Tratat de istorie a religiilor [PDF]

Zitiervorschau

ATAT DE ISTORIE A ELIGIILOR

MIRCEA ELDE (Bucureşi, 28 febuie 1907 Chicago, 22 apilie 1986) a ăcut studii de ilozoie la Bucureşti. încheiate cu o teză despre ilozoia Renaşte­ ii (1928), şi la Clcuta, India (decembrie 1928 de­ cembie 1931). ÎŞi suspne docoratul n ilozoie, la Bu­ cureşi, cu o lucre asupra Wndii şi practicilor yga (1933). Înre anii 1933 şi 1940, simulan cu o intensă aciitate teoreică, beleisică şi publicisică, ţine cursui de ilo9ie şi de istoia religilor la Universitatea din Bucureşi. In impul rzboiului, este ataşat cultural l mbsadei României la ondra (1940-1941) şi l le­ gapei române de la Lisabona (1941-1945). Din 194�" se stabileşte la Pis, unde predă isoria reliiilor, nii la Ecole des Hautes Etudes (pin� în 1948), apoi la Sorbona. Invitat n S.U.A, după un n de cusui ţinute ca Vstg ofessor penu .. Haskell ec­ tures" (1956-1957), acceă postul de profesor itulr şi de coordonator al Catedrei de isoia religilor (n 1985 Caeda . Mrcea Eliade") a Universităţi in Chicago. Cronoga operei ştnţfCe şi fDzofee (pma ediie a volumelor) Sollocvii (1932); Oceanograie(1934); Achimia sa­ tică (1935); Yog. Essal sr les orgnes de a mystque indenne (1936); Cosologie şi alchimie bbonină (1937); rgmentarium (1939); Mil rentgr1 (1942); Szr şi revoţia n Portglia (1942); Isla lui Eu­ t.ss (1943); Comentaii a legenda Meşterului Ma­ ole (1943); Os Romenos, atnos o Oriente (1943). Tecques u Yga (1948); rte d'hstoire des reli­ gons (1949); e Mythe de !'EtemeL Retor (1949); e Camansme et les teculues archques de l'xtase (1951); Imges et syboles (1952); e Yg. Imotlite et libete (1954); Fogers et achfstes (1956); Ds Heilge i s Pofne 1957 (e acre et le profane, 1965); Mythes, reves et mysteres (1975); Brth d Re­ bit, 1958; (NssCes ystiques, 1959); Mephsto­ phees et l'Anrgyne (1962); Patyali et le Yga (1962); Aspects u mythe (1963); Tomtives to en (1967): e Quest, 1969 (a Nostgie des orgnes9 1970); De noxis a Gegs-han (1970); Relgosstrlenes (1972); Occuts, Wtc. ld Cl Fshos (1976); Histore des coyaces et des ees regieses, 1-111 (1976-1983); Brser e toit de a aison (1986). -

MIRCEA ELIADE

TRATAT DE ISTORIE A RELIGIILOR Cu o refaţă 'de Georges Dmzil şi un Cuvnt nante al autouli raducere de Mariana Noica

..

HUMANITAS BUCUŞI.

1992

Copea colecieI: IONA DAGOMIESCU DE

MIRCEA ELIDE

E D'HISOE DS LIGIONS © ©

Payo. Pris. 194

Humanias. 1992. penu aceasă versiune românească ISBN 973-28-0253-7

N EMOA IEI

Prefaţă Nu se poate spune că ştinţele. în secolul nostru, nbăînesc repede , ele avînd privileiul de-a nu grăbi pasul spre propria piei­ re. Dar cît de repede îşi schmbă năţişarea ! În aceasă pivină, şiinţa reigilor este asemenea şiinţei numerelor sau astrelor. A�um 50 de ai, sau încă mi puin, se considera ă aproape totul poate i epicat prin reducerea fenonlenelor religioase la un element conlun. pin dizolvarea lor într-o nopune comună, reia i se dădea un nume pescuit din mile sudului: de la cele mi slbaice, la cele mai raţionle, religle erau priite a vaiate apicaii le acestei �: foră isiă ă, ă ontur propriu , dar gata să se mplice în oice contur, de nedenit, dar cracteri­ zată pin însăşi aceasă nepuinţă în cre lasă discursul, ea este prezenă pretuindeni unde putem vorbi despre retgie, ir cun­ te la mare preţ. ca sacer şi numen, hagos şi thbos, brn şi D, precm şi graţia creştnă ş.a. sînt variaH Sau derivate le nei. O generaie de cerceătoi s-a consacrat stabiliti acestei · untfo1ăţi. Şi, poate, cu ndrepăţire. Dar ulteior s-a obsevat că pin aceasta nu s-a obţinut mare lucu: aceşti cerceători dă­ duseră un nume brbar la acel nu ştiu ce care face ca, ntotdea­ una, călătorii. eploratoii să recunoască, fră reşeală n ce pri­ veşte cracteul lor specic, fenomenele reliioase înnite. Dar ceea ce pre aszi frapat, ceea ce mcită la studiu. nu mi este aceasă foă difuză şi confuză, a crei noţiune o regăsm peste tot, dr care nu este peste tot aceeaşi decît penru că nu putem spune nmic despre ea; ci, dimpoivă. sţuctrile. mecansmele. echilibrele consitutive oricărei religii şi deinite , iscursiv sau simbolic. n orice teologie. n orice mitologie, n oice liturghie. S-a ajuns - sau s-a rvenit - la ideea că o reliie este un sistem. iferit de mulţmea elementelor sal: că ea este o indie ricu­ lată, o eplire a luii. Pe scurt. astzi cercetarea se situează sub semnul lgos-ului şi nu sub cel l nei.

8

PREFAŢĂ

Acum 50 de ai, sau încă mai puin, nropologul englez şi socioloul francez îşi puneau, în mod solidr, două probleme am­ bi1oase: cea' a oigni fenomenelor reliioase şi cea a genealoiei fomelor reliioase. Memorabile bătălii s-au desăşurat în juul divinităţi supre�e şi a totemurilor. Ausralienilor, pe care unele şcoli îl menionează ca ulmii mrtoi ai formelor elemenre le ieţi religioase, alţi le opun pigmeU: dacă pmii aparţn, în par­ te, paleoliticului, ceilalţi nu sînt oare şi mai arhaici, de reme ce se desprind greu de condiia de embrion? S-a discuat mult de­ spre genea ideii de diviniate: este ea independen. �e ideea de sulet sau a rezultat din aceasta? Cultul morlor l-a precedat oare pe cel al forţelor naturii? robleme grave şi zadnice . Aces­ te polemici, adesea apnse, au inspirat cărţi amrabile şi. ceea ce este mai importnt, au provocat obsevaii şi repetoii . Dar n-au ajuns la rezulatele aştepate. szi, cerceătorii se dea.­ şză de ele . Şiinţa reliiilor abandonează ilozoilor problema oriinilor, aşa cum a ăcut, ceva mai devreme, ştiinţa mbajului� cm au ăcut toate ştiinţele . Ea, renunţă, de asemenea, să m­ PUI1ă a postenoi, dacă putem spune aşa, o evoluţie tip, o des­ ăşurare �bligator1e a formelor religioase din recut. ie că ne pla­ sm în secolul al X-lea, ie mai înainte cu şase mii de ani, nu ajungem niciodată prea departe în iaţa trecută a nici unui seg­ ment de omeire; nu ne lm niciodată decît în faa rezulatelor unui proces de maturaţie şi a unor accidente care au ocupat zeci de secole ; şi constam că polinezianul şi indoeuropeanul, semi­ tul şi chinezul au putut pveni la noţiunile lor religioase, la igu­ rle zeităilor lor pe i forte diverse, chiar dacă nom asemă­ nm la punctul de sosire. Pe scurt, tendina actulă este de a " smţi", cum spunea Henri Hubert, de a înregisra, în oriinalitatea şi complexitatea lor, sis­ temele religioase care au fost sau sint practicate în lume. Dar cm se exprmă această teninţă? Ce fel de studi inspiră ea? 1. Înainte de toate, descriei in ce în ce mai xtinse. Etnograt sau istorici, după z , acumulează obsevai sau documente de tot felul şi, ·asupra iecărui domeniu , pentru iecare perioadă, în­ cercă aoi să nţeleagă ce anume detenă uniatea, cracteul orgic l acestui nventar. a rept vorbnd, mi mult sau mai pun bine , 'şi adesea fote bne.. acest efort a fost urmat n toate . epocile. II. În l dolea nd, dacă problemele pind oriinea şi genea­ logia, considerate n absolutul lor, sînt abandonate, ele se reiau, mi modest şi mi lipsit de pmeJdH, n legătură cu iere n descierile. crcumscrise geelc şi istoic. nante men1onate . În domeniul reliiei, a şi n cel l lmbajului, oice stre se x­ plică (şi nu se eplică) numi pnr-o evouie, onind de la o

9

PRE FAŢĂ

sare anterar, cu sau ără inteVen1a inluenţelor eroare. De ici rezulă mai multe domeii de cercere şi mai multe ipui de metodă, deoporivă necesre: 1 . Penru societăle are au, de mi mult sau mai puţin timp , o literatură sau, cel puţin, documente scrise, studtultstoriei reli­ iei nu este decît un � pi cu lar al istori�i civizaţiei sau l isto i ei a are şi, în domeniul analzei .criice , a şi în cel al construcpei teore ice nu uti lzeă alte procedee. "MaIe religii", budismul, creşnismul, mniheismul, islmismul reprzină acest cz la nivel mm, deoarece literatura care ne informeă urcă pînă aproape de începuturile evoluţiei lor. Toate religiile mai vechi tin, de altfel, de aceleaşi metode. dar înr-un grad mi mic, ponnd de la un anumit punct l devolării lor, cu condiia de a i reuşit să se interpreteze pmele forme atestate. 2. Dar această condiţie prealabilă este greu de îndeplinit şi diiculatea o regăsm în cazul religiilor obsevate cu intîziere, abia ţe curind: din moive iverse, cititorul lui Strehlo\v* şi cii ­ torul Vedelor sînt lipsiţi deoporivă de reculul necesar, amîndoi lindu -se în faa unei stucturi religioase complexe şi chiar n faa unei iteraturi religioase, dr lipsiţi de olice mijloc de epli­ care istotcă, aică de explicare printr-un p'ecedent. Or, acesa este cazul cel mai gener. al tuturor religiilor exotice descrise de exploratoii din secolele V-X: l tuturor religiilor păine n Europa inclusiv l Romei şi Greciei: zul religiilor vechilor po­ pore semiice, ale Chinei. În acest domeniu şi în aceasă pri­ vină, sarcna ştiinţei religiilor este multiplă. a) Înainte de toate, a face curat: grajdurtle lui Au.as sînt r­ htpl n e Generaţiile precedente ne-au lăsat peste tot explicaii a­ re, strni sau rezonabile, se cer, în geneal, respinse. Înclinaţia irească a iecrui istoic specializat în momentul în cre, ur­ cînd de-a lunul secolelor, ajunge in zone de penumbră, apoi de întuneric - este de-a imagna o scură preistorie care prelun­ geşte, cu minme eforturi. cele mai vechi docmente, ·pnă la un ipotetic nceput absolut, x nihilo. atnişti eplică fonarea re,

,

.

-

*

Studil mitutlor şi credinţelor religioase le populaţilor abortgene dn Ausralia Ce1ra1ă este marcat de cotbutiile lui C. Strehlow şi T. G. H. Streqlow. In RelgDns srienes (payot. 1972) . Mircea Eliade va meniona: "Vom poni n pncipl de a tnfonalle recent pubicate de T. G. H. Srelow" (p. 4 1), cu preczaea (vezi nota 3, p. 4 1): "Cea mai mae pte a nfonallor pe cae el ni le funzeă igu:eă deja, sub fonă mi condensată, n lucrăle lui C. Strehlow. Vom prefera, totuşi. să unm expnerea lui T.G ..H. Strehlow. ciar şi nmi penu ă limba a matenă a fost rnda". In 198. G. DmeU. avea n vedere, . pobabU. lucrtle lui C. Srelow. - Noa r..

10

PREFAŢĂ

litet romne ponind de la acele vgi ma (cenre de nl) , dintre care numi unele, beneicHnd de crcumstante istorice, s-r i prmat in zei personali. Mulţi tndi1şi au încă iicul­ ăţi în detaşarea de iluziile lui Mx Miler şi înteleg mnurile ve­ dice ca prînd reacile ireşi ale omului pitiv in fata ma­ relui fenomen al naturii; iar alţii nu sînt deprte de-a vedea în imnui pure jocui le spiritului şi slului - �ă formă a creaţiei x nihilo. Toate acestea sînt epicaţi forţate: rebuie să recu­ noaştem aceasa şi să evidenIem riiciul. b) n ine, o sarcină pozitivă, re consă i a prelungi în mod obieciv istoria - prin procedee comparative - , pentru a cîşiga cîteva secole de preistorte . Comparînd totemismul ndigenilor aun. cu fone naloage şi totuşi diferite practicate de lţi indi­ geni din Ausralia, a putut i precizat n sens probabil al evo­ luţiei, ponind de la o sare veche (nu prmară, desigur) , de la o stare comună: ie prntr-o comuniate de oigne, ie pin inter­ acţiuni seculre , ausralieii fomeă, de .fapt, un . cerc cultu­ ral " şi , is tndis, se pot aplica religiilor. lor, ciilatiilor lor, procedeele compraive re-i penit inistului, atunci cînd dispune de un rup de limbi genetic înudite sau apropiate pin: r-un joc intens d� mpmutui, să stabilească date precise şi siure despre recutul lor. Polnezia, diverse zone din frica şi din America permit din pln u lrea acestei metode. Tot astfel, comparînd fonele cele mai vechi de religie atestate la diverse popoare care nu ştiau despre sine şi nu aveau seni­ mentul că sînt înudite de la începutul istoriei lor, dar despre cre noi ştim szi, prin luarea în considerre a limbii lor, că detvă pin dispersare dintr-un acelaşi popor preistortc. se pot face inducţii probabile cu ptvire la religia acestui popor preisto­ ric şi deci cu priire la diversele evoluţii, care, poind de la acest pu n ct x, re constiu it, dr-nu rbitrar, au condus poporele de­ rivate pînă la respectivele lor praui istorice, pînă la pimele , si de echilibru cunoscute ale religiilor lor. n felul acesta, pen­ u popoarele senitice, apoi, asăzi, pentru popoarele indo-euro­ pene, au fost recucerite unul sau două milenii din tempora incQ­ gnit. Neînsenat cîştig, dacă l punem în ltenaivă cu mbiţiile unui ylor sau chiar ale unui Durhem, dar un cîştig mi sinur şi despre care se ntrevede că va conibui n plin la consituirea, în cele n urmă, a unei istorii naturale a spiritului omenesc . . 3. ·Un l reilea gen de cerce� nte fere ă cu precedentele. Tot aşa cum alătut de inistica desctptlvă, de lnistica isto­ rică (cu vaieatea ei, linisia comparatlvă a iecărei faiiil, este loc şi pentu o lngistică generlă, la fel, ă a rveni asu-

Il

PRE FAŢĂ

pra erorilor de odnioară, trebuie să comparăm - nu genealoic, ci tipologic - in sructurle şi n evoluile cele mi ivese, ceea ce pre comparabil, funciile ituale sau conceptuale re se re-, găsesc pretuindeni: reprezenle re se mpun omului, oricine ar i el; cele care, atunci cînd coeistă, acioneză şi reacţionează n mod curent una' asupra alteia. rebuie stuiate, penru a le detemina constantele şi vaiabilele, mecnismul îndiii mitice, rapotuile mitului cu celelalte pări ale reliiei; modaităţile de comunicare le itului, povestirii, istoiei, ilozoiei, atei, visu­ lui. rebuie să ne plasăm pe toate "obsevatoarele de sinteză" care există - şi ele sînt nenumărate - şi, din nălimea iecă­ uia, să alcătum un repertoiu care, adesea, nu se va deschide asupra unei probleme precise şi încă mi puţin asupra unei so­ luii care va i în general proizorie, incompletă ca orice dicionx, dar va facilita, a lumina şi va inspira cerceAtoii angajaţi în stu­ diile istorice. analitice sau comparative înainte precate. se­ menea demersut ocupă de-acum o bibliotecă deloc neglijabilă, căci ele se desăşoară, pe un plan secund. de multă vreme. în timp ce teoii mai zgomotoase ren nd pe înd atenţia. Astfel. sînt colecţle de fapte "agrare" le lui W Manhardt şi J . G. Frazer, .

monogrfiile - citez la întîmplare - despre sanctuar, altar, sa­ criiciu, prag, dans, bod-covnt Oegmntul de sînge), despre cultul arborelui sau al înlţimilor sau al a e lor, despre deochi, despre cosmogoni, despre cele mi diverse male ca elemente le reprezentrilor mitice. despre mistia' numerelor, despre pr acicl e seule şi despre sute de lte aspecte, elaborate de au­ tori neînfeudap reunei şcoli . Fireşte, ei să o cantitate enonă de deşeuri, mai mre, poate. ,decît fondul serios: aceste cerceti ispitesc constnt autori slab pregăiţi sau prea răbiţi sau pun scrupuloşi şi. n aceste azuri, şarlama, orire i-ar i eich ea , "sociologică" sau alta, se instalează, dogmatizeză şi, uneori, ac­ ţioneă cu emfază în modul cel mai lesnicios. Dar nu are .por­ tanţă : reine profesorului de "istoia reliiilor", cm i se sp'une în chip m ropiu, de a alege sînţa bună şi de a-i preveni pe studen ţi . . Acestea snt cele trei domenii sau trei puncte de vedere care

p

f

iizeză şiinta reliiilor. Putem spera că într-o zi, cîndva, ele se vor uni într-o sinteză anonioasă, alcătuind cadul confortabil l unei cunoaştei de necontesat. Dar ici srăne po1i noştri nu vor ajunge să vadă acel mp fericit. Multă reme de-acum îninte iecre va lucra pe unul din cele tei şaniere, în ungheul său, istoricii specialişi, ca şi compraiş1 de cele două tipuri (genea­ logişti şi ipologiŞti), inorîndu-se adesea, cerndu-se uneori, de-

12

PREFAŢĂ

păşindu-şi atibuţiile, cînd uni, cînd alţii . Dar, ore, nu n felul acesta se devoltă orice şiinţă, şi nu conformîndu-se unui ' .plp " , chipule, seculr? Motiv în plus pentru a peca, n cînd în cînd, coordonatele punctului atins. a aceasta va sei, n prmul rnd, rtul pe cre l publică acum Mircea Eliade. Profeso r de istoia religiilor la Universiatea din Bucureşti, autorul a resimtit prmpt necesita­ tea unui curs de iniiere" în aceste probleme, în care iecre se " consideră maestru şi cre sînt. de fapt. diicile . Coninuat imp de şapte ani, cursul a avut ca rezultat cartea. Pasionat, îndrz­ neţ, înrmat cu mense lecturi şi cu o formaie precisă de india­ nist, Mircea Eliade a făcut deja mult pentru studile noastre: mă îndes� la Yga, la cele trei fumoase volume ale revistei române de istorie a religiilor "Zanois" , şi, mai recent. la magisrla pu­ nere la punct a problemelor şmanismului, oferită în publicaţia noastră "Reue de l'Hlstore des Reigions " . Privind titlurile de capitole, obserînd în pm plan apele, ce­ rul, soarele , unii se vor gmi poate la Max Miller: acest semn aintitor le va i de folos: coboind de la titlui la text, ei vor vedea cum, după o reacie excesivă împotriva exceselor natura­ lismului, şiinta religilor recunoaşte aszi importnţa acestor reprezenăi, cre sînt mateia pmă cea mai generală a gîndirii miice: dr vor obseva totodaă că interprerea este totl dife­ riă: aceste hierofanii cosmice, cum le nmeşte M ircea Eliade, nu sînt decît veşmîntul unui discurs profund: aceasă morfologie a sacului traduce simbolic o dilecică în raport cu care natura nu este decît suport. Îndată ce obseVm cele mai umile religii, ne apare o "ilozoie de dinintea llozoilor" , rezultată dinr-un efort de explicare şi unire, dintr-un efort spre teorie, în toate sen­ surile acestui cuvînt : cartea lui Mircea Eliade ne face să simţim coerenta şi nobleţea acestei ilozofi şi, de asemenea, unifonita­ tea ei de la un continent la ltul (cupnzînd şi Europa noastră) , - o unfonitate care, frreşte, nu trebuie exageraă, dar re ate­ nuează n mod fericit meţeala de cre suferă uneori de9unţii pierduţi în labntul faptelor. Bineinţeles, Mircea Eliade şie mi bine ca oricine ă orice sin­ teză de acest gen mplică, recll1ă părei preconcepute, postulate pe care" propria lor eicaciate le justiică. dar cre snt personale. deci provizorii, perfeclblle cel puţin. Această mătură nu este, de lminteri, aspectul cel mai puţin aractiv al căii: vom la idei clre şi lmuritoare cu prire la suctura şi funcţionrea indrii itice, cu pivire la noţiunile, drai autoului, de rheip

PRE FAŢĂ

13

şi repeie, idei crora le �orim nu o viajă lungă (ceea ce e lipsit de imponţăl, ci o grabnică şi bogată fecunditate. În sirşit, această cte îndepineşte, astăzi, la Pais, in rn­ ţa, un rol remarcabl, căci rebuie să mărtuisim că, dacă istoricii creşlnismului, ai budismului şi, in general, ai diverselor religii sînt numeroşi pinre ţoi şi eminenI, prea puini cercetătoi (am în vedere cercetătorii autenici) se consacră sudilor compraive şi generale, ie pentru că ele cer o pregătire mai anevoioasă, ie pentru că amatorii, unii dintre ei absolut recunoscuţi, le-au dis­ creditat. Ele nu sînt însă mai puţn necesare şi pline de promi­ siuni. Or, Sorbona acordă într-adevăr n iecare n un cericat " de istorie a reliiilor" cu mai multe opţiuni, dar, pinr-un para­ dox munt, nu are prevzut un învăămînt în acest domeniu. ractic, cetiicatul acordat se reduce la probe de llolote, pe care le doreşte şi care snt, efectiv, deosebit de stricte: in ce piveşte restul, adică de fapt, şiinţa reliiilor", el este destul de sărac şi nu sint deloc siur că J. G. rzer, cre, dincolo de enleza sa, de franceă şi genană, nu cunoştea decît greaca şi latina, ar i fost prmit la opţiunea ,religii ale popoarelor non-civiate". Şi ar i . fost păcat. Noiembrie, 1948

GEORGES DUMEZIL

Cuvînt înainte al autorului Ştinţa modenă a reabitat un pincipiu rav compromis de anumite confuzii le secolului al X-lea: perspectiva creezăJe­ omenl.Het Poincre s-a întrebat, nu ră ronie: " Un natura­ list cre n-ar i studiat elefantul decît la microscop, ar putea el socoi că posedă o cunoaştere suicientă a acestui anml?" .Mi­ croscopul dezvăluie suctura şi mecanismul celulelor, suctură şi meanism idenice la toate organismele pluricelulre. Elefn­ tul este , ră îndoială, un orgnism pluricelul�. Dar este el oare numi ait? a scară microscopcă, s-r putea concepe un răs­ puns nesigur. La scara vizulă umană, care re,. cel puţin, meri­ tul de a prezena elefantul a fenolnen zooloic, eziarea nu mai este posibilă. Tot astfel, un fenomen religios nu se va dezvlui ca atare decît considerat în propria sa modlitate , adică stuiat la scară religioasă . A voi să delmitezi acest fenomen pin ziologie, psihologie, socioloie, econoie, invistică, r. etc . ... înseamnă a-l trăda: însen ă a lăsa să scape tocmai ceea ce este unic şi ireductibil în el. anume caracteul său sacu . Fră îndoilă. nu eistă fenomen religios "pur" : nu eistă feno1en care să ie în chip absolut şi exclusiv reigios. Religia iind un fenomen umn, pin nsuşi acest fapt ea este şi fenomen social şi fenomen linis­ tic şi fenomen economic - căci omul nu poate i conceput n afara limbajului şt a vieii colective . Dar ar i adnică încerca­ rea de epllare a reliiei printr-una dn aceste funcţiuni funda­ mentale care denesc, n ulmă insnă, omul. şa cum r i inutilă pretenia de a eplica Mane Bovay prntr-o înreagă serie de fapte - sociale, economice, politice - reale, desigur, dar ără importnă penru opera iterră nsăşi. Fireşte. nu încercăm să contestm faptul ă fenomenul reli­ ios poate să ie în mod util abordat sub iverse unghiui; r, înainte de toate. trebuie să ie considerat in el însuşi, n ceea ce are reductibil şi orignal. Sarcna nu este u şoară. Căci este vor­ ba. dacă nu de a deni fenomenul religios . cel puin de a-l cir-

16

CVÎNT ÎNAINTE

cmsie şi de a-l itua n nsmblul celorllte peocupi le spituli. Şi, după cm remră Roger llots, la inceputul slucitet le i L'home et la scre: "n deniv, despre sa­ cu in general, sinuul lucu ce se poate ma n mod vlabl este contnut în nsăşi denipa termenului: şi nume că el se opune profanulu1. De ndaă ce te srăduieşti să precz! natua, modliatea acestei opotl, te izbeşi de cele mai mi obsacole. Oricit de elemenară ar i, nici o fonulă nu esţe aplicabilă com­ plttăţii labir1nlce a fenomenelor". Or, în cerceările noasre, ce­ ea ce ne intereseză în primul rînd, sint aceste fapte, aceasă compleitate labirnlcă a fenomenelor care se împotivesc ori­ cărei fonule şi oricărei deiniH. Un abu . un itul, un simbol, un mit, un demon, o divinitate etc ... - sînt cîteva in aceste fe­ nomene religioase. Dr o prezenare de acest fel. lneară, a dosa­ rului ar îns emna o smpli ire abuzivă. În reliate , avem de-a face cu o masă poimoră şi. uneoi, chiar haotlcă de gesturi, cre­ dinţe şi teoii, care constituie ceea ce s-r putea numi fenomenul religio s . . O dublă problemă face obiectul acestei lucrări: 1) ce este reli­ gia? 2) în ce măsură se poate vorbi de o istorie a religiilo r? Îndotn­ du-ne de utiliatea unei defniii preinre a fenomenului eiios. ne-m mulţumit să discutm hierofaniile în accepţiunea cea mai largă a tenenului (ceva care mnifes. sacrul). În consecinţă, nu ne vom putea pune problema storiei fomelor reigioase. decît după examinarea unui număr considerabil de asemenea fone. O epunere a fenomenelor rel igio as e avnsînd de la " simplu la com plex" nu ne pare de fel indicaă, dacă lum în considerare s copuile ixate acestei cerceri - adică o expunere ce ar începe cu hierofanile cele mai eleme ntre (mana, insolitul etc....). pen­ u a se rece apoi la totemism, la felşism, la cultul Natuii sau l spitelor, apoi la zei. la demoni, spre a ajunge în cele dn ună la noiunea monoteistă de Dumnezeu. O astfel de e pu ne re ar i rbirră: ea mplică o �voluie a fenomenului religios de la " sim­

plu la complex" , care nu este decît o ipoteză nedemonstrabilă: nicieri nu se înîlneşte o religie simplă, redusă la hie rofanii ele­ menre: pe de altă parte, ea ar contrzice însuşi scopul propus, acela de a arăta ce sît faptele reliioase şi ce devăluie ele. Calea pe re am unat-o este, dacă nu mal simplă, cel puţin mal Siguă. Ne-m nceput cerceea pin preenea citova hierofnii cosice, pin sacralitatea ce se revelează la diferite ni­ vele cosmice, Cerul, Apele, Pîntul, Pierele. m les aceste cla­ se de hlerofan1i nu penu că le-m considerat ca iind cele mi

CUViNT ÎNAINTE

17

vchi (problema istorică nu se pune nă), ci enu ă descrierea lor eplică, e de-o prte. dilecia sacului şi, pe de altă pte, sucturUe n re se consituie saul. aminra hieofnlor avalce sau cereşi, de pildă, ne va fa un matetl docu­ menr apt a ne face să înţelegem: 1) sensul exact l mnfes1 sacului la aceste nivele cosice (ceul şi apele),

2)

măsua n

cre hierofanile uaniene sau acvatice constitute suctui auto­ nome, adică reveleă o serie de modalităţi complemenae şi ln­ terabile ale saculuI. Vom trece apoi la hierofanile bioloice (rit­ murle lunre, sorele, vegeaia şi aicultura, uitaea etc .... ). apoi la hi erofniile topic e (locuri co ns acrate , temp le etc. ... ) şi n s frşlt la mituri şi la smboluri. După recerea in reis. a unei

cantiăi convenabile de asemenea documente vom i în măsură să abordăm, într-o lucrare iitore, celelalte probleme ale istoriei religilor: "fonnele divine", raporturile dinre om şi sacu, mani­ pulrea sacului (tturtle etc. ... ) magia şi reigia, ideile asupra su­ letului şi a moii, persoanele consacrate (preotul, magiclnul, regele, iniţtatul etc. ... ), aportule ce eistă înre mit. simbol şi tdeogrnă, posibitatea de a întemeia o istote a reiglor etc. Aceasta n,u înseamnă ă vom expune separat iecare subiect, în felul articolelor unui dicionar, eitînd. de pildă. a ne referi la mit sau la simbol în apitolul hierofiilor acvatice sau lunre; de asemenea, nu promitem că discutarea iurilor dine va i ex­ clusiv rezeVaă unui capitol despre "Zei" etc. Dimpotivă, ciito­ nIl se va simi poate surptns întîlnind în capitolul hierofaniilor uraniene un numr considerabil de docmente relaive la diini­ tăile cereşti şi atmosfeice sau obserînd luzii, ba chiar comen­ ii, piitoae la smbolui, ituri. iuri şi ideorame. Subiectul însuşi ne-a mpus o asemena osmoză, silindu-ne la pennente interfeenţe înre mateiile diverselor capitole. Era imposibil să vorbim de sacraliatea cerească omiţînd igurile dine care re­ lectă această sacralitate ori participă la ea, sau an�te miut uraniene a şi iturle legate de sacul ceresc, simbolurile şi 'ideormele care îl. iposaziă. Fiecare document ne revelează, in felul său, o modalitate a sacralităii cereşti şi a istoiei sale. Deşi iecare problemă va i discu ată în capitole distincte, nu vom ezita să ne referm la sen su l xact l itului, ritului sau al "igu­ ii dine" şi n capi to lu l rezervat Ceului. Tot asfel, n panile rezeVate studiului hierofanlor telurtce, vegetle şi agre, inte­ ,

resul se va concentra asupra ·manIfeslor sacului la aceste nivele bio-cosice, anaza suctuii ivnitălo r vegetaţiei sau le ai cultuii alndu -se la capitolul consacrat "fomelor divi­ ne". Dar aceasta nu ne va mpiedica nicidecm să facem

lzie la

18

C UVÎNT ÎNAINTE

zei, la rituri, la mituri sau la simboluri ale vegeaiei şi agricultu­ rii în cercetrea peliminră. Scopul acestor prme capitole este de a degja, pe cît posibil, suctura hierofiilor cosmice, adică de a arăa ceea ce ne revelează sacul mnifesat pin Cer, Ape sau Vegetaţie etc ... Dacă facem bUanţul avantajelor şi dezavantajelor pe care le implică o astfel de metodă, obsevm că pimele îning detaşat şi aceasta din mai multe moive: 1 ) sîntem scuii de obligaţia de a deini a poi fenomenul religios: parcurnd însă itele capi­ tole ale acestei lucrăi, cititoul va putea relecta asupra morfolo­ iei sacului: 2) anza iecăui grup de hierofanii (Ceul, Apele, Vegetaia etc ... ), evidenţiind inr-un mod fresc modalităţile sa­ cului şi făcînd inteiibilă integrrea lor înr-un sistem coerent, va pregăti totodată terenul pentru discuţile inale asupra esenţei religiei; 3) emenul simulan al fonelor religioase "inferiore" şi "supeiore" va evidenia elementele lor comune, ir noi vom evi­ ta in felul acesta anumite erori mputabile unei optici "evolujio­ niste" sau "occidentaliste"; 4) nu v�r i framentate excesiv n ­ smbluile reigioase, iecare clasă de hierofnii (avaice, cereşi, vegetle etc ... ) constituind, n felul său, un tot, ait dill punct de vedere morfoloic (căCi este vorba de zei, itui, simbolui etc. ... ), cît şi in punct de vedere istoric (cercetarea va trebui adesea să se întndă la un mre număr de sfere culturale disincte in imp şi spaiu): 5) iecre· capitol va pune n eidenă o modaliate a sacului, o seie de raporturi înre om şi sacu, şi. în cadul aces­ tor raportui, o serie de "momente istorice". În acest sens, şi numai în acest sens, crtea noastră poate admite eichea de ratat de istorie a relgiilor, adică în măsura în care introduce cititorul în compleitatea labirintică a faptelor re­ igioase, îl familiarzeză cu structurile lor fundmenale şi cu diversitatea sferelor culturale de care ele depind. Ne-am străduit să zestrăm iecare capitol cu o rhitectură specială, uneori chiar cu un "stil " propriu, pentru a evita monotonia ce menină orice pozeu idacic. Distribuirea i paragrafe a aut drept scop mi les simpiicarea timiterUor. Impornţa acestei ri nu poate i înţeleasă decît cu preţul unei lecturi interale; in nici un cz nu este vorba de un �anual consultaiv. Bibliogrile noastre au fost concepute pentru a orienta primele cercetări: ele nu sînt niciodată xhaustive, ci, uneori, poate insuiciente. m ţinut totuşi să menţionm reprezentanţii unui număr cit mai mre posibil de concepţii şi de metode. .

·

_

C UVÎNT ÎNAINTE o

19

bună pate a analizelor mofologice şi a concluzlor metodo­ logice ale prezentului volum au format obiectul cursurilor noas­ tre de istoria religiUor la Universiatea n Bucureşti, precum şi a celor două sei de lecii de la Ecole des Hautes Etude s din Pais (Cerceăi asupra mojolgiei sacrlui. 1946: Cerceăi asupra scrii miilor. 1 948) . Numai o mică parte a textului a fost scrisă irect n franceă . Restul a fost tradus dn romneşte de d-na riu, d-iiJ . Gouilard. A. Julnd , M.Şora şi J .oucasse, cărora le eXpim ici gratitudinea mea. Traducerea a fost în intre­ ime revăzută şi corectată de savantul meu pieten şi coleg, Georges Dmezil . care a binevoit să-i adauge o prefaţă. Doresc să-i epm tei profunda mea recunoşinţă pentru interesul pe cre l-a acordat lucrăii de faă. M.E. Oford , 1940. Paris, 1948.

\

. .

CAPITOLUL I

PROIIi STRUCTUA ŞI MOFOLOGA SACRLUI

1 . "acu" şi profn". Toate deiniţiile date pînă în pre­ zent fenomenului reliios prezintă o răsătură comună: iecare deiniţie 9pune� în felul său, sacul şi viaţa reliioasă profnului şi vieţi laice . Dar dicultăţile apar cînd trebuie delimitată sfera noiunii de " sacru " . Diiculăi de ordin teoeic, însă şi de ordin practic. Căci, înainte de a încerca o deiniţie a fenomenului reli­ ios se cuvine să şim unde nume vor trebui căutatefaptee re­ liioase şi, dntre acestea, mai ales cele cre pot i obsevate în " " " stare pură , adic.ă cele care sînt " simple şi cît mai aproape de orignea lor. Din nefeicire , niciei nu ne sînt accesibile astfel de fapte , ici în socieăile a căror istorie poate i urmăită, nci la " "primitivii cei mi puin civilizaţi. Aproape pretutindeni ne alm în prezena unor fenomene religioase complexe , care presupun o evoluie istorică îndelungaă. Pe de ală prte, stingerea documenaiei prezină şi ea m­ portante diicultăi pracice . Din două· motive : 1 ) chiar dacă te mulţumeşi să studiezi o singură religie, iata unui om abia ar ajunge pentru a duce la bun sirşit cercetle: 2) dacă îţi propui studierea compraivă a religiilor, mi multe eistente ar i insu­ iciente pentru a ainge scopul unărit Or, ceea ce ne interesea­ ă este tocmai acest studiu c�mparativ, sinurul apabl să ne devluie morfolota schimbătoare a sacului, pe de-a prte, de­ venirea lui istorică, pe de alta. Pentru a aborda un astfel de stu­ diu, sîntem deci siliţi să alegem numai unele religi din cele pe care istoria le-a înregistrat sau pe re ni le-a relevat enolota şi, de asemenea, numai anumite aspecte sau fze le lor. Această legere, chiar smară, este itotdeauna. o operaţie de­ licată. Într-adevr, dacă rem să demităm şi să deinim sacul, trebuie să dispunem de o cantitate convenabilă de " sacralităţi " , adică de fapte sacre. Dintu început tulburătoare , eterogeniatea acestor " fapte s.cre " devine, încetul cu încetul, parlzantă. Căci este vorba de rituri, de mitui, de fone divne, de obiecte sacre şi venerate, de simboluri, de cosmologii, de teologumene , de oa•.

-

22

APROXIMĂRI

meni consacrap, de animle, de plnte, de locui sacre etc. Şi iecre categorie îşi re proprta sa mofologie de o bogăie lu­ tantă şi stufoasă. Ne lm în prezenţa unui material documen­ r imens şi eteroclit: un mit cosmogonic melnestn sau un sa­ criiciu brhmanic au acelaşi drept de a i luate n considerre ca şi textele mistice ale unei Sfmte Tereza sau ale unui Nichiren*, sau un totem austrlian , un rit prmitiv de iniţiere, smbolismul templului Brabudur, costumul ceremonial·şi dansul unui şa­ man siberian, pietrele sacre întîlnite mai peste tot, ceremonile arre, mituile şi ituile Milor eiţe, instaurarea unui rege în societăle arhaice sau superstiiile legate de pierele preţioase etc. iecare document poate i considerat ca o hierofanie n mă­ sura în cre exprimă, n felul său, o modlitate a sacului şi un moment l istoriei sle, adică o expeienţă a sacrului printre ne­ numratele vieăţi eistente . iecare document ne este preios prin dubla revelaţie pe cre o realizează: 1) ca hierofnie. pune în lumină o mndalitate a saclui: 2) ca moment istoric, devluie o siuaţie a omului în raport cu sacrul. Iată, de pildă, un text vedic cre se adreseză celui mort: " îrăşte-te spre ţăină, ea este ma­ ma ta! De-ar putea să te slveze din nent!" (�g Veda, X, 18, 10). Acest text ne devăluie sructura sacralităţi teluice: Terra este considerată a o mmă, Tellu s Mater: dr, în acelaşi mp. ne devăluie şi" un anumit moment al istoriei · religiilor indiene; mo­ mentul în cre această Tellus Mater era valorzaă - cel puţn de un numit grup de nizi - ca protectoare mpotriva nentului; vlorzare ce va deveni caducă pin reforma upnişaică şi pn predica lui Buddha. Reveind la punctul de plere , iecre categoie de documen­ te (mituri, ituri, zei, superstiii etc.) ne. este, n defmitiv, la fel de preţioasă dacă voim să putem înţelege fenomenul religios . Aceas­ ă înţelegere se relizează permanent în cadrul istoriei. in sm­ plul fapt de a ne la în prezenţa unor hierofnii, ne :1m n faa unor documente istorice. Sacrul se mifesă întotdeauna într-o anumiă situaie istoică. Expeienţele mistice, chir cele mi personale şi mai transcendente, suferă influenţa momentului is­ toric. Profeii iudei sint îndatoraţi venmentelor istorice cre au jusicat şi susinut mesajul lor: de asemenea, istoriei reliioase israelite , cre le-a penis formularea anumitor epeienţe etc. Ca fenomen istoric - iar nu ca experienţă personală - nihlismul şi *

Nic1ren - călugr budist ( 1 222- 1 282) , ntemeieor şi pmul şef reli­ gios al celei de-a reia mat mişcări de refomă a budismului Japonez în epoa makura (midismul, budismul zen şi budismul Sitrei o­ tus). - Nota red.

STRUCTURA ŞI MORFOLOGA SACRU LUI

23

ontologismul unor anuite istici mhynice iu erau posible ră speculaia upanişadică, ără' evoluia lmbii snscrite etc. Ceea ce nu rea însă de fel săspună căorice hierofanie, precum şi orice epeienjă religioasă, este un moment unic, ă repetiţie posibilă în economi. spttulut. Marile perienţe nu se asamă­ nă dor pin coninut, ci adesea şi pin modul lor de pmare. Rudolf Otto a relevat asemănări surprinătoare între leicul şi formulele Maesului Eckrdt cu acelea ale lui Salara. Faptul că o hierofanie e�te întotdeauna istoică (aiă se pro­ duce satoic în situaţii dete1nate) nu-I distruge neapărat ecumenicitatea. Unele hierofanii au o desnaţie locală; altele au, sau obin, valenţe universale. Indienii, de pildă, venereă un anumit arbore numit Asvattha; manifesrea sacrului n această­ specie vegetlă este transprenă în mod natural Ia ei, căci nu­ mai pentI ei Asvattha este o hierofnie, nu doar un arbore. n consecină, această hierofanie nu este numai stcă (ca de altfel orice hierofie), ci şi clă. Totuşi, indienii cunosc şi simbolul unui rbore Cosmic AAs Mndi) şi această hierofanie miico­ smboliă este universlă, căci rborii" Cosmici se întlesc peste tot în vechile civiizaii. Trebuie să precm că Asvatta este ve­ nerat în măsura în are încoporeză sacralitatea Universului în continuă regenerare: adică este venerat deoarece încoporeă, picipă sau smboeaă Universul reprzenat prin Arboii Cos­ ici ai diferitelor mitoloii (cf. par.99). Dr . , cu toate că Asvattha se Justiică pin acelaşi simbolism are apre şi n Arborele Cos­ mic, hierofnta care ranspune substnţa unei specii vegetale n­ r-un arbore sacu nu este evidenă decît în ochii membrilor so­ cietăţii indiene. Pentu a cia încă un exemplu - de data aceasta al unei hie­ rofnii depăşite de însăşi istoria poporului în care ea s-a alcătuit -, semiii au adorat, intr-un anumit moment al istoriei lor, cu­ pul diin al zeului uragnului şi fecundităţii, Baal, şi al zeiţei fertilit.ţii (mi ales a ferilităţit agrare), Belit. rofeţii iudei consi­ derau aceste culte drept sacrtlegii. Din punctul lor de vedere adică din punctul de vedere al sei1or, care, prin intenediul reformei mozaice, pveniseră la o concepţie mi înaltă, mai pură şi mai completă a diinităii .- această critlcăera din plin jusi­ cată. Totuşi, cultul paleosemitic al lui Baal şi Beit era, şi el, o hierofanie: el revela - pînă la exacerbare şi monstruos - sacra­ itatea vieii orgnice, forţele elementare. ale sîngelui, ale sexua­ lităH şi le fecundiăţii. O astfel de revelaţie şi-a păsrat valoa­ ra, dacă nu imp de milenii. cel pun numeroase secole. Această hierofnie nu a nceat să ie valorizată decît în momen-

24

APROXIMĂRI

tul în care a fost nlocuită de o alta, care - săîrşită n periena reliioasă a unei eUte - se aina mai perfectă şi mi consolatoa­ re. Foma dină" a lui Jhve ntrecea "fona divină" a lui Baal: " ea revela sacralitatea într-un mod mai integral, sanctiica viata ără dezlăntuirea forţelor elementare concentrate în cultul lui Baal. revela'o econoie spiituală în care iata omului şi destinul său îşi rezevau valori nOi; de asemenea, ea procura o experienţă religioasă mai bogată, o comuniune divină totodată mi "pură" şi mai comple.. Pînă la sirşit, această ierofanie jahstă a trium­ fat; şi, deoarece reprezenta o modalitate uiverslistă a sacrului, era, pin însăşi natura sa, accesiblă celorlalte culturi; ea a deve­ nit, prin mjlocirea creştnismului, o valoare religioasă mondială. Reiese ă anuite hierofanii (rttui, culte , [one divine, simbolui etc.) sînt sau devin, aşadar, multivlente sau uiversliste; ltele rmîn locale şi " istoice ": inaccesibile celorllte culturi ele au că­ zut în desuetune n chir desfăşurrea istoriei socieăii în are se relaseră. "

2 . Dficltăţi metodologice. - Dar să revenm la marea di­ iculate materială deja semnalată: extrema eterogenttate a docu­ mentelor reiioase. Domeniul apoae nelmitat n care s-au cules documentele cu sutele de mii n-a făcut decît să araveze această eterogenitate. Pe de o prte (este, de ltfel, zul tuturor docu­ mentelor istotce), cele de cre dispunem s-au consevat mi mult sau mai puţin la întîmplare (nu este vorba numai de texte, ci şi de monumente, nscripii, tradiii orle, obiceiuri). Pe de ală parte, aceste documente consevate înmplător proin in medii foarte diferite . Dacă, pentru a reconstitui istoria rhatcă a religiei receşi, de pildă, trebuie să ne multumim cu textele puţin nu­ meroase care ne-au fost consevate, cu cîteva inscripii, cîteva monumente mutilate şi cîteva obiecte votive , pentru a reconstitui religile gemanice sau slave, de pildă, sîntem siiţi să facem apel la documentele folclorice şi să acceptăm riscurile inevitabile ce comportă manerrea şl lnterpretarea lor. O nscripie ută, un it înregisrat cîteva secole după ce a încetat să ie înţeles., cîteva rauri simboice, cîteva monmente protoistorice, o cantitate de ritui şi de legende populare ale secolului trecut - isă oare ceva mi eteroc1t decît materiaJul documenr de care dispune istoricul reig�lor genanlce sau slave? Acceptabilă în studierea unei sinure reliii, o asfel de eterogenitate dene gravă cînd este vorba de a aborda sUdiul comparativ al reliilor şi de a nă­ zui la cunoaşterea unui mare nmr de modlitle sacului.

STRUCTUA ŞI MORFOLOGA SACRULUI

25

Este exact situaia ciicului cre r avea de scis istoria lite­ raturii franceze ră ală documenare deeît unele framente in acine, o traducere în spaniolă a lui a Bryere. cîteva texte ci­ ate de un cttlc srăin, aintle literre ale unor clători şi di­ plomai, catloul unei libri provincile. rezum atele şi tem el e unui licean şi lte cîteva indicaii de acelaşi gen. Iată. în fond, documenaia de care dispune un istoric l religilor: cîteva frag­ mente dntr-o vastă l iteratu ră sacerdot1ă orală (creaie exclusivă· a u nei anumite clase SOCiale), citeva aluzii găsite în note ale unor călători, materiale culese de misionarii strini, cugeri extrase din iteratura profană, cîteva m onum ente. cîteva inscripii şi mintirtle păsrate în raiile populre. Ştii nţele istotce sînt. evident. şi ele silite să recurgă la o documenre de acest ge n, f ragme� ară şi con tin ge nă Dr munca întreprinsă de istoricul rel igilor este mult mai îndrz neaă decît aceea a istotcului care trebuie să reconsituie un evenment sau o seie de even1nente cu ju torul punelor doc me n te conseVate: istoricul reliiilor rebui e nu numai să refacă istoria unei nmite ierofanii (it, mit. zeitate sau cult). dar, în pi mul rînd, să înţel ea gă şi să facă inteligiblă modalitatea sclui revelt pn această hierofanie. Or, eteroge niate a şi cracteul fotuit al do cme ntel o r de are se ispune araveză diicultatea care eisă întotdeauna î n inter­ pretrea corectă a sensului unei hierofni. Să ne imagin m si­ tuapa unui budist cre n-r d is pu ne - penru înţelegerea creşi­ nismului - decît .de cîteva frmente le evanghelilor. de un manual al cultului catolic. de un mateil iconogrie eteroclit (icoane bizantine, satui de sfmi din epoca barocă. od ăj diile unui preot orodox), dr r avea n chmb osibiatea de a studia iata rel igioasă a unui sat european. Obsevatorul budtst r rem rca, ără îndoială, o netă distincţie între iaţa religioasă a ţărnilor şi co nceP iil e teolo ice, morale şi misice ale pre otului satului. Dar, cu toate că ar avea repate să înregistreze această isincţie, el r reşi j u decnd c reşinismul nu du pă radiiile păsrate de in­ iidul uic cre este .preotul. ci r considera "adevrată" doar epeienta reprezentată de comuniatea satului. Modlitâ.le sa­ cului revelate d�creşinism sînt, n defmilv. păstrate mal corect n radipa reprezentaă de preot (chir putenic coloraă de isto­ rie şi teologie), decît în crentele satului. Căci ceea ce nteresea­ ă pe obsevator nu este aît cunoaşterea unui numit momenţ al istoiei creştlnismulut. înr-un numit sector al creştinăăţii. cît religia creştină însăşi. Faptul că u n singur indiid m tot satul cunoaşte ritualul, d onla şi istica creşină, pe cînd întreg restul comunităt11e inoră şi practică un cult elemenar pin de super.

'

,'

APROXIMĂRI

26

siii (adică de restuile hierofaniilor dezute) nu prezintă. ici cel puţin , nici o monă. Impoant este să-i di seama că acest unic individ păsrează in mod mai complet. dacă nu pe­ riena originră a creştlnismului, cel puţin elementele sale fun­ dmentale şi valoile sale mistice, teologice şi rituale� O astfel de eroare de metodă este destul de frecventă n etno­ logie. P. Radin se crede autozat să respingă concluziile cerce­ ărilor misionaului M Gusinde, pentu că nvestigaţile acestuia au vizat doar un sinur individ. Aceasă aitudine ar i jusiicată doar în cazul n care scopul invesigaiei r i fost strict sociolo­ ic: viata religioasă a unei comunităţi fueiene într-un moment istoic dat: dar, dacă este vorba de a discene capacităIe -fuegte­ nlor de a eermenta sacritatea, atunci siuaia e cu totul la. Or.. una din problemele cele mi impornte ale istoiei religilor este tocmi această capacitate de a cunoaşte difettele modaliăi ale sacului pmilvilor. Într-adevr, dacă s-ar putea demonstra (ceea ce s-a şi ăcut. de lfel, n ultmele decenii) că iaa relii­ oasa a celor mai prmitive popoare es.e într-adevăr com plexă, că ea nu poate i redusă Ia anism" sau totemism " şi nici la cul­ " " tul srmoşlor. că ea cunoaşte şi Finţe Supreme îzestrate cu toate prerogaivele Diviniăii creatoare şi atotputenice, ipoteza evoluionism care intezice pritiilor accesul la "hierofnle supeiore " ar i prin aceasta ininaă. . .

3. Vrietatea hierofilor. - Compariile la are m r�­ curs pentru a face smiă precitatea matetalului documentar de care dispune istoricul religiilor nu sînt, freşte , decît exemple maginre şi tr�buie considerate ca are. ma noasră ijă este de a j usiica metoda ce va călăuzi această lucrare . În ce măsură sîntem îndreptăii - consideînd eterogeniatea şi pre­ ciatea mateilului documentr - să vorblm de modlităile " sacului" ? Existenţa reală a acestor modalităţi ne este dovedită de faptul ă o hierofanie este altfel trăită şi interpretaă de elitele reliioase decît de re�tul comunităii. Pentu popoul care se du­ ce la începutul tomnei la templul Kught din Calcuta, Durga este o zeiţă ioroasă creia rebuie să i se sacrice api: dar pen­ tru cei cîiva sakta niiaţi, D-ga este epfania vieţii cosmice în continuă şi violentă plingeneă. Este forte probabil că, prinre adoratorii aşa numitului lgam * l lui Siva, un mre numr nu văd în el decît arhetlpul organului generator: dar sînt alpi re-l consideră ca un semn, o "iconă" a creaţiei şi a disrugerii 1tice •

*

Smbolul vedic al fecndiăl, falus (lga n snsciă - sen, alus) . -

Nota red.

STRUCTUA ŞI MORFOLOGIA SACRU LUI

27

a Universului, cre se manfesă n fone şi se renteră pei­ oic n uiatea pimorială, preformală, spre a se regenera. Care este oare adevărata hierofanie a lui Durga şi a lui Siva: aceea descfrată de "iniţiaţi" sau cele inţelese de masele de "crein­ " cioşi ? Vom incerca să arăăm in paginile ce uneză ă mbele sînt la fel de valabile, că ait sensul acordat de mase cît şi inter­ pretarea iniţiailor reprezintă. iecare , o modalitate reală, auten­ ică, a sacrului mnfestat de Durga sau Siva. Vom putea răa ă cele două hierofanii sînt coerente, că modalităţile sacului re­ velat prn ele nu sînt de fel contradictoti, ci lltegrabile şi comple­ mentare. Sntem asfel autorizaţi să acordăm o egală "vliditate" unui document înregistrat de o experienţă populară, ca şi unui document care relectă expetena unei elite. Cele două ategorii de docuiente sînt indispensabile - şi nu numai penu a reface soa unei hierofanii, ci, în prmul rind, penru ă ele ajută Ia consituirea modalităţlor sacului revelat pin această hierofa­ nie . Aceste obsevaii - în mod mplu ilu strate în cupinsul pre­ zentei cărp - trebuie aplicate eterogenităii hierofaniilor despre cre a fost vorba în cele de mai sus. Căci - precum m spus aceste docmente nu sînt eterogene doar în raport cu originea lor (unele emnînd de la preoi sau de la iniţiaţi, celelalte de la mase, unele ne prezenind decît �uzi1, fragmente, sau nişte aşa-se-spu­ ne, celelalte , texte originale, etc.), ci şi în însăşi stuctura lor. De pildă, hierofaniile vegeale (adiă sacrul revelat prin vegeie) se regăsesc atit în simbolurile (rborele Cosmic) sau în miturile me­ izice (Arborele Vieii), cît şi în ritualurile "populare" ("Plimba­ rea Arborelui de Mai", arderea buştenilor, ritualurile agrare), în credintele legate de ideea origiii vegetale a umanităţii, în relaiile mistice care eistă între anumiţi arbori şi nuniţi indivizi sau societăţi mane. n supersiţiile relative la fecundarea prin fucte sau prin lori, n poveştile in care eroul, ucis îlhăreşte, se trns­ formă în plante, in miturile şi în rituile ivini.ţ1lor vegetaiei şi agriculturii etc. Aceste documente diferă nu numai prin istoa lor (a se compara, de pildă, simbolul Arborelui Cosmic la inieni şt Ia alici cu credinţele unor anuite populaii primitive privi­ toare .la descendenta genului uman dintr-o specie vegeală) - ci prn însăşi structura lor. Cre sînt oare documentele care ne vor seri de model penru a înţelege hierofanile vegele? Smboluri­ le, t turle , iturile sau .formele divine"? Metoda cea mai sigură este, ră îndoială, aceea care ia în con­ sid�rare şi foloseşte toate aceste documente eterogene. neexclu­ zînd ici un tip imporant, punînd în acelaşi timp chestiunea coninuuior revelate de toate hierofan1le. Vom obţne astfel un

28

APROXIMĂRI

ansamblu coerent de note comune cre - vom vedea, de ltfel, mai tirziu - penit să se organzeze un sistem coerent l moda­ ită1lor sacriii vegetle . Vom putea emrca, astfel, ă iere hierofanie presupune acest sistem;· ă un obicei popular n oare­ cre raport cu "plmbarea ceremonială a Arborelui de Mai" im­ plică sacralitatea vegetală fonulată de ideora rborelui Cos­ mic; că anumite hierofanii nu sînt suicient de "deschise" , ci sînt aproape "cripice", în sensul că nu revelează decît pril şi de o manieră mi mult sau mi puţin cifrată sacrlitatea încorporată sau simboată de vegetaţie, in t�p ce alte hierofami cu adevă­ rat fnice" , lasă să se întrevadă modlităţile sacului în ansam­ " blul lor. m putea socoi, astfel. ca o hierofnie criplcă, insui­ cient desc.isă", sau locală" , obiceiul de a pmba ceremonios o " " ramură verde la începutul primăverii; şi drept hierofanie "trans­ parentă", simbolul Arborelui Cosic. Dar ait una cit şi cealală devăluie aceeaşi modalitate a sacului încorporat in vegeaţie: regenerarea imică, viata inepuabilă concentrată în vegetaie, realitatea mnifesată înr-o creaţie periodică etc. (pr. 1 24) . Ce­ ea ce rebuie sublniat încă de pe acum este că toate hierofaniile conduc la un sistem de afinaţii coerente , la o "teorie" a sacra­ lităţii vegeale şi că această teorie nu e mi puţin implicată în hierofniile insuicient "deschise" decît in celelalte . Consecinţele teoretice ale acestor obsevaţii vor i discutate la sirşitul acestei lucrări , după ce vom i exminat o cnitate sui. cienă de fapte. Pentru moment, ne mulţu m să arătăm că_ nici e terogenitatea istorică a documentelor (unele emanînd de la elite religioase , altele de la masele inculte , unele produse ale u nei ci­ vilizaţii rainate , altele creatie a societăţilor pmitive etc . ) , nici eterogenitatea lor sructurală (mitui, rituri, fone divine , super­ siii etc.) nu consituie un obstacol în înţelegerea unei hierofanii . În ciuda diicultăilor de ordin pracic, aceasă eterogeniate este totuşi sinura capabilă să ne dezvăluie toate modaliăile sacru­ lui, deoarece un simbol sau un mit lsă să se întrevadă în mod eident modaliăile pe care un rit nu le poate manifesta, ci le implică doar. Diferenţa intre nivelul unui smbol. de pildă, şi acela al unui rit este de aşa natură, încît niciodaă itu l nu va putea revela tot ceea ce reveleă simbolul . Dr, rebuie să re­ peăm, hierofia acivă nr-un it grar presupune prezenta întregului sistem, adică nsamblul modităţlor sacrităţii ve­ gele pe cre le reveleă, în mod mi mult sau mai puin global, celelalte hierofni� agrre. Aceste obsevaţii prelinare vor i mi bine nţelese în mo ­ mentul în care problema va i reluată ntr-un punct de vedere

STRUCTU RA ŞI MORFOLOGA SACRULUI

29

iferit. Faptul că răjitoarea arde o păpuşă de ceară care are o şuviţă din păul "victimei" sale, fră să-şi dea suicient sema de teoia presupusă de acest act magic, nu prezintă nici o impor­ tanţă penru înţelegerea magei simpatetice. Impont pentru a înţelege această magie este de a şti că un asfel de act nu a fost posibil decît din momentul în care anumiţi indizi s-au convins (pe'· cale expeimentală), sau au afmat (pe ale teoretică), cum ă unghiile, părul sau obiectele purţate de o iiiţă umnă păstreă raportui inme cu aceasta, chiar după separarea de ea. o asfel de creină presupune eistenţa unui "spaţiu-reţea" ce leagă obiectele cele mai îndepărtate printr-o smpaie dirijaă de legi speciice (coeistenţa organică , analoia fonală sau simbolică, simeii1e funCţionale). Vrăjitoul (cel . acţionează ca mai­ cian) nu poate crede în eicaciatea aciunii sale decît în măsura în care un astfel de "spaţiu-reţea" eistă. Daă el cunoaşte sau nu acest "spaţiu-reţea", dacă are cunoşinţă de "simpaia" ce lea­ gă părul de indiid, acest fapt nu are nici o impoană. Este foar­ te probabil că multe răjitoare din zilele noastre nu au o repre­ zentre a lumii în acord cu practicile magice pe care le exercită. Dar, considerate în ele însele, aceste practici ne pot devălui lu­ mea din cre vin, chir dacă practicanţii nu acced, teoretic, la ea. Universul mental al lumilor rhaice ne-a pvenit nu în mod ia­ lectic în creinţele explicite ale indivizilor , ci consevate în mitui, simboluri. , obiceiuri, care, în ciuda a tot felul de degradări, lasă să se vadă încă destul de clr sensul lor originar. Ele reprezintă, intr-un numit sens, "fosile ii" şi uneori e suicientă o sinură fosilă " pentru a se putea reconstitui ansamblul organic al cui " vesigiu este.

Multiplicitatea hierofailor. Exemplele citate vor i reluate şi subliniate în lucrrea de faă. "mă acum ele ne-au ser­ vit ca primă apromare, nu spre a delita noţiunea de sacu, ci pentu a ne faiiara cu documentele de cre dispunem. m intitulat aceste documente/ hierojanii, deoarece iecre reveleă o modalitate a sacrului. Modalităţile acestei revelaii, a şi valoa­ rea ontoloică ce 1 se acordă sînt două chesiuni care nu vor pu­ tea i discutate decît la sirşitul invesigaiei noasre. Pentu mo­ ment, să considerăm iecare document - rit, it. cosmogonie sau diiniate - drept o hierofanie·; cu alte cuvinte, să încercăm a-l considera ca o manifestare a sacului în universul mental al celor care l-au primit. Desigur, exerciţiul propus nu este întotdeauna comod. Occi­ dentalului, obiş�uit să raporteze sponan noţiunile de sacru, de '4.

-

30

APROXIMĂRI

religie şi chiar de magie la numite fome istorice ale vieţii reli­ gioase iudeo-creştine , hierofniile srine i apar aberante în ma­ re pte. Chir dacă e dispus să considere cu simpaie numite aspecte ale reliiilor exoice - şi n pmul rînd le reigiilor orienle - , nu va putea decît cu reu să inţeleagă sacraitatea pietrelor, de pldă, sau eroica misică. Chiar pesupunînd că unor atare hierofni1 excenrice li se pot găsi oarecare ju stiicri (considendu-Ie "feişisme", de pildă) , este aproape sigur că va ezita să le acorde valoare de hierofnie, adică de modaităţi ale sacului. Walter Otto remarca in .D e GDter Griecenlans cît este de reu pentu omul modem să înţeleagă sacraitatea "formelor perfecte " , una din categoriile curente le diinului la vechii greci. Aceasă dicultate se va agrava cînd va i vorba de a considera un smbol ca o manifesre a sacului, sau de a simi ă anotimpu­ rile, rimurile şi plenitudinea fonelor (a oicrei fone) sînt tot aitea moduri ale sacralităţii. Vom încerca să arăm , în painle ce uneă, ă ele erau considerate ca atre de ăre omenii cultulor arhaice. Şi, în măsura în care ne vom debarasa de pre­ judecăţile didacice şi vom uita ă aare aitudini au fost uneori axate rept panteism, feişism, infanilism etc . , vom reuşi să în­ ţelegem mai bine sensul recut sau actual al sacului în cultule rhaice şi, totodaă, vor creşte şansele noasre de � înţelege, de asemenea, module şi istoria sacralităţii. rebuie ă ne obişnuim să accepm hierofaniile oriunde, în orice secor al viell ziologice , economice , spi(ituale sau sociale. În deinitiv, noi nu ştim daă isă cva - obiect, gest, funcie iziologică, iin ă sau joc etc. - -care să nu i fost eodaă ransi­ urat în hierofanie, undeva, în cursul istoriei umaiăH. A căua motivele are au deteninat ca acel cva să devină o hierofanie, sau să înceteze de a i la un " moment dat, este o chestiune cu totu� difeită. Dar este cert că tot ceea ce omul a mnerat, a simtit, întlnit sau iubit a putut deveni o hierofnie. Se şie, de pildă, ă, în ansmblul lor, gesturile, dansule, jocurile copiilor, juile etc. au o oiine religioasă: ele au fost cîndva gesturi sau obiecte de cult. e ştie, de asemenea, ă insumentele muzicale, arhitectura, mijloacele de ransport (nimale, re, bărci etc.) au nceput pn a i obiecte sau aciviăţ1 sacre. e poate socoti ă nu eistă nici un animal şi nici o plană mpotană cre să nu i paricipat la sacraliate, în decursul istoiei. Se ştie, de aseme­ nea, ă toate meseule, atele, indusiile, tehnicile au o origine sacră oi au dobîndit valot cultule în decursul mpului. Aceas­ ă listă r putea i continuată cu gestuile cotidiene (scularea, umblatul, fuga) , cu diversele munci (vînătoarea, pescuitul, ai-

STRUCTUA ŞI MORFOLOGA SACRULUI

31

ulura), cu toate actele iologice (imente, aă seu,lă etc.) . probabl . d� asemenea, cu cuvintele esenţiale ale limbii şi aşa i depte. iden. nu trebuie să ne nchipum că rega specie umană a trecut prin tote aceste faze , călecre grupare umană a cunoscut. rînd pe rind, tote aceste hierofnii. O are ipoteză evoluţionistă. accepabilă poate acum cîteva generaţii, este astăzi cu totul exclusă. Dr, la un moment istoric dat, iecare gup uman a transsubstaniat, la rîndul său . un anumit nmăr de obiecte, nmle, plante. gesturi etc. în hterofni, şi e foarte pro­ babl că pînă la ună niic n-a săpat acestei tnsiguri coni­ nuate pe durata a zeci de mileii de viaă reliioasă. 5.

Dialectica hierofiilor. a începutul ' acestu i capitol m amintit că toate deinille date pnă in prezent fenomenului . religios puneau n opoziţie sac1 şi profnul. Oare ceea ce m spus .mi sus, anume că orice a putut i la u n moment dat o hierofanie, nu contrzice aceasă deiniie-tip a fenomenului re­ liios? Dacă orice poate incorpora sacralitatea, in ce măsură ă­ mîne valablă dhotoia sacu-profan? Această contradicie e doar aparentă. pentru ă, dacă este adevărat că oice poate deve­ ni o hierofnie şi ă probabil nu eistă nici un obiect, sau fnă, sau plantă etc. cre să nu i fost. într-un anmit moment al isto­ riei , într-un anumit loc I spaţiului, învăluit n presiiul sacra­ liăii, rămîne totuşi adevrat că nu se cunoaşte nici o reigie sau rasă care să i acumulat în cursul istoriei sale toate aceste hiero­ fanii. Cu lte cunte, au eistat întotdeauna, n cadrul oriărei religi, alătuIi de obiecte sau de finţe profane, obiecte şi iinţe sacre . (Nu acelaşi lucu s-ar putea spune despre actele iziolOi­ ce, meşteşuuri, tehnică, gesturi etc. : de altfel, asupra acestei disincţii vom rveni.) rebuie mers mi departe : cu toate că o numită clasă de obiecte poate prmi valoare de hierofnie, eisă ntotdeauna înăuntrul acestei clase obiecte cre nu sînt învestite cu acest priilegiu. Acolo unde se v�rbeşte despre preinsul "cult l p ierelor" , de pildă, nu toate pietrele snt considerate sacre. Vom întîlni ntot­ deauna nnite pietre venerate datoită ronnei, mării sau im­ plicaţilor lor rttule. Vom vedea, de alfel. că nu este vorba de un cult al pierelor. că aceste pietre sacre sînt venerate doar n mă­ sura în cre ele u ai snt smple pie.tre, ci hierofanii, adică alt " ceva decît condiţia lor nonală "de obiecte . Dialecica hierofniei presupune o alegere mi mult sau mi puin manifestă, o singu­ lazare. Un obiect deine sacu n măsura în cre încoporeză (aică revelează) "ltceva" decit pe sine.. �entru moment, e de mi-

­

32

APROXI M Ă RI

nmă mpoană dcă acest .ltceva" se datoreaă forme! sale speciale , eicienţei sau pur şi smplu "foţei" sale - au ă este dedus din ariciparea" obiectului la reun smolism oarecare, " cofeit de un it de consacrre sau dobînit pn inseriunea, volunară au involu nă, a obiectului într-o reiune saturaă de sacalItate (o onă sacă, un timp sacu , un " accident" oareca­ re - trznet, cmă, sacileiu etc.) . Ceea ce vrem să eideniem este că o hierofanie presupune o algere, o deaşare neă a obiec­ tulu i hierofnic , în raport cu restul înconjurător. Acest rest eisă în totdeau na, chiar atunci cîn d o reiune imensă deine hierofa­ nică: de pildă, Ceul, sau nsamblul peisajului binecu noscu..t, sau "patria " . Deaşarea obiectulu i hierofanie se face , în oice cZ, cel puţin in comparaţie cu el îsşi, căci el nu deine hierofanie decît în momentu l în care a încetat să ie un simplu obiect pro­ " fan , penru a dobîndi o nouă "dmensiune : aceea a sacralităţii . AceasA dialectică este perfect clară pe planu l elemenar al hierofaniilor fulu rante, atît d e comu ne în literatu ra etnologică . Tot ceea ce este insolit, singu lar, nou , perfect sau monsuos de­ vine U ll recipient penu fortele magico -reliioase şi , după m­ prej urri, un obiect de veneraţie sau de te mă, în vitutea seni­ mentului mbivalent pe are-l provoacă stJtomic sacrul. .Cînd un cîine , scrie A. C. ut, este întotdeau na norocos la înătoare, acesta este measa (piă rea, semn de nenorocire) . rea mu lt succe s la vînătoare îngrijoreă pe toradj a . Foţa magică, graţie căreia animalu l este capabil să prindă în atul, va i neîndoios t faală săpînului său : aces. va mu ri în curînd, sau recola de orez va i rea, ori, cel mai adesea, se va ivi o epizooie la bivoli sau la porci . Această credin. este generală în tot centrul insu lei Ce­ lebes" (trad . şi cit. de L. Uy-Buhl , e smaturel et la nature s a me tli te primtive, p. 13- 1 4) . În orice domeniu pelecţiu ­ nea speie , şi aici, în această valoare sacră sau magică a per­ feciunii, va trebui ăutată expicaţia temerii pe care chiar socie­

atea cea mi civiliată o manifest. în faa sin tu lu i sau geniulu i. Pelecţiunea n u aparine luii noastre . Ea este altceva decît această lume, sau vine de altundeva. Aceeaşi teamă �au aceeaşi rezcVă timorată eds m cu privire la tot ceea ce este strain, ciudat, nou - căci asfel de prezenţe sur­ pinătoare sînt semnle ale u neifoţe care, deşi veterabilă, poa­ te i priej dioasă. În Celebes. "cînd fuctu l unu i bnnier apare, nu la capătul rmuii, ci n mij locul ei , acest lucu e measa . Se spune, de obicei, că aceasa are drept consecină motea să­ pînu lu i acestui arbore ... Cînd o numi. specie de dovleac poară două. fructe pe acelaşi vrej ( z identic cu cel al unei naşteM ge ..

STRUUA ŞI MORFOLOGA SACRULUI

33

melare). aceasa e sa. Va 'caua mortea unui membu l fa­ mliei celui ce săpîneşte impul e are ceşe plna. rebuie smulsă plnta e dă aceste fucte aducătoare de nenorocire. Nimeni nu trebuie ă le mnînce" (A. C. ut, citat de L. ey­ B uhl Snrel, p. 2 19) . Cum spune Edtn W. Sth, "lucu­ ile ciudate , insolite. spectac?lele neaştepate. pacticle neobiş­ nuite. limentele necunoscute, procedeele 'noi pentu a face un lucru, toate acestea sînt privite a o manifestare a foţelor oculte" .

