzorii societăţii.5 Pentru a asigura realizarea rolului pe care organele societăţii îl au în viaţă societăţii, Legea nr.31/1990 stabileşte anumite interdicţii. Legea prevede ca administratorii, respectiv membrii directoratului sau ai consiliului de supraveghere nu pot reprezenta pe actionari, sub acţiunea nulităţii hotărârii, dacă, fară votul acestora,nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută(art.125). De asemenea, administratorii respectiv membri directoratului sau ai consiliului de supraveghere nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le poseda, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor, sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie(art.126).6

5

Constantin Acostioaei, Elemente de drept, ed. CH Beck, 2004, p.133 Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.Universul Juridic, Bucuresti 2007, p.222; Legea nr.31/1990, art.125-126 6

III.1. Adunarea generală Rolul adunării generale Legea nr. 31/1990 regelementează adunarea generală , ca atare , numai în cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni şi societăţii cu răspundere limitată. În cazul societăţii în nume coelctiv şi societăţii în comandită simplă, chiar dacă legea nu instituţionalizează un atare organ al societăţii, deciziile privind viaţa societăţii se iau de catre asociaţii pe baza regulilor care guvernează adunarea generală, afără de cazurile când aplicarea lor ar contraveni specificului acestor societăţi comerciale. Adunarea generală, ca organ de deliberare, este chemată să decidă atât asupra unor probleme obişnuite pentru viaţa societăţii cât şi asupra unor probleme deosebite, care vizează elementele fundamentale ale existenţei societăţii.7 Adunarea generală ca este cel mai important organ de conducere din următoarele motive: are plenitudine de competenţa şi atribuţii; numeşte celelalte organe ale societăţii sau le revoca; fixează limitele de competenţă ale organelor numite de ea; exercită controlul asupra activităţii organelor subordinate; decide modificarea actului constitutive al societăţii în concordanţa cu necesităţile decurgând în scopul urmărit.8 Felurile adunării generale În funcţie de natura problemelor pe care le are de soluţionat adunarea generală poate fi: Adunare ordinară-se întruneşte anual, în cel mult 5 luni de la încheierea exrciţiului financiar şi solutionează problemele trecute în ordinea de zi, discuta, aproba şi modifică bilanţul contabil, fixează dividendele asociaţilor, alege administratorii, se pronunţă asupra gestiunii administratorilor, stabileste bugetul de venituri şi cheltuieli etc.9 7

Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007, p.134 Constantin Acostioaei, Elemente de drept, ed. CH Beck, 2004, p.135 9 Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007, p.134 8

Adunatea extraordinară- convocă ori de câte ori este nevoie pentru a lua hotărâri în legatură cu probleme determină modificarea actelor constitutive ale societăţii: prelungirea duratei societăţii; marirea sau reducere a capitalului; schimbarea obiectului ori a formei societăţii; mutarea sediului; fuziunea cu alte societăţi; dizolvarea anticipată a societăţii etc.10 Adunare specială-este specifică societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni şi sunt convocaţi doar anumite categorii de acţionari în legatură cu modificarea drepturilor şi obligaţiilor lor.11 Convocarea adunării generale Convocarea adunării generale se face de către administratori şi de asociaţi. Dacă acţionarii nu convoacă adunarea generală cel putin o dată pe an, asociaţii au dreptul să ceară convocarea. Potrivit legii, convocarea trebuie să cuprindă în mod obligatoriu locul şi data ţinerii adunării generale şi ordinea de zi. Termenul de convocare nu poate fi mai mic de 15 zile de la data comunicării. Modul de comunicare al convocarii este diferit de la o formă de societate la alta începând de la scrisori recomandate până la publicarea în presa şi Monitorul Oficial12. Şedinţa adunării generale Asociaţii au dreptul să participe la adunările generale personal sau prin reprezentantul desemnat prin procura speciala. Dacă în societate sunt acţionari care nu au capacitatea legală, participarea se realizează prin reprezentanţii legali care la rândul lor pot desemna prin procura specială o altă persoană. Administratorii şi salariaţii societăţii nu-i pot reprezenta pe acţionari. În caz contrar dacă fară votul lor nu s-ar obţine majoritatea cerută, hotărarea este nulă. Şedinţa se ţine la data şi locul convocării şi este condusă de preşedintele consiliului de administraţie sau înlocuitor. Dintre acţionari se alege un secretariat care verifică lista cu acţionari, prezentă acestora cu arătarea capitalului pe care-l reprezintă, procesul-verbal 10

Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.Universul Juridic, Bucuresti 2007, p.224; Legea nr.31/1990,art.113; Maria Moraru, Daca adunarea extraordinara poate sa hotarasca in probleme de competenta adunarii ordinare, in “Dreptul” nr.2/1994, p.78 11 Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007, p.135 12 Constantin Acostioaei, Elemente de drept, ed. CH Beck, 2004, p.136

întocmit de cenzori pentru îndeplinirea formalităţilor cerute de lege şi actul constitutiv pentru tinerea adunării generale. Dacă se constată că sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de lege se trece la dezbaterea problemelor din ordinea de zi. Votarea hotărârilor se face potrivit legii care prevede ca fiecare acţiune achitată dă dreptul la un vot, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel (art. 101, Legea 31/1990).13 Pentru a putea vota, acţionarii trebuie să dovedească că au această calitate. Dreptul de vot nu poate fi cedat, orice întelegere privind exercitarea dreptului de vot este nulă potrivit art.127 din Legea 31/1990. În situaţia în care se hotăraşte cu privire la descărcarea administratorilor de gestiune sau o altă problemă legată de persoana administratorului sau de administraţie, administratorii societăţii, chiar dacă sunt şi acţionari, nu au drept de vot. În principiu hotărârile se adoptă prin vot deschis, legea arătând ca ,,în mod exceptional votul secret este obligatoriu, oricare ar fi prevederile actelor constitutive, pentru alegerea membrilor consiliului de administraţie şi a cenzorilor pentru revocarea lor şi pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea administratorilor (art. 129, Legea 31/1991). Potrivit legii, hotărârile se publică în termrn de 15 zile în Monitorul Oficial în cazul societăţilor pe acţiuni şi societăţilor în comandita pe acţiuni. În celelalte sunt supuse înregistrării în registrul comerţului dacă privesc acte sau fapte a căror înregistrare este obligatorie potrivit legii. Hotărarile considerate ilegale pot fi atacate în instanţă de administratorii societăţii. Cererea de anulare a hotărârilor adunării ganerale se judeca în camera de consiliu a instanţei judecătoreşti competente. Potrivit art. 131, al. 7 din Legea 31/1990, hotărârea definitivă de anulare trebuie menţionată în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial. De la data publicării ei, hotărarea de anulare este opozabilă tuturor acţionarilor.14 13

Legea nr.31/1990, art.101; I.L.Georgescu, vol.II. p.419-420; D.Galasescu, Actiunile privilegiate in societatile anonime, ed. Curierul Judiciar, Bucuresti,1930; Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.Univesul Juridic, Bucuresti 2007 p.227 14 Ibidem, art. 101,121,129,131

III.2. Administratorii societăţii Hotărârile adunării generale a societăţii se duc la îndeplinire de administrator. În legătură cu administratorul sau administratorii societăţii comerciale, în funcţie de forma juridică, legea are prevederi diferite. Ne vom ocupa de aspectele generale privitoare la administratori. Administrator al societăţii poate fi o persoană fizică sau chiar juridică, situaţie în care aceasta trebuie să desemneze un reprezentant. Reprezentantul administratorului, persoana juridică, trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca administratorul, persoană fizică, şi are aceleaşi obligaţii şi răspunderi. Condiţii cerute pentru numirea administratorilor Capacitatea administratorului – trebuie să aibă capacitatea de exerciţiu deplină şi să nu fie considerat, potrivit legii, incapabil (art. 135 cu trimitere la art. 6 din Legea 31/1990). Onorabilitatea administratorului – nu poate fi numit administrator o persoana care a suferit condamnari pentru fapte prevăzute de lege (art. 135 cu trimitere la art. 6 din Legea 31/1990). Acestă condiţie priveşte pe administratorul oricărei societăţi comerciale.15 Cetăţenia administratorului – cu excepţia societaţilor pe acţiuni si societăţile în comandită pe acţiuni la care potrivit legii administrator sau preşedinte al consiliului de administraţie şi cel putin jumatate din numărul administratorilor trebuie să fie cetăţeni români, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel (art. 134 alin. 4 din Legea 31/1990) la celelalte societăţi comerciale, administrator poate fi orice persoană indiferemt de cetăţenie.

