WWW - Referate.ro-Dietoterapia in Bolile Cardiovasculare Ad4db [PDF]

Zitiervorschau

www.referat.ro

DIETOTERAPIA IN BOLILE CARDIOVASCULARE Bolile cardiovasculare ucid mai multi oameni intr-un an decat urmatoarele sapte cauze de mortalitate adunate (American Heart Association, 1997). Cardiopatia ischemica cronica este cea mai frecventa cauza de mortalitate dintre toate afectiunile cardiovasculare, 50% dintre decesele de origine cardiaca fiind rezultatul acesteia. Se considera ca una din noua femei si unul din sase barbati cu varste cuprinse intre 45–64 ani sufera de o afectiune cardiaca. Dupa varsta de 65 de ani, una din trei femei si unul din opt barbati sunt afectati [1]. In ceea ce priveste infarctul miocardic, acesta reprezinta principala cauza de mortalitate in general, Romania nefiind o exceptie. Mortalitatea de cauza cardiovasculara creste cu varsta si rasa, fiind cea mai ridicata la rasa neagra, urmata apoi de rasa alba, pe ultimul loc aflandu-se asiaticii si hispanicii. Vom incerca in continuare sa oferim cateva principii de alimentatie in principalele afectiuni cardiovasculare, cunoscandu-se faptul ca tarile care au impus o schimbare in stilul de viata al populatiei (in special in alimentatie) au obtinut rezultate notabile in prevalenta maladiilor cardiovasculare. 16.1. DIETA IN ATEROSCLEROZA Ateroscleroza reprezinta principala cauza a cardiopatiei ischemice cronice. Este o boala lenta, progresiva, care debuteaza inca din copilarie si evolueaza pe parcursul mai multor decenii. Acest proces implica modificari structurale si compozitionale in interiorul membranei intime a arterelor mari, ducand in timp la infarct miocardic, accident vascular cerebral sau gangrene la nivelul extremitatilor. Arterele cel mai des afectate sunt: aorta abdominala, arterele coronare si cerebrale. Leziunile dezvoltate la aceste nivele sunt rezultatul mai multor procese: -

proliferarea celulelor musculare netede, a macrofagelor si limfocitelor;

-

formarea de celule musculare netede unite intr-o matrice de legatura;

-

acumularea de lipide si Colesterol in acesta matrice [1].

Depozitele de lipide impreuna cu produsii de degradare celulara, calciu si fibrina poarta denumirea de placa de aterom. Acesta placa se formeaza ca raspuns la injuriile endoteliului

vascular. Intre factorii care pot produce injurii endoteliale putem aminti: hipercolesterolemia, LDL mici si dense, hipertensiunea, fumatul, diabetul, obezitatea, homocisteina, dietele bogate in Colesterol sau grasimi saturate. Exista cinci faze ale aterogenezei. Faza 1 este asimptomatica si deseori observata la tinerii sub 30 de ani, constand in acumularea de lipide in macrofage si celulele musculare netede. Ea se poate opri aici sau poate avansa spre faza 2, caracterizata prin formarea unei placi cu continut bogat in lipide, predispusa la ruptura. Prin aceasta instabilitate caracteristica fazei 2 se poate produce avansarea catre faza 3, faza complicatiilor acute, cu ruptura si formare de trombusi nonocluzivi, sau catre faza 4, cu formare de trombusi ocluzivi, faze exprimate clinic prin infarctul miocardic sau moartea subita. Faza 5, faza fibrotica sau ocluziva, are aceleasi manifestari clinice. Influentand factorii de risc dintr-o faza cat mai precoce, putem preveni manifestarile clinice acute. Dupa formare, placa de aterom are o evolutie care nu este nici liniara si nici previzibila, leziunile putand aparea chiar la artere considerate „normale" la angiografie cu cateva luni inainte [2]. Factorii care determina aparitia aterosclerozei nu sunt inca in totalitate cunoscuti, dar din punct de vedere al influentarii lor prin dieta se impart in factori dietoinfluentabili si factori dietoneinfluentabili [3]. Factorii dietoneinfluentabili sunt: cresterea concentratiei unor factori procoagulanti, cresterea homocisteinei, diverse boli inflamatorii arteriale, scaderea duritatii apei potabile. Factorii dietoinfluentabili, mai importanti din punct de vedere al posibilitatilor de preventie, sunt: hipertensiunea, dislipidemia, obezitatea, diabetul zaharat, hiperinsulinemia, consumul excesiv de alcool (≥60 g alcool /zi). Obiectivul principal al dietei in ateroscleroza il constituie indepartarea sau diminuarea potentialului aterogen al factorilor de risc dietoinfluentabili. Regimul alimentar va fi: normocaloric sau hipocaloric, in situatia in care pacientul este supraponderal sau obez, normalizarea greutatii fiind una din componentele esentiale ale tratamentului; hipolipidic sau normolipidic cu limitarea grasimilor de origine animala in favoarea celor de origine vegetala; -