(citat de L. ey-Buhl. p. 22 1) . a populaţia a, în Noile He­ btde, toate deasrele se datorau mlslonlor lbi are tocmai sosiseră (ibid. p. 182) . Lista acestor exemple se poate lungi cu uşurinţă (c�. de pildă. L. ey-Bul. a menalie primitve, p. 27-37. 295-33 1 , 405-443 : - H. Webster, Tbo, pp. 230 sq) . 6 . Tabu-ul

$

şi mbivlen. aculi. - Vom vedea mi rziu n ce măsură astfel de fapte pot i considerate h ierofnii . Ele sînt, in oice z , ratofni. manfestări ale forţei şi deci snt temute şi vene rate . mbivlena sacului nu este exclusiv de orn psi­ hic (în măsura n care atrage sau respinge) , ci şi de ordin iolo­ gic; sacrul este totodată " sacru " şi "pîngărit". Comentînd vorbele lui Virgl iu , ui scrajames , evius (a. Aen. II, 75) remarcă pe bună dreptate că sacer poate însemna şi "blestemat" şi " sint" . Eustalus (a.liadem, II, 429) obseVă aceeaşi dublă semnii­ caţie a lui gos. cre poate exprma n acelaşi mp nopunea de " " "pur şi de " spurcat (c. J . E. Hris on, rolegomena to the Suy of Greek Relgion, ed. II, Cmbridge . 1922, p. 59) . Aceeaşi mbi­ vlentă a sacrului apre şi în lumea paleosemilcă (cf. Robertson Sith, e Religton of the Semites, ed . II, ondon, 1927, p. 446454) şi egtpteană (cf. W. F. lbrtght, rom the Stone Age to Cistianiy, ed . I. Blmore, 1946, p � 32 1 . n. 45) . Toate vloăr1le negative le " pnglor " (contactul cu mor­ ii, cnalii etc.) se datoresc acestei mbivlenţe a hierofanilor şi ratofan1ilor. Ceea ce este "pîngărit" , şi deci "consacrat" , se deosebeşte , a regim ontologic, de tot ceea ce aprne sf�rei pro­ fane. Obiectele sau iinţele pîngărite sint, aşadr, pracic intezi­ se epeienţei profne, a şi ratofatUe şi hierofaniile. Nu te po1 apropia, fără isc, de un obiect pîngărit ori consacrat cind te i n condiie profnă. adică atunci cînd nu eşti pregătit prin itul. Ceea ce se nmeşte tbu - după un cuînt polinezian adoptat de enogra! - este to cmai această condiţie a obiectelor, aciunilQr sau personelor "zolate " şi "nterzise" din picina primejdiei pe care o presupune contactul cu ele . În gener" este sau deine tbu oice obiect. acţiune sau persoană care posedă, n rtutea •

34

APROXIMĂRI

modului său de viaţă, sau dobîndeşte pintr-o upură de nivel ontologic, ofo.ă de natură mai mult sau mai pun incertă. Mor­ fologia tabu-ului şi a obiectelor,. persoanelor sau acţiunilor ainse de el este destul de bogată. Ne putem convinge de aceasta ră� . foind tomul III al lucrii Creaga de Ar a lui J. G. Frazer, Tbo·! et les perils e l'âme (rad. fr. 1 927) , sau bogatul repertoriu l h:: _ H. Webster, Tboo. A sciolgical suy. Ne vom mulţui cu cîte­ va exemple culese în monograia lui A. Van Gennep, Tbou et totemisme a Mdgscr (Paris, 1 904) . Termenul corespuzător penu tbu în limba mlgaşă este jady, jaly, cuvnt ce desem­ nează ceea ce este " sacu . prohibit, ntezis, incestuos, de rău augur " (A. Van Gennep, p. l !) , aică, n ultimă nă, ceea ce este prmjdos (ib . , 23) . Au fostjdy " pmi cai aduşi n insulă. iepurii aduşi. de un misionar, nţfutle noi, n spect1 leacurle europene" (sarea, todura de potastu , romul. pipeul etc. : p. 37) . rin ure, egăsim aici kratofan1e nsolitului şi noului, de­ spre caie m vorbit mai sus. Modaliatea lor e fulgurantă, căci, n general, toate aceste tabu-uri nu dreaă mult: n momentul n cre sînt cunoscute, mînuite, interate în Cosmosul autohton. ele îşi pierd capacitatea de distrugere a echilibului forţelor. Un alt temen mlgaş e Zoza, pe cre dicţionrele îl denesc n tene­ nl unătot: "Tot ceea ce este n afra sau contra ordni naura­ le. o mnune, o calamitate publt., o nenorocire extraordinară, un păcat conra legii naturale. un incest" (ibid. , p . 36). Este eident că fenomenul boii şi al morţi se înscie. de ase­ menea. n aceste ategori ale insolitului şi grozei. a malgaşi. ca şi Ia alPi, anmite "interdicţii " separă cu preciziune bolnavii şi morţii de restul comunitălii. Este intezis a ainge un mort. · a-l prii, . a-i pronunţa numele etc. O altă seie de tbu-uri se referă la femeie, la seualiate, la naştere sau la anumite sttuaii date (este intezis unui s o lda t să mănînce un cocoş mort în l uptă sau oricare alt anmal omorît de suliă; IIU trebuie să se omoare un nml de sex masculin n casa l cărei s tăpîn e sub ane sau plecat la rzbo i etc. : A. Van Ge nn e p , p. 20 sq. ; eL , de aselnenea, R. eman De polynesischen Tabstten, p. 1 0 1 sq. : H. Web­ s ter , Tboo, p. 2 6 1 sq. ) . În toate aceste czuri e s te vorba de o nterd icţie provzoie cre se eplică printr-o fu lgu ran tă concen­ '

trare de forţe în n umi te cen tre (fenIcia, motul, bolnavul) sau

prin s i tu aia periculoasă în care se găsesc n umi te persoane (sol­ vînătoru l, pes u l e tc .) . Dar eistă tabiL-uri pemanente : acela al rege l u i sau l . sintulu i, al numelui sau al ierulu i, sau acela al an m ito r re iu ni cosmice (muntele mbondrom , de care nmeni nu în drzn eşte să se apropie, A. Vn G e nn e p , p. 1 9 4;

ţaui,

STRUCTUA ŞI MO RFOLOGIA SACRULUI

35

'

lacui, riui, insule înregi, ib, p. 1 95 sq.) De aceasă dată inter­ iciile se datorză modului de a i speciic al personelor şi obiectelor declarate abu . n nsăşi coniia sa reg1ă, regele este un rezeVor plin de forţe şi de aceea nu te poţi apropia de el decît după" luaea unor numite preaull; regele nu trebuie ains, nici priit direct: tot aşa, nu trebuie să-i vorbeşti etc. n anuite reiui regele nu trebufe să atingă pămîntul, căci r pu­ tea să-I nmicească pin forţele acumulate în el; rebie deci să ie purtat sau să meargă pe covore . Preauţi1le luate faţă de sini, de preoţi sau de raci se eplică. prin aceleaşi temei. Cit despre "tabuizarea" anumitor mele (ieul, de pildă) sau a unor anumite regiunI (insule, muni) , cauzele ce detenină aceasta sînt multiple : nouatea melului sau faptul că este uizat de căre rupui secrete (topitori, vrăjitori etc.) ; mărepa sau miste­ ul unor nuii muni, sau faptul că nu sînt interabii sau nu sînt încă integrai în Cosmosul indigen etc. TotUŞI, menismul abu-ului este întotdeauna acelaşi: anu­ mite lucruri , persoane sau zone paricipă la un reim ontolOgic total ferit şi, în consecnă, contactul cu ele produce o uptură de nivel ontologic ce ar putea i fatală. Tema în pivinţa unei astfel de rupturi - imp,u să cu necesitate de diferenţele de regim onologic dinre condiia profnă şi cea hierofică sau kraofaică - se veriiă chiar în rapoturile omului cu alimentele consacra­ te sau cele presupuse a conne anite foţe magico-religioase. "Anumite limente sînt într-ait de, sinte, incît e preferabil să nu ie deloc mîncate ' sau să nu ie mînate decît în porii mici. " (E. Westenrck, Sovances paennes dans la cvilisaion mhome­ tane, tr. fr. , Pais, 1935', p. 55) . De aceea, în Maroc, viziatoii snctuarelor , sau participanii la o serbae nu mănîncă decît forte puin din fructele sau felurile de mîncre ce i se oferă. e încearcă măirea "forţei" (baraka) grîului atit timp cît el se ală pe arie; însă concenratA în prea mare ntitate, această forţă poate deveni nocivă (ib. , p . 1 56) . Din acelaşi motiv, mierea bog�tă în baraka este primejioasă (p. 1 56) . Această mbivalenţă a sacului - atrăgător şi respingător în acelaşi tmp - va i discutată cu mai mult folos in l doila volum al lucrăli de faă. Ceea ce putem remarca, de pe acum, este ten­ dinţa contradictorie manifestată de om în privinţa sacului (considerind acest temen în accepiunea sa cea mi generală) . Pe de o pte. el încearcă să asigure şi să mrească propria sa realitate prinr-un contact cît mi fructuos cu aceste hierofanii şi ratofa­ nii; pe de altă pate, el se teme că pierde această "realitate" prn interrea sa înr-un pln ontologic superior condiţiei sale profa.

.

APROXIMĂRI

36

ne; cu toate c ă doreşte să o depăşească. el nu poate totuşi" să o părăsească complet. Ambivalenta atitudinii omulu i faă de sacru se veriică nu numi în cazul hierofniilor şi ratofanillor negati­ ve (frica de mOi, de spiite, de tot ceea ce este "pîngărit") , dar şi în fonele religioase cele mai evoluate . Chiar o teofanie ca aceea revelată de islcii creştini inspră mrii majorităţi a indivzilor nu numai atracţie, ci şi repulsie (orice nume s-ar da acestei re­ pulsii: ură. dispreţ. temă. ignorană voită, srcasm etc.). În cele de mi sus, m văzut că manifestările insolitului şi le exraordinaului impun de obicei tema şi îndepărarea. Cîteva . e�emple de tbu-uri şi de aciuni , iinţe sau obiecte abuate, ne-au revelat · menismul prin care ratofniile insoitului, fu­ nestului , mistetosului etc . sînt seprate de circuitul experien­ telor nOlale. Aceasă separre are uneori efecte pozitive: nu se reduce la a izola, ea vaorizeză. şa se face că uriţenia şi difor­ mitatea i stngulrzeă, dar, în acelaşi mp, îi şi consacră pe cei la care se manifestă. �stfel, pintre indienii ojibway, mulI sînt nmiţi răjitori, ră ca ei să pretindă a i experţi în ara răjito­ riei , ci dor pentru că sînt urîţi sau difoni . rintre aceşti indieni, toţi cei. ce sînt priiţi ca răjitoi au , în generl , un aspect ize­ rabil sau respingător. Reade affiă ă, în Congo , toţi pilcii şi toţi albinoşii devin preoţi . Nu ne putem îndoi de faptul că respectul inspirat, în general, de această clasă de oameni, poneşte la ori­ ne de la ideea ă ei sînt înzestrai cu o pu tere isterioasă" (N. Săderblom . Dieu viva1 as l'hstoire, Paris. 1937, p. 22) . Faptul ă şmnii, vrăjitorii şi vracii sînt ecrutaţi, de prefe ­ n., dintre nevropap sau dintre cei ce prezintă un echiibu ner­ vos instabil se datore. aceluiaşi prestigiu l n s oi tul ui şi al exraordinaului . Aare sttmate denotă o alegere: cei care le po­ sedă nu po t decit să se supună dIvinităţii sau spiritelor care i-au sinulzat n acest fel, devennd preoţi, şamni sau răjitoi. Este eiden t ă aceasă alegere nu se efţctueză intotdeauna prin ltene diul acestui gen de semne extetoare n aturale (uî­ ţenie, iiitate, neVozitate xcesivă etc.); vocaţia reliioasă apre adesea rape xerciţilor rituale cărora 11 se supune, de vo­ ie sau de nevoie, cndidatul, sau n u n a legeii efectuate de vrăjitor (N. Săderbloi. p. 20 sq.) . Întotdeauna este însă vorba de o algere.

7. Ma. nsolitul şi extraorinul snt epifnii tulbură­ toare: ele nică prezena a altceva decît ce este na tu ral : prezenta sau cel puţin apelul, n sens prede snat l acesui lca. Un -

.

ST R :J CTU RA

ŞT \1 0 R FO LO G IA

S A C RU L U I

37

animal abil, un obiect nou sau un fapt monstruos se s inulri­ zează tot ait de bne ca şi un indiid erem de urît, foarte nevos sau izolat de restul comuniăii prnr-un stigmat oarecre (natu­ rl sau obnut în una unei ceremonii rezate în scopul de a desemna "alesul" ) . Exemplele ne vor aj ua să înţelegem conceptul melanezin mna, din care unii autoi au crezut că pot face să deive toate fenomenele religioase . Mana este, penru mlanezie­ ni, foa misterioasă şi activă pe re o posedă numii inivzi şi, n general. suletele morţilor şi toate spiitele (R. H. Codngton, e Melesas, Oford , 1 89 1 , p. 1 1 8) . Actul rnios l Crea­ pei cosmice nu a fost posibl decît prin mana ivnităţii; şef�l clnului posedă şi al mna. Englezii au supus populaia maori enu ă mna. lor era mi puteniă, slujba misioului ceş­ in posedă o mna supeioară celei a ttutlor autohtQne. aine­ le au, chiar şi ele. mna lor. aie acterului de "receptacol de foţă" pe re l posedă copurile umane. precum şi excreile (c. G.Vn der eeuw, Phoeolgie . - der Relgo, iibingen , 1 933, p . 5-6) . Dar obiectele şi oamenii au mna penu că au pit-o de la annite iinte superiore. cu alte cuvinte iică paricipă n mod misic la sacu şi în msra în cre participă la el. "Dacă se obsevă că o piară conine o forţă excepională. însemneă ă un spirit orecre i s-a asociat. Osul unui mort posedă mana deorece suletul mortului se flă în el: un ndivid orecre poate avea un raport ait de srms cu un duh (spirit) sau cu suletul unui mort ghost) încît să posede el nsuşi o mna pe care o poate folosi după voie" (R. H. Corington. p. 1 1 9 sq.) . Este o foră dfe­ rită de forţele fZice n · punct de vedere cliativ, aşa încît se exercită în mod arbirr. Un bun rzboinic datore ză această a­ litate nu propriilor sale forţe sau posibliăi, ci forţei pe care ma­ a u nui războinic mort i-o acordă: aceasă mna se găseşte n mica amuletă de piatră ce aînă la gitul său . în cîteva funze fixate la cingătoarea ·sa, în fomula pe cre o pronunţă. Faptul că porcii unui numit om se inmulţesc sau că rădna lui rodeşte se datoreă unor nume pietre înzestrate cu ° mana specilă a porcilor şi pomilor, pe care proprietul lor o posedă. O barcă nu este rapidă decît dacă posedă mna, la fel un şom care prinde peştele sau săgeata care răneşte morl (R. H. Coington, p. 1 20) . Tot ceea ce este la un grad superlaiv posedă na, adică tot ceea ce îi apare omulu i eicace , dnic. creator, per­ fect. Ca reacpe mporiva teoriilor lui E. ylor şi a şcolii sale. re consideră că pma faă a reigiei nu poate i decît nismul,

38

APROIMĂRI

nropologl englez R. R. Marett a creut că poate recunoaşte o fază prenmistă a reliiei n această credinjă ' a existenţei unei foţe imp.rsonale. Noi vom evita să precm de pe acum în ce măsu�ă se poate vorbi de o "primă fază" a re iei� tot astfel, nu vom cerceta dacă identiicrea unei aare fze pimordiale echi­ vlează cu descoperea " originii" religiei. Noi am menţionat cîte­ va exe�ple ale conceptului na, doar penru a clariica ialec­ tica kratofaniilor şi hierofaniilor pe planul cel mai elemenar (trebuie prectzat că " cel mai elementar" nu vrea deloc să spună " " cel mai pmitiv din punct de vedere psihologic, nici "cel mai vechi " in sens cronoloic: nIvelul elementr reprezintă o modali­ tate simplă, ransprenă, a hierofaniei) . Exemplele citate ne-au oferit o bună ilustrare a faptului că o ratofanie sau o hierofaie siglizeză un obiect faţă de celelalte, tot aşa ca insolitul, ex­ traordinaUl, noul. rebuie să remarcăm totuşi: 1) că noiunea de mana. cu toate ă se regăseşte şi n religiile exteioare cercului melnezian,. nu este o noiune universală şi, in consecnă, l1e este greu să o considerm a reprezentind prma ă a oriărei reigii: 2) ă este nexact să se considere mana ca o for- imper­ sonală. ' Eisă. într-adevr. Şi alte popoare în fara melnezienlor 1 care cunosc o foă de acest gen, capabilă să faă lucruile să deină putenice, reale. in sensul pin "I cuvîntuluI. Siox-ii nu­ mesc aceasă foţă wkn: ea circulă peste tot în Cosmos . dar nu se manifestă decît in fenomenele extraordinare (ca soarele, luna, tunetul, vîntul etc.) , precum şI personaităle putenice (răj ito­ rul, misionarul creştin, iinţele miice şt legendare etc.) . Irochezii folosesc termenul arenda penI a desemna aceeaşi noiune : o furtună conne orenda, o pasăre greu de doborît are o arenda foarte subtilă, un om fuios este pradă propriei sale orenda etc. Oi la huront. zemi la populaile ntilelor. megbe la pimei afri­ cani (bmbuti) , toi aceşi teneni exprmă aceeaşi noiune de ana. Dar, ă mi repetăm o dată. nu oricine sau orice posedă ok� zemi, mgbe, arenda etc . , ci numai divinită1e. eroii, suletele morilor sau omenii şi obiectele re au un anumit raport cu sacul, adică ăjitorii, fetişurile , idolii etc � Penru a nu cita decit pe unul n ulimi enograi e a descis aceste fenomene ma­ ico-reliioase , şI încă la o populaţie rhaică unde eistenţa u nei ana era destul de conroversată, P. Schebesa scrie: Megbe 1

Mna nu este de alfel n concept panmelaneztan, deorece este ne­ cunoscut la populaile onong Java (N. E. de Insulele Solomon) , la wogeo (Noua-Guinee) (H. 1 . Hogbn, Ma. p. 268 sq.). a wagawaga. ' ubeube ec. (A Capel. he ord " a", p. 92)�

39

STRUCTUA ŞI M O RFOLO GIA SACRULUI

este răspîndită pretutindeni, însă puterea sa nu se mnifestă peste tot cu aceeaşi intensitate, nici sub acelaşi aspect. Anumite nmale o au din abundenţă: dinre omeni. uni o au înr-o mă­ sură i mare , ali mai mică. Omeni îndemnatici se disng tocmai pn abundenţa de megbe acumulaă de el . Vrăjiorii de asemenea sînt bogap în megbe. Această foIţă pre legaă de su­ letul-umbră şi desinată să dispară o daă cu el Ia mote , cînd ie eireă in lt indiid, ie se meamorfozează n totem" es ygmees. I.fr. , p. 64) . Cu toate că anuiţi savanţi au adăugat acestei liste li cîţiva teneni (gai la masat, nanitha la malgaşi. petra la da­ .yact" etc.) şi s-a încercat să se nterpreteze în acelaşi sens teme­ nul indin brahmn. cel irnian vrenah, cel roman iperin, cel norle hamja noţiunea mna nu este universlă. Ma nu apare in toate reliile şi. chir acolo unde apare, nu este nici uica, nici cea mai veche fOlă reliioasă. Mana .. nu este nici­ decum universlă şi, n consecin!ă, a te sluji de ea a de o bă pe care să clădeşi o teorie generală a religiei prmitive este nu numai eronat ci, în plus. nşelător" (H. ln Hogbn. Mana. p. 274) . Mai mult, între iferitele varinte (na, wkn. orenda etc.) există, dacă nu iferenţe categorice, cel pun nuanţe prea adesea neijate în prmele stu dii. Astfel , mericnistul P. adin , anaizînd concluzile trase de W. Jones, Miss Fletcher şi J. N. B. Heitt in cercele lor asupra conceptelor wkn. şi mnto ale populaţilor sioux şi algonin, obsevă că aceşi termeni n­ , semnă " sacu", " ciudat" , "impornt", linunat", " eraori- ' " nar" , " putenic , ăă însă să înglobeze cea mai slabă idee de .,for­ ă inerenă" (Religion ofhe North Amecan Indas. p. 349-350) . Or, R. R. Marett - de altfel au mi ăcut-o şi altfi - a crezut că na reprezntă o " forţă iInpersonlă" , cu toate că R. H . Co­ dnton atrăsese deja atenia asupra faptului că " această foă, deşi impersonală in sne, este intotdeauna ataşată unei persone care o ijeză ... Nici un om nu e această foă pin el însuşi: tot ceea ce face, face cu ajutoul unor anumite finţe , spite le natuii sau le strămoşlor" he elanasas, p . 1 1 9 , 12 1) . Cer­ cetări recente (A. M. Hocrt, H . J. Hogbin . A. Cap eI) au preczat aceste distincţii sabite de R. H. Codrnton . " Cm � putea i ' " mpersonală, dacă ea e ntotdeauna legată de iinţe personle? se întreba ironic A.o M. Hocart. a Guadacall şi Malaiia, de pil­ dă, numai spiritele şi suletele morilor posedă naa , dar ele pot folosi această foIţă în folosul omului. "Un om poate munci din greu , dar, dacă nu obine incuvnarea spritelor, a căror pu­ tee s� se exercite n favorea sa, el nu va junge iciodaă bogat" -

.

40

APROXIMĂRI

(H . J . Hogbin, Ma, p . 259) . " Otce efort este ăcut cu scopul de a-şi asiura bunăvoinţa spritelor, astfel ncit ma să ie ntot­ deauna disponiblă. Saciciile sint metoda cea mai frevent uti­ iată penu a le cîştiga aprobaea, dar şi anumite lte ceremoni sînt socotite a le i pe plac " (ibi. p. 264) . P. adin remarca la rîndul său că indienii nu opun personalul şi impersonalul, corporalul şi icoporalL " Ceea ce pre să le aragă aten1a este, în primul ind , chesiunea eistenţei rele: şi tot ceea ce poate i sesiat cu stmţuile , tot ceea ce poate i indit, rit sau visat, isă" (op. cit. , p. 352) . roblema rebuie pusă deci in teneni o:tolotct: ceea ce std, ceea ce e real şi ceea ce u st. r nu n eneni persol-iersol coporal-in­ oporl, conepte care nu au, n conşinţa "p1lilor" , preci­ a e re au dobindit-o n c�luile isoice. Ceea ce este zes­ rat cu na eisă pe pln ontologic şi, ca unare, este eicace, fecund, ferl. Nu se poate deci ainna "mpersonalitatea" nei, aceasă nopune neaind nici un sens în oizontul menl rhic. De alfel, nicăiet nu se întîlneşte na iposaziată, detaşaă de obiecte, de evenmentele cosmice, de fIinţe , sau de oameni. Mi mult, in una unei analize sinse, se poate obseva că un obiect, UQ fenomen cosmic , o iinţă orecare etc. posedă mana rape nteVenţiei unui spirit sau a fuziunii cu epifnia unei flinţe ivi­ ne oa reare. Reiese, aşadar, că teoria are consideră mana drept o foă magică impersonlă nu este cu nimic j usijc aă. A magin a pe această bă o eapă prereligioasă (dominaă exclusiv de maie) este implicit eronat. O are teorie este de altfel innnată de faptul ă nu toate popoarele (şi 'mai ales cele mi priive) cu­ nosc na; de asemenea, de faptul că mgia - deşi înîniă mai peste tot - nu apare niciodaă decît însoiă de religie. Mai mult: magia nu domină pretundeni iaţa sprituală a socieăplor "pri­ " mitive ; dimpotrivă, ea se devoltă în mod predominnt in so­ cieăţile mai evoluate. (Exemple: practicrea maiei este foarte slabă la kum1 dn Austalia şi la fueieni : n numite socieăi de. eschmoşi şi koriaci este mi puţin pacticată decit la vecnH ' lor ainu şi samoiezi, re le sînt supeiori n punct de ve.dere culturl, "etc.) . -

·

8.

Stuctra ierofnHlor. - Să reaminim cre ne era sco­ pul aunci cînd citam hierofanile fulgurante, kratofanHle, mna

etc. Nu spre a le discuta (ceea ce ar i implicat clariicarea noiu­ nilor de sacru, de polattate religie -magie etc.) , ci doar pentu a ilustra modiăJle cele mi elementre le sacrului, n vederea

STRUCTURA ŞI MORFOLOGIA SACRULUI

41

unei pime awomărt. Aceste hierofanil şi ratofnii ne-au dez­ vluit ntQtdeauna ° legere: ceea ce este les e s.te mplicit puter­ nic, eicace , temut sau fertil, chiar dacă legerea se face prin sin ­ gul rea insolitului, noului, extraordinarului: ceea ce a fost les şi revelat ca aare prin ntenediul unei hierofanii sau al unei raofni1 devine adesea primejdios, nterzis sau întinat. m înilnit frecvent noţiunea defoţă şi efeienţă legat� de aceste hie­ rofnii; le-am denumit atofanii tocmi pentru că ne rînea să le demonsm caracterul sacu . Totuşi, m vzut cît de impru­ deiă era o genere răbim; ă, de pildă, iin d accesibilă x­ petenţel religioase sau obseVa1el profne dor prnr-o personi­ icre au ncoorre, este ineact a na să ie considerată a o forA mpesonlă; ă r i ml nţelept să se pună problema n tenenl si ontologic! şi să se spună că ceea ce s. in d copet posedă întotdeauna mn; n sfrşit, ă isncţia "perso­ nI- mpersonl " nu re sens precis n unversul menal rhtc -. şi ă este mi pudent să se renunţe la ea. Dr rebuie menţionat că hierofniile şi ratofniile elemena­ re ml sus notate sînt departe de a epuiza eperienţa şi teoia reigioasă a "pitivilor" . Nu se cunoaşte nici o reliie redusă la astfel de hierofii şi kratofani elementare . Categoriile sacului , ca şi morfoloia lui depăşesc constnt epifaiile manei şi ale ii­ soitului, după cum depăşesc cultul strmoşilor, credin. în spi­ rite. culte le natuIiste etc. Cu alte cunte , o. religie . ie ea religia cea mai " prmiivă " (de pild,. religia unui tib austrian, a n­ damanezilor, a pimeilor etc.) , nu se lasă redusă la un ivel ele­ menr de hierofanii (na, totemism. nism) . lături de stfel de epeIienţe şi teorii religioase monovalente, înîlnim satoic une , mai mult sau mai puţin bogate , ale altor eperienţe sau teorii religioase: de pldă urme ale cultului unei Finţe Supreme. Faptul ă aceste une prezntă puţină impontă n iaţa religi­ oasă zilnică a ibului nu re mpoanţă aici. Vom avea ocia să " constam. (pr. 12 sq ..) ă, la "pimiii , credina înr-o Fnţă Supremă, reaore şi atotputenică, locuind n Cer şi mnfesin­ du-se pn epfani1 urniene, apre m peste tot; totuşi aeasă iinţă Supremă nu joaă aproape nici un rol n cult, unde este nlocuiă pin lte foţe eligioase (totemi sm, cultul srămoşilor, itologtlle solre şi lunare, epifanlle felliăii etc.) . Dispariţia unor asfel de inţe Supreme dn actualitatea religioasă repre­ zintă, evident, o problemă a istoriei: ea se datorează unor anumi­ te forţe ce pot i prţial identiiCate . Dar, cu toate că apar ca iind de o mai mică mportnă, Fiinţele Supreme aparn patrimoniu­ lui reigios al "pritii lor" şi deci nu pot i negliaj ate atunci .cînd

42

APROXIMĂR[

se studiă epetena globlăa sacrului la umitatea arhică. Hierofnile elementare şi kratofnitle fulgurnte se plasează n anamblul acestei epeienţe arhaice. domnînd-o uneori, dar niciodaă epuiznd-o. " Pe de altăprte. aceste hierofnii şi kratofanii elementare nu snt intotdeauna "închise " , monovalente. Ele pot să-şi mărească, dacă nu coni�utul reliios, cel puin funcţia formală. 0_ piară cultuală mnifestă, înr-un anumit moment istoric, o numiă modliate a sacului : aceastăpiarăraă căsacrul este alceva decit mediul cosic înonJurăor, ă, asemenea stncii, sacl este în mod absolut, inulnerabil şi salc, susras devenirii. Aceasă ontofanie (valoaă pe plan religios) a pietrei cultuale i poate modiica "forma" în cursul istoriei: aceeaşi piatră va i veneraă mi rziu, nu pentu ceea ce revelează ea imediat (nu a o hiero­ fanie elemen,tară), ci pent� ă este integraă înr.un spaiu sa"­ cu (l unui templu, al unui altr etc.) sau iindcă e considerată ca hterofanie " a unei iviniăţi etc. (c. pr. 74) . Ea răîne ltcva decît mediul nconjurător, continuă să ie sacră n vtutea hiero­ faniei primordile care a les-o. însă valorea ce i se acordă se modfică după teoria reigioasă în care aceasă hierofanie urmea­ ă să se integreze. Întîlnm un numr considerabl de asfel de revalorizăIi ale hierofaniilor pmordiale, istoria reiglor iind, în mae prte. is­ toria d�valorzărlor şi revalotzărilor procesului de manfstare a sacului. Idolatria şi iconoclasmul sînt, în aceasă pIiinţă. atitu­ dini ireşi ale spiritului în faa fenomenului hierofaniei; ele sînt deopotrivă justiicate. Căci. pentru cel ce este în posesia unei noi revelaii (moismul în lumea semilcă, creşinismul în lumea greco-romană. de pildă) . vechile hierofanii îşi pierd nu numai sensul lor originar. acela de manifesre a unei modalităţi a sa­ cului, dar sînt considerate ca obsacole în calea desăvîrşii ex­ peienţei religioase. Iconoclaştii, de oice gen şi de oice reiie, sînt jusficaţi atît pin propria lor experienţă religioasă. cît pin momentul istoric in care are loc expeienţa. Contemporani ai unei revelaţi mi complete" . mai conforme facuIăplor lor spiri­ " tuale şi culturale. ei nu ot crede, nu pot valora în plan religios hierofanile acceptate odinioră, n fze religioase trecute. Pe de al. pate. aitunea opusă, denumită. din moive de epunere,� idolarie, este in pn jusicatăşi de expenenta reli­ ioasă şi de tstone. Aceasă aitudine, ce con�ă grosso o n a conseva şi a rvloa n pemanenă vecile hierofni, este vidată de nsşi ilectia saclui, penu că sacul se mnfesă ntotdeana pn ceva; faptul că acest cva (pe re noi -

-

43

STRUCTUA ŞI M ORFO LOGIA SACRU LUI

l-am denumit '"hierofanie " ) este un obiect din lumea meiată sau un obiect al imensităll cosmice , o iură divină, un smbol, o lege morală, sau cir o idee, este ipsit de mportană. Actul ilectlc rmîne acelaşi : mnifestarea sacului prn ltceva decît el însuşi; el apare în obiecte , itui sau smbolui, însă niciodaă n înre­ gime şi în mod mediat sau în totliatea sa . În consecnA, con­ siderate ntr-un punct de vedere absolut, o piatră sacră, o în­ cnre a lui Viş.u , o satuie a lut Jupiter sau o epifanie Jahistă sînt la fel de vlabile (sau iluzoii) pn smplul fapt că, n toate aceste czuri, mtfesndu-se, sacrul s-a liiat, s-a încoporat. Actul paradoxal al ncorporăr1, care face posibile toate felule de hierofanii, de la cele mai elementare pînă la suprema nupre a Logos-ului în Isus Ctsos, se regăseşte peste tot în istoria eligii­ lor; de ltfel , vom relua această problemă . Totuşi , atitudinea pe cre am denumit-o idolatră se întemeiză (conşient sau incon ­ şient, nu are impornă) pe această iziune de ansmblu a hie­ rofaniilor considerate în toaliatea lor. Ea slveă vechile hiero­ fnii valorzîndu -Ie pe un plan religios dfeit, acordndu-Ie funcii diferite . Vom cita doar două exemple , culese n domenii difeite şi în momente istoi.c difette . 9 . Revalorizarea hier)filor.

•

Am vzut (pr. 5) ă tot ceea ce este eraorinar, grandios, nou poate deveni o hierofa­ nie , poate i consid�rat, n perspeciva spirituală a miivilor, ca o mnifesre a sacrului. Populaţia kond din Tangnika crede nr-o Fiină Supremă, Kyala sau esa, cre, asemenea tuturor Fiinţelor Supreme ftcane, este îzestrată cu prerogaivele Dii­ niăţii cereşti : creatore, atotputenică şi j uslţiară. Insă esa nu se mnifestă doar prin epfani urniene: "Tot ceea ce este ma.re în genul său, un bou mre , un ţap mare chiar, un arbore enorm, sau orice alt obiect cu dmensiuni mponte, ia numele de Kya­ la, ceea ce ar putea nsemna ă Diviniatea îşi lege, temporar, domiciiul în aceste obiecte. Cînd o furtună mare biciuieşte Şi înfurie vlurile lacului, Diviniatea, se spune , umblă deasupra apelor; cînd uietul catractei este mai teribil decît de obicei , vo­ ea Diviăii se face auită. Curemuul de pămnt este povoat de pasul său putenic, ir trznetul este însăşi esa, Diinitatea care coboră în mînia sa ... Uneo1 Diiitatea nră în corpul unui leu sau al unui şarpe şi sub aceasă fonă circulă prinre oamei ca să le unărească faptele " (J . G. razer, e Worshp of Nre, p. 1 89: r. r. s dx du ciel, p . 2 13) . Tot asfel, a s1llui, nmele iinţei Supreme , care este Juok, se aplică la tot ce este aculos sau monsuos, a tot ce este srn, la tot e 1 shilluk -

44

APROXIMĂRI

nu poate înţelege (ibi. p. 3 1 2 : cf. P. Radin , citind pe S. Selig­ man, a relgion primitve, p. 205) . În aceste exemple este voba de o vlorizare a hierofaniilor ele­ mentare şi a ratofaniilor fulgurante prin integrre în epifania Fiinţei Supreme: insolitul, extraordinrul, noul sint vlorizate pe pln religios ca modaliăţi ale lui esa sau le lui Juok. Nu ne propunem. penu moment, o nază stratigraică a acestui feno­ men, destinată să-i precizeze "istoia" , să arate dacă creinţa înr-o ină Supremă a precedat hierofaiile xraordinului ori vice vers, sau dacă cele două epeienţe religioase s-au reat mpreună. Ceea ce ne preocupă este actul reliios l nteii hierofnllo r elemenre n epifania Finţei Supreme. vintă a idolaiei, adiă acea perspecivă generoasă re consideră idolii, feişule şi umele ice a o seie de înupi pradale ale divnităţi. Exemplul este u aît ma1 nstruciv u cît este vorba de populaile icne, care, putem presupune cu .uşurinţă, nu au sufeit n mod decisiv aciviatea de sisemarea a teologilor şi tsicUor. m putea spune că este un z spontn de integrare a ierofniilor elemenre în conceptul complx al iinţei Supre­ me (personaliate , creator, atotputenic etc . ) . I doilea exemplu va pune in eidenă efortul de justiicre a aitudinii idolare prinr-o heneneutlcă rfmată. Şcoala mistiă �dină V1ş.ava numeşte rcă, "omaiu " , oice obiect paterial pe care popoul îl venerează de secole (plnta tlst, pierele saa­ grama sau idoli lui Viş)u) şi le consideră în consecinA ca epifa­ nii ale mi Divniăt1. Totuş� , misticii şi teologi interpreteă această epifanle paradoxlă rept un moment l dialectici1 sa­ cului, care, cu toate că este eten, absolut şi liber, se manifestă într-un fragment material, precar, coniţionat etc . Această in­ trupare a lui Viş.u înr-o săgrama sau într-un idol are un scop soteriologic în doctrina Vaiş.ava (în marea sa dragoste pentu omeni, Divinitatea se rtă, adoptînd modalitatea lor degradaă de a i) . Ea are totuşi şi un sens teologic: întuprea divinităţii revelează libertatea sa de-a lua orice formă, ca şi condiţia para­ doxală a sacrului ce poate coincide cu projan1, ră să anuleze propria sa modliate de a i. Acest paradox este admirabil subli­ niat de okachya: "Deşi atoateştiutor, în arca Viş.u se raă ca şi cum ar i lipsit de cunoştnţe: deşi sprit, el se arată ca şi cum ar i materie: deşi adevăraă Dinitate, el se arată ca şi cum r i la dispoziţia oamenilor: deşi atotputenic, el se raă ca şi cum ar i slab; deşi lipsit de riji, el se arată ca şi cum r avea nevoie să ie îniJit: deşi naccesibil (smţutlor) el se raă a angibil. "

STRUCTU RA ŞI M O R FO LO G IA SACRU LUI

45

Se va spune, ără ndoilă, ă aici este vorba de ntepretrea unu i fapt religios rhaic şi popular de către un mistic - teolog: în el însuşt acest fapt ar i departe de a devlui tot ceea ce misticul şi teologul văd în el. Nu putem sp.une daă această obiecie , în aparenă ait de raţională, este j usiicaă. E adevărat că idolii lui Viş.u, cron>loic , prced teologia şi misica înltă a unui oka­ chya: este de asemenea adevărat ă, într-un sat indian, credin­ ciosul adoră o rca deoarece consideră, pur şi smplu, că ea îl incorporează pe Viş.u . Dr chestiunea este de a şti daă aceasă valorzare religioasă a idolulu i - considerat ca participind, în­ r-un fel sau ltul , la esena lu i Viş.u - nu sp une acelaşi lucu ca interpretarea lui Lokachaya, prin simplul fapt că este vloi­ zrea religioasă a unui obiect material. n esenă, teologul· nu fa­ ce altceva decît să traducă în fonule · mai explicite ceea ce este impicat în paradoxul idolului (şi, de altfel, a oricărei hierofanii) : sacul se manifestă printr-un obiect profan. in fond, această coincidenţă paradoxală a sacului şi a profa­ nului, a inţei şi a neiinţei, a absolutului Şi a·relatiului, a eter­ nului şi a develirti, este ceea ce dezvluie orice · hierofnie, chiar ce� mi elemenară. Un mistic şi un teolog a okachya nu face decit să explice contemporanilor si paradoul hierofniei. Această eplici-tare re, eident. sensul unei revloări, adică a unei reintegrări a hierofniei intr-un sistem reliios nou . Căci, de fapt, iferenţa între rca şi hermeneuica lui okachaya se re­ zumă la o dferenţă de formulă, de expresie, paradoul coinci: denţţi sacrului şi profanului iind exprmat în mod concret în czul idolului şi în mod anliic descriptiv în czul heneneulci verbale . Această concidenţă sacru-profan realzează, in fapt, o ruptură de nivel bntoloic . Ea este mplicaă în orice hierofie, penu că oice hierofanie rată, manifesă coeistena celor do­ uă esente opuse: sacu şi profn, spIit şi matete, eten şi non­ eten etc. Faptul că dialectica hierofaniei, � manifesii sacului în obiecte maţrtale , coninuă să facă obiectul unei teoloii atît de elaborate ca aceea a Evului Mediu , dovedeşte ă ea rmîne problema carnală a oricrei eligii. S-ar putea chiar spune că toate hierofanile nu sînt decit pretgurări ale racolului înu­ pări, că iecare hierofanie nu este decît o tentaivă neeuşită de a rvela misteul coincidenţei om - Diinitate . Ockm, de pldă, nu eziă să scrie: "Est atlusidei, qd Ds ssupsit natu­

rm ha. Non cldt conradicoe, Ds ssnere a­ um ss. Pi rone oest sere pm i gn."*

*

Eisă un icol de credinţă re spune ă Dmnzeu şi-a luat nauă umnă. Nu cupinde o conradic1e ca Dumnezeu ă-şi ia naură de asin. rintr-n aionment asemănătort poate să-şi asme naura pietrei sau a lemnlui" Nota red. -

46

APROXIMĂ RI

Morfologia hierofailor prmiive nu .apare deci a absurdă în perspeciva teoloiei creşine : ibertatea de re se bucură Diini­ atea îi penite să}a orice formă, chiar aceea a pietrei sau a lem­ nului. Pentru moment eitm tenenul Divinitate " şi traducem: " sacul se manifestă sub oice fonnă, cea mai absurdă chiar. n deinitiv, ceea ce e paradoxal nu este faptul manifestrii sacrului în piere sau in arQori, ci însuşi faptul că se mnfestă şi, în con' secinţă, se limiteză şi devine reZv 1 . 10.

Complexitatea fenomenului religios pmitiv" Credem că exemplele citate pînă în prezent ne-au ajutat să sabi­ lim cîteva principii directore: 1) sacrul este citativ diferit de proJn� totuşi el poate să se mnifeste oicum şi oiunde în lumea profnă, avînd puterea de a ransforma orice obiect cosmic în pradox prin intenediul hieroniei (în sensul că obJectul -înce­ teză de a i el însuşi . ca obiect cosmic, rînînd totuşi in apa­ renă nesch rlbat) ; 2} aceasă ialectică a sacUlui este valablă penu toate religile nu doar pentu pretinsele " fone pmiive " . Această dialectică se veică aît în " cultul" pierelor şi arbor1pr. cît şi n concepia savntă a memorfozelor indiene sau în mis­ teul suprem al înupăii: 3) nicieri nu se întîlnesc oar hiero­ fanii elementare (ratofaiile insoitului, eraord1naului, nou­ lui: mana etc . ) , ci şi ume de forme reiioase considerate, în perspectiva concepţiilor evoluţiontste, supetore (Fiinţe Supre­ me , legi morale, mitoloii etc.): 4) se înîlneşte peste tot. chiar în fara acestor urme de forme reliioase superioare , un sistem în cre n să se ordoneze hierofaniile elementre. "Sistemul " nu este epuat de acestea din ună; el e consituit din toate epe­ rienţele religio ase le tribului (mla, kratofaniile nsolitului etc . . totei smu1, cultul strmoşilor etc . l , dar cuprinde şi un copus de tradiţii teoretice care nu se la�ă redu se la hierofaniile elemen ­ re:. de pildă. miturile privitoare la originea lumi şi a speciei umane. justiicrea mitică a coniţiei umane actuale, valo rea teoretică a riturlor. concepiile morale etc. Este necesar să se insiste asupra acestui n urmă punct. 1

••

.

S-ar putea încerca, în perspectiva creşnismult. slvarea ierofanii­ lor cre au precedat iracolul înupăii. valozîndu-Ie a o seie de preigurăi ale acesei înrupăi.in unre depate de a considera mod li tăţile "păgme" ale sacului (fetişutle , idolii etc.) drep t etape abernte şi degen e rate ale sentimentului religios al umanităţii deczu­ te pin păcat ar putea i interpretate ca tenaive disperate de a preigura misteul întrupăii. Toată viaţa rel igio as ă a nanităţii viaţă religioasă exprima. prin dialectica hierofaniilor n-ar i, din acţst punct de vedere , decit aşteptarea lui Crtstos. -

-

-

47

STRUCTUA ŞI MORFOI.OGIA SACRU LUI

Este suicient să se parcurgă citeva monoii enogrice (aceea alui B . Spencer şi F. J. Gllen sau a lui C. Strehlow asupra austrl.ienlor, a lui P. Schebesa sau H. lle s asupra pimelor fricani, a lui M. Gusinde despre fueteni) penu a obseva: 1) ă via. reiioasă a "prmitlvilor" depăşeşte domeiile pe care sîn­ tem dispuşi să le acordăm de obicei eperienţei şi teoriei reliioa­ se; 2) că această iaţă reliioasă este peste tot complexă, prezen­ tarea simplă şi ineară, frecventă n lucrărle de sinteă sau de vulgarare, datorîndu-se unei selecpi mi mult sau mai pun arbirre efectuate de ăre autoi. Este adevărat că anmite for­ me omină ansmblul reliios (de pildă, toteismul n Australia, na in Melanezia, cultul srămoşilor in Mrica etc.), dr nicio­ dată nu il epuizeză. Regăsl, p. de lă parte, o cantiate de smboluri, evenimente cosmice ,biologice sau sociale, ideorame şi idei, care snt valotzate pe plan religios, cu toate că aporturile lor cu etena reliioasă nu ne sint intotdeauna cl� , nouă, modemllor. Înţelegem, de pildă, că tmurle lunare, nompuri­ le, iniţierea seuală ori socială, sau simbolismul spaial au putut dobndi valori religioase pentru umanitatea arhtcă, aică să de­ vnă hierofnii: dar este mult mai greu de nţeles n ce măsură gesturi iziologice, ca nut1ia şi actul sual , sau ideograme ca anul", pot revendica acelaşi titlu . Este vorba, n fond, de o dublă " diiculate: 1) de a accepta sacrlitatea ntreiivieI iziolotce; 2) de a lua drept hierofni nmite consrucii teoretice (ideora­ me, mitoame . lei cosmice sau morale etc.) . Într-adevr, una din pincipalele diferente ce-l separă pe omul culturilor arhatce de omul modem rezidă tocmi n incapacitatea acestuia din ună de a ri iaa organică (n specil, sulita­ tea şi nuttţia) a un sacrment. Pshanalza şi materilismui is­ toic au crezut că au găsit cea mai sigură confnare a tezelor lor in mpona rolului jucat" de seualiate şi nutriţie la poporele ce se găsesc in a nenogrică " . Psihanaliza şi materialismul istoic au negijat totuşi valo are a , m s pu n e chiar funcpa, com­ plet dferită in rapo r t cu s en s u l modem . p e care le au ero i smu l şi nu riţia la aceste popoare . Pen ru omu l modem ele nu sînt decît acte iziologice , în imp ce pentu omul cu l.unlor rh aice

sînt sacrrnente . ceremonii , prn intemediu l crora se face co ­ rnun iun ea cu jo,ţa pe care Viaţa însăşi a reprezintă . 'Vom ve dea mai tizitl că · .forţa şi Viara nu SÎllt decît epifanii ale realităii ulti­ ne:

aces te acte elementare dein � la "pmi.iv" . un rit a ărui in ­ tennediere îl aju tă pe om să se apropie de re al i ate să se in s e reze in antic, elibcîndu-se de au.olnaismelc (lipsi.e de c o nV nu t şi de .

sens) le deveniii ,

�e "profan" ,

de neant.

48

APROXIMĂRI

. Vom avea plejul să vedem cum iul, consnd notdeauna in repera nul gest rheipl săîrşit in io teoe Oa nce­ puul "Istoriei") de către srămoşi sau zel, ncearcă onlcara", " prn ntenedtul hierofnlei, a celor mt bnle şi neinsemnate acte. itul cocide, pin epeiie , cu rhetpul" său , mpul pro­ " fan este supimat. Asism, a să spunem aşa, la acelşi ct să­ vîrşit in Uo tempore, într-un moment cosmogomc auroral. n u�are, ransfomînd toate actele ziologice în ceremonii, omul arhaic se străduieşte a rece peste", a se proiecta ncolo de imp " (de devenire) n eternitate. Nu este aici locul să insism asupra funciei îndeplinite de rit, dar va trebui să remrcm , de pe acum, tendinţa ireasă a "pmitiului" de a ransforma actele fZiologice în ttual, acordîndu -le astfel o vloare spritulă. Hră­ nindu-se şi ăcînd dragoste , piivul se insereză înr-un pln , cre, în tot cazul, nu este cel al nu 1iei sau l seuităţ:. Aceasa se poate veiica în expeienţele iniiale (pmele fucte, prmul act sexual) , ca şi în toată actiiatea erotiă şi amentară. Putem spune ă, în asemenea circumstnte , este vorba de o ex­ peienă religioasă ndisinctă, stuctural feiă de epeienţele distincte reprezenate pin hierofniile insolitului. exraordinau­ lui, ale manei etc. Dar, pin aceasta . rolul acestei expeienţe in iaa omului rhaic nu .este �ai mic, cu toate că, pin natura sa, ea poate săpa obsevatoilor. Aceasa eplică irmaia noasă anterioră: iata reigioasă a popoarelor pimitive depăşeşte cate­ goriile manei, a hierofniilor şi ratofaniilor fulgurante. O întrel­ gă experienă reliioasă, ndistinctă din punct de vedere sucfu­ ral, se datoreză acestei tentative pe care o face omul de a se insera în real, in sacu, pin mjlocrea actelor ziologice funda­ menale pe cre le transfonă in ceremonii. Pe de altă parte, iaa religioasă a oirei rupri mane în fza enograică cuprinde întotdeauna un anuit număr de ele­ mene teoretice (simboluri, ideorme, mituri cosmogonice şi ge­ nelotce etc.) . Vom avea oczia să vedem că asfel de advruri" " sint considerate drept hierofan1 de către omul cultuilor arhaice. Nu numi penu ă ele devluie modiăle sacului, dar şi pentm că, cu ajutoul acestor " adevăruri", omul se apără de ceea ce este neînsemnat, de neant. într-un cuvînt. scapă n sfera profanului . S-a vorbit adesea de slăbiciunea pitlvilor în pri­ na teoriei. Chiar dacă � i aşa (şi părerea unui 1a.e numr de obseatori este ferită) , prea adesea s-a uitat totuşi că funcpo­ narea gîndiii rhice nu foloseşte exclusiv concepte sau elemen-

STRUCTUA ŞI MORFO LOGIA SACRU LUI

49

te concepule. el, de aseen :a şi mai les, smolu.. Mt iu vom avea plejul să vedem d mnerarea" smollor e efec­ " tuă după o gcă smbolc i. Uneă de aici ă aprena ă­ răcie conceptulă a cultulor ptlve impliă, nu o ncapacia­ te de a face teorie, ci aprtenena lor la " un sil de inre net difeit de " silul' moden fondat pe eforurtle speculaiei elene. Or, putem idenica. chir la rupule cele mai puin evoluate din punct de vedere enoic, un ansamblu de adevăui, inte­ rate în mod coerent înr-un sistem. într-o teorie (de pildă, la ausrlieni, pimei, fueteni etc.) . Acest ansamblu de adevărui nu constituie dor un "Welnschauung". ci şi o ontoloie prag­ maică (m spune chir o soteriologte) . n sensul că încercă. cu ajutoul acestor "adevrun", ă e salve, ntendu-se rlului. Pentru a nu da decît un exemplu. vom vedea că mjoriatea actelor îndeplinite de omul culturilor arhice nu· este. în îndul lui, decit repearea unui gest prmordial săîrşit la începutul tm­ purilor de căre o fii. diină sau de o igură mitică. Actul nu este îzestrat cu un 1uit sens decît în măsua n care el repeă un model trnscendent un rheip . De aceea, SC9Pul acestei re­ petiţi este de a astgura omalitatea actului, de a-l lega, acor­ dîndu-I astfel un statut ontologic; căci, dacă dene real, este nu­ mai pentu că repetă un arhetip. Or, toate aciuile indepllnite de omul prmitiv presupun un model rnscendent: asfel că aceste aciiuni nu snt eicace decît în măsura n ce sint reale, exem­ plare. ACţiunea este totpdată o ceremonie (în măsura n ce ea intereză omul înr-o onă sacră) şi o inse1une n rel. Toate aceste obsevaii impică nuanţe ce se vor eidenia mai precis n momentul n e vom putea comenta exemplele fuate de capitolele ce uneaă. Aceste mp1ca. rebuie totuşi annate de pe acum, penu a pune în luină acest aspect teoretic al iejl reiioase pmiive". n generl destul de neljat. " �

I N D ICAŢI I BI3LIOGRAFICE

H. C . uech, Bblgapie gen�e (ie, imitve Reg an (New York, 1 924) ; P. adn, a regDn pve (ad. r. , ais , 194-} A. Goldenwetser, Ery CvUsaon (New York, 1922) ; d. , Anthopoly (ondon, 1935) ; W. Scmidt, Hbch dr Kuturhstos..hen Metwde r Ethnoge (Munster-n-Westph. , 1937); id., Untscjen r Metode dr Ethnogie 1 (Anropos", voI. 336, 194-41 . p. 898-965) ; E. de Mlno. PcziDe sesoale e ma­ gsmo enogco ("Studi e Maeiali di Stoia delle Reliioni". III. 1942" p. 1-19, X-X. 19446, p. 3 1-84) : . , n MoD Mo Tono. 1948) : Mrcel Mauss. Mnuel d'Ethngaphe (Pais, 1 947, spec. p. 1 64 sq.).

Feomenolgie şi socoge regiosă R Otto. Ds leige (Beslau. 19 17. rad. r. Pais. 192�) : id., Aufsăze s Numnose betrefend (Gotha. 1923) ; G. Van der eeuw. Phănomenor ge der Relg D n Tubingen . 1 933: trad. fr. . ais. 1948): Eva rschmann. Phnomenogie der RelgiDn Wizburg-mule. 1940) ; G . van der e­ e�w. L'hDmme primiif et a relgion (Paris. 1940) : E. de Mano. Feo me­ nogia reltosa e stocismo assouto ( Studi e Mateili di Staia delle " Religioni" , V-V. 1955. p, 1-25) . L. Uy-Buhl. esfoncons lnentles dns les sociEtes nferieures (Pa­ ris. 19 10) : d a mentlite pimitive ( 1 922) : d. , L'me pimitve ( 1 927) : . , e slmatUel t la ature dans a mettalite ptive, ( 1 93 1 ): d. , a mytholgie pimitive ( 1 935) ; id. , L'peence ystque ,et les symboles chez les pmiifs ( 1 938) ; cu priire la opera lui L. .ey-Bul. vezi G. van der eeuw. e st1Cre de a mentalite pimitive (is. 1932) ; E. Caillet. Mystcisme et " mentlite mystque" (Pris. 1 938) : Olivier eroy. a raison piive. Essai de reftaton de la theorie du prelgisme (Pais, 1926) ; E. de Maino. Nauralismo e stocismo neU 'etnolgia. p. 1 7-75. Ele Durkheim . es fones eLementires e la ve relgieuse (Paris. 1 9 12); H. Hubert şi M. Mauss , Melages d 'hstore des regDs (Pis, 1 909) : Mx Weber. Gesunelte Aufsăze sr RegDlsSoogie (3 voI. ed. a II-a . Tubingen. 1922-24) : J. Hasenfuss. De modne RelgDnssoztogie und ihre Beeutug or die regwse oblemk (Paderbom. 1937) ; G. Guitch. Esss de socioge (Pais. .d.) , spec. p. 1 76 sq. ; Joacm Wach. Soctogy ofRego n (Chicago . 1944) ; Gusav Mensching. Sozogie r Relgion (Bonn, 1 947) : E. O . James, he Socal ncton of RegDn (>ndon . 1940) . Cu pire la valoarea ndiiduallăll n socieăle nferiore. vezi A Viekndt. ihrende Idivden bei den NJjkm ( eitschlft fu So­ " zialisşenschaft" , I" 1 908, p. 1-28) ; W. Beck. Ds Iniv.uum bei den Austrlm (eipzig, 1 925) ; W. Koppers, Indvdualforschng nter d i­ miven, m besodren ntr d. Ymna_uf Feurlnd (n Fessc.Jt W. Schmidt. "Mod ing" . 1 928 . p. 349-365) ; Robet H. >wie , Indivdual Dffe­ rences and lmive C1ure (b.. p. 495-500) ; J. Wach. op. cit. , p. 3 1 sq. . •

.

APROXI M Â R l

52 I

M auice eenhardt. Da

Kamo�

a

_

personne et

e

mylhe das

le

monde

melnesien (Paris, 1 947). Tabu, Mna, Magie şi Relgie Tabou t totemisme' . Madgascar (Paris , 1 904) ; J . G . Frzer, Tabou et les p.s de l'âme (rad. fr. , 1 927) ; R . e hmann De poly­ nesschei Tabsitten ( ei pz i g, 1 930 , tabu -urile în economie şi comerţ. p. 1 69 s q . ; smbolui j u ridice p . 1 92 sq. . răspîn direa cuvîn tu l u i tapu în A. Van Gennep .

Oceania şi Indonezia. p. 30 1 sq. ; studiu comparaiv. p . 3 1 2 q. ) ; E. S. Hn­ olynesan Relgon. (Bem ice P. Bishop. M useum' Bu lletin 34. Honolu ­ lU t Hawai. r 927) ; p. 43 , sq. , 1 55 sq. şi passm; Hutton Webster Taboo. A Sociogcal Stdy (Snford Universiy. Califonia . 1 942 ; natu ra abu­ uluL ,p. 1 -48 ; abu-ui ale morţilor, p . 1 66-2 29; persoane sacre, p . 26 1 , 279; lu crui sacre, p . 280-3 1 0) ; A . R . adcliffe-Bron , Tbu (Cmbridge Univ. 1 940) ; Franz Steiner. Tboo (New York, 1 9 56) . A M . Hot, Mna ("Man" , 1 4, 1 9 1 4. p. 99 q. ) ; Fr. R. e m an n, M. dy,

Eine Bgifsgeschichtlche Unterschng aj ethnolgischer Gmdlge (eipzig, 1 9 1 5 . ed. a II -a. 1 922) ; J. Rohr. Ds Wesen des Mana (nthro­ pos", voL N-V. 1 9 1 9-24. p. 97- 1 24) ; R. hunwald. Neue Forschungen m Mana-Bgrif ( rchiv fur. Religionsissenschaft". 1 929 . p. 93- 1 1 2) : F. R. Lemnn . Die genwâige ge der Mna-Forschug (in Klur ud Rsse. tto Reche um 60. ebtstg , Munchen . 1 939 . p. 379 sq.) . H . Jan Hogbin . Mla ("Ocean ia. I . p . 24 1 -274) ; A. Capell, The Word "Mna": a ngsc Sy ("Ocenia". X. 1 938. p . 89-96) ; amond ih. e Anysis oj M: n Epl ppoch (�The Joumal of the Polynesian Sociey" . val. 49. 1 940. p. 48-5 1 0 . ) Ce. R. W. Williamsoi. Essys n Poynesa: tnogy (Cmbtdge. 1 939) . p. 2 64 sq. : Credin­ " ţele. obiceiuile şi datinile lega� de tenenii polinezieni mana şi tapu sîn t atit de diverse. încît dacă ar trebui să încercm fonularea unor deiniţii ae să le cupndă pe oate. aceste deiniţii ar i de aemenea generalitate ncît r putea i atibuite oicărei ciilzaii umane. " J. N. B . Heit. red and a -Denton ojRegon (Ametcan Anthropo­ lotst". N. S . . 1 892 . p. 346) : P. an . RelgDn of the Noth Ameic1 Idas (Joumal of Ametcn Foklore" . 27: 1 9 1 4 . p. 33-373) ; R. R. Ma­ rett rensc RegDn ( Folk-ore" . 9. 1 900. p. 1 62-82) ; d. , hreshold " ojRegon (ondon. 1 909 . ed. a II -a. 1 9 1 4); J. Abbot. he Kys ojPowr. A sy ojIn Rtal nd Beiej (ondon. 1 932) . Despre brha� aij, hos , p.m etc. : E. Arbman. Seele d Ma (rchiv . Religionsiss.". voI. 29 . 1 93 1 ) ; V. Gonbeck. he Cure of the Teutons (openhaga. ondon. 1 93 1 ) : I. p. 1 27 sq. . 248 sq; G. Widenren . Eounnsm. etc. p. 80 sq. ; W. Baetke. Ds He1ge m Ger­ nschen iib ngen. 1 942) ; H. Wagenvoort, Ip.n: Studien over het . Mna -Bgp n ede en Tal dr Rometnen (msterdam . 1 94 1 , ta d . engl. R�n y, ford . 1 947) . H. van der Vl, m Wote 0 0l0; ("Mnemosne" , 1 942 . p. 1 13- 1 40); H. Jeanmire. e sbstantjHosia t sa sg nco n omme tnne tecnque dns e vocbuare religix ( . Reue des Etudes Grecques" voI. 58, 1 945, p. 6-89) .

STRUCTURA ŞI MORFOLOGA SACRULUI

53

Sir Jmes George Fzer, The olen Bogh. A study in Co mprative Relgon (ed. a III-a. 12. voI. ondon, 1 9 1 1 , sq; trada fr. Pis, 1 92 3-35, 12 voI. ; ediie prescuraă, e Rmeau d'Or, Pais, 1924) ; H. Hub et. Marcel Mauss, Esqusse d'une theole generale de la mie ( "Anl�e soOOo­ g.ue", 1 902- 1 903, voL II, p. 1 - 1 46); ., Ogine des pouvors ues (Melages d'Histoire des relgons. ais, 1 909, p. 1 3 1- 187) ; A . Vlerkndt. Die AnJăge er RelgDn td abrei (.Globus" , voI. 22, 1907 , p. 2 1 -25 , 4-45. 6 1-65) ; E. S. Harland, he Relaons of Relgon and Mg c (repu­ bliaă în Ritul nd Belie. Sies in te Histoy of Relgon . ondon, 1 9 1 4) ; CarI Clement Wesen td Urspg der Mage (rchtv fu Rei ­ gtons-psychologie" . II-III. 192 1, p. 108- 135) ; A Bertholet. Ds Wesen der Mgie (.Nactchten d. Gesell d. Wissensch. zu GOtlingen", 192-27, Ber­ n. 1927) ; B. Malnowsi, gonats ofthe Westm PifC (ondon, 1 922, p. 392 -463: maie şi a, cuînul maic etc.) : d. , Col res (o n­ don, 1935, II. 2 14-250. n ethnoraphic theoy of the maic Word ") ; R. llter. e Non-Cvtse et os (Pis, 1927) ; id. , Mge et regon (Pais. 1 935) : E. de Mano , PcezDne sesoale e gso ogco ; C. H. Raschow, Mge und Relgon ( 1 946); E. E . vns-ttchard. he Mor­ pDy d Dn ofMc. A ove y oJub. d e Ruas d Spells (,Ametan ntopolotst" voI. 3 1 , 1 929, p . 6 1 964 1) ; E. o . Jmes. he Bgnnigs ofRelgon (ondon. 1948) .

I

•

CAPITO LUL -II

CERL: ZEI NENI, ITI ŞI SIBOLUI CEŞTI

I l.

Cea mal populară ugăciune a luii e aresată Tatlui nostru care este în Ceui" . S-r putea a şi cea " mai străveche rugăciune să se i adresat tot unui asemenea Pă­ inte ceresc - ceea ce ar explica măturia unui african n tibul ewe: �colo · unde e Ceul, acolo e şi Divinitatea. " Şcoala enora­ ică de la Viena, în funte cu W. cmidt, autoul celei mi volu­ 1noase monogrii închinate oriinii ideii de divinitate, a incer­ cat chir să .demonstreze istenţa unui monoteism pimorial, întemeindu-se în pmul rînd pe prezena zelor cereşti la cele mai "primitive" societăţi umane. ăsm deocmdată în su spensie problema aceasta a unui monotetsm primordil. Dincolo de orice îndoială este însă vasi-universalitatea crednjetor într-o Fnţă dină celestă, creatore a Cosmosului şi chezaş al rodniciei pă­ mîntului (prin plole pe care le revarsă) . Asemenea Unţe sînt atovăzătoare şi atoateşiutoare; legle morle şi adesea riualuri­ le clanului au fost instaurate de ele, în scurta lor trecere pe pă­ mînt; şi tot ele pzesc respectaea nonelor, răsnetul lovind pe cei care le înclcă. Îninte de a rece în reisă cîteva iguri divine de structură urniană, să încercăm a inţelege seniicaţia reliioasă a Ceru­ lui . Chir ră procesele de afabulaţie mitică, ceul îşi reveleză direct trascendena, foţa şi sacralitatea. Smpla contemplre a bolţii cereşti provoacă, in conştiinţa "pritivă" , o experienţă re­ igioasă. O asemenea annaţte nu mpică neapărat "un natu­ ism " uranian . Pentru mentaitatea arhaică, Natura nu este nici­ odaă numi " naturlă" . Expresia "smpla contemplare a bolţH ceeşti" re cu totl lt înţeles dacă o raortm la omul "priiiv" , desis racolelor cotidiene cu o nensitate pe are nevoie ne-o putem închipui. O asemenea ntensă contemplaie ecivaleză cu o revelaţie. Ceul se devălui� aşa cm est� el n ritate: ininit, ranscendept. Bolta cerească este pi excelenţă cu toul " altceva " decit puDătatea pe cre o reprezntă omul şi 'spaiul său vil. Smbolismul rnscendentei sale reulă, m spune,

Sacl ceresc.

-

C � RUL: Z E I UANIENI

56

" din simpla luare la cunoşinţă a nlţimii sle iinite. "nltul deine , în cip iresc, un atribut l ivinităţii. Regiunile supetoa­ re, inaccesibile omului, zonele siderle , dobîndesc presliile di­ vine ale transcendentului, ale realităţii absolute, le perenităţii . În asemenea regiuni locuiesc zeii; acolo păund unii privilegiaţj pin tturi de ascensiune celesă; acolo se înalţă, în concepţia numitor reigii. suletele celor mori. "Înltul" este o dmensiune inaccesibilă omului ca atre; ea apuţine de drept forţelor şi iin­ " ţelor supraumne; cel care "se înaltă , urcînd ceremonios trepte­ le unui snctuar sau scara rttuală cre l duce la Cer înceteă de a mi i om: suletele defuncţ10r priilegiaI. în ascensiunea lor siderlă. au abndonat condiia umnă. Toate acestea snt deduse" n smpla contemplaie a Ceu­ " lui: ar i nsă o ravă erore dacă m considea o asemenea de­ ducJe ept o operaie logică. ratonală. Categoria transcenden­ lă a înltului", a supra-terestrului, a ininitului se reveleă " omului n inreul et, atit minit cît şi suletului său. Smbolismul e un dat imediat al conşiinţei interale, adică al omului care se descoperă ca atre, al omului care dobîndeşte conştiinţ. poziţiei sle n Cosmos. Aces.e descoperiri pmordile sînt aît de orga­ nic legate de drma omului , încît acelaşi smbolism detenină nu nmi activita!a subconştientului său, dr şi cele mai nobile expresii le vieii sale spiIituale . Sum asupra acestor dis­ incii : dacă smbolismul şi valorile religioase ale Cerului nu sînt deduse, în mod logic , .din obsevrea mă , obiectivă, a bolţii cereşti, ele nu sînt însă nici produ sul exclu siv l fabulapei miti­ ce şi al eperienţelor iraponale , reliioase. Repem: înainte chiar de olice vlorare reigioasă a Ceului , acesta din urmă îşi reve­ lează transcendenta. Ceul "simbolizeză" transcendena, foa , mutabilitat;a, prin simpla lui eistenţă. El ese pentu ă este înalt ninit imuabiL. pten ic . Chiar şi elmolota unor nume de zei dovedeşte că simplul " fapt de-a i "înalt , de a se ala sus" echivalează cu a i "P.teic" " (în sensul reliios al cuvîntului) şi a i, ca atre, saturat de sacra­ litate. Penru irochzi. tot ceea ce are orena se numeşte ki, ir sensul cuintlui oki pare a i "cel care este sus": întlnim chiar şi o iinţă Supremă celesă sub numele de Oke (R. Petzzoni, Do, 1, p. 3 10; W. Schidt, Der Urspmg der otes iee, II, p. 399) . Populaile sioux ( Plain Indins" n Amer�ca eptentt­ " on1ă) denumesc forta magico-reliioasă (man, orenda etc.) pn tenenll wkn, fote apropiat fonetic de wak� wankân, ca­ re, în lmba dakota, însemnă "sus, deasupra"; soarele � luna, ful­ geul, vîntul au wnkn şi această forţă, deşi imperfectă, a fost -

,

RITURI ŞI SIMBOLU RI C E REŞTI

57

"

pers onicată n Waan, radus de mislonaIi ptn "D unezeu . dr care, mi exact. este o Fiinţă S upre mă celesă ce s e mni­ fes. mai ale s în fulger (R. Pettzzoni, p . 290 sq; W. chidt, I, p. 402-405, 648-652) . Diviniatea supremă a maol or se nume şte Iho; iw re sensul de "înalt, sus" (R. Pe tzzoni , p. 1 75) . Negu poso cunosc un zeu suprem Uwoluu : acest nume în s emn ă " ceea ce este sus, reiunile superioare " (ib. , p. 24) . Şi xemplele p o t i uşor mulip li cate (c. R. Pettzoni, p . 358, n. 2) . Vom ve de a indată că "inal­ tul", " strlucitorul" , "ceul " , sint nopuni cre au eistat, mai mult sau mt p uin mnifest, n teneni rhaici pn are popoa­ rele cilZate îşi primau ideea de dinitate. nscendenta di­ nă se reveleză rect n naccesibiiatea, inftatea, etenia­ tea şi foa creatore (ploaia) a Ceului. Modul de a i ceresc este o neistoiă hierofnie. De aceea tot ceea ce se perece n spalle siderle şi n reiunle superioare le amosferei - lunecrea itmică a astrelor, zboul norilor, furtunile, răznetul, meteoiţU. cu rcubeul - snt momente ale ac eleiaşi hie rofni i Este reu de preczat cînd a fost personiiaă această hierofa­ nie , cînd s-au revelat diini tă1le ceului şi au luat locul sacra­ l1ăii cereşti a atare. Este ns ă sigur c ă diinitătile cereşti au fost, de Ia încep ut , diviniăţi s upreme ; că hie ro fani l e lor, felurit drmaate de epet en ţa miică, au continuat să rmînă, pe mai depate, h ierofai i urniene: şi ă ceea ce s-ar putea nui is tori a inităţilor cereşti este, în bună parte , is to ia intu illo r de foţă", "creaie", "lege" şi "suveraniate" . O rap ţdă trecere n " revi stă a c îto va gupuri de diviniăţi cereşi ne va ajua să nţele­ gem mi bne atit esena aces tor divinităp, cît · şi de s n ul "isto­ ­

� .

.

riei " lor.

a

.

12. ei australiei i Cerlui. - Bl m , dinitatea supremă a triburilor in sud-estul Austrlie i (mlaroi, wradjuri, euh­ layi) , locuieşte în Cer, lngă un mare curs de apă (Clea actee) ş i acolo prime şte su letel e celor mori ră păate . Să aşeat pe un ron de cristl ; Soarele şi Lun a sint " ii" săi, mesgerii lui pe pă­ ' lnt (de fapt, ochi lui, ca la fu egieni , hlwulupi, s em nt şi smoiezi : ef. W. Se1dt, III, p. 1 087; I, p. 402) . u netul e vocea lui; el face să cadă p lota, înverzmd şi ăcînd să rodească nregul pămînt; şi în acest sens, el es te " creator" . Căci Bim . este "sef reed" şi a ceat toul " ihlo. a şi eilli ei uranieni, Bm vede şi aude toul (A. W. Hottt, he Nives bes ojSoth-st Astrlia, p . 362 sq . 466 sq. ; R. Petzzoni, p. 2 sq; W. Schmidt, 1. p. 4 1 6: II, p . 846 sq.) . lte tburt, sJtuate pe coasa de răsrit , .

.