15

Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.All Beck, Bucuresti 2004, p.233; C.S.J.,sectia economica si comerciala,decizia nr.225/1992, in “Revista de drept comercial” nr.5/1994,p.73

Calitatea de asociat a administratorului – legea prevede ca la societatile in nume colectiv si societatile in comandita simpla, administratorul trebuie sa fie si asociat. O alta regula obligatorie este ca la societatile in comandita simpla, administratorul trebuie sa fie asociat comanditat. Limitarea cumulului – legea stabileste ca regula generala ca o persoana nu poate fi in mai mult de trei consilii de administratie in acelasi timp (art. 142 Legea 31/1990). De la aceasta regula, legea admite unele exceptii.16 Desemnarea administratorilor Administratorul poate fi desemnat la infiintarea societatii si este trecut in actul constitutiv sau poate fi desemnat in adunarea actionarilor prin votul actionarilor, prin modalitati diferite in functie de forma juridica a societatii comerciale. Potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului 76/2001, in cazul societatilor comerciale cu capital majoritar de stat, administratorul se desemneaza pe baza unor criterii de performanta care constituie anexa la contractul de munca. Durata În funcţie de forma societatii comerciale, durata functiei administratorului se stabileste astfel: -La societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla si societatea cu raspundere limitata, legea stabileste ca asociatii pot alege unul sau mai multi administratori dintre ei, fixandu-se puterile si durata insarcinarii (art. 77 si art. 192 alin. 3 din legea 31/1990). -La societatea pe actiuni sau societatea in comandita pe actiuni, legea stabileste ca administratorii sunt temporati si revocabile (art. 134 alin. 1 Legea 31/1990), primii administratori numiti prin actul constitutiv indeplinind functia pe o perioada de cel mult 4 ani. 16

Ibidem, p.234

În cazurile in care prin actul constitutiv nu s-a stabilit durata, administratorii pot indeplini aceasta functie timp de 2 ani. Prevederea este valabila si daca desemnarea nu se face prin actul constitutiv ci prin alegere ulterioara. Daca prin actul de constituire nu s-a stabilit altfel la expirarea mandatului administratorul poate fi reales. Garanţia bănească După desemnarea administratorului in cazul societatilor pe actiuni si societatilor in comandita pe actiuni, acesta potrivit legii trebuie sa depuna o garantie baneasca (art. 137 din Legea 31/1990). In cazul calorlalte forme de societati comerciale legea nu impune aceasta obligatie. Cuantumul garantiei este stabilit de actionari in adunarea generala, legea impunand doar limita minima la valoarea nominala a 10 actiuni sau la dublul remuneratiei lunare.17 Publicarea Asa cum am stabilit anterior, la constituirea societatilor comerciale in cererea de inmatriculare la oficiul registrului comertului este obligatorie mentionarea administratorului societatii precum si depunerea dupa inmatriculare la acelasi oficiu al registrului, a semnaturilor (art. 45 din Legea 31/1990). Devine evidenta obligatia ca in cazul desemnarii unui alt administrator, se respecta procedura privind mentiunea in registrul comertului si depunerea semnaturii. In cazul in care sunt mai multi administratori, obligatia privind depunerea semnaturii ii revine doar celui desemnat sa reprezinte societatea.18 Remunerarea Adunarea generala a asociatilor are dreptul si obligatia de a stabili remuneratia administratorilor (art. 77 si 148 din Legea 31/1990). Legea prevede in cazul societatilor de persoane si societatilor cu raspundere limitata o eventuala remunerare a administratorilor (art.77 si art. 192 alin. 3 din Legea