hipocolesterolemiant, cu un aport de Colesterol sub 300 mg zilnic;

normoglucidic, cu preferinta pentru glucidele cu absorbtie lenta in defavoarea celor concentrate si cu absorbtie rapida (se va tine cont de existenta sau nu a asocierii diabetului zaharat); -

normoproteic;

-

normosodat sau hiposodat, in functie de valoarea tensiunii arteriale. Regimul trebuie sa tina cont de prezenta unor stari fiziologice speciale (sarcina, lactatie,

profesii cu solicitare fizica intensa), de coexistenta altor afectiuni. Meniurile trebuie sa fie individualizate in functie de preferintele culinare, sa evite monotonia, sa nu creeze senzatia de pedeapsa (avand in vedere ca este o dieta „a la longue"). Mesele vor fi fragmentate in trei mese principale si doua gustari, administrarea unor cantitati mai mici de alimente producand cresteri insulinemice mai mici, cu raspuns lipemic mai scazut (scaderea LDL Colesterolului). In privinta gastrotehniei, se vor evita prajelile, rantasurile, alimentele conservate, adaosul de sare in exces. Se va prefera fierberea, coacerea, inabusirea. Vor fi consumate cat mai multe cruditati. Uleiurile vor fi adaugate la finalul prepararii alimentelor, pentru a-si pastra toate calitatile nutritive. Vom incerca in continuare sa detaliem fiecare din factorii alimentari care intervin in procesul aterosclerozei. Proteinele vor reprezenta 12–13% din ratia calorica zilnica. Se vor prefera proteinele de origine vegetala fata de cele animale care aduc si supliment de lipide. O atentie sporita trebuie acordata lactalbuminei si cazeinei cu proprietati hipercolesterolemiante marcate, in special cele din produsele lactate, mai putin cele din carne si neinsemnate cele din ou. De asemenea, amintim aici proprietatile deosebite ale proteinelor din soia, un produs cu o conotatie trista la noi in tara, dar foarte apreciat in America si Asia. Soia are un puternic efect hipocolesterolemiant, chiar in cazul adaugarii de Colesterol la dieta. Consumata in cantitate de peste 50 g pe zi, soia se pare ca ajuta la prevenirea bolii canceroase (asiaticii au cea mai mica incidenta a cancerului). Datorita structurii sale si gustului foarte asemanator cu carnea este recomandat consumul ei zilnic. Glucidele se vor consuma in procent de 55–60% din ratia calorica zilnica. Se prefera glucidele din surse naturale, carbohidratii complecsi (amidonul reduce lipidele circulante). Se recomanda pentru consumul zilnic cerealele si leguminoasele, cu indice glicemic mic, care nu cresc insulinemia foarte mult (hiperinsulinemia fiind factor de risc aterogen). Zaharul si produsele zaharoase vor reprezenta maxim 5% din glucide, acestea fiind surse glucidice „goale", fara alte principii nutritive, dar in schimb cu o puternica actiune hiperlipemianta. Fibrele alimentare vor fi consumate in cantitate de 30–35 g/zi, provenind din fructe, vegetale, cereale integrale. Se vor prefera fibrele alimentare solubile, ce formeaza geluri in intestin, reducand astfel rata de absorbtie a principiilor nutritive si prelungind, de asemenea, timpul de golire gastrica, cu reducerea glicemiei postprandiale. Consumul de fibre alimentare solubile asigura scaderea Colesterolului seric total si a LDL Colesterolului.