58

CERUL: ZE I UANIENI

(muring etc.) cunoc o ină divnă smilară: Drmulun. Acest nume esoteric (ca de ltfel şi numele lui Blm) nu este împăr­ ăşit decît celor iniţiaţi: femeUe· şi copiii ştiu de el numi ca "aă " ppag) şi ,;don (babm) . De asemenea, udmenarele ima­ gini n lut ale zeului nu sînt arătate decît n cursul ceremoniilor de initiere: ele sînt apoi istruse şi risipite cu deosebiă rijă. Odinioră, Drmulun a locuit un oarecare timp pe pmînt şi a inaugurat iturile de iniţiere: apoi s-a înălat din nou la ceruri şi de acolo i se aude glasul - tunetul - , de acolo timite ploaia. Iniierea constă, înre altele, şi din revelarea solemnă a "rombu­ lui", o buată de lemn lungă de circa 1 5 m şi laă de 3 cm, aînd l� capăt un oriciu plin care . se trece o sforă: învirit. rombul produce un sunet anlog tunetului şi mugetulut de aur (de unde şi numele său enlez de " bull-rorer'1 . Numi iniţiapi cunosc idenitatea rombului şi a lui Darmulun. Acele misteioase geme­ te, auzite noaptea dinspre jungă, îi copleşesc pe neinipa. cu o sacră teroare, căci ghicesc în ele apropierea dinităţii (A. W. Ho­ itt, h� nve tbes, p. 494, sq. , p . 528 sq.l. Fiinţa Supremă a triburlor kulin se numeşte Bundjl; ea lo­ cuieşte în cel mai înlt Cer, deasupra "Ceului întunecat" (doar pînă la acest "Cer întunecat" , asemeneq unui munte, pot să se înlţe vracii; ajunşi aici, o altă iură diină, Gargomici, îi înm­ pină şi intevine în favoarea lor pe lîngă Bundjil: v. A. W. Howitt, op. c. p . 490: cf. muntele în îful căuia se găseşte o iinţă sub. ordonată lui Biam care-i aduce rugile oamenilor şi se întoarce cu răspunsri pentru ei , W. Schmidt, II, p . 845, 868, 87 1) . Bundjl este cel re a creat pămîntul, arborii, anmalele şi chiar " pe om (după ce l-a făcut in lut, i-a "insulat suletul pin nas, gură şi ombilic) . Dar Bundjil, după ce i-a nvesit pe iul său Bm� beaI cu putere asupra pfiîntului şi pe iica sa Karakarook cu putere asupra ceului, s-a retras in lume. El să aşezat pe nori, ca un "domn" cu o sabie mare în mînă W. Schmtdt, III, p. 657 1 7) . Caracterele uraniene sînt eidente şi la ceilalţi zei supremi . ausralieni. Aproape toţi îşi mnifestă voina pin tunete, pin răznete (de pildă ulyallana) , sau pin înt (Baiam) , prin aurora boreală (Mungangaual , prin curcubeu (Bundjil, Nuundere) etc. m vă­ zut că lăcaşul sideral al lui Bim este traversat de Calea Lactee: stelele sînt focurile taberei lui Aljra şi ukura (zeii suprei ai tributlo� randa şi lottja: a se vedea bibiograia) . În geneal, se poate spune că aceşi zei ausrlieni păsreă, sub o fonă mi mult sau mi pun integrală, legăturile directe.

RITURI ŞI SIMBOLURI C E REŞTI

concrete,· cu Cerul. cu iaţa slder1ă şi meteotă 1 . Despre ei se şie că au făcut Universul şi . au creat omul (aică sămoşul mi­ le) ; n scua lor recere pe pnt au revelat misterele (aproape ntotdeauna reducible la comunicrea genealogiel miice a i­ bului şi la anumite epfaii le tunetului, cf. rombul) şi au oin­ duit legile cile şi morle. Ei sînt buni i se spune, "Tal nos­ u") , răsplătesc pe cei vrtuoşi şi . apără moraitatea. Ei joacă rolul esenil în ceremoniile de iniiere (cf. de pildă la wiradjurt­ ilaroi şi la uin-urt) şi i se adreseză chiar rugăciuni direc­ te (ca la populaţiile yuin şi uri din sud) . Dar niiet credinţa în asemenea Fiinţe cereşti iU donă iaţa religioasă. Caracteristi­ ca religtozităpi ausraliene nu este credinţa înr-o Fiinţă cereas­ că, creator suprem, ci totemismul. Înîlnm aceeaşi situaţie ş i n alte reiuni: diliăile cereşi supreme sint mpinse tot mai mult către peifeIia ieţii religioase, pînă cad în uitare; rolul pre­ ponderent l împinesc alte forţe sacre, mai apropiate de om, mai accesibile expeienţei sale coidiene , mai utile. 13. Zei"tăţne cereşti a ndmni, la ficni etc. Aşa, bunăoară, isley şi Geden găsesc la populaiil e aborigene din In­ dia une le unei credinţe, aproape uiate, înr-o iin. divină supremă: "0 tulbure inre, mai derabă decît o forţă activă" (Geden, Encyclopaedia oj Religions nd Ethics. I, p . 289) : o " Fi­ nţă supremă pasivă, căreia nu i se adresează nici un cult" (Ris­ ley, he People of India. Calcuta, 1 908, p. 2 1 6 sq.) Dar oicît de palide sînt unele acestei diiniăţi supreme ceeşi, ele păstrază o legătuă cu Viaţa uraniană şi meteoIică. În arhipelagul nd i­ nez . . la una din populaiile cele mai pimiive le Asiei, Fiinţa Su­ premă este Puluga; ea este concepută în chip antropomoric (P. Schebesta, es ygmees, p . 1 6 1 ) , dar locuieşte n cer şi vocea sa este tunetul. ir ntul, răsularea; uraganul este 'enul îniei sale, căci Puluga pedepseşte cu trăsnetul pe cei cre-i calcă legi­ le . Puluga ştie totul , dr nu cunoaşte gîndurle oamenilor decît n timpul zilei (răsătură naturistă; oniscient . atovător, cf. R. -

.

1

Ei nu pot i nsă reduşi, aşa cm face R. Petzzo ni, la o simplă personiicre miică a bolii cereşti. Ele,entul oinar este stucura antropocosmică a personaliăţii lor. Poplaia wojobaluk, de pldă. vorbeşte despre BundjU ca de un " Mre Om" cre a fost odinioră pe p înt şi re acum se ală n Cer (A . W. Hoit. p. 489) . Craceele natualist-urantene ipsesc apoape cu desăîrşre n igura lui Mun ­ gangaua ("Tatl Nostu") . re este otuşi una dinre cele mai veci iinte Supeme ale ausaienilor (c . A. W . Hoitt. p. 6 1 6 sq. , W. Schmidt, III, p . 59 1 sq. ) . .

.

60

C E RUL: I

Z E I UAN IENI

Pe ttzzoni, p . 96) . Puluga şi-a creat sngur b soţie şi a aut copii . Lîngă locuinţa lui uraniiă se ală sorele (femininul) şi luna (masculinul) cu copiii lor, stelele . Cînd uhlga doane , e seceă. Dacă plouă, nsemnă că Zeul s-a coborît pe pnlînt să-şi caute hrană (apiia vegetaţiei; W. Schmidt, Ursprg, 1 , p. 16 1 , III, p. 1 22) . uluga a ceat lumea şi, de asemenea, pe pimul om, numit Tomo . Umiatea s-a îmulit, a rebuit să se 'disperseze şi, după moartea lui Tomo, a uitat tot mi mult de creatoul ei. Mînia lui Puluga a zbucnit nr-o zi şi potopul, cre a înghiţit ntregul pămnt, a pus apăt mniăii; doar paru persone s-au slvat. Lui uluga i s-a ăcut lă de ei. nsă omeni s-au arăat în continure reclcitrnţt După ce le-a remntit pentru ulma dată pouncle sle, eul s-a retras - şi omeni nu l-au mi văzut de atunci. Mitul îndep11 zeului corespunde absen­ tei tole a cultului. Unul in ulmi ploatOi. Paul Schebesa, scrie n aceasă pinA: ndmn11 lU cunosc ici un fel de cult al ivniăii, nici o ugăciune, ici in saciciu, nici o soli­ ciare, ici o aciune de mulţumire. Dor tema de uluga îi de­ tennă să se supună pounclor lui, ntre are unele sînt spre, ca aceea de a eita anumite fucte în notmpul ploUor. Cu mulă bunăvonA unele obiceiui ar putea i plicate ca un fel de cult" (es pygees, p. 1 63) . ntre aceste obiceiui poate i socotiă, de pldă, �tăcerea sacră" a nătorlor are se întorc în sat după o nătore mbelşugaă. , a nătoii nomzi selnm, din Ţara de Foc, zeul se numeşte Temaukel. dr, n . cauza fici sacre. numele lui nu este nicio­ daă pronunţat. Este numit, de obicei, so 'onk-san, aică, o­ cuitor al Ceului" şi so 'onk ks pener, " Cel re este în Cer". El este eten, atoş tiu tor, atotputenic, creator - însă creaia a fost tennată de Strămoşi mitici, făcup şi ei tot de Zeul Suprem îna­ inte ca el să se retragă deasupra stelelor. Căci, acum, acest Zeu s-a izolat de oameni, devenind indiferent la problemele luii . El nu este reprezentat nici prin imagini. nici prin preoţi. Este auto­ ul legilor morale. este judecătorul şi, în ultimă insnă, săpî­ nul desnelor. Dar rugi nu i se adreseă decît n cazuri de boa­ lă: "u , Cel de su s, nu -i lua copilul; e înă prea ic! " Ofrande i se aduc mai ales in mpul intemperilor (cf. Martin Gusinde , Ds Hochste Wesen bei den Selk 'nm aui Feuerlnd, Festschrft Schmidt, p. 269-274) . Peste tot în Africa au fost regăsite unele unui mre Zeu ce­ resc, aproape disprut, sau pe cale de dispriie din cult (a se vedea bibliograia) . Locul său a fost ocupat de lte forţe reliioa­ se, n pmul înd de cultul strămoşilor. "Tendinţa generlă a spi-

RITURI ŞI SIMBOLURI CEREŞTI

61

ritului netlor, scrie A. B . Elis, a fost de a alege innmentul a zeu prncipal al naturii, n locul Soarelui, al Luni şi al Pămîntu­ lui" (J . G. Frazer, he Worship of NatUe, p. 99) . a rîndul său , My Kingsley consideră că inmentu 1 este întotdeauna mare­ le zeu indiferent şi negijat. Nya�upon-ul populaţiei tshi, An­ zmbe, Nm etc. al raselor bantu . fricnul crede ă acest zeu ar poseda o mre putere, daă ar dori s-o exercite" (M . ingsley, ravels in West Arica, ondon, 1 897, p. 508) . Vom reveni curînd la strea de indiferenţă a acestui mre zeu. Penu moment, să cercem structura lui celestă. Populaia tshi, de pildă, foloseşte cuvîntul Nynkupon - numele eului lor suprem pentru a desemna ceul, ploia: ei spun Nyankupon bom (N. loveştel , "tună"; Nyankupon aba (N. a venit) , ,plouă" (A. B . Elis, citat de J . G. Frzer, p. 99) . Ba-ilas, triburi bantu din valea Kafu cred într-o Fină Supremă atoputenică, creaoare, cre locuieşte în cer, şi pe cre o numesc ea. n vorbirea populră însă, cuvîntul ea exprimă. de asemenea, fenomenele meteoro­ logice: se spune "ea cade" (plouă) , ,ea este furios" (tună) etc. (Smith, Dale , he llaspeakig Peoples, II, p. 198 sq.) . Populaia suk îşi numeşte Fin. Supremă Torout, adică Cerul, dar şi Ilat. . Ploia (J . G. Frzer, p. 288) . La neti propriu-zişi, Njun (Nyam) desemneă şi mamentul (de la rădăcina ym, ,a strluci"; cf. div. , par. 20) . a majoiatea populaţiilor J ewe, numele Fiinţei Supreme este Mawu (nume derivat -de la wu. "a întinde" , ,a acoperi") ; Mau este folosit, de alfel, şi a termen penru lrmment şi plOie. Azurul rmmentului este vlul cu cre Mawu îşi acoperă faa: noii sînt veşmntele şi podoabele lui: albasrul şi albul, culole lui favorite (preotul lui nu poate puta alte culori) . Luina este uleiul cu care Mau îşi unge copul nemăsurate El ite ploaia şi este atotşlutor. Dar, cu toate că i se qferă sacricile cuvenite, el este pe cle ă dispră n clt (J. Spteh, Die Relgon r Ewer, p. 5 sq.) . La masai nllotlcl , Ngat este o iură divină forte ele­ vată. Ceea ce însă nu-l mpiedică să păsreze cracterele uranie­ ne; este invzibil, locuieşte .în Cer, iii lui sînt stelele etc. Alte stele sînt ochi lui; o stea czătoare este unul n ochi lui aproptinduse de pămînt. pentu a vedea mi bne. După părerea lui A. C. Holis. Engai (Ngi) însen ă literalmente ,ploaia" (A. C. Hois, e Msa, p. 264 sq.). Indienii pa1 îl cunosc pe rawa atius, "irawa. taăl tuturor lucrurlor" . atoatefăcătoul şi dătătorul de aă. El a creat stele­ le. pentru a clăuzi paşi omenilor; ulgerele sînt priile sle, ir vîntul îi e răsulrea. Cultul lui păsreză încă un foarte ·pre"

/

62

CERUL: ZEI UANIENI

cis smboism cromaic uranian. ocuina lui se lă departe, deasupa lorilor, n ceul care niciodată nu se schmbă. rawa deine o nobilă iură reliioasă şi miică . lbi vorbesc de un Taă ceresc,noi vorbim de irawa atius, părintele de sus , dr nu ni-l nchipum e rawa ca persoană. Noi i-l închipum în toate lucule ... ce formă are, nimeii nu ştie" (R. Petzzot, p. 287) . 14. " Deus otiosus". Sărăcia cultulă - adică, n pmul înd, absenţa unui calendr sacru al riuilor periodice - este o cracteristică a majoriăii zeilor ceului 1 . Populaţia semang n einsula Mlacca cunoaşte de "asemenea o ină Supremă, i, ei sau Ta Pedn, cu o satură superioră celei a omului şi are este invizibil. V)rbind despre el, semangii nu preczeă că este nemuritor, dr consideră că eisă dintotdeauna. El a creat toate lucrurle , dar nu şi pmîntul şi omul , cre sînt opera lui Ple , o ală divinitate , subordonaă lui W. W. Skeat şi O . Blagden, Pa­ gn Rces of te Mlay Peninsla, II . p. 239 , 297, 737 sq.) . Este semniicaivă precizrea potrivit căreia nu Kl a creat pămîntul şi omul: ea pune în lumnă o formulă �lgră a tnscendenţei şi a pasiviăţi� ivniăţii supreme, prea îndeptată de om ca să poaă saisface nenumărat�le nevoi reliioase, econoice şi ita­ le le acestuia. Ca şi ceUalp zei supremi urniei, i locuieşte n cer şi supărrea şi-o raă fulgerînd; de ltfel, cir numele lui nsenă trăsnet" ( furtună") . E qmiiscient, căci vede tot ce se " " perece pe pmnt. De aceea el este, "n pmul rînd, legiuitoul cre cînuieşte viaţa socială a omenilor pădurii şi vegheă cu străşnicie la respecarea pounclor sale" (P. Schebesta, es pyg­ mees p. 1 48) . Nu re un cult propiu-zis: e invocat, aducndu -i-se ofrnde ispăşitore de singe, numai cnd se dezlănţuie un ura-o gan2 . -

1

2

R. Pezzoni, o, p . 365, qă o lisă a divinităilor cereşti "primitive" lipsite de cult sau nmai cu cîteva elenlente cultule , lisă ce rebuie totuşi coreca. in ma materialelor grupate şi comentate de W. Scmidt, în pimele şase volume ale operei sale Urspng der ottes­ dee (cerceăi le lui P. Schebesta la pigmei, ale lui M . Gusinde şi W. Koppers la selkni. ale lui Vanoverbergh la negitos n Filipine ec.) . A se vedea cîva indiaiiîn bbliograia ciică de a srşitul capitolului. P. Schebesa a fost pmul europen mtor al acestei ceremonii. În tmpul furtuni, semanii îşi crestează un picior cu un cuţit de bam­ bus . varsă citeva picăui de sînge pe pămînt - ofrndă zeiţei Manoid - şi auncă restul spre cele paru puncte cardinale , sriind: "Du-tel Du-te ! Du-te l " şi invocînd in acelaşi timp Zeul unetuli: "Ta Pedn! Eu nu sînt nesimitor. eu i plătesc reşeala! Acceptă datota mea, o pă­ tesc!" Sau : "Oh! Oh! Fi atent, asculă bine . pleacă- i urechea. Ta Pedn .

RITURI ŞI SIMBOLURI CEREŞTI

63

Aceeaşi situaie o înîlnim la majoriatea populaiilor iane: marele Zeu ceresc, Fna supremă, creator şi atotputenic nu joacă decît un rol neînsemnat în iaţa religioasă a ibului. El este prea departe sau prea bun pentru a avea nevoie de un cult propriu-zis şi este invocat numai in czuri extreme. Aşa, de pildă, populaia yoruba de pe Coasta Sclailor crede înr-un Zeu l ce­ ului numit Olorun (1it. " roprietr al Cerului")-, care , după ce a început crerea luii, a încredin�t-o - spre a i telinaă şi cînuită - unui zeu inferior, ObaIa. n ceea ce-l priveşte, 010on s-a retras deiniiv din trebule teresre şi omeneşi; nu exis­ ă nici temple , nici satui, nici preoţi ai acestui zeu suprem. To­ tuşi, el este invocat ca o ulimă nădejde în tmpul . reunei catarofe (J. G. Frazer, p . 1 1 9 sq.) . a populatia fang din Congo (Brzz. ) . Nme sau Nsmbe creator şi stăpîn al Ceului şi l Pmîntului - juca odinioară un rol destul de mpoant n viaţa religioasă a tbului (se presupu­ ne aceasta din mitui şi legende) . acum însă a recut într-un pln secund (Fazer, p. 135) . Nmbi al populaţiei bantu este. de ase­ menea, un mare Zeu ceresc care s-a retras din cult. Inigenii îl socotesc atotputenic, bun şi Tept, dr tocmai de aceea ei nu-l adoră şi nu şi-l reprezntă sub nici o fonă materială, a pe cei­ lalţi zei şi spirite (J . G. Frzer, 'p . 1 42 sq.) . a tiburle Basongo, creatoul ceresc Ele Mokulu este lipsit de un cult propriu şi nu este invoat decît atunci cînd se prestează un jurămînt (i. , p. 149) . Herero . populaie bantu din sud-vestul Africii, îşi nu­ mesc zeul suprem Ndyamp1 . Reras n cer, el a abandonat uma­ nitatea unor diviniăi nferioare . Acesa este moiul p'entru are nu e adorat. "De ce i-m oferi sacriicii? eplică un indigen . Nu avem a ne teme de el, căci, conrr morilor noştri (ovuu), el nu ne face nici un · rău . " Totuşi, herero îi înlţă rugi cu oczia vreunei fericiri neaştepate (ib. , p. 1 50 sq.) . lunda, un lt trib bn tu , crede că Nzmbi l lor este foarte distnt şi inaccesibl omenilor; iaa re ligio asă este coniscată de tema şi de cultul spiritelor; chiar pentru loaie se adresează s trm o şil or nuii ,

lcishi (p . 1 68) .

Aceeaşi situat.i e este prezenă şi la populaţia ngoni , care cre­

s rm oşii : la tumbuka, pen.u care Creatorul este prea necunoscui, prea mare p en ru a de înr-· o Fiinţă supremă, dar îşi adoră

"

Eu nu te înşel. ili plătesc datota. Mi-e fIică de tunetul tău ! " (P. Schebesta. p . 1 49; W. Schmtdt. I II. p. 1 78 sq . . p . 1 90 sq. ) . Această orandă ispăşitoare de sînge - plin care semangii îşi "plătesc" greşelile faţă de Zeul (ceresc) al unetului - este singurul lor ac t c1tual; ei nu au a ltă ru găciune.

64

CERUL: ZEI UANIENI

se neresa de rebule obişnite le oelor" (b. , 185); la emba. re ced n isena lut a, r îşi sol1ctă ni smoşi: la whehet. re îşi eprzină Ina supemă, Ngu­ i, drept creator şi atoputeic, dr şiu totodaă ă spttele morţlor (soa) sint cele care xerciă adeaul control asu­ pra reburlor lumH şi deci lor 1 se oferă un cult reulat etc. Wa­ chaga, mpornt ib bntu dn Kilmandjaro, îl adoră e Ruwa. Creatoul,eul bun. păzitor al legilor morale. El este activ în i­ tui şi legende, dar joacă un rol destul de " mediocu in reiie. Este prea bun şi prea los penu ca omenii să se teamă de el; oaă rija lor se concenreză in juul spiritelor morţlor. Numai cînd ugle şi sacriicle ofeite spiritelor rmîn fără răspuns I se aduc sacriici lui Ruwa, cu deosebire in caz de seceă sau de boală ravă (J . G. azer, p. 205 sq. ; cf. bibiorfia) . Acelaşi lucu se petrece la nerii de imbă si n fia Oc­ cidentlă. cu Njnkupon. Njnkupon e departe de a i adorat: nu are cult. nici chiar preoi propii şi. nu i se aduc omagii decît in rre împrejurri, în cz de mi lipsuri ori epidemii, sau după un putenic uragan ; atunci omenii l nreabă cu ce i-au reşit (R. Petzzonl, p. 239) . Dzngbe ("Taăl Universl" ) se lă n fruntea panteonului politeist al populaţiei ewe. Spre deosebre de majoi­ atea celorlalte Fnţe cereşti supreme, D1ngbe are un sacerdot al său propriu . numit zisai, "preot al Ceului" , care-l nvocă în impul secetei: "0 ceule, tu cuia îţi datorăm mulţumire, mre e seceta: ă ;ă plouă, să se răcoreasă pmîntul şi cmpurile ă prospere! " (J. Spieth, De Relgion der Eweer, p. 46. sq.) . Înde­ prea şi dezmterearea inţet supreme cereşti sînt admirabil epmate în zicala populaiei tama din ia Oienlă. cre îşi ăPşează asfel eul: " Muluu (Zeul) este sus, mnii sînt jos Oit. în pînt)" (A. Mr. e Roy, a religion des primiijs. p. 184) . Populaia bnu spune: "Diinitatea, după ce l-a creat pe om, nu se mi peocupă deloc de el. " Şi nellii repeă: Zeul s-a în­ " depărtat de noU " (H. iilles, es pygmees, p. 74) . Populaile fang, din cîmpia Aficii Ecuatoriale, îşi rezumă filozoia reliioasă în unătorul cîntec: .Nme (eul) este sus, omul e jos . Dinitatea este Diinlt"�te, omul e om. iecre la el acasă, iecre în casa lui. " Nme nu este obiectul unui cult şi fangii nu 1 se adreseză decît atunci cînd i cer plOie (ia. , p. 77) . Tot penu ploaie l in­ vocă hotentoii pe Tsuni-Gom: "0 Tsul-Gom� o tu, rintele prinţilor, tu părntele nostru , ă ca Nnub (adică, norul) să lase

65

RITURI ŞI SIMBO LURI CERETI

să cadă plOaia în torente!/I Atotştiutor, Zeul cunoaşte toate păa­ tele şi , ca atare, e invocat astfel: " O Tsuni-Gom, u singur şii că nu sint vinovat!." (R. Petzzoni , p. 198) . Rugăciunile adres'ate acestor zei în situaţi grele rezumă ad­ mirabil structura lor uraniană. PimeU in frica Ecuatot1ă cred ă, plin curcubeu, diiniatea (mum) îşi expmă doinţa de a intra în legătură cu ei . De aceea, îndaă ce apre curcubeul, ei îşi iau rcutle, le îndreapă spre el şi încep să psanodieze: u i răstunat. sub ine, biuitor în luptă, tunetul care bubuia, cre tuna ait de re şi de îniat. Era el oare supărat pe noi? " Llania se încheie cu o ugăciune adresată curcubeului de a in­ teVeni pe lîngă Fiinţa supremă celesă pentru a aceasta să nu mi ie înioasă pe ei, să nu mai tune şi să nu-i mai ucidă (H. iles , es pygmees. p. 78 , 79; L'âme es pygmees, p . 1 09) . Oa­ menii - nu-şi mintesc de Cer şi de diviniatea supremă decît atunci cînd o plejdie venind din regiunile uraniene i ameninţă direct: în restul impului, reigiozitatea le este reziă de nevole lor zilnice , iar pracicile şi devoţiunea lor se .îndreaptă căre for­ ţele care conoleă asemenea nevoi. Este însă evident că toate acestea nu şlrbesc înu nic autonomia, măreia, înîieatea 11nţelor supreme 'cereşi; faptul dovedeşte cel mult că omul "pri­ iiv", ca şi cel ciliat. le uită cu desulă uşuin.ă îndaă ce nu mai are nevoie de ele; că aspr1le istentei l silesc să ptvească mai derabă spre păînt decit spre cer şi ă redescoperă mpor­ nţa Ceului numai atunci cînd de acolo îl meninţă moartea. .

/

"

1 5 . Noi

forme" divine substituite zelor urnieni. În­ tr-adevăr, niciei in reliioziatea piivă, Făptuile supreme cereşi nu j oacă un rol de funte. Fona reigioasă doinantă la ausrlieni e toteismul . n Polinezia, cu toate ă eistă crednta într-o divinitate supemă celestă sau într-o pereche diină pri­ morială . se vedea mI departe) , viaa religioasă se acteri­ zează ptntr-un vriat polidemonis1 sau politeism. in insulele Yap din Carolinele Occidentale eistă o credină destul de precisă n Yelaf� - iinţă supremă creatoare, bună etc. - , dar popu­ laţia enerează spiritele (tlikn) . Indigeii din insulele Wear, din ' Indonezia, pactică fetlşismul deşi cred într-o Fnă supre­ mă, "Băînul", care locuieşte în Soare sau în Cer. În Indonezia, în generl, divinitatea supremă a Ceului a uzionat ,sau a fost nlocuită de cea a Soarelui: de pildă I-li n Celebe a fost asi­ lat eului solar, n care in.digen1i văd, de alfel, un connuator l operei de creaţie începută de I-lai: acelaşi fenomen în mor şi n nenumărate alte insule (cf. R. Pezot , p. 130 sq.) . ••

-

66

C E RUL: ZEI UANIENI

n Melneia, dominanta vieii relitoase este credinta n ma­ a: ină anlmismul, ca şi urmele unei creinţe in zeul cere'sc, istă de asemenea. Suctura relitozităll idjiene o reprezină anismul, în ciuda' suprateţuii unei d.vi1ăi supreme ce­ reşi, Ndengei. închipuit, paradoxl . sub foma " unui şpe uriaş cre trăieşte ascuns înr-o peşteră sau re e dor cap de şrpe şi restul tupului de piatră: cînd se mişcă, se cutremură pămîntul: totuşi, el e creatoul lii, este atotştutor, pedepseşte răul etc. (R. Pettazzoni, p. l 55 sq.) Populaţiile fricne, m vzut, deşi păsreă mai mult sau mai pun intacă credinţa într-o iinţă supremă celestă, au lte doinante reliioase decît mono­ teismul sau monolaia. n reliia indlenlor Dene predonă cul­ tul spiitelor şi ş1anismul; dr eistă şi o Fnă supremă de natură celesă. Yuttoere (e nseannă: cel ce stă în înalt") . " În alte regtuni,,O diviniate lunară s-a suprapus iinţei supre­ me uraniene; ste , de pildă, czul mdigenilor din insulele Bnk (R. H. Codrnton, he Melanesias, p. 1 55' q.) , a şi l celor dn Noile-Hebtde (R. Pattzzo ni, p . 161 ) . În forte rre czuri - şi, ără îndoilă, sub inluenţa matrirhatului - divinitatea supre­ mă celesă e feinnă; de pildă� Hintubuhet dn Noua Irlndă, cre păstreă toate atIibutele diviniăPi supreme uraniene (pa­ siitate 'etc.), dar esţe de genul fenin: sau fonnele feminine (şi animaliere) le lui . uluga, cllnoscute sqb nmele de Biliku şi Oluga (A P. · Bron he Andaman Jsas. Cmbidge, 19 1 6, cap . 3) ; sau dinj.tăiile supreme feminine la ibuile hopi, nava­ ho ·etc. Alteqri, o mare eiţă feminină s-a subsituit Fiinţei supre­ ie cereşi prmitive, cum este zul la populaiile toda. la kavi din Assam etc. În sudul Indiei, dinitatea urnină supremă nu joacă aproape nici un rol, iata religioasă iind coniscată în în­ regime de cultul divinită1lor locale feminine , grma devăta. Este destul de frecvent motiul perechii primoriale: Cer (băr­ bat)-Pmînt (femeie) . stfel, în insula ndoneziană Keisr, pinci­ piul masculin Maarom manuw , care locuieşte n cer şi temporar în soare , şi pincipiul feminn Makrom mawakh, prezent în pă­ înt. sînt obiectul central al cultului (R. Pettazzoni, p. 1 34) . Pe­ rechea prmordtlă şi itul cosmogonic corespuător Sîllt ca­ racterisice Polneziei şi Microneziei - versiunea maon a lui Rngi şi Papa fiind, în aceasă priinţă, cea mi cunoscuă. pmle din crednţa înr-un cuplu diin primordil se îrlîlnesc şi în fri­ ca; Ia populaia bantu din prtea meridională, îndeosebi Ia popu­ laiile bali şi jot - iinitatea supremă celestă, Nzambi , rece pe al dolea pln, lăsînd în loc, ba chiar.sub acelaşi nlfie , o dii­ niate a Pmîntului ale ărei taine cultuale sînt devluite exclu.

.

RITURI ŞI S I M B O LU RI CEREŞTI

67

siv femeUor (ib. . p. 2 10 sq. : J. G. zer, p. 130 sq.) . Moiul mile al eeehH Cer-Păinţ l egăsm in Cfonia metdion1ă (frate şi soră: din unirea lor se nasc toate lucuile) , la indienH pima şi în Noul-Meic, la indienH din Cmpie (Plain Ind1ans) , la populatii­ le siox şi pani, şi în Antile (cf. K. Numawa, Die Weltanfăge in erjanschen Mythogie, p. 30 1 , sq.). 16. zine ,i substituie. - pupă cum se vede , diiniatea supemă celesă lasă preuindeni locul unor alte fone reliioase. Morfologia acestei subsitu1 este destul de variată; dar sensul iecărei subsltuiri este în pte acelaşi: trecerea de la transcen­ dena şi pasiitatea FHnţelor cereş1 la fOle reigioase dinaice. eiciente, lesne accesibile. Asism, m putea spune, la o "prore­ sivă cădere în concret" a sacului: viaa omului şi mediul său cosmic imediat înconjurător se mpreneă tot mai mult de sa­ critate. Credinţele în n, oren, wkn etc. , aniismul, to­ temismul, aituinea pioasă faţă de spiritele morilor şi dini­ ăţile locle etc. , situeă omul pe o ltă poziţie religioasă decît aceea pe care o avea faţă de Finţa supremă celestă . însăŞi stuc­ tur� eperienţei religioase se schimbă: altfel, de pU�ă, se revelea­ ă un Daranulun sau irawa, altfel totemu tle , grma devta, spiritele morţilor etc. Subsltuirea mascheză întotdeauna biruna formelor dinamice, drmatice , bogate in valenţe mitice, asu­ pra nobilei , dr pasivei şi îndeptatei Finţe supreme cereşti . · Aşa, bunăoară, la ibul maori in Noua eelandă, ngi, deşi przent n mitui, nu constituie obiectul unui cult; locul lui a fost ocupat de Tangaroa, Zeul suprem (solar?) al pnteonului maori. in Melanezia se întîlneşte adesea mitul celor doi fraţi, unul în­ drzneţ şi celllt mărginit (cele două fze ale lunii) , creaţi de Unţa celesă supremă şi căreia. cu mpul, i s-au subsituit. n generl, Finţa supremă cedeză locul unui deiurg pe care ea însăşi l-a creat şi are, în n f1ele şi sub irecivele sle. ordonea­ ă şi orgnizează lumea - sau unei diviniăţi .solare . Astfel, la unele populaii bantu demiurgul Unkulunulu e creatoul nea­ mului omenesc, dar el este subordonat Finţei supreme celeste Uixo, deşi acesa dn urmă a fost împins de el, mai rziu, n umbră. a n1enii tingit (coasta de nord-vest a Paclcului) igu­ ra diină cenrlă este Corbul, erou şi deiurg pimordil, care creează lmea (mai precis o orgnzeă, răspîndeşte pretun­ deni ciaia şi cultura) , creează şi elibereză soarele etc. W. Scidt, II, p. 390) . Dr, uneoi, Corbul face toate acestea la ordinul unei Finţe diine superiore (al cărei Jiu , de pildă, este) .

68

CERUL: ZE I U RAN IEN I

a indienii upt (-Gurt) , mosci (-moi) este smoşul i­ lc, demiurgul solat care se subsituie iintei cereşti.

În meri� de Nord, iinta Supremă celestă tinde, n' general, să fuzioneze cu personirea miică a tunetului şi a intului, reprezentată ca o pasăre mre (corbul etc. ) ; cu o băaie de ripă ea sneşte vintul, ir fulgerul este lmba ei (Rendel His, Boa­ nerges, p. 13 sq . : W. Schmidt, II, ' p . 44 sq. ; p . 226· sq. ; p. 299 sq. ) unetul a fost de la început şi a rămas aributul esenial al dii­ nită1lor urniene. Uneori er se sngularizează şi dobîndeşte o numită autonomie. Aşa, bunăoară, indienii siox cred ă asre­ le şi fenomenele meteorice , soarele , luna, trăsnetul - dar mai les trăsnetul - snt saturate de wkn. Indieni knsa spun ă nu l-au vzut iciodată pe zeul lor Wkn , dar i-au auzit deseori vocea n tunet. La ribul dkota, Wakaţ�a este de fapt un " cuînt cre desem.eă tunetul " (Dorsey) . Sub numele de Wa­ knda, populaţia omaha omagiă, printr-un cult propriu-zis, tunetul: mai ales la inceputul primăverii omenii se ură pe coli­ ne să fumeze n cinstea lui , aducîndu-i şi ofrnde de tutun (R. Petzzoni, p . 290) . a algonkini i se fac făgăduinţe lui Chebbe­ niathn, " omul de sus " , ori de cîte oi i ameninţă un uragan sau tunetul pre minent. m văzut (par. 1 2) cum. n rttualurile de iniţiere australiene, epifania tunetului se vesteşte pin uruitul aşa-numitllui "romb" . Acelaşi obiect şi acelaşi ceremoi} s-a păstrat şi n iturile de iniţiere orice. Trăsnetul este ana zeului cerului n toate mitolo­ îtle şi locul loit de el devine sacru (enelysion, la greci; julguri­ n, la romani: c. Usener, leine Schften, V. p . 478) ; iar oa­ menii loiţi de trăsnet, consacraţi . rborele asupra căuia cade cel mai frecvent fulgeul (stejarul) este invesit cu prestigiile dii­ nităţii supreme (vom cita doar stejarul lui Zeu s de la Dodona. l lui Jupiter Capitolinul din Roma, stejaul lui Donar de lîngă Geismr, stejrul sacu al lui Romowe în Pru sia, stejrul lui �e­ run la slavi etc . ) . Un foarte mare număr de credinţe legate de caracteul sacu l tunetului se înilnesc răspîndite pe întreg pă­ mîntul. Se credea că aşa-zisele pietre "de trăsnet" , în majoritatea lor sUexuri preistorice, erau chiar îrful săgeţii fulgerului şi, ca atare , erau venerate şi păsrate cu pioşenie (par. 78) . Tot ce cade din regiuile superioare picipă la sacrlitatea urină; de aceea erau onorai mateoriii , încărcai n pln cu sacru sideral (M. Eiade, MeaUyy, p . 3 sq.) 1 . 1

Mai multe ibui n ia Occidenală venereaă nuie pietre tocmai n legăură cu cultul zeiălor cereş l. sfel. de pildă. po-pulapa .

RITURI ŞI S I M BOLURI C E REŞTI

69

1 7. Vecimea iinţelor Supreme rnlene.

Nu putem afma' cu precizie că devoţiunea faţă de Finţele cereş i a fost singura şi cea dini credinţă a omului pritiv şi că toate celelal­ te forme reigioase au apăut ultetor şi reprezintă fenomene de degradre. Deşi credinţa înr-o Fiinţă supremă celesă poate i întilnită, în mod obişnuit, în cele mai rhaice socieăţi pritive (pimei, au s tralieni , fueteni) , ea nu este prezentă totuşi în· ieca­ re din aceste societă1i (lipseşte, de pildă, la tasmanieni , la wedda, la kubu) . Tot asfel, nu ni se pare ă o asemenea credinţă exclude cu necesitate orice altă fonă reiioasă. Fără îndoială, omul a putut avea, dn cele mai vechi timpuri, revelaţia transcendenţei şi atotputeniciei sacului în epertenţa raporturilor sale cu me­ diul uranian. În sine şi înainte de orice afabulaie miiă sau ela­ borare conceptuală, cerul i s-a înăţişat ca domeniul divin prtn excelenă. Dar, concomitent cu această hierofanie uraniană, ne­ numrate alte hierofanii au putut fi posibile . Un lucru se poate fima cu certitune: în general, hierofnia celestă şi credinţa în Fnţele supreme cereşti au cedat locul altor concepii religioase. De asemenea, este sigur că asemenea cre­ diţe în iinţe cereşti supreme reprezentau , odinioară, cenrul însuşi al vieţii religioase, iar nu un smplu sector periferic, aşa cum ne apar ele la primitiii din zilele noastre . Sărăcia actulă a cultului acestor diviniă1i uraniene însemnă, pur şi smplu , ă ansmblul cultual a fost coniscat de alte fone reliioase: în nici un cz aceasă situaţie nu permite presupunerea că asemenea diinităţi uraniene sînt creaii abstracte le omului primiiv (sau doar ale "preoţilor" lui) şi că acesta n-a aVut sau n-a putut avea raportui reigioase cu ele . De altfel, aşa cum m văzut, sărăcia cultuală însenă, mi degrabă, absenţa unui calendr reigios; oczional, sporadic, iecare n aceste Fiinţe cereşi supreme este omagiată prin ugăciuni, sacricii etc. Uneort este vorba chiar de un cult. în adevăratul înţeles al cuvîntului: mărturie sînt, de pil­ dă, marile serbări rituale in America de Nord n cinstea acestor Fiinţe supreme (irawa, Chebbeniahan, " Awonawilona) . În Afri­ ca, exemplele sînt destul de numeroase : dansurile noctune n cinstea lui Cgn la boşimani sau cultul regulat l lui Uwoluu (preoi, loc al cultului, sacriici) la populaţia akposo; sacriicile umane periodice ale riburilor ibibio în onoarea lui Abassi Abukassunas-buras numeşte aceste piere Oue (cu numele zeului lor ce­ resc) ; kassunas-fas le adoră şi le aduc 'sacricii; ibile habe oferă sacricii menhirelor. pe care le consideră ă încorporează iniatea celestă oma; în alte regiuni din fia sînt adorate pietrele de trăsnet (cf. J. G. Frzer, p. 9 1 sq.l .

70

C E RUL: ZEI U ANIE N I

mo, cel cre tună, şi sncturele pe re Abassl le posedă încă n curtea iecărei case, la locuitoii n Calabor, vecini cu ibibio; ru­ găciunUe şi saciicile n cinstea lui ea etc. riburle koni ado­ ră pe zeul lor suprem, Mbmba, cu dansuri, cîntece şi ugăciuni; " Mbmba ă să crească copii noştri! Vitele noasre să s� înmul­ ţească! Poumbul şi cartoii noşi să ie buni! lungă epidemnle! " (J . G. razer, p. 190) . Populapa wachaga îşi îndreapă astfel ru­ lIe şi sacrlcille căre Ruwa: O Căpetenie, Om l ceului , ac­ " ceptă acest cap de ită. Te ugăm să binevoieşti a înlătura şi : ndepărta de la noi boala are ine pe păînt! " Omeni credin­ cioşi i se roagă lui Ruwa dneaţa şi seara, ră a-i aduce sacri­ icii (ib. , p . 2 1 2 q.) . Lui Mulugu i se sacrlcă api; şi populaţia akuus oferă numeroase sacicii lui Engi, pimele produse ale recoltei, pecum şi oi (ib., p. 248 sq.) . naUa sraurilor reliiei ausraliene dovedeşte că divinitatea celestă ocupă cenrul relitozităH celei mai îndepărate. Îninte, Mungangaua răia printre omeni, pe păînt; numai ulterior el s-a retras n cer, deptîndu-se de ei. Aproape pretundeni n Australia se poae Identiica itul îndepii progresive a i­ hţelor diine. În oice cz, ar i greu de deivat credina în aceste iinţe cereşti dintr-o crenă nterioră. S-a spus, de pildă, că ea derivă in cultul morţilor, dr. în sud-estul Ausrliei (adică nr-unul n cele mi vechi sraturi enorice) , cultul morilor lipseşte cu desăîrşire W. Schmidt, TI, p. 106) . Or, întilnim divi­ nitatea celestă asociaă cu celebrrea rtturilor secrete tocmai acolo unde ceremoniile de inipere au mai mulă vigore (i. e. în sud-estul Australiei) . Acolo unde, dmpotrivă, esoterismul este pe cale de dispiţie (cm este zul pentu maJottatea tribuilor austrliene din centru - aunta şi lorija) , ivniatea celestă (ljira, ukura) se dovedeşte ipsiă de valoare religioasă, supra­ ieţuind mai ales în sfera mitului: ceea ce nseamnă că odinioră creina în initatea celesă era, ncontestabil, mai compleă şi mai intensă. Pin iniiere se la cunoşinţă de adevrata teofanie, de descendena mitică a clanului, de corps-ul leglor morale şi socile , într-un cuînt, qe situaţia omului în cosmos. Iniţierea este şi un act de cunoaştere, nu numai un ritual de regenerre. Cunoaşterea. înţelegerea globală a lumi. descifrarea unităPi cos­ mice, revelrea cauzelor ulme cre susţn eistenţa etc . ..: devin posibile datoriă contemplri ceului, hierofanlor cereşti şi divi­ niăţilor uraniene supreme. m reşi însă fote mult daă m considea aceste acte şi relecţii drept Simple preocupări raionle (cum face, de pildă, W. Sch1dt) . Ele snt, mpoivă. acte ale omlui interl, cre, evi-

RITURI ŞI SIMBOLURI C EREŞTI

71

dent, are şi obsesia caulităţ1i , dar, innte de toate, este preo­ cupat de" problema eistenţei - adică se ală irect inserat în ea. Toate aceste rvelatii de natură , metiziă (ortmea nemului omenesc, istoia sacră a divinItăii şi a srmoşilor, memorfoze­ le, sensul simbolurilor, numele secrete etc.) ăcu te în carul ce­ remoniilor de iniiere nu au drept scop exclusiv satisfacerea setei de cunoaştere a neoitului , ci, n primul înd, unresc foiia­ rea ei;tenţei sle interale, promovarea continuităii vieii şi a abundenţei, asigurarea unui destin mai bun după morte etc . ,Deci, ca să revenim, este deosebit de semiicativă prezenta n stratuue cele mi rhaice ale reliiei ausiene - a divini­ ăilor uriene, în cadrul ceremonlor de iniiere. Acstă iniiere, repem, asiguă regenerrea iniiatului, revelîndu-i totodată se­ crete de natură metziă: ea îndestuleă, în acelaşi imp, iata, forta şi cunoaşterea. Ea demonsreză stnsa legătură care eistă nre teofaie (deoarece , n ritualul iniiaic , se devluie adevărata natură şi aevăratul nume al iniăţit) , sotertologie (deoarece , oricît de elementară r i, ceremonia de inipere asiură salvarea neoitulUi) ' şi mezică (revelaiile cu ' privire la princi­ piul şi oignea Universului, oiginea nemului omenesc etc . ) . Iar n cenul ceremoniei secrete- se ală diiitatea urnină, aceeaşi ivinitate re a făcut cîndva Universul, � creat omul şi a coborît pe pmînt, ca să nstaureze cultura şI rttutle de initiere. Aceasă prerogaivă a divinităţilor urniene de a i, orinar, nu numai creatoare şi atotputenice. dar şi clvăătore, , "în­ ţelepte " prin excelenă, eplică transformarea lor, în numite re­ ligi, în iguri ivine abstracte, în concepte persoitcate , pn ca­ re se explică Universul sau se identică reaitatea absolută. Ibo, Zeul ceresc din Noua Zeelandă şi Tahiti, revelat nmi in11atlor n docrinele sacerdotale esoterice, este mai de.grabă un concept flozoic, decît o iinitate propriu-zisă (R. Pettzzonl, p . 1 74) . li zei uranieni - Nmbi i populaiilor bantu , de pldă, Sussisl­ nako la meicanii sia - sînt asexuap; fenomen de abstracare care denotă transformarea divinităţii în principiu metafizic. n­ tr-adevr, Awonailona al indienilor zuni este înăpşat ca lipSit de oice trăsătură personală, putînd i considerat, la fel de bine, şi feminin , dar şi masculin (ng îl numea "He-She ") 1 . Aceşti zei cereşti supremi au putut i transfonaţi în concepte ilowice , deoarece nsăşi hierofania uranină se putea rnsfor-

1

Nu rebuie totuşi uitat ă androginia este un aacter pimr l dii­ niăţi; ea reprezintă o fonulă (apromativă, precum cele mai multe fomule mitice) a "totaităţii" , a "integrăii conaiil or" , a li odena oppostoum (pr. 1 59) . ' .

72

C E RUL: ZEI UAN IE N I

ma înr-o revelaţie mezică: aceasa, deoarece nsăşi contem­ plra Cerului penitea, pe ngă revelarea precattăii omului şi a caracteului rnscendent al diinităI, şi revelaia sacralitţii taştei, a "forţei" spiule. Nicăieri mi desăîrşit ca n faa cerului diun sau a bolii înstelate, nu se puta descoperi mai bine oriinea diină şi valoarea sacră a cunoaşterii, atotputeni­ cia Celui care vede şi nţelege, a Celui care " şie " dţorece se lă pretutindeni, vede totul, a ăcut şi controleză totul. Desiur, penru me n itate a modenă, asemenea diviniăţi cu un contur mitic neprecis - bo, Brhman etc - pr absracte şi sntem ncnaţi să le asennăm mi legrabă cu un concept flozoic de­ cît cu o diniate propiu-zisă. Dar nu rebuie să uim că, pen­ ru omul piiv, pentt omul are le-a plăsmuit, loştmţele, toşterea erau - şi au rămas - epifaii ale " puteii" , ale " for­ ţei sacre " . Cel ce vede şi ştie totul, pte şi ese totul Uneori, o asemenea Finţă supremă de origine urniană dene temeiul Universului, auoul şi conrolorul itmuilor cosmice, znd să coincidă ie cu pn cip iul sau substana meafZică a Universului, ie cu egea, cu ceea ce este eten şi universal în fenomenele trecătoare, în dvenire. egea pe care zeii înşişi nu o pot anula. .

.

18. Zei i Ceuli la populaţlle arcice şi centrl-siatice.

recnd de la religile populaiilor .priive" la religle zise politeiste, pincipala diferentă pe care o nilnim este legaă de propria lor "istoie " . Eident, "istota" a modicat şi teofanile pri­ iive; ici unul dntre zeii cereşi i populaţiilor pmiiv� nu este " pur" , nu reprezntă o fonă auror1ă. Fonele " lor s-au " modiicat. ie datorită inluenţelor eteriore, ie, pur şi smplu, datoriă prezenţei lor într-o radiţie umnă. În religile aşa-zis po­ iteiste , istoia a aut cu totul ală intens iate Concepiile rei­ gioase, ca şi î ntreaga iaţă sprituală ş i menlă a acestor popoa­ re creatore de istoie au sufe rit inluenţe. smbioze. conversiuni şi eclipse. "Fomele" divine , asemenea celorlalte fo ne produse de aceste ciai i , rădeză în s uctura lor nenumărate compo­ nente . Dn fericire, aît viata reiioasă cit şi creaţiile rora ea le-a dat naştere sînt dominate de ceea ce m putea numi "ten­ dinţa căre arhetip " . Şi oricît de multiple şi variate ar i compo­ nentele cre inră înr-o c re aţie religioasă (adiCă într-o fonă ină, rit, mit, cult) , epresia lor tinde să revnă connuu la ar­ hetip. sfel, n cu sul emenului nosu sumr al unor divi­ nităi celeste ale religiilor poiteiste, ne vom putea dispensa de cunoaşteea isoriei " iecăreia n parte. pentu a le puea înţelege " -

.

"

"

73

RITURI ŞI S I M B OLURI CE REŞTI

suctura şi desnul: acsa doece, iere ne ele, n oida .istoriei ", cre o precede. tnde să regăsească .fona" oinară, ă · renă la rhetip. Aceasta nu însenă to tu şi ă iutle acestor divinităţi cereşti sint smple sau că m putea împinge fote de­ pate procesul lor de smpiicare. Cel dntîi element nou pe re-l preznă aceste diviniăp faă de iurile de care ne-m ocupat în prarfele precedente este suverl.ea. Teofa nu se redue numi a relităle urniene şi meteorolOgice, puterea lor nu se manfestă numai pn craIa cosică. Ele devin . stpnii" , suverni unersai. De aceea n reliiil e aşa-zise politeiste nu se poate, vorbi întodeauna de zei l Cerului ră a se ne sema de acest element nou cre este su­ veranitatea: cu toate că derivă din prerogativele cereşti, el consi­ tuie în sinea lui o nouă valorare religioasă a .puterii" şi inde . �odice simitor proflul iniăţii. Să în ce pem rapidul nosu pozeu cu divinitătUe supreme cereşi adorate de populatile arclce şi de popoarele nomade n nordul şi cenul Asiei. Smoiezii adoră pe Num, dinitate ce lo­ uişte n cer (sau în al şapelea cer) şi al ărei nme nseă ce" (A. Casren, Resen im Norden, p. 23 1 , sq.). r i însă ineact să-I idenicăm, cu ceul materil, căci, aşa cum remrcă W. Sc1dt (Ursprug, TI, p. 357) , samoiezii l con side ă pe Num a fnd, deop oivă marea şi pntul, aică Universul întreg. a kotaci, dinitatea supremă e�te numită ..Unul Cel de sus" , Săpînl n1tulu', Supraveghetoul" , " Cel ce' eistă" , "Puterea" , �Lma" . i­ n ui t îl cunosc drept . Căpetenia diină a ceului " , .eul ceresc , .Cratoul din l lumilor", .Protectoul" etc. , dar şi dept K1. adică . Cer" (J. B at.helor, he Ail, p. 248 sq. , 258 sq.l. Dinita­ tea supremă a kotacilor locuieşte în . satul din cer". EschmoşH cenrali cred că diinitatea lor supremă locuieşte în cer; ei o nu­ mesc inţă celestă" (cf. W. S chmi dt, IT , p. 345) . Fără îndoiă, " aceste nume şi aibuii nu epuzează person iatea zeului su­ prem l populaţiilor arclce. El se arată, înante de toate, un zeu atotputenic, adesea unic şi stăpn al Universului . Dr suctua cele s tă a teofani11or sle e vădiă şi arhi că , şi, asemenea ii niăjilor cereşi ale .pr1tlilor" , acest zeu suprem' mparte cu zeii nferior! şi cu spiritele iaa reigioasă a populallor arclce. Uneoi, acestea i se adresează numai atunci cînd ugăciuile năltate spiritelor n-au fost asculate. Totuşi, cu prilejul sacl­ clor, i se· oferă capul şi oasele lungi ale anmlului saclat, spiitele şi diimătile htomco-infemale nepmnd decît sngele .

.

.

.

"

..

74

C E RUL: ZEr

U AN I E N I

r- .-

cald (A. Ghs , KopJ- , Schădel- md gknochenopjer bei Renn­ tievolke. p. 23 1 sq.) 1 . Numele mongol l diviniăii supreme este tegri, cre însem­ nă cer" (. de asemenea tageri la buriaţi, tăgere la tării de p e " Volga, !gr l a bellri, tagara la iacui şi , probabil , tra l a ciu­ vaşi; U. Hva Holmberg, Die religiOsen Vorstellugen er alai­ schen Vokem, p . 1 4 1 sq.) . a ceremişl, zeul suprem ceresc se numeşte Jme, la oriine " Cer" (U. Holmberg, Relig. . Tschere­ misseen, p. - 63) . Numele cel mai frevent la ostlaci şi la vogul este Nn-urem, urem cel înlt" sau "urem care locuieşte sus " (R. " F. Kjlailen , Die Relgion der Jgra-Voker II , p.' 250) . Mai spre sud, la oslacii iîş. numele dinităii cereşi e derivat din sănke , al cui sens originar este "luminos. strălucitor, luină" (R. F. Kjlinen , II, p. 260) ; de x. Nn-săke (" Sănke cel de sus "), " Jem-ske ("Sănke cel bun ) etc. 2 Alte itluri şi epitete le Zeului ceului îi completează natura şi func1e. Betr! îşi adresează ugăciunile "rea mUosiului hn" (Kaira-Kăn) şi ' " conducătoului " (cj; U. Hva, Re. Vorst. , p. 144) . Tăti din Minussinsk numesc zeul suprem " Creatoul Pmîntului " (căr caj1Y; p. - 149) , iacupi , "Înteleptul " Stăpîn Creator" (n aji tjon) sau "Stăpnul prea înalt (r tojon) , tătarii dn All, "Cel Mre " (g� lgen) sau "Cel foate mare" (bai 1găn) , iar în invocaţiile lor, "Lulină lbă" (k ajas: c. n limba oslacă. săke) şi " hn prealuminat" (ajas k� . w. p. 1 54) . Ostlacii şi vogulii adaugă numelui trem epitetele "mare" , " "luminos " , "auriu " "alb" , "prea înalt . "Domnul Săpîn, Tatăl meu " , lumină bună aurie de sus " etc. (R. F. j linen II, " p. 250 sq.) În ugăciuni şi texte literre, zeul ceului este adesea numit "Tată" (V. Harva, p. 2 8 4) . Simpla enumerre a acestor nume şi tiluri pune în evidenţă caracteul ceresc, suver� şi creator l divinităţi supreme uraloI

sfel, de pildă. Juak-smoiezi sacrică pe înălţimi, în cnstea zeului ceresc Nn, n ren alb (op. ci. , p. 238) , tunguşii aduc în acelaşi mod orndă Spitului Ceului", Buga (p. 243) etc. a koriaci, ciucci şi " escmoşi. vechiul cult al zeului ceresc este amestecat cu elemente totenist-anmiste şi matarhale, pe cre gl le consideră secundare ' (p.- 26 1 ) . 2 i Donner a înc�rat să explice Nm pin soghdianul om "lege" (cf. greceşte nomos) . denire ce ar i fost purtaă de populaile siei cenrale - în timpul supremaţiei igure - pînă n Nordul extrem. Admipnd că ar i confnată (ceea ce nu este czul. v. bilbliogria) , aceasă etimoloie n-ar putea dovedi decît un împmut leicl, con­ cepţia despre un zeu ceresc suprem iind autohtonă în toate reigle rclce şi nord -siaice. 1

_

RITURI ŞI SIMBOLU RI C E REŞTI

75

llce. ocuna lut e în Cer (c. R. F. jltnen, I, p. 257), înr-al şaptelea, al nouălea sau l şisprezecelea cer Bi Llgen; c. pr. 33) . ronul său se ală în punctul cel mai înlt al cerului sau in vîrful muntelui cosmic (par. 143) . Tării aban vorbesc de asemenea despre " Bolta" zeului ceresc, buriaii despre asa " �trălucltoae de aur şi arint" , ir altaii de un Palat" (argo) cu o " Poartă de aur" şi un ron de aur" (V. Hva, Relig. Vorst. , " " p. 1 54) . Zeul re fu şi iice (ib. , p. 1 56 sq.) şi este înconjurat de slujitori şi mesageri pe care şamnul îi înîlneşte în urcarea sa eatică la cer. (Unul in aceştia, jjyk, locuieşte pe pămînt şi îndeplineşte rolul de mtenedir ntre gn şi omeni: celălalt, suU, obsevă putrea oameilor şi-l informeză pe Săpîn, ib. p . 1 55 sq. ). Nu vom întîli însă la urato-altici mitul ierogamiei, deşi burtaii numesc, în invocaile lor,' ceul Tată" şi pămîntul " Mmă" (ib. , p. 152) . " Zeul suprem ceresc este creatoul pămntului şi al omului. El este ăuritorul tuturor lucprilor " şi "Tată" . El a creat lucurile " vzute şi nevăzute şi tot el face să rodească pămîntul (U. Hva, p. 1 44 : R. F. jalainen , p. 262) . a vouli, Numi-rem nu e numai creatorul, ci şi ciatoul omenirti, cel are îi invaA pe oamei cm să pescuiască etc. (R. F. Kjlinen, p. 2 54) . Ideea de creaţie este srîns legată de aceea de nonă cosmică. Cerui e arhetipul orini universale. Zeul ceresc garntează aît perenita­ tea şi nanibilitatea ritmurUor cosmice , cît şi buna induială a societăilor umane. El este han " , Conducător" , Stăpîn" , adiă " " " suvern universal. De aceea poruncile lui rebuie respecate (în tiluue zeului no.unea de " ordin" . .cel are ordonă" este eiden­ tă, cf. U . Hava, p. 144) . Mongolii cred ă Cerul vede tot şi, atunci cînd fac un jurnt, proclamă: Să ştie Cerul " sau "Să vadă Ce­ " ul! " (ibi. , p. - 1 50) . În semnele ceului (conete. secetă etc.) ei desluşesc revelaiile şi pouncile divine. Creator, atoatevăzător şi şiutor, pznic l leglor, Zeul ceresc este cosmocrat; el nu dom­ neşte totuşi drect, ci, atunci cînd apar organisme politice, cîr­ muieşte prin reprezenanţii săi tereştri, hani. În scisoarea pe care Manu-Han a is-o regelui Frnţei, prin Ruysbroeck, se găseşte cea mai clară profesiune de credinţă a rasei longole: Aceasa este pounca Zeului eten: n cer nu " eistă decît un sinur Zeu eten, şi un sinur săpîn va i şi pe pămînt, Genghis-Han, Fiul Zeuluil " Iar siIliul lui Genghis-Han poartă unătoarea inscrtpte : Un eu n cer şi Hnul pe pmnt! " Sigiiul Stăpînului pămîntului. " Aceasă concepţie a monrhului universl, iu sau reprezennt l suvernului ceresc p e păînt, se înîlneşte şi la chinezi (de asemenea, la unee populaiipolne.

.

76

C E RUL: ZE I UAN IENJ

ziene) . În" vechile txte chineze. Zeul cerului avea două nume: in ("Cer" şi "Zeu al ceului" ) şi Shang-Di ("Domnul Înalt" sau "Suveran cre locuieşte sus") . Cerul relementeă ornea veş­ nică. el este Suveranul suprem care locuieşte în îrful celor nouă reiuni cereşti. roide nţă dinasică, cerul este o putere clar­ vătoare şi jusiiară. El este divinitatea jurmntelor. Omenii jură pe lumina zlei şi a au rorei : se ia mtor bola zuie, ceul zuriu , ceul care sus srluceşte , străluceşte! " (P. G ranet a re­ lgion des Chinois, p. 57) . împăratul este �Fiul Cerului " , Tin Zi , reprezentantul zeului ceresc pe pmînt. Cuîntului mongol zjgan i corespundea in cineză tian-ming, "orinea cerului" . Suveranul nu garan teă numi buna înduială a societăţii, ci şi rodnicia pămîntului. des­ ăşurarea nomlă a rimurilor cosmice. Cînd are loc o caasrofă seismică sau orice altă clmiate , suveranul chnez îşi mturi seşte păcatel e şi se consacră unor pracici de puiicare . În Shi Jig, regele se plnge în tmpul unei secete cumplite : "De ce crmă sîntem oare acum nvinuiţi, de � dezlănţuit cerul moartea şi chi­ nul? .. De-r putea cădea doar asupra mea această distrugere şi ruină a ii! " Căci mpratul este " Omul unic", reprezentntul I orini cosmice şi pzitoul lelor . Ansmblul Cer-Creator-Suveran universl", grant l o rdini cosmice şi l coninuităii vieţii pe pmnt, este compleat de nota specică dinităţi10r cereşti, pasijtatea. În mile orgnisme po­ iice (Chna, impeule mongole) eicienţa zeului ceresc este spo� riă prin itul suveraniăii şi pn însăşi prezena imperiului. Dar cînd " istOi�" nu interine . diviniatea supremă a uralo-alai­ clor tinde să deină, în conştna adoratorilor săi, pasivă şi în­ depăată. Penru unele opulaţii sibeiene şi cenral-asiaice, zeul cerului este aît de departe, încît nu se mi interesează de faptele omenilor. Asfel , Bga {"Cer" , " Lume "") l tu nguş Uo r şie tot, dar nu se mestea în treburle omeilor, nici măcar nu -i pedepseşte pe cei "răi. Uln ajtoion sau aibt ga (ga "Taă") al iakuilor locuieşte în al şaptelea cer pe un ron de mrmură albă, stăpîneşte totul, dar nu face decît bnele "(adică nu pedepseşte) . unguşii n regiunea Turuceansk cred că Zeul Ceului aduce uneori nor?cul, lteori nenorocul, dar măturisesc că nJ inţeleg după ce ctteiu se poă astfel (Hava, Relg. Vorst. , p. 1 5 1) . În general însă, se poate spune că zeul suprem ceesc l populaiilor uralo-altaice păstreă, mai bine decît cel .al altor rase, cracterele sale pmordile. Nu cunoaşte hierogmia şi nu se transfomă în zeu l furtuni şi l tu netu lu i . (Urlo-licii îşi re­ prezintă tunetul sub fona unei păsăt, a în mitologile me icii "

,

­

.

"

77

RITURI ŞI SI MBOLURI C EREŞTI

de Nord, �t nu-i oferă sacic1: U. Hva: ibid. , p. 205 sq.) Este venerat, i se adreseă ugăciuni penru obinerea hrnei (cf. Nu­ mi trem, R. F. jltnen, II, p. 255), se bucură de un cult pro­ piu-is, fără să ie totuşi reprezenat prn maini (ib p. 280) , ş i i se sacică mai les cîii şi reni lbi (ib., p. 273) . Dar nu se poate spune ă întrega iaţă reliioasă e domnată de credinţa în ivinitatea celestă: o serie întreagă de ritui, creinţe şi super. stiţii o inoră cu desăvîrşire. .•

1 9. Mesopomia. ..- Tennenul smerian pentu ivinitate,

digir 1 , avea ca semniicape primră o epifnie celestă: "clar, srălucitor" (digir era tradus in mba akadiană prin ellu, "clar. strălucitor") . Ideorama care epima cuvîntul " diiniate" (pro-. nunţat digir) era idenică cu cea prn care se epma cuîntul desemnînd " aer" (pronunţat, n acest ulim z, an� anul . a ori­ ine , acest semn raic era o hieroifă reprezentînd o stea. Pro­ nunţaă �(), a(u) hieroglifa semniică transcendenta spaţială propiu-isă: "înalt, a i inalt". Acelaşi sen n seVeşte şi pentru a pma "ceul ploios" şi, prin extensiune , ploaia . In.tuirea diinităţii ca are (digir) era " astfel structuraă pe hieroa.l liile celeste ( "înalt" , "clar , "străluCi­ tor" . "cer", ploaie") . Destul de tmpuriu aceste hterofanii s-au de­ " taşat de intuirea dinităţii ca atare (digir) şi s-au concentrat în " juul unei diiniăţi personiicate: Anu, care epmă "ceul pin propriul său nme şi a cărei apanţie în istorie poate i situată înainte de al N-lea mileniu. De otgine sumetană. Anu a devenit căpetenia panteonului babiloiian . Dar, asemenea celorllţi zei cereşti, Anu a înceat cu timpul să joace un rol de prmă mpor­ anţă. Cel puin in epoca istorică, este un zeu oarecum' abstract. 1

r. Homnels a pus în rapot sumerianl dgr, eu". .strălucitor", cu turco-mongolu1 tengi, .Cer", zeu". a îndu său, P. A. Barion consideră că zeul ceresc lu a fost adus - spre sirşitul n1putlor preistoice - din Asia Centrală in Mesopomia (Semitc nd Hamitc gns. Ph adelphia, 1934, p . 245, 369) . Efectiv. se pot disceme. chiar

�

n mleniul al V-lea, numite contacte înre cultule paleo-oientale (Elm) şi culturile "caspiene" şi ltaice (i. e. proto-turcii; a se vedea în bibliograie studiile lui M. Ebert, G. Hemes, W. Amsch1er, W. Koppers, E. Erzfeld) . Însă apotul propriu al iecăreia dn aceste cultui preisto­ ice rmne încă destul de imprecis. Pe de ală parte, deja în al III-lea mileniu putem unări inluenţele orienle pînă în nordul Rusiei (c. lucrările lui Tallgren) . Oricum, este cert că: 1) zel Ceului aprţine strattlor proto-turce celor mai arhice, 2) asemănările cu zeul ceresc indo-uropean sint destul de zbitoare şi 3) în general, sructura rei­ gioiăii indo-europenilor se apropie de aceea a proto-turcilor mai mult decît de religia oicăui lt popor paleo-otenl sau mediteranean.

78

C ERUL: Z E I U AN I E N I

Cultul lui nu e prea răspndit (M . Jasrow, Die Relgion Babylo­ nies u. Assyries , 1 . p. 84) ; este destul de rar invocat în textele reliioase şi nu igureaA ptntre numele teofore (G . Furlni, a relgione bbidneseassira, 1, p. 1 1 0) . Nu este un zeu creator, a Mrduk. Nu se cunoaşte nici o statuie a lui nu (ib. , p. 1 1 5) , ceea ce pre să conine inactuitatea lui în cu ltul şti iata reliioasă .babilonlană -a timpuilor istorice . Locuinţa lui nu este, ir�şte, în cer. Palatul lui, situat în punctul cel mai înlt al bolţii, nu este ains .de apele potopului . (Eopee de Gignesh, II , p. 1 55) . Acolo, ca şi în Olimpul mio­ logiei elene, îl vziteă zeiI . Templul lui din Uuk se numea E-n-a, "Casa cerului " . În cer, nu şade pe tron, investit cu toate aribu tele suvernităţii: sceptrul, diadema, tichia, varga (E . Dhone, Religon, p. 67) . Este Suveranul prin excelenţă, iar nsemnele regliăii sale consituie voul şi justiicarea autoriă11 monarhice: simbolic , .egele îşi trage puterea irect de la �u (v. abat, a caractere relgiex de la royaie assy ro-babyonienne. Pais, 1939 , spec. p. 30 sq.) . D e �ceea doar suveranU l invocă, iar nu oamenii de ind. El " este "Tatăl Zeilor" (bl iln) şi " Regele Zeilor . Este numit "Pă­ inte " (Cod. Hammurabl, p. 42, 46) mai degrabă în sens de auto­ ritate suverană decît în sens famUiar. În codul lui H nurabi el ·este invocat ca "rege al anunnaki­ lor" şi cliicativele sale cele .mai frecvente sînt: il shame, "zeu al Cerului" , ab shame, " Pănte al Ceurilor" , shar shame, " rege al Cerurilor" . Regalitatea însăşi coboară din Cer (cf. E. Dhorme, es relgios de Bbyonie et dAssyrie, p. 46, 47) . Stelele alcătuiesc armata lui (E. Dhone, Re lig ion, p. 68) , căci nu , a suveran universal, este un zeu războinic (cf. "Domnul oştilor", în Biblie) . Principala lui sărbătoare coincide cu începutul nului Nou, deci c.. comemoarea creaţiei lumii (p�r. 1 53) . Însă cu timpul, sărbătorea nului Nou a fost închinată lui Marduk, zeu mai tînăr (ascensiunea lui dateză din mpul lui Hnura­ bi, aprox. 2 1 50 a. Cr.), mai namic (se luptă cu monstul man inat şi îl ucide) şi, mai ales, zeu creator (Marduk a creat lumea din tupul lui Iamat) . Această .substituire în sărbătorea pinci­ pală a lui nu corespunde promovăii lui Enlil-Bel, diinitate a ceului furtunii, are aduce .ploaie şi ferllzeză, la rangul de zeu suprem babilonian (par. 27) . Consecinţele acestor subsituiri prin inităţi dinaice, creatoare şi accesibile , ni se vor devălui mai clar în paginile ce uneaă.

RITURI ŞI SI MBOLURI CERETI

79

20. yhs', VUta. , ,� Nu vorl mra aici n discuţia piitoare la *Dieus. ipoteicul zeu l ceului lumnos, .omun tuturor tribu: lor· artene. Este însă sigur că atit indianul Dyaus. iicul Jupi­ ter, elenul Zeus, cît şi 'zeul gemanie r-zi6 sit forme istorice evoluate ale acestei divinităţi cereşti pimordile şi că ele. dez­ vluie , pin chiar numele lor, binoinul orinr lumină (zi)" " "sacU" (c. sr. div "a srălucţ" , .zi" ; yus, cer" , zi " dios, dies; " " deivos, di?s) . Numele acestor diviităţi supreme ndo-ri�ne rădeaă organica lor legătură cu ceul sein, strălucitor. Aceas­ ta nu însen ă însă, aşa cum cred mulţi savani (c. de ex. A. Nehrng, Siudien zr inogenanscen Kutr und Uret, p. 195, sq.) , că oice manifesre meteoroloică - furtună, trăs­ net. tunet - era absentă n intuiia oriinarulut *Dieus . Cei mai prmiivi zei i ceului (de pildă: Baiam. Drmulun etc . . e. par. 1 2) conrolau fenomenele rneteorolotce şi aveau drept atribut prncipl răsnetul. Simplul fapt ă numee zeului in al ceu­ lui accentueă cracterul lui strălcior şi senn nu exclude ce­ lellte teofanii uraniene (urgnele, ploaia) n personalitatea lui *Dieus . Este adevrat că, aşa cum vom vedea în coninue (par. 26) , o bună pte din aceste divinităţi le cerului s-au specili­ " at" şi au devenit diviniăţi ale furtunii" şi ale roqniciei. Aceste speciări ulteriore se eplică însă prin procese bne cunoscu­ te n istoia reigiilor (tendinţa către concret; transfonrea iţeii de creaţie" în cea de " fecundiate" etc.) şi , oricum. ele nu intezic " coeistenţa funcţlor meteorologice ' în intuirea unui zeu al ceru­ lui strălucitor. Fonele istoce le divinitălor cereşi indo-ariene cu reu ar putea i reduse la o teofante, sau la o serIe de teofnii· urniene. Personliatea lor este mi bogată, funciile ·lor mi complexe. Sa­ cralitatea pe care ele o concenreă şi o controlează se devăluie a i distibuită în zone muliple. şi aceste zone �u au întotdeauna o structură cosmică. 'Un element horîtor în proilul tuturor acestor divinităţi este suvernitatea 'lor; iar prestlgiile suverni­ tăii nu pot I explicate în Jlregme pin sacrlitatea celesă. Iată, de pţldă, czul zeului Indo-in l cerului. Dyaus apare foarte rr în Vede şi n Jiteratlla postvediă sub fona unei diini.i propiu-zise (A. Hllebrandt. Vedisce Mytoogie. III, p,39 2) , nu­ mele lui fund de obicei folosit penru denumirea "cerului" sau a "zilei" (yvi yavi: de la zj la zi ") . Dyaus s-a bucurat desiur. " cîndva, de autonomia unei adeviate divinităţi. şi anumite une ni' s-au păstrat în tetele vedice : perechea Dyăvaprthivi "Cerul şi Pîntul" . Şg Veda, I, p. 1 60) , invocaţia aresaă Ceului Taă" "

80

CERUL� Z E I UANIENI

"

Athaoa Veda, I, 4, 3) , către "Ceul cre şie totul (A. V. , 1, 32,

4) . Hierogta, omnişinţa, creativitatea snt aibutele speciice

unei autentice diviniăi cereşti . Dyaus a suferit nsă un proces de specialare "natuIism"; adică, el înceteă de a mai i revela­ toul sacri.iiuraniene pentu a deveni o eprese leilă re desemneă feomenele iune uraniene ("cer" , "zi") . - Este şi aceasta un rezulat l "paSiiăţii" sle; sacrul se retrage dn fe­ nomenele cosmice şi teneni care seveau la denumrea acestei sacralităi sfrşesc prin a deveni termeni profni: diiniatea Ce­ rului la�ă locul unui cuînt care eprmă "cerul" şi "fenomenul iun" . Dar această laiciare a lui Dyaus nu înseamnă aborea sau slăbirea teofniei cereşi, ci pur şi smplu înlocuirea lui yaus cu o altă diinitate . "Naturazîndu-se", încetînd de a mi eprma scl ceresc, Dyaus înceteaă de a mai îndepini f�ncţia unui zeu suprem urnian. rocesul acesta a aut loc foarte de mpuriu, deorece încă de la începutul eocii vedice locul lui Dyaus a fost ocupat d e t i n alt zeu, Vau}a (u-u-va-na in mscriplle de la Bohzkeui sec . V ­ lea a. Cr.) , care a păstrat cu destulă femiate aibutele ur1e­ ne� dar care totuşi nu poate i redus cu exclusiviate la o Mni­ tate a ceului . Este cert faptul că Vau.a este vSva-rsata, "văzut de pretutindeni" (.g Veda, 8, 4 1 , 3) , că el "a separat cele " două lui (R. V. 7, 86, \ 1 ) , că vintul e ăsularea lui (R. V. 7, 87, 2) , că, mpreună cu Mitra, este venerat ca "cei doi putenici şi subli săpîi ai ceului", cţe "cu norii feluit zuăviţi se ·arată n pmul bubuit l tunetului şi fac să plouă ceul printr-un mi­ " " racol divin , re " desăşoară în cer opera lor iraculoasă (R. V. 5, 63, 2-5) etc. De tmpuriu, Vu}a dobîndeşte ractere lunare A. HiUebrandt, Ve. Myth. , II, p . 1 sq.) şi pluviale, încit devine, cu · rmea, o ivinitate a ocenului (ef. bogate refeinte n J. J. Myer, lge, OI, p. 206 sq. , p. 269 sq.) . Aceste două metmor­ foze r putea i explicate poind de la sructur� sa urniană oriinară. Substtuirea divinitălor lunare sau , în general,. fuziu­ nea elementelor lunre cu igule diine pmordiale este un fe­ nomen frecvent în istoia religilor. Ritmurile lunare comndă ploile şi apele; piilegiul pluvial al iviniăţilor uraniene rece -asfel asupra diiniălor lunare. Tot pn orinara sa suctură urnică se pot epica şi alte funcii şi prestiiiale lui Varu.a; de pildă ao.tşinta lui. "Din cer coboră iscoadele sale, cu ii de ochi iscodesc pe pnt. Regele Vu.a vede totul ... El a numat şi de cîte ori cipesc ochi oa­ menilor . . " A. V. 4, · 16, 2-7) . Vau.a este atotştutor şi nfailibil, "el cunoaşte ua păsilor cre zboră in aer ... , cunoaşte dru.