17 18

Legea nr.31/1990, art.137 Ibidem , art. 45

31/1990). In cazul societatilor de capitaluri legea vorbeste de remunerarea cu salarii fixe sau alte sume ori avantaje (art. 148 Legea 31/1990).19 Natura juridică a raportului dintre administrator şi societatea comercială Legea 31/1990 prevede ca ,,obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si cele speciale prevazute in aceasta lege”. Rezulta ca ne aflam in prezenta unui contract de mandat. Baza legala a mandatului poate fi calitatea de asociat in cazul cand administratorul este actionar sau contractul de munca in cazul in care administratorul este salariat fara a fi actionar. Avand in vedere ca mandatul administratorului este stabil atat de lege (prevederile art. 72 din Legea 31/1990) cat si prin vointa actionarilor materializata in hotararea adunarii generale, putem vorbi de o dubla natura a acestuia: -legala – in limitele impuse de lege; -contractuala – in limitele impuse de adunarea generala. Obligatiile administratorilor (conform Legii 31/1990) Obligatiile administartorilor sunt urmatoarele: -Obligatia de a indeplini formalitatile necesare constituiruii. -Obligatia de a depune semnaturile la registrul comertului in cazul cand a fost desemnat reprezentant al societatii. -Obligatia de a prelua si pastra documentele privind constituirea societatii. -Obligatia de a administra societatea, adica de a face operatiunile cerute pentru indeplinirea obiectului societatii. -Obligatia de a urmarii efectuarea de catre asociati a varsamintelor datorate. -Obligatia de a tine registrele cerute de lege si corecta lor tinere. -Obligatia de a intocmii bilantul societatii si contul de beneficii si pierderi, precum si de a asigura respectarea legii la repartizarea beneficiilor si plata dividandelor. 19

Liviu Filip, “Drept commercial”, Junimea, Iasi, 2006

-Obligatia de a lua parte la toate adunarile societatii, la consiliile de administratie si organele de conducere similare acestora. -Obligatia de a duce la indeplinire hotararile adunarii generale a asociatilor. -Obligatia de a indeplinii indatoriile prevazute in actul constitutiv, precum si indatoririle stabilite de lege. Potrivit dispozitiilor legale, administratorul are putere deplina in vederea indeplinirii operatiunilor de gestiune si reprezentare pentru realizarea scopului societatii. Puterea administratorului este limitata doar de dispozitiile legale si hotararile adunarii generale a asociatilor.20 Încetarea funcţiei de administrator Revocarea administratorului Se face diferit in functie de forma juridica a societatii comerciale. Potrivit prevederilor art. 77,90 si 192 al. 3 din Legea 31/1990 in cazul societatilor de persoane si a societatilor cu raspundere limitata, administratorul poate fi revocat de asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social, in afara cazului cand au fost numiti prin actul constitutiv. La societatile de capitaluri, unde administratorii sunt revocabili, revocarea ca si alegere de adunare generala ordinara a actionarilor (art. 111 din Legea 31/1990). Impotriva hotararii de revocare, administratorul poate actiona societatea in justitie dar numai pentru eventualele daune nu si pentru reintegrarea in functie.21 Renunţarea administratorului Administratorul poate din motive diferite sa renunte la aceasta calitate. In cazul in care prin renunterea sa a produs daune societatii aceasta are dreptul la despagubiri conform prevederilor art. 391 din Codul comercial. Functia de administrator poate inceta si prin decesul sau declararea ca incapabil.