Media scaderii LDL Colesterolului a fost de 14% pentru cei cu hipercolesterolemie si de 10% pentru cei cu Colesterol normal in cazul adaugarii fibrelor alimentare solubile la o dieta hipocolesterolemianta [4]. Mecanismele prin care aceste fibre actioneaza sunt: – legarea acizilor biliari, necesitand astfel Colesterol pentru inlocuirea acestora si scazand astfel Colesterolul seric; – ele fermenteaza sub influenta bacteriilor intestinale, generand acetat, propionat, butirat, produsi ce inhiba sinteza de Colesterol [1]. In ceea ce priveste fibrele alimentare insolubile, cum ar fi celuloza si lignina, ele nu influenteaza nivelul Colesterolului seric, mentinand doar un tranzit intestinal normal. Recomandam deci un consum de 30–35 g fibre alimentare pe zi, din care aproximativ 6– 10 g fibre alimentare solubile, lucru usor de realizat in conditiile servirii a 4–5 portii de fructe si vegetale pe zi si a 5–6 portii de produse cerealiere. Lipidele trebuie sa reprezinte 30% din ratia calorica zilnica, o dieta sanatoasa necesitand ca un procent de 10% sa fie reprezentat de acizi grasi saturati, 10% acizi grasi polinesaturati si 10% acizi grasi mononesaturati. Acizi grasi saturati (AGS) cresc Colesterolul seric cu toate subfractiunile sale. Cei mai aterogenici dintre acestia sunt acidul miristic, acidul lauric si acidul palmitic. Acidul miristic se gaseste in cantitati mari in unt, nuca de cocos si ulei de palmier, acidul lauric se gaseste in uleiul de palmier si in nuca de cocos, iar acidul palmitic se gaseste in general in produsele de origine animala. Consumul excesiv al acestora este corelat cu progresia aterosclerozei. La persoanele care si-au restrictionat produsele bogate in acizi grasi saturati, s-a remarcat stabilizarea leziunilor de ateroscleroza. Acizii grasi polinesaturati (AGPNS) se impart in ω6 si ω3. AGMNS ω6 este reprezentat in principal de acidul linoleic. Sursa majora a acestor acizi se gaseste in uleiurile vegetale (ulei de porumb, de floarea soarelui, de arahide, de nuci). Cresterea ingestiei de AGPNS ω6 in cadrul dietei scade Col LDL si creste Col HDL. Totusi pentru scaderea Colesterolului, eliminarea AGS este de doua ori mai eficienta decat cresterea ingestiei de AGPNS ω6 [5]. Acizii grasi polinesaturati ω3, reprezentati in principal de acidul eicosapentaenoic si docosahexanoic, se gasesc in cantitati mari in uleiul de peste, pestele albastru, macrou, heringi, sardine. Se pare ca acestia au proprietati antiaterogene remarcabile, nu atat prin actiune pe Col seric total, cat pe nivelul trigliceridelor. Efectul lor este dependent atat de doza (cu cat sursa lor e mai concentrata si deci doza este mai mare, cu atat efectul este mai puternic), cat si de tipul de dislipidemie (efect mai puternic in tipurile IIb, III, IV, V)