RITURI ŞI SIMBOLU RI C EREŞTI

81

mul vîntului ... şi el, atoateştlutoul, iscoaeşte toate nele, toate acţiunile şi inteniile . " (R. V. , 1, 25, 7 sq.) . Împreu�ă cu Mitra, aşeă iscoade n plnte şi în case, deoarece aceşti zei nu închid niciodată ochii R. V. 7, 6 1 , 3) . Varu)a este saasraşa, "cu mii de ochi" (R. V. , 7, 34, 10) . fOmulă miiă a stelelor, meforă are desemneză, cel puin originr, o diviniate urnină (cf. R. Pet­ zzoni, e corps prseme d'yex, " Zlmoxis " , 1, p . 1 sq.) . Vru)a nu este snuul cre re ii de ochi", ci şi Indra şi au (R. V. 1, 23 , 3) , li (R. V. , 1, 79 , 1 2) , Puuşa (R. V. , 10, 90, 1 ) . Se poate sabii o legătură înre pIimii doi şi reiuile urniene (furtună, vînturi) , dar ni este zeul focului, cît despre Puruşa, el este ma­ cnthropul milc . Cliatea lor de-a avea ii de ochi nu se dato­ reşte prestigiUor lor cereşti, ci faptului că, în imnuile ce le sînt adresate, au fost considerai zei ato.ştiutori şi atotputemici, adică suverani. ..

,

într-adevăr, pentru a reveni la inrebrea dacă Vau)a poate i considerat n exclusiviate o divinitate urniană, în textele veice accentl nu cade intotdea­ una pe caracterele cereşi ale lui Vu.a, ci şi pe caitatea lui de' Suveran. "u adevărat. Vu.a este Kşara prin excelenă" (Sta­ patha Bra., II, 5, 2. 34; c. Mar. 1 , 6, I l). iar H. Guntert (Der sce WetOng, p. 97 sq.) şi G. mezU (O�os-Vul, p. 39 sq.) au pus n lumină, prin soluii reuşite, acest caracter fundmenl al lui Vau)a. Credincioşii se simt asemenea" robi­ " lor n przenţa lui Vu)a (R. V. , 1, 5, 1) şi aiudinea uilă este un caracter exclusiv al cultului acestui zeu (cf. B . Geiger, Die Amesa Speta, p. 1 54, 1 57) . Fiind Suvernul universal, Vu)a este păzitorul nonelor şi ordnii cosmice. De aceea el vede " to­ " tul şi nici un păat nu-i scapă, oicît de ascuns r i: lui i se adreseă omul re se simte nedrepăţit, intrebndu-l ce geşeli a comis.. cu ce l-a putut ofensa (de pildă R. V. 7, 86: A. V. 4, 1 6 , etc. ). El e gntul conractelor înheiate inre omeni, "leldu-i" prin jurămintele lor. Pe cel pe care vrea să-I pirdă. Vu.a l "leagă" ; omeni se tem de rejele " . lui Vu.a (R. V. , 24. 1 5) , " acele legături care-i paralzează şi i vlăuleşte. Vau.a e divini­ tatea care "leagă", prilegiu pe care îl au şi ali zel (par. 23) şi cre trădeză capacităţile sale mgice. posesiunea puterii de or. in spiriual, a puteri prin excelenă regale. Chir şi numele lui Vru.a pare a se explica prin această în­ suşire de a lega: căci, renunţndu-se la eimolota var-(vOt) "a acoperi" , " a închide " ( care punea în eidenţă caracteul său ua­ nin) , aszi este urmaă interpreea propusă de H. Petersson 2 1 . V� ,i Suveraitatea.

-

82

C E RUL: Z E I UAN IENI

şi acceptată de H. Guntert (p. 144) şi G . Dumezil (p . 49) de a-l deriva de la rădăcina indo-europeană er a lega" (Sk. varatra 'cu�ea, frnhie " ; leţ. weu. wet, " a înşira, a broda" � useşte ve­ renţa şir înrerupt"h Varu.a ste întotdeauna înfăişat cu b frînhie în mînă (cf. A. Bergine, Ret Ved II, p. 1 1 4;" S. Uy, Dctrine p. 1 53 sq. : Hopns, Epic Mythoogy , p. 1 1 6 sq.) şi multe ceremonii au scopul de a dezlega omenii de legăutle lui Va­ " u}a" (pînă şi nodule sint vuniene; v. G. Dumezil, p. 5 1 n. 1 : cf. M . Eliade. e " dieu lieur" et le symbolsme des noeds, repu­ blicat în Imges et symboles, cap . V). Această facultate de a lega" . cir dacă s-a accentuat pn " nluentele ulterioare htoni�ne şi lune suferite de Viu.a (cf. A. Closs, De Relgon des Senonesiames, p. 625 sq.), pune în eidenă esenţa maică a suv�ranit1i acestui zeu . Complemd nterpretarea lui'H. Gintert (op. ct. , p . 1 20 sq.) asupra vlorii maice a legătulor" şi a .,rejelor" . G. Dumezil subliniză pe " bună"dreptate funcţiunea lor Jeglă. V)a este stăpn I iiyei " pn excelenţă, l prestigiului maic. egătuile lui Vu)a .sînt de as�menea maice, după cum magică este însăşi Suveranita­ tea: ele sî)t smbolul acelor forţe istice deţinute de conducător ŞI cre sînt : jusiţia, ainistraţia, securiatea reglă şi publiă: toate putele " , Sceptrul şl legătule . d.la şi ps., îşi mprt " n Inia, ca şi în lte părţi, privilegiul de a reprezenta toate aces­ tea" (op. ct," p. 53) . De aceea VauQa prezideză c�remonia n­ ină a consacrrii regle: rjsiya nu face nimic ltceva, de altfel, decît să reproducă arhetipala consacrare pe cre primul suvern, Vau.a. a I1plinit-o in folosul său propriu (ibiL, p. 42) ." r i deci greşit să-I conside:m pe" Vu}a n exclusiitate un zeu l ceului şi să-i explicăm personlitatea, mitul şi tturile nu­ mi prin elementele uraniene . Vu.a, ca şi li aşa-numiti zei i cerului sînt iuri complexe: " ei nu pot i reduşi la eplfanii "natu­ riste " , nlcl limitaţi la func1unl socile. Prestiile suveraniii au crescut şi au multiplicat preslgiile sle cereşti. Vu.a vede şi ştie totul, căci domină Universlil n locuinţa sa siderală: şi, de asemenea. el poate t? tul , deorece este cosmocrat şi pedepseşte pe cei cre înalcă legile, "legîndu-i" ( prin boală, neputină) � pen­ ru ă e p2ito""ul ordini uiversle. Evident, în toate aribuile şi funcţiile sale stuie o noă comună:" aracterul senin, sacru, pasiv m spune, l �puterii" sle. El nu-şi arogă nici un drept. nu cucereşte niic, nu lupă ca să dobîndească ceva (precum " Inra. de pildă) ; el este putenic, este su€ran, rmînînd totuşi contem­ plaiv ("un preot re reventeă aduntle " , R V. I, 68. 3) . Va­ u}. e rege� nu pin el însuşi (svrj: a Indra) , el e sarăj, Rege 7

7

RITURI ŞI SIM B OLUR[ CERE ŞTI

83

uiversl R. V. , 7, 82, 2; A. Bergine, m, p. 140 ; G. DumezU, p. 40) . Adiă. puterea i aptne de drept, datoriă propriei sle mo­ daliăJ de-a i: acastă putere îi îngăduie ă ac10nze prin ma­ " " ie, prin "putere� spitului , prin cunoaştere . " Descoperm, �sfel. o remrcabilă simetrie între ceea ce am " putea numi "stratul ceresc" şi "stratul regal al lui VuQa, are îşi corespund şi se completeă unul pe altul: Ceul este trns­ cendent şi unic, întocmai ca Suveranul Universal; tendina către pasiitate e manifesă la top eii supremi ai cerului, care triesc n regiunile superiore, deprte de om şi oarecum indifereni la nevoile lui cotidiene. Regăsim aceasă pasiitate a iurilor su­ preme cerei pmitive şi la Vau}a: este natura sa conepla­ v, faculatea sa de a acţiona nu prin mijloace lzic� ca Indra, ci prn foIţe maice, spiritule. Aceeaşi simetrie o lm înre ari­ " butele divior ceeşi ale "pmilor şi cele le Suvernului uiversal: şi unul, şi celălalt garanteă ordinea şi fecunditatea Naturii prin simpla respectre a lelor: ploaia asigură fertillfa­ tea, dar înclcarea legilor, "păcatele", pmejduieşte funcţionarea nonlă a rimurilor, meninţînd astfel însăşi viaa societăţii şi a Naturii. Vom vedea că nu numai în mit. ci şi în realitatea cultuală suvernul este garantul orini şi fecundităţii teresre. Dar re­ buie să remarcăm, de pe acum, că noţiunea aceasa de suverani­ tate universală,t exercitaă exclusiv . prin mijloace spirituale, ma­ gice, s-a putut preciza şi devolta datoită, în bună parte, intuiţiei trscenenţei ceuui. O asemenea intuiţie , geinînd pe muli­ ple planuri , a ăcut posibilă elaborarea mplei constucpi a su­ " " vernităţii magice" . Iar, la rindul ei, teoia "suveriii maice a inluentat hotărîtor igura originară a divinili cereşi. Astfel că Vru}a, cel puţin sub forma sa "istorică" (aică aşa cum e înăpşat în documentele veice şi posvedice) , nu poate i consi-· derat pur şi simplu un zeu l ceului, după cum nu poate i nu­ it nici zel lunr sau oceanic. El este, sau tinde a i, toate aceste iiăi laollă, ind, în acelaşi mp, eul suvern pin excelenă. 22 .

Irnieii cunoşteau, de aseme­ nea, un zeu suprem ceresc; căci, poriit lui Herodot (1 , 13 1 ) , ei se urcau "pe cei mai înalţi muni pentru a oferi sacIiicii lui Zeus, al cărui nume îl dădeau întregii înnderi circulare a ceului". Nu şm care era numele acestui zeu ceresc pmoril, �n mble iraniene. Divniatea pe care o înlnim în Avesta şi pe care Zara­ hustra a încercat s-o trnsiureze, aşezînd-o în centul refonei " sle religioase, se nmea Ahura Mazda, "Domnul înţelept , " atoa­ teştiuto." . Unul n epitetele sale este VO L casni, "atoatevă-

Zei cereşti rnieni.

-

84

C E RUL: ZEI UAN IEN I

zătol" H. S. yberg, Die Relonen des Alten Iras. p. 99) , ceea ce trădează o structură uraniană. Însă refona lui rathusa a puticat p_e Ahura Mazdă de elementele sale naturiste şi mi de­ rabă în tetele irzii - care relectă o revenire la vechiul pol­ teism ranin - se întîlnesc unele cele mi concrete le bătrî­ nului zeu ceresc. Încă de la începutul studiilor comparative·, s�a vZut în Ahura Mazda o iură corespunzătore lui Varu.a. Deşi aceasă omolo­ gare a fost contestată de unii savani (de pildă H . ommeI. es anciens .ayes. p. 99 sq.), nu vede� motive serioase pentru a o abandona. răsăturile comune revelate acum 50 de ni de H. 01denerg (în studiul său Vna .d die Adiyas) se dovedesc de­ stuI de convingătoare; ca şi Vu-a. Ahua Mazda este zeul su­ " vern " (G . Dmezil. Naissance d'Arcnges, p. 82) . O fonulă avestică rhaică " destul de frevenă este Mithra-hura (cr. E. Benvenlste - L. Renou, �Vrra et Vrtrga, p. 46) , unde Mithra este asociat unui Ahura cre nu e încă Ahura Mazda al ;imput­ lor istorice, ci reaminteşte mai degrabă pe A"sura prin excelenă l tetelor vedice, VauQa; avesticul Mithra-Ahura r�spunde ast­ fel bnomului vedic Miravau.a. Nu putem merge ait de departe ca J. Hetel (Die Sonne . Mitra im Awesta, p. 1 74 sq.) , H. S. Nyberg (op. cit. , p. 99) şi G. Widenren (Hochgoglabe im alten Ir, p. 94, sq.) , încît să vedem în Mira ceul noctun, şi în Ahu­ ra Mazda ceul diurn. Dr stuctura celestă este , ră îndoială·, transparentă în epifnia lui Ahura Mzda. Căci el are "ca veşnt soida bolă a ceului " (Ysna, 30 , 5; cf. Ysht, 1 3 , 2-3) : el face să cadă ploaia de pretutindei pentru hrna_ omului credincios şi a animalelor folositoare·' (Vdvdt, 5, 20) : el se numeşte " cel ce vede mult, cel ce vede mai bine, cel ce vede departe, cel ce vede cel mai bine în depărtare, cel ce iscodeşte, cel ce cunoaşte, cel ce cunoaşte mi bine " JYsht, 1, 1 2- 13), " cel ce nu înşlă" (ib. , r. 14), " cel ce ştie ... : el este nfailibil, izesrat c u o nteligenţă infailiblă, atotştiutor" (ib, 1 2 , 1). " Nu e cu putnţă să-I înşeli pe hura, cre obsevă totul" , spune Ysna, 45, 4. Ca şi celalţi zei ai ceului; hura Mazda nu re somn şi nici un nrcotic nu-l poate doborî (Videvăt, 19, 20) . De aceea nici un. sec�et nu scapă pririi sle " strălucitoare "? (Ysna, 3 1 , 1 3- 1 4) . Ahura Mzdă e garantul in­ iolabili.ţii conractelor şi al reşpectului penru cuvîntul dat; re­ veîndu-i lui Zarathusra penu ce l-a creat pe Mihra, Ahura Mzdă spune că cel ce violeză un pact (mihra - contract) atrage nenorociri asupra ţtl întrei (Ysht, 10, 1-2) . El este, aşadar, garntul bunelor raporturi contractule dintre oamei, raporturi care asigură echilibrul forţelor cosmice şi prospeitatea generală.

RITURI ŞI S I M B O L U RI C E RE ŞT I

85

Este, 'de asemenea, moiul penru care Mithra este atotştiutor. motiul pentru care el re zece mii de ocnt şi o mie de urechi (Ysht. 1 7 , 1 6 : cf. R. Petzzoni, e cops prseme d'yex. p. 9) şi, tot ca Ahura Mazda. el este nfailib l puternic. ără somn, vigilent (Ysht. 1 0 . 7) ; şi el este numit "cel cu nepuină de înşelat" (ao­ ymna) şi .atotşiutorul " (vispo, vidva) . Dar toate aceste ambute şi funcpuni impliă nu numai o epi­ fanie uraniană, ci şi lte prestigii, de pildă aceea a suvernităţii (v. G . Widenren, op. ct. , p . 260 sq.) . hura Mazdă vede şi şie tot nu numi pentru că e un zeu l ceului, ci Şi penu că, în calita­ tea lui de suvern, este paznic l legilo r şi pedepsitor l ino ­ vaţilor; căci, suveran ind, el trebuie să granteze buna rînduială şi prospeitatea Naturii şi a Societăpi totodată, o sinură ab atere riscînd să compromiă echlibrul la toate nivelurile cosmi e . Sta­ ea tetelor religioase iDiene - n aa, n pmul ind, a efor­ mei lui rathusra - este mult prea precară pentu a ne permi­ te reconstiturea igurii originare a lui hura Mzdă a zeu ceresc. Putem chir să ne întrebm dacă Ahu ra Mzdă a fost vreodată doar, pur şi Simplu, un. zeu ceresc, dacă. prin faptul că era un zeu suprem, nu era deja. concomitent, zeul destinului (G. Widengren , p. 253) , arhetipul suveranului şi preotului (ib. , p. 386) , zeul biseuat (ib., p. 2 5 1 ) . adică dacă nu se revelase , chiar de la începutul "istoriei" sale, ca o teofnie compleă. în care ele­ mentele uraniene aveau. ,desigur, un rol importnt, dar nicide­ cm exclusiv. Se cuvine să menponm de asemenea concepţia prezrahus­ triană a unui hura Mzdă des otioss (c. H. Nyberg, p. 1 05; G. Widenren . p. 394) . care nu creză drect, ci prin spenta mai­ yu (Ysht. 4, 7) , adică pin intermediul unui "spirit bun", repli­ c� a deiurgului cre însoţeşte Fiinţa supremă celesă în religiile primiive. Fenomenul este prea gen�ral penu a nu răspunde unei tendinţe fundmenale a vieli religio ase . tendinţă asupra creia vom mi revent . n czul lui Ahura Mazdă, acest fenomen a fost contracrat de refona lui Zarathustra - tot aşa cum nu­ meroşi_ refonatort reliioşi (Moi se , profeţi, Mahomet) i-au rea­ dJa viaţă pe vechii zei supremi cereşti, încremeniţi ca dei otios i şi înlocuil în ep eiena reigioasă a maselor prin iguri divne mai concrete şi mu dinmice (zeii fe cun diă ii, Marile Zeiţe etc . ) . Însă refona religioasă implică o cu totul altă experienţă a sacru­ lui decit aceea cu care avem de a face în acest cont�xt, şi studie­ rea ei va i reluaă, mult mai p ro iabil în altă parte. ,

-

,

86

C ERUL: Z E I URANIE N I

23. Unos. În Grecia, Uranos a păsrat ml 1slncte ca­ racterele lui natutste; el ese ceul. Hesiod nl-1 nă1şeă (he­ g. 1 26 sq.) apropindu-se şi înlzîndu-se in toate pile, cnd, "însetat de dagoste" şi aducînd cu sine noaptea, învluie pă­ mîntul. Această hierogmie cosmică reveleă vocaţia celesă. Dr, în fară de it, nu ne-a rmas nimic altceva de la Uranos: nici măcar o mane . Eventualul său cult a fost u�at de lP zei, in prmul rînd de �us . Uranos conină şi el desinul divi­ nităIlor supreme cereşti de a i treptat mpinse în fara actua­ ităi reiioase, de a suferi nenmărate upi, substituiri, fu­ zionri şi a sirşi prin a i uitate. Cu desăvîrşre uitat n religie, Uranos supravieţuieşte în mitul trnsis de Hesiod, mit are, oricîte mpica11 itule r avea, răspunde totuşi dorinţei de a cunoaşte orignea lucurlor. Într-adevăr, la inceput a fost, daă nu dor Ceul. el puIn peechea dMnă Cer-nt". l Din această neistoită hierogamie au luat naştere ptmii zei (Okenos, Hpe­ rion, Theia, bemis, Phoebe, Cronos etc.) , ciclopi şi alte ăpturi monsruoase. Uranos era prin excelenţă Masculul fecundator, aşa cum e�au toi zeii cerului, cum era. de pildă, Dyaus (nmit suretat "cel cu bună sînţă", R. V. , 4, - 1 7, 4: din a crui îmbră­ ţişre c! sopa sa ivină Phivi s-au născut omeni şi zeii; cf. R. V., !, 106, 3 ; 1 59, 1 ; 1 85, 4: 4, 56, 2 etc. ) . Dr, spre deosebire de ceilli zei cereşi, Uranos re o fecun­ ditate primejdioasă. Creaturle lui nu sînt asemenea fonelor a­ re populeă aszi pămîntul, ci nişte monşt ( cu o sută de bra­ ţe , 50 de ochi, satură mensă etc . ) . Şi "urîndu-i încă n prma zi" (Hesiod) , Urnos îi ascundea în rupul Pmîntului (Geea) . care suferea şi gemea. Încurajat de Geea, ultimul dntre copi, Cronos, aşteaptă ca aăl său să se apropie de pmînt, cum ăcea la căde­ rea iecărei nopi, i taie organul generator şi-l azvîrle în " mre. Muilrea lui Urano� pune capăt creaţilor sle monstuoase şi, în acelaşi mp, suveranităţii lui. Cum a arăat G. Dumezl (Oura­ os-Vau.a) , acest mit îşi re corespondenta n mitul mpotenţei lui Vu}a şi in itualul invesiturii suveranului în India. Vom reveni, înr-un alt context asupra compleului de "prmejdii le suvernităţii" ; ceea ce însă trebuie obsevat de pe acum este sen­ sul esenţial l celor două mituri, a şi ritulul ce le corespunde (controlul şi asigurrea fecunităţii) . De semenea, remrcablă este smetria înre cele două suveranităţi, a lui Vu)a şi a lui Uranos: cu toată evoluţia în sens natuist a lui Uranos, el " a fost -

1

În iul lui Hesiod. Pmînul Geea - naşte pe Uranos; nnă a religiei telulce a substratului preeleuc. -

R ITURI ŞI S I M B O LURI CERE ŞT[

87

pmul suveran al Universului " (Appollodor, Bibliot. , It 1) ; iica ' lui inii născută se numea Ba sileia (Diodor, 3, 57) . Întocmi cum Vauta este prin excelenă iviniatea cre "leagă" , Uanos îşi "leagă" şi el "copiii" , ascunzndu -i unul după altul in copul Geei . Varuta " ia suletul" iului său Bru şi l iite in lumea sub­ pămînteană, ca să învete . (Jaimniya Br. , 1, 44: S. ey, Dctine, p. 1 00 sq. : G . Dumezil , p. 55) . Cît despre Ciclopţ, Uranos îi în­ lănţuie şi-i vîrle în "Tartar" (Apolodor, Bibloth. I, 1 , 2) . Succe­ soul său la suveritat. universlă, Cronos , îşi înlănuie " ad­ " versarii, iar oricii l investesc şi pe Zeu s cu aceeaşi maie . Ceea ce-l deosebeşte pe Uranos de, ceilalţi zei cereşti este fe­ cunitatea sa monsuoaă şi ura pe care o nutrea mpotriva pro­ prilor sale creaturi. Tqţi zeii cereşti sint creatoi: ei ăuresc lu­ mea, zeU , finţele ii. Fecundiatea " este numi o specializare a " vocaiei lor esenţile de creatori. Sfmtul Cer e înseat să părun­ " dă rupul Pîntului " , mintea Eschil într-una n ragediile sa­ le pierdute zi, Dnaele (Nauck, frg. 44) . De aceea, zeii c�reşti i religiilor indo-meiteraneene sînt identiicai, într-un fel sau altul cu taurul. .g Veda numeşte pe Dyaus taur" (cf. 1, 1 60, 3: " 5, 36, 5: 5, 58, 6 etc.) şi vom vedea că majoritatea zelor cereşti egeeano - otenti se bucură de acelaşi prestigiu . Dar, n cazul lui Uranoss această fecunitate e pmejdtoasă. Cm bine a re­ marcat P. Mon, în comentariul său la hgona lui Hesiod (col. Bude, 1928, p . 28 q.) , mutilrea lui Uranos pune capăt fecun .. dită1i sle odioase şi sterile. introducînd în lme, prin apariIa roditet (născuă din spuma însîngerată a membului generator uranian) , ordinea. itatea speciilor şi ăcînd . astfel imposiblă orice procreaţie dezordonată şi nocivă. Nu s-a epliat încă pe deplin aceasă singulariate a lui Ura­ nos, cel puţn aşa cum ne-o prezină mitul lui Hesiod. De ce este el sinuul, printre atîţia lţi zei cereşti, care procreează indeinit ăpturi monsuoase, pe care apoi le "urăşte " , avînd rijă să le "înlănţuiască" în Tartar sau în pîntecul Pămîntului? Să ie oare " aintirea, în sens negativ valorzată, a "acestui tmp mitic , acel illd temp s. cînd creaţia nu-şi fXase înă norma, cînd oice pu­ tea · naşte din oice, cînd lupul se culca lîngă miel şi leopardul lîngă ied? Înr-adevăr, una din arateristicile acelui "mp " auro­ rI şi paradiziac era absoluta libertate , vericată pe toate nivelu­ rile relului, deci şi al speciilor. Numeroase radiţii ne vorbesc de cracteul luid, monstIos al iinţelor cre au fost create atunci, la nceputul lumii . Să Ie, oare , sinulaizarea heterogenetică a lui Uranos un comentariu "raponalist" , sortit să pună în valoare reimul introdus de frodia şi controlat mai îziu de Zeus, re­ m cara.ctezat prtn Ixitatea spec1lor, pin orine , echibru şi

C E RUL: ZEI UAN IENI

88

ierrhie, aşa elim l-a înăţişat spiitul rec? Sau r trebui vzut, în lupta Urantzllor, mi degrabă procesul de substit:re a zeilor eleni 9ii"nităflor substratului preelenlc? 24. eus. Otcare r i epl1capa acestor creaii aberante, fapt este ă Uranos a dispărut din cult încă înntea mpulor istorice . ocul Iui a fost luat de Zeus, al ui nme epimă lm­ pede esenţa sa celestă. Asemenea lui Dyaus, Zeus păstreaă ono­ masic valole srălucire" şi " zi" (cf. sr. div, a străluci" , "zi" : " " cretanii numeau ziua di, Macrobius, 1, 15, 1 4: cf. Cook, s , 1, p . 1 sq.) , iar eimoloic tenenul e soidr atit cu dios, cît şi cu lainescul dies. Dar, eident, nu trebuie iat domeniul lui la ceea ce s-a nit, " abuziv, "Ceul senin, lumnos, strălucitor" , funcile lui meteorologice consideindu-Ie drept devoltăi ulte­ riore sau iluenţe străine. răsnetul era nna lui Zeus şi lui i eau consacrat� locuile Iovite de fulger, EneIysia. itlurtle lui Zeus sînt transparente şi mrturisesc toate, mi mult sau mai pu ţin direct, legăturile sale cu futuna, ploaia, fertlltatea. Astfel, el este numit Ombtos şi Hyetlos (cel care aduce plOia) , Urios (cel care ite întule favorabile) , Asrapios (cel care fulgeră) , Bronton (cel care tună) etc. Este nmit Georgos (cel care lucrea­ ă pămîntul) şi Chtonlos (c. Hesiod, Muci şi zile, v. 465) , deoa­ rece onnduieşte ploata şi asigură rodnicia cîmpurlor. Chiar şi aspectul său nimuier (Zeus Lykaios, cu fonă de lup, căuia i se aduceau sacrficii mne, cf. M . P. NUsson, Geschichte, p. 3 7 1 sq. ) se explică tot prnr-o maie aricolă (sacriicile aveau loc n imp de secetă, de calamităţi meteorologice etc.) . Demult s-a observat că Zeus, deşi diviitate supremă a pan­ teonului rec, are relaiv mai puţine srbători şi un cult mai re­ dus decît li zei, şi s-au sugerat ferite eplicaiiacestei anoma­ ii (cf. M. P . Nilsson , p. 369) . De fapt, ca orice divinitate cerească, el nu este intotdeauna prezent n viata religioasă; totuşi, el do­ mină două sectoare importante: agicultura şi ispăşrea păcate­ lor. Tot ceea ce asigură o bună recolă (meteorologia, ploia) şi tot " ceea ce purică de păcate cade sub juisdicţie celestă. "uiia­ rea" şi iniţierea" prin răsnet sau prin ceea ce-l reprezină (rom­ " bul, piatra de trznet) sînt tturi arhaice (par. 1 2) care dovedesc nu numai vechimea diinitălor cereşti, ci şi vechimea aspectelor lor dramaice furtunoase. Fascinaţi de ettmologia lui * Dieus, nu­ meroşi eudii ui. pea lesne unitatea de sructură a intuiiei arha1c� a div1nităţilor urnene. Zeus e, ireşte, Suveran: dr a păsrat, mai clar ca alţi zei cereşi, caracteul său de Părinte" . �1 " este Zeus pater (ef. Dyaus piar, Jupiter) , arhetlp al şefului fami-

'

-

RITURI ŞI SIMB OLURI CEREŞTI

89

Uei pattarhle . Conceppile sociologice ale etniUor ariene se re­ lectă în prolul său de pterfmilis. Aceasă funcţie �lică pe Zeus Ktesios , pe acel "Hausvater" , pe care eleni l-au purat în toate mile lor şi re, ca un advărat " duh al casei " , era în­ " ăţişat sub fonă de şape. "Pătnte " şi "Suveran , Zeus devine în chip iresc divinitatea ce.tăţii, Zeus Polieus, şi de la el îşi primeau autoritatea regi. Dar această polimoie poate i redusă întotdea­ una la aceeaşi suctură : supremaia apne Părintelui. Crea­ toului adică, atoateăcătorului. Acest element "creator" este, fă­ ră îndoilă, în Zeus, nu pe plan cosmogonic (d�orece nu el a ăcut Universul) , ci pe plan bio-cosmic; el comandă asupra ivoa­ relor fertlităţii, este stăpîn al ploi. El este "creator" penu că e " şi el este un taur: cf. mitul Europei) . Or, "fecundator (un�ori " aceasă "creatie a lui Zeus depnde, în primul rînd, de toată dra­ ma meteoroloică, mai ales ·de plOie. Supremaţia lui e de orin paten şi suveran totodată: el garnteă buna sare a fmiliei şi a Naturi prin fortele lui creat�re, pe de-o parte, prin autoitatea lui de pznic l nomelor, pe de l,. 25. Jupiter, Odin, Trns etc.

l1cul Jupiter, a şi Zeus , era adorat pe înlţimi. Muntele cumuleaă un multiplu 'simbolism (par. 3 1) , este "înalt" , mai apropiat de cer, este locul unde se adună noii şi se dezlănţuie tunetul. Olimpul a fost ă îndoială un munte norocos: dr Zeus , a şi Jupiter, era prezent pe orice colină. Poreclele lui Jupiter nu sînt mai puţin elcente: Luceli� s, Fulgur, Fulgurator. Stejrul era consacrat lui Jupiter (ca şi lui Zeus) , ind arboele cel mai fevent lovit de răsnet. Stejul din CapitoUu aparţinea lui Jupiter Fereius , qui ferit, " "cel ce loveşte , nmit şi Jupiter apis, reprezenat printr-un si­ lex. Ca toţi zeii cereşi, Jupiter pedepsea cu ăznetul: el pedep­ sea in pmul ind pe cei care-şi călcau cuvîntul dat, pe cei ce violau un tratat. Jupiter apis consacra ratatele intenaţionale; un fecil * onl0ra un purcel cu un slex sacu , procland: "Dacă popoul roman violează tratatul , Jupiter să-I loveasă, aşa cum " eu lovesc acum cu piatra acest purcel! Jupiter era divinitaea suprem�, Suvernul absolut: Jupiter omnipotens, Jupiter Opl­ mus Mmus. Titlule acestea supraieţuiesc chiar în textele literare : sume den r!gntor (Navius, fr. 1 5): ms pter; *

-

in nicitate, preot are consnţea traatele de pace şi declaaiile de rzboi. Nota red. -

90

C ERUL: ZEI UAN IENI

deon regnaor, rehiteeus onibs (Plautus, Aphib·-: ;44 sq.J , den regnaDr noee eeca eaelume eospectu abstulit * (Acciu s,

fr ' 33) etc. Ca un advărat Suveran cosmic, Jupiter intervine în , istorie, nu prin fora fiziă miliară ca Marte , ci prin prestlgiile maiei lui. G . DumeU (Mira- Vl, p. 33 : Jper, Mrs, Quii­ nis, p. 8 1 ) a pus în lumină aceas ă mgie a lui Jupiter, minind un episod din istoria Romei: atunci cînd sabnii, deja săpîni pe Capitoliu , amenintau să iceasc. prin paniă annata romană, Romulus il imploră pe Jupiter: " Fă să înceteze spaima romanilor, opreşte fuga lor ruşinosă! " în aceeaşi clipă, ca pn fnne c, le revine curjul, conraaacă şi biruiesc . (Plutarh , Romulus, 1 8: 1tus Livius . 1, 1 2) . Jupiter intevenise n chip "magic" , acponind direct asupra forţelor lor spiritule . Vorbind despre reliia semnonUor, Tacit menioneză (Gen.­ nia, 39) crednţa acestui nem genaic într-un zeu suprem, re­ gnanr omnium es **, ră să ne rnsmită numele lui (c. Closs, Die Relgion des Seonestmmes passm) . Genanii , tot după Tacit, adorau în pmul ind pe Mercur şi Marte: adiă pe Wodn (*Ohanz: nordicul 'O dhin) şi pe r (iwz; vechea lmbă ger­ mană de sus Zio: anglo-saxonul io; de la *fwz corespunzător lui *Dieus , deivos, divs, cu sensul geneic zeu") . S-a vzut n " Iz rgnor om s (de pildă, Hommel, Die Hapgot­ heiten des Gennanen bei Tcits) , srăvechiul zeu genanic l Ceului. lor (Donar: huraz) este, ca şi Indra şi Jupiter, un zeu al furtunii şi l bălor. Deosebirea dnre Ur-nos, care îşi leagă" adversii şi 0şte vioul (el îl preine pe Cronos de " pmej dia ce-I menintă) , şi Zeus, care luptă eroic" cu fulgerţle, " salI dintre magtcinul" Varu}a şi războinicul Indra, o regăs·m. " cu inevitablele vainte , şi în itoloia genanică. hOT este, pn excelenţă, cmpionul zelor, arheipul eroilor gennici: Odhn, deşi este şi el mpicat n nenumărate lupte , învinge ără efort prin "maia" sa (omniprezentă. memorfoză, facultatea de a-şi paraiza pin frică adversarul, Iendu-l") . Aşa cum a arătat " G. Dumezil (Dex des Gea ins, p . 1 0 sq. ) , se păstrează aici arhaicul diptic indo-arin al suvernului m c" şi suveranului " " " erou , al posesorului foriei spmtuale şi zice . .

*

**

1

p

Cel mai mare stăpn l zeilor; Tatăl meu, săpîn al zelor, ari�ctul lii: Stăpînul zelor cu orba noape a ascuns ptiilor ceul. Nota red. eul are stăpîneşte totuL Noa re. Regăsm acelaşi diptlc şi în mitologia babiloniană ; Ea. diniatea Apelor şi a înţelepciunii, nu lupă "eroic" cu monşii prmordiali. Apsu şi Mummu . ci îi "leagă" prin incanapi magice. pentru a mai apoi să-i -

-

91

RITURI ŞI SIMBOLU RI C E REŞTI

Ne lm aşadar, în czul lui Odin (Wodan) şi l lui hor (Donar) , n prezenţa unor zei . uraniem, completaţi cu presigiile specialate ale acestor două ipuri de suveanitate şi vădit moi­ icap prin inluenţe şi procese laterale diferite . Îndeosebi Odhn (Wodan) prezintă un cz icil, refuzîndu-se oricărei defmiţii prea simpltste. El a evoluat pe căi multiple, insuşindu-şi atbute le divinităţilor agtcole, ale divinităJlor fecundiăţii şi devenind, de asemenea, un zeu htonico-funerar, ăpetenia suletelor eroilor defuncţ1. Anlogiile religiei wodaniste cu şamanismul nomazlor din nordul şi nord-vestul Asiei au fost puse, în ulma reme, dn ce in ce mai fen in valoare (cf. A. Closs, p., 665 şi nota 62) . Wo­ dan este "marele şnan " care să suspendat de rborele Lumii mp e 9 nopi (Hvll, sr. 139- 1 4 1 ) şi descoperă runele, do­ bîndind asfel puterile sale maice (ără îndoială, alzie la un rit iniţiatic) . Chiar şi numele lui trădează pe stăpînul lui Wi, 'or relgiosus (Woa, d est'or, Adm von Bremen) . Betia exube­ rană, excitata manică, educaţia maică n şcolile skalice, toate acestea îşi găsesc nalott n tehicile şamaniste; ceea ce nu însen ă însă că Ohn-Wodan r i o dinitate srăină ger­ manilor (cum s-a încercat adesea să se demonsreze) , ci pur şi smplu că " specirea" sa ulterioară l-a silit să-şi insuşească muliple privilegii şi să se asemene astfel cu tipuri diine exotice. Celii cunoşteau pe Tranis, ără îndoială un zeu l cerului furtunos ( din rădăcina celtică taran a tuna, cf. în irlndeă tornn - tunet) . Balticul Periinas perkuns fulger) şi proto­ slaul Perun (cf. poloneză piorun fulger) sint, de asemenea, zei cereşi suprei, manifestindu-se in primul rînd n furtună. Nu­ mele 101" au fost apropiate de diiniatea vedică Pajanyas şi de gemanicul Jorn, mma lui h6r, iar recent de Phorys, pă­ rintele Peleiadelor (A H. Krappe, es peleiades) . Şi pin nume ( *perks, quers) şi plin cult, aceste diiniăi uraniene dez_

-

-

-

omoar� (nna Elsh. I. 60-74). Marduk. după ce a fost invesit de adunarea zeilor cu prerogativele suveraniăţi absolute (are pînă atunci aparţinuseră zeuli ceresc Anu. V. 4 şi 7) şi după ce a prit sceprul. tronul şi paU-ul (V, 291 . poneşte lupta cu monsrul marin Timat. Asisăm la o luptă cu advăat "eroică" . Arma de căpetenie a lui Marduk răîne otuşi "plasa" . "dar al tatălui său Anu" (V. 49 ; la cap. 1 . 83 . Marduk e iul tui Ea. dr oricare i-ar i paenitatea. aceasta este de esenţa suveranităţii magice) . Marduk îl "leagă" pe Timat (V. 95). l " înlănţuieşte" şi îl omoră (V. 104) . El i înlănţuie. totodaă. pe toţi zeii şi demoni are-l ajuaseră pe Timat şi i auncă în închisori şi peştei (V. 1 1 1-1 1 4. 1 17. 1 20) . Mrduk dobîndeşe suveaniaea Pn lupa sa eroică. dar păstreză de asemenea prerogaivele suvera­ nităii magice.

92

C E RUL: ZEI UANIENI

v1uie strînse legături cu stejaul şi anumite păsăt prevestitoare ale vreii (psări prevesitoare de furtună ' sau de primăvară, cf. J . E. Haison emis, p. 94 sq.) . Dr cel puţin sub fona lor istorică, ele rădează o accentuată "specialare " ; ele sînt , în pri­ mul rînd, ivinităţi ale furtunii; controleă notimpurile , aduc ploaia şi, ca atre, sînt diiniăp le ferilităii. Stejarul din Dodo­ na era consacrat lui Zeus, dr lîngă el se lau po mbeii sacri, smbol l, Marei Mme telurice, ceea ce indiă o veche hierogamie a zeului ceresc al furtunii cu Mrea Zeitate a fecundlăţii, feno­ men pe care-l vom reinni pe o vasă ie. 26. Zei i furtuii. - "Specialzarea " dinităţilor cereşti în

dinităţi ale uraganului şi ale plOii, ca şi accentuarea ' vitulor lor fecundnte se explică, în bună parte , pin stuctura pasivă a dinităţlor urniene şi tendinţa lor de a ceda locul ltor hierofa­ nii, mi .concrete", mai precis personlcate şi mai direct implica­ te în viaţa de toate zilele a omenilor. Este un destin care derivă în primul rînd in rnscedenţa ceului şi din progresiva " sete de concret" a omului . rocesul de evoluie" al ivinităilor cereşi " este destul de complex. Penu a uşura prezentarea, vom disinge două lni de dezvoltare: 1) Zeul cerului, stăpîn 1 1umi, suveran absolut (despot) păzitor al legilor; 2) Zeul cerului, creator, mascu­ luI pn excelenţă, soţul Marii Zeiţe teluIice , istibuitorul plOii. Este inuil să precizm că nicăiei nu întîlnim unul din aceste tipui sub o fonă pură, că liniile de devoltare nu sînt niciodată parlele , ci se întreie neîncetat, că .Suvernul" este totodată disribuitorul ploii şi că " fecundatoul" este şi el un despot. Dar ceea ce putem aina ră şovăire este că procesul de specializre tinde să deimiteze cu destulă preczie juisdiciUe acestor două tipuri divine . Ca exemplu tipic l pimei clase - a suveranilor şi păzitolor de lei - să-i cim pe in, Vau)a, Ahura Mazda. A doua clasă - cea a "fecundatotlor" este mofologic mai bogată. Dr, în toate igule care se gupează în această ubrică, distingem unătoa­ rele constante : hierogamia cu Zeita Pămîntului ; tunetul, furtuna şi ploia: relaţiile rituale şi mitice cu taurul. rinre zeii din a doua clasă - fecundatot", dar şi "zei i furtunii" - putem " ni pe Zeus, Min şi zeul hitii, dr de asemenea pe Pajnya, Indra, Rudra, Hadem, Baal, jupiter Dolichenus , Thorr, ntr-un cuînt, ceea ce numim zeii furtunii. Fiecre din dinităţile mai sus numite îşi are, freşte, " povestea" sa, cre o diferenţiză, mai mult sau mi pun net, de vecinul de serie; în ceea ce s-a numit, cu o vziune chică a mitologiei, "compoziţia" lor, intră diverse

I

RITURI ŞI SIMBOLU RI CE REŞTI

93

componeite . Dr to ate acestea ni se vor năişa mi lmpede ' cînd ne vom ocupa şi de " fona" zeilor, nu numi de "puterea" lor. În pararfu� de faă ne interesează, nsă, în ptmul rînd, elementele lor de unitate, valenţele lor comune . Cele mai mpor­ ante sînt : forţa genezică (şi, a atare, raportul lor cu tauul, Pîntul iind adesea reprezenat sub forma u�ei vaci), trăsnetul şi plota. Aiă, ntr-un cuvnt. epifile forţei şi violenţei, resorturi . indispensabile le energiilor cre asiură ferllitatea bio-cosmică. Divinităple atmosferei sînt, ră îndoială, specialrile divnită­ plor cereşti, dar, oricît de excesivă ar i această " speciaizare" , ea nu reuşeşte să desinţeze caracterul lor urnian. Înclinm astfel să clasăm diiniăile aşa-numite le furtunii , alătui de dii­ nităile cereşi propriu zise; şi în unele şi în celellte .regăsim ace­ leaşi prestigii şi aceleaşi aribute. Să lum, de pildă, czul lui Pj anya , diiniatea indiană a uraganului. Suctura sa celestă e evidentă: parjnya este iul lui Dyaus (R. V, n, 1 02 , 1) şi, uneori, este confundat cu el : aşa, de pildă, cînd e considerat soţul zeiţei telurice Prthii A. V. II, 1 , 1 2 , 42) . Pjanya doneşte asupra apelor şi tuturor făpturilor vii (R. V, II, 1 0 1 , 2}, trimite ploile (V, 83: II, 1 0 1 , 1 02) , asiură fecunditatea omenilor, animalelor şi vegetaţiei V, 83, 1 ; I, 52. 1 6; II, 10 1 , 1 , 2) şi n faţa furtunilor dezlănţuite de el, tremură întreg Universul V, 8 3 . 2) . Mai dinamic şi mai concret decît Dyaus, Pjanya îşi menne cu mai mu lt succes locul in panteo­ nul nian . Dar acest loc înceteZă de a mi i suprem. Pj nya nu mai "ştie totul " ca Dyau s şi nu este suvern a Vru)a. Spe� cialzarea i-a delimitat domeniul ; şi mi mult chiar, în proprtul iui domeniu nu e invulnerabi1. 0 altă ierofanie a furtunii şi energiei feriliante l va putea inlocui , în �ată ce noi ritualuri şi noi creaţii itice o vor cere. Este ceea ce se ntîmplă chir în tmputle vedice. Parjanya se ecipseză n faa lui Indra, cel mai popular zeu ved ic (nu,m i .in .g Veda îi sînt adresate 250 poeme, fată de 10 adresate lui Va­ rU)a şi 35 lui Mitra, Vau}a şi Ădiyas împreună) . Indra este " eroul" pin excelenă, războinicul neînftcat cu energie neisto­ vită, învingătorul mostului Vrtra (care cetluise apele) , neobosit consumator de soma. Orice interpretare s-ar propune , nu putem ascunde valenţele co�mice ale lui Indra şi vocaţia lui demiurgică. Inra acoperă cerul (R. V. 1, 6 1 , 8, 9) , este mai mare decît nreg pămîntul (1, 102, 8: 3, 32 , I l ) , poară ceul ca diademă (1, 1 73 , 6) şi cantită.1e de soma pe care le poate înghiţi sînt înspăiîntătoa­ re; nu absoarbe el oare trei lacuri dintr-o dată I, 1 7 . I l)? m­ bătat de soma îl ucide pe Vrtra, dezlănţu ie uraganele , clatină

94

CERUL: ZEI UANIE N I

ztle. Tot ceea ce face Indra deordeaă de foă şi nfare. Este o ie întuchipre a euberntei vieii, a . eneriei cosmice şi biologice: el face să circule seva şi sîngele, însuleţeşte genenii, . el dzleagă apele şi desrmă nori. răsnetul (vajra) este nna cu cre l-a omorît pe Vr-a, şi Mauii, diiităi nore _ale uraga­ nului, a căror c �petenie este Indra, posedă şi ei această ană divină. " Născuţi dh risul fulgerului" (1, 23, 1 2), Muii sint nvo­ cai n repeate rindui să nu-şi lanseze "proiectllele" (R. V. n, · 56, 9) asupra omenilor şi itelor. să nu-i omore V, 55, 9: 56. 1 7 etc. ) . urtuna este , prin excelenţă, dezlănţuirea năvalnică a foIţelor creatore: Indra revarsă ploile şi domină tot ce este umed. fin d totodată iniatea fertiităţii (cf. S. S. Hopdns. Indra s ad of Feiliy) şi arhetlpul fortelor genezice (R. V. , I. 46, 3 l nmeşte sahasraşka "cel cu o mie de tesicule" ) . El este ovapati. " stăpînul cîmpului " , şi sfrpai " stăpînul plugului " , este "tauul pămîntului " (A. V. , II, 1 , 6) , fecundatoul rinelor, imalelor şi femeilor (c. J . J . Meyer, ige, II, p. 154 sq. ) . "Indra este cel ce isleşte nimalele " (Maitr. S I, 5, 3) , la nunţi e invocat să druiască resei zece fi (HirYakesin - Ghysura, I, 6, 20, 2l şi nenumrate invocall (c. J . J. Myer, m, p. 1 4 sq.) se refeă la inepuiabla lui forţă geneztcă. Toate atribupile şi toate prestlgiile lui Indra sînt soidare. şi domeniile pe cre el le conroleă îşi corespund. Fie că e vorba de răsnetele cu cre loveşte pe Vrra şi elibereă apele, ie că e vorba de furtuna ce precede ploia sau de sorbirea fabuloasei cantiă. de soma, ori de fertillzarea cîm­ putlor sau de uriaşele sle posibiliăţi eroice, avem necontenit de-a face cu o epifanie a forţei vitale. Orice gest l său izbucneşte dintr-un preaplin, chir aroganta şi lăudăroşeia lui. Mitul lui Indra expmă n chip admirabil unitatea profundă care eistă înre toate mifesăle plenare ale iele Dinmica fecundităpi este aceeaşi pe toate ivelurile cosmice , şi lmbajul devăluie adesea atît solidritatea tuturor mijloacelor fertlzatoare, cît şi descendena lor comună: etimologic, varşa, " ploie" , se situeă lătui de vŢşan, "bărbat" . Indra agiă neconteit forţele cosmice, ăcînd astfel să circule în Universul ntreg energia bio-sper­ matlcă. RezeVoul itliăii sale este inepuizabil şi pe acest re­ zeVor se bizuie spernţele omului 1 . Dar Indra nu e un cre-o, ·el .•

1

Aceasă prezene sumară a hierofaniei lui Indra, aşa cum ne este dezvăluită mi ales În mit. nu epuzeză funcţia pe care o îndeplineşte în religia indiană. Oice igură ivnă este impliaă în nenumărate n-

RITURI

ŞI s iM BOLURI CEREŞTI

95

promoveă' pretu111deli iata şi o răspîndeşte ictorios în n­ regul Univers, dr nu ' o face. Uncia creatoare, cu re oice iniae uanină este înzesrată, s-a "speciat" Ia Indra mr-o isiune genezică şi ialintă.

27. FecundatoH. Indra e comprat necontenit cu ui aur (c. textele gupate ' de H. Oldenberg, Religion des Veda, ed. a II-a, p. 74 ;" A. Hllebrandt, Vedsche Mytholgie, " ed. a II-a, 1929 . voI. I,· p. 1 48) . Replica sa raninană, Vere hran a , îi apre lui Zara­ thustra sub formă de aur, de armăsar, berbec. tap şi misreţ (ex. Yasht, V, 7-25) , " tot aitea sinboluri le spiritului masculin şi combativ, ale putetlor elemenare ale sîngelui" (E. Benveniste ­ L. Renou �ra şi Vraga, p . 33) . Uneori şi Indra este nuit berb�c (mesha: c. R. V. , 1, 5 1 , 1 ) - Aceleaşi epifanii animaiere se regăsesc şi la Rudra, ivinitate pre-artană. asilaă de Inma. Rudra este păintele Mullor şi, într-un mn (R. V. I. 34, 2), se minteşte cum "auul Rudra i-a creat in " ugerul luinos al lui rş)i" . Sub forma sa auină, diviniatea genezică , celestă s-a unit cu o eiă-v�că de proporii cosmice . rş)i e doar unul in numele ei : �abrdugha este ltul: dar ntotdeauna este vorba de o vacă ce zămisleşte totul. -g Veda. III, 38 , 8. vorbeşte despre "o vacă viSvaipa. care viică totul" : în Athava Veda, X, 1 0, va. se uneşte pe rînd cu toţi zeii şi procreeă pe toate planule cos­ mice: " zeii triesc din vacă şi oamenii de asemenea, vaca a deve­ nit acest Univers tot atît de vast cit împrăia sorelui "A. V, X, 10. 34) . Ăditl, mmă a diviniătilor supreme Ădiya, este şi ea reprezentată sub fOlma unei vaci (H. Oldenberg, ReL es Veda, ed. IT-a p . 205) . Această "speciazare" genezico-aurină a ivinităţii atmosferei şi a feriliăţii se verică nu numai n domeniul indtan; o regăsim şi pe o forte ninsă ie fro-eurasiaiă. Dr trebuie să re­ marcnl de pe a.cum că o "asfel de "specilire "rădeză, tot­ odată, şi inluente venite din fă: ie inluente de orn etnic (elementele "sudice" de cre vorbesc enologU) " ie de ordin ' reli­ ios . nra, de pldă, przină ume de inluente raiene (Rura) , dar, ceea ce ne ntereseaă mai mult acum, personalitata sa a fost lteraă şi sporită cu elemente ce nu-i aprineau ca zeu l -

,

turi, asupra cărora nu p utem insista în ace ste paragfe. (Aşa, de pildă, r rebui minit ă In d ra cu ceata li de Mauţf sint rhettpurile "societăt.ilor omeneşi" indo-riene alcătite dn tneri supuşi unor annite "pr9be" n cursul iniţierii lor; c. Sig Wiknder. Dr arsche Mn.erb.n. Lund. 1 938, p . 7 5 sq. l . Aceasă precre este valablă pentu toate diinităţile pe are le menţionm.

96

CERUL: ZEI UAN IENI

ploii. l uraganului şi l ferllităţii cosmice. egăturile lui cu au­ rul şi som� de l dă. i c onfe ră presigi lunre (cf. W. Koppers. Pferdeopfer nd Pferdeult der Indgemanen, p. 338 sq.). Lu na comandă asupa apelor şi ploilo r şi disibuie fecunditatea uni­ versală (par. 49 sq.l : coanele tauului au fost asmilate de tm­ puiu cu crescentul lunar. Vom reveni cuînd asupra tuturor acestor complexe culturale . Să repnem însă ă specialzarea ge­ nezică sileşte divinită.le cereşti să resorbă în personalittea lor tote hierofnile avînd o legăură directă cuJecunditatea univer sală. Cu necesitate, accentu îndu - ş i funciile meteorologice (fur­ tună, răsnet, ploaie) şi genezice , un zeu ceresc deine nu numai prteneul Mii Mme htontco·- Iunre . ci îşi asileă şi atibu­ tele ei; în czul lui Indra, soma. auul şi poate chir unele aspec­ te ale Mauilor (în măsura în re · aceşia ipostziză suletele rătăcitoare le morţlor) . Tauul şi răsnetul au fost de impuriu (încă din 2400 a. Cr.) simbolurile conjugate le dinitălor amosfeice (c. L. Mlten, Der Sier n Klt . ythiscem Bid. p . 1 1 0 sq.) . Mugetul taurului a fost asmilat, in cultu1e rhice. urgnului şi tunetului (c. bull - rorer la ausrlieni) ; ait uQul cît şi celăllt erau o epifate a fortei fecundante. De aceea le n � im consnt în iconorfia, rtule şi mituile tuturor divinităfior amosferice din aria afro­ eurasialcă. În India pre-nnă tauul era prezent în cultele pro­ toistorice n Mohenjo -Dro şi Belucistn. "Jocutle de auri" . păsrate ncă şi Zi n Den şi India de Sud (Ch. Auran, rehi­ store du Chsinisme, 1, p. 1 0Q sq.), eistau in India prevediă în mileniul III (a. Cr.) (pecetea de la Chanhu-Daro. crca 250 a. Cr.) . re-datdtenii, daidienU şi indo-ienii, toţi au venerat tauul, ie a o epfnie a zeului genezico-amosfetc, ie a unul din aributel� lui. Iianile .urine abundă în templele lui Siva, al căui vehicul (vw1a) este tauul Nandin. Cuvîntul kanrez Kă, cre desemnează un exemplar dn familia botnelor, semni­ ică, totodată, cer, răsnet, ră de lumină, apă, con, munte (Ch. Aurn. p. 9�) . Complul religios cer - trăsnet - fe;unditate este cît şe poate de complet păsrat aici. n lmba mul Ko (n) are sensul de. " dinitate " , dr plurlul Kon-r însenă "văcart" (b. , p. 96) . S-ar putea să eiste un raport nre aceşti temeni ravi­ dieni şi sr. gău (nd. -euro gUou) şi sumerinul gu (d) cre în­ senă ait "aur" , cît şi " puteic, curajos" (despre tenenul gUu cf. A. Ne ng, p. 73 sq.) . rebuie de asemenea n tită originea comună a temenlor se11 şi greco-Ialni penu taur (cf. assi­ inul shu. ebr. sOr, fenicinul tOr etc . şi rec. tros, lat. ts) , ceea ce conmă unitatea a�estui complex reliios. ­

.

97

RITURI şr S I M BO LU RI C E R ETI

În Iran sacticii le taunl lui erau frecven te şi Zarathu s tra le- a combătu t neînceat. (Ysna, 3 2 , 1 2 , 1 4 : 44, 20 etc.) a . U r. în mileniu l al III-lea, zeu l amosferei era reprezentat de un taur (L. " Malten , Der Sier, p. 1 03) şi eul pe re se jură (adică, la orine, un zeu ceresc) era tauromorf în vechea Asirie ca şi în Asia Mică (ib, p . 1 20) . În aceasă privtnă, supremaţia pe care au dobîndit-o zeii furtunii de ipul lui Teshup , Hadad , Baal, în cu ltele pJeo­ orienale , este cu totul semniicativă. e cuvine să· ne oprm ceva mai mult asupra acestor divinităţi . Nu cu noaştem numele zeulu i suprem al hitiţilor, soţu l zeiţei de la tnna; se crezuse , dr pe nedrept, ă se numea Zashhapunak (G. Furlni, a relgione dgli Ht, p . 35: ora R. Dussau d, M� voI . I I , p . 343 ) . Numele lui se scia cu aju toul a două ideograme de oriine babiloniană, U şi 1 M. Citirea acestei ideorme în limba luia era Dattash , iar hurlpi îl numeau Teshup . Era un zeu al ceului şi al uraganului, al vînturlor şi al răsnetulu i. (În limba aadină ideorma I M " " avea valorle lui Z11U, " ploaie , " su-, "vînt , remanu, " tunet" . Ch . Jen , a relgion snerienne, p. 1 0 1 .) itluile lui pun in va­ loare prestigiul lui ceresc şi rnu l său de suveran absolu t: "Rege al ceului" , "Domn al ţăii Hatti" . Epitetul cel mal frecvent este "prea putenic", ir smbolul lui este trăsnetul, securea sau hioaga (G. u rlni, p . 36). .

.

N e mintim că, în toate culturile paleo-orientale, " puterea" era simbolaă, în primul rînd, pin taur; în limba aaiană " a fnnge conul" echivaleă cu "a frînge puterea" (cf. eh. Autran, p. 74) . eul de la Arinna ea, de asemenea, reprezenat auromorf: ima­ ini s-au gsit în toate templele, şi auul era nimlul său sacru . În tete, cei doi auri mitlci, erish şi Humsh, îl sînt consacraţi (A. Goe, leinsien, · p. 133) sau , după unii savni (L. Ml ten , Der Sier, p. 1 07) , sînt chir ii i. Singuul mit cunoscut este acela l luptei lui cu şapele Iluynash (G . Furlni, p . 87 sq. ; R. Du ssaud, op. c. , p. 34-46) , în re întnm aceeaşi temă a lup­ tei iniăţl futunii şi fertliăţii cu un monsu reptllian (Indra­

Vrra, eus-phon; prototip Marduk-Imat) . Mi rebuie ă senlm mulimea epifnilor loale ale acestui zeu ; în tratatul lui Suppilul1uma sînt citaţi 2 1 U (G. urlni, p. 37) , ceea ce con ­ mă cracteul lor autohton în toate reiunile locuite de hi tiţi. U ea u n eu populr în toată sia Mică şi Occidenală , oicre ar i fost nmele sub are era invocat. Smero-babUontenl îl cunoşteau sub numele de Enlil şi I. Deşi l eUea în iada eUor cosicl, el ea cel mi mpoant din ot pnteonul: era iul lui nu, iiniatea supremă celesă. e vetc şi aici fenomenul bine cunocut l rece11 de la s

�

98

C E RUL: Z E I UAN I E N I

otioss ceresc la un zeu dnamic şi fecundator. Numele său , în sumeină; înserrlnă "Domnul vintului m petuo s " (IU, .nt pu­ tenic, uragan") . Mai ţ numit de asemenea lgal amn �, . diini­ atea \ intului şi uragnu lui" şi u, . futună"; En-g-g-ga, ai­ că . săpînul uraganelo r" (G . Frlani , Religone bbilonese-ass ira, 1, p. 1 18) . Enlil s ăpîn eşte de aselnenea apele şi el este cel re a provocat po topul universl. E numit .cel putenic", lm, zeu l conului, Săpînul Universului, Regele ceului şi al pămîntu lu i, Părintele Bel, marele războin ic �tc . (ib. p: 1 18 sq.) . Soia lui e Ninglla, ,marea Vacă", wnum rbe, .Marea Mmă", în ge ne ­ l nvoaă sub nmele de BItu sau Bit, . Săpîna" (ib. , p.

120) . Oriinea lui celesă şi funcia lui meteoroloiă sînt coir­ mae şi prin numele templului său de la Nippu r . Casa Mutelui" (ib, p. 1 2 1) . Muntele connă să nă smbolul . inităi ' ce­ reşi supeme. chiar cnd aceasa se . spectlzeaă" n dinitate a fecundiăH şi suveită1. a Tel-hafaje, n ce. mt vec1 · nctur cunosctut pnă aszi, chipul taurului se găee îngă acela l eiţei Mme {Ch . Auţrn, Prehistoire u chrstinisme, 1, p. 67) . eul El, cre ocupa un loc proenent n panteonul pleo-fehicin, era numit .aur" (shor), precn şi EI aur ilosiv" (R. Dusaud, es covetes e Rs Shr, ed. 2-a, p . 95) . Dr acest eu a fost nlocuit, la începuturi, prin Baal "Săpîn, Don" , n cre Dussaud vede , pe bună repate, pe zeul Hadad (Mytolge phenicenne, p. 362 sq.: e vrai om e a: passm; es coes, p. 98 sq.). Echi­ vlena Bal-Hadad este coninată şi n tabletele de la el-Amar­ na a Mytogie phnicienne, p. 362) . Hadad îşi face auzită vo­ cea în unet, vîrle fulgeul şi drui�şte ploia. roto-fenicienii l ompmu e Hadad cu un aur; tele recent descirate intesc cum "fora lui Bal (adică Hadad) a zbit cu conele sle pe Mot, ca tauii slbaici ... " (R. Dussaud, e scuaire p. 258) . Şi în mitul cunoscut sub numele de "înătoarea lui Baal" , mortea lui Bal este compaată cu mortea unui taur: . asfel a czut Ba­ l .. ca un aur" (R. Dussaud, e vrai nom, p . 1 9) . Nu e de mirare că Bl - Hadad are o însoţitore ivină Asherat (nat, Ashrt) şi că- iul său , Aliyan , este o diinitate a ape i fecuniăii şi vege­ taiei (iL , Mytholgie, p . 370 sq. ; Decouvertes, 1 1 5 sq.) . Lui Bal­ ,

.

\

.

,

.

,

,

Hadad i se sacriicau auri (cf. fimoasa scenă dintre Iie şi pro­ fetii lui Baal de pe muntele Canel) . Asirianul Bel, coninuator l lui Anu şi Enll e considerat "Taur diin" ; uneoi e denunlit Gu "boideul" sau "mrele berbec" (Dara-gal: Ch . Autran , P?his- · toire, I , p. 69 sq . ) .

RITURI ŞI SI M BO LU RI C E REŞTI

99

Este remrcabilă aceasă soidariate a simbolulor "genezice" şi celeste " n toate aceste variante ale divin1tăllor futunii. Ade­ " sea Hadad. înăişat sub forma unui taur, poaă asupra a sem­ nul trăsnetului W. H. Ward, Seal Canders, p. 399) . Uneoi însă trăsnetul ta aspectul comelor rituale (Ch. Autran , op. ct, 1, p. 89) . Zeul Min, protoip l zeului eiptean mmon, era, de aseme­ nea, icat drept " auul Mamei sale" şi Marele Taur" (ka wr) . " răsnetul era unul din aributele sale şi functia sa pluvial-gene­ zică e manifesă n epitetul cre i se dă, "Cel care destramă noul ploios" . Mit nu era o divinitate autohtonă; egiptenii şiau că ve­ nise, împreună cu însoţitoarea sa divină, vaa Hathor, n ra n, adiă n Oceanul nn (cf. Ch. Aun, aoe a l'esee u Posso, p. 40 sq. ) . n sfrşit, penu a incheia acest epozeu rapid al unui dosar de fapte de o excepională bog�ţie, să sem­ nalm că, sub fonă taurină, eus a răpit-o pe Europa (epifanie a Mamei) , s-a unit cu Antilopa şi a încercat să-şi ioleze sora, pe Demeter. Ir in Creta se putea citi un straniu epif: �ci zace marele Bovideu re se chemă Zeus. " 28. Soţl Mii Mme . -

După cum vedem, acest ansamblu Cer ploios- Taur - Mare Zeită constituia unul n elementele de uitate ale tuturor reigiilor protoistortce din aria euro-arro-asia­ tică. Fără îndoilă, accentul cade ici pe funcţia geneztc-agrară a zeului tauromorf al amosferei. Ceea ce se venerează, în prmul rînd, n Mn, Baal, Hadad, Teshup şi ali zei tauim ai trăsnetu­ lui, soţi i Marii Zeiţe, nu este caracterul lor ceresc, ci rtuile lor fecundne. Sacraitaea lor detvă n hierogam1a cu Mea Mamă agrră. Esena lor celestă este valotzată n funcţia ei genezică. Cerul este, înainte de toate, regiunea unde "mugeşte " tunetul, se adună norii şi se hoărăşte rO,dnicia ogoarelor, adică regiunea ca­ re asigură continuitatea vieţi pe pmînt. ranscendenta eeului este înţeleasă mai ales în modalitatea sa m�teoroloică şi pute­ " rea" lui echivalată cu un rezevor nelimitat de genen1. Uneori, aceasă echivalentă se devăluie chiar în lmbj: sumerianul me deseneaă "părbatul, masculul" , şi "ceul" , totodată. Zeu me­ teoroloiei (trăsnet, furtună, ploaie) şi gene zici (tauul) îşi pierd autonomia celestă, suvernitatea lor absolută. Fi�cre dinre ei este însoţit, şi uneoi dominat, de o Mare Zeiţă, de care depinde, n ultmă instanţă, fecundiatea universală. Ei nu mai snt crea­ tori cosmogontci, ca 1inităIe cereşi prmordiale , ci fecunda­ tori şi procreatori in ordinea biologică. Hierogam1a devine funcţia lor esenială. De aceea i întnm atit de frecvent n toate cultele fecundităH, îndeosebi cele agrre: totuşi, ei nu ndeplinesc niclo-

1 00

CERUL: ZEI UANT ENI

dată, aici , rolul pincipal: acesta revne, efeciv, ie Marii Mme . ie unui "iu " . divinitate a vegeapei. care moare şi înie periodic. " "Specirea divinităţilor cereşti sfrrşeşte prin a le modiica în chip radical proilul; abandonîndu-şi ranscendenta. devennd " " accesibili şi, ca atare. indispensabili vieţii umane, transforîn­ du-se dintr-un es otoss înr-un ds pluvosus. taun şi ge­ nezic, îşi asimileă neîncetat funcţii. atribute şi prestigii. care le erau srăine 1i de cre nu aveau nevoie n superba lor rnscen­ denţă celestă . nzînd - ca orice "fonă" divnă - să upeze n juul lor toate manfestările reigioase şi să comande asupra tuturor sectoarelor cosmice. diviitălle furtunii şi cele genezice ab­ sorb în personaliatea şi n cultul lor (mai ales pin ierogamiile cu Zeiţa Mmă) elemente care. originar. nu aprineau s pcturii lor cereşi. Drama meteorologică. de altfel, nu e exprmaă întotdeauna şi cu necesitate de o ivinitate celestă: ansamblul trăsnet- furtu­ nă- ploaie a fost uneori considerat. de pildă la eschimoşi. la bo­ şimani şi în Peu . ca o hierofanie a IUlii W. Koppers, PJerdeopfer, p. 376) . Conele tauului au fost dn, cele mi vechi tmpuri ase­ mănate crescenului şi aslate luii. o. Menn (Welgeschichte der Steizeit, p. 148) face o legătură între crescentul lunar şi i­ gurinele femnne n Aurignacin (nînd un con în mînă) ; idolii de tip bovidian , care se găsesc întotdeauna în legătură cu cu ltul Marii Mame (-luna) . snt revenp n neolitic (m, p. 48) . C. Hene (Mythes et syboles lunaires. p. 95, sq.) a umit acest ansm­ blu lunar-genezic pe o întnsă arie culturală. Divinitătile lunare mediterno-orienle erau înăişate sub fona unui taur şi in­ vesite cu aibute tauine . A§a. de pldă. zeul babilonian al luni. Sn, era numit " puteicul vitel al lui Enll" , ir Nanar, zeul lu�ii din Ur, era calicat drept "puteicul, tînărul taur al ceului, cel mai însenat iu l lui Enlil " , sau "puteniCUl, înul taur cu cone i" etc . În Eipt, zeitatea lunii era "auul stelelor" etc. W. Koppers , op. ct , p. 387) . Vom vedea mai tirziu cît de coerent este raportul intre cultele htonico-Iunare şi cele ale fecundităţii. Ploaia - " sînţa" zeului furtunii - se intereă n hierofnia 1

Asism însă şi la fenomenul invers; un zeu local devenit. datoiă " " istoiei , un zeu suprem , îşi însuşeşte presttglle diniăii cereşi. Assur, diviniae protectoare a oaşului cu acelaşi nme, asimileă atributele Ceatoului, ale Suveranului suprem şi trece asfel la rngul de zeu ceresc (c. Knut Tllquist, Der Assysche ot, Helsinki, 1 932, p . 40 sq.) . Eua Esh, cre se citea, la Babilon, în a 4-a i a nului Nou , în faţa lui Mrduk, se citea în Asiria, în faţa statuii lui Assur (R. abat. e poeme de a Creaon, Pais , 1 935 , p. 59) .