20 21

Legea nr.31/1990 Ibidem, art.77,90,111,192

Incetarea functiei de administrator, pentru ca masura sa fie opozabila tertilor, se face cu indeplinirea, ca la numirea in functie, a formalitatilor de publicitate (art. 54 al. 2 din Legea 31/1990). Pluralitatea administratorilor Legea aplicabila societatilor comerciale, Legea 31/1990 reglementeaza situatiile in care societatea are mai multi administratori in doua situatii diferite: Administratorii nu sunt în organe colegiale de administrare In cazul societatilor in nume colectiv, societatilor in comandita simpla si societatilor cu raspundere limitata, pot fi desemnati prin hotararea asociatilor mai multi administratori. In cazul in care potrivit actului constitutiv, administratorii trebuie sa lucreze impreuna, hotararile se iau in umanitate. Daca nu s-a stabilit lucrul impreuna, legea prevede obligatia administratorului care ia initiativa unei operatii care depaseste limita normala, de a instiinta in prealabil pe ceilalti administratori. In caz de divergente hotarasc asociatii care detin majoritatea absoluta a capitalului social.22 Organele colegiale de administrare Organele colegiale de administrare sunt: -consiliul de administrare – conform art. 134 din Legea 31/1990, la societatile pe actiuni sau in comandita pe actiuni, daca sunt mai multi administratori, ei formeaza consiliul de administratie. Acesta este condus de un presedinte ales de administratori si adopta hotarari valabile cu majoritatea absoluta a celor prezenti, daca la sedinta participa personal cel putin jumatate din numarul membrilor consiliului de administratie. Prin actul constitutiv se poate stabilii o proportie mai mare a membrilor prezenti la sedinta. Se intruneste de cate ori este necesar dar cel putin lunar.23 -comitetul de direcţie – in baza prevederilor art. 140 din Legea 31/1990, consiliul de administratie poate delega o parte din atributiile sale comitetului de directie format din membri alesi dintre administratori. Acesta este condus de un director

22 23

Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007, p.143 Legea nr.31/1990, art.134

sau director general si are atributiunile stabilite de consiliul de administratie. In cadrul ecestuia hotararile se iau cu majoritatea absoluta a voturilor membrilor sai. Răspunderea administratorilor Potrivit legii (art. 72 din Legea 31/1990) – atributiile administratorilor, cu obligatiile si raspunderile lor au o natura dubla – contractuala in baza mandatului si legala in baza prevederilor legii si in limitele stabilite de acestea. Pentru

neindeplinirea

obligatiilor

asumate

prin

contractul

de

mandat,

administratorii au raspundere civila contractuala iar pentru cele prevazute de legislatie aplicabila societatilor comerciale, au raspundere civila delictuala sau penala ( daca savarsesc infractiuni).24 Răspunderea civilă Intervine in cazul in care administratorul nu a indeplinit obligatiile incredintate si asumate prin contractul de mandat privitoare la infiintarea si functionarea societatii. Daca administratorii sunt mai multi, intervine raspunderea solidara pentru neindeplinirea unor obligatii referitoare la: -realizarea varsamintelor efectuate de asociati; -existenta reala a dividendelor platite; -existenta si tinerea corecta a registrelor cerute de lege; -indeplinirea exacta a hotararilor adunarii generale; -stricta indeplinire a indatoriilor impuse de actul constitutiv si lege; -faptele prejudiciabile ale altor persoane – cand au fost posibile datorita nesupravegherii lor de catre administrator. Actionarea administratorilor in vederea raspunderii civile este dreptul societatii al carei patrimoniu a fost prejudiciat, nu al actionarilor (care au patrimoniu diferit de cel al societatii). In ceea ce priveste temeiul juridic al raspunderii civile, aceasta poate fi contractual sau delictual.

24

Ibidem, art.72,142

Răspunderea penală Potrivit Legii nr.31/1990, unele fapte savarsite de administratorii societatii sunt incriminate si pedepsite ca infractiuni. In Titlul VIII al legii (art.271-275)sunt prevazute infractiunile, precum si sanctiunile corespunzatoare. Cu toatecaart.155 dn Legea nr.31/1990 se refera in mod general la “actiunea in raspundere”,totusi actiunea penala nu poate apartine adunarii generale, ci ea se exercita de catre procuror (art.264). Concluzia se bazeaza pe faptul ca, reglementand infractiunile savarsite de adminitratori, Legea nr.31/1990 nu prevede ca punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a partii vatamate. Pe de alta parte, nici Codul penal nu prevede pentru infractiunea de gestiune frauduloasa conditia plangerii prealabile. Constituirea ca parte civila in procesul penal contra administratorilor se realizeaza in conditiile prevazute de lege pentru exercitarea actiunii in raspunderea civila (art.155). Solutia se explica prin aceea ca in acest caz se esercita o actiune civila in cadrul procesului penal.25

25

Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.All Beck, Bucuresti 2004, p.250-251