in care este crescut nivelul trigliceridelor. Acizii grasi ω3 intervin si in alte puncte ale procesului de ateroscleroza. Ei sunt precursori ai prostaglandinelor care intervin in procesul de coagulare sanguina, lucru evidentiat la populatiile cu un consum crescut de ω3 (si deci cu o incidenta scazuta a afectiunilor cardiovasculare), cum ar fi populatia eschimosa, care are un timp de sangerare crescut. Ca o concluzie, se recomanda un consum de acizi grasi ω3 de aproximativ 1,5 g pe saptamana (corespunzand la un consum de alimente bogate in acesti acizi de 2–3 ori pe saptamana). Acizi grasi mononesaturati (AGPNS) se impart in doua forme: forma cis si forma trans. Acizii grasi mononesaturati forma cis (AGPNS) – reprezentant principal acidul oleic. Se gasesc in principal in uleiul de masline, de arahide, de soia partial hidrogenat. O dieta bogata in AGMNS scade nivelul seric al colesterolului si trigliceridelor; efectul pe Col HDL depinde de continutul total de grasimi al dietei respective. Cand ingestia de lipide si de AGMNS este mare (cazul dietei mediteraneene), Col HDL nu se modifica sau creste putin. In cazul unei diete sarace in lipide (sub 30% lipide), Col HDL scade. Totusi, desi o dieta bogata in AGMNS poate fi eficienta in scaderea colesterolului, ea trebuie folosita cu precautie datorita densitatii calorice mari a lipidelor, care poate produce cresteri in greutate (trebuie amintit ca dieta mediteraneana este foarte bogata si in fructe si legume). AGMNS forma trans apar in cadrul procesului de hidrogenare, folosit pe scara larga in industria alimentara pentru solidificarea uleiurilor vegetale (ex. margarina). Cu cat margarina este de consistenta mai tare, cu atat procentul de acizi grasi forma trans este mai mare. Acizii grasi trans se mai gasesc si in produsele de patiserie din comert (in special in biscuiti), in produsele de origine animala si in cantitate mai mica in unt si grasimea din lapte. Desi la inceputul anilor 1960 se considera ca AGS cresc Colesterolul seric intr-o mai mare masura decat acizii grasi trans, recomandand astfel consumul margarinei in defavoarea untului, studii mult mai recente (Katan & Mensink, 1995) [6] au aratat contrariul. Aceste studii arata ca cresterea consumului de AGS creste LDL Colesterolul fara sa afecteze HDL Colesterolul, in timp ce cresterea consumului de acizi grasi forma trans creste LDL Colesterolul si scade HDL Colesterolul, fiind astfel mai intens aterogeni. Companiile producatoare de margarine au realizat in ultimul timp produse din care se extrag acizii grasi forma trans (margarine semisolide si lichide), dar in produsele de patiserie predomina inca grasimile vegetale hidrogenate. Rezumand, trebuie redus consumul de margarine intens solidificate, produse de patiserie din comert, carne grasa; untul si smantana trebuie consumate cu moderatie. Colesterolul. Consumul crescut de Col duce la cresterea Col seric total si a Col LDL, dar intr-un procent mai mic decat acizii grasi saturati. O crestere a Col din dieta cu 25 mg duce la o crestere a Col seric cu doar 1 mg%. Este de recomandat totusi scaderea Colesterolului alimentar sub 300 mg/zi (prin reducerea pana la excludere a consumului de oua, untura, slanina, crustacee, lapte integral, carne de porc, icre, viscere).