RITURI ŞI S I M B O LURI C E RE ŞTI

101

Apelor, sector care cade, în prmul rnd, sub jurisdic1a Lunii. Tot ce se ală în legătură cu fecunditatea aparine , în chip mai mult sau mai pupn direct, vastului circuit Lună-Ape-Femeie-Pămînt. Dimiăile cereşi, ,speciizîndu-se " în divinităţi irile şi genezi­ ce. au intrat fatl în contact cu aceste ansambluri preistoice şi au rmas in ele , ie că au zbuit să le asimileze, ie �ă au fost ele însele interate. Singurele diinităţi ale ceului plaios şi fecun­ dator care au reuşit să-şi păstreze autonomia, n poida hieroga­ iilor cu nenumrate Mari Zeiţe. au fost acelea care au evoluat e na Suvenităll: cel� care. lăuri de ăsneul fecundaor. şi-au păstrat sceptrul, rînd astfel garanti ai ornii universale. pă­ zitoi i nonelor şi întrupare a egii. Zeus şi Jupiter sînt aseme­ nea divinităi. vident, aceste iui imperiale au aut personali­ tatea bine precaă datorită vocaţiei cu totul speciale a spiritului rec şi roman penu noţiunile de nomă şi lege. Dar asemenea procese de raţionlzare au fost posibile plecînd tot de la intuiţia reiioasă şi mitică a itmurilor cosmice, a moniei şi perenităti lor. Tian este şi el un fm os exemplu de suveranitate celestă in tenina sa de a se revela ca hierofanie a egi. a rimului cosmic. Vom înţelege mai bine aceste aspecte cînd vom cerceta funcţia reliioasă a Suvernului şi a suveranităJi. Pe un plan oarecum paralel se plasează "evoluţia" diinităţii supreme a ereilor. Personaitatea lui Jahve şi istoria sa religioa­ să sînt prea complexe pentru a putea i rezumate în citeva in­ dun . . Să spunem totuşi că hierofaniile sale cereşti şi atmosfetce au consituit de timputu nucleul expetenţelor reliioase care au ăcut posibile revelalle ulterioare . Jhve îşi manifestă puterea în furtună: tunetul e glasul lui, iar fulgeul este numit ,focul" lui Jahve sau " săgeţile " lui (cf. Pslmii. 1 8 , 1 5 etc.) . in " tunete. fulgere şi nor des " (Ieşirea. 19. 1 6) Domnul lui Israel îşi vesteşte prezenta. atunci cînd îi încredinţează lui Moise leile. "Muntele ' Sinai fumega tot, că se pogonse Dumnezeu pe el în foc " (ibid, 19, 18) . Debora nteşte cu teamă cucemică cum. Ia pasul Domnu­ lui. "pămîntul se curemura şi cerurile se topeau . noii picurau picui de ploie. munii se nruiau"(Jdectorii, 5. -5) . Jahve l vesteşte pe lie de apropierea sa, astfel: "Ieşi şi sti pe munte înainte feţei Donului! Că iată Domnul va trece, şi înaintea lui va i vijelie năprasnică ce va despica munii şi va sma stîncile, dar Domnul nu va i în ijelie. După ijeie va i cutremur. dar Domnul nu va i în curemur; după cutremur va i foc. dr nici în foc nu va i Domnul. Iar după foc va i aiere de vînt lin. şi .acolo 29 . Jhve .

-

1 02

C E RUL: ZEI UANIENI

Donul" I Rgi, 19, 1 1-1 2) . Focul Domnuli ade ese jefele aduse de De, cnd profetul l imploră să se arate şi să-i reducă la ăcere pe proorocU lui Baal ("Şi s-a pogoît foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot, şi lenele şi pierele, şi îna, şi a mistuit şi toaă apa cre era n şanţ" - 1 Regi, 1 8, 38) . Ruul ător din episodul lui Moise, colona de foc şi noii care îi conduc pe evrei prin deşert sînt epifanii jhviste. Ir lianta lui Jhve cu des­ cendenti lui Noe, săpat din potop, se mnifestă printr-un curcubeu : "Pun curcubeul meu în nori ca să ie semn al legă­ " mintului dintre mne şi pînt. Facerea, 9, 1 3) Aceste hierofanH cereşti şi amosfetce, spre deosebire de cele­ lalte divnJi ale funi, mifesă, în pmul rnd, "pu terea" lui Jhve. ( " D nezeu este nespus de mare pin puterea lui! Cne poate să învete ca el?" Iov, 36, 22.) "El tdlă fulgeul, cu aîn­ două mîinile şi-l ite să lovească la ntă. El dă din vreme de veste ciobanului şi oilor, care simt în aer apropierea vijeliei. Şi din prtcina acestora inima mea se zbuciumă şi se zbate n locul ei. Asculaţi bubuitul glasului său şi tuneul are iese din ua sa. Peste toaă întinderea cenllui el airle fulgeul său şi fulge­ rul său ajunge pînă la marginle pămîntului . În una fulgerului vine un muget prelung: El tună cu glasul lui zuduitor, el nu mi împiedică fulgerele cît mp glasul lui răsună. Dumnezeu cu tu­ netul său săvîrşeşte minuni, el face lucruri mari pe are noi nu le putem să le pricepem" (Iov, 36, 32-33 : 37, 1-5) . Domul este adevăratul şi singurul stăpîn al Cosmosului. El poate face totul, poate niici totul. " Pterea" lui e absoluă, de aceea nici liberta­ tea lui nu cunoaşte lite. Suveran necontesat, el îşi drămuieşte milostiirea sau mînia după bunul său plac; şi această ibertate absolută a Donului este revelaţia cea mai eidenă a transcen­ denţei şi a autonoiei sale absolute: căci , in ceea ce-l piveşte pe el. "nic nu-l leagă" , ic nu-l sileşte, nici chiar faptele bune şi respecrea legilor sale . În această intuiţie a " puteii " lui Dumnezeu ca sinU ră reali­ ate absoluă îşi găsesc punctul de plecare toate islclle şi spe­ culapile ulterioare priitoare Ia ibertatea omului şi la p>sibii­ ăple lui de salvare prn respectul lelor şi o morlă riguroasă. Nimeni nu este "nenovat" în fata lui Dumnezeu. Jahve a înche­ iat "legămînt" cu popoul său, dar suveranitatea sa i penite să-I nuleze oricînd. Daă nu o face, nu e datoriă foţei "legîntu­ lui" - nic nu-l poate "lega" pe Dumnezeu, nici chiar proprile lui ăgădunte - , ci datoită nnitei sale bunătă.i. În înreaga istoie reiioasă a lui Isael, Jahve se araă a o divinitate celesă şi a furtunH, creator şi atoputenic, suveran absolut şi "Dom al ai

RITURI ŞI

SIMBOLURI

1 03

C E REŞTI

oşilor" , sprijnitor l reilor din spiţa lui Daid şi autor l tuturor nomelor şi legilor care îngăduie vieţii ă se continue pe pnt. " "Legea , sub orice fonă, îşi ală temeiul şi justiicarea înr-o re­ velaie a li Jahve. Dar, spre deosebire de ceilali zei suprei, cre nu pot- face nmic mpotriva leglor (Zeus nu-l poate s lva re Sapedon de la moarte, lia, I, 477 sq. ) , Jahve îşi păstreză absoluta sa libertate. ' 30. Fecundatorii se substituie zelor rnieni.

Subsi­ tuirea zeilor furtunii şi a zeilor proreatort" diviniăţilor cereşti se veriică şi în cult. Mrduk îl înlocuieşte' pe Anu D- srbătoarea Anului Nou (par. 1 53) . Iar morantul sacriiciu vedic Asvme­ dha sirşeşte prin a i aresat lui rajapai (uneori şi lui lnara) , după ce fusese adresat lui Vu}a şi, cunl acesta din umă I-i înlocuit pe Dyaus, e forte probabil că, la oriine, sacriicrea clului era săvrşită în onoarea vechiului zeu indo-tan al ceu­ lui. Populaiile uralo-altice jertfesc şi astzi i zeilor suprel uranieni (par. 33) . Elementul esenţial şi arhic l ceremoniei Asvamedha este cracteul său cosmogonic. Calul este identii­ cat cu Cosmosul şi sacriciul lui smboizeză (adică reproduce) actul creaiei. Sensul acestui rit ni se va înăişa mai clr înr-un alt capitol (pr. 1 53 sq.) . Aici se cuine subliniat. pe de-a prte, nsamblul cosmolgonic n cre se încareă Svamedha şi, pe de lă pate. sensul iiţiatic al ceremoniei. Următoarele versui din �g Vea dovedesc îndeajuns că Asvmedha este. în acelaşi mp, un ritul iniţiatic: m devenit nemuritori, am vzut lumi­ na, am găsit zei. " Cel ce cunoaşte isteul acestei iniţiei i­ uă asupra celei de-a doua mori PlyU) şi nu se mai te­ me de moate. Iniţierea echivale. cu dobîndira nemrii şi cu ransmurea conitiei manţ în condiIe dină. Această coinci­ denă a cucei nemurii cu reeea actului creaiei este impor­ tană:, sacrticatoul trnscende condiia umnă şi devine nemu­ ritor prinr-un ritual cosmogonic . Vom regăsi aceeaşi concidenţă ' între iiţiere şi cosmogonie în misterele lui Mithra. Întocmi cu Prjapati - cuia i se închină mai iiţ sacri­ ciul - calul sacriicat simboizează Cosmosul. a iranieni, in upul taurului primordial, ucis de hmn. iau naştere cerele­ le şi plntele; în radiţia genanică. Cosmosul provine n trupul uriaşului ymir (H. Gontert, Asche Welkonig, p . 3 1 5 sq.) ; A. Chistensen , e premier homme, I, p. I l sq. ; W. Koppers, op. cit., p . 320 sq. ) . Nu ne vom ocupa aici de impicaţile acestui it cQs­ mogoic, nici de paralelele sale exrem-orientle (de ex. Pnku) sau mesopoiene (Cosmosul creat de Marduk din rupul mon-

1 04

C E RUL: ZEI UANIE N I

srulul Imat) . Ne interesează dor caracteul rac al actu­ lui creaţiei, aşa cum ni se înăţişeă în mitui asemănătoare: Cosmosul nu este creat x nihilo de diviniatea supremă, ci ia fIinţă ptn saciicarea (sau autosacIilciul) unui zeu (PraJapal) , a unui monsru primordial (Imat, Ymir) , a unui macranthrop (Puuşa), sau a unui ml pmordil (tauul Ekăt, a inieni) . a originea acestor mituri se lă, real sau alegortc. saciiciul uman (Puruşa - "om") , complex pe re Al . Gahs l-a ideniicat pe o largă arie etnoloică şi, întotdeauna, în legătură cu ceremonile de iniiere şi cu sOCieăţle secrete (c. W. Koppers, p. 3 14 sq.) . Cracterul ramatic al sacriiciului cosmogonic l unei ăpturi primordiale dovedeşte că asemenea cosmogonii nu sînt "prima­ re" , ci repreznă fzele unut lung şi complicat proces miico-reli­ ios, de sfăşurat, n bună pte, încă în preistoie. Asvmedha este un xcelent exemplu penu a pune n lu­ mină compleiatea IitualurUor adresate divinttătJlor uranlene. Subsltutle, futonle , simbiozele sînt tot aît de acive în Isto­ ria cultului, ca şi în istoria zeilor. Penru a relua exemplul nos­ ru, putem descifra ncă o subsltuire : saeIiiciul inian al clului a înlocuit saciciul mai vechi l aurulut (tauul era sacrtlcat în Iran şi mitul cosmogonic vorbeşte de un aur pmordi1; Indra, de asemenea, era înconjuat de taui, înainte de-a i înconjurat de nns i: "P-j ăpatl este, inr-adevăr, marele taur" (St. Br. 4, 4, 1 , 1 4; c. 6, 5, 2 , 5, 1 7 etc.) . În txtele vedtce , Sinii, ale căror n me devăluie, ele însele , raporturile lor cu ii, erau văzuţi ă­ lărind nu i, ci boi cu cocoaşe (cf. R. Otto, otthei. .� Aner p 76, sq. ) . Asvni, întocmai ca Dioscurii (Dios uroi , ef. let. dewa, deli. litun . diewo sunelei), sînt iii zeului ceului. Mitul lor .datorează mul, atit hierofniilor cereşi (Aurora. Venus, fazele lunii) , cît şi sacraliăii Gemenilor: într-adevăr, credinţa (v. bibliografia) după cre naşterea gemenlor presupune unirea unui muritor şi a unui zeu,' şi mi ales a unei divinităţi a ceului, este erem de răspîndiă. ASvinii sînt înăţişaţi intotqeauna lături de o divini­ tate feminină, ie Usa, eia Aurorii, ie Suya; DtoscurIi nsoţesc de asemenea o igură feminină, mma sau sora lor; Castor şi Po­ lux o însoţesc e Elena; Amphton şi Zethos, pe mama lor Anlope; H e racles şi lpicles, e mma lor Alcmena: Dardanos şi lasion, pe Hmonia etc. Să reţinem ă: " a) Asinii, Dioscurii, sau oricare r i numele acestor gemeni m\lci. sînt it zeului ceresc (de cele mi multe ori, dn uiile acestuia cu ° mUritoare) ; �) nu se desprt de ma?a sau de sora lor; ,

RITURI ŞI S I M B O LURI C E RE ŞT I

1 05

cl actiitatea lor pe pmînt este întptdeauna bineăcătoare . Asvini, a şi Dioscurii, de altfel. sînt mădu itori, îi salveaă pc muitot n pmejii, i orotec e naigatoi etc. Ei sînt, inr-un anumit sens , reprezenanţii sacraliăţii cereşti pe pămînt, deşi proilul lor este , incontesabil, mai complex şi nu poate i redu s la simpla distribuire a acestei sacraliăţi . Dar. oricre r i n­ smblutle mitica-religioase de la care s-ar revendica iura Dios­ curilor, actiiatea lor binefăcătoare rămîne un fapt. Dioscutt nu au dobîndit un rol de prim plan în religioziatea universală. Acolo unde " iii zeului " au eşuat, reuşeşte Fiul său . Dionysos este iul lui Zeus şi apariţia sa în istoria religioasă a Greciei echivaleaă cu o revoluţie spirituală. Osiris este de ase­ menea iul ceului (o zeiă) şi l pămîntului (un zeu) ; fenicianul Alein este iul lui Bal etc. Totuşi aceste iinităţi se ală într-o sînsă legătură cu vegetaţia, cu suferinţa, mortea şi reinierea, cu niţierea. Toate snt dinamice , patetice, s�terice . Atît martIe curen te de reltgtoztate populară, cît şi societăţile secrete ale mis­ terelor egeno-otenale s-au cristlat în jurul acestor diviniăi zise ale vegetaţiei , dar are snt, n prmul nnd, diiiăţi drama­ tice, asumîndu-şi întu totul desnul omului , cunoscînd, ca şi el, pasiunle, suferina şi motea. Niciodaă diiniatea nu s-a apo­ piat inr-atît de omeni. Diocu11 ajuă şi ocrotesc umaniatea; di­ vini.ţile soteice împăşesc suferinţele acestei umaniăţi , mor şi reinte, pentru a o răscumpăra. Aceeaşi "sete de concret" , care a impins necontenit pe l doilea plan diinităţile cereşti - de­ părtate, impasiblle, indiferente la dramele cotidiene - e mani­ fesă -in imporanţa acordaă " iului " divinităţii cereşi (Dionysos, Osiis, Alein etc . ) . "Fiul " se revendtcă adesea de la Taăl său ce­ resc; totuşi, nu această descendenă justlică rolu l ca.pitl pe a� re-l joacă în istoIia religiilor, ci .umaniatea " sa, faptul că s-a integrat deinitiv în condiţia umană, reuşind totuşi să o depă­ şească plin periodica lui reiniere. 3 1 . Simbolsm ceresc.

m trecut în revisă o seie de i-. vnităţ1 cereşti sau in sinsă legătură cu hierofania urniană. retuindeni m remarcat acelaşi fenomen de reagere a ii­ ntăţilor cereşti în prezena unor teofanii mai dinamice , mai con­ crete şi mai intme . Am greşi însă dacă m limi. hierofaniile ce­ reşţ la igutle diine sau semi-divine ărora le-a dat naştere. Caracterul sacru al cerului este difuz în nenumărate ansambluri ituale sau mîfice , care, aparent, nu sint n direcă legătură cu vreo iviniate uraină. Sacralitatea celesă rmîne activă în ex­ petena reiioasă pin simboltsmul " înaltului" , l "ascensiunii " , -

C E RUL: ZEI UANIE N I

1 06

al " centrului" etc . , chiar atunci cînd divinitatea uraniană a trecu t p e al doi1e� plan . ŞI în acest -smbolism înîlnim uneori substitui­ rea unei divinităţi fertlzante uneia uraniene , dar structura ce­

lestă a smbolismului subzistă.

Muntele e mi aproape de cer şi acesa l investeşte cu o du­

blă s acrliate : pe de o prte, participă la simbolismul spaţil al " transcen denţei ("înalt" , "verticl", " suprem etc . ) , ir pe de altă parte, e locul prn xcelenţă al hierofanilor atmosferice şi , ca ata­ re, locuinţa zelor. Toate mitologile au cîte un Tlunte sacu , va­

riantă, mai mult sau mai pu in ilustră, a Olimpului rec. Toţi zeii

cereşti au , pe nălmi, locuri rezevate. cultului lor, Valenţ�le smbolice şi religioase ale munilor sînt nenumărate . Muntele

este adesea considerat punctul de întîlnire l ceului cu pîn­ " tul; deci u n " centru , punctul prin care trece a lumii, reiune

saturată de sacraliate , loc în cre se pot reaa trecetle înre iferitele zone cosmice . Astfel , potivit credinţelor mesopotie­

ne, "Muntele Ţlor" uneşe ceul şi pămntul A. Jeremias, Hd­ bch, p. 130) , r muntele Meu al mitoloiei ndiene se nlă în

mijlocul l11: deasupra lui steaua polară îşi auncă nnile

W.

îrful căuia să suspen dată - steaua polră (credinţe buiate ,

U.

irfel , Kosgrphie, * 1 5) . P6poarele uralo-altaice cunosc de asemenea un munte central, Sumbur, Smur sau Sumeu , în

Holmberg,

Der Bum des ebens,

p.

4 1 ) . După credinţele irie­

ne, muntele sacru Hrabere�ti (Harburz) se găseşte în mijlocul pmîntului şi e legat de cer (tete în A. Chrtstensen, e premier o in­ " dică însuşi numele, un "munte ceresc ; acolo , curcubeul (Birost)

homme, I,

p.

42) . În Edda, Hmngbjorg este, după cm

atinge bola cerească. Crednţe sUare intlnm la fmlandezi , ja­

ponezi etc.

"Muntele" , prn . faptul

ă e locul de intnire înre cer şi pă­

" mînt, se ală n " centrul luii şi e, ră îndoială, punctul cel mai. înalt al pămîntului. De aceea regiunile consacrate - "locurile sfnte " , templele, platele , oraşele sinte - sînt asilate "mun­ " " jilor şi devin ele însele "centre , aică sînt integrate n chip ma­

ic ' vîrfului muntelui cosic (cf. pr.

145) . Munii Tabor şi Geri­

zn din Palesina erau asemenea , " cenre" , iar Palestina, "ra sfmă" , fnd cpnslderaă ca locul cel mi înalt

n

lume, n- a fost " atinsă de potop . "Tara lui Israel n-a fost înecată de potop spune un text rabnle (Ciat de A.

p.

1 5; alte texte, E . Burr9ws

J.

Wensmck

he NveI of ihe Eai, n byii, p . 54) . Penu creşii ,

Golgota se lă în centul lii, Găci e îrful muntelui cosmic şi,

de asemenea, locul unde a fost creat şi îngropat Adam.

Ir

după

tradiia islică, locul cel mai înalt de pe pînt este aab a"

RITURI ŞI S I MBOLURI CEREŞTI

1 07

deoarece steaua polară dovedeşte că se lă chiar deasupra cen­ " rului cerului" (text scos n Ksi, cit. A. J. Wensnck, op. cit., p. 1 5) . Chiar şi numele templelor şi tunulor sare mărtuisesc asi­ mrea lor muntelui cosic: Muntele Casă" , asa Munelui tutu­ " " ror llor" , Muntele urtunilor" , "egătura dinre cer ŞI pămînt" " etc. h. Dombart, Der Saraln, p. 34) . Tenenul smerian pentu ziuat este O-Nir (munte) , pe care M. Jastrow i ntepre­ teă ca: "ibil de fote depte" (Snn d Akin Views of Bginnings, p . 289) . Zgurl era, propriu zis , un munte cos­ " ic" , aiă o ne smboică a Cosmosului; cele şapte etaje re­ prezentau cele şapte ceui planetre (ca la Borsippa) sau aveau culorle lii (ca la Url e Templul Baabudur, el însuşi o imagne a Cosmosului, este consuit ca un munte aricial. Pin exinde­ rea sacităi templului (munte - centu al lum1) asupra între­ ului oraş, cetăţile orienle deveneau ele însele centre" , îrfui " ale muntelui cosmic, puncte de j oncpune nre reiunile cosice. Astfel, arsa era nuiă, înte ltele, Casa joncţiunii dintre Cer " şi Pămînt", iar Babilon "Casa temeliei cerului şi pîntului", "le­ gătura dinre Cer şi Pmînt", casa Muntelui strălucitor"etc. h. " Dombart, p. 35) . În China, capitla Suveranului desăîrşit se ală exact în cenul Universului (M. Grnet, a pesee chinoise, p. 324), adică în vîrful muntelui cosic. Vom rveni înr-un alt capitol asupra acestui simbolism cos­ mologic l cenului, în cre muntele joaă un rol atît de mpor­ nt (par. 143) . Ceea ce putem obseva, de e acum, este irtutea consacrnă a înlţimi" . Regiunile supeioare sînt saturate de " forie sacre. Tot ce este mai aproape de cer prticipă, cu o inten­ sitate variabilă, la ransc�ndenă. Înltul " , superiorul " este asi­ " " lat tanscendenuli, supra-umanului. Oice ascensiune " ste o " rupere de nivel, o recere- dincolo, o depăşire a spaţiului profan şi a condiţiei mane. Inutil să adăugăm că sacrlitatea înălţii" e " vlidată de sacraitatea regiunilor amosfeice superioae, deci, în ultimă instană, de sacraitatea Ceului. Muntele , Templul, Oraşul etc. sînt consacrate prinr-o investire cu prestigiul cen­ " trului" , adică, originr, pintr-o asiilre cu vîful cel mai înalt al Universului şi punctll de înîlnire între Cer şi Pmînt. Deci con­ sacrarea pin ttuluile de ascensiune şi esladre a munIlor sau treptelor îşi datoreaă validiaea prn aceea că inroduc practicantul înr-o regiune supeioră, celestă. Bogăia şi vaie­ tatea s�bolismului " ascensiunii" este numai aparent haotică; priite în nsmblu , toate aceste iturl şi simboluri se plică pn sacraiatea "inltului" adică a cerescului. ranscenderea

1 08

C E RUL: ZEI UANIENI

condiţiei umane prin penetrrea într-o zonă sacră (templu , altar) prin consacrrea ritului, prin morte , este epată concret printr-o " recere " , o "u rcare" , o " ascensiune " . 32. Mitui le ascensiunH.

Moartea este o rnscendere a condiţiei umne, o " trecere incolo " . În religiile care situeă ă­ rîmul cellalt în cer sau ' într-o regiune superioară, suletul mor­ tului urcă potecile u�ui munte, sau se caţără pe un arbore sau pe o frînghie (pentu acest din ună subiect c. A. Vn Gennep, Mythes et legendes d'Ausralie, nr. 1 7 şi 66 cu note) . Expresia obişnuiă, în aSiriană, pentru verbul " a muri " este " a se agăţa de munte " . a fel, în egipteană, yy, " a se agăa" este un eufemism penu " a muri " (H. Zmme m, Zn Bbyonscen NeujhrsJest, II, p. 5. nota 2) . Soarele apu ne înre muni şi tot pe acolo rebuie să reacă dumul mortului spre lumea cealală. Yma, cel dinîi mort al tadipei miice indiene , a străbătut " înaltele detleuri " pentru a arăta " dumul multor oameni " (R. . , X, 14, 1 ) . Drumul morţilor în credinţele populare urlo-ltaice urcă pin munţi; Bo­ lot, erou kara-irghz, ca şi Kezar, rege legendar al mongolilor, pătrund în lumea de dincolo , ca într-o probă iniţiatică, printr-o peşteră din creştetul munţilor; clătoria şmanului în Ifen are loc urcînd nişte muni foarte înali (M . Eliade, e canisme, p. 1 84 sq. ) . Egiptenii au păstrat în textele lor funerare expresia asket pet (asket "reaptă" ) pentru a arăta . că scara pusă la dis­ poziţia lui Ra pentu a se putea sui de la pămînt la cer este o scară reală (W. Budge, rom Fetish o God, p . 346) . " E instalaă penu mine scara ca să pot vedea zeii" , spune Crtea Morţilor (R. Weill, e Champ des Roseax, p. 52) . " Zeii îi fac o scră. pentru ca, slujindu-se de ea, să se poată înla la cer" Weill, p. 28) . n multe moninte din mpul inasilor arhice şi medievale s-au găsit amulete ce iurau o scră (mqet) sau trepte (W. Budge, he Muy, p. 324, 32 6) . Acelaşi drum, e care ponesc suletele morilor spre trîmul cellalt, îl stăbat şi cei care - datoită condipei lor excepţionle sau eicienţei IiturUor pe care le îndeplinesc - reuşesc să pă­ trundă în cer iind încă în iaţă. Motiul " ascensiunii " la cer, efec­ tuată ie cu ajutoul unei fînghii, unui arbore sau unei scri, este destul de răspîndit pe cele cinci continente . Ne vom mulţumi ă spicuim dor cîtva exemple (cf. M. Eliade, e cnisme p. 404, 423 q.). ibul australin dieri cunoaşte itul unui arore cre, prin putert maice, creşte pînă în cer (A. Vn Gennep, op. ci. , nr. 32) . Numgahburranii vorbesc despre doi pini miraculoşi, care, în urma violrii unui tabu , au ponit să crească pînă �înd -

-

,

RITURI ŞI S I M B O LURI C EREŞTI

1 09

vîrful lor a atins ceul (ib., r. 44) . Pe un rbore asemnător, se povesteşte n tribul mara, strămoşii obişnuiau să urce pînă n cer, apoi să cobore (ib., nr. 49) . oţia eroului maori Tawhki, o znă coborîtă din cer, rne cu el numai pînă la naşterea primu­ lui copil, după acea, se suie pe �asă şi dispre. Tawhi se înal­ ţă la cer căţndu -se pe o viă de ie şi izbuteşte s-o readuă pe pînt (S. Grey, Polynesian Mythogy, p. 42 sq.) . După alte va­ rinte, eroul ajunge la cer urcîndu-se într-un cocotier sau pe o frnghie , un ir de păinjen , un zmeu . În nsulele Hawii se spune că s-a căţărat pe curcubeu ; în Tahiti, că el urcă un munte nalt şi îşi înîlneşte soţia în dum (H . M. Chadwick, Growth of tera­ ture, II, p . 273) . Un mit răspîndit în Oceania povesteşte cum eroul a juns la Cer printr-un " lanţ de săgeţi " , adică înignd pri­ ma săgeaă în bolta cerească, unătoarea în prma şi aşa mi deprte pînă la lcăuiea unui lnţ ntre er şi păînt (R. Pea­ zoni, he Chain ojArrows, " Folklore " , voI. 35, p. 1 5 1 sq.) . Ascen­ siunea pntr-o frînghie este cunoscută în Oceania (R. B. Dxon , p. 1 56 sq. ) , Afia (A. Wemer, p. 135) , merica de Sud (H. B . Alexander, p . 27 1 ) şi merica d e Nord (S. hompson, Motflndex, III, p. 7) . Cam în aceleaşi regiuni e răspîndit mitul ascensiunii pe un ir de păianjen. Urcrea la cer pe o scară e cunoscută în ve­ chiul Egipt W. M . Miller, p . 1 76) , fica (A. Wemer, p. 136) , Oceania (H. M . Chadick, p . 48 1) şi America de Nord. De aseme­ nea, ascensiunea se mai poate face pe un arbore (Sea Dyaks, H. M. Chadwick, p. 486; Egipt, W. M. Miller, p. 1 76; frica, A. Wer­ ner, p . 1 36 sq. , etc. ) , pe o planetă sau pe un munte (c. S. homp­ son, III, p . 8-9) .

33. Ritui ale ascensiunii. - Toate aceste ituri şi credinţe corespund unor rituri concrete de "urcare " şi " ascensiune " . Sa� birea şi consacrarea locului saciiciului echivalează cu un fel de sublmre a spaţiului profan ; "cu adevărat oiciantul îşi face o scară şi o punte ca să ajungă la lumea cerească" , preczează Tait­ tiya ,Shita I, 6, 4, 2 ) . Într-u. 1ţ peisj din aceeaşi carte (I, 7, 9) oictntul se cară pe o scară şi , ajungînd în vrful sîlpului sacilcil, îşi înnde îinle şi stigă: m ajuns la Cer, la zei; m devenit nemuttor! " . " Cărarea rituală" la Cer este o diro­ a, o "urre anevoioasă" . Un nmr mre de asemenea x­ presi înlnim în literatura veică (c. Coomaraswmy, Svay.­ t.a, passim.) . Kosngas, regele-preot l unor populaţi n racia (Kebrenioi şi Sykaiboai) îşi ameniniă supuşii că va pleca la zeiţa Hera urcînd pe o scră de len (Polyaenu s, Stratgemao, II, 22) . Ascensiunea cerească prin urcarea ceremonială a unei

1 10

C E RUL: ZEI UAN I E N I

si ăcea parte, probabil, dintr-o iniţiere 6ică (cf. A B. Cook, s, II, p. 2, 124 sq.) . În oice cz, o regăsim n initieea ith­ iacă. n isterele lui Mithra, scara (clx) ceremonilă avea şapte trepte, iecre reaptă iin d ăcuă dinr-un mel diferit. După Celsus (Origene, Conra Cesm I, 22) , prima reaptă era de plumb şi corespundea " ceului" plnetei Satun, a doua de cositor Venus) , a treia de bronz (Jupiter) , a paa de ier (Mercur) , a cincea de "liaj monetar" (Mrte) , a şasea de argint (luna) . a şaptea de aur (soarele) . A opa reapă, ne spune Celsus, repre­ zenta sfera stelelor ixe. Urcînd această scră ceremonială, niţia­ tul parcurgea de fapt cele " şapte ceu i " înălţîndu-se astfel pînă n Empieu. Şi astzi şmanl1 populaţlor uralo-la1ce pactiă exact ace­ laşi itual n călătoria ldr spre cer şi în ceremonialul de iniţiere şmatcă. scensiunea" are loc ie în cadul saciciului obiş­ nuit - cînd şamanul însoţeşte ofanda (suletul clului sacrii­ cat) pînă la Bai-Ulgen, zeul suprem - , ie cu pilejul terapeulc1 maice a bolnavilor e cer consulaii. Sacriciul alului, Care e ptnctpala ceremonie religioasă a popula1lo r ualo-alice, re loc nul şi dureză două-trei seri. n cea ni seară se înală o iută nouă, înăuntul creia se aşează un mesteacăn curăţat de rmuri şi în cre sînt tăiate nouă repte (tapn1 . Se alege un cal alb pentu a i sacicat: se .prinde focul în cot, şamanul îşi afumă tamburna chemînd totodaă, pe ind, spiritele, după are iese şi, nclecînd mnechinul uneI işte ăcut in cîpe şi umplut cu paie , dă n mîini ca şi cum r zbura şi cînă: Deasupra ceului alb, Dincolo de norii lbi, Deasupra cerului albasru. Dincolo de norii lbaştri, idică-te la Cer, o, pasăre! Scopul acestui it este să pindă sufletul calului sacriicat. pu­ �, care se presupune că a fuit la apropierea şamanulu1. După ce suletul e plins şi adus înapoi, şmanul libereă isca şi sa­ cr1ică sinur calul. A doua parte a ceremoniei are loc în seara unătoare, cînd şamanul conduce suletul clului pînă la Bi­ Ulgen . După ce îşi fumă mburna, după ce îmbacă veşminte­ le lituale şi invocă pe Meryut, pasrea Cerului, ca ea să "ină cîntînd" şi să se aşeze pe umărul său . drept" , şamanul începe " ascensiunea. Urcî1d încet pe crestăţurile arborelui ceremonil, şmnul pătrunde pe rind în cele nouă ceruri şi descrie audito­ riului, cu nesirşite amănunte, tot ceea ce vede şi ceea ce se pe-

RITURI ŞI S I M B O LU RI C E R E ŞTI

] 11

În l şaselea cer, venereză lu­ na, în cel de-l şaptelea, soreI� . În sirşit, înr-al nouălea. el se rece în iecare din aceste ceruri.

prostemeă n faa. lui Bai-U lgen dacă sacriciul a fost pit şi i se fac prezicei asupra vreii; apoi şmahul se prăbuşeşte ex­

tenuat şi, după un moment de tăcere , se trezeşte ca dinr-un

(W. Radof, Aus Sibirie� II, p . 19-5 1.: U. Hva, ReL Vorst, p. 553 sq. ; M . Eliade,- e chanlansme, p . 1 76 sq. ) .

somn adînc

Crestătule sau reptele săpate în mesteacn simbolzeaă

sferele planetare . În mpul ceremonialulut şamanul cere con­

cursul unor diiăi difeite le cror culot speciice le rădează

natura ' de diviiăi plnere

p.

136) .

(U . Holmberg, Bum es ebens,

a fel ca în ritulul ialc itiac şi ca zidurile ceăii

cbana dfett . colorate (Herodot, 1,

ş i smboliznd ceui le plnee, luna se găseşte n cel l şaselea şi sorele într-al şaptelea. Nmul 9 a îlocuit numul ml vechi de 7 trepte: " căci, a ulo-lttct, "olona ' luir are şape cresătui (U. Homberg, op. cit. , p . 2 5 sq.) şi rborele iic · cu şapte rmui smbol. reiule celste (ib." 137 şi ig . ' 4 6) . Ascensiuna pe mesteanul cermoni!, echivleă' cu scensiunea pe arborele ile re se ă n cenul lnH. Gaura n ful cotului este consideaă a i oiiiul at n reptul stelei olre, pn are se

98)

ate face eerea dnr-un ivel cosic n lul (ib. , p. 30 q.) . " Ceremoilul re Joc deci înr-un "enru (par. 143) . Aceeaşi ascensiune re loc cu p1lejul iiieii şmnice. a

butaţi,

e aşă. nouă rboi unul lîngă altul şi neoitul se caă­

ră n îful celui de-al noulea , recînd apoi îrfule tuturor ce­

lorlalI . Se aşeă şi un mestean în cort, lăsnd să-i iasă rful

prin ' oiciul supetor: neoitul se cară cu o sabie în înă pînă

ce iese afară din cort, reizînd astfel trecerea n ceul ulm.

O

funie legă mesteacnul dn cort de alI nou ă mesteceni şi pe

această fu nie aînă işU de pnză diferit colorate , reprezentind " reiunile cereşti. Funia se numeşte "punte �i simbolize. că­

lătoia şmanului pentu a junge la zei

nisme p . _ 1 1 6 sq.) .

(M . Eliade, e chama­

,

Şamanul întrepnde o ascensiune similară penu indecre.

bolnailor care

n să-i ceară ajutoul (U . HaVa, Relg. Vorst. ,

p. 546 sq. ) . De asemenea, călătorile miice în Cer ale eroilor tur­ co-mongoi seamănă destul de mult cu iturUe şamniste (Chad­

tick, Shanism p .

29 1

sq.) . După credinţele iute, odinioară

erau şmani care efectiv se înălţau în ceui , sp�ctatoii i puteau

vedea pluind deasupra noilor împreună ell clul sacicat (M .A. Capka, Aborigial Siberia, p. 23 8) . Pe remea lui Genghis -Han ,

un vesit şman mongol s - r

i înlat l a cer p ţ clul său (Kopru-

1 12

C E RUL: ZEI UANIENI

liade, p. 1 7). Şamanul Ostiak cîntă că se înalţă la ceuri pe o fnghie, dnd la o prte stelele ce-i stau în cale (Chadick, Growt, Tr, p. 204) . În poemul uigur Kudaku Bilk, un erou vi­ sează că urcă o scară de cinczeci de repte, la capătul creia o femeie îi dă să bea apă şi, astfel învioat, poate ajunge pînă la cer (ibi. , p . 206). 34. SmoHsmul ascensiuii. Iacob de asemenea iseză o scară al rei f atinge ceul, " iar ngeii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea" (Fcere, 28, 12). iara pe care ador­ mise Iacob ea un betel şi se ala ."n centrul lumii", căci acolo se ăcea legătura între toate eiunUe cosmice (par. 8 1 ) . ÎÎ tradiţia islamică, Mahomet vede o scaă înlpndu-se in templul n Ie­ ruslim ( cenul" prin excelenă) pînă la Cer, cu îngeri de-a " dreapta şi de-a singa ei; pe scară, .suletele drepilor su�au căre Dumnezeu (Asin PalaclO, EscatQlgia sun� p . 70) . Dnte, de asemenea, vede în ceul lui Saturn o scră de aur înălpn­ du-se veriins pînă la ulma sferă celestă şi pe ea vede urcînd suletele preafericilor (Prdso, I, II) . Simbolismul " trep­ tei", al scărilor" şi l " ascensiunlor" a fost păsrat şi de mistica " creştină. Sfmul Io� al Cruci năţişează etapele desăvîrşiii mis­ ice prinr-o " Sbia el Moie Cnnelo " şi îşi lustreză el în� suşi tratatul pintr-un munte cu lungi şi nevoioase ascensiuni. · Toate ziunle şi toate extazele misice cuprind o urre la Cer. După mărtuia lui Pofr, Plon a cunoscut aceasă răpre celestă în pau rîndui. în răsimpul cînd au fost mpreună (Vita Plot., 23) . Sfmtul Pavel a fost şi el răpit pnă în l telea cer (I, Cor. , 1 2, 2) . Docina ascensiunii suletelor în cele şapte ceru li ie iniţiaic, ie post otm s-a bucurat de o imensă populi­ ate în ulimele secole ale nichităţiI . Oliinea ei" oienlă este de neăgăduit (ef. W. Bousset. De Himmelsrese der Seele, rch . . Relig. ", V, p. 1 55 sq. ) , dr aît orismul cît şi pitagoismul au contibuit în mre măsuă la difurea ei în lmea reco-roma­ nă. Aceste radiii vor i cercetate cu mai mult folos în alte capi­ tole . Dr ele se cuveneau a i ntite în acest context, deoarece jusicarea lor ultimă se găseşte în cacteul sacru al Cerului şi al reiunilor supeiore. În olice ansamblu religios s-r afla, şi n orice fel r i ele vlozate - it şmanist sau it de initiere, z misic sau ziune onrică, mit eshatologtc Sau legendă eroică etc. - , ascensiunlle, urc1le de munti sau si, zboui în văz­ duh etc. semniică notdeauna transcenderea condiiei umane şi păundeea n nvele cosmice sueiore. Simplul fapt l " levi­ ap ei" ecivlă cu o consacre şi. o ndumnere. Asceil 1ui -

-

RITURI ŞI S I M BOLURI CEREŞTI

1 13

Rudra "merg pe calea vîntului , căci ei au inrat în ei " (R. V. , X, 156, 2-3) . Yohini1 şi alch1ş1 indieni se ridică în văzduh şi parcurg n citeva cl1pe disante considerabile (M . Eliade, e Yog� p. 397) . A putea zbura� a avea aripi, deine fonula simbolică a rnscenderi �ondipei umane ; capaciatea de a se înlţa n vz­ duh semniică accesul la reaJiălle ultime . Eident, şi in fenome­ noloia ascensiunilor persisă o disincie radicală înre eperi­ enţa religioasă şi tehnica magică: un sfmt este "răpit" la ceruri: yoghinii, ascepi, magicienii "zboară" datoiă eicienţei propilor lor efortui. Dr şi înr-un cz, şi n celălalt, scesitea este ceea ce i distinge de mrea masă a profnilor şi a neinitaplor: ei pot păunde n regiunile uraniene saturate de saclitate şi de­ vei asemenea eilor. Conacul lor cu spapile cereşi i dvină.

35. ConclzH. Să recapitulăm: a) Ceul În el sşi, ca bolă sider1ă şi regiune amosfeică, -

..

este bogat în vlori mitico-religioase . " Inaltul" , spaIul ininit sint hierofan1i ale " tancendentului " , le sacului prin excelentă. "Viata" amosferică şi meteorică se reveleă a . un mit nesîrşit. Iar Finţele Supreme ale populaţilor pimiive, ca şi Mii Zei ai pmelor civiizaii istorice devluie, toţi, legătut mai mult sau mi puIn orgnice cu Ceul, amosfera, evenimentele meteorolo­ gice etc. b) Dr Fiinţele Supreme nu pot i reduse la o hierofanie ua­ ană. Ele sînt mai mult decit o asemenea hierofie: au o "fonă" cre presupune un fel de-a i propriu şi exclusiv, adică ireducibl la viaţa uraniană sau la eperienţa umană. -CăCi aceste Fiinţe Supreme sint "cratori" "bui" , "eei" ("Băi") ,· snt nemeieot de insitu11 şi păzitori ai normelor - atribute eplicate numai in mică măsură de hierofaniile cereşti . Asfel, problema " fonei" Fl­ inţelor Supreme, enunţată ici, va i reluată intr-un capitol spe­ cial. c) iînd sema de aceasă rezeVă - care e imponă - se poate descoperi în "istoria" Fntelor Supreme şi a diviniălor cereşi un fenomen revelator n cel mi înalt rad penru xpe­ rienţa religioasă a mităţii: tendinţa acestor iguri divine de a dispărea n cult. Nicăiei ele nu Joacă n rol dominnt, iind ndepătate şi înlocuite cu lte forţe reliioase: cult al stămo­ şllor, spiite şi zei � Natuii, demoni ai fecundiăi, Mi Zeite etc. Este remrabU fapul că acesă subsltre se face aproape întotdeauna in favorea unei foţe reiioase sau unei di11ă1 mi concree, mai dnmice , mi ferle (de x. orele, Mrea Mm. Zeul Macul etc . ) . Îningătoul este ntotdeauna epre-

C E RUL: ZEI UAN IE N I

1 14

zentantul sau distribuitoul fecunditătU, adică, în lllnă instan­ ă, reprezenntul sau istribuitoul Vieţii. ( Chi ar frica de morţi şi de demon-i se reduce la tema ca vfţa să nu ie meninată de aceste foIţe ostile care reJuiesc mplorate şi neutrazate .) Sen­ sul adînc al acestei substitu.ii ne va apărea atunci cnd vom avea prlejul ă xnm yalole eiioase le ieii şi funcllor vitale. d) n un�le cazuri, datoriă fără îndoilă apariiei agricultuii şi a reliiilor agrare, zeul ceresc recîştlgă actuliatea a zeu al amosferei şi l fu tu n i . Dar aceasă " specialire " , care i con­ feră multiple presiii , i lmiteă totodaă atotputeicia" . Zeul " " uunH este "inic şi " putenic" , este auul", e ste " fecunda­ " " tor , iturile ·lui se · îmbogăţesc şi cultul lui deine srlucitor " dar nu mai este "Creatoul Universului. nici l omu lui , nu mi e atoşluor: uneori. nu ese decît parteneul unei Mt Zeiţe. 'm­ potiva acestui zeu .l futunH, Me Mascul orgastlc, bogat n .

epifn1i amaice , · căia i se area un cult îmbelşugat şi sînge­ ros (actH . orii etc. ) , au aut loc evoluiile reigioase de

suctură monoetsă, profetică şi mesianică le lumi semite. n lupa inre Bl şi Jhve sau llh s-a ăcut o nouă actuaare a alolor "cereşi" , .puse vlolor "terse " ogă1, fecundia­ " ea, fO$) , şi a. iteiilor iaie ("ineiozarea cedinţei, ru­ găciunea, fapa bună) , mpova citeilor niative (sac1iciul " concret, supraia gestulor rituale etc ) Dr fapul că "istoia a ăcut ineiabilă depăşrea acestor epfa1i ale forţelor elemen­ re ale ieii nu impică cu necesitate concluzia ă ele au fost .

.

ipsie de valoare reliioasă. Vom avea pilejul să arăm

ă ae s­

te epfan1 arhaice reprezentau , origt�ar, mijloace pin re aa bioloiă era snctaă: ele nu au devett lucrurt depăşite " de­

"

cît în măsura n are şi-au pierdut fu ncIa orinaă, gollndu-se de sacu şi devennd simple " fen omene" vile , economice şi so­

cile. . e) În multe czuri , zeului ceresc i se subsituie un zeu solar. Soarele deine atunci distribuitoul fecu1dităii pe pînt şi pro­ tectoul ieii (a se vedea mai deprte, par. 36 sq. ) . ) Uneori, ubicuitatea, înţelepciunea" şi pasivitatea zeului ce­ resc sînt revalor.ate în sens metazic şi zeul dene epifania nor­ mei cosmice şi a legi morle (de ex. Iho al maorilor) ; "persona" dină se retrage în fata " idei" : "expetenţa reliioasă" (de altfel destul 'de săracă în cazul majoriăţii zeilor cereşi) face loc înţele­ gerii teoretice, " flozoiei" . . ) Unii zei cereşti îşi păsrează actuitatea religioasă, sau o consolidează, revelîndu-se şi ca zei suverni. Sînt cei cre au re­ uşit cel mai bine să-şi menţină supremaţia în panteon (Zeus, Ju-

RITURI ŞI SIMBOLURI CEREŞTI

1 15

piter, In) şi cei în folosul cărora au avut loc rvoluţle monote­ iste (Jhve, hura-Mzda) . h) Dar, chiar dacă iaa religioasă nu mai e domina. de zeu cereşi - reiunile siderale, simbolismul uram., mituile şi ri­ tuile de ascensiune etc. păsteză un loc preponderent în econo­ mia sacului. Ceea ce e Sus", n Înalt", continuă să revelee " " trnscendenul în oicre nsmblu reliios. Dacă " fonele" divi­ ne se schimbă, dacă, pin simplul fapt că s-au revelat a aare, adică drept "fome" n conşina omului, ele u o "istoie" şi îşi unează linia destinului, sacrul ceresc îşi păstrează "actualia­ tea" peste tot şi în oice circumstnă. Îndeprtat din cult şi înlo­ cuit în mit, Cerul se mentne în simbolism. Şi acest simbolism ceresc păunde şi susIne ia rîndul lui numeroase ritui (de as­ censiune, de eslare, de iniţiee, de galiate) , mitui (Arboele Cosmic, Muntele Cosmic, lanţul de săgeţi etc.), legende (zboul maic etc.) . Simbolismul Cenrului", cre joacă un rol conside­ " rabil în toate mtIe relii istorice, este consituit, mai mult sau mai puţin pictt. n elemente cereşti ( Centul" şi ul LmU, " punct de comunicre nre cele rei regiuni cosmice: tot înr-un .centru" poate avea loc upura de nivel, tecerea înre dfeitele zone cosmice) . Într-o fomulă sumară, s-ar putea spune că "istoia" a euşit să mpingă în umbră " fomele" divine' de sructură celestă (czul iintelor Supreme) , sau să le vtregească (zei furtunii, fecunda­ torii) , dar aceasă "istorie", adică pementrea şi intepretrea mereu nouă a sacrului de căre om, nu a reuşit �ă desiin teze revelaia imediată şi coninuă a scui ceresc; revelatie de stuctură mpersonală, atemporală, anistoică. Simboismul ce­ resc a reuşit să se menină în toate nsmblurile reliioase , toc­ mi fndcă modlitatea sa de-a i este atemporală; nr-adevăr, smbolismul vlomeză şi susine oice " fomă" reliioasă, ră s� se epuizeze pin această picipre (pr. 1 66 sq. ) .

STADI U L PROB LEMELOR ŞI BIBLIOGRAFIE Poblema zeului ceresc al populaţiilor mai pun ciae a fost cerce­ tată mi ales în legătuă cu inţele Supreme şi monoeismul pimar". " Drept unre, majoiatea lucrlor menţionae în connure aici su­ diă acese ine în toaliatea lor. a "fone " dine. şi nmi n subsi­ diar se ocupă de răsăurile lor cereşti (excepnd. bneîneles. le lui R. Pezzonl şi J. G. Frzer, cre au a obiect ocmai �Uustaea exhaus­ ivă a acestor tăătut) .

1 16

C E RUL: ZEI URANI E N I

Studii d e ansamblu asupa Fiinţelor Supreme pimare: R Petzzont.

Allwissende hOchste Wesen bei pmiv5ten Vălkm (rciv . Reiions­ wissenschaft" val. 29, 1930. p. 1 08- 129; 209-243) ; CrI Clemen , Der 50geannte Monothesmus der mitiven (biL , val. 28 , 1 929. p. 290-333) : R. Petzzoni. ggi di stoia delle relgDni e i mitolga (Roma. 1 946) , p. II , sq. ; 1 sq. ; do L'onsceza di DD (Torino, 1 9 55 ; trad .engl. , ondon, 1 956) ; d. , L'Essre sprmo neUe relgioni pitive Tono, 1957) . Despre Baiam: A W. Howitt The Native Iibes of South-East Astralia (ondon , 1 904) : p. 362 sq. ; 466 sq. ; R. Petzzoni, DD, 1 (L'Essre Celeste neUe credeze det popoli pmtiv. Roma. 1 922) , p . 2. sq. ; W. Schidt. Der Urspg der otesidee, voI. 1 . ed. a II-a (Minster, 1926) , p. 4 1 6478; b. • voI. III (M1nster. 1 93 1 ) , p . 828-990, cu do;umena pa complementră. Despre Drnwc A W. Howit, The Nave bes. 494 sq. : 528 sq. ; R Petzzoni. Dn, p. 6 sq. ; W. Scidt. 1. 4 10 sq. ; III, 7 1 8827.

EthwlicU Notes on the Aboginal i­ bes of New South Wales and Vctoa (Sidney. 1905) . p . 84-134; 162- 1 7 1 : A. van Gennep , Mythes et ge.es dAsralie (Paris, 1 906) . p . 1 78 sq. : R Petzon i, Dn. p . 1 6 q : W. Schmidt 1. p. 337-380 ; III, p. 65-7 1 7 Despre Bundjl: R.H. Mathews,

(cae încearcă să disingă istoia lui BundJil şi ransfonăile sale în mit) . Despre M]n-gal! A. W. Hott Nave bes. p. 6 1 6 sq. ; R. Pet­ zzoni. p. 1 4 sq. ; W. Schmidt. Ursprg, 1. p. 380- 397; III. p . 59 1-649: W. Schmidt l consideră pe Mungan-ngaua drept ina Supremă ausra­ liană cre a sufeit cel mai puţin inluenele mitologiei naturiste. ) Cu piie l a controversele n Juul ibilor anda şi o ij a: W. Scmidt, D e Stellug dr Aada untr den ausralschen Stănen. (eitschr. . Ethnolote". 1908, p. 866-90 1 ) ; Urspng, 1 , p .. 434-449 ; c.

A. W. Nieuwenhis, Dr Gesclctstotmss an sch u. als Bass der Hsklssen nd des Gppentote1ss n Astraen ("Intemationa­ les rciv. f. Enograph1e". voI. 29. 1 928. p . 1 -52) ; conta: W. Schmid. Urspng. III. p. 574-586 şi E. Vatter Dr austrasche otemsS ("Mit­ teUungen aus dem Museum . Volkerkunde in Hmburg" . X, 1925) . spec. p. 28 sq. ; p. 1 50 . Polemia A. ang-E. S. Hartland în j uul ii lui A ng, he Making of RelgDn (ondon, 1898) ; E. S. Hartlnd, he lHtgh o» of Austaa ("Folk-ore" , voI. 9, 1908. p. 29-329) ; A ng, Aus­

rlan Gods (b. , voI. 10, p. 146) : E. S. Hland. Hgh os: a ReJoin­ r (bd . • p .. 4 6-57) ; răspunsul lui A. ang. bd, p . 489495. Anize cri� lce luni ale lui W. Schidt. \nropos". III. 1 908, p . _1 08 1- 1 107. Despre

ug:

n Isads

E. H. Man. On the Aborgina1 nhbiants of the Ana­ (ondon. 1883) ; A. R. Bron , he Ann Isadrs (m­

bidge, 1 922) ; o lungă polemică cu pivire la istenţa Fnei Supreme la ndmani a avut loc inre păntele W. Schm1dt şi A. R. Bron. în revista "Mn" XX. 1 9 10, p. 2, sq. ; 33 q.; 66 sq. ; 84 sq. ) ; c. w. Schmidt.

Stel1ung

RITURI ŞI SIMBO LURI CE REŞTI

1 17

dr ygmăeJolker (Suttgart, 1 9 1 0. p. 1 93-2 19. 24 1 -267) ; do De relgD­ sen VerMltnsse r Andaanesen-yg.ăen (nthropos", voI. 1 6- 1 7 , 1 92 1-22. p. 978- 1005) ; d. , Urspg der ottesidee , voI. I. ed. a-II-a. p. 1 60- 1 63 ; expunee de ansmblu, R. Petzzoni, Da, I. p . 92-1 0 1 ; W. Schmidt. Urspg III, p. 50- 145, care îşi propune să distingă răsăturile pmiive le lui Puluga de inluenţele exterioare (naurism. nimism, ma­ gism; maiarhatul. mitologia lunră; de fapt. A. R. Bro\l n-a găsit la andmani din nord şi centru nici o nnă a unei Fiinte Supreme , ci nu­ mai o religie cu stucură maiar1ă , cultul iviniăpi Bka: n timp ce. n sudul insulei, in �omalle lui E. H. Man despre Puluga sint confna­ te) . Vezi însă criica lui R. Petzzon i , L'onscieza di Da, p. 437 sq. Despre pgmeii sg: P. Schebesta. Relgose Anschau1gen dr Se­ ang br de Orng hidop, die .Usterblichen. (�chiv . Religionwiss.", voI. 24, 1926, p. 209-233) ; d. , Bei den Uvadzwrgen von Malya (eip­ ig, 1 927).: d. , Orang-Uan. Bei den Uvaldmenschen Mlyas und Suma­ rs (eipzig, 1 928): d. , es ygmees (trad .fr. , Ps, 1 940) , p. 93 sq. ; ex­ pnere de anmblu, R. Pezzoni, Da, p. 1 0 1- 1 18; d. , L'onsceza di Do. p. 453 sq. ; W. Scid. Ursprg, III , p . 1 52-279. Despe negtos din iipme : Moice Vnoverbergh. Negtos fNothm uzo . (n ropos , voI. 20, 1925, p. 14- 1 99; 399443; despre viaţa re­ liioasă, p. 434 sq.); P. Schebesa, es ygmees, p. 1 45 sq. ; c. de aseme­ nea W. W. Skeat. o. Blagden, pgan rces of the Malay ?ensula (on­ don. 1 90 6) : R. Petzzoni, L'onscieza i Dio, p. 47 1 sq. "

Despre diinităţile cereşti din Mica: expozeu de ansamblu: R. Petta­ zon1, Do. p . 1 86-259; J. G. Frzer. he Worshp of Naure (ondon, 1 926) , p . 89-3 1 5 (o raducere fmn;ă a apău t, fără note, în 1 927: es diex du de) : W. Scmidt. Urspg, voI. N: e Reioen der Uvolker Aikas (Mnster, 1933: c. de asemenea voI. 1, p. 1 67 sq. ) ; voI. II. 1940. p. 3- 605 , 79 1 -826: voI. III, 1 949 , p. 569-7 1 7: voI. II, 1 955, p. 76 1 899: Mgr. A e Roy, a relgon des pmiifs (ed. II- a. Pais. 1 92 5) ; Ed­ n W. Sith, Afcan Id�s of God (ondon , 19 50) ; c. de asemenea R. Petzzon1, Miie eggende, voI. 1 'ono, 1 948) , p. ' 3-40 1 . J. Spieh, e Relion r wr (ă ngen , eipig, 1 9 1 1 ) ; A C. Hol is , The Mssar, (Oford, 1 905) , p. 264: E. W. Smith, A M. Dle, he la-spea­ g Peoples of Nothem Rhodesa (ondon, 1929) , voI. II. p. 1 98 sq. ; L. Tader, a regon Baaa (Pais, 1 927) , p. 1 73 sq.

Despre Nzabi (şi mpoa afnapei lui R. Petzzoni. p . 2 10 , ă e indfeent faţă de acţiunile omului) , vezi şi: J. vn .Wng, L're Spree des Bahogo ("Rev.Sciences reig". , tX. p. 1 70-18 1). Despre pgmiidin Mtca: H. Ttlles, es ygees e lafo-et quatoa­ le (Paris . 1932) ; id., L'me u ygmee dAe (Pas, 1 945) ; W. mmen-

1 18

C E RUL: ZEI URANIEN I

roh. Kr � Umwelt dr Klinwcsgen in Aa (eipzig. 1933) . spec. p. 1 53 sq. ; P. Schebesta, es ygmees, p. 13 sq. W. Wanger, he ulu Noton of od (nthropos", 1925, p. 574 q.) crede că e posibilă stabilirea unei corelaiinre nmele lui Unklunkulu şi un prototip smeian, N-gal-gal (zlu -ul n iind identic cu smeria­ nul a, au, "heaven", "God in Heaven") . Geo Widengren. Hocgotglaube m Aten Iran (Upsla-eipztg. 1938) . p. 5-93 fnizeaă n abundent ma­ teial (extras din boga� bibliograie enogrlcă) cu piire la dinităţile cereşti aficne, pe ae le compaă cu zeii supremi iranieni. .!

Despre religile din Indonezia şi Melanzia: R. Petzzoni. DD, p. 1 09-185; Codrington. he Meesns (Oxford, 189 1 ) , pssm: A. ng. he Mig of Regon (ed. a III-a 1909) , p. 200 sq.; Roland B . Dxon. Oceanc Mytholgy (Boston. 1 9 1 6) , passm. H. Schă­ rer. De Golesiee der Ngaju Jk n S.-Bomo (eiden. 1946) , p. 1 5 sq. , 1 75 sq. Despre Tagao: c. E. S.C. Hndy, olinesin Relgton Honolulu. 1927) . p. 14 sq. şi pssm; R.W. Willimson, Relgons and Cosic Be­ Uefs ofCenral poynesa (Cambidge. 1933) . Despre Yeafz: Sus Walleser, RelOe Anscugen 1d ebrau­ che der Boohnr von Jp. Detsche Ssee (Antropos" , voI. 8, 1 9 1 3, p. , 607-629 q. etc.) , spec. p. 613 sq. Despre cultul şi mitle lui 10, vezi E. S. Caigll Handy, Polynesan Relgon, p. 36 sq. ; d. , e Hawaian Clt of10 ("The Jnl of he Polyne­ sian Sociey") , voI. 50. 194 1 , p. 1 3- 1 59) ; P. Kenneth Emoy. he Hawa­ n od 10 (b.., voI. 5 1 . 1 942 , p. 3) . Despre cplul e Cer-Pmnt, vezi F. Kinchi Nmawa. Die Weltn­ Jănge n drjpnschen Mythogie (LZem, 1946) şi biblioraia cap . VII. Despre ivntăţile cului în Ameia de Nord: R. Pettazzoni, DD. 1. p. 260-323; R. Dangel. rw, der Hochste Gott der Pawnee (rchiw . Religionsissenschaft" , 1929, p. 1 13- 1 44) ; W. Scmidt. Uspmg, II, (Minster, 1929) , p. 2 1-36 (ib ule din alifonia Centală) , p. 328-390 (indienii n nord-vest) , p . 39 1-872 (algonni) ; val. V. 1 937, p. 1-773 : val. I. p. 1 67-207. Expunere de ansamblu a ace­ luiaşi auor: W. Schmidt, Hgh os in Noth Ameca (xford , 1 933) : R. Petzzoni, Miie eggende, val. III Totno, 1953) . p. 38 q. .

Despre divni.ie suprme n meia de Sud: R Pettazzoni. Do. p. 324-348; (mpottva lui: W. Koppers, Untr Frland-Indnm. Stut­ grt. 1 924, p. 139-157) ; W. Schmidt, II. p. 873- 1033 (ndieni dn Ţra de Foc. ndeosebi după cercele lui M. Gusnde şi W. Koppers) : M. Gusn­ de, De Frad Indnm. Bd. 1. De Selk'lm (Mădng bei Wl�n. 193 1 ) ,

·

RITURI ŞI SIMB OLU RI CEREŞTI

1 19

Bd. II . De Ya (b. , 1937) : W. Koppes Sur l'orgne de l'dee de Di.

A propos de la croynce en Deu cez les Indens de la Tere de Fu ("Nova

et veea'" Fibourg. 1943. p. 260-29 1); id. , Die Erstbesedlng Ameikas m ichte der Feuernd-Forschungen ( .Bull. d. Schwezeischen Gesell­ sehft . Anthopoloie u. Ethnologie". val. 2 1 . 1 94445, p. 1- 1 5) . Volmele II. V şi VI ale lucrU Ursprg r Gottesidee de W. Scmidt conţn o bună bibiogrie şi un vast reperoriu de fapte reigioase and legătură cu culurile arhaice ale celor două Ameici. C. Uspng. voI. V. p. 522 sq. • 7 1 6 sq. ; voI. I . p. �20 sq. Vezi şi J. M. �ooper. he Nothem Algonquin Supreme Big r"Pimiive Man". 1933. p. 4 1-1 1 2) şi R. Petta. zoni. M! e eggende, III. spec. p. 337 sq. Desp re relgle cuuilor acce: vedei de ansamblu, W. Scidt Ur­ spung r Gottesidee, voI. II I. p. 541-564; voI. VI . p. 70-75. 274-28 1 , 44-454: A. Gahs, Kop-châdel-und Lagknoc.enopjer bei Rento6lker (W. Schdt-Fests.jt. Wien, 1 928. p. 23 1-268).

Saoiezt A. 'Castren. Risen in Norden in den Jhren 1 838- 1 84, (eipig, 1 853) , p. 229-233; T. ehlsalo, Entwfeinr Mythologe derJu­ ak-awyeden ("Memoires de la Soc. inno-Outenne" , voI. 53. 1 924) ; K. Donner, Bi den Saojeden n Sbien (Stugart, 1926) ; expunere. vedere de. ansmblu şi docmenaţie complemenară. n W. Scmidt. Ursprg der Gottesidee. voI. III. p. 340-384. Koic! W. Jochelson , he oyak, 2 voI. (Leiden - New York. 1901908; voI. I din Jesp Noth pcc peion): A. Caplicka, Abognal Sibea. A Sy in Socal nthopogy (Oxford, 1 9 1 4) , spec. p. 26 1-269, 294-296; W. Scid. III. p. 387426. At J. Batchelor, he Anu d thr olk�ore (Ondon, 190 1); J. enthal, um Ainu-oblem ("Mitteil. d. Anhropolog. Ges. n Wien". voI. 60. 1930, p. 1 3-19) : Dr.L.Stemberg, he Alu-oblem (nthropos". voI. 24. 1929. p. 755-80 1 ) : W. Scmidt. Ursprg. III, p. 427�492: ef. de ase­ menea: Thoms Ohm. De Hmmesvreg r Koreaner (nthropos". 19404 1 . voI. 35-36, p. 830840) . Eschmoşii: Fr. Boas. he Cenral Esqimo (. 6th Annual Report of the Breau of merican Ethnoloy. 1 88-85", Washingon. 1888. p . 409670) ; Knud Rasmussen. lnteUecal Clure ojthe 19ullc Eskimos (Copen­ haga, 1 930) : d. , Intelectal Clture ojthe Cabou Eschmos (bid. • 193 1): r. Birket-Smith. Uebr die Hrunjt der EsnDS nd re SteUung. n dr trumpolaren KulturentWicklug (nthropos", 25. 1930 . p. 1 -3) : W . Thlbizer, e lschen Gottheiten dr skimos (rchlv, . Relitons­ issenschft". 26, 1 928, p. 364-430) ; W. Scidt, Urspng. III . p. 493526. Ugent şi uc-wngo: K.F. Kajalainen. e Relgon dr Jra-Vol­ kr, voI. 1-111 povoo-Helsin1. 192 1 . 1922. 1927: FF Comuniaion

1 20

C E RUL: ZEI U ANIENI

Nr. 4 1 . 44, 63) ; Uno "Hombeg-Hva, e Relgon dr Tchrssen por­ voo. 1 926. C Nr. 6 1 ) : ., bn Mtogy, he Mitholoy of I a­ " ce s", v>1. V. Boston. 1 927); d. , Die regOsn Vortengen der aUscn V6cr Helsnki. 1939, FC Nr. 125); W. Scmidt. Ds Hnesopjr bi den nnerschen Pjrdechtr Volkm ( Ethnos " , voI. 7. 1942. p. " 127-18); Id, Urspg r oteee, voI. . (1949) , p. 3-67 (poo-rci), � 1 1-454 (ă! din li) . p. 457-794 (ăi abakan) , voI. X ( 1952) . p. 1- 138 (mongoli) , p. 139470 (bulaţi) . p. 503674 (tunguşii) , p. 675-758 (iuainii)� voI. I ( 1954) . p. 1-398, 565-707 (ikuii) . p . 399-467 (ra, gaşU şi soiotii) . p. 469-564. 683-7 12 (lenlseieni) . W. Schmidt şi-a rezumat vedeile asupa religiei popoarelor de păstori din Asia Cenrlă n volumele I. p. 56-704, şi II, p. 1-6 13; Joseph Haeckel. ldolkult und

Dasystm bi den Ugre. um obm des s atschen otemss (Arc1v . Vălkerunde". 1. Wien. 1947, p. 95-1 63) .

Despre gen: W. adlof. obn r VJlsltrr dr iirischen Stme, I. (St. Petersbrg. 1 866) . p. 1 47 q. ; M. Eliade, e cse et es tchnqes achaqes de l'rse ( 195 1). p. 175 sq. ; W. Scnidt. Ur­ spng, voI. . p. 1 72-2 1 5. " Despre ementee ltare n gen (şi dublul său. Erlk). cf. W. Kop­ pers, ferdeopjr I Pjedeult r In.gnnen ( Wiener Beirăge zur " Kulurgesch1chte nd Lnuisk" . voI. V: Slzburg-eipzig. 1936. p . 2794 12). 'p. 396 sq. ; J. Haechel. Op. d. , p. 142 sq. Despre culul li Tenre la nomzU din Kan-su: c.P. Mattias . Uguren und hre nuentdeckten Nachkomen (Anthropos". 1940-4 1 . voI. 35-36. p. 78-�9). spec. p. 89 sq. (Tenre este numit Xan Tenre. .Împăratl Ceu­ lui" , sau smplu Tenre. Cerul". El este ceatoul Universului. al vieţii. al

" omului. p. 89 . 1 e oferă sacticii. p. 90.) N. allisen. Die alte Relgion des ongolischen Volkes wahrend der Herschal der schisden ( Micro-Bibliotheca Anthropos". voI. II. " reiburg, 1953) . i Donner. Ueber sghdsch wi "esez ", ud smoJedisch wm " Hme l, ot" (.Sudia Oien.a". 1. Helsini. 1925. p. 1-6) ; vezi şi W. Scmidt. Urspng. III. p . 505 sq. ; 543 sq. ; M. Eliade e chasme. p. 206 sq. . Dinitatea celesă cineză: J. J. M . de Groot, he Relgon of the Chi­ nese (New York. 1 9 1 0) , p. 102 sq. ; Marcel Grnet. a relgion des Chnos (Pais. 1922) , p. 49 sq. După ' E. Chavannes, Chang i, "Donul suprem" şi in. .Ceul " , r i desemnat la origne două fnţe dine disincte (ceva n genul lui Urnos şi eus) . c. e u du sol dns l'aciene relgon chnose (tRv. Hist. Reig. " , 190 1 . voI. 43. p. 125-146) . Despe Chang-i. vezi şi N. Soderblom. Ds Werden des Gottesglabes (eipzig. 19 1 6) . p. 224 sq. . care pne admiabil n evidenA însuşiile non-natuiste le an-

RITURI ŞI SIMBOLU RI CEREŞTI

121

lcului zeu chnez. Vezi: W. Eerhard, nthropos " , voI. 3740. 19421945, p. 977. asupra lucrlor recente. Cf. R. Petz0m, L'o1sieza di Do, p. 400 sq. Despre relalle peistoice înre prot-trci şi Oientul Apropia: Mx Ebert, Rllkon der Vogeschchte. val. III , p. 60 sq. ; G. Henes, Ds gezăhmte Pferd m alten Oent (Anthropos" . voI. 3 1 , 1 936, p. 364-394) ; W. mschler, Die ăltesten unde des Hspfrdes ( "Wiener Beitrăge" , V, p. 498-5 1 6) ; E. Hezfeld, VălkQr . KuUsmge m Aten Oient ( Deutsche Foschung". H. 5. Bern, 1 928. p. 33-67) , spec. p. 39 " sq. ; W. Koppers , Utrken u. Undgennenm im ichte r v5l­ krnd.chen Untverslgeschchte ("Belleten" , nr. 20 den at basim, Isanbul, 1 94 1 . p. 48 1-525) . p. 488 q. Vezi şi A. M. Tallren. he Copper ldolsrom ach and hr Reves ("Stuia Oientalia" , 1 ,., 1 925, p. 3 123 41) . Despre rapotle nre pot-rci şi indoeuropeni. vzi sadiul po­ blemei n două mple memoii ale lui W. Koppers, De In4gnnenrge m cte der hstoschen V5lkrkunde (Anthropos", val. 30, 1935, p. 13 1). spec. p. 1 0 sq. : şi Urkenn, pssm. in acelaşi sens. o. Scader. Reaon r ngnanschen Alts.nde, II (ed . a-II-a) , 1929, p. 24. C. şi Alfons Nehtng, Sten zr Ignschen Klr und Uhei-· at ("Wie ner Beirăge", vo t V, p. 9-229) , spec. p. 1 3 sq. : p. 93 sq. etc. mpoivă. J. W. Hau�r, um ggeJgen Stad r IdgnLschen rge (chiv fur Religionsissenschat". voI. 36, 1939. p. 1-63) , spec. p. 1 4 sq. Vezi şi W. Schmidt. Rssen und V5lker n Vorgeschchte des Abend­ landes, voI. T (Lzen , 1946) , p. 17 1 sq. • 192 sq, 208 sq. -

Indoeuropenii (protoistote. linisică. cultură) : H. t, De Indger­ ane� 1-11 (Sasbourg. 190- 1907): O . Scrader, ReaUikon des no­ geanscllen Altslunde (ed . a II-a, Berin-eipzig. 1 9 1 7, 1929) ; G. Gordon Cilde, he Ayns (ondon. 1926); do aen . Inga­ nen Festschit lr Hnnan Hrt, I-II (Heidelberg. 1932- 1 934) ; W. Kop­ pers, De Indganenrge im Lichte r hstoischen Volkermde (nropos". voI. 30, 1935. p. 1-3 1) ; A. Netng. Stdien r ngea­ nschen Kltur nd Urheat ("Wiener Beţtrăge" , voI. V, p. 9-229) ; J. W. Hauer. um gegennwgen Stand r Indognaenfrge: G. DumezU, e nom des "Aya" ( "Rev . Hist. ReI. ", 194 1 , nr. 363. p. 3 6-59) . Vezi, în prezent, P. Bosch-Gmpea, es Indo--opees. oblemes cheoo­ g.es (tad. de R. antler. Payot. Pais. 196 1 ) . Despre divntta Cului la indo-ieni (*Des. et�. ) : L. von ScrO­ der. sche Regon, . Eilg. Dr Altsche Himelsgot (eipzig. 1914); P. rescmer, ugn e Geschchte dr Gchschen Spree (GOttngen, 1 896) ," p. 77 sq. ; S. Feist. Kuur. Asbreiug td Her.nft r Indgeen (Berlin, 1 9 13) , p. 3 1 9 sq. ; Georg Wike. Die Relgon dr Indgeanen n er chăochr Betrehtg (Mnus-Bibliohe. nr. 3 1 . eipzig, 1 923) , p. 107 sq. ; W. Koppers, Die Rean dr Idgnnen

1 22-

C E RUL: ZEI UANIEN I

n rn r-histoschen Beziengen (nthropos", voI. 24, 1 929. p. 1 073-1 089) : ., e Ignnenge, p. I l sq. . 1 6 sq. ; S. Sturtent Hopins, Indo-uopean Dwos. ad Related Works (Philadelphia, 1932) ; A Nehtng. Studn. p. 195 sq. ; P. Krescmer. Dys. s, Diespitr u. die Absrakta n idgna.�chen . ("Glota", voI. 13. 1 924. p. 1 0 1'

1 1 4) .

