Unitatea Motorie [PDF]

Zitiervorschau

Unitatea motorie

Unitatea motorie  Unitatea motorie reprezintă unitatea

morfo-funcţională a sistemului neuromuscular.  Unitatea motorie este formată din:  motoneuron  fibre musculare (pe care le inervează), distribuite în masa întregului muşchi

 



Unităţile motorii se pot clasifica după: numărul fibrelor musculare inervate: unităţi motorii mari (conţin până la 2000 de fibre musculare) şi unităţi motorii mici (conţin doar 3 – 10 fibre musculare); viteza de contracţie: unităţi motorii care se contractă lent (muşchii roşii specializaţi pentru menţinerea posturii) şi unităţi motorii care se contractă repede (muşchii albi, responsabili de efectuarea mişcărilor rapide);

 O unitate motorie pentru a se contracta,

este necesar să acţioneze un stimul prag; pentru a se contracta două unităţi motorii, trebuie să acţioneze un stimul mai intens, cu valoare prag pentru două unităţi motorii, iar pentru contracţia unui muşchi întreg, este necesar să acţioneze un stimul cu valoare de prag care să determine contracţia tuturor unităţilor motorii care alcătuiesc muşchiul.

Joncţiunea neuro – musculară (placa neuro – motorie) 



Joncţiunea neuro-musculară reprezintă o legătură sinaptică prin intermediul căreia se transmite informaţia electrică prin intermediul mediatorilor chimici de la nerv la muşchiul striat scheletic. Nervul este un motoneuron ce are corpul neuronal în măduva spinării şi a cărui axon se termină la nivelul unei fibre musculare. La muşchii striaţi transmiterea informaţiei de la nivelul sistemului nervos central se face prin intermediul unor formaţiuni numite plăci motoare, care reprezintă sinapse neuromusculare.

 Denumită şi sinapsa neuromotorie sau

joncţiunea neuromotorie, placa motorie este o formaţiune anatomică specializată la nivelul căreia o fibră motorie somatică contactează o fibră musculară striată.  Axonul celulei nervoase pierde teaca de mielină, se ramifică la capătul terminal, formând placa motorie care se invaginează în fibra musculară, dar se află aşezată în afara sarcolemei.

 Sinapsa neuro – musculară, foloseşte ca

neurotransmiţător acetilcolina (Ach), care este sintetizată în pericarion sau în terminaţiile axonice, în prezenţa colin – acetiltransferazei, din colină, care provine din mediul extracelular şi din acetilcoenzima A, sintetizată în mitocondrii. Ach este stocată în vezicule sinaptice (într-o terminaţie nervoasă se află 300.000 de vezicule sinaptice), o veziculă reprezentând o cuantă (corespunde la aproximativ 4.000 molecule de Ach).





Membrana presinaptică se depolarizează sub acţiunea influxului nervos, pătrund ionii de Ca, care provoacă golirea de acetilcolină, prin exocitoză, a unor vezicule. La contactul cu sarcolema, terminaţiile axonice îşi pierd teaca de mielină şi pe cea a lui Schwann, rămânând înfăşurate doar în teaca conjunctivă Henle, care intră în contact intim cu fibrele musculare. Ach difuzeză prin fanta sinaptică şi se fixează de receptorii canalelor ionice de Na şi K de pe membrana postsinaptică, pe care le deschide. Aceşti receptori se numesc receptori nicotinici, deoarece nicotina are afinitate faţă de ei şi cauzează acelaşi efect cu Ach.

 În urma formării complexului Ach – receptori

nicotinici, se deschid canalele de Na şi K. Membrana postsinaptică se depolarizează ca urmare a influxului ionilor de Na.  Ca urmare a penetrării ionilor de Na+ în zona postsinaptică a muşchiului, se produce un potenţial de placă terminală. Potenţialul creşte de la –90 mV, valoarea potenţialului de repaus a sarcolemei, la valori mai puţin negative şi când atinge –50 mV apare potenţialul de acţiune propagat, condus de-a lungul sarcolemei cu o viteză de 3-5 m/sec, care iniţiază contracţia muşchiului striat.