Alti factori alimentari implicati in procesul de ateroscleroza sunt: alcoolul, vitaminele, mineralele, cafeaua. Alcoolul. Consumul excesiv de alcool creste TG si fractiunile 2 si 3 ale HDL Col [12]. Consumul moderat de alcool (in special vinul rosu) reduce tensiunea arteriala, Col LDL, creste Col HDL si reduce factorii coagularii. Prin consum moderat de alcool se intelege un consum de 10–30 g alcool pur (etanol) pe zi. Cunoscandu-se continutul in alcool al diferitelor bauturi se pot calcula cantitatile permise din fiecare dintre acestea (continutul in alcool pur este de 40–50% pentru tuica, 40% pentru vodca, 6–12% pentru bere, 10– 12% pentru vin. Exista numeroase studii care arata ca mortalitatea coronariana la bautorii moderati este cu 20% mai mica decat la nebautori. De asemenea, un studiu efectuat in localitatea Oakland (S.U.A.) pe o perioada de sapte ani arata ca protectia cardiovasculara la consumatorii de vin este cu 30–40% superioara fata de cea a consumatorilor de bauturi spirtoase. In cadrul unui stil de viata sanatos se accepta (nu se recomanda), 1–2 pahare de vin sau bere pe zi sau 50 ml de tarie pe zi. Trebuie amintite aici calitatile speciale ale vinului rosu bogat in polifenoli si resveratrol, un compus antifungic care se gaseste in coaja strugurelui, cu marcate proprietati antioxidante. Francezii, care sunt mari consumatori de vin rosu, au mortalitate cardiovasculara foarte scazuta, probabil si datorita acestui fapt. Vitaminele. In patogenia aterosclerozei, LDL sunt la originea placii de aterom. Prin oxidare, LDL stimuleaza monocitele favorizand aderarea acestora la endoteliul vascular. LDL-ul oxidat este citotoxic si pentru celulele vasculare, stimuland eliberarea de enzime lizozomale in spatiul extracelular. In mod normal, endoteliul vascular previne aderarea leucocitelor, a plachetelor, precum si spasmul vascular prin eliberarea unui derivat denumit oxidul nitric. Oxidarea Col LDL impiedica eliberarea oxidului nitric in arterele normale. S-au efectuat numeroase studii pentru a stabili daca administrarea de antioxidanti cu blocarea consecutiva a oxidarii Col LDL poate sa impiedice evolutia aterosclerozei. Concluzia la care s-a ajuns este ca unii antioxidanti pot sa limiteze expresia clinica a aterosclerozei prin stabilizarea placii de aterom si nu prin impiedicarea formarii de noi placi. Acesti produsi antioxidanti cresc rezistenta Col LDL la oxidare si previn reducerea oxidului nitric. Dintre acesti antioxidanti cei mai importanti sunt vitamina E, vitamina C, vitamina A. Vitamina E este cel mai puternic antioxidant natural, protejand membranele celulare si lipoproteinele, prevenind astfel cancerul si maladiile cardiovasculare. Sursele principale sunt reprezentate de uleiurile vegetale, iar actiunea ei este potentata de prezenta vitaminei C. Aportul zilnic recomandat este de 12 mg. Vitamina C, de asemenea un antioxidant puternic, este si un stimulator al imunitatii. Doza zilnica recomandata este de 60 mg/zi. La fumatori este indicat un aport zilnic cu 20–40 mg mai mare. Sursele principale sunt reprezentate de cruditati (citrice, kiwi, patrunjel, afine etc.) Vitamina C potenteaza actiunea vitaminei E, protejeaza membranele vasculare, participa la reglarea proceselor de schimb lipidic, reduce nivelul Col seric, mareste