Despre Inda -vedică: despre textele. raducerile şi mensa bibiogrie critică. vezi L. Renou, Biblgraphie vue (Paris, 193 1). spec. p. 170 sq. Se vor cii ntotdeauna cu proit cele rei volme pe re A Bergigne le-a conacrat acestei probleme: a Relon vedque d'pres les ymes u Rg- Vea (Paris. 1 878-1 883) . Expunei exhaustive ale miturilor şi credn­ ţelor. în A Hillebrandt, Vedsche Mythologie, ed . a II-a. voI. I-II (Breslau, 1 927-1 929) şi A B. Keih. 'he RelgDn ad Phlosophy oJ the Veda und Upasads. 2 voI. (Havard Oiental Seles, nr. 2 1-22 . mbidge. Mss . • 1 925) . -

Despre divinităţile aya n Mitani: ef. stadiul problemei şi o încercare de interpretare n sensul tlpiiei uncţionale. în G. DmezU, Nassance d'rqhanges (Pris. 1945) , p. 1 5 q. Despre V1, H. Glntert, Dr sche Weltkog d Hland (Halle. 1923) . p. 97 sq. ; G. Dmezil, ranos-Vaull (pais, 1 934) ; do , Mra­ V.a (Pais, 1 940) . C. B. Geiger, De Amesa Spentas Wien, 1 9 1 6) ; Syl­ ain ei, a doctne u sciice dns les Brăhmanas (ais , 1898 � ; E. W. Hopins, Epc Mythoogy (Srasbourg, 1920). P. Kretscmer crede. ră a avea dreptate. că VauJa' proine din hiitul lnash şi e păns de no­ tiuni asinice şi babiloniene. C. VQa ud die Ugeschchte dr Inder ( "Wiener eischift . die Kinde des Morgenlandes", voI. 33, p. 1 sq.). Despre Varu}a "legăol", Cfl M. Eliade, es " dx us" et e sym­ ose des nQeuds ( Rev. Hist. des Religions", t. 134, 1 947-1948 , p. " 36) şi republicat în Iges et symboles (Pais. 1952) , cap. III. Mitl indo-european al unui cer de piatră care se uneşte cu pămîntul. mit reconsituit de H. Reichelt, Der steinere Hinel ("Indogen. Forsch.", voI. 32, 19 13. p. 23-57) . nu este atesat în texte (cf. E. Benvenis­ te, L. Renou, Vra t Vrhrga, Pais, 1935, p. 1 9 1 , n. 3) . Despre Iran: tete, expunere de ansmblu. critică şi bibiograie, în R. Petzzoni. a RelgDne di rathsra (Bologna, 1 920) ; 9uis H. Gray, he FOldaons of the Ianan Relgons (Bombay, 192�, Cma Oriental Insitue) ; E. Benveniste, he Persan RegDn Accor�ing to the ChefGreek Ts (ats, 1 929) ; E. Benveniste, L. Renou, Vra et Vtrga (Pris, · 1935) ; H. S. Nyberg, QuesDs de cosgone t de cosoge mzde­ enes ("Jouml sia1que", apie-iunie, 1929. p . 1 93-3 10, iuie-sept. 1 93 1 . p. 1-124; oct.�ec . 193 1 . p. 1 93-244) : d . • Die'Relgonen des Alten In (rad� Sohaeder. eipzig, 1938) , Geo Widengren . Hocgottge nl

RITURI ŞI SIMBOLURI CEREŞTI

1 23

Alten Irn (Uppsala, 1 938) ; Geoges DumezU. Nassace d'achages pa­ rts, 1945).

Despre V�a-Aa Mza: Oldenberg, V�a · ld de Adys (Zeitschtft d. deutsch. morgen. Gesell . ". voI. 50, 1 89 6, p. 43 sq. ) : A Melle t, a relgian n.o-eeete (epubliată n gusque hsoque et lingusqegenrae, Paris. 192 1 . p. 323 sq. ) : Ahura Mitha: G. Dume­ zil. Mra-V�a (Paris, 19401 . p. 59 sq. : Nassace d'achages. p. 30 sq. : J . Hertel. De Some ld Mithra m Awesta (eipzig. 1 927) . C. Otto Paul, ur Geschchte dr rnschen Relgionen (Archiv . Relltonswissen­ schaft" , voI. 35. 1 940, p. 2 1 5-234, mpotriva opiniilor lui H. S. Nyberg: n aceleaşi sens. W. W1st. ibi. . p. -234-249). Vezi şi Bety Hemnn. V�a­ Rta-Kaa Festgbe H. Jcobi, p. 20 1-2 14) . .

Despre reg. grecior ntici eisă o carte re valoreză cit o bibio­ tecă: A. B. Cook. s. A sy in ancient RelgDn. 3 voI. n 5 tomi (Cmbrtdge, 19 14, 1925. 1940) . C. pentu o vedere de nsmblu, Martm P. Nlsson. Geschchte er gechschen RegDn. 1 (Munchen, 1 94 1 ) : de­ spre Zeus. dinitatea-Taă, c. G. alhoun. s the jter in Homer ( ransactlons of the merian ssociaion of Philoloy". voI. 66. 1935) : " M. P. Nlsson, Vtr us (Archiv . Rel1gionswissenschaft". voI. 35. 1938, p. 1 56 sq.). Despre mitul lui Uranos : G� Dmezl. Ouranos-Vaul (Paris, 1934) : W. Staudacher, De Tenung von Hnel . Erde. Ein vorechi­ scher SchopUgsyths bei HesDd ud den Ophkem Ubingen. 1942) . Despre relga omnilor. c. G. DumezU. Jpiter, ars: Quins (Pr) :· ; , 194 1 ) şi Nassace de Rome. Cap. I (ais , 1944) ; CarI Koch. Dr romsche Jpter (rankfurt m Main. 1937) . Un expozeu de ansamblu asupra vechlor relgii gnance. cu o largă biblioraie crtică. a fost relaă de Jan de Vries. Alg nansche Reli­ gDnsgeschchte, I-II (Bern. eipzig, 1 935, 1 937. ed. a II-a, 1956-57) . Ad­ mirabile anaize ale mitlor suverniăiişi ale miurilor rzboinicilor. n ica sciere a li G. Dmezl. Mythes et ix es Geans (Pris. 1939. ed. a II-a, 1 9 59) . Vezi şi Enst Tonnelat. es reios des Cetes, des Ger­ as et es nciens Saves ("Mna". Pais, 1948. voI. III . p. 323 sq. ) . O penetrntă critiă a diverselor oientt modene in intepretrea religilor gemanice şi o ncerare constuctivă de a intera sudil acesor religii n metoda istoica -cultrlă a şcolii de la Viena. lm in cele două studii ale lui lois Closs. Neue oblemsteUlgen in der gennschen Relgionsge­ schchte (nthropos", voI. 29. 1934, p. 477-496) şi Die Region des Sem­ nonenstmmes ( Wiener Beitrăge", IV, p. 48-673) . Vezi. de asemenea. " acelaşi autor: De ReUgion der Gnanen n etmolschen Scht (n: Chi­ stus und di. Relgonen der re. 195 1 . val. II , p. 267-363) . C. , de aseme­ nea. Hildebrecht Hommel. De Haptgotheiten r nnnen bei Ts (rchiv . Reigionswissenschat", voI. 37, p. 144 sq.) ; R. Much. De Gr­ a des Ts (Heidelberg. 1937); R. Petzzoni. ,Regntor o1iwn

1 24

C E RUL: ZEI UAN IENI

ds" ("Sudi e Mateiali di Stoia delle Religioni" . vot 1 9-20. 1 943-46. p. 142- 1 56) ; Otto Holer. Gemansche Sarakăng� voI. I. 1952. Despre Tranis. cf. arI Clenen. De RelgDn der Kelten (rohiv . Re­ lig. ", voI. 37, 1 94 1) . p. 1 22; P. m be chts, Conibtons a l'eude des divinites ceiues (Buge. 1 842) . p. 54 sq. Despre Pn: V. J. Mnsikka. Die RelgDn r Osslven (1. Helsini. 1922 . F. F. C. , nr. 43) . p. 30-34. 54-57. 60-65. 379 sq. ; A Brucner. Mitolia slava (Bologna. 1 923). p. 58 sq. (are deriă. p . 69. Perkun-Pe­ n . de la numele stejauluil . L. Niederle. Manuel de l'aiiquite slave, II (Pais. 1 926) . p. 1 38 q. : B. O . Unbegaun. Les relgDns des Celtes, des nas et des ancies Saves. ("Mna". voI. III. 1 948. p. 405407) . Cf, de asemenea, A. H. Krappe, es Pelades ("Revue rcheolotque". t. 36. 1 932 , p. 77 sq. ): Jane Hmsson. hs (ed. a II-a. Cambtdge, 1 927) . p. 94 sq. Despre Idra. vezi şi E. Washbun Hopins, Indra s od of Fetiy ( .Joumal of merican Oienal Sociey" , voI. 36, p. 242-268) ; Jrl Chr­ pentler. Indr. n Versuch dr Aukăug (.e Monde Oiental. Uppsala. 1 93 1 , voI. 25. p. 1-28) . E. Benveniste. L. Renou. op. it. , p . 184 sq. ; P. Kretschmer ("Kleinasiaische Forschungen " , I. 1929, p. 297 sq. ) conside­ ra a i descopeit în itUl innra modelu l indo-iranianului, ndra. dar Sommer a dovedit că e vorba. de fapt, de o zeiţă hiltă, Inaa (cu un - n -. c. E. Benvenise. L. Renou. p. 1 86) . J. Pyluski. Inara et lndra ("Reue de rhisore ncienne" . voI. 36. p. 142-1 46) consideă ă " Inda vedică şi Ina­ ra hitlă r puea ocupa un loc într-o serie de ivinităi biseuate, cre sînt echivalente ale Marii Zeiţe: Venus henaphrodita. Fotuna bahata. evl. ala " (Op. it. , p. 146) . Dar aceasă ziune este prea sumară; nu ese sigr ă Mrea Zeiţă "a fost înlocuiă prinr-un Mare eu în pnteo­ nul popoarelor seitice şi indo-europene" (p. 142): ndroginia ivină nu ese înotdeauna un fenomen secundar (cf. par. 1 60) : henafroditlsmul riual nu se explică prin cultele hibride. inenediare între cel al unei Mari eiţe şi cel al nui Mre eu. etc. Vezi. de asemenea. V. Machek. Ne und Hrunt des ottes lndra (Archiv Orientlni". voI. 1 2. 194 1 . nr. 34) : G. Dumezil. Tapea ( 1 947) . p. 1 1 7 sq. bundente referinte la Indra ca zeu l fecundităpi. în J. J. Meyer. ige adscher Măche und Feste r Vegetaon. voI. I-III. (Zuich­ eipzig. 1937) . spec. voI. III. 1 64 sq. Despre divnătle creşti în religiile mesopo iene. c. lucările de nsmblu ale lui B. Meissner. Babyonten UM Assyen. 1-11. (Heidelberg. 1 920- 1 925) , E. D hone. Chox de ttes regiex ssyro-babyonns (Pa­ is. 1907) ; n . a regDn ssyro- bbyloiene (Pais. 1 9 10) ; d . • es rel­ gDs de Babylone et dAssye (colt "Mna " . II . ats. 1945. cea mai bună expunere isenă pnă acm): Giue:pe Frlani. a relione bab­ ese-Ssira. 1. II (Bologna. 1928-29. cu o bibliorie ehausivă) : Charles

RITURI ŞI SIMBOLURI CE REŞTI

125

Jean. a relgDn snenne d'apres les doens sumens nteieurs a a dynasie d'Isn (is . 193 1) : S. N. me.. Sumean Mytholy phi­ ladelphia. 1944. ed. a II-a. New York. 1 96 1 ) : G. Furlani. . regtone degli Hti (Bolona. 1 936) : Rene Dussaud, es regos des Hittites et des Hortes, des Phencies t des Syens (colI. "Mna" , II . p . 3334 1 4) . Vezi şi W. H. Ward. he Seal Cylnders of Westem Asia Washington, 19 10) ; A. Goze. Kleiasens. Kultugeschchte des Altn OTens, III , 1 (Minchen, 1933) . Despre elementele de uniate intre pre-semill şi pre-indo-europenii din Asia Mică şi Egeea şi populaţile pre-atene ale Indusului, c. lucrăile sugesive, dar nu otdeauna coningătore ale lui B . Hrozny, Die ălteste Volkevndng L die potoindsche ZivUsaDn (Paga. 1 939) : Die Ltes­ te Gescicte Vordrasens (raga, 1940) şi studiile publicate n: rciv Oienâlni " , 1 94 1 sq. C. de semenea, Hstoire de lAsie nterieure, de l'Inde et de a Crete (ayot. Paris, 1 946) . . •

Despre zeUjuui n Oientul Apropiat şi relaţiile lor cu auul. cu Marea Mmă. etc. , c. L. Malten. Der Ser in Kult ud ytl1ischen BUd (Jahrbuch des deuschen rchăologischen Insitus " , voI. 43. 1 928 , p. 9- 139) : E. Otto, Be.rge ur eschtchte r Srlus in Aegypten (eipzig, 1 938) : Ch. Autran. i prehstore u chrs sme. 1 (Pais, 1941), p. 39 sq. ; A. Nmiok. s Osgoa ("Rev. Hist. Rel. " . 194 1 , nr. 364, p. 97-109 , spe.c . p. 1 02 , n. 4 şi 103, n. 6 (despe recentele descope­ lii de igne auromorfe în India etc. ): E. Dho1e, es relgons de Ba­ byonie, p. 96 sq. ; H. Sc1obies, Ds kkadische Wettrgott n Mesopoa­ mien (eipzig, 1 925) ; G. urlni, asa di Adad ("RenUconl d. Acad. dei Lincei" , Classa di scienze morai. 1 932 , p. 574-586) ; K. Taliqwst, Akksche Gottreptheta (Helsini, 1 938), p. 246 sq. ; Rene Dussaud, a yholie phne d'prs es tbttes de Rs Sh-a ("Rv. ist. Rel. " , 1 93 1 , t. 1 04. p. 3 53-408) ; . , e sancire t les diex phenicens de Rs �hra (b. , 1 932. t. 105, p. 245-302) ; d. , e vrai nom de Ba'al (bt.. , 1 936. t. 1 1 3 , p. 5-20) ;' d . . es dovertes de Rs Shaa et l 'An­ cien Testament (ed. a II-a, Pis, 1 9411,. d. , Put-on ndenir l'ApoUon de Hraos? ("Rev. Hist. Rel. " 1 94243 . nr. 368. p. 128- 1 49) , spec. p. 1 38 q. ; Ditlef Nielsen. Ras Shara. Mytholgie nd biblsche heolge (eip- . zig. 1936) ; . Naitok, e n01n u u de l'orge chz les Hiites et les Kassites ("Rev. ist Rel. " . iulie-auust. 1 939, p. 2 1 sq. ) ; Ivan Engnell Sdes n Divine Kigshp in the Acient Near Est (Uppsala, 1943) , p. 1 23. Iconograia lui Hadad şi Teshup: H. Gressmann . Altoietlsche Bil­ er zn Alten Testament (ed . . a II-a, Berlin-eipzig. 1 926-1927) ; nr. 3 1 7. 326, 330, 335, 339 . 340, 345 ; G. Conenau, Mnuel d'rcheolie oiena­ le (Pis. 1927 sq. ) . val. I. p. 206. ig. 129, voI. II , p. 942 ; H. Demrcioglu, Der ott aui dem Stier. Geschichte eines relg6sen Blyps (Berin, 1 936) . •.

126

C ERUL: ZEI URANIENI

Despre Jpitr olches, A. B. Cook, s , voI. 1 ( 1 94 1 ) , p. 605-633: r. Cumont, Edes .enes, p. 1 73-202: A. H. n, Jpi tr olches, (yda, 1 943) . Despre relga vchilor ipte, cf. A. Rusch, De nwcklg dr Him­ es6tn Nl zu mr Toesgotteit (eipzig, 1 922) ; G. A. Wainight, �-he sy-relgDn n gypt (Cmbidge, 1 938) ; Ch. Aurn, aDte a l'en­ segne u Posson (ais, 1 938) : H. Junker, De Oterehre vom Mephs (Berlin. 1 940) : p. 25 sq. ; despe zeul ceresc Dr (wr. ) Despre unet ca Fnă Supremă la iburle nord-meicne. W. Scmidt, Uspng. voI. I, p. 55, 62, 7 1 , 228 sq. , 299 sq. ; psărea-unet în itoloia nord-meină, b. , p. 635 sq. ; în mitologia ftnă. J. G. rzer. he Worshp pfNure, p. 1 55 ; cf. Rendel Hais, Brges (Cam­ btdge, 1 9 1 3) . p. 1 3 q. ; Slth Thompson, Moti-Indx offoUc-litratre, voI. 1 (Helsini, 1 932) , p. 80 sq. ; Knut Tallqist Hnesggenen nd Wnde. Eine ssDgsche ude ("Studia Oientala", Helsini, 1 933 , voI. II) . r. Kem a încercat să preczeze procesul miic are ansfonă zeul ceresc al opoarelor pstoale înr-un zeu l futunii, cf. De Welt, woren die Gtchen taten (ntopos", voI. 24, 1929 . p . 1 67-2 1 9) , spec. p. 1 79 q. W. Sc1dt a unăit acelaşi prces (nit de el iposza zeuli Uni­ vesului în zeul amosferei) la diverse upui de escmoşi (Ursprg. III, p. 505) .

Despre suveniatea lulJahve, o bogaă bibioraie în lucrrea lui A Gabar, a thre regex des resques de a synggue de ora ("Rev. Hi�t. Rel. ", 1 94 1 , nr. 363, p . 27, n. 1 ) . Despre epifnile amosferice ale lui Jahve, c. A. Dupont-Somer, Nubes tenebosa et ilumins Dctem " (b. , 1942- 1 943, nr. 365 , p. 5-3 1 ) ; "gloia lui Jahve, b. p. 18 sq. şi nota 1 . Materiale ş i bibiogrie despre mitul reaii la anieni şi genani: A Chisensen, e prmer hone et e prir ol dans l'hstoire egedtre des lrnens, 2 voI. (Uppsla, 19 1 8 , 1 93 1 ) ; H. Guntert, Der sche Weltk5ng un. Heiland (Halle, 1 923) : r. B. Schroder, eanische Schopugs­ ythen ("Gen-Roman. Monatsschft", val. 1 9, 1 93 1 . p. 1-26, 8 1-99) ; Fr. Bărzler, Ymir, En Beitrg u den Escen Welsch5pLgsvorstelugen (rciv . Rel1gionsiss.". voI. 33 , 1936, Heft 3-4) ; W. Koppers, Ds a­ gsche Weschopungsmystein bei den Indgeanen (Vn Gmneken­ Fesschlt, p. 1 49- 1 55 , Pis, 1937) . Din bogaa bibliogaie despre ASvam. despe sacriicile de ai şi despre dinită1e cu năişare de cal sau călre pe al le ndo-euope­ nUor, menionm: P. Dumont L'A;vamedha ( 1 927) ; J. v. Negelein, s PIerd m Aschen Altertum (Konigsberg. 1, r. 1 903) ; L. Malten, Ds PIrd m Totengauben ("Jrbuch des kaiserlich deutschen archăoloischen Insltus, X. Berlin, 1 9 14. p. 1 79-256. R. Hindrnger. Weiheoss und Rosswehe (Munchen, 1 932) ; W. Koppers, PJreopfr nd PJrdeult dr

1 27

RITURI ŞI SI MBOLU RI CE REŞTI

Indgnanen

( " D ie Indogennen und Genanenfage", "Wiener Beitrâ­ ge zur Kulturgeschiche und Lingisik" , Jahrgang. V. Slzburg-eipzig. 1 936. p. 279-4 1 1 ) ; R. Bleichstener, Rosswihe . Pferderennen im Toten­ lult der Kaksischen Vălker (i . , p. 4 1 3-495) ; contra tezei lui W. Kop­ pers, cf. Hauer. Archiv . Religions". voI. 36. 1939, p. 23 sq.; J. Wiesner. Fahren und Reten n Alteuropa und n Alten Orient ( . Der lte Oient" , 38, 1939. Het 3/4) : d . . Fahrende und Reisende 6tter (Archiv . Relig. " . 37. 1 94 1 , p. 36-46). Cf. W. Sc idt, Rssen und V5lker. voI. II, p. 1 02' sq. C. . de asemenea, lucrle deja menţionae le lui G. Henes . oDs gezămte PIerd n neolitschen L iibozeztlchen uopa? (nthro­ pos". 30, 1935. p. 805-823 ; 3 1 . 193 6. p. 1 15- 1 29; do Ds gezte Pfr­ m ten ent (nhropos" , 3 1 . 1 936, p. 364-394) : Fr. Ior. Ds Pfrd ud see urgeschchtlche Bedug ("Wiener Kulurhisotsche Su­ dien", voI. I, 1 930) . În legătuă cu przena lului n cu lt în sia Mică. vei RostozeI. .Sia" , voI. II. p . 48 q. În ceea ce piveşte China şi Japona. vzi d. Erkes, Ds Pfd m len Chia (.T oung Pao". val. 36. 1 9404 1.) : R. H. Vn G uk Hyv. he yc spcts, of hose ut n Chna d Japn eiden . 1935) . spc. p. 4 1 q. Vezi. n pren. rz Hncr, s Pfd n prstoscr d ihr hsschr ii Wien , 1 956) , spec. p. 536 sq. Despe Si, Dioscl şi mei. ec. : H. Gin. r ce Welă­ ng. p., 2 53 q. : enel Hrs, he t of Heeny w� (mbtdge. 1 906) : S. Eiem . De o 6tcen wllge i n .cen (Cisnia, 1 902) ; A. B. Coo. s. II , p . 1 003 q.; F. Cap ouier , s DsUes u soce d'une eesse (Pais , 1 935) ; A. B . Keih. Idn Mythogy (Boston, 1 9 1 7) . p. 30 sq. : A. H. rappe . Mythoge Uvrselle. p . 5- 10; d. , a legende des Harlungen (n Edes e ythoge t ejollcnre geaque. Paris, 1928. p. 137-1 74) ; L. Stemberg, Dr nke vUngsult im Lchte der Ethno ge (eisct f. Enolote" , voI. 6 1 , 1929. p. 1 52-200) ; d. • Dr ul lgslrult m Chna u. e nds�n Enlsse (Baessler Archiv". voI. 1 3 . 1 92 9 . p. 3 1 -46) ; J. van Negelen . Die berglăubsche Bedeug r Zwlgsgebl (.rchiv . Reito n " . voI. 5, 1 906. p. 27 1 -273) ; A van Gennep . Tbou et totemsme a Madgscar (Pis, 19 1 1), p . 1 76. Despre s�crlitate şi smbolismul Muntelui. smb o lismu l .cenlui" , etc. : Ch. Aurn, a lote I l 'ensegne du Posson ps, 1 9 39) , p. 3 1 sq. ; R. Dussaud . Decovertes. p. 1 00; A. Jeamias , Hnbch der ltorientli­ schen eistesl1tur (ed . a II-a. Berlin, 1 929) ' 0 p. 130 sq. : M . Eiade. Co­ smolgie şi alchme bbiloniană ( B u cure ş i . 1937) . p. 2 6 sq . : do e cha­ manse. p. 235 sq. ; d. , lges t symboles (Paris, 1 952) , cap . 1; Kfel. e Kosgraphie der Inder (B o n n - e ipzig, 1920) ; U. H o nberg . Dr Ban des ebens (Helsini, 1 923) . p. 33 sq. : E. Burows. Some Cosmolo­ °

gcal Pitems

n Babylonan Relgon (n: S. H. Hooke.

The bynth,

on­

don . 1935) , p . 43 sq. ; Th. Dombat, Der SJraltu, 1 Tei: Zqqrat (Mun­ chen. 1 920) ; d. , Der babylonische rn (e ipzig . 1 930) ; M . Jasrow ,

Sumerian and Ackadian Views

of Begnnigs ("Joumal of the meican

1 28

CERU L: ZEI UANIENI

O1enal Sociey" , 19 1 7, oI. 36, p. 274-299) : E. Douglas Vn Bren, Monan Gs ("O1entlia", Roma, voI. 12, 1943, nr. 1-2) . Despre sbosmul scesii(repte, scăt ec.) : Egip: Wais Budge. om Fesh to ad n Antent gypt (Oford, 1 934) , p. 346; .. , he MY (ed. a II -a, Cmbidge. 1925) . p. 324. 327; R. Weil. e Chap es Roseax t le Chp des Orandes s a reli­ gonmare et a regon genrae (Pais. 1936) : Mx Ml1er. yptn Mthogy (Boson. 19 1 8), p. 1 76: M. Eliade. e chse. p. 4 1 5 sq. India: A. Coomaasmy. SvayaiitmnăJnua Coel! (mois". II. 1 939, p. 1-5 1); M. Eliade. Drona nd the " Wg rm" (in t and hoght. a volume in honour of the late Dr. Ananda . Coomsmy� onda. 1 947. p. 209 q.) . Poineia: Str George Gry. Poynesan Mythogy nd Anent o­ nl Histoy ofthe New .s (Aukland. 1929) , 42 sq. : Nora K. Chad­ ick. he Gowth oftre (Cmbidge. 1 940) . 111 . 2 73. q. R. Petzzoni. he Chan ofAows, the iLssDn of a Mycal Motive ( Folklore". col. 35. p. 1 5 1 sq. ) ; d . • g. p. 3 sq. " Oceanla: Roland Dxon, Ocenc Mythoy (Boston. 19 16) . p. 1 39. 293 sq. : Nom K. Chadich. III. p. 48 1 . ia: ie Wemer. Akan Mythoy (Boson. 1925) . p . 135 sq. Ameia: H. B. leander, atin can Mythoy (Boston. 1 924) . p. 271 . 308: Sih hompson. Taes of the North Amcn Inn (m­ btdge, Mss . • 19291 . p. 283. 332 q. Despre motiul ascensiunU. c. S. homson. MQi-Inx ojFoc-Litra­ re. voI. III (Helsini, 1 934) . p. 7- 10: M . Eliade, e chmnsme t les technqes rcques e l'tse (payot. 1 95 1 ) . p ' 423 q. ,

Despre sacriiciul allui la turco-mongol şi simbolisml $censiuni1

a altci. etc. : V. V. Radlov. As Siblen. ose Băttr s dm Tgebche ees rsenen Ugusten. I. II (eipzig. 1 8441 . p. 19 sq. ; M. . Caplicka. Abognl Sib a (Ofod. 1 9 1 41 : Uno Honberg-Hva. Dr Ban es ebes (Annales Aadeiae Scienttm Fennicae", Helsini. 1 923: do Die RelgDn r Tchressen (avo . 1 926) . p. 1 08 sq. ) . .. De relgD­ sen Vorstellugen r lschen V5lker (Helsni. 1 98) : Memed Kop}­ lzade. Inluece u chaasme t-co-mogol sur les orres ysques ss (IsambuI. 1 929) ; Noa K. Chadwich. Sasm og the

Tatars of Cenrl Asa ( Jomal of he Royal nropolotca1 Instiute". " voI. 66 . 1936. p . 75 sq. 1 : M. Eiade. e chsme. p. 1 75 sq.

CAPITO LUL III

SOELE ŞI CLTELE SOE

36. Hierofii solre şi rationalism. - S-a crezut odinioră, in timpule eroice ale istoriei reliilor, că nreaga umanitate a cunoscut cultul soarelui. L11ele lucrări de mitoloie compaaă ii descopereau - preuindeni, s-ar putea spune - vesliile. To­ tuşI , înă din 1 870 , un etnolog ca A. Basln obseva că acest cult solar nu se înîlneşte. de fapt. dOecît în cîteva regiuni ale lo­ bului. O jumătate de s/ecoI' mi iziu , Sir Jmes razer, reluind problema în cadrul inuttoaselor sale �chete asupra adoraiei Naturii, va remarca (e Worship ofNtue , p. 44 1 ) tnconsistena elementelor solre in Africa, Ausralia, Melanezia, Pollnezia şi Mi­ cronezia. Aceeaşi inconsistenă se veiă, cu citeva excepii. în cele două Americi. Numai in Eipt, în Asia şi Europa rhtcă ceea ce s-a nuit " cultul soarelui" s-a buurat de o favoare ce a putut deveni. oczional, în Eipt de pildă, o adevărată preponderenă. Daă se ţine seama că de cealală parte a Atlaniului cultul solar s-a dvoltat numi în Peu şi Meic, adică la sinuele po­ pore mericane " ciate " şi snurele re ainseseră nivelul unei autenice organiai poliice, se poate distnge o nmiă concordnă între supremaIa IerofnHlor solare şi desnele '" is­ torice" . S-r zice ă soaele predomină acolo unde. daoriă ei­ lor, eroilor, 1mpetilor, "istOia este n mers " . Multe lte ipoteze, uneoi pur fantziste . au fost prezenate penu a justica acest parlelism nre supremaJa cultelor solare şi răspîndirea civii­ zaţiei istotce. Uni autot au mrs pînă"la a vorbi de "Fii i oa­ relui" re ar i răspîndit. preundeni, în cursul unor nesfrrşite călăto! şi mirapuni, cultul soarelui şi. totodaă, prncipile esenţtale le civilizaţiei. Vom lăsa deoprte, aşa cum m ăcut şi pînă acum chesiunea "istoriei" . Ne mărginm să consatm că, spe deosebre de iuile de structură celestă, le cror une le-m înîlit aproape peste tot, iurile diine solare sînt rare . Vom reveni ndată la acestea n umă. Dar rebuie mi îni să prevenm o erore de perspectivă re r putea deveni iciu de o

1 30

SOARELE ŞI C ULTELE SO ARE

metodă. Vrem să minim, pe de-o pate, că igurile ivine solre (zei, eroi etc.) nu epuizeă hierofniile solare . tot aşa Clfi nici celelalte iguri nu-şi epuizeză hierofaniile respective. Pe de altă parte, trebuie să se ştie că spre deosebre de celellte hierofnii cosmice. precum Luna şi Apele, sacrlitatea eprmaă prin hie­ rofniile solre nu este întotdeauna rasparetă penru spiritul occidental moden : Mi exact. ceea ce îi apare acestuia transpa­ rent şi pin umare uşor accesibil dintr-o hierofanie solară, nu este, c�l mai adesea. decit reziduul unui lung proces de eroziune raponalistă. reziduu re ne pine, ră să ştim, pe lea lim­ baJulUi. obiceiurilor şi culuii. Soarele a sfrşit pn a deveni unu l din locurile comune ale "eperienţei reliioase ndistincte", n chir măsura în care simbolismul solar s-a văzut redus la un conglomerat banal de automaisme şi clişee. Nu intră în intenia noastră expicarea schmbilor care au afectat, în perienţa omului moden, însăşi stuctua hierofa­ niei solre. Nu vom încerca să denm în ce măsură mpotntul rol asronomic şi biologic recunoscut soarelui în cursul ulimelor secole nu nUmai ă a modilcat potţia omului modem faţă de aest astru şi raporturile de eperienţă directă pe cre le poate înreţine cu el. dar a lterat însăşi strucura simbolismului solar. Vom releva doar un fapt: orienrea activiăţii menle, ponind de la ristotel. a conribuit n mre măsură la tocirea recep1viăii noastre faţă de otaltatea hierofniilor solare. zul Lunii ne dovedeşte însă ă această nouă orientare menală nu abrogă cu necesitate posibiitatea eperienţei hierofanice în ea nsăşi. În­ tr-adevăr, nimeni nu va susţine ă un om modem este ipsoJco impermeabil la hierofniile lunare. Dimpotrivă, coerenţa simbo­ lutlor, mituilor şi iturilor lunare nu i se înăţişează cu mi pu­ ină transparenă lui, decît unui reprezentant l ciizaţiilor ar­ haice . Poate ă această afinitate a celor două structui mentle ( prmiivă" şi " modenă") în fata manfestilor modulor lunare " ale sacul�i se eplică pin supraieţuea, pînă şi in omontul meniăIi celei mai raionaliste, a ceea ce s-a nmit "emul noctun al spittului". Luna s-ar adresa unui sat al conştinţei umane pe cre nici aJonaismul cel mai corosiv nu este în sre să-I atace. Aşa cum se şie, "remul un al spitului" este dominat de simbolismul solr, adică. n mare prte, de un simbolism cre, dacă nu este întotdeauna fac.tce, este adesea rezulatul UIlei de­ ducţi raţionale. Ceea ce nu însenă că orice element aional al hierofaniilor solre ar i, pin aceasta. tariv sau iicial. m aut prilejul să vedem ă "raţiunea" nu era absenă n hierofa-

SORELE ŞI C ULTE LE SO LARE

131

nle cele mai rhaice , că experienţa reliioasă nu este incompa­ tibilă a prioi cu mteligibilitatea. Tardivul şi icialul snt pro­ dusul înietă1i xclsive a raţiunii . Căci viaţa reliioasă - adiă, penI a ne opri la o deiiţie sumară , epeienţa ratofniilor, hierofanilor şi a teofniilor - mobilzează iaţa omului în nre­ ul ei şi ar i hmeiă încercrea de a stabli pere i desprptori între iferitele reiuni le spiritului. Hierofanile arhice le oa­ relui constituie , în această privină, un exemplu excelent. După cm vom vedea, ele revelează o numi. întelegere globală a rea­ lului, ră a penite revelrea, în acelaşi tmp, a unei sIctui coerente şi inteliible a sacului. Dar aceasă inteligibitate n-ar putea i redusă la ° serie de " adevăuri raţionle " evidente şi nici la o eperienţă nehierofanică. Să dăm un exemplu : deşi raportu­ rile dinre soare şi tenebre sau intre soare şi mori, ori b10mui specii! ndin " soare-şpe" se bazeă pe o cuprindere totală a vieţii şi . reaiăii, nu uneză că ele sînt transparente dintr-o perspecivă pur raton1stă.

37. Solzrea inţelor Supreme. - m mentionat în capi­ tolul precedent (par. 1 7) tendinţa iinţelor Supreme de stuctură celestă de a se retrge din prim planul vieii reliioase şi .a ceda locul unor forţe magico-religioase sau unor iguri diine mai ac­ tive, mai eicace şi. în general, n legătură mai recă cu "Viata" . Într-adevr, ceea ce s-a numit rîndăvia Finţelor Supreme ura­ niene se reduce, în ultimă naliză, la aparena lor indiferenă fa­ ă de icisitudinile, tot mai complicate, ale vieţii umne. Dn mo­ tive de aprare (împoriva forţelor adverse, fanecelor etc . ) şi de acţiune (nevoia de a-şi asigura subzistena pin magia fertiltăii etc. ) omul se simte tot mai mult atras spre alte " fole " reliioa­ se, de care descoperă trepat că este tot mi dependent: strămoşi, eroi ctvilzatot, Mari Zeiţe, forţe magico-reliioase (na, etc. l, cenre cosmice de fecunditate (Luna. Apele , VegeaJa etc. ) . n acest sens, am noat fenomenul generl în aria indo-meditera­ neană - de îilocuire a Fiurii Supreme uraniene cu n zeu at­ mosferic şi fecundator, adesea sotul sau numai acolitul infeior l Marii Mame telurtce-Iunare-vegele, iar. uneori, Tal unui " "zeu al vegeatiei . recerea de la " Creator" la " Fecundator" . lunerea de la atotputeicia, trnscendenta, impasibilitatea uraniană a dina­ ismul, int1siatea şi dramaismul igulor amosfetce-felU­ ante-vegele snt seniicaive. Ele lasă să se nţeleagă ă unul din factorii principli i deradrii concepiilor despre initate, mai evident n socieăle aricole . este impona tot mi cople�

1 32

SOARELE

ŞI C ULTELE SOLARE

şitoare a vlorilor vitale, a "VieH" , n oontul omului economic. Şi, pentru a ne lita la aria indo-mediteranenă, este nteresnt de constaat că zeii supremi mesopo ieni cumuleă frevent preslgiile fecundităţii cu prestlile lor solare. Marduk este doar unul n exemple (a se vedea H. Fraforţ, Irk. 1, p . 6) , dar cel mi ilustru . Situaţia se repetă şi cu alţi zei de acelaşi tip, adică cu zei pe cale să paină la supremaie. S-r putea chiar spune că aceste divinităi le vegetaţiei vădesc coeist�n. unor aibute solare , în măsura în care elementele vegetale tgureză n mistica şi itul suverniăţii divne (c. J. Engnell, Dve Kingship, p. 2 1 sq. , 54 sq.) . Evident, această joncţiune a elementelor solare şi vegeIe se eplică prin rolul extraordinar al Suvernului, aît pe pln cos­ mic, cît şi pe pln social, în acumularea şi disribuirea "Vieţii" . Astfel, sol rea progresivă a divinităplor cereşti corespunde aceluiaşi proces de eroziune cre a dus , n alte contexte, la trans­ fomarea acestor iviniăţi cereşi n zei atmosfertci-fecundatort. a hitiţi, de pildă, zeul ceresc se prezintă, deja in timpuile isto­ ice, înr-o sare foarte avansată de solare (c. A. Găze, lein­ sen, p. 136) şi în relaţie . cu suveranitatea cosico-biologică, înzesrat, deci, cu elemente "vegeal." în confomitate cu fouu­ la: Zeu-Rege-Arbore l Vieţii (cf. J. Engnell, p. 6 1 ) . Fenomenul este, de altfel, mult mai frecvent şi mi vechi decît Iasă să se întrevadă docmentele oientle doinate, să nu ui­ m , de mistica suverniăţii. Astfel, sratuile arhaice le cultu­ rilor primitive rădeă deja mişcrea de ransfer a aibutelor zeului uranin căre di�itaţea solră, precum şi contoprea i­ inţei Supreme cu zeul solar. Curcubeul, considerat n nmeroase locuri (par. 1 4) o epifanie uraniană, este asociat Sorelui şi devi­ ne, la fueteni , de pildă, " fratele soarelui " (W. Scmidt, Ursprg , II, p. 93 8) . Cel mai adesea este vorba de legături de iaţie înre Zeul suprem de stuctură .celesă şi soare . Penru pimei se­ mng, ca şi pentru fueteni şi boşimani sorele este " ochiul " zeu­ lui suprem W. Schmidt, III, p. 1 087. India vedică şi alte medii ne vor oferi o desăşurre analoagă; a se vedea mi departe) . a i­ radjurii-kmilroi din sud-vestul Austriei sorele este socotit Grogoragally n persoană, iu al Creatoului şi igură divină favo­ rabilă omului W. 'Schmidt, III, p. 84 1) ; dar, sub inluenţa ma­ irhatului , desiur, Luna e considerată al doilea iu al Fiinţei Supreme (ibid. , p. 844) . Smoiezi văd n soare şi lună ochii lui Num (-Cer) : soarele este ociul bun , luna ochiului rău (T. Lehi­ salo, Ewr, p. 1 6 sq.) . Yurakii din tunră, n reiunea Ob­ dorsk, celebreă o mare srbătore ina� la prma apiţie a

SOARELE ŞI

C ULTELE SOLARE

133

sorelui, dar îi oferă un saciciu lui Num, ndice l caracteului, la început, ceresc al solemnltăţii. a yurkii din regiunile impă­ dutte (Wald-Yurken) , sorele, luna şi "pasărea trăsnetului" sînt simbolurile lui Num: arborele de care se plnd în chip de ofrndă capete de animale . e numit ".rborele sorelui" , deşi, la oigne. acest saciiciu fusese priilegiul lui Nm A. Gs, KopJ-Schdel­ ld ngnochenopJer, p. 240) . a 'ciuktci, soarele se subsituie iinităţii supreme; principalele sacriicii sînt ofeite duhulor bune şi. in special, luminii soarelui. După A. Ghs, inroducerea cultului soarelui in tot nordul Asiei s-ar datora ciukicilor şi u­ kagilor.

38. frica, Indoneza. Solrea Fiinţei Supreme uranie­ ne 1 este un fenomen destul de frecvent în Africa. a o serie în­ reagă de populaii africane, " Fiina Supremă" este numită ," oa­ re" (J. G . Frzer, Worship, p. 3 1 5 n. 1 şi 2) . Uneori, este czul populaiei munsh , soarele trece drept iul Finţei Supreme Awon­ , do, iar Luna drept ica sa (ibid. p� 124) . Populaia ba-rotse face in soare "locuina" zeului Ceului, Niambe , şi in lună, soia lui (ibid. p. 1 70) . În lte păi. asistăm la o asmilre a zeului ceresc cu sorele pin contopire: la lui , de pildă, penu care Nimbe e sorele (ibid. p. 1 73) , sau la kavirondi, la care soarele se subsi­ tuie cultului Fiinţei Supreme (ibid. p. 279) . Kfii numesc şi azi Fiinţa Supremă. Abo, ceea ce înseamnă totodată "Printe " şi "Soare " , şi-l fac să se întupeze în soare. Daă ne raportăm la unul din cei mi recenţi specialişi ai acestei populaţi,- F. J. Bie­ ber (Kafa, II, Munster, 1 923, p. 387 sq. ) , aceasă solre este' un fenomen tardiv, iar Abo era, la oigine,' un "Zeu al Lmini" sau un "Zeu al Ceului " (Lchgot oer Hmmesgot") . Este interesant de consaat ă, în czul zeului suprem afri­ cn . solarizarea nu reuşeşte să-i menină acestuia o actulitate inluentă în viaa reliioasă. Sfel , Ia diferite populaţii bantu dn Afica Orientlă. în special la dşaga din Kilmandjaro. iina Su­ premă este Ruwa (tennenul însemnă "Soare ") ; el locui�şte, de fapt, în soare, dar mai păstreză elemente urniene, de pildă pa-

1

Se întmplă ade s ea a " solrea" ă se exercite irect asupra, sruc­ tuti iinţei Supreme a atare, ir nu a diinitate a Ceului. Dar, cum nu m abordat încă " fo mele" diine , vom insisa cu precădere asupra procesului de salarzre a igurilor uaniene. Aceasa nu presupune însă nicidecum că aceste ii r i singurele cre reprezintă piee fOle diine personale cunoscute de istorie, nici c.ă nu s-a putut rece direct. in alte zi. de la Finţa Supremă la diinitatea solară. ră ntenediul Fiinţei Supreme uraniene.

134

SOARELE

ŞI

CULTELE SOLARE

siviaea acterisică zeilor urateni; ca şi ei, Ruwa nu enei­ ciă de un cult şi numi în cazuri extreme i se oferă sacricii şi t se înalţă rugăciuni (R. Petzzoni, Da, p. 223 sq.) . Aceeaşi operatie de substituire şi în Indonezia . ue-mpalabu­ u, zeul solar l populatei toadJa, preia încetul cu ncetul locul lui I-lai, zeul ceresc, a cărui operă cosmogonică o continuă (R. Petzzo ni, op. cit. , p . 130 sq.) . eul solar deine astfel demiurg, ca în Ameica; la tlin1ţi, de' pldă, vedem demiurgul, sub fona Corbului, identiicîndu-se cu oarele şi pmind de la zeul ceresc suprem, căruia îi e subordonat, ori iu, misiunea de a coninua şi tenp� opera de creaţie începuă de el (R. Pettzzoni. p 266) . Surp1ndem aici elementul dinamic şi organztor care, preluat de dinivitatea solară. ăspunde, pe un alt plan, elementului fe­ cundaor l zelor amosferici (par. 26) . Dar, tot ca şi aceşia. zeul solar nu este creao: ca şi ei, el este subordonat Creatoului şi deine dn ptea lui mandatul de a due a bun sirşit opera crea­ ţiei. În schimb. demirgl solar îşi asigură ceea ce majoiatea zeUor solari, care s-au subsituit oi s-au integrat Fnţei Supre­ me cereşti, nu au reuşit să obţină: ctualitatea în viaa reigioasă şi in it. Va i suicient să ne amnim de locul capial depnut de Corb în mitologia nord-mericnă, şi de Vultur - substituit sau simbol al soarelui - în mitologia arctică şi nord-asiaiă. J

39. Solrzre la populaţia munda. - Cel mi bun exemplu de solarare a Fiinţei Supreme_ ne este funzat de populaile kolariene din India. Munda, n Bengal, plasează în runtea pan­ teonului lor pe Sing,bong, sorele . Un zeu blînd cre nu se ames­ tecă în trebule oamenlor. Touşi el nu este cu desăvîrşire ab-­ sent din cult. meşt� sacicii de api albi sau coţoşi albi şi, în luna august, în mpul recol1 orezulul, i se oferă ufandale (Dalton, Descriptive Etnoogy of Begal. p . 1 9 8) . Căsătoit cu Luna, e considerat autoul creaţiei cosmice, cu toate că, de fapt, mitul său cosmogonic face loc inteveniei. în cliate de demiurgi subordonati, broaştei ţestoase, crabului şi lipitorei, nsărcinai de Sing-bong să aducă. pe rînd, pnt din fun dul oceanului (Dalton, op. ct. , p. 1 85) . Populaiile khond, in provincia Oissa, adoră ca zeu suprem şi creator pe Bura Pennu ("eul lu1nii") sau Bela Pennu ("Zeul sorelui") ; procesul soli găseşte o solidă coninare în ca­ racteul binevoitor şi oaecum pasiv al acestei diviniăi: Bela Pennu nu iueă n cult (ibi. , p. 296) . Populaia brhor n Choa Nagpur saciiă zeului soarelui, divinitatea lor supremă.

SOARE LE

ŞI

C U LT E L E S O LA R E

1 35

găini sau api albi mi les în cazu i forte criice şi pentru a asigura recoltele . Cum era de aştepat, inseriunea în mecanis­ mul " producţiei iale" a permis Fiinţei Supreme dobîndirea şi consevarea .actualităţii" sale cu ltuale. Rugăciunile ce i se adre­ seă cu pilejul libaţiu nilor şi saciiciilor arăă limpede acesf lucru . a naşterea copilului, aăl oferă o libaţiu ne cu apă, avîn d faţa întorsă spre răsit şi , în acelaşi imp, rosteşte cuvintele : " Oh, Sing-bonga , eu îţi fac aceasă 1ibaiu ne de apă. Fă să curgă laptele din sînu l mmei lu i, precum curge aceasă apă! " (S . Chandra Roy, he Brhors , Ranchi 1 925, p . 2 2 5 sq . ) . Penu a- şi asigura o bună recoltă de orez, şeful familiei promite sacriicrea unei găini albe : " Îţi făgăduiesc, o Sing-Bonga! Fă să răsară gră­ unţele şi -i voi sacriica aceasă găină. albă la bătutul spicelor. " Apoi dă umul ginii albe şi saciică una neagră . Data sacii­ ciului, în ziua cu lună plină a lunii paishak (aprilie -mai) , nu lasă nici un dubiu asupra intenţiei : găina neagră este oferiA divini­ tăţii htonico-arare , care are puterea supremă asupra rodniciei solului (S. Chandra Roy, op. ct. , p . 373 sq.) . Este un exemplu tipiC al vicisitudinilor raversate de Fiinţa Supremă solarizată: 1) subsltuirea soarelui ca Finţă Supremă, igurii cereşi atotputer­ nice şi creatore ; 2) prezenţa zeului solr în cult legată, în prmul rnd, de virtuţle lui fecundatoare ; 3) prezenţă cu eicaciate nesi­ ură tOtllŞi, deoarece credinciosul - ca măsură de preve dere , îşi aliă totodată forţele lunaro-htonico-agrare , are domină fe­ cunitatea universală. Sorele este Fiina Supemă şi a unei alte populaţii munda, oraoni1 , re-l nume sc Dhnne sh . Fără îndoială, pincipala lor

preocupre religioasă este de a domoli duhutle, bt (E . T. Dal-, ton, op. ct. p. 256) . Totuşi - ca şi n czul diinităţilor urn.ţene - cînd ajutoul celorlalte foIţe maico-reiioase decepţioneă, oraoni se ntorc spre Dhmesh : � încercat totul, dar te mai avem pe tine spre a ne aju" Şi îi sacriică un cocoş alb , sri­ înd : " 0 zeule! u eşti creatou l nostru . Fie-i mlă de noi !" (J. G . Frzer, p . 63 1 ) . Cerceăt recente au pus în luină. Ia populaiile

munda, pe de-o prte , eistena unui Zeu Suprem autohton şi autentic şi, pe de lă parte , daa relaiv recentă a deposedii lui de căre ivniăţ1e Soarelui şi Lunii . După P. O . Bodding, conto­ pie. eului suprem ni, hakur, cu oaele (Fina Supremă " se mi numeşte şi Chanda, "soare ) , ar i avut loc, de asemenea, destul de tîziu . . îndil lui, Rajmn s-a străduit să unărească

solrea şi lu n rea Fiinţelor Supreme la populapile gond şi munda. În sirşit, W. Koppers, într-un remarcabil studiu compa­ rativ (Bgw� te Supreme Deity oJ the Bhis), a încercat să de-

1 36

SOARELE

ŞI

CULTELE SOLARE

monsreze, totodată, autenticiata FHnţelor Supreme la popu­ laPle pre-ratdiene şi pre-atene şi 0- posiblă nluenă' a con­ cepţlor lor relitose asupra invadatorilor in do-eu ropeni 1 .

40. Cultele solre. În Indonezia şi peninsula Malacca cul­ tul solar este foarte sporaic. m dat mai sus cîteva xemple de solre a Fnţelor Supreme indonez1ene (par. 38) . Excepţie fac doar insula Imor şi rhtpelaurle vecine. Cu toate că aici. a de alfel n întega Indonezie , iaa reliioasă este doinată de cul­ tul molor şi al �piritelor Naturii, zeul solr păstreză încă o poziie impontă. n imor, Usi-Neno, " Domnul Soare" , este so­ ţul "Do nei Tera" , USi-Afu, şi din unira lor s-a născut întrea­ ga lme. Însă zeia pîntului prmeşte partea cea mi mpor­ antă in saclcÎi . soarele trebuind să se mulţumească cu un singur mare saciciu nul cu prilejul recoltei (J . G. rzer, op. cit. , p . 656 sq.l . În Insula Wetr, la nord de mor, Fiinţa Su­ premă, deşi solarizată. păsrează încă umele unei suctui ce­ reşti priive: este numiă "Marele Stăpîn" sau Bărînul n " naltui " (c. par. 1 2 sq. ) . El locuieşte în bolta ceului, dar şi n sore, şi întrupeaă principiul mascuin , pe cînd Păntul e fe­ minin . Autohtoni au idei destul de vagi asupra lui şi nu-i oferă sacriicii decît în z de boală (J . G. rzer, p. 660) , smptom neîndoios al reagerii iinţei Supreme uraniene dn pm planul actuaIităţii reiioase. a est de mor, în arhipelagutle ei . Sermata, Babar şi i­ morlanl oele e socoit diniatea cea mi imorană şi e nmit Upulero, "Donul Soare" . Şi ici zeul solar şi-a păstrat vitalitatea datorită ransformării lui în fecuidator. Într-adevăr, în cultul lui se mai obseVă cîteva tăsături din nobleţea şi puritatea· sa orii­ nr�: Upulero nu are chip şi este adorat sub fona unei lămpi ăcute in foi de cocoier. u toate acestea, nregul itual se con­ centreă asupra implorări fecundităţii cosice . Q dam pe an, la nceputul anotimpului pÎOiOS , are loc marea solemniate a lui Upulero; dureă o lună întreagă şi urmăreşte . asigurrea ploii, ferllităţii inUor şi belşuului comunităţii. Atunci. după cre-

1

Aceasă nluenţă. oricît de padoală r părea, nu poate i exlusă a po. S-a incerat să se explice unele aspecte ale iell reiiose in­ diene. cultele htonio'funeare, cultul şarpelut, l simbolurilor organe­ lor geneăii etc. . .. , pn inluena p opulaţiilor aboigene. neariene. Se onsidera deci posibUă o inluenţă analoagă a p1i1lor supa celor ciai. Totuşi, de cuînd, nmeroşi etnologi neagă posibiitatea a populaţle autohtone cele i p1lve din India, n special populaţii­ le munda. să i cunoscut vreodată cultele orgiastice şi deci a indo-eu­ ropeni să le i putut. n ren fel, impmuta.

SOARELE

ŞI

CULTELE SOLARE

1 37

dinţa acestor populaţl, Sorele coboară într-un smochn penru a-şi fecunda soia, Mma Glia. Pentu a-i înlesni coboirea, se aşeză pe smochin o scaă cu şapte sau zece . repte (m menio­ nat mai sus simbolul ceresc l scăilor cu şapte epte. c. pr. 3 � ) . Apoi, în faţa aceluiaşi smochin, sînt sacicaţi porci şi cîi�i, · şi, în ine, se dezlnţuie, în mijlocul cîntecelor şi dansuilor, o orie colecivă, trăsătură incntestabilă a unei isici aare (pr. 138) . Rugăciunle pronunate în această împrejurare atestă funciile de fecundator şi depozitr l resurselor alimentre pe cre şi le-a anexat Sorele: "0I Do�ne, Srmoşule-Soare, cobo­ ară! Smochinului i-au dat mugurii cei noi ... Cnea de porc este pregătită, ăiaă în bucăp. Bărcile din sat sînt încărcate cu dau­ ri. Done, Srmoşule-oare, eşti pofit la prnic. Taie şi mă­ nîncă! ... Bea! ... Vino, Done, Strmoşuh�-Sore! Aştepm să ne dai mult ildeş şi mult aur. Fă a iecare apră să aibă d�i sau rei iezi . Fă să crească numul celor aleşi şi să se înmulţeasă numrul poporului. Înlocuieşte apii şi porci mori prin alii ii. Înlocuieşte orezul şi bethel-ul. Umple cu orz coşurile goale , etc . ... " (1. G. Frazer. op. ct. , p . 66 1-662) . 4 1 . Descendenta soă. - Upulero poate dăui, de aseme­ nea, copil (ibid. , p. 662). În insula Tmor!, de altfel, unii şei se inituleză " Fii Soarelui" (ibid., p. 658) şi preind a proveni direct din Zeul solar. Să reinem acest mit al sorelui creator al omului şi al relaiilor imediate - fliale, fmiliale - nre zeul solr şi o anumită categorie de persoane . Dar acesta nu este un priileiu exclusiv al zeului solr: cum vom avea plejul să consam n capitolele u nătoare , oice reiune cosmică - Ape, Pmînt, Ve­ getatie - se poate prevala, în virtutea dialectlcti hierofanice, de o functie ntropogontcă; în iecare din aceste regiuni cosmice omul poate identiica realiatea absolută şi, totodată, maricea pmor­ dilă, �e unde rezultă şi pentru el eistenţa şi viaţa. Dr, în czul soareluI, această geneloie inică ceva în plus: ea exprimă modiicile consecutive sol.zrH Finţei Supreme, sau transfomii Soarelui în " fecundator" şi în "creator specii­ zat", monopozat de numite socieAti umne , ba chiar de anu­ mite filii, acelea ale şemor sau ale suveranilor, de pildă. Astfel. la ibul australian runa, soarele, care este de sex feminn, joa­ că un rol mai impotant decît Luna, care este de sx masculin, n sensul că este " şiut că re relaii bine denite cu iecare n membii diferitelor subdiizluni sociale" (B . Spencer, F. J. Gillen, he Anta, II, p. 496) . Aceste aoui sînt de asemenea recu­ noscute de ibul lorija (C. Strehlow, '1, p. 16) şi de tbuile n sud-est (A. W. Howit, Naive bes oj S. Asralia, p. 427) . Ceea

1 38

SOARELE

ŞI

CULTELE SOLRE

ce austrlien1 consideră " reJaţii bine denite cu iecre membru l societăii " (căci omul a specie este o creatură a însăşi Fiinţei Supreme cereşti, a se edea par. 1 2 sq.) se preczeaă altundeva în relatie directă de printe sau strămoş al tribului. De pildă, la in1enli icior-Neru. populaiile arapahos etc. (c. W. Scrl.dt, Urspg. II, p. 662 , 729 etc.) . Korkuii din India susn că se trag n unrea Sorelui cu Luna (J . G. Frzer, Worshp, p. 6 1 6) . Vom regăsi celaşi ip de relaii n societăţile evoluate. dar resinse, de daa aceasa. la suveran şi la familile nobile. Totuşi, în Aus­ rlia, aporturle dinre om şi soare sînt suscepibile, pe alt plan, de o a doua vlidare, nume de identficarea omului cu sorele pn ceremonilul iniieti . Canidatul, cre îşi vopseşte capul cu roşu. îşi smulge păul şi brba, suferă o moarte" smbolică şi " renie a doua zi, o dată cu sorele; această drmă iniiatică îl idenică cu eroul solar Grogorglly. iul Ceatoului W. Scmidt. Urspg. III. p . 1 05-1 057) . 42. Soarele ierofnt şi psihopomp. - Acest ceremoni} australin devăluie un element nou, impornt, cre ne dă so­ luţia rolului jucat de Soare în diverse alte arii culturale şi în alte contte istorice. numite ttburi ausaliene ne-au înfăţişat soa­ rele în raport cu iecre membu al comunităţii, în paticular. n ributle wradjurt-kailaroi, alate înr-un stadiu încă mi îna­ poiat decît iburle aunta şi lottja, aceste raporturt snt de alt ordin : ele umăre"sc idenicarea iniţiatului cu eroul solr; iu al Fnţei Supreme cereşti. rin iniiere, omul dine deci, într- un anmit fel, iu al Fiintei Supreme cereşti; mai precis , redeviie, datoriă. morţii lui rituale, uma. · de reînviere� sa n clitate de " Sore. Dar, în religia popu]aiilor ait de " pmitive ca tradjurt­ katlaroi, aceste priculriă1 nu stabilesc numai faptul ă Soarele este într-o pozi1,e de subordonare in raport ci Fiinţa Su­ premă şi că este hărzit. din ordnul acesteia, să participe la " sl­ vrea" omului pe clea iniţierii. Ele marcheă, n plus, faptul că Soarele poate să preia şi o functie mpotană în domeniul cre­ dintelor funerare. n tot ceea ce piveşte condiţia omului după moarte. Grogoragally prezină. de lfel, iintei Supreme suletul iecrui defunct n parte W. Schmidt, ibid.) ; el il poate prezenta n măsura in e suletul era deja iniţiat, adică în măsura în care a cunoscut moartea şi înierea , precum şi faptul că el însllşi este un " soare". Soarele deine astfel prototipul "mortului care învie în iecre dmneaă" . Un înreg ansamblu de credinte în legătură cu iiierea şi suveranitatea - asupra cărora vom reve­ ni "imediat - . deivă din această valorizare a Soarelui ca zeu

SOARELE

ŞI

CULTELE SOLARE

139

(erou), cre, ră să cunoască moartea (aşa cum o cunoaşte, de pildă. Luna) , traverseaă in iecare noapte împărăţia morii şi re­ apare a oua zi, eten el nsuşi, egl cu sine in eteniate. " " As " nţitul nu este perceput ca o "moae a sorelui (contrr czului luni, n perioada celor trei zile de întuneric) , ci ca o co­ borîre a asului in regiunile nfetoare, în împrăia morlor. Spre deosebire de Lună, Soarele beneiciă de privileiul de a srăbate infenul ră a suferi condiţia morii. Ineraul său pre­ destnat pn regiunile infeiore l conferă totuşi prestigii şi va­ lente funerre. Astfel, de îndată ce înceteă să exercite o funcţie de prim plan în pnteon sau n eperienţa reigioasă a unei civi­ aii, cu titlul de Finţă Supremă solarizaă sau fecundator, Soarele devăluie o anumită ambivlenă care deschide noi per­ specive unor modiicări reliioase ulteioare. Această ambivlentă s-ar fonula n felul unător: deşi ne­ muitor, Soarele coboră n ieare noapte n regatul morlor; în consecinţă, el poate lua cu sne omeni şi, asinţind, să-i ucidă; dar, totodată, el poate să clăuzească suletele prin reiuile in­ fenului şi să le readuă a doua zi la lumină, o dată cu ziua. uncie mbivalentă de psihopomp ucigaş " şi hierofnt niiaic. " De aici ine credina răspîndiă in Noua Zeelndă şi în Noile He­ bide ă o smplă pre pre apusul orelui poate provoca moar­ tea (R. F. Williamson, Religious and Cosmc Beliefs, I. p. 1 1 8, II , p. 2 1 8 sq.) . Soarele arage după el, aspiră" suletele celor vii cu " aceeaşi uşurină cu cre ălăuzeşte, în clitate de psihopomp, suletele morilor pin "poarta sorelui " în apus. Autohtonii n Torres Strits cred în istena unei insule mitice situată undeva spre apus şi numită Kibu : "Poarta oarelui" . intul mpinge aco­ lo Suletele molor (J . G. Frazer, BelieJ n lotliy, 1 , p. 1 75) . În nsula Hevey, tndigenii cred că morii se string în gupuri şi că, de două ori pe an, la iecre solslpu, încearcă să uneze Soa­ rele , n momentul cînd apune, pentru a coboî in reiunle infe­ rioare (ibid. , I, p. 239) . în lte insule le Polineziei, punctul cel mi apusen l teritoiului se numeşte "locul unde sr suletele " (b. , II, p . 24 1 ) . În Oceanla sînt forte răspîndite credinţele potivit căroa " mor1 insoţesc soarele in ocean, sînt purtai de "bărCi solare , sau cre situeă ndeva la asinţit regatul molor (L. robe­ nius. Die Wetscuug er NV6ker, Weimar,. 1 898, p. 1 35 sq. , 1 65 sq.). Destinul suletelor cre se afundă n asinit nu e unifom, evident: nu toate cunosc ceea ce m putea nui, intr­ un fel, "întuirea" . Aici, nr-adevr, nteine vtutea sotertolo­ ică a iniţierii şi rolul o�ietălor secrete de a ia aleşH şi a-i

1 40

SOARELE

ŞI

C ULTELE SOLARE

.

sepra de masa moa a celor muli (seprare lmpede în mistica " suvernitătii şi a " iilor oarelui ) . Astfel, în insula HeVey, numi cei ce au căzut luptînd sînt duşi în cer de Sore; celli defunci sînt devorap de' diviniăple infenului, Akaranga şi iu (J . G. Frzer, Belie, II, p. 242) . Dhotomia erou sau inţit şi" ot pe cale nuală re un loc' considerabil în istoria religilor şi vom reveni la ea intr-un apitol specil. Deocamdaă, penu a rmîne în aceeaşi arie oceanină, vom spune ă s-a obeVat �e mult N. H. R. Rivers , Histoy of Melanesin Sciety, II, p. 549) parlelismul dintre unele cultu­ lui solar şi cultul srămoşilor: aceste două complexe reliioase îşi ală o expresie comună în inlrea monumentelor megaliice. Pe de altă prte, W. H . R. ivers a obseVat în Polnezia şi n Micro­ nezia corespondente precise între distribuia monumentelor me­ galiice şi societăile secrete (I, p . 289, II, p. 248, 429-430, 455457) . Dr monumentele megalitice sînt intotdeauna în relaie cu cultul solar. Asfel, n insulele ociey, megalipi (rae) sînt orienap spre răsărit, la fel cu naga idjian, pe cind n .insulele Bnk eistă obiceiul de a se unge cu rgilă roşie un megalit pen­ u ca sorele să strlucească din nou . Cl lt l străm9şilor ( ..l morilor) , societăţi secrete şi deci imien destinate să garanteze cea mi bună sotă după morte, în fme, cult solar: aceste trei elemente, pnînd de sisteme, la pnma vedere, nconverlbile, sînt totuşi, în relitate , solidare ; ele coeisă deja irtu l în hierofaniile solare rhaice, în Au stralia de exemplu . Să reinem această idee de "alegere " , de "seleCie " pe care le implică .ituluile impatice funerare practicate sub senul soa­ relui. Să ne amnim, de asemenea, că în diferite păIi le lumii căpătenle erau considerate ă descind direct din soare ; şei polinezien1- W. J. Pey, Children of the Sn, p. 1 38, sq. ) , şeii populaplor natchez şi inca (A. M . Hocrt, Kigship, p. 1 2 sq.) , ca şi reii hilp, numii "Sorele Meu " , sau babilonieni (ableta de piatră din Nabu-apla-iddin) , sau regele indian (Manu, II, 3 ; V, 96) au numele şi calitatea de "Sori " , "Fi ai Sorelui" , "Nepoti i Soarelui " , sau nIpeză soarele în copul lor misic, cum este cazul regelui indin. a păstoii aricni asi (A. Haerlndt Bu­ schn's Volkerkunde, p. 567) , ca şi în Polnezia (R. W. Willimson , II, p. 302 sq. , 322 sq.) , şefi sînt singurii ce pot i identiicaţi cu sorele după moartea lor. Pe scurt, "alegere " , "selectie " , operaă, ie prin ritualul de niţiere al socieăţii secrete, ie prin iniţierea automa. pe care o constituie suveraniatea ca aare. Sub acest rapot, reliia solară eipteană . consţituie un exemplu ideal, Ia care meriă să ne oprim mi n delung. /

SOARELE ŞI CULTELE SOLARE

141

Clte oare eiptene . Mai mult decît oricre alta, re­ liia -egipteană a fost dominaă de cultul solar. încă n epoa ntică, zeul solar absorbise unele divnităţi, precum Atum, Hous şi cărăbuşul hipri (J. Vndier, a relgon egypienne, p. 2 1 , 55) . O daă cu dinastia a V-a fenomenul se generazeză; multe dii­ niăi sînt contopite cu sorele, dnd asfel naştere iurilor sola­ zate Chnum-a, Min-Ra , Amon-Ra etc. (ibi. , p. 149) . Nu ne revine să hoărîm aici între cele două ipoteze rivle, ale lui H. Kees şi K. Sethe, cu pivre la originile istotce ale docrinei sola­ re. S-a stablit, n oice z, că apogeul acestei docine se plasea­ ă sub a V-a dinastie şi ă succesul ei proine atît din consoida­ rea noţiunii de suveranitate cît şi din efoturile preoţilor n Hieropolis . Dar, aşa cum par să dovedească pe drept unele cer­ ceări recente, supremaIa solară a fost precedată de aceea a l­ tor iguri divine , mai vechi şi, totodată, mai populare, n sensul că nu apineau exclusiv unor rupuri privileiate . Se şia mai demult că Shu , eu l amosferei şi deci, l: oii­ ne, igură uraniană, fusese mai tîziu identiicat cu soarele . a rîndul lui, G . A. Wainwright a recunoscut în Amon o foarte veche divinitate a Ceului, iar H. Juker, pe de ltă parte, credea ă a descoperit un fote vechi llgott" ceresc n Ur (Wr) , l ărui nu­ me înse nă " Cel Mare" ; în unele czuri , vedem pe Ur luînd de soţie pe zeiţa 'Nut " Cea Mare " (wt) , conform mitului cuplului cosmic Cer-Pmînt (c. par. 84) . Absenta tolă a lui Ur de pe monumentele publice (regle) s-ar explica prin caracterul său popular. H. Junker a încercat chir să reconstituie povestea lui Ur. Ea este, pe scurt, povestea deposedării lui de ranul suprem, prin integrarea sa n teolotile locale : el devine un aliar al lui Ra (l vedem vindecînd ochii Soarelui, atins cîtva mp de orbre) , este apoi asimilat de Atm şi la ună de Ra. Nu ne recunoaştem competenta necesră penru a intervei în discuţia ridicată de cerceăile lui H. Junker. Dar asenmentul ce par să acorde liai­ lor mari ale sistemului egiptologi de talia lui J . Capart şi H. Kees ne-a horît să-I menţionm. În perspeciva istoriei religilor, aventura lui mon sau cea a lui Wr sînt cît se poate de inteligibi­ le: - aşa cum m arătat mai sus, Finţele Supreme de stuctură uraniană nd, cind nu se cufundă cu totul în uire, să se trans­ fome în zei amosferici-fecundatori sau să se solarizeze. Doi factori , s-a spus, au contibuit decisiv la înscăunarea su­ premaţiei lui Ra: teologia hieropoitană - şi mistica suveranităi, · suveranul fIind el însuşi idenicat cu soarele . O preţioasă contradovadă ne este oferiă de concurenta pe care, o anumită peri­ oadă, Ra, zeu solar şi funerr (mperial) ,� o suferă din ptea lui 43.

-

SOARE LE ŞI C U LTELE S O LARE

1 42

. ...

Osiris. Soarele asfmţea în Cîmpul OJrandelor sau Cîpul Oinei, penu a răsări a doua zi în punctul opus l bolii cereşi, numit Cîmpul res i ilo r. Aceste regiuni solre . care ncă din epoca pre­ .dinastică reveneau lui Ra,. prmesc în plus . în cursul dnastlor a m-a şi a V-a. o desnaţi� funerară. Dn Cpul resiilor oneşte suletul faraonului în întîmpinarea Sorelui pe bolta cereasă penu a ajunge, călăzit de el, în Cîmpl Ojrandelor. a început, ascensiunea nu se desfăşura ără incidente . În ciuda cliăii sle dine , faraonul cîşiga dreptul de a se insla in cer pin lupă cincenă cu pzicul "Cîmpului " , Tauul Ojrandelor. Textele din pirmide (de ex. yr. 293. 9 1 3, 9 14, 1432 sq. l ; R. Weil, e Chap es Rosex et le Chap des Ofrandes. p. 1 6 q.) fac luzie la aceasă �cercare eroică, de esenA iniiatică, prin care trebuia să treacă fraonul. Dr, cu mpul. tetele sîrşesc pin a nu mi mentiona duelul cu Taul Ojrndelor şi defunctul urcă n cer (c. de x. Ctea MOior) pe o scră. sau pluteşte prin ocenul sideral, pnă ajun­ ge , în sirşit. călăuzit de o zeiă, şi sub înăţişarea unui aur strălucitor, în Cîmpul Ofrndelor. sistm, s-r puta spune, la alterrea unui mit (şi a unui rit?) eroico-ini1atic in priilegiu po­ litic şi socil . Nu datoriă titlului de "erou " are faonul dreptul la suvernitate, sau dobîndeşte nemurirea solră: ci , ca şef su­ prem , e pus în posesia nemurii ră nici un fel de "încercare eroică" . egalzarea acestei condiţii privileiate a fraonului după morte lă o contrapondere în ascensiunea victorioasă a lui Osi­ ris, ca zeu funerar nenstocratic . Nu vom aborda aici conictul dintre a şi Osiris, dr el este deja evident în textele praidelor. "u iti deschizi locul în Cer printre stelele Cerului, căci tu eşti o stea . u priveşi peste Osiris , tu pounceşti morlor, sti depr­ te de ei, căci nu faci pate dintre ei " , scrie, se întelege, un apolo­ get l priileilo r impeiale şi al radiiil or solare (yr, 2 g 1 ; R. Well, p . 1 1 6) . Noul zeu, cu toate ă este de esenă populară, adică accesibil şi celorlalte clase sociale , e totuşi putenic, astfel încit fraonul socoteşte ntmerit să ceră Sorelui să-I ajute să nu cadă sub do­ minaţia lui Osiris: "Ra-Atum, nu te · preda lui Osiris , cre nu îi judecă nma şi nu are nici o putere asupra imi le ... Osris, nu vei pune stăpînire pe el, iul tău (Horus) nu va pune săpînre pe el " (yr, 1 4-146, R. Weill, p. 1 1 6) . Asinptul, dumul mor­ ilor, dene o regiune oSiină, Răsitul rînînd p1vilegtul Sorelui . Asfel, în textele irmidelor, adepii lui Osl1s laudă Asfmţitul şi defăimeă Răsritul: " Osiris (N) nu dmeteşte prin ple ăritului, ci prn cele le Asfmitului, pe drumul ..

...

SOARELE

ŞI

CULTELE SOLARE

1 43

Insoţitorilor lui a" (yr 1 53 1 , R. Weill, p. 1 2 1 ) . nnm aici eact opusul ecomndlor doctrinei funerare solare. Textul ci­ tat nu este, de fapt, decît o rosolană osiianizare , pin răstăl­ năcirea Ullei formule arhaice , cre spunea: " Nu dume1 pe căile Asinptului, pe care cei ce se angajeză să meargă nu ninteă: ci (N) meri pe aceste drmuri ale ăsritului, pe dumurile n­ sojitorilor lui a" (yr. , 2 1 75, E. Well, p. 1 2 1 ) . Cu timpul, aceste texte se imulţesc. Rzist�na Sorelui e biruitoare. Osiris , cre fusese silit să-şi aribuie cele două Cîm­ puIi cereşi, deoarece ele constituiau dintotdeauna onele fune: rre pIin excelenă, pe unde suletele faraonilor ajungeau la ne­ murire, a sirşit prin a renuna la acest dublu domeniu . Aceasă retragere nu este totuşi o înfrîngere. Osiris nu încercase să pună săpînire pe Cer decit penu că teoloia solară situase acolo me­ diul considerat necesar nemuriii faraonice. ropriul său mesaj eshatoloic, fundmental dfett de cucerirea eroică a nemuririi - ea însăşi deradată mi tîziu de dobîndrea spontană a nemu­ rt1t prin apartenenţa la regalitate - , l silea pe Osits să conducă suletele pe care voia să le salveze de la pieire pe ,un iinear ce­ resc, solar. Osiis nu ăcea, de ltfel, decît să desăvîrşească revo­ luia de tip "umanist" , care modticase, înainte de el, concepţia eshatologică egipteană. m vzut, intr-adevăr, că de la concepia eroică, iniţială, a nemuiii, oferiă spre cuceire unui gup res­ tîns ie p1etap, se ajnsese la concepţia unei nemui acordate uor pivilegtaţilor. Osiris a devoltat nr-o direcţie democra­ " tică" această alteare profundă a concepţiei despre nemuire: ori­ cine poate obţine nemurea, cu coniţia să iasă învingător din îcecrea la cre era supus . Teologia osiriană reia, penu a o extinde, noţiunea de îcercare, condiţie sine qa non a supa­ vieţuiri; dr încercătlor de tip eroic, niţiatic (Iupta cu Tauul) , le subsituie ncercăi de tip eic şi religios (fapte bune etc. ) . Teo­ ria arhaică a nemuririi eroice cedeă locul unei concep1 umane şi umaniare. .•

44. Culte solre in Orientl clasic şi n Mediterana. - m i adîncit mai puţn acest conict dntre a şi Osis, dacă el nu ne-ar i aj uat să pătrundem morfolota socieăţilor secrete de stuctură solar-funeră la care m ăcut lzie mi sus . n Eipt, Soarele va rămîne pnă la capăt psihopomp al unei clase privileiate (filia Suveanului) , ără a prin aceasa cultul soa­ relul să înceteze a avea un rol predominant în întreaga eligie etpteană; cel puţin, în cea expmată în monmente şi docu­ mentele scise . În Indonezia şi Melanezia situapa nu e aceeaşi:

14

SOARELE Ş I C ULTE L E SOLARE

oinioră, Soele al fost pshopomp al ror niiaior provenii din soclelle secete, dr rolul său, oicît de mpont rmîne, nu mai este ehaustiv. În aceste socieăI secrete. "snoşH" acel e are Soarele i călăuzise pe mul sfmptului - îndepli­ nesc o funcţie de egală imponă . m zice, folosnd o rnscrip­ ţie egipteană a fenomenlui, că asistm la o contoptre R-Osis. Această fuziune nu dimnueă, de lfel , prestiiul soarelui. C�ci, să nu uitm, aportul acestuia cu lumea cealală, cu reiu­ nle întunericului şi ale mOr1, este trnsprent în hierofanile solare cele mu arhice şi rreori este nelijat. n zeul Shmash înnim un bun exemplu al acestei desuetu­ dini; Shmash ocupă un rng inferior în pnteonul mesopoa­ min , sub Sin, zeul Lunii, al cui iu era considerat, şi nu a

jucat niciodată 'un rol impornt în itoloie (B . Meissner, Baby- . lonien ld Assyrie. II, p. 2 1). Hierofaniile solare babilomene lni ngăduie totuşi să se vadă mintirea unor legături foarte vechi cu tărîmul celălalt. Shamas.h e nuit Sorele lui etine, adică al manJor; ni se spune despre el că-I "face- pe cel mort să triască" (E . Dhone, es relgons e Babyonie et dAssyrie, p. 87) . �ste zeul dreptăn şi " Domnul Ju decăii" (be-dfni) . Din cele mai înde­ prtate timpuri, templul său potă numele de "Casa Judecăto­ " u lu i Ţii (ibid. , p. 64) . Pe de altă parte, Shamash este zeul ora­ colelor' patronul profello r şi prezicătorilor (A. Hldr, Cult Prophes. p. 1 sq.) , functie dintotdeauna n relaţie cu lumea morţilor şi cu reiunile htonico - funerare . În Grecia şi în Ialia, Soarele n-a ocupat decît un lc cu totul secundar în cult. a Roma, cultul solar a fost introdus în tmpul "

mperiului pe calea nozelor orientale şi s-a devoltat, nr-un mod oarecum exterior şi atiicial , proitind de cultul împăraplor . . Mitologia şi reliia reacă au păsrat totuşi urme ale hierofaniilor ..tnfemale" rhaice ale Soarelui . Mitul lui Helios devăluie ait va­ lenţele htonice, cît şi pe cele infenale . Un întreg j o c de epitete, în cre U. Pestlozza (pgine di relgone mediterrnea, II, p. 22 sq.)

vede resturile unei moşteni reliioase mediteraneene, devăluie vzibil legăturile lui orgnice cu lumea egeală. Helios este py­ thios şi pa n - două aribute pe care le mpte cu eto, una n marle zeiţe mediteraneene - , conios şi plton: Heios este de asemenea titn, epifanie a eneriilor generatore. Pentru mo­ ment. ne . intereseză mai pu n să ştim n ce măs ură riculrea Sorelui cu lumea htonico-magico-seuală apane substratu: lui mediteranean (n Crea, de ex . . Helios este taun şi devine soţul Marii Mame, soă comună majorităţii zeilor amosferici) , sau repreznă un comprois ulterior, mpus de istorie, între re-

SOARELE Ş I C ULTELE SO LARE

1 45

mul matIiarhal al mediteraneenllor şi pariarhatul indo-eu ro­ penilor coboIiP din nord . Pentu noi mporant este faptul că soa­ rele , care r i putut i considerat - în cadul unei perspective raţionaliste, supeiciale - drept o hierofnie prn excelenă ce­ lesă, diună şi inteliibilă", a pu tu t fi valoticat a vor al ener­ " gilor "obscure" . Căci Helios nu este numai pythios, ctonios, itn etc. , el în­ treţine, în plus, relaţii cu lu�ea aleasă a tenebrelor : vrăj itoria şi infenul . . Este taăl răjitoarei Crce şi bunicul Mcdeei , două ilu s­ tre specialiste ale iltrului noctun-vegeal; de la el are Medcea famosul său car tras de şepi înaripap (Eurtpide , Med, 1 3 2 1 , Apollodor, Biblioth. , 1 , 9, 25) . Îi sînt saciiai cai , pe mu ntele Tatget (Pausanias , III, 20, 4) ; la Rodos, în cursul sărbătoii ce-i este consacraă, Halieia (de la alios, fonă doriană a lui Helios) , i se oferă un car înhămat cu paI cai ce sînt apoi au ncai în mare (Festus, s . v . Ocober equ.s) . Or, caii şi şerpii aparţineau în prmul rînd smbolismului htonico-funerar. În sirşit, intrrea din Hades se numea poara soarelui " , iar " Hades" , în rosirea " erei homerice -ides", evoa, după dorină, mainea a ceea ce " este " invzibil " şi a ceea ce " face ceva inzibil " (K. Kereni, Vler Helos, p. 9 1 ) . Polaiatea lumină-întuneric, solar-htonic a putut i deci inţeleasă a două fze altenante ale aceleiaşi realiăi. Hierofaniile solre devăluie , astfel, dmen siuni pe care " sorele " , ca are, le pierde înr-o perspectivă 'raionaisă, profană. Dar aceste dimensiuni se pot menţine în cadul unui sistem milc şi mezic de suctură rhaică.

45. India: mbivlenp Sorelui. - Acest sistem l înîlnim n I ndia Siya igureă pnre zei vedici de a doua categote . �g Vea îi consacră, înr-adevr, zece mnut, însă iciodată Si ­ ya nu se idiă la o condiţie supeioaă. El este iul lui Dyaus R. V. , X, 37, 2) , dr e numit şi Ochiul Ceului sau Ochiul lui Mira şi al lui Varu}a (1, 1 1 5, 1 : Vl , 6 1 , 1 : X, 37, 1 ) . El vede în depăa­ re, este iscoada" înreii lumi . După uruşa sikta (R. V. , X, 90) , " sorele s-a născut din ochiul uriaşului cosmic, u uşa, astfel ă, după mote, cînd corpul şi suletul omului rein în macanthro­ pul cosmic, ochiul său se întorce la soare. înă aici, hierofaniile nu reveleaă decît, exclusiv, aspectul luminos l lui Suya. Dar, deja în �g Vea, caul Soarelui este tras de un cal,. Easa (VII; 63 , 2) , sau de şapte ci (III , 45 , 6: 1, 50, 9) şi el însuşi este anăsar Vl , 77, 3) sau o pasăre (I, 1 9 1 , 9) sau şi ultur, şi taur V, 47 , 3) ; adică, în măsura n care prezntă o esenă şi atribu te cabltne, soarele trădeă şi valenţe htontco-funerare. Aceste valenţe snt .

1 46

SOARELE Ş I CULTELE SOLARE

evidente în celaltă variană vedtcă a zeului solar, Savii , deseoi identicat cu Siya: este psihopomp şi conduce suletele la locul dreplor. În unele texte, el conferă nemurire zeilor şi omenilor (V, 54, 2 etc. ); el este cel care-l face pe vaşr Remuritor (I, 1 10, 3) . Psihopomp sau hierofant (- cel ce conferă nemurirea) , misiu­ nea sa ne tmite un ecou neîndoios al prestiglor cre erau apa­ najul zeului solar în socieăţile priive. 1 Dr deja în .g Ve, şi in specil în speculaia brahmnilor, Soarele este, totodată, perceput şi sub aspectele lui întunecate. �g Veda (I, 1 1 5, 5) îl calică drept " srlucitor " şi " neu " (adiă invzibil) . Savii aduce atit noaptea cît şi ziua (II , 38, 4: V. 82, 8 etc.) şi este el însuşi zeu l nopţii (II 38, 1 6 etc.); un in i descrie chir itinerrul nocun. Dar altenanta acestor moda­ ităţi implică şi o dimensiune ontoloică. Saviri este prsavită nivesana. (V , 53 , 6) , .cel ce face să iasă şi să intre " (" cre face să iasă şi să intre toate ceatuile " , II, 45, 1 etc . ) . A. Bergigne a sublniat. pe bună drepate (a relgion vedique. III, p. 56 sq. l, vlorea cosmică a �cestei "reinterăi" ; căci Sairi este jgto nipesnf, " care face să renă lmea " (I, 3 5, 1 ) . fonnulă care echi­ vleă cu un program cosmoloic. Noapea şi ziua (natoşsă, dul fem .) sînt surori , aşa cum zeii şi "demonii " (sura) sînt frai: dvayă ha pryapatyă., devS csrasca. de două feluri sînt co­ " piii lui Prjapai, zei şi sra" (Brh.. Up. , 1, 3, 1) . Sorele ine să se ntereze n această bi-uniate iină şi dezvăluie, în unele mituri, un aspect oldin (adică "intunecat", indtstinct) , . cu alte -cuvinte, in extrema opusă a aspectului său manifest. Vestigii ale . mitului oidian al soarelui se mai înilnesc în �g Veda: la origine "lipsit de picioare " , el pmeşte de la VaruQa piciore penru a umbla (apade padi prati dhative, I, 24. 8) . El este preot sura l tuturor deva (III, 1 0 1 , 1 2) . Ambivalenta sorelui se veică, deoporivă. şi în compora­ mentul său fată de omeni. Pe de o pte , el este adevăratul ă­ mislitor l omului. "Cînd al îl eite ca pe o sămînă n marice, Soarele este de fapt cel cre-l emite ca smînţă n marice " (Jal­ �

,

infya Up. BrihQ., II, 1 0, 4: A. Coomraswmy, he Sn-kss, p. 50, citează în acastă prinţă pe istotel, zica, I, 2: " Căci 1

Bneînţeles, noi nu vorbim de relaii "istorice" . ci de shnetrii ipologice. Înaintea istoiei. evoluiei. difăii. alterilor ierofniei. eistă o stucură a ierofaniei. Ca unare a rarttăţii documentelor. este reu

- şi pentru scopul nosu. inuil - să precăm n ce măsură stucura

unei hierofani a fost mai înîi înţeleasă în nsamblul ei şi de căre toti

l1embii unei socieăţi date. le este suicient să distingem ceea ce voa

să spună o ierofanie. sau ceea ce nu voia

să spună�

S OARELE

ŞI

C U LT E LE SO LARE

1 47

un om şi soarele nasc un om", şi pe Dante, Prdso, 22 , 1 1 6: soarele, "quegli ch'e padre d'ogni- mortal via"*. Pe de ală prte, soarele este identficat uneoi cu Moartea, căci el îşi devoreă copii, la fel cum îi şi isleşte (Paicvisa Br I, 2 . 1 ) . A. Coomaras\vmy a consacrat cîteva strălucite disetaţi (cf. bibli­ ograia) articulaţiilor mitice şi metazice le bi-uniăii divine, aşa cm O" fonuleă tetele vedice şi posvedice. În ceea ce ne piveşte, n Mil reintegrii am unărit polaritatea are se ma­ ' nifestă în riturile , miturile şi meIzicile rh�ce. În alte capitole ale lucrii de faă vom avea prilejul să revenim asupra acestor probleme . Penu moment, ne vom imita să înreistm că m­ bivalenta primitivă a hierofaiilor solare a putut să rodească în cadul unor sisteme simbolice , teologice şi metizice exrem de elaborate . r i totuşi o reşeală să se considere aceste valozi drept aplicaţii stereoipe şi aiicile ale unui simplu mecanism verbal. Anevoioasele nterpreri şi hermeneutici scolastice nu ăceau altceva decît să fonuleze in termeni proprii valorile de cre erau susceptible hierofnile solare . Aceste valori nu erau însă reduc­ ible la o fotuJă sumară (aică, in termeni raţiona1işti. noncon­ radictote) : o dovedeşte faptul că sorele. in limitele unei acele­ ia�l reiii, poate i valorat în plnut iferite, a să nu spunem "contradictori" . Să lum exemplul lui Budha. Buddha a fost deosebit de iuros, n calitatea sa de Carvn, de Suvern Universal, idenicat cu Sorele. Aşa încit, E. Senart, într-o carte cre a ăcu t multă vîlvă" Ia apaiţia ei, a încercat să reducă bioraia lui Sya-Mui. la o suită de alegorii solare. Teza era, evident, eprimată n chip prea absolut, dar nu este mai puţin adevărat că elementul solr . predomină în legenda şi apoteoza miică a lui Buddha (cf. forte recent pe această temă B . Rowland, Bdha nd the Sun Go) . Totuşi, în cadul budismului, ca şi al tuturor mislcilor indie­ ne, soarele nu-şi asumă invariabil rolul suprem. Fziologia mis­ tică indină, în speţă Yoga şi Tantra, atribuie Soarelui o reiune "ioloică" şi cosmică deternată, opusă celei a Luii. Iar sco­ pul comun l tuturor tehnicilor mistice indiene nu este de a ob­ ine sapremaia unuia din cele două cenre cosmico-ziologice, ci, dimpotivă, de a le unica, cu alte cuvinte, de a rea reinte­ grarea celor oă prcipii polare. Ne alm aici în prezena uneia din multiplele variante ale itului şi ale metizicii reintegrii , în cre polaritatea prmeşte o formulare cosmoloică Soare.

/

*

Sfmtu l Tat-a tot ce-n lme-i viu (rad. G. oşbuc)

-

•

Nota re.

148

SOARELE

Ş I C U LTELE SOLARE

Lună. Fră ndoilă, toate aceste tehnici misice nu snt accesibi­ le decît unei inme minoriăţi faţă de mensa masă indiană, dar aceasa nu p resupune neaprat că ele reprezintă o " evoluie " în raport cu reliia acestei mase, deoarece "pitiii" ei înşişi ne oferă aceeaşi fonulă oare-Lună a reinterrii la se vedea stu­ diul nostru Cosmcal oogy nd Yga) . Rezulă deci că hiero­ faniile solare , asemenea oricărei lte hierofani, erau capabile de vloi pe planuri foarte dfeite , ră ca suctura lor să sufere de r-eo aprentă ttcontradicie". Supremaţia absoluă a hierofanlor solre , concepuă în chip uilateral şi simpist, junge la excesele acelor secte ascetice in­ diene ai căror membri nu ncetă să fXeze sorele pînă la orbi­ rea tolă. Este zul să vorbm aici de "usăciunea" şi "sterilita­ tea " unui rem exclusiv solar, adiă a unui raJonism (în sens " profan) limitat şi excesiv. Echivalenul este " descompunerea prin "umiditate" şi transformarea finală a omului în "seminţe", în cadul altor secte , care percep, cu acelaşi simplism excesiv, me­ ritele regmului noctun, lunr sau teluric (cf. pr. 1 34 sq.) . Un faism aproape mecanic impinge la "orbire " şi "uscre" pe cei ce nu valorizează decît un aspect al hierofaniilor solre, aşa cum condu�e la orgie penanentă, la dizolvare şi la regresiune într-o stare lvară (c. , de pildă, în zilele noastre, secta teluriă a n,o ­ chetiştilor) pe' ,cei ce se supun exclusiv "regimului noctun al spiritului" . 46.

Numeroase hierofanii ar­ haice ale soarelui s-au păstrat în tradiţiile populre, mi mult sau mai puţin integrate în alte sisteme religioase . Roţi aprinse pu se să se . rostogolească de pe înălţimi la iecare solstiţiu , mai ales la cel al verii; procesi:uni medievle de roţi putate de care sau de bărci, al cror prototip poate i unrit pînă n preistorie; obiceiul de-a lega omeni de roţi (de . pildă, cu 'o cazia Vînătorii Fnastice, H. Holer, Kultische Geheibide, p. 1 1 2 sq.l : inter­ dicia rituală de a folosi vîrtelniţa în anumite sei ale nului (la apropierea solstiiului de iarnă) ; alte obiceiuri încă vi în, socie­ " tăţile ţărăneşti europene (Fortuna, "roata norocului , "roata anH­ " lui etc . ) , atîtea datini care trădeză o stuctură solră. Nu putem aborda aici probţe'ma oiinii lor istorice . Să minm totuşi că, încă din epoca bronzului, eisa, în nordul Europei , un mit al anăsaului Soarelui (cf. caul solr l lui Trundhom) şi că, aşa cum a arătat R. Forer în studiul său es chars cultuels prehisto-

Eroi soi, Morţii, leşii.

-

SOARE LE ŞI C U LTELE SO LARE

1 49

qes, -crele cultuale preistoice, create pentru a reproduce miş­ crea astrului. pot i considerate prototipul u lui profn 1 . Însă stu dii ca acela al lui Oskar Almgre n despre desenele u­ pestre protoistoice din nordul Europei. sau l lui H. Hăler de­ spre socieăple secrete genanice din anticiate şi din eul me­ diu au pus " în lumină caracterul complex al "cultului solar" în regiunile septentrionale. Aceasă compleitate nu se lasă expli­ cată pin contopi1 sau sinteze hibride . deoarece m regăsit-o în­ tocmai şi n cadrul socieăilor pimitive . Ea devăluie . dimpo ­ ivă, caracterul arhic al acestui cult. O . Almgren şi H . Holer atI demonstrat simbioza elementelor solare cu elemente de ult fu­ nerar (de ex . a Chasse Ftstique) şi htonico..agrr (ferţiizrea cmpurilor pn roata solară etc.) . Şi a trecut deja destulă reme de cnd W. Mannhardt. Gidoz. J . G . Frazer au rătat interrea complexului solar al "anului" şi a roţii norocului n magia şi mis­ ica arară a credinţelor europene antice şi a folclorului moden. Acelaşi complex cultual soare-fecunditateerou (sau repre­ zentnt al morţilor) reapare. mai mult sau mai putin intact, şi în alte civilizaţii. In Japoia. de exemplu . n cadul sceniului i­ tual al zitatoului " (scenriu care înglobeă 'elemente de cult " htonico-arar) re loc n iecare an vzia u nor gupufi.de ineri cu faa vopsiă n culoi ipătoare . numiI " Diavolii Soarelui": aceşti tineri, cre merg din gospodărie în gospodie penu a asiura rodnicia păîntului n cursul nului ce vine . ii repre­ zină pe strămoşii (l. e . , "morIi ") solari (A. Slawik, Klsche Ge­ embde, p. 730) . În ceremoniile europene, lansarea roţilor aprinse cu oczia solstipilof. ca şi alte obiceiuri analoage, înde­ plinesc prob.abil şi o funcţie magică de restaurre a fortelor sola­ re. într-adevr, mi cu seamă în ţăle " din nord, scurtarea pro­ gresivă a zUelor în scurgerea lor spre solstiţiul de ină inspiră temerea că soarele ar putea să se stingă. În lte păţi se înîmplă ca aceasă sare de alană să se mnfeste pin iziuni apocalip­ ice : căderea sau ntunecrea soarelui e luată ca unul din sem­ nele sfrşitului lumii; adică a încheierii ciclului cosmic (unaă cel mi adesea de O nouă cosmogonie şi de o nouă rasă umnă) . .

1

şa cum bra rtuală a mortului a fost protoipul bărci profane. Detaiul îşi are impoanţa lui; ne face să înţelegem mai bine otginea tehnicii mane. Ceea ce s-a numit cucerea naturii de către om a fost n mai mică măsură consecina imediată a descopeilor empiice . cît fuctul diverselor "situapi" le omului în Co snl0s . situaii deteminate de dialecica hierofaniilor. Metalurgia. agicultura. calendaul etc . . toae acestea au început pn a i consecinta percepelit de către om a uneia sau lteia din situaţiile sale deteminate . în Cosnlo s. Vom reveni la ele.

1 50

SOARELE ŞI CULTELE S9LARE

Micanii asiurau perenttatea Soarelui sacricndu-i fără înce­ tare pizonieri, l căror sînge era destinat să reînnoiască eneriUe secătuite ale asului. Dar aceasă reigie este adnc pătrunsă de o -smbră teroare a catastrofei cosmice periodice. Oricît sînge i s-ar oferi, ziua în care soarele va cădea tot va veni: apoipsa face parte din însuşi rimul universului. Alt nsmblu mitic important este cel l erolor solt" , fmi­ " Iii îndeosebi păstoilo r nO\zi, aică raselor din care se vor recuta, de-a lungul istoriei, naţiunilor chemate să faă istoria" . " Înnim aceşi eroi solt la păstoii africani (la hotentop, here­ ro, mst, de pildă: F. Graebner, Ds Weltbild der rimven, Munchen, 1924, p. 65) : la turco-mongoli (de ex. Eroul Gesser Hn) , la evrei (Samson) şi, mai cu semă, la toate naţiunile indo­ europene. S-au scris biblioteci înregi despre mituile şt legendele eroilor solari, găsndu-li-se une pînă şi în cîntecele de leagn . Aceasă maie solrantă nu trebuie condnată n bloc. Fără îndoilă că, la un moment dat, toate enile de cre vorbem au cunoscut nclinarea pentu eroul solar" . rebuie să ne fem în­ " să a voi. cu orice pret, să reducem eroul solar la o epfanie a astului: structura şi mitul său nu sînt lmitate la mlfestarea pură şi implă a unorJeomene solare (auroră, rze, lumină, as­ npt etc. ) . Un erou solr prezintă ntotdeauna , în plus , şi o zonă obscură", cea a rapoturilor sle cu lumea morlor, cu iniţierea, " fecunditatea etc. Mitul eroilor solt este, deoporivă, păIns de e lemente ce ţin de mistica suveranului sau a deiurgului. . Eroul "slveă" lmea, o reînnoieşte, inaugurează o nouă etapă, care echivleă uneori cu o nouă orgnizare a Universului; cu alţe cuvinte, el coptinuă să păstreze moştenirea deiurică a Fiinţei Supreme. O cieră ca aceea a lui Mithra, la origine zeitate ce­ lestă, devenită apoi solră şi, într-un tîrziu , soer, în alitate de Sol Inictus, se eplică în parte prin această funciune demiur­ giă (n tauul omoît de Mithra ies senţele şi plantele etc. ) de orgizator l luii. Mai sînt şi lte moive cre se opun reduceii eroilor soli la epifanlle astrului, aşa cum a practicat-o mitologia "naturisă" . Orice formă" religioasă este profund "imperilistă" şi asimleă " continuu substana, aibutele şi preslile altor " fome " relii­ oase, chiar foarte diferite . Oice " fonă" religioasă biuitoare n­ de a i tol, a-şi îninde jurisdic1a asupra întregii peienţe re­ liioase . Astfel încît, putem i siuri, formele" religioase (zei , eroi, " ceremonii, mituri etc. ) de oigine solară" cre au cunoscut o ca­ ieră ictorioasă, înglobeă în stuctura lor elemente intnsece, asilate şi nteate pn msuşi jocul epnsiui lor mpeiste. .

SOARELE ŞI C U LTELE SOLARE

151

Nu avem intenţia să încheiem această morfoloie succintă a hierofaniilor solare prntr-o vedere de nsamblu. Aceasa ar în­ semna să reluăm pncipalele teme asupra cărora am nsistat în cursul acestei epunet : solazrea Fiinţelor Supreme. raportu­ rile Soarelui cu suveritatea, iniţierea, elitele. mbivalenta sa, relaţiile sale cu morţii , fecunditatea etc. Dr merită să sublniem nitatea teologiei solre cu elitele, ie că e vorba de suvera�i, de iniţiai, de eroi sau de flozoi. Spre deosebire de celelalte hierofa­ nii cosmice , ierofniile solare au tendinţa de a deveni privilegiul unor cercuri închise, l unei minorităţi de " aleşi" . Ceea ce are rpt efect stimularea şi precipiarea procesului lor de raponali­ are . Asimilat "focului nteligent" , soarele sirşeşte , cu mpul, in lumea reco-romană, prin a deveni un pncipiu cosmic; . dn hie­ rofnie el se . ransfonă în idee, prinr-un proces , de altfel, na­ log celui pe re-l suferă mai mulţi zei uranieni (I-ho . Brahman etc. ) . Heracit ştia deja că " soarele este nou în iecare zi " . Pentru Platon. el este mainea Binelui, aşa cum se mnifesă în sfera lucrurlor izibile (Rep. 508, b . c.); pentu irici el este intetgenţa lumi . Raţionlrea progreseză împreună cu sncretismul . Ma­ crobiu (Saumales. I. cap. II-III) reduce la cultul solar în­ treaga teolOgie şi identică in Soare pe Apolo , Liber-Dionysos, Mrte , Mercur, Esculap. Hercule, Sarapi s, Osris , Hous, Adonis. Nemesis, Pan , Satun, Adad şi chir pe Jupiter. mpratul Iulin, in ratatul său " Despre oarele Rege " , roclus, în "In Sorelui" , fac o valortzare proprie , stncretlst-raponalisă a asrului. Aceste ulime omagii aduse Sorelui, în murgul antichităţii , nu sînt totl ipsite de semniicaţie : aceste pimpseste mai per­ mit încă să se descifreze, sub noua lor scriitură, vestiiile unor hierofanii autentice, arhice. Penru a nu evoca decît unele , con­ diia dependenă a sorelui în legătură cu divinitatea, cre in­ teşte de lnitul primitiv l demiurului solat, relaţiile sale cu fecunditatea şi dr-1a vegelă etc ... Dar, în generl, nu mai avem aici decît o palidă imagne a ceea ce au însemnat odinioră hierofaniile solre, magine palidă care ne pine tot mai decolo­ rată de raponalisn. Ultimii sosiţi dintre " leşi " , ilozofIi, au reuşit astfel să desacralizeze una din cele mai putenice hierofii cos­ ice .

v

B I B LIO GRAFIE Generalităi despre cultele solre : F.

V6lker

n r .Veltanschau1g der lten 1 922) ; A. H. rappe. a gense des ythes (Pis, 1 938) ,

BolI, Die onne

(Stutgart

im Glaben nd

1 52

SOARELE ŞI

CULTELE

SOLARE

p. 8 1 q. : J. G. zer, he Woshp ofNaure, I (ondon, 1926) , p. 44 1 q. : J. Dechelette, e lte u soil ax tps prehistorue ("Rue rcheolo­ gique" , 1 909 . p. 305 s q. ) d . • Mnel dAchoe pre.soue. cee et gl--one (Pais, 1 908, sq: II. 1 , p. 4 13 q.) . Despre itule solare: P. Erenre ich , De Sonne m Mythos (Mtologtsche Btbiothek. III, 1. eipzig, 1 9 1 5- 19 1 6) : Ake Olrks , Hedlls Hon ui Odns Age, 1 (Lund. 1 937) , p. 32 sq. : 257 sq. şi pssm. Despre . solarzarea" Fnţei Supreme: R

Petzzo ni, a, 1 (Roma, 1 932) , p. 367.

Despre coeistenta elementelor solre şi vegetale n cultele şi divini­ ăJle mesopotmiene: Cf. H. ranfort, Go.s and Myths on Sgontd Seas, " Iak" , voI. 1,

1 934. p. 2-29; Ivan Engnell. Studies n Dvine Kngship n the Ancent Ner Est (Uppsala. 1 943) : A. Găze, Kleasen (eipzig. 1 933) ; despre Sha­

mash, maelale şi biblioie n G. urlani. a reone babonesessra (Bologna, 1928- 1 929) , voI. I. p. 1 62- 1 69, voI. II. p. 1 79- 1 83 etc.; E. Dhor­ me, es relgDns de Babylonie et d'Assye (- Mna, II . Paris, 1 94 5) . p. 6-67, 8 -89; despre Shmash şi a divinatoie, A. Haldar, Associa­ ios of Ct opets mog the Aient Semites (Uppsala, 1 945) , p. 1 sq. Despre elementele solare n reiiile arclce şi nord-siatice: T. ehlslo, Etwrfenr Mytwlie der Yuk-.oyeden (Helsini,

1 927) ; l. Gahs, Kop- chădel- und angmochenopjr bi Reno5lkm (Festscit W. Scmidt, Mădling. 1928, p. 23 1-268) .

Despre cultele solare la populaţile munda: Cf. E. T. Dalton. Descptve EthMly of Begal (alcultta, 1 872) ; J. G. Fzer. op. it. . p. 6 1 4 sq. ; P. O. Bodng, Sadtal Folk Tales. I-II (Oslo. 1 925. 1927) ; R. Rhmnn, Gottheiten der ivstme m norOstli­ chen Vordindien (\nthropos", XI, 1 936, p. 37-96) ; W. Koppers. Bhgwa. he supreme y of the Bhis (Anthropos", XV-I, 19404 1 , p. 265-325).

Despre cultele solare n Ocenla: W. H. R. ivers, St-cult d Megaliths n Ocenia (merin Antho­ pologst". NS VII, 1915. p. 43 1 q. ) : . , he Hstoy oJMelansn Soy. I-II (mbidge, 1 9 14) . J. G. rzer. he Belef n 1loaliy, I-II (on­ don, 1 9 1 3- 1 924) ; R. W. Wili m son RelgDs d Cosmic Beliefs oJ Cen­ ri Polynesa. I-II, (a mbtdge. 1 933) . ,

1 53

SOARE LE ŞI CUL(ELE SOLARE

Despre "Fi Sorelui": W. J. Pey. he ChUdren of the St (ed. a II-a. ondon. 1 927) : A M. Hocat Kigship ondon. 1 92).

Despre cull solr n Eip: J. Vndier a religon egypiene (- Mna. t is. 1944) : p. 36 sq. : G. A. Wanlght. he Sly-relgon in gypt (Cmbidge. 1 938); H. Junker.

De 6tterlehre von Mephs (BerUn. 1 940) ; d. • Dr sehene und blinde Gott (Siz. d. b. Akad. d. Wissensch. . Munchen. 1 942) : J. Sainte-Fre Gar­ note "Rev. Hist. Rel. " . 128. iuledec. 1944. p. 1 1 6- 1 18 ; . . ibid. t. 129. in.-iunie . 1945 . p. 1 28 sq. ; despre conlictul Ra-Qsiis. E. Well, e Champ des Rosex et le Chap des Orandes dans a relgDnunraire t a regon genrale (Pris. 1936). .

Despre ze! sorelui la indo-aieni. vezi L. von Schrăder. Asche Relt­ gon. II (eipzig. 1 9 16) . p. 346 1 ; la medieneenl şi la greci. A. B. Cook. s. A sudy n acie1t Relgon. 1 (Cmbidge. 1 9 1 4) . p . 197 sq. ; Umber­ to Pestaloa. Pgie di Regtone mediteranea. II (MUano-Messna, 1945) . p. 9 sq. ; Karl Kereny, Vter Hels (Eanos Jarbuch. X. 1 943 . Zuich. 1944 . p. 8 1- 1 24) ; A. H. rappe. Apolion ("Studi e mateiai di storia delle

relitone " . X-X. 1943-46. p. 1 1 5- 1 32) : une de cult solar în Iran. G. Widengren, Hocgottglaube n lten Iran (Uppsal � . 1 938) . p. 138 sq. ; de­ spre cultele solre iaiene arhice, c. C. Koch. esmvrkg m aUen Ialen ( 1 933) . p. 50 sq. : F. Althem. E. raumann. Ne Fesbilden dr Val Cmo.c. De Sonne n Klt 1d Mythos ( "Wărter und Sachen", X, 1 938, p. 1 24q) . Despre zeU solai in India vediă :

A. Begatgne. a religan vdqe d'apr�s les hmmes du Rg-Vea, 1-111 (pais. 1878- 1 883). II. p. 160 sq. ; 379 sq. . III . p. 38 sq. etc. Despre elementele solre n legenda lui Buddha: C. B. Rowlnd , Bd.ha d the St God (amois " , 1. -l 938� p. 6984) : despre impiaile metizice le mituuor solre. ef. A Coomraswa­ my. he Darkr Side of the Dawn (SmithsQnian Miseellneous Collection, vo I . 94, nr. 1 , Wshington, 1 935). d . • he St-Kss (Joumal of he Ame­ in Orienl Sociey". voI. 60. p. 46-47) etc. Despre cultul solar n Impeiul Romn : Paul Seid t. Sol Invcts. Betracngen zu spătroscher Regan ud Poltik (Ernos Jrbuch. X, Z1tch. 1944) , p. 1 69-252. Despre roaă a smbol solar la celp: Gidoz. e eu gaulos u soleil ("Reue Archeologique", 1 884-1885); iere mbrechts. Cobbons a l'etude es dvnites cetes Buge. 1 942) , p . 7 1 sq.

1 54

SOARE LE

ŞI CULTELE SOLARE

Despre cu1tele şi simbolrile solre n peistota nord-euopenă şi n folcloul european: O. mren, Nordsche Feszechng s relgDse Urnen rnk­ furt a. Mn, 1934) , passm. şi spec. p. 343 sq. ; O. Holer, Kusche e­ hibne r �n Fft a. Mn, 1934) , p. 1 12 sq. : R. Forer,

es crs uUuels' prehstoques t lers svvaces x epoque hist­ ues ("rehisDire " , 1, 1 932 , p. 1 9-123) ; W. Mnnhard. Wd- d Feld­ Kute (ed. II-a, Berln, 1 904-1 905) , 1, p. 59 1 sq.; J. G. Frzer, Bader le gique (rad. fr.. Pris, 193 1 ) , 1. p. 1 42 q. : G. Dnezl, old (paris , 1 948) , p. 225 sq.

Despre sinoecismul honin-solar la japonezi: l. Slak. Kusce Gehebnde r Janr d nnen (.Wie­ ner Beiâge zur Kultrgeschichte nd Unuistk" . V, Szbrg-eiptg, 1 936, p. 675-764) .

Despre al6le teologice creşine le simbolismului sola: Hugo Rahner. Ds cslche Mysten van onne und Mand (Ernos Jarbuch. X, Zrich, 1 944, p. 30-404) : W. Deonna. es ix de la valee de Sas Vas); Sol t un. Histore d'l thme congraphue i "Reu e de 'HisDire des Rel1tons", . CXII , 1946, p. -47: t CXXI II, . 1 947-1 948, p. 49-102) .

CAPITO LUL IV

LUNA ŞI MISTICA LUNĂ

47. Lna şi Tmpl. oarele rîne mereu acelaşi, egal cu i sine i s-u şi. fră nici un fel de "devenre" . Luna, dmporivă, este un astru care creşte, descreşte şi dispare, un astu a ui viaă e supusă legii universale a deveniri, a naşterii şi a morii. Ca şi omul. luna cunoaşte o " istoie " patetică, decrepitudinea sa, ca şi aceea a omului, sfrşind pin moarte. rei nopti de-a rîndul ceul nstelat rmîne ără lună. Dr aceasă "moarte " este unaă de o renaştere: " luna nouă" . Dispriţia lunii n beznă, în "moarte" , nu este niciodată deinitivă. După un imn babilonin aesat lui Sn. luna e "un fuct care creşte din el însuşi" (G . Furlani, a relgione bbionese-ssira, voI. I. ologna, 1929, p . 1 55) . Ea re­ naşte dn propria sa substană, in vrtutea propriului său desn. Această veşnică revenire la fonele ei iniţiale, aceasă peri­ oicitate -n esirşiA, fac ca luna să ie , pn excelenţă, astrul rit­ mulor ieii. Nu e deci de mrre că a contoleaă oate plnile cosmice donate de legea deveniii ciclice: ape, ploaie, vegetaie, feiliate. Fzele lunii au devăluit omului impul concret, dis­ tinct de mpul astronomie, care , ră îndoilă, nu a fost desco­ perit decît ulterior. Din epoca glaciară încă, - sensul şi vituţile magice ale fzelor lunii erau deinitiv cunoscute. Simbolismul spralei, al şarpelui, l fulgeului ... toate derivnd n intuiţia luni ca nonă a schmbrii rltmice şi a fertllităţii l întîlnim îrl cultuile reiunii lacire a Siberiei (Irkusk, cf. C. Hentze, Mythes et syboles lunaires, 84 sq. , ig. 59 , 60) . mpul concret a fost măsurat pretutindeni, ră îndoială, cu ajutoul fzelor lunii. n zilele noastre încă, upele populapi nomade care triesc din vînă­ toare şi cules (Jger- und SmmleVolker) nu folosesc decît ca­ lendaul lunr. Cea ml veche rădăcină indo - europeană legaă de asre este aceea cre indică luna (cf. o . Schrader, Sprcvegl. nd Urgeschicte, ed. 2-a, p . 443 s4. ; W. Schulz, eirechng, " p. 1 2 sq.) : rădăcina me, care dă în snscr1ă imi , "eu măsor . Luna este insmentul de măsură universal. Toaă tentnolota relaivă la lună n lmble indo-europene derivă de la aceasă ă-

-

1 56

LUNA ŞI M ISTI CA

LU NAĂ

dăctnă: s (sanscită) , h (avestică) , mh (prusiană veche) , mnu (lituaniană) , mena (golică) , mene (greacă) , mensis (lană) . Nemurile gennice măsurau impul după noapte Tacit, Ger­ nia, II) . Vestigii ale acestei măsurătoi arhaice s -au păsrat, de asemenea, în" radiţiile populare europene : anumite sărbători sint celebrate în timpul nopii. de pildă, noaptea de Crăciun, de Paşte, de Rusali, de Sf. Ion etc. (H . Kuhn , n C . Hentze, op. cit. , p. 248) . impul conrolat şi măsurat cu ajutorul fzelor lunii este. cum spunem , un timp "viu" . El se referă întotdeauna la o realitate blocosmică, ploaia sau mreele , semnăturile sau ciclul men ­ sual. Sub inluenţa sau conform ritmului lunar se coordonează o ntreagă serie de fenomene din cele mi diferite "plnui cosi­ ce " . "Spiritul pitiv" , păuzînd "virtuţile " lunii. stabileşte ra­ porturi de simpaie sau de echivlen. între aceste seri de feno­ mene. Aşa se face că, de exemplu , n �purile cele mai ndeptate, n oice' z nă din eoca neolilcă, o daă cu desco­ perirea agricultuii, acelaşi simbolism leagă între ele Luna, Ape­ le , Ploaia, fecunditatea femeilor. a amalelor, vegetaţia, destinul omului după moate şi ceremoniile de inipere . Sntezele mentle ăcute posibile prin revelaţia rimului lunar pun în coresponden­ ţă şi uniică realiăi eterogene; simetriile lor sructurle sau ana­ logile lor de funcponare n-r i putut i descoperite dacă omul " primitiv" n-ar i perceput, ntuiiv, legea variaţiei peioice a as­ trului, aşa cum a făcut de foate tmpuriu . Luna măsoara, dar şi uniică. "Foţele " sau rimurtlţ sle " re­ duc la acelaşi numitor" o mulţme de fenomene şi semnicaţi. Întregul Cosmos devine ransparent şi supus unor " legi" . Lumea înceteă de. a mai i un spaţiu ininit, nmat de prezente etero­ gene şi autonome: în interiorul acestu i spapu se dising coor­ dOli şi echivalente . Toate acestea, bineînţeles , nu 'datoriă unei anlze raţionle a relităţii, ci printr-o intuiţie din ce n ce mai precisă a ansmblului. Dacă eistă seii intrei de comentarii ri­ tuale sau misice laterale, detaşate de o funcţie bine. deteunaă şi, înr-un fel, speciazaă a lunii ( de exemplu iinţele �tice lu­ nae cu un singur picior sau o singură mină, prn mgia căroa se poate provoca ploaia etc.) , nu eisă nici un simbol, ritual sau mit lunr care să nu mplice toitatea valorlor selenre deja revelate în epoca respectivă. În orice frament, ansmblul este prezent. Spirla, de pildă. al cărei simbolism lunar era cunoscut încă" în epoca glaciară, se referă la fazele lunii, dar cupnde deo­ potrivă prestigile eroice derivate din analoia vulvă - scoică, precum şi prestigii acvalice (lună- SCOică) sau le ferliăit (du-

LUNA

ŞI M ISTICA

LU NA Ă

1 57

blă sprlă, cone etc.) . O perlă purtată ca muleă soidzeă femeia cu rtuJle avalce (scoica) , lunre (scoica, simbol 1 lu­ nl; creaă din rzele l�nii etc . ) , eroice, gene zice şi embriologice. O plană medicin1ă concenrează în ea ripla eicienă a lunii, a apelor şi a vegetaiei, cir dacă în conştiinţa celui care o uili­ eă nu este explicit prezenă decît una sinură din aceste vir­ tuţi. Fiecare din aceste virtuţi sau eicienţe se supune la rîndul său unui număr important de "planuri" . Vegetaia, de exemplu, mplică idele de morte şi renaştere, de lumină şi întunerlc (con­ siderate zone cosmice) , de fecundiate şi de belşug etc. Nu eisă simbol. emblemă sau eicienă monovlenă sau singulaaă. " "Totul se ţne , totul se leagă şi consituie un ansmblu de suc­ tură cosmiă. 48. oHditatea

epfinor lnre. - Un astfel de ansm­

blu , eident, nu poate i cuprins de un spirit obişnuit să procede­ ze prin anlză. Chir intuiţia de cre omul modem este capabil nu poate suptnde toată bogăţia de nuanţe şi corespondenţe pe cre o implică orice realitate, (adică: sacrlitate) cosmică n con­ ştiina omului arhaic . Pentru acesa, un smbol lunar ( o mu­ letă, un semn iconogric) nu numai că fXează şi concentreă tote foţele selenare acionînd in toate plnurile coslnice - dr, totodată, prin eicacitatea ritualului. l plaseză pe om în inima acestor foţe, ăcînd să-i sporească vitali�tea, să ie mai real. ga­ rnîndu-i o sor. mai bună după moarte . Sîntem siliti să reve­ nim neînceat asupra caracterului sintetc al oricrui act reliios arhic (adică: l oricărui act avînd o semnicaţie) , pentu a evita ' riscul de a înţelege în mod analitic şi cumulativ funciile, itule şi atributele lunii, pe cre le vom trece în revistă . în paginile ce uneză. Noi.. despăm inevitabil în- framente ceea ce este şi riîne întotdeauna un întreg. Explicităm cau! ceea ce a fost perceput intuiiv ca un ansmblu . Folosim tenenii "penru că" sau " ca să " , atunci cînd, în conştiinţa omului arhaic. le cores­ punde fonula "în acelaşi mod" ( de exemplu , noi spunem: pentu că luna controleză apele, plntele îi sînt supuse etc. : cînd de fapt rebuie spus : n acelş i mod plantele şi apele îi sînt supuse etc.) . "Vituţile " lunii se lasă descoperite nu în una unor eforturi de nală, ci pin intUiţie; ea se ceveleză din ce în ce mai inte­ grl. Anlogiile create în ' conşiinţa arhaică sînt combinate cu ajutoul simboluilor: de exemplu , luna apare şi dispre ; melcul îşi ara. şi îşi ascunde conele; ursul dispre şi reapre ; ca aa­ re, melcul devine locul teofaniei lunre, ca în vechea religie mei-

1 58

LUNA ŞI M ISTI CA LU NAĂ

cnă în re zeul lunii Tec;iztecatl este reprezenat închis într-o cochlie de melc (cf. G. Wilke, Die Relgion. der Ingemnen, p. 1 49, ig. 1 63) : el devne, de asemenea, muleă, etc. ; ursul de­ ne stmoşul speciei umne , căci omul, cre are o iaă ase­ mănătore cu aceea a lunii,' n-a putut i creat decît n însăşi substana sau pn magia acesJui astu al realităţilor vii etc. Smboluile valozate de lună sînt, totodată, luna. Spirala este atît o hierofnie selenară, adică ciclul lumină- întunetc.cît şi un sen prn care omul poate să asimileze irtule asrului. a fel. fulgerul este o ratofanie lunră deorece lucrea sa min­ teşte pe cea a lunii şi pentru că vesteşte ploaia, pe care o contro­ leă luna. Toate aceste simboluri, hierofani, mituri, ritualuri, amulete etc . . pe ce. cu un tenen �omod, le putem cliica drept lunare, constituie un tot în conştiinţa omului arhaic: ele sînt legate pin corespondenţe, anlogii. picipi, întocmai ca o " reţea" cosmică, o imensă ţesătură în care totul se ine şi nmic nu rîne izolat. Dacă m încera să rezumăm într-o fonulă unică multiplicitatea hierofnlor lunre, m putea spune ă ele revelează iaa care se repetă ritmic. Toate vloile cosmoloice, maice sau religioase ale lunii ' se epli� prn moditatea ei de a i: pin faptul .că este "vie" şi nepuizabilă în propria sa regenera­ · re. În conşiinţa omului rhic, ltuiia destinului cosmic �. luni a fost echlvl�nă cu întemeierea unei antropologii. Omul' s-a re­ cunoscut n "v1aţa" lunii: nu doar pentu că propria sa viaţă avea un sÎrrşit, ca aceea a tuturor organismelor, dar mai ales penu că oferea autenticiate. pn revenirea ei ca " lună nouă", propiei sle nzunţl de regenerare, speranţelor sle de "renaştee". Pentru noi este mai puin mpont să cercem dacă, în ne­ număratele crednţe lunre. avem de-a face cu o adorre a asru­ lui propriu-ts,u o diinitate are sălăşluieşte n lună. sau cu o personilcre mitică a lunii etc. Adorarea unui obiect cosmic sau teluic pentu el însuşi nu se întîlneşte niciodată în istoia religii­ lor. Un obiect sacu, oIicare i-ar i forma şi substana, este sacru penI că reveleă realiaea ultimă sau penru că paricipă la ea. Orice obiect religios " întrupează" întotdeauna ceva: scl (pr. 3 sq.) . El îl întIpeză prin facultatea sa de a i - ca, de pildă, cerul, sorele, luna, pămîntul etc. - , sau pin fona sa (adică, pn simbol: de pldă, spirala-melc) , sau printr-o hierofa­ nie (un numt loc, o nntă piatră etc. devin sacre: un anumit obiect este " sancti icat" , "consacrat" pintr-un itual, pn con­ tactul cu lt obiect sau cu o persoană " sacre " etc. rn unre,nici luna nu a fost vreodaă adorată penu ea îsşi; ci penu ceea ce rvea, ca sacru, adiă: penu foa con.

LUNA

ŞI

MISTICA LUNAĂ

1 59

centrată in ea, pentu realiatea şt iata inepuzabilă pe care o manifesă. Sacrlitatea lunară ea cunoscută, ie de-o nnieră " imediată in hierofania selenră, ie în "fonele create de aceasă hierofnie n decursul mleniilor, adică în reprezentăle crora ea le-a dat naştere:· personiicri. simbolui sau mitun. Dferen­ " ţele dinre aceste " forme nu privesc capitolul de faţă. ici ur­ mnl. înnte de toate . descifrarea hlerofniei lunare şi tot ceea ce mplică ea. Tot astfel, nu avem nevoie să nsism · exclusiv asupra documentelor în chip evident "sacre" , precum diviniăţile lunre, itualurile şi miturile ce le sînt consacrate etc . Repetăm, pentl conşinţa omului rhaic, tot ceea ce avea o semniicaţie şi se referea la realiaea absoluă avea o valore sacră. Simbolis­ mul perlet sau l ulgeului ne rvele. cractel reigios l luni cu aceeaşi exacitate ca şi studiul unei divinităJ lunre. precum zeul babilonian Sin, sau al unei dinităţi selenare ca Hecate. 49. Luna şi Apele. - ŞI pentu ă sînt supuse rim�rilor (ploaie, maree) , şi pentru că sînt geinaive. apele snt comn­ date de lună. "Luna este în ape" (�g Veda, 1, 1 05, 1) ,i "�tn lună " ne ploaia Aitareya Bra.a, II, 28. 15) sînt două litmol­ " ve le speculaţiei indiene. Numele Apapt, "iul apei , apar­ inea la început unu i sprit l vegetaiei, dar mai tirziu el a fost apUcat atît lunii cît şi nectarului lunar, soma. Ardvisura năhita, zeiă rnină a Apelor, era şi o zeiă lunară. Sin, zeu babilonin l lunii, controla şi apele. Un n îi evocă bogaa epfante: "Cînd tu pluteşt1 pe ape asemenea unei bărci ... limpedele luviu Eurat se satură de apă ... " (Cunefom Ts, 1 - 17; 1 6 d.) . Un text din " "Lngdom Epic vorbeşte despre locul "de unde curg apele n matric�a lor, din rezevorul hlnii" (cit. W. F. Albrtght. Some CU­ ces of the agom pc, p. 68) . Toate divinită11e luna-e păstreză, mai mult sau mi puin percepibil, aibute sau funcpi acvaice . La unele populaii me­ rindiene , luna sau diinitatea lunară este totodată diiniatea apelor. stre! . in Meic, la irokezi etc. Un trib din cenul Brziliei " numeşte "Mamă a Apelor pe fata zeului lunii (R. Briffault,Te Moherş, II. 632 sq.l . În legătură cu crednţele vechilor meicani relative la lună. Hieronmo de Chaves ( 1 576) spune ă, după ei, "luna face să cească Şi să se înmulţească toate lucurile ... " şi ă " "tot ce este umed, îi e supus (E. Seler, Gesmme lte Abhnln­ gen, V, p. 1 29) . egătura dntre lună şi maree , obsevată de greci şi de celp, este de asemenea cunoscută -de ibul maoi din Noua eelndă (A. H. Krappe Genese des ythes, p. 1 1 0) şi de eschi-

1 60

LUNA ŞI MISTICA LUNAĂ

moşi (ttăle lne comndă mreele; W. Sc1dt. Ur­ spg, m,

p. 496).

Încă n mpui săvechi s-a obsevat c ă plouă la schmbri­ le de lună. O seie de pesonje miice, apinînd unor culuri ait de diverse pecum cultuile boşimnă. meină. ausal1a­ nă, smoiă şi chină (C. Henze, Myes et yboles, p. 1 52 sq.) , se caractezeză prin puterea lor de a provoa plota şi pin faptul că au un sinur picior sau o sinură mină. C. Henze a sabit cu pisosinţă sructura lor lunară. Pe de ală prte. în iconoia lor abundă simbolurile selenare , şi atît miturile cît şi ritule au un caracter lunar. Dacă apele şi ploata sînt comndate de lu nă şI se ăspîndesc, cel m i adesea, poiit nOlelor - adi­ că. uînd imul lunar - , caastrofele acvaice. dimporivă, devluie celălalt aspect al lunii, de agent de isugere petodică a " formelor" epuizate şi, · m putea spune. de regenerre pe pln . cosmic. Potopul corespunde celor rei zile de întuneic . de "nlorte " a lunii. Este un caaclism, dar niciodaă denitiv, deoarece se d�s­ ăşoară sub senul Lunii şi al Apelor, adică sub semnul gei­ na1ei şi l· regenerrii. Un potop- nu isuge decît penu că .for­ mele " snt uate şi sleite. şi este unat ntotdeauna de o nouă omenre şi de o nouă istorie (pr. 72) . Mituile diluiene, in marea lor majoitate. reveleză cum a supraieţuit un sinur indiid dn care coboară nou a umaniate . Uneoi. acest supraieţuitor brbat sau femeie - se cuplează cu un aimal lunar, care deine astfel srămoşul mitic l clanului. şa de pildă. o legendă a ibu­ lui dayak povesteşte cum o femeie a fost sinura supateţuitoare a unui potop provocat de uciderea unui enorm şrpe oa. " ani­ mal lunr" . şi a dat nştee unei noi umnităţi prin împerecherea ei cu un cîine ( mai exact. cu un băţ de ăcut focul, descopeit îngă un cîine; C. Henze p . 24) . Din numrul mare de vriante ale mitului iluvian nu vom reIne decît o versiune australiană (ribul rumi) . Într-o zi, toate apele au fost înhiite de o broască monsuoasă. Dak. În adar animalele însetate se czn1ă. încercînd s-. facă să idă. Numai cînd ţipaul (sau şpele) începu să se încolăcească şi s. se răsu­ cească izbucni Dk in is, iar apele, revărsîndu -se, provoară o­ topul (A. Van Gennep. Mytes et legendes dAustralie. p. 84-85) . Broasca este un niml lunr, căci numeroase legende pomenesc de broasca ce se vede n lună (R. BrIault, e Mohers, II. p 63-63 5) ; totodată, ea este prezenă în nenumratele riuri ce tind să provoace ploaia (ibid. , A. H. rappe. Genese, p. 32 1 , n. 2) . Pintele -W. Scmidt epică mitul ausrian prin faptul ă luna

LUNA ŞI MISTICA LU NĂ

161

nouă opreşte cursul apelor Dk care s e ulă: Urspg. II. p. 394-395) . În sirşit. J. Wnhuis (Ds Zwegeschlechtevese.. eipzig, 1 928, p. 1 79-18 1 ) , combăînd ' intepretrea lui W. Schmidt, disnge un sens erotic în acest mit al broaştei Dk; ceea ce. de alfel, nu nfnă cu nmic caracteul său lunr. nici " funcţia anropogonică a potopului (Care "creează o umnitate nouă, regenerată) . Tot n Austraia nîlnm o altă vaintă a caasrofei avalce provocate de lună . Aceasta, ceind înr-o zi unui om piei de opos­ sum penu a se inveli , căci era noapte şi fig, se vu refată; penu a se răzbuna, făcu să cadă o ploaie torenţială are înecă întreaga regiune (A. Van Gennep, op. c. , p. 46) . Meicnii, la rîndl lor, cred că luna, sub îăişarea unei femei tnere şi fu­ moase, a provocat caaclismul (R. Brifault, II, p . 573) . Un lucu în să meiă să ie renut din toate aceste catasrofe iscate de lună (în generl , în uma unei jiniri aduse asului sau a ino­ rii reunei interdicpi ttuale etc. , aică n una unul "păat" cre trădeă decăderea spiritulă a umaniâJi, . abandonrea nomelor, seprarea ei de itmule cosice) : este itul rege­ nerii, al apariţiei unui "om nou". Vom vedea că acest mit ină perect în caul functunUor sotertolotce ale Apelor şi Luni. 50. Lna şi vegeaţia. - Relaţiile dintre lună, ploaie şi vege­

taţie fuseseră deja obseVate îninte de descopeirea aicultuii. Din acelaşi vor de ferlitate universală deivă şi lumea plante­ lor, supusă aceleiaşi peiodiciăl conrolate de rimurle lunare. n căldura ei cresc plantele, spune un text irnian (Ysht. II. 4) . Unele tribui brazliene o nmesc "Mma lerburtlor" (R. Brif­ fault, I, p . 629) , ir în numeroase ţinutui (Polnezia, Moluce. M elan ezi a, Cina. Suedia etc.) se crede că ierburle cresc n lună (ibi. , p. 628-630) . ŢăranH frncezi smănă. şi in zilele noasre, cînd apare luna nouă: însă taie pomii şi culeg leumele cnd luna este în descreştere (A. H. rappe, p. 100) , fără îndoilă spre a nu acţiona în contratimp cu rimul cosmic, upînd un orgism viu n mp ce fortele lui sînt încă în creştere . , egătura orgnică dnre lună şi vegetatie este aît de puter­ nică încît un foarte mare număr de zei i ferlliăii snt totodată diităti lunare: de pldă, eipteana Hathor, lshtar, iraniana naitls etc. n aproape top zeH vegeapei şi ai fecunităţii supra­ vietuiesc - cir aunci cînd "foma" lor divină a devenit complet autonomă - atribute sau eiciente Junare. Sin este în acelaşi mp creator 1 ierbu1lor: Dionysos este totodaă eu lunr şi zeu al vegetaiei; OsiS cmuleă toate aibutele: cele le lunii, le

LUNA ŞI M ISTICA LUNA Ă

1 62

apelor, le vegetaie! şi ale atcultui. nsmblul lună-apă-ve­ gea1e apare evident mai le s n caracteul sacu l unor băuturi de oriine divină, a soma ndiană şi a01:a rună: acestea n umă au fost de altfel personulcate ca diinităţi autonome. însă ininIt mai puin. imporante decît principali zei i pnteonului ndo-inin. Totuşi, în lcoarea diină cre acordă nemure ce­ lor ce-o sorb, putem idenica sacul concenrat în lună, ape şi vegetatie . Este prin xcelenă " subsanţă diină" pentru ă pre­ schmbă "iaţa" n .,realiate absolută", adică în nemuIire. Ata, ambrozia, som, haom. etc. au prototipul lor ceresc rezevat zeilor şi eroilor, dar sînt deoporivă conţinute n băutut terestre, n soa pe cre o beau indieni! tlmputlor vedicc, in inul orgilor diomsiace etc. n plus, aceste băutui "concrete" îşi ' datoreă eiacitatea prototipului ceesc corespondent. Beţia sacră peri­ te pariciparea. deşi fulgurană şi mpefecă. la modaliatea di­ nă: adică relizează pradoul de a te face săii u adevrt şi, otodaă, de a ră; pradoul de a poseda o estn. plenră şi, n acelaşi imp. de a veni, a tfoţă şi echilbu. Desinul meta­ izic l lunii este de a răi, rnd totodată neitare, -de a cunoaşte mortea ca pe o odihnă şi o regenere, niciodaă a pe un sfrşit. Cu acest desin încearcă omul să se solidarzeze pin toate iturle, simboluile şi mituile. ituri, slbolut, ituri în c re, aa cum m vzut. coeistă sacralităfle lunii, ale apelor şi . vegetaie1. ie ă acestea dn ună îşi deivă proprta sacriate de la lună, ie ă alcătuiesc hieofanii autonome. Oicum, întînm întotdeauna o realitte limă, vor de forţă şi de viaţă de unde au ieşi, irect sau prin îngăduinţă. toate fonele ii. Corespondenţele şi identicrile descoperite înr.e iferttele plnuri cosmice supuse rimului lunar - ploie, vegetaie , fe­ cunditate anmlă şi lunară, spirite ale moi lor - sînt prezente pînă şi nr-o reiie ait de rhaică cum este aceea a pigmelor. a pimeii din fica. srbătoarea lunii -noi re loc pun înnte de anoimpul ploilor. Luna, pe care ei o numesc Pe, este consideraă principiu de generre şi mună a fecundităi i (H . Triles, es pygmees de lajoret equaoriale, Pris, 1933. p . 1 1 2): Sărbătorea luni noi este exclusiv rezevaă femelor, după cum cea a soare­ lui este celebrată exclusiv de brbap (ibi. , p. 1 1 3) . rin faptul ă luna este în acelaşi mp "mamă şi refugiu l fntomelor", femeile se ung cu argilă şi sucui vegetale pentu a o gloriica, devenind lbe ca sp ec rele şi ca lumina lunră. itulul consă în prepara­ rea unei băutui lcooice in banane fermenate, pe cre o beau femeile istoite de dans , precum şi 'dn dnsuri şi ugi adresate lunii. Bărbaţii nu danseaă şi ici nu acompaniă itualul cu "

'

"

LUNA ŞI MISTICA LU NA Ă

1 63

tam-tmuri. Se cere lunii, "Mmă a lucurilor ii" , să ndepărteze duhurile moţilor şi să acorde fecunitate, înd tribului nume­ roşi copii, peşte, vînat şi fucte rilles, p. 1 1 5 sq. ) . 5 1 . Luna şi Fertlitatea. Fertlitatea malelor, intocmi ca aceea a plantelor, este şi ea supusă lunii. Relaia dintre fecun­ diate şi lună dene uneoi mi compliată prin apatpa de noi fonne religioase", ca Mma-Glia, diinităile grare etc: Totuşi, un atribut lunar rmme întotdeauna transparent. oricre ar i numărul de sinteze religioase cre au colaborat la constituirea acestor " fone " noi: este prestigiul fe ilităţii, al creaţiei periodice, -

"

al vieţii inepuizabile. Conele boideelor. de pldă, cţe cracte­ izeă mile dinităţi ale fecundiă1, sînt o emblemă a lui Magta Mater dMnă. Oriunde apar, în culturile neoliice, ie n ic ono rie, ie pe idoli cu fone boidee, ele marcheă prezen a Mii eiţe a feilităii (O. Menghin, Weltgeschichte der Steizeit, p. 148, 448.) . Or, conul nu este ltceva decît mainea lunii noi: " Cu siurană conul de boideu a devenit smbol lunar penu că el nteşte de semilună; e de la sine înţeles ă perechea de cone trebuie să reprezintc două semilune, adică evoluţia as­ rală totală " (C. Henze, My thes et syboles p. 96) . Pe de ltă parte, coeistenţa simboluilor lunre cu cele ale fertlităţii este recventă în iconoraia cu ltulo r chin�ze preistorice de la nsu şi Yn gsh ao, unde cone stlizate snt -încadrate într-un ansm­ blu de "fulgere" (ploie-lună) şi de rombui (Smbol feminin; c. C. Henz�, ig. 74-82) . numite animale dein smbolu ri sau " prezente " ale lunii pen­ tru ă foma sau felul lo r de-a i evocă destlnul luni. stfel, mel­ cul, care apare şi ispre în cochlia lui; ursul, care nu e de văzu t n toiul ienii şi cre reapre pnăva; broasca, penru că se umlă, se fundă şi reapare la suprafaţa apei: cîinele, pentru că e it în lună sau pentru. că este srmoşul mitlc al tibului; şrpele, pentru că apare şi dispre, pentru că are aîtea inele cite zile re luna (legendă păstrată şi de tradiţia reacă: istotel, Hst. anma, I, 1 2; Pliniu, Hst.Nt. , I, 82) sau penru ă este "soţul uturor femeilor" , penu că năpirleşte (adică se regenerea­ ă periodic, este " nemuritor") etc. Simbolsimul şrpelui este de o ollvalenă tulburătoare, dr toate simbolurile converg căe o �ceeaşi idee centrală: este nmuitor pentru că se regeneeă, deci este o "foă" a lunii şi, ca are, . el disibuie fecunditate, şină (profeie) şi chiar nemuire. Nenumrate ituri evocă fu� nesul episod n care şapele a răpit nemurirea acordată omului de divinitate (J. G. rzer, e Fokore in he Old Testament,

1 64

LUNA ŞI M ISTICA LUNAĂ

val. 1, p. 66 sq.) . Dar acestea sînt vriante rdive .le unui it rhaic în care şarpele (sau un monsru mtn) păzeşte voul scu şi acela l nemuririi (Arbore l Vieii, 'mnă a nereţii, Mere de aur) . Nu putem aminti aici decît cîteva mitui şi smboluri relaive la şarpe şi numai pe acelea care pun în lună caracteul său de animal lunar. În pimul jnd, legăturile lui cu femeile şi fecundi­ atea: luna este ivorul oriărei ferlităţ1 şi, în acelaşi tmp, ea comandă ciclul menstrual. Personiicaă, ea deine " săpnul fe­ meilor". Numeroase popoare credeau - şi unele cred înă şi as­ zi - că luna, sub aparena unui brbat sau sub fona unui şarpe. , se imperecheZă cu femeile lor. De aceea, la eschmoşi, de pildă, tinerele fete nu privesc luna, de temă să nu rămînă în­ srcinate (R. Brifault, II, p . 585) . Austrllenii cred că luna, co­ borîă e pn t sub f9rma unui Don Juan, prăseşte femele după ce au rămas graide (A. Van Gennep, Mytes, p. 10 1- 102) . Acest mit este încă popular în Inia (A. H . Krappe, Genese, p. 1,0 6) . Şpele, iind o epifanie a lunii, îndeplineşte aceeaşi funcie. În Abruzzi, chiar în zlele noasre, se povesteşte ă şpele se fi­ perecheză cu toate femeile. (G. Finmore, radzioni popolari abzzesi, p. 237) . Grecii şi romnii mpărtăşeau aceeaşi cren­ ă. Olimpia, mma lui Alexandru cel Mare, se juca cu şerpii (Plu­ arh, Vita Alx, II) . Faimosul Aratus din Sicyon era un iu l Jui Esculap pe care, după spusele lui Pausanis (II. 1 0 , 3) , mama sa l concepuse cu un şarpe . Suetoniu (Dvs Agsus, 94) şi Dlo Cassius (55, 1) povestesc ă mama lui Auustus l-a conceput in îmbrăţişarea cu un şpe, în templul lui Apollo . O legendă ase­ mănăoare crcula cu pivire la Scipio cel Bărîn. În Gennia, Frana, Portugalia şi alte locuri, femeile se tem a un şarpe să nu ' le inre n ură n timpul somnului şi asfel să rnă .gravide, mi ales n mpul ciclului (R. Brffault. II, p. 664) . În India, fe­ meile are-şi · doresc un copil adoră o cobră. În tot Oientul se crede că femele au .prmul lor contact sexul cu ui şpe, la pubertate sau în perioada mensruaţiei (ibid, p. 665) . ribul in­ dian komati (provincia Misore) implora fecun.ttatea femeilor prn ijlocirea unor şerpi de piatră (J . G. Frzer, Adonis, p. 8 1-82) . Eian (Nat. Animal I, 1 7) ne asigură că, după credinţa ereilor, şerpii se mperecheau cu fete tnere; regăsim aceeaşi credină şi. in Japonia (R. Brffault, .. 66 5) . O tradiie persană menionează că, după ,ce prma femeie a fost sedusă de un şare, ea a aut imediat menstruaie (O. Dhnhrdt, Nat"sgen, 1, p . 2 1 1 , 26 1). În cercurile r�binice se spune ă menstruapa se datoreşte rapor-

LUNA ŞI MISTICA LUNAĂ

1 65

-

tutlor Evei cu şarpele în Paradis (J. A. Eisenmenger. Etdectes Jde. 1. p . 832 sq. : R. Brffault II. p. 666) . În Abisinia se crede că o faă. înainte de căsătoie. riscă să ie răpiă de şerpi. O poveste lgeriană istoriseşte cum un şrpe. scăpat de sub supra­ veghere. a delorat toate fetele inere ntr-o casă. e întîlnesc raiţii similare la hotentoii mni din Africa Oientală, în Sierra Leone etc. (R. Brifault, ibiL) . Ciclul menstrual a conibuit. ră îndoilă, Ia populrizarea creinţei că luna este .primul soţ al femeilor. Papuaşii consideră mensruaţia ca o dovadă a legătUrilor pe care femeile şi fetele le au cu luna, însă, în acelaşI tmp, ei reprezintă în iconoraia lor (sculpturi pe lemn) repile ieşind din păţile genile ale femeilor (Ploss şi Bartels. Ds Weib. 1, p. 42 sq.), ceea ce coină con­ subsanplitatea lună-şarpe . 'La populaţia �higuanos. după fu­ migaliile şi puiciile ce unează primei mensuaii. femeile colibei unăresc peste tot şerpii e are îi consideră responsabili i răului (R. Brffault, I. p. 668) ., a un mare număr de populaţi. şarpele este considerat caua ciclului menstrual. Aspectul său falic - E. Cra'TI�y (e Mystc Rose, ed. Bestenan, 1. p. 23 sq, ; II, p. 1 7, 1 33) a fost unul di ntre piiicre l-au pus în luină nu exclude consubsnpalitatea lună-şarpe ci, dmpoivă, o conimă. Un mre număr de documente iconograice apnînd ait civilizaţiilor neolitice asiaice (de pildă, idolul cultuii Pn­ chn. în nsu ; C. Hentze. Objes ies, ig. -7; sau. încă, au­ rul sculptat de la Nganyng, ibid. ig. 8: etc.) , cît şi civilaiilor amerindiene (de pildă 1scurile de broz de la Clchaqui, C. Hen­ tze, Mythes. ig. . 1 36) prezintă dublul smbolism al şarpelui deco­ rat cu "romburi" (emblema ulvei: cf. C. Henze. Mythes, p. 1 40 sq. ; Objes ites , p. 27 sq.) . Acest ansamblu are ră îndoială un sens eroic, totuşi, coeistenţa şpelui (flus) şi a romburilor ex­ pmă o idee de duism şi de rentegrare, cre este prin excelenţă lunră, căci regăsim acelaşi motiv în iconograia lunaă a .ploi", a .lunii şi întunericului" etc. (C. Hentze. Objets. 29 sq.) . 52 . Luna. Femeia şi Şarpele. - Luna poate avea şi o perso­

nicre masculină şi oidiană, dar aceste personiici (care ade­ sea s-au detaşat din nsmblul niţil penru a urma o carieră autonomă în mit şi legendă) se datoresc, in ultimă instană, con­ cepeii lunii ca vor l reliăţlor ii şi ca fundament l fertilităţi şi regenerii peiodice. Şarpele este considerat ca aducînd co­ piii; n Guatemala, de pildă (Nahn Miller, he ehUd n rimitive Sociey, London, 1 9,2 8, p. 1 6) , la populatia �rabunna dn Austra­ lia cenrală (srămoşii sînt doi şerpi cre cureieră pîntul şi

1 66

LUNA ŞI MISTICA LU NAĂ

cre, la iecare din popasuile lor, abndoneă nişte mai-li, "spirite ale co piilor" ) , la toga din Afica ( un şape uriaş , lat inr-un eleşteu de .lîngă oraşul lewe, preia copil dn minile zeu­ lui suprem Nmu şi îi aduce în oraş inainte de .naşterea lor: Ploss , 1, p . 586 ) . n India, şepi erau consideraţi, încă din epoa budismului (cf. scierilor Jăas) ca isribuitori ai feriliăH universle- (ape, como1, cf. pr. 7 1 ). Un anumit număr de picturi din Nagpur (J . H. Rivett-Cmac, Rogh Notes on the Sakesym­ bol in India) reprezintă imperecheri de femei şi cobre . În India modenă, o mulţime de credinţe pun in lumină caracteul bine­ ăcător şi fertiliant al şerp)or: ei mpieică steriliatea femeilor şi le asigură o descendenă nmeroasă (Abbe Dubois, HiL MJ1s, r ed. a 2-a, 189, p. 8; W. Croke. Relgon d Folore, II, p . 133: J . Ph . Vogel, Indin Sepet-ore. p. 1 9) . Relalle dintre femeie Şi şpe sînt multlfone . însă ele nu pot i n nici un z eplIcate lobal printr-un simbolism eroic sim­ plist. Şapele re semniia11 multiple şi pnre cele mai impor­ ante se cuine să consideăm " regenerarea� sa. Şrpele e un ani­ mal care se " ransfomă " . H. Gressmann (Mythische Reste in er ' Paradieserzlg, "Archlv .RelIg. " X, p . 345-3 67) a recunoscut în Eva o zeiţă feniclană arhlcă a lumii subterane, personiicaă de şarpe (spec. p. 359 sq. ) . e cunosc divinităi mediterneene reprezentate ţinînd un şape in mînă (Artemis 'arcadiană, Hecate, Persefona, etc.) . sau cu păul (ormat din şepi (Gorgona, EiniUe etc.) . După unele superslţi in Europa Centrlă, dacă se ngroa­ pă păul smuls de la o femeie ce se ală sub inluenţa lunii (adică n peioada ciclului menstul) , el se trnsfomă in şepi (Ploss, I. p. 447 sq. ) . O legendă bretonă n e asiură c ă părul răjitoarelor se trns­ formă în şepi (R. Brifault. I, p. 662) . O femeie oarecare nu are, aşadar, această putere. ci numi aceea care stă sub inluena lunii, cre picipă de asemenea la magia " transfoni " . Un mare număr de documente etnograice conir)ă că, adesea, ră­ jitota este o investitură lunară (directă sau transmisă prn mijlo­ cirea şepilor) . La chinezi , de pildă. şarpele este la originea ori­ crei putei maice. iar termenii ebrici şi arabi desemind magia sint derivaţi de la cei desenind şerpii (h.Năldeke, De Schlge nach arabschem Volksgl�en, " Zeit.. Volkerpsycho­ logie und Sprachtssenschaft" . I. p. 4 1 3; R. Brifault. II, p. � 63 ) n faptul că este lunr, adică "eten " , şi .trieşte sub pmînt. ncmînd (pntre atîtea ltele!) spiitele morlor, şarpele cu­ noaşte toate secretele, este ivoul înţelepciun1, ntrvede viito­ rul (ibi, p. 663-64) . Tot astfel, cine ănîncă n nea şpe.

LUNA

ŞI

MISTI CA LUNAĂ

1 67

lui dobîndeşte cunoaşterea limbajului animalelor şi , in special, al păsărilor (simbol ce ar putea avea şi un sens mezic: de acces la reaităţile ranscendente) , şi această credinţă se ' regăseşte la fote multe popoare (cf. N.M. Penzer, Ocen of Soy, ondon. 1923 , voI. l , nota 108; J . G. �rzer, Spiris oj the Con, 1. p. 146. : Sith hompson, Motif-Indx of Folk-Literre, I. p . 3 1 5) şi s-a păstrat n raiia erud! ă (Philostratos Vita AoLyaa. 1, 20; cf. L.homdike, A Hisoy oJMgc, 1, p. 26 .) . Acelaşi smboism central de fecuniate şi de regenerare su­ puse luii şi istribuite de asu însuşi sau pin forme consub­ snţiale (Magna Mater. Tera Mater) epică preenţa şarpelui în iconoaia sau rttutle Mlor Zeiţe ale ferllităţii universle . Ca aibut al Mii Zeiţe, şarpele îşi păstreză caracteul lunar (de regenerre cicică) unit cu caracterul teluic . a un moment dat. luna este ideniicaă cu Pmîntul, el însuşi considerat a mai­ ce a tuturor fonelor ii (pr. 86) . Unele populaţii cred chiar că Luna şi Pîntul sînt consituite n aceeaşi sUDstană (R. Bf­ fault III, p . 60 sq. : A. , H. Krappe, Genese, p. 10 1 sq.) . MtIe Zeiţe ' pricipă aît la caracteul sacu al lun1, cît şl la cel al solului. Şi, prn fapul că aceste zeiţe sînt totodaă divinităţi funerre (moii se duc sub pnt sau în lună spre a se regenera şi a reaprea sub o fonă nouă) , şarpele dene animlul funerar prin exce­ lenţă, in mînd suletele molor. strămoşul etc. Tot prin acelaşi simbolism de regenerare se eplică prezenţa şarpeui în ceremo­ nUle de niiere.

53. Simbolisml lnar.

Ceea ce reiese destul de clar din acest poismbolism al şapelui este destnul său lunr, adică pu­ teea lui de fecundre. de regenerare. de nemue pin metnor­ foă. Bineinţeles. dacă m trece in revistă citeva dn aributele sau funcţiile lui, m putea lăsa să se creadă că aceste corespon­ denţe şi valori s-au produs deivind unele dn altele prin nliă . Studiul metodic l unui ansamblu reigios orecre , descompus in elementele sale morfolotce , iscă astfel să-I pulvelzeze . În re­ aitate, toate vlorile coeistă nr-un simbol, chiar daă, in apa­ renă, numai unele intre ele funcţionează. Ptită pin ptsma eperienţelor reigioase , lumea se reveleaă a o totalitate. Intui­ ' rea Luni ca nonă a rimurilor şi izvor de energie. de iaă Şi de regenerescenţă a ţesut o adevărată reţea inre toate plnurle cosmice, creind simeii, nloii şi paricipi între fenomene de o infmită vietate . Nu e întotdeauna uşor să găseşi centul unei asemenea "reţele": apar uneori în a nucle secndare, care r putea lăsa să se creadă că ele sînt cele mai mportante, dacă nu -

1 68

LUNA ŞI M I STICA LU NA Ă

cir cele mai vechi. Aşa de pldă, smbolismul eroic al şapelui a "ţesut", la rîndul său, numeroase echivalente şi corespondente cre împing n umbră, cel puţin în unele czui, vlentele lui lu­ nre . Înr-adevăr, asistăm la o serie de intersecii şi corespon­ denţe ce-şi ăspund unele altora, refei�du-se uneoi la "cenul" din care derivă toate, dr alteoi attculîndu-se n sisteme adia­ cente. Asfel, nilnm nsmbll ună-Ploate-Felitate-Femeie­ Şpe-Morte-Regenere peiodiă, dr, uneori, avm de-a face numi cu ansmblule ptle Şape-fmeie-fecundiate, sau Şape-ploaie-fecunditate, sau , încă, Femete-şape-mate etc. O nreagă mitoloie se consituie n juul acestor " centre " secun­ dare, împinînd n umbră, penru cel neaverat, ansamblul ori­ inal, care se găseşte totuşi impicat pnă şi n cel mai minuscul frament. De pldă, în binomul şape-apă sau ploaie , supunerea - acestor două. reaiăţi Lunii nu este întotdeauna eidentă. Ne­ numrate legende şi mituri ne preL1ă Şerpi sau Dragoni con­ rolînd norii, locuind n bălI şi alimenînd lumea cu apă. egătu­ ra şerplor cu voarele şi cursurile de apă - s-a păstrat cir in· credinţele populre europene (cf. , de pildă, P. Sebillot, Lefolklore de Tace, I, p. - 206 , 339 sq. ) . În iconogria cultuilor amen­ iene binomul şpe-apă �ste extrem de frevent, de plda, em­ blema lui Tlalo�, zeul meican al ploii, este consituită din in­ colăcrea a doi şerpi (E. eler, Codex Borgia, 1. p. 109, ig. 299) ; tot în Codex Borgia, p . 9 , un şarpe rănit de o săgeată raA căde­ rea ploii (L Wiener, Mayn and Micn ogis. Cambidge 1926, pl . V, ig. 35) ; n Codex Dresden apa apare înr-un vas " oido­ fon" (L Wiener, ig. 1 1 2 e) ; în Coex o-Cortesins, p. 63 , apa curge dintr-un vas n formă de şpe (ibid, ig. 1 23) etc. Aşa cum o dovedesc cerceărle lui C. Henze (Ojes, p. 32 sq.) , acest simbolism îşi găseşte jusiicarea în faptul că luna e istribuitoarea ploilor. Uneori , nsamblul Lună - şrpe - ploie s-a psrat chiar şi în ritul : în India, de pldă, ritul anual al venerii şapelui (sarpabi) , aşa cum este el expus în Grhyas itras, dureză paru luni; ncepe cu luna plnă Sharav}a (prma lună a nompului plOios) şi sfrşeşte cu luna plină MărgaSirşa (pri­ ma lună de iană) ; c. J. Ph . Vogel Indin Sepent ore, p. I l) . În sapbali, coeisă astfel cele rei elemente ale ansmblului oiinar. " Coeistenţă" este, de lfel , un fel de a vorbi: n fapt, avem de-a face cu o triplă repetiţie, cu o " concentrape" a lunii, căci apele, ca şi şerpii , nu numai ă paicipă la itmule lunare, dar snt şi consubstnile lunii. a orice obiect sacu şi ca orice

LUNA ŞI MISTI CA LU NAĂ

1 69

smbol, Apele şi Şepl reiză pradoul de a i oo�ată ei şşi şi cva; in ul de faă, de a i luna.

54. Luna ,i Mortea.

Luna este pimul mort (mai demult onetcanistul E.Seler a scis: " der Mond ist der erste Gestor­ bene") . rei nopi de-a indul ceul rîne ntunecat: dr, aşa cm luna enaşte in seara a patra, tot astfel şi moii vor dobîndi o nouă modliae de eistenţă. Moatea, aşa cum vom vedea mai departe, nu este o eincţie, ci o modiicare - proizote cel mai adesea - a nivelului eistenţei. Mortul paicipă la un alt gen de " "viaă . Iar, datoiă faptulu_i ă această "viaţă n mote" este validată şi valortzată pn " istoia" Lunii şi - avînd în vedere co­ respondena Pnt- Lună, populată o dată cu descopetrea aicultuii - pin aceea a Pmîntului, defuncii trec jn lună sau revin sub pămînt spre a se regenera şi a asila forţele ncesare unei noi eistente. De aceea numeroase divinităţi lunare sint totodaă htoniene şi unerare (Men , Persefona, probabl Henes etc. : A. "H . rappe, Genese, p . 1 1 6) . De asemenea, numeroase crenţe indiă luna ca ră a morlor. Unori, dreptul la o hnă post mortem îll lună este rezevat conducătotlor politici sau religioşi; aceasă credin­ ă o mpătşesc, de pildă, cei n tribul Guaycuu , precm şi polinezienii dn Tokelau etc. (E. ylor, Pmitive Culture, II, p. 70; A. H. Krappe , p. 1 1 7) . Ne lm n faţa u n ei conceppi ristocrai­ ce, eroice , ere nu acordă nemurirea decit ptviletaplor (suve­ rni) sau inipailor ( magicieni ) şi pe care o regăsm şi in alte cicluri culturle. Această clătorie în lună după moarte s-a păstrat şi în cultu­ rile evoluate (India, Grecia, Iran) , dobîndind însă o nouă vloare . La nieni ea este " dumul Mănlor" piyana) şi suletele se odi ­ nese în lună în aşteptarea unei reincami, spre deosebire de calea soarelui sau dumul zeilor" (devayana) pe care-l urmeză " niţiall, adiă cei cre sînt eliberati de iluzle ignonţei (cf. Brd-Ar.yka Up. I, 2, 1 6: Chya Up., V, 10, 1 ; etc.). În radiia rnină, suletele morţilor, după ce treceau puntea Cin­ vat, se îndreptau spre stele şi, daă erau irtuoase, ajungeau i lună, apoi în soare, iar cele mi virtuoase pătundeau pînă n garoman, luna ninită a lui Ahura-Mzdă (Dadistan-i-Dinik, 34 ; West, Plavi-Ts , II. 76) . Aceeaşi credinţă s-a păstrat în no. mnicheenă (cf. tete din F. Cnont, e sybolismeune­ raire, p. 1 79 , n.3) şi era cunoscută în Oient. Pitagoreismul dă un nou avint teologiei asrale , populazînd noţiunea de empireu uranian: în lună se alau Cîmpile Elizee, unde se odhneau eroii şi Ceaii (ref. în F. Cumont, p. 1 84, n.4) . " nsulele preafeieiţilor" şi ntreaga georie miică a morţii au fost proiecate e planuri "

�

-

"

1 70

LUNA ŞI MISTI CA LUNAĂ

celeste: lună. soare, le lactee . Evident, avem de-a ' face cu for­ mule şi culte saturate de specula1i astronomice şi de gnoă es­ hatoloică. Dar nu este greu de identiicat, în asemenea formule rdive, moivele radiţionale: lllna ară a mo1lor, luna recepa­ col regenerator al suletelor. Spaiul lunar nu era decît o eapă în cursul unei ascensiu! cre presupunea şi lte etape (soare , cale lactee, "cerc suprem" ) . Suletul se odihnea in lună, dr, a şi in tadiţia Upanişadelor, el aştepta acolo o nouă innare , o întorcere in crcuitul biocos­ mic. De aceea luna pretdeză la fomarea organismelor, dr şi la descompunerea lor: omna nintin coora et concepta pro­ creat et generta ssolvit* (Fimicus Matemus, De Erore, V, I, 1) . Desinul său este de a " resorbi" fonele şi de a le recrea. Nu­ mal ceea ce se lă dincolo de lună " transcende " devenirea: supra lm snt eea onia* * (Cicero, De Republic� I, 17, 1 7) . De aceea, după Plurh (DeJace in orbe lte, 942 . : unez ediţia şi comeniul lui P. Raingeard, Pais, 1935, p. 43 sq. : 1 43 sq.), cre şie că omul este triptit, ind compus din' corp (soma) , n sulet psyche) şi din raIune (os) , suleele dreplor se putiă în lună, n imp ce copul este restituit păîntului, iar raiunea, soarelui. Dulităii sulet-ratiune i corespunde dualitatea de itinerar post motem lună-soare, ceea ce reinteşte întrucîva radiţia din Upanişade despre " mul suletelor" şi " dumul zeilor" . Yaa este lunară penu că " suletul" nu a fost luminat de "raţiune", adică omului i-a rămas necunos�ută realitatea metai­ zică ultimă: Brahman. Omul cunoaşte două mori, scie Plutarh; prma are loc pe pămînt, sub auspicile Demetrei, cnd tupul se separă de grupul psyche-Ds şi redeme ţărînă (de aceea ate­ nienii numeau morii " demetreioi " ): a doua re loc in lună, sub auspiciile Persefonei, cînd psyche se detaşează de nois şi se re­ soarbe n substana lunră . Suletul psyche) rămîne în lună, păsind cîva tmp isuile şi nile vieţii (944 f.) . Drepii se " " usuă repede; suletele celor ambiţioşi şi îndărătnici, precum şi ale celor inlrăgostip de propriul lor trup sint neîncetat arase spre Pămînt şi resorbirea lor presupune o perioadă foarte lungă. Nos-ul este atras şi reţinut de soare, raţiunea corespunzînd subsanţei acestuia. Procesul nşterii se realzeză în chip invers (945 c d); luna pmeşte de la sore os-ul, re, genninînd în *

În ce piveşe toate corpurile ieţuioarelor. le creeă pe cele concepu­ te şi le dstuge pe cele nscue. - Noa re.. ** Desupra lunii snt oate cele veşnice. - Noa rei

LUN A ŞI M ISTI CA LUNAĂ

171

ea, dă naştere unui nou sulet psyche) . Pmîntul ofeă copul. Se va remarca simbolismul fecundrii lunii de către soare, în ve­ derea regeneii cuplulu i ois-psyche, pmă interre a personiăIi umne. F. Cumont (e symbolismeUneraire, p. 200 q.) crede despre cuplul spiriul psyche os că este de orine oienlă. respec­ iv semitiă, şi minteşte că .reii recunoşteau un " sulet vegeta­ " tiv (nephesh) , are connua să răînă pe pămînt un anumit mp, şi un- " sulet spritul " (rouh) . care se sepra de up n­ dată după mote. F. Cmont gseşte o conimre a acestei oini exoice în teoloia oienlă, populaată sub impeiul romn, cre devăluie inluenţa xercitată de cele două plnuri amosfe­ rice, soarele şi luna cobond din Empireu spre Pămînt ( Oracole " cldeene", op. cit. p. 20 1 ) . a aceasă ipoteă s-r putea obiecta că duaitatea suUetelor şi dublul lor desn după morte se găsesc în .

-

genene în cele mai vechi traiIi ale elenilor. Platon recunoaşte ş i el dullatea suletului phaidon) ş i separarea lu i ultetoară în rei Repblica, V. 434 e-44 1 c; X, · 6 1 1 b- 6 1 2 a; imaios, 69 c-72 d) . n ceea ce priveşte eshatolota s ral ă, tec�ea succesivă a compleului nimic de la lună la so are şi vice versa nu poate i idenicaă în maios şi e datorată, probabil. unei inluenţe se­ mitice (a se vedea ş i Guy Souy, a deoolgie e Plutarque, Paris, 1 942 . p. 185) . Dar ceea ce ne intereseză penu moment este concepIa despre lu n ă ca reşedinţă a suletelor mortilor, pe care o găsim fomulaă iconografic în gliptia aSro-babilonină, fenicină, hiită, anatoliană - şi care se transite apoi monu­ mentelor funerre din întreul impeiu roman (cf. F. Cmon t p. '203 sq. ) . Simbolul funerr l semluii este frevent n nreaga Europă (ibid, p. 2 13 sq. ) . Acesa nu înseneă că a fost intro­ dus odaă cu religiile romano-orientale la modă sub Imperiu; căci n Glia, de pildă, (ibid. , p. 2 1 7) . luna era un smbol autoh­ ton folosit cu mult înnte de .contactul cu romii. " Moda" s-a mu lţumit să readuă n actuliate concepţii arhaice, fonuînd n teneni noi o tradiie pretstor1că. ,

55. ·Luna şi iţierea. Moartea nu este totu şi defmiivă deoarece luna nu o cunoaşte. "ntocmi cum luna more şi re­ învie, tot astfel revenim şi noi la iaă. după mote" , declră n­ ienti Sn Jun Capistrno n Califonia cu prilejul ceremoni­ lor cre au loc la apariia lunii noi (J. G. rzer. he BetieJ in Iortaliy, val. 1, p. 69) . O mulime de mituri vorbesc . despre "mesaju l" transis de lună omenilor pn inten�diul unui ani­ ml (iepue . ciine, şoprlă etc.) şi pn e ea i sigură că: şa cm eu mor şi înviez, ot asfel vei mui şi vei rvent şi tu la -

LUNA

1 72

ŞI MISTI CA

LUNAĂ

viaA. " ie din stupiditate, ie din ăuate, "mesageul" comuniă exact contraiul şi le spune ă omul, spre deosebire de lună, oda­ tă mort, nu va mai revent la viaă. Acest mit este frecvent in Afri­ ca (cf. J. G . razer, Belie, 1. p . 65 sq. ; Folklore in te Od Testa­ ment, 1, p. 52-65) , dr îl regăsim şi în insulele Fidji, in Austria, la populaia ainu , etc. (Belie, p . 66 sq.) El jusiică ait faptul concret l morţii omului. cît şi ceremoniile "de iniiere . Fzele lunii consituie un exemplu gritor ţl credinţei in îniere, chir în a­ drul apologeicii creştine . Lma per ones meses nasciur, cres­ ci, peicir, minuitur, cosnitur, inovr, scie S. Auusin. Qoud in luna per menses, hoc in resurrectione semeI n oto tempo­ re * (Seno 36 1 , De resT. ; P L. p. 39, col. 1 605: cf. F. Cumont, p . 2 1 1 , n.6) . Este deci uşor de înţeles rolul lunii in ceremoniile de iniţiere. cre constau tocmi din epermentarea unei morp i­ tule umată de ° "renaştere", prin mijlocirea cărora iiiatul îşi reintegreă adevăraa sa personaliate de "om, nou". În iniieile australiene, "mortul" (neOitul) Iese n mormîn t aşa cum luna i�e n ntuneic W. Scmidt, Urspg der ot­ tesidee, voI. III, p . 757 sq.) . a koiaci dn nord-estul Sibeiei, la iliaci, tlingili, tonga şi hida, ursul - taniml lunar" , căci dis­ pare şi reapre este prezent la ceremoniile de iitiere, aşa cum juca un rol esen1l şi în ceremoniile dn pleoliic (c. discuţia în C. Hentze, Mythes, p. 16. sq. ) Pe de altă parte, la ndienii pono din C�fona de Nord, de pildă, candidaii sînt iniiati de ursul grtzzly, care îi "omoară" şi le face cu hearele cîte o gaură în spi­ nare. Dezbrăcai, apoi 1brăcap cu veşminte noi, cndidapi stau patru zile în pădure, mp în are li se reveleă secretele ritule W. Scmidt, Urspug, II, p. 235) . Chiar atunci cînd nu apar " " anmale lunare în rituri şi nu găsim nici o referinţă direcă la dispiia şi reapripa luni , sîntem înclnaţi să legm de mitul lunr diferitele ceremonii niţial:e din ntreaga arie sud-asial­ că-circumpaciică, aşa cum a demonsrat l. Ghs înr-o mono­ graie încă inediă (rezumată de W. Koppers, Pfereopfer 1d Pfereult, p. 3 1 4-3 1 7) . În unele ceremonii, inipatlce şamantste, candidatul e�te " upt în bucăi" întocmai cum e framentată luna (nenmrate mitui prezintă rma lunii făiţate sau pulvetzate de divnitate , de Sore etc . ; cf. A. H. Krappe. III sq.) . Regăsm acelaşi model rhe­ tipl în niierile osiriene . Potriit traiţiei transmise de Plutarh .

�

*

Luna în ieare lună a nului se naşte, creşe. devine lnă pnă. sade. dispre. apare lună nouă. Ceea ce se înmplă cu Luna în iere lună a nului se înmplă şi cu învierea odată penru totdeauna. Noa re. -

LUNA ŞI MISTICA L�NAĂ

1 73

(De Iside) , Osits a domnit 28 de ni şi a fost omorît într-o zi de 1 7. într-un moment în re luna era în descreştere . Sicriul în care l ascunsese Isis a fost descopeit de Seth. care era la έ nătoare, într-o noapte cu lună; Seth a împăit cadau 1 lui 09i­ ris în 1 4 bucăl pe cre le-a răspîndit pe tot teitoiul egiptean (De Iside, 1 8) . În ual, emblema zeului mort are fona unei luni n o i . Eisă o smlitudine eidenă intre moarte şi iniiere. "De acec."t . spune Plurh (De Jacie, 943 b) , eisă o nlogie ait de strîl i Să înre termenii greci care însemnă a muri şi a inipa. " Dacă iniiie­ rea mistică se dobîndeşte prntr-o moarte rttu1ă, tot astfel mor­ tea poate i asiţlată unei niiei . Suletele care ajung în partea supeioră a luii sînt numite de Plutarh "bruitoare " şi portă o coroană pe cap , ca inipaH şi trimătorii Dejcie. 943 d) . 56. Simbolismul "deveiii" lure. - " Dvenirea" este

nona lunară. ie ă este obsevaă în momentele ei dramatice - naşterea. plinătatea şi dispriia asrului - sau pusă n valoa­ re ca o " fracţionare " , o " enumerre" , ori percepută intuiiv drept "cînepa" din care sînt urzite irele destnului, aceas. depinde, ără îndoială. aît de capacităle miice şi ra10nale ale diverselor populaii, cît şi de nivelul lor cultural. Dr eterogenitatea fonu­ lelor are expmă această " devenire" nu e decît aprentă. Luna " " " " disibuie , "urzeşte , "măsoară ; sau imenteză, fecundeă binecuvînteă, sau primeşte suletele morlor, iniţiă şi put­ ică - deoarece ea este ie şi , prin unare , in veşnică devenre rimică. Acest rim este întotdeauna prezent în ritulurile lunre. Uneori ceremonialul repeă în intreme fzele lunii, ca de pildă pga indiană, introdusă de tanism. Zeiţa ipursunf trebuie gîndită, poriit unui text tantric (alitsasranma, versul 255), ca alîndu -se chir în lună. Un autor nric, Baskara Rja, precizeă ă pja zeiţei trebuie să înceapă în prma zi a lunii noi şi să dureze toate cele 15 zile luminoase; penu aceasa sînt ne­ cesi 16 brmani, iecare reprezenînd un aspect al divinităPi (adiă o faă a lunii, o th) . G. ucci (racce di cula lunre in India, p. 424) remrcă, pe drept cuvînt, că prezenţa brahmanlor nu poate i decît o inovaţie recenă şi că în pga rhaică alte per­ sonaje reprezentau " devenrea" zeiţei lunre. Într-adevăr, ntr-un tratat de . o incontestabilă autoritate, Ruryămala, găsm de­ scierea ceremoni�ului tradiional, f-pga, adică " adoraţia tinerei fete" . Şi aceas. pjja incepe tot odată cu luna nouă şi dureă 1 5 seri. Dr, în loc de 1 6 bramni sînt necesai 1 6 f, care s ă repreztnte cele 1 6 ihf ale luni. Adoraţi-re loc vrhbheen, adică în ordinea îrstei şi sînt necesare 16 tinere,

1 74

LUNA

ŞI MISTI CA

LU NAĂ

de la un n la 1 6 ani. În iecare seară, pja reprezină tithf cores­ pondenă a. lunii (G. ucci, p. 425) . Ceremonialul nric acordă n general o importnţă capilă femeii şi divinItăplor feminine (c. M. Eliade, e Yoga , p. 256 sq.) ; in zul de faă corespondenţa dintre sructurile lunare şi feminine este perfectă. Faptul că luna "măsoară" şi "imparte " il dovedesc nl numi eimoloiile, ci şi clasiicările rhaice. Pentru a ne în dome­ niul indin, BŢhadar.yaka Upanişad, 1, 5, 1 4 , precizează ă Prajapatl este anul. El are şisprezece pării; n ele, nopţile al­ " cătuiesc cncisprezece, a şaisprezecea este xă. n nopţi creşte şi descreşte el etc . " Chăngya Up., I, 7, 1, sq. , ne spune ă omul se compune din 1 6 părţi şi creşte o·-dată cu hrna etc. Ves­ lile sistemului ocava! abundă in Inia: 8 mta, 8 mti etc. ; 16 kld, 1 6 ski, 1 6 mtrka etc. : 3 2 soiuri de dşa ; 64 yginf, 64 upii etc . Numărul patru prevaleă în lteraturUe vedice şi bramnice . vc ("logos " -ul) se compune din patru pţi (�g Ve­ a, !, 1 64, 45); purşa ("omul " , "macrahropul") de asemenea etc. Fzele lunii dau naştere, în speculaţiile ulterioare, celor mi complicate corespondenţe. Ed. Stuchen a studiat, ntr-o întreagă lucrre (Der Ursprug des Alphabets nd die Mondstionen, eipzig, 1 9 1 3) relaiile dintre literele fabetului şi sările lunii aşa cum erau concepute de arabi. H. Homel (Grnriss der Geographie und Geschichte des alten Oients, voI. 1, Munchen, 1 904, p . 99 sq.) a arăat că zece sau unsprezece cractere ebraice desemneă fzele lunii (de pildă, ale. care însen ă " taur" , este simbolul lunii în pma sa săpmînă şi, totodată, numele sem­ nului zodiacal de unde începe seria caselor lunre etc.) . Aceeaşi .corespondenă înte semnele rfice şi fzele lunii o înilnim şi la babiloniei H. Win1er, De abyonsce esesr, ed. a 2-a, 19 19, p . 1 1 7) , la greci (Wolfgng Schulz, eirechng d Wet­ ordng , p. 89), la sandina! (cele 24 une se mpart n trei ge­ nui sau eir, iere and 8 une etc. , W. chulz, ibi: cf. Hel­ mut mz, Hch der Rneue, Hale , 1 935, p. 232 sq.) . Una dn cele mi clre şi ml complete aslli ale fabetului (conSiderat ca nsmblu de sunete, nu . gle) cu fzele lunre se găseşte înr-o seolie a lui Dioisie rae1 p. 49 1 , 20 q. , unde volele corespund luni plne, consonele sonore sei-Iuni (păraelor) şi consonele surde luni noi (F. Domseff, Ds Al­ pbet n Mysc nd Mgie, p . 34). 67.

Cosmobiolo�e ,i iziologie mistică

Aceste omolo­ gi nu ndepinesc doar o funcie clasilatore. Ele au fost -

LUNA ŞI M I STICA

LUNAA

1 75

obinute pnr-un efot de interare tolă a omului şi Cosmosu­ lui înr-un acelaşi rim di�. ensul lor este n pmul ind maic şi soteriologtc: apropiindu -şi virtuţle ce snt latente în "litere" şi ,sunete " , omul se insereă în numite centre de enerie cos­ miă, reizînd asfel o nno nie perfectă ine ele şi Tot. "Literele" şi "sunetele " joacă rolul de imaini are , pin meditaie sau ma­ gie, fac posiblă trecerea spre diversele plnuri cosmice. Ne vom limi. la un sngur exemplu : meditaia care precede crearea ico­ nogrică a unei magni dine indiene comportă, nre ltele" exercitiul unnător, în cre luna, ioloia misică, simbolul gric şi vlorea sonoră constituie un nsmblu de o subtiliate rai­ naă: ,Concepînd n propria sa ininlă fona luii aşa cum a ieşit ea din sunetul pmorial prha-svra-araa, adică' «aprînd n litera A») , el trebuie să zualzeze (n inima lui) un fote fmos lotus uiu, and între filmentele lui discul lu­ nar maculat şi, în cenul acestuia, sUaba genală galbenă Tăm etc." (Kicit-Vstara-Tiră-sana, nr. 98, n ha1a; c. M. Eliade, Cosmcal Homogy nd Yga, p. 199) . Integarea omului în Cosmos nu poate i realzaă, evident, decît dacă se ajunge să se anonze el însuşi cu cele două rit. mui asrale, "untcînd" luna şi soarele n proprtul lui up pneu­ matic . " Unicarea" celor două centre de enerie sacr�osmiă, adică luna şi sorele, re drept scop - în aceasă tehniă de i­ ziolote mistică - reinterarea lor în Uniatea pmorilă, nedi­ ferenţiaă şi ncă neamentată prin actul de reaţie cosmiă, ceea ce se aduce prinr-o transcendenă a Cosmosului . Într-un text tnic (Cya II, KŢş.apăa) , un xerciiu de izioloie mis­ tiă umăreşte rnsformarea ,voc1clor şi consoanelor n bră ­ li, a soarelui şi a luni în nele" (M. Eiade, op. c. , p. 200) . Şcolile nice şi hathayogice au impins foarte departe aceste asil. complexe între soare, lună şi diverse centre sau atere "mistice", iviniă1 . snge şi semen virle etc. (cf. e Yga, p. 254 sq. : CosmcI Homoogy p . 20 1 ) . Sensul acestor asi m ii este" în prmul nd, de a solidarza omul cu enerile şi rimurile cosmi­ ce, ap o i de a reaa u n fi re a rimurlor, fuzionrea cenelor şi, asfel , sltul în trnscendent ăcut po sib il ptn d isp rip a " fone­ lor" şi ţesaurarea Uniăii prmordile. O asfel de tehnică este, n lno d naturl, produsul rinat al unei îndelungate tradiii mis­ ice. dar se înilnesc precedente nldime ntare atit la poporele r­ haice (cf. Cosmcl Hoology , p. 1 94, n . 2) cit şi în fazele sincreis­ te ale religiilor mediteraneene (luna inluenţeă ochiul s tîn g , iar sorele ochiul rept, F. Cumont, l 'Egypte des s uolgues, Bi-

1 76

LUNA ŞI M ISTICA LU NAĂ

xelles, p. 1 73 ; luna şi sorele în monmentele funere, smbol l etemităH, F. Cumont, e syolismeneratre, p. 94, 208 etc.). Luna "leagă" împreună, pin felul său de a i, o imensă mul­ me de realităţi şi destine . moiile, smeiile , asimU1e, par­ " iciple etc. , cordonate pin imile lunare, onsiuie un "tesut " nesfrrşit, o "reţea de fre inibile, cre "leagă" , concomitent, oa­ meni, ploi, vegetaţie , fecunditate, sănătate , male, moarte , re­ generre, viaţă post DJtem etc. De aceea, în numeroase " tradipi . luna, personlcată ptntr-o divinitate sau prezentă prin interme" iul unui nimal ll nr , "ţese vlul cosmic sau desinele oamenilor . Zeiţele selenare sînt cele cre au născocit meseia de ţe­ sător (ca diiniatea eipteană Neith) , sau pe cei vesiţi n ta ţesăturii (Atena pedepşeşte pe Arachne cre a îndrznit să rivali­ zeze cu ea şi o trnsfonă n păianJen, Oviiu , Meaofoze, VI, I sq.) , sau pe cei re ţes un veşînt de proporii cosmice (ca Pro­ serpina şi Hanonia, cf. Nonno�, Doyscee, LI, 294 q. : Claudian, De rapu Prosepine, 1, 24 6 sq. ; A. H. Krappe . Eudes de yhoDge gemniqe, p . 74) etc. În credinţele europene me­ ievle, Holda e ste patroana ţesătoilor şi îndărătul acestei iguri iscenem suctura selen-htoică a diiniă1lor felităţ1 şi ale morţii (c. A. H. rappe. . eesse Hold, n Eues, p. 1 0 1 , sq. : W. Liunmn . Ephrt-Rhein, II , p . 656 q.) . vident. avem de-a face cu fone complexe, care au cristaHat mituri, ceremoni şi simboluri apinînd unor ansmblui reli­ ioase diferite. şi re nu au ivoît întotdeauna rect din inui­ rea lunii a normă a ritmulor cosmice şi suport l ieii şi l morii . În schimb. găsim przente sintezele Lună-Păînt-Mnă cu tot ceea ce semniică ele (mbivalenţa bine-rău ; morte şi fer­ " iiate: desin) . Dr nu oice intuiie mitică a "reţelei cosmice trebuie redusă intotdeauna la lună. În speculaţia indiană, de pil­ " dă, aerul "a ţesut Universul (BrarYaka Up. , III, 7, 2) aşa " cum sulul prna) "a ţesut viata umană ("Cine a ţesut în el su­ " letul? , A thava Veda. X, 2, 1 3) . Celor cinci vînturi cre desprt Cosmosul, dr totodată i menin uniatea. le corespund cinci su­ lui prs) care "ţes" înr-un tot iata umană (identitatea su­ lu-vînt se întilneşte încă n textele vedice; cf. Athava Veda. l, 4, 15) . În aceste tradi1 avem de-a face cu concepţia rhaică a nsmblului iu - cosmic sau micrcosmic - confon reia difeitele pi snt interate graţie unei - forţe pnematice (vînt, sulu) cre le "ţese" unele cu ltele. \

58 . Lna

,1 Dsnul. -TotllŞi, Luna, pn smpll fapt că

este stăpna tuturor luculor U şi lăă sigură a morilor, a

LUNA ŞI M ISTICA LUNAĂ

1 77

" ţesut" toate desnele. Nu in adr este ea concepută n mitui a un imens păinjen - maine ce o intlnm la un mare numr de popoare (c. R. Briffault, T. p. 624 sq.) . Căci � tese nu însemnă nmi a predestna (pe plan anropologie) şi a uni laolaltă rea" l1ăl1 diferite (pe pln cosmologic) , ci şi a crea. a face să iasă ceva in propria subsantă, precum face păiajenul care-şi ţese piza din el însuşi. Nu este oare luna nepuizabila creatoare a formelor ii? Dar, ca tot ce a fost " ţesut", ielle sînt cupnse într-un n­ smblu : ele au un destin. Motrele, cre torc destnele, sînt dM­ măp lunre. Homer (dsee, I, 1 9 7) le numeşte .,ocăt.rele" şi una din ele poartă chiar numele de eloto, adică "Torătorea". a ortgne, au fost probabl diniăţi ale naşteii, dr speculapa ul­ teioară le-a înlţat pînă la personiicarea destinuluL Totuşi, structura lor lunră nu s-a pierdut niciodată complet. Porir spu­ ne că Motrele depind de fortele lunare. iar un tt omc le consi­ deră ca ăcînd prte (ta ere) dn lună (A. H. appe. Geese, p. 122) . În vechle limbi gemanice, unul n tenenil care desem­ nează " destinul" (wt în vechea lmbă gemnă de sus, Uhr n vechea novegtnă. wyUd n n1o-sxonă) detvă de la un verb ind-europen et. " a înîrti " , de unde provin tenenii vechii limbi genne de sus wi, witel "fus", "furcă". olandezul wOWe­ Zn "a ni" (c. A. H. rappe, ibid, p. 103) . Bineinţeles, în culturile în cre Mle Zeiţe au cumulat ir­ tuţUle Lunii , ale Pămîntului şi le Vegetatel, urca şi fusul cu cre ele ţes destinele ome�lilor den. pntre atitea ltele, ai- ' bute ale lor. Aşa e zeita cu fusul găsiă la rota. care apartine epocii cuprinse între anii 2000 şi 1500 a. r. (M . Eliade. Mil rcintegrării. p. 33) . Acest ip iconorie e răspîndit in Oient; în­ tîlnm furca n mîna lui Ishrr. a Mati Zeiţe hiite, a zeiţei siriene Atrgais, a unei ivin1ă1 ctptote primiive. a zeiţei din Efes (e. Ch. icard , Epese et Claros. p. 497) . Destinul, ful vieţi, presu­ pune o perioadă, mai mult sau mai puţin lungă, de p. Maile Zeiţe dn pn urmare săpîne ale mpului , le dest1nelor pe cre le ăuresc după voia lor. in sansciA. timpul se numeşte i, tenen cre semnă mult cu numele Mti eiţe lf. (S-au ăcut chir apropiei intre aceşti doi temeni: cf. J. Pylusi. rom te Great dess to K, " Indin Histotca1 Quarterly" , 1 938. p. 67 sq.) . Kila înse n ă de asemenea "neu " , "ntune­ cat", " pătat" . mpul este "neu" enu ă e raţional, aspu, ără ilă. Cne trăieşte sub dominaia mpului este supus la su­ fenţe de tot soiul, ir eliberarea consă n pmul nd in aboli­ rea tmpului, n evadarea din prefacerea universlă (ef. M. Eiade. a cocezone ela libeta nel pesiero ido, sIaica", 1938,

1 78

LUN A ŞI M ISTICA LU NAĂ

p. 345-394) . Confon tradiţiei iniene, omeniea Se găseşte ac­

tualmente n Klyga, . . adiă în " ea întunecaă" , epocă a tuturor confuziilor şi a unei totale decadente spirituale, ulmă etapă a unui ciclu cosmic care se nchide. 59. Metfzii luă. - Să căum, acum, o vedere de an­ smblu asupa uturor acesor hierofanil lunre. Ce devăluie ele? n ce măsură snt coerente şi complementare. în ce măsură constituie ele o "teoie " , adică fonuleză o seie de "adevăruri" l căror nsamblu ar putea consitui un sistem? Hierofanile lu­ nare pe re le-m recut n ristă mai sus pot i rupate injuul unătoarelor teme : a) felitate (ape, vegeaie, femeie: " srămoş" . mitic) ; b) regeneare peiodică (simbolismul şarpelui şi l tuturor animlelor lunare; " omul nou " , supravieţuitor al unei catasrofe avatlce cauzate de lună: moarte şi înviere iniţiatice; etc.) ; c) " tmp" şi " destn" Uuna "măsoră" , " ţese" destinele. "leagă" în­ re ele planule cQsmice distincte şi reaiăile eterogene) ; d) schmbre. marcaă pin opozitia lmină-întuneric (lună plin­ lună nouă; "lume superioaă" şi "lume inferioară" ; "fraţi-duş­ mni" . bne şi rău) sau prill polrea iinţă-neiină. virtual­ actul (Simboism al " latenţelor" : noapte întunecată. obscuttate, moarte. seinţe şi lve) . În toate aceste teme ideea domnnă este aceea a riuui reazat pIl succesiunea contraiilor, a " de­ veniri" prn succesiunea modalităţlor polare (in.-neflIlţă: for­ me-latente; iatA-moarte etc.) . Devenire ce nu are loc. bneîn­ ţeles, ră o dmă şi ră aspecte patetice: lumea sublunară nu este numai cea a ransfonilor, ci şi una a sufennţelor, a "isto­ riei " . Nic " eten " nu se poate perece în această zonă sublunară a cărei lege este devenirea, în care nici o schimbare nu este dei­ nitivă, în care orice ·rnsfonare e numi paltngeneză. Toate dualismele găsesc n- fzele luni , dacă nu orinea lor istoică, cel pu1n ilusrarea lor mitiă şi simbolică. .,Lmea nfe­ rioară. lume a tenebrelor, este igurată pn luna muibundă (cone-seilună; senul dublei valute - două seilune în sens opus; suprapuse şi legate mpreună scimbare lunră. bătn slăbit de îrstă, scheletle) . Lunlea supeioară, lume a ieţii şi a lunii născinde. este iu raă de un tigru (mon su l .întunei­ cului şi l lunii n oi) re lasă să-i scape irt gu ră iina u mană. reprezentaă a un copil (strmoş l clnulu i) asiilat luni care renaşte " Lumina cre revine" (C . Henze , Ojes els, p . 55) . Dar, în aceeaşi arie culturală a C1imei arhai c e, simbolurile lu­ mină-întuneric sint complementare : bufniţa, s imbo l l întuneri­ cului. se gă se ş te lătui de. frl, smbol al lumini (C. Henze , 2

LUNA ŞI MISTI CA LUNAĂ

1 79

rlhchinesisce Bozen, p. 59) . Tot astfel, greterul se găseşte în .relaţie cu demonul intuneicului şi , totodată, cu acel l luminiI (ibi, p. 6667) . 0 epocă ,întunecată" este unată, ît toate pla­ nurle cosmice, de una luinoasă" , pură, regenera.. Simbolis­ " mul ieşirii din "tenebre " se regăseşte în rttualurUe iniţiatice, in mitolotile mo11, ale .mei vegetale (sămînţă înropaă, ·,întu­ neric" de unde va ieşi o "plan. nouă" , neof1) , s au în concepia ciclurilor istorice" . ,Epoca întunecată", KaU- yga, va i unată, " după o disoluţie cosmică (hipralaya) , de o eră nouă, regene­ rată. e întUneşte aceeaşi idee in toate traiţ1i1e ciclu lor cosmo­ Istorice şi, daă ea pare să nu-şi i găsit punctul speculativ de plecare în devăluirea fzelor lu�, ea es te, ără nici o îndoilă, ilu s raă în mo d exemplar prin rimul aces tora Ît acest sens, se poate vorbL de o valorire" a erelor întune­ " cate, a epocilor de mare .decadenă şi descompunere: ele dobn­ desc o semniicaie supristorică, cu toate că "istoria" tocmai în astfel de momente se reazea. mi n pln , echlibrele iind atunci mi preare, condiţiile umane de-o niniă varieate, ,.i­ bertăţile " încu raj ate prin decăderea tuturor .legilor" şi a tuturor .

cadrelor arhaice. Epoca obscură este asilată întunericului, nopţii c o smi ce Ca aare, ea p oate i vlorizată in măsura precisă în care moartea reprezintă o "valore" în sine; este acelaşi simbo­ ism ca acela al lavelor în intuneric , al hibenării, l seminţelor ce se descompun în pmînt pentU a face posibilă apaIiţia unei noi fonne. S-r putea spune ă Luna devăluie omului propria lui con­ iţie umană, ă, într-un n umit sens , omul se "priveşte" şi se regăseşte in viaţa lunii. Iată de ce simboismul şi itologia lu­ .

nară snt pateice şi consolatore în acelaşi timp, deoarece luna diijeă aît mortea cît şi fecuniatea, drma şi iniţierea. Dacă modlitatea lunară este pn excelenţă una a scmbăii, a rit­ mUilor, ea nu este mi puin una a rentoarceH ciclice , . de�tln cre rneşte şi consoleaă totodată, căci dacă manifestle ieţii ' nt destul de fraile pentu a se dzolva n cip fulurant, ele sînt totuşi restabllte pn etena eîntoarcere"" cmu�ă de " Lună. Aceasa este legea intreului Univers sublunar. Dr aceas­ ă lege aspră şi totuşi consolatoare poate i nulată şi, în anuite czui, se poate tnscende " dvenrea tcl1că şi dobîndi un mod " de istenă ab solut. m vzut (par.57) ă, n anmite tenici tanttce, se urmăreşte "uniicarea " Lunii cu Soarele , adiă de­ păşrea polttăit reinterrea ' în Unitatea pmorială. Acest mit al reinter1 - care, în fond, eprimă setea de anulae a

1 80

LUNA ŞI MISTICA LUNAĂ

dualismelor, a etenei reîntoarcert şi a eistentelor framenre - se regăseşte aproape pretuindeni în istoria reliiilor, cu o in­ nitate de variante. Se înîlneşte n sadiile cele mi arhice, ceea ce dovedeşte ă, de îndaă ce a luat cunoştlnă de situaţia sa n Cosmos, omul a doit, a isat şi s-a străduit să rezeze în mod concret (aică prin religie şi, în acelaşi timp, pn maie) depă­ şirea. coniţiei sle umne ( " relectată" cu aîa preczie de con­ iia lună) . Ne vom ocupa altundeva de acest gen de itui, dr rebuia să le nm aici, penru Că ele constituie pima tenta­ tivă ăcuă de om spre a depăşi "modul său lunar de-a i".

B I B LIO GAFIE GeneiAi cu piire la mille şi cultele lnare: W. chmidt. ne d'tnoge regse, II, 1 9 1 4, p. 294, sq . • p. 34 1 sq. ; A H. appe. a gen�se des ythes (Paris, 1938) , p. 1 00 sq; d . • udes de ytolgie t de Jolklore gnnques (Pais. 1928) . p. 74 sq. : O. Dâhnhrdt. Naursgen. 1. (eipzig. 1907) : K h. Preuss. Ds oblm der MondythDlie ! Ucte r lokalen SpeialJorschug. Archiv Ur Religionsissenschat" . voI. 23, Î925. p. 1 -14: W. Roscher. Ueber Selene td Vwandtes (eipzig. 1 890) ; Rudof Much. Mondytholgie und Wssenschat, rchiv . Reli­ ionsiss " , val. 37. 1942. p. 23 1 -26 1 (împoiva teoiilor lui H. es­ smann . G. Hlssing şi W. Schulzl ; Knut Talltst. Mănen i myt och dOt, olkto ch Klt ("Studia Oienalia". II. Helsingfors. 1947) . Vezi de asemenea: D . Nielsen Die altarbsche Mondrelgion. 1904; G. DmezU. y6s. (.Rev. Hist.Relig", t. III. 1935, p . 66-891 : J. W. Jackson. he ztec Mooncult nd its Relaton to the Chanlcult of Inda ("Manches­ ter Memoirs�. voI. 60. nr. 5 . Manchester. 19 1 6); C. Henze. Mythes t sym­ boles mires (nvers� 1 932) : d. , Objets tues, coyances t ix de a Chine ntque et de lAmque (lvers. 1 936); d. , iihchinesische Bon­ zen (Anvers, 1938): dar vezi B . Karlgren, egends an. Clts n Ancent Chin, "Bulletn of the Musen of Far Eastem Antiquiles" . nr. 18. Stock- · holm. 1946. p. 3 46 sq.). Despre relaile Lmă-şerpi-seuaiate-moarte-iniiee: R. BiIault. he Mothrs. 1-11 (ondon. 1 927) : J. G. Frzer. he BeeJin lmotaly. I. p. 60 sq. : d. , Folklore n the Ancient Testament. 1, p. 52 sq. : C. Henze. Mythes t symboles ltares, pssim; P. Cappelle, De n, stells, lacteo orbe nmm sebus (diss. Hlle, 19 1 7) ; F. Cumont, Recheches sur le symbolsmeunare des Roains (Paris, 1942) . p. 182 sq. şi passm. Despre srmoşul mitlc de oigne lunaă: W. Koppers. Dr Hd n r Mytholgie r zriischen V5lker ("Wiener Beitrăge zur Kultur-

LUNA ŞI

MISTICA

LUNAĂ

181

gescichte und Linutsk" . 1 . 1 930. p . 359 sq.) ; c. şi P. Schebesa. Les . pygm�es. p. 79. Despre relallle Lună-Ape-Vegeat1e: P. Sainves. L'soge popu­ lare, ee sment ns les des et les radions reives a l'nuence de la Lne (Pis, 1937) , p. 230 sq. şi passm; M . Eliade. Notes sr le symboise qate (moxis ", II , 1939. p. 1 39- 152, text repu­ blicat în Iges et syboles. 1 952. ap . ) ; J. Bidez şi F. Cmont. es ges ellenses (Bxelles, · 1 938) . II. p. 1 89. 227. 302 sq. ; W. Liung­ mann, raionswandeungen: Ephat-Rhen. voI. 1-11 (Helsnki, 193738) . II. p. 656 sq. Despre rolul fzelor lunare în măsuarea timpului: Wofgng Schulz,

.

irechnng nd Weltordnug n ihren bereinsInmenden Guigen bi den Indm, Irni, Hellenen, ItaUkem, KeUem, Gmaen, tuam, Slawen (Manus-Bibliothek. nr. 35, eipzig. 1924) . p. 1 2 sq. şi pssim (dar vezi critIcile lui R. Much. Mondy.tholge) : rnz Domseif. Ds Alphabet n Mystk 1d Mgie (e. a II-a. eipzig. 1925) . p � 82 sq. ; Dr. Walter Hschberg, Der "Monkalendr" n dr Muttrrectsltur (Anthropos ". voI. 26 . 193 1 . p. 46 1 q.).

Despre unele cultelor lunare n RasShara. c. heodor Gaster. A Caaanite Rial Drama (�Jounal of Amerian Oiental Sociey". voI . 66. p. 4-76) . p. 60; despre · cultele lunare a cldeeni şi ameeni. vezi E. Dhome. a relgan des H�brex noaes ( 1937) ; p. 87 sq; d. , es reli­ gws de Bbyloue et d'Assyrie ( - Mna" II. 1945). p. 59 q. • 85 sq. \

Despre mele cltelor lunre în ciilaile proto-indiene. cf. E. J. H. Mackay. Chnhu-Dro xcavaons. 1935-36 (Ameican Oienl Seies". 20. 1943; ·despre numul " 1 6 " ). Despre elemenele lun�e le li Vu)a: H. Oldenberg. e Relgan des Vea, p. 1 78 sq. ; H. omel. es acies yens. p. 83 . .sq. ; dr vezi, de semenea. L. Walk. n thropos " • 1933 , p. 235, şi M. Eliade. e "eu lier" et le symb6lisme es noeus ( "Rev. Hist.Rel" . 1948) . repubicaă n Iges et syoes. ap. III. Despre elementele lunare n anism: G. ucci. -cce 1 culta lnre n Ina ("ivisla di Studi Otentai" . II. 1929-1 930, p. 419-427); M. Eliade. Coscl Hooly and Yga ("Joumal of he Indian Sociey of Oienal t" , iunie-dec . • 1 937. p. 188-203) ; c. de semenea, S. Dasgup­ ta, Obscure Relgos Culs s Backgound oJBengaU Litrature (Calcutta. 1946) . p.- 269 sq. Despre eleme �tele lunare în re igiile iraniene: G. Wldenren. Hoch­ gogaube m AUen lrn (Uppsala-eipzig. 19381 , p. 1 64 sq.

1 82

LUNA ŞI MISTICA LUNAĂ

Despre suctra lunară a ciclulor cosic-istoice, v. M. Eliade, e yte e l'�temel retour (Pis, 1949) , p. 1 39 q.

Despre simbolismul lunar n iconoria creşină, v. Rugo Rahner, Ds c.stliche Mystei.t on Sone td Mod ( "Eranos Jahrbuch " , X, Zutch , 1944. p. 305-404) : W. Deonna, es ccx de la vallee e Sas Vaas): ol. et La ( "Rv. Rist. ReI" , t. CXII , 1 946, p. 547, t. CXII I, 1 947- 1 948, p. 49- 102) .

CAPITOLUL V

PELE ŞI SIMBOLISML ACVATIC

60. Apele şi emenH.

Într-o fonulă smară s-ar putea spune că apele simbolzează toalitatea irtuaităţUor; ele sînt fons et oigo. maicea tuturor posiblităplor de istenţă. "Apă, tu eşti vorul tuturor lucurilor şi tuturor iinţelor! " spune un text indian BhaviSyottarpUta. 3 1 . 14), sntetizînd lunga tra­ diţie vedică. Apele sint temeiile întregii lmi (Sataptha Brh­ mala. I, 8. 2 . 2: II, 5. 2. 14) ; ele sînt esenţa vegeaiei (ibid. , II. 6, 1 , 7) , eliul nemuririi (ibi. . V, 4, 3 , 1 5 etc.), asemenea mrtei (ib. , I, 9. 3 , 7; l, 5, 4. 5,): ele asigură viaă lungă, foIţă creatore şi sînt principiul tuturor măduilor etc. (,g-Veda. I, 2 3, 19 sq. ; X. 19, 1 sq. ; etc.) . " ie ca apele să ne aducă tot binele ! " se ruga preotul vedic Atharva Veda, II, 3, 6) . Apele. cu adevărat. sînt tămăduitore: apele alungă şi Vindecă toate boile! " (ibid. . I. 9 1 . 3) . Principiu al ndiferenpatului şi al virtualului, temelie a ori­ cărei manifesări cosmice, eceptacol al tuturor genenilor, apele simbolzeă subsanţa primorială in care toate fonele se nasc şi în cre toate se reîntorc, pin regresiune sau prin cata­ clism. Ele au fost la început, eie rein la încheierea oricrui ciclu istoric sau cosmic; ele vor isa neînceat - deşi niciodată sin­ ure, pentru că apele sînt întotdeauna geinative. cuprinzînd în unitatea lor non-framentată irtualiăţile tuturor fonelor. n cosmogonie, în mit. în ritual. în iconograie, Apele îndeplinesc aceeaşi funcpe, oricare ar i structura ansamblurlor culturale în care s-ar găsi: ele preced orice formă şi suportă orice creaie. Imersiunea în apă simbolizeză reresiunea în prefoml, rege­ nerarea totală, noua naştere, căci o mersiune echivalează cu o disoluţie a formelor, cu o reintegraţe în modul nediferenţiat al preeistentei; iar ieşirea n ape repeă gestul cosmogonic al ma­ nfesii fonale . Contactul cu apa implică întotdeauna regene­ rarea; pe de-o parte, pentru ă disoluţia e unată de o "nouă naştere " , pe de ală pte,_ imersiunea ferllizeză şi sporeşte po­ tenilul de viaă şi ceaie. Apa conferă o "nouă naştere" pnr-un -

1 84

APELE ŞI SIMBO LISMUL ACVATIC

iul tIaic, a ndecă pnr-un ritual magic, asiuă o re­ naştee post otm pn ritualuri funerare. Încorpoind n sine oate uiăIle, apa dene simbol de iaţă ( "apa vie ") . Bogaă n geneu. ea fecundează pnul, nimlele . femeia. Recepa­ col al tuturor latenţelor. pn excelentă luidă. supot al deven1 uiversle. Apa este comparaă sau de-a dreptul asimUată lunii. Ritmurile lunre şi avalce snt orchestrate de acelaşi destin; ele fac ă apară şi să dispră periodic toate fonele, ele dau umver­ salei deven1 o stuctură ciclică. Încă din preistorie. ansamblul Apă-Lună-Femeie era intuit ca un circuit antroocosmic al fecundiăii. Pe vasele neolitice (aşa­ numia cultură din Wltemienburg-Bemburg) apa era repreze�­ ată prin semnul � care este şi cea mai veche hieroglă tpenă enu apa curgătoare (A. . Kuhn, Nchot, v. C. Hene, p. 244) . Deja n paleol1tic spirala simboliza fecunditatea avatlcă şi lunară: mrcaă pe idoli feminim, omologa toate aceste cenre de viaţă şi feriliate (A. Kuhn, ibi. . p. 248) . În mitologle mc­ rindlene , semnul glphic al apei, reprezentat pntr-un vas plin cu apă în are cade o picătură dinr-un nor, se lă întotdeauna însopt de embleme lunare (cf. reproducerile din Shagun, din Codex Nuttl etc. n voI. eo Wiener, Mayan and Micn Orgis, Cmbridge , 1 926, p. 49 sq. ; 84 sq.) . Spirla, melcul (emblemă lunră) . femeia, apa, peştele, aparin consituponl aceluiaşi smbolism l fecundităţii cu aplicaii n toate nivelutle cosice. Riscul otcărei nze este de a framena şi de a pulvea în elemente separate ceea ce , pentru conşiina celui ce le-a repre­ zentat, lcătuia o snură unitate, un Cosmos. Un acelaşi simbol indica sau evoca o seie înreagă de realiăi cre nu sînt sepra­ bile şi autonome decît într-o perienţă profnă. Multivlenţa simbolică a unei embleme sau a unui cuînt aprinînd mblor arhaice ne face necoltenit atenţi că, pentu conşiinţa care le-a ăuit, lmea se revela ca un tot organic. În sumetană, a însem­ na " apă" , dar însemna, de asemenea, " spemă, ămislre, genera­ re " . n lipica mesopotmiană, de pildă. apa şi peştele simbolic sînt embleme le fecundită1. Încă în zilele noastre, la " prmitivi " , apa se confundă - nu întotdeauna în perienţa curentă. dr cu stricteţe în mit - cu smîna iilă. În insllla Wakuta, un mit n teşte cum o fecioară şi-a pierdut viriniatea penu că şi-a lăsat trupul să ie atns de ploaie; iar cel mai mportant mit n insula robtand rată cum Bolutuwa, m�a eroului udava, a devenit femeie datoită unor picături de apă ute dinr-o sta­ lactită (B. Mlinowski, he Seual Lfe of Svges in Nort West­ em Melanesia, o�don, 1 935, .p. 1 55) . Indien1i pma din New -

185

APELE ŞI SIMBOLISMUL ACVATIC

Meico au un it asemănător: o pea fmoasă femeie (aiă Ma­ ma-Glfa) a fost fecundaă de o picătură de apă zuă nr-un nor (Russell, e a Indas, mul Report of le Bureau of Ehnoloy", voI. 26, Washingon, 1 908. p. 239 sq.). 6 1 . Cosmogonii acaice.

,

Deşi seprate n imp şi spaiu . aceste fapte lcătuiesc totuşi un nsmblu de suctură cosmo­ logică. Apa e putătore de geneni, vor de viaă, pe toate nlve­ llile eistenţei. Mitoloia nină a populzat, pn muliple varinte, tema apelor prmordiale, pe cre plutea NăYa)a in buicul cuia se nla rboele Cosmic. În tradiţia puanică, arborele este înlocuit cu latusul, în mijlocul căruia se naşte Bmă (bjaja "născut in lotu s , cf. referinţele in A. Cooma­ raswamy, Yşs, II, 24) . nd pe ind apar celali zei - Vau}a. rajăpai, uuşa sau Brahman (Svaymbhu) , Narayta sau Viş.u - fonule. care epmă acelaşi mit cosmogonic, dar Apele rămîn. Mi ziu, această cosmogoJe avatiă dene un motiv curent în 'icnoraie şi în a decoraivă: plana sau rborele se înalţă din gura sau buicul unui Ykşa (personire a vietii fecunde) , din gîlejul unui monsru main (mar), dintr-un melc sau dintr-un "vas pln" - dr niciodată, în mod direct, dinr-un smbol care ar reprezena pămntul (A. Coomaraswmy. p. 1 3) . Căci, precm m vzut. apele preced şi supotă orice creaţie , ori­ ce "inslare fermă" , olice mnifestre cosmică . . Apele pe care plutea Nraya.a n feicită nepăsare smbolze,­ ă srea de odhnă şi de nedferenţiere, noaptea cosmică. CHiar NraYa)a donea. Şi din buicul lui, adică dintr-un " cenru " (c. par. 1 45) , ia iinţă cea dinîi formă cosmică: lotusul, arborele, smbol al unduirii universale. al sevei geninative dar somnolen­ te , al vieii in care conştlina încă nu s-a despins . Întrega cre­ aţie se naşte dnr-un receptacol şi se spijină pe el. În lte va­ Iinte, Viş.u , n a reia sa renmre (un isreţ uaş) , cooară n ancul aelor pmoriale şi scoate pnul , n abis (Ttirya Brh.a, 1, 1 , 3, 5; Saaptha Br. , V, I, 2, I l cf. Rimya., yodhya nda, CX 4; Mahabhrta, r ana-rna CXLII, 28-62 , CCrI49-55; Bhgavata rl;a, III, 13 etc.) . Acest mit, de orine şi stuctuă oceanică, s-a păstat şi în folclorul european (cf. biblioraie) . Cosmogonia babilonină cunoaşte de asemenea haosul acva­ tic, oceanul primordia1� Apsi şi mat; pmul personica ocea­ nul de apă dulce pe cre , mi îziu , va plui pămîntul: mat -

.

"

•

APELE ŞI SIMB O LISMUL ACVATIC

186

este marea sraă şi mară populaă de monşi. Poemul creaiei, Enuma Elish, începe astfel: " Cînd sus ceurle nu eau încă numite, " Cînd jos pntul nu avea nume, " Cnd ptmordtalul ApSl , cre le-a dat naştere, " Cînd Mummu şi iamat, mma lor a tuturor, " " ÎŞi amestecau înr-un sinur tot apele lor ... (Eta Elish, 1 , 1-5, după raducerea lui R. Labat, e poeme babyonien de a cretion, Pris, 1935, p. 77) . raiţia apelor pmordile, din are au luat naştere lule, se înîlneşte înr-un nuăr considerabil de vuinte n cosmogoni1le arhaice şi " pmiive" . limttem pe cititor la Natursgen, de o . Dăhhardt (voI. 1 , p. 1-89) şt, penru ndicai bibiogrice supi­ mentare, la Moti-Idx of Folk-Literaure de Sith hompson (voI. 1, p. 1 2 1 sq.) . 62. HylogU.

Apele ind maicea universală, în care subzisă toate latenţele şi prosperă toţi germenii, sînt lesne de înţeles iturile şi legendele cre fac să provină din ele nemul omenesc · sau numai una din rase. Pe coasa de sud a Javei se lă o segara anakn, o " Mare a Copiilor" . InienH kraja n Brlia îşi mai mintesc de m'purtle mitice "cînd încă locuiau în apă" . Juan de Torquemada, descriind lustrapunile baptismle le nolor nscuţi în Mic, ne-a păsrat citva din fomulele cu cre se consacra pruncul zeiţei apei Chalchihuitlycue Chl­ ciuhlatonac, considerată ca adevrata lui mamă. Îninte de a i scufundat în apă, se spunea: "n aceasă apă, căci zei. Chalchihuitlycue ChlchiuhIatonac este mama ta. ie ca aceasă baie să te spele de păatele părinţilor i . " Apoi, atin­ ind gura, pieptul şi capul cu apă, se adăuga: " Pmeşte-o, copile, pe mma ta Chlchihuitycue, zeia apei " (R. S. Nyberg, Kind and Erde, 1 1 3 sq.) . Vechii carelieni, mordDil, estonienii, ceremişii şi alte popore fmo-ugtce cunosc o " Mmă-Apă" căreia femeile i se areseză penru . i dăuite cu copi (U. Honberg, De Wsser­ gottheiten ler innsh-gnschen - Volker, p. 1 20, 1 26, 138 etc.) . Tăroicele sterle îngenunchează şi se roagă lîngă o baltă (H . S. Nyberg, p. 59) . MIuI, limus, e locul prin xcelenA l hilogennlor. Copii bastarzi erau asmilaţi vegetaţie! de bală şi rliţi în nă­ molul mluilor, marice neisoviă: înr-un sens tul, erau asfel renteraţt ieţi mpure in cre zvîcntseră, asemenea ierbulor rase, păputşului n laşni. Despre' gemani, Tacit spune: Jgnavos et ibees et cpore infaes caeo c palude, iniecta -

.

.

1 87

APELE ŞI SIMB OLISM UL ACVATIC

isper crate, mergut"* (Genia, 12) . Apa este gennaivă, plota este ferllzană, asemenea seminţei virle. În simbolismul erolco-cosmogomc, Cerul îmbră1şeă şi fecundeză Păîntul prin ploaie . Acelaşi simbolism se păsrează în toate hlogenlle . Genania este plină de " Kinderbunnen " , "Linderteichen" , "Bu­ benquellen " (A. Dieteich . Muter Erde, ed. a II-a, p. 1 9 , 1 26) . a Oxford, ChUd's Well este o întînă cunoscută ca ăcînd fecunde femeile stetle (D . Mckezie, InJy oJ Medicine, p. 240) . Multe rente de acest fel sînt connate de conceptia despre "Mma­ Glie" şi de smbois-.u l erotic al ninii. Dar, napoia lor, a şi înapoia tuturor descendenţelor miice n Pînt, n Vegeaţie, din Piatră, regăsim aceeaşi idee fundamentală: Viaa, adică reali­ tatea, se ală concenraă ntr-o anumiă subsnă cosmică, n cre deivă, prn aescendenă drecă sau pricipare simboliă, toate fonele i.mlele avaice, îndeosebi eş1 (re cumlea­ ă şi simQlut erotice) şi monş1 i, dn mbleme le sacu­ lui penu că se substituie realităii absolute, concenrate în ape. 63. Apa Vieii". - Smbol cosmogonic, receptacol al tuuror

genenilor, apa devine subsna pn excelenţă magică şi medi­ cinlă; ea indecă, înnereşte, asigură viaa veşnică. rototipul apei este Apa Vie" , pe cre speculaţia ulterioră a proiecat-o uneori în regiunile cereşti - aşa cm eisă o soma cerească, o haoma lbă în cer etc . Apa ie , intnile reînlneirii, Apa Vieţi etc. sint fomule miice ale aceleiaşi reităţi mefZice şi reli­ gioase: in apă rezidă viata, vigorea şi etenitatea. Bineînţeles, aceasă apă nu e accesibilă oicui şi nici oricum. Ea este păzită de monştri. e ală în teritorii reu de păuns, în săpînirea unor demoni sau a unor diiităI etc. Drumul spre ivorul ei şi dobîn­ direa �apei vii" implică o serie de consacrri şi "probe " întocmai ca în căutrea " arborelui vieţi" (par. 1 08, 145) . " Rîul ără vîrsă" (vgra nadO se ală îngă arborele miraculos despre are vorbeşte Kăştkf Upnşad, 1 , 3 . Iar în Apocalpsă (22, 1-2) cele două simbolui stau alături : " Mi-a arătat, apoi, iul şi apa ieţii limpe­ de cum e cleştarul şi cre vorăşte din tronul lui Dumnezeu şi l Mielului. Şi ... de o parte şi de. alta a îului creşte pomul ieii" (cf. Iezchiel, 47) . �pa vie" înnereşte şi dă viaă veşnică: oice apă, pintr-un proces de paricipre şi degradare, care ni se va înăpşa mi lm­ pede n cursul acestei lucrăi, este eicienă, fecundă sau meici*

Pe leneşi şi pe laşi şi pe cei murdătţi pe orp de noroi şi mocirlă ii scufundă ncnd deasupra lor n coş mpleit. Noa r. -

1 88

APELE ŞI S [M B O LI S M UL ACVAT[C

nlă. În Comoutlle, încă în zlele noastre, copii bolnai sînt scu­ fundap de rei oi în fmîna lui Snt-Mandron (Mckenzie, InJl­ y oJMedcine, p. 238 sq.) . În Franţa, numărul intnilor (ebillot, Fokore, T, p. 25-29 1 ) şi al rîuilor tămăduitoare (ib. , T, p. 327387) este considerabil . Eistă şi intini care au o nriurire bine­ ăcătoare asupra dragostei (II, p. 230 sq.) . În fara acestor voa­ re, alte ape posedă o valoare în medicina populară (P. Sebillot, I, p. 460466) . În India, bolile sint vîrllte în -ape (K. Ronnow, ita Aptya, p . 3-37) . Fino-ugricii eplică un numit număr de boli prin profnarea sau impuritatea apelor curgătoare Y. Mnninen , De donst�schen Krtkheiten, p . 8 1 sq.) . Şi, penru a încheia această sumara recere n revistă a vitulilor miraculoase le apelor, să ne mintim rolul "apei neîncepute" n majotatea vrăjitoulor şi terapillor populare . "Apa neîncepută" . adică cea intr-un vas nou, neprofanat de folosirea zilnică. co .ncentreză în sne valenţele geninative şi creatoare ale Apei pimordile. Ea vin decă, deorece , într-un numit sens, reface Creaia. Mai tîr.­ ziu , vom vedea că actele magice "repetă" cosmogonia, căci ele sînt proiecate în mpul mitic al Crerii lumlor, şi nu sînt decît repe­ trea gesturilor efectuate atunci, b orgine. În czul terapiei populare cu "apa neîncepută" se încearcă regenerarea magică a bolnailui prin contactul cu sub stanţa prmordială; apa absoar­ be răul datoită puterii sale de asmilre şi dezintegrare a tuturor formelor. ..

64. Simbolismul mersinH . - Puriiarea prin apă posedă

aceleaşi proprietăi; