37 0 1MB
Substante organice prezente in organism
Acizii nucleici
Glucidele
Lipidele
Proteinele
Hormonii
Vitaminele
Aceste substanțe sunt cele mai importante, ele luând parte activ la toate procesele intracelulare: Acizii nucleici Glucide Proteine Lipide Hormonii
Acidul nucleic este o macromoleculă complexă, ce conține informația genetică din celula dată. Acesta este alcătuit din mii de nucleotide. Termenul de acid nucleic a fost propus pentru prima dată de Richard Altmann, pentru a desemna substanțele complexe pe care acesta le observase în nucleu.
Acizi nucleici naturali:
Acizi dezoxiribonucleici: -ADN; Acizi ribonucleici: -ARN
Rol și importanță: Păstrarea informației genetice (atat ADN-ul, cât și ARN-ul); Sinteza proteinelor (numai ARNul). Acizii nucleici reprezintă substratul eredității. Ei au inscrisă, sub formă de codificare biochimică informația ereditară în catena polinucleatidică.
GLUCIDE
Zaharidele cunoscute și sub denumirea de glucide sunt substanțe organice, cu funcțiune mixtă ce au în compoziția lor atât grupări carbonilice cât și grupări hidroxilice.
Glucidele constituie o clasă de substanțe foarte importantă atât pentru organismele animale cât și pentru cele vegetale. Sub aspect biochimic și fiziologic , glucidele constituie o materie primă pentru sinteza celorlalte substanțe:proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici. De asemenea constituie substanțe de rezervă utilizate de către celule și țesuturi. Biosinteza lor se realizează prin fotosinteză.
Cel care incearcă prima dată să denumească glucidele este C.Schmidt în anul 1844,care le denumește hidrați de carbon,datorită raportului observat între atomii de hidrogen și oxigen de 2:1.Se propune formula generală de Cn(H 2O)n. Formula propusă are 2 incoveniente:
Hidrogenul și oxigenul nu sunt legați sub forma de molecule de apă de atomul de carbon
sunt substanțe de tipul aldehidei formice CH2O, acid lactic C 3(H2O)3, care nu sunt glucide.
Lipide
Lipidele sunt substanțele organice grase, insolubile în apă, dar solubile în majoritatea substanțelor organice, ce conțin grupa hidrocarbon. Acestea joacă un rol important în viața materiei vii.
Clasificare:
Lipide simple Trigliceridă; Eter Lipide complexe Fosfolipidă; ◦ glicofosfolipidă; ◦ fosfosfingolipidă; Steroid; Glicolipidă.
FUNCTIILE LIPIDELOR Lipidele au funcții: energetică și de rezervă (lipidele sunt mai energoeficiente ca proteinele, fiind păstrate în organism cel mai des în țesutul adipos); structurală (sunt prezente în cadrul membranei celulare, constituind un fel de barieră pentru substanțele de dinafară); regulatorie (hormonii lipidali); imunoprotectoare; de accelerare a metabolismului (în calitate de coenzime); de pigmenți.
Proteine Proteinele sunt substanțe organice macromoleculare formate din
lanțuri simple sau complexe de aminoacizi; ele sunt prezente în celulele tuturor organismelor vii în proporție de peste 50% din greutatea uscată. Toate proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor, în care secvența acestora este codificată de către o genă. Fiecare proteină are secvența ei unică de aminoacizi, determinată de secvența nucleotidică a genei.
În funcție de compoziția lor chimică ele pot fi clasificate în: Holoproteine cu următoarele clase de proteine Proteine globulare (sferoproteine) sunt de regulă substanțe
solubile în apă sau în soluții saline:protaminele, histonele, prolaminele, gluteinele, globulinele, albuminele. Proteinele fibrilare (scleroproteinele) caracteristice regnului animal, cu rol de susținere, protecție și rezistență mecanică:colagenul, cheratina și elastina.
Heteroproteinele sunt proteine complexe care sunt constituite
din o parte proteică și o parte prostetică; în funcție de această grupare se pot clasifica astfel: Glicoproteine Lipoproteine Nucleoproteine
Datorită compoziției, fiind formate exclusiv din aminoacizi se
întîlnesc alături de alți compuși importanți de tipul polizaharidelor, lipidelor și acizilor nucleici începînd cu structura virusurilor, a organismelor procariote, eucariote și terminînd cu omul.Practic nu se concepe viață fără proteine.Proteinele pot fi enzime care catalizează diferite reacții biochimice în organism, altele pot juca un rol important în menținerea integrității celulare (proteinele din peretele celular), în răspunsul imun și autoimun al organismului.
Hormonii se pot defini ca substante organice de natura endogena, secretate in cantitati extrem de mici de glande endocrine sau de alte tesuturi specializate, care patrund prin circuitul sanguin in tot organismul si au proprietatea de a stimula si coordona functionarea unor organe sau tesuturi-tinta, procese metabolice sau activitatea intregului organism. Deci hormonii isi manifesta actiunea asupra unor organe si tesuturi mai indepartate de locul secretiei, fara a exclude posibilitatea lor de a actiona si asupra unor celule si tesuturi foarte apropiate de locul de secretie(cazul testosteronului). Actiunea inalt specializata a hormonilor nu este receptionata decat de formatiuni celulare caracteristice si capabile de a intercepta actiunea unui hormon, care are o anumita structura chimica. Dupa glanda in care sunt elaborati : hormoni tiroidieni, suprarenali, sexuali, epifizari si ai glandei timus. Se observa ca, dupa aceasta clasificare, hormonii au structuri chimice si proprietati biologice diferite.
Dupa structura chimica a moleculei : -hormonii derivati din aminoacizi (tiroxina, adrenalina, noradrenalina si alti) -hormoni peptidici si proteici avand moleculele formate prin incatenarea aminoacizilor prin legaturi peptidice. Ca exemple de hormoni peptidici : hormonii pancreatici (insulina si glucagonul) si ai hipofizei posterioare (ocitocina si vasopresina) etc. Hormonii proteici au molecula alcatuita dintr-un numar mare de aminoacizi incatenati de asemenea prin legaturi peptidice, formand macromolecule proteice : hormonul paratiroidian (parathormonul), hormonii hipofizei anterioare (hormonul de crestere, hormonul adrenocorticotrop etc), hormonii hipofizei intermediare. Hormonii cu structura proteica se numesc si preteohormoni ; -hormoni steroizi, derivati ai sterolilor : hormoni corticosuprarenali si sexuali (hormonii ovarieni si testiculari).
VITAMINELE
Vitaminele sunt substanțe chimice organice necesare în cantități mici pentru ca organismul să fie sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele trebuie obținute din alimentație. Termenul de vitamine nu cuprinde alți nutrienți esențiali cum ar fi mineralele, acizii grași esențiali sau aminoacizii esențiali. Suplimentarea cu vitamine este larg răspândită în ziua de azi. Multor alimente li se adaugă vitamine în plus față de ce conțin inițial în timpul procesului de fabricație. Una din problemele suplimentării cu vitamine este faptul că multe dintre ele cresc în mod semnificativ apetitul. În ziua de astăzi, obezitatea este o problemă serioasă, iar suplimentarea cu vitamine o poate crea sau accentua. Există oameni care au devenit obezi datorită suplimentării cu vitamine în copilărie sau adolescență. Pentru oameni există 13 vitamine, împărțite în două grupe, cele patru solubile în grăsimi (A, D, E și K) și cele nouă solubile în apă (opt vitamine B și vitamina C).