activitatea lipoprotein-lipazei (reducand astfel trigliceridemia), are actiune anticancerigena. Provitamina A (carotenoizii) pe langa actiunea de blocare a oxidarii Col LDL are si a actiune puternic fotoprotectoare. Sursele principale sunt fructele si legumele. In doze mari, vitamina A favorizeaza peroxidarea si implicit aterogeneza. Se recomanda deci ca aportul sa se realizeze din surse naturale pentru a impiedica supradozarea. Vitamina PP influenteza atat metabolismul Col, cat si pe cel al TG. Ea poate determina scaderi ale Col prin scaderea sintezei hepatice a acestuia; de asemenea, reduce conversia lipoproteinelor cu densitate foarte mica in lipoproteine de densitate mica. Suplimentarea pe scara larga a dietei cu antioxidante nu este la ora actuala posibila si probabil ca nici nu este indicata. Se prefera in schimb consumul alimentelor bogate in antioxidanti naturali (fructe, legume verzi). Mineralele. Zincul are un puternic rol antioxidant si imunostimulant. Inhiba peroxidarea lipidica, reduce productia de radicali hidroxilati (OH). Consumul zilnic recomandat este de 8–12 mg. Sursele principale sunt scoicile, fructele de mare si carnea. Seleniul face parte din structura mai multor enzime cu actiune antioxidanta. Aportul zilnic recomandat este de 70 mg/zi. Magneziul impiedica peroxidarea lipidica. Aportul zilnic recomandat este de 400 mg. Sursele principale sunt ciocolata, cerealele, fructele uscate. Calciul, in doza de 1,2 g/zi are rol hipolipemiant: scade Col LDL cu 4,4% si creste Col HDL cu 4,1% [12]. Cafeaua. Consumata in cantitate de peste o ceasca pe zi, cafeaua creste cantitatea de homocisteina, avand astfel un efect proaterogen. Efectul este mai marcat la cafeaua preparata prin fierbere (cafea turceasca), decat la cea preparata prin metoda „la filtru". Probabil ca efectul ei proaterogen se datoreaza si faptului ca marii consumatori de cafea au o constelatie de alti factori de risc adaugati (de obicei sunt fumatori, sedentari, mari consumatori de grasimi animale etc.). Concluzii. Pentru ca alimentatia sa fie antiaterogena este necesar sa se respecte cateva principii generale, principii care trebuie aplicate cat mai devreme, daca e posibil inca din copilarie, prin masuri educationale precise. Ca recomandari generale, putem aminti: produse cerealiere in cantitate de 5–6 portii de zi, cu preferinta pentru painea neagra in loc de painea alba si cerealele integrale in loc de cerealele rafinate;

fructe si legume 4–5 portii pe zi, cu preferinta pentru cruditati in loc de cele preparate, fructe intregi (cu coaja si seminte) in loc de sucuri de fructe. Consum zilnic de produse din gama mazare, fasole, cartofi; consum de uleiuri vegetale variate, adaugate la sfarsitul prepararii alimentelor sau in salate; -

consumul a 2–3 portii de peste pe saptamana;

reducerea pana la eliminarea consumului de dulciuri concentrate, bauturi carbogazoase, lapte integral, margarina, untura, carne grasa, produse de patiserie din comert; -

eliminarea sarii in exces; consum recomandat de NaCl 4–6 g/zi;

-

bauturile alcoolice sa fie consumate cu moderatie, cu preferinta pentru vinul rosu;

-

pastrarea unei greutati ideale in conformitate cu varsta si sexul;

-

consum moderat de cafea; eliminarea fumatului. 16.2. DIETA IN INSUFICIENTA CARDIACA

Insuficienta cardiaca reprezinta un stadiu avansat al majoritatii bolilor cardiace. Cauza cea mai frecventa a insuficientei cardiace o reprezinta ateroscleroza. Daca inima, in ciuda afectarii sale, poate mentine o circulatie apropiata de normal, vorbim despre insuficienta cardiaca compensata. In aceasta situatie este nevoie de o restrictie moderata de sare (2 g/zi) si activitate fizica in limita simptomelor. In situatia in care cordul nu mai e capabil sa mentina irigatia tesuturilor periferice, vorbim despre insuficienta cardiaca decompensata sau congestiva, situatie in care este necesar repausul la pat cu reducerea aportului energetic. In ambele situatii alimentatia are un rol foarte important (fie un rol profilactic, de impiedicare a decompensarii cardiace, fie un rol curativ). Regimul alimentar va trebui sa asigure minimum de efort din partea inimii. Se vor prefera deci mesele mici si dese si se vor evita alimentele greu digerabile sau cele care au fost supuse unor pregatiri laborioase. Factorii de risc care produc insuficienta cardiaca sunt cardiopatia ischemica cronica, hipertensiunea, diabetul. Dieta de preventie a instalarii insuficientei cardiace va trebui deci sa actioneze asupra factorilor de risc mentionati (controlul tensiunii arteriale, al greutatii, dislipidemiei, un bun control glicemic in cazul diabetului). Regimul alimentar va fi : – normocaloric sau hipocaloric in cazul celor supraponderali sau obezi. Atingerea greutatii ideale va reprezenta o componenta esentiala a tratamentului. Scaderea in greutate reduce travaliul cardiac si scade nivelul lipidelor circulante precum si al tensiunii arteriale.

– hiposodat, iar in formele severe chiar desodat, cantitatea de sare permisa fiind in functie de existenta edemelor si a hipertensiunii. – hipolipidic (vezi treapta I sau treapta a II-a de dieta hipolipidica), in functie de dislipidemiile asociate. – normoproteic sau hipoproteic, stiindu-se ca in general un regim bogat in proteine contine si o mare cantitate de sare. Se vor prefera proteinele cu valoare biologica inalta, proteinele vegetale. – se va evalua aportul de lichide cand insuficienta cardiaca este decompensata. – evaluarea aportului de K se impune, mai ales la pacientii sub tratament cu diuretice, insuficienta renala etc. Se va tine cont, de asemenea, de patologia asociata (diabet, afectare renala), dieta in insuficienta cardiaca fiind de fapt o dieta combinata. Vor fi evitate alimentele care produc disconfort gastric, alimentele bogate in sodiu (varza, telina, spanac, leguminoase uscate, sfecla). Se evita, de asemenea, alimentele foarte reci sau foarte calde, alimentele ce contin substante stimulante (cafeina). In insuficienta cardiaca medie, dieta hiposodata singura poate preveni edemele. In insuficienta cardiaca severa dieta va fi desodata si pacientii vor fi hraniti cu lingurita pentru a evita orice efort suplimentar (pana la reducerea edemelor si reluarea functiei cardiace). Alimentele permise sunt: -

laptele degresat, urda, casul nesarat.

carnea slaba, preferabil de peste, pasare sau vita in cantitate de 150–200 g/zi de 2–3 ori pe saptamana, preparata prin fierbere, gratar sau la cuptor. -

2–3 oua pe saptamana, numai in preparate alimentare.

ocazional unt; zilnic uleiuri vegetale, adaugate crude in mancare, in cantitate depinzand de necesarul caloric. -

paine nesarata, veche de o zi in raport cu necesarul caloric.

legumele si fructele fierte (compoturi, soteuri, piureuri, sufleuri, budinci), sau in stare cruda. in locul sarii se vor prefera condimentele aromate (patrunjel, marar, tarhon, cimbru).

-

acrirea alimentelor se va face cu zeama de lamaie.

dulciurile vor fi preparate in casa, fara bicarbonat si fara sare, preferabil aluaturi uscate sau aluaturi de biscuiti, gelatine de fructe, peltele. bauturile permise: ceai de plante, suc de fructe si legume, lapte batut, lapte degresat, iaurt, cafea de orz; sunt contraindicate bauturile carbogazoase. Pacientul va manca 4–5 mese pe zi, mesele vor fi servite intr-o atmosfera de calm. Se vor evita discutiile in timpul meselor, consumul de lichide in timpul meselor. Masa de seara se va servi cu 2–3 ore inainte de culcare. Din cand in cand, (o data pe saptamana sau chiar mai des in cazul pacientilor supraponderali sau obezi), pacientul poate urma un asa-zis regim de descarcare, alcatuit numai din fructe si legume, pe parcursul unei zile. 16.3. DIETA IN HIPERTENSIUNEA ARTERIALA Hipertensiunea arteriala este definita ca fiind valoarea presiunii arteriale sistolice ≥140 mmHg si cea a presiunii arteriale diastolice ≥ 90 mmHg. Valoarea optima a tensiunii arteriale este considerata