III.3. Cenzorii societăţii Desemnarea cenzorilor Cenzorii societatii sunt desemnati in conditiile legii. În societatea pe actiuni sau in comandita pe actiuni, cenzorii sunt stability prin actele constitutive, care trebuie sa prevada datele de identificare ale cenzorilor(art.8 din Legea nr.31/1990). Ulterior cenzori sunt alesi de catre adunarea generala ordinara(art.159 din Legea nr.31/1990). În societatea cu raspundere limitata cenzorii sunt numiti prin actul constitutiv ori se aleg de adunarea asociatilor(art.199 din Legea nr.31/1990). În toate cazurile, durata mandatului cenzorilor este de trei ani, putand fi realesi. Cenzorii pot fi asociati, cu exceptia cenzorului expert contabil, care poate fi un tert ce exercita profesia individual ori in forme associative reglementate de lege. Cu privire la numirea cenzorilor si la schimbarea persoanei acestora trebuie efectuate inregistrarile in registrul comertului(art.160 din Legea 31/1990). Drepturile şi obligaţiile cenzorilor -participa la adunarile asociatilor dar nu au drept de vot; -solicita lunar o situatie a desfasurarii operatiunilor; -au obligatia sa supravegheze gestiunea societatii; -verifica daca bilantul si contul de profit si pierderi sunt legal intocmite si corespund datelor din registru; -prezinta rapoarte adunarii generale cu constatarile facute cu ocazia controalelor; -sa faca lunar sau de cate ori apreciaza verificari ale casei, sa verifice existenta titularilor si valorilor care apartin societatii; -sa convoace adunarea asociatiilor daca nu este convocata de administratori; -sa vegheze la respectarea dispozitiilor legii si actului constitutiv; -sa aduca la cunostinta administratorilor sau adunarii generale neregulile din activitatea societatii, incalcarea statutului si a dispozitiilor legale.26

26

Ibidem, p.252-253

Modul de lucru al cenzorilor Cenzorii vor intocmi impreuna raportul privind situatiile financiare anuale destinate adunarii generale. Tot impreuna vor delibera si asupra propunerilor asupra repartizarii profitului. In cazul existentei unor neintelegeri intre cenzori, fiecare dintre ei isi intocmeste un raport pe care il va prezenta adunarii generale. Pentru celelalte obligatii impuse de lege, conzorii vor putea lucra separate. Potrivit legii, cenzorii vor trece intr-un registru special deliberarile lor, precum si constatarile facute in timpul exercitarii mandatului lor (art.165 din Legea nr.31/1990).27

27

Ibidem, p.253.

IV. Concluzii În urma acestui referat am înteles că o societate comercială este foarte importantă şi cu ajutorul ei s-au putut extinde pieţele şi a adus beneficii asupra civilizaţiei moderne. Când auzim despre o societate comercială automat vom vorbi de legi, de activităţi comerciale şi nu în ultimul rând despre profit. Aşa cum am prezentat şi în referat o societate comercială poate avea mai multe forme şi se poate clasifica după anumite criterii. Acest referat m-a ajutat să clarific anumite lucruri care nu îmi erau foarte clare şi să asimilez informaţii noi.

VI. Bibliografie •

Codul civil

•

Legea nr.31/1990

•

Liviu Filip, Drept Comercial, Junimea, Iasi, 2006

•

Constantin Acostioaei, Elemente de drept, ed. CH Beck, 2004

•

Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.Universul Juridic, Bucuresti 2007

•

Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007

•

Maria Moraru, Daca adunarea extraordinara poate sa hotarasca in probleme de competenta adunarii ordinare, in “Dreptul” nr.2/1994

•

I.L.Georgescu, vol.II.

•

D.Galasescu, Actiunile privilegiate in societatile anonime, ed. Curierul Judiciar, Bucuresti,1930

•

Prof. Univ. dr. Corneliu Bârsan, Lct. Univ. Valeriu Stoica, asist. Univ. Flavius Baiaş – Codul Civil, ed. Lumina LEX Bucureşti 1995

•

Vasile Pătulea şi Corneliu Tureanu – Instituţiile de drept economic şi comercial, ed. Continent XXI, ed. Universul Bucureşti 1994

•

Codul Comercial – ed. Lumina LEX Bucureşti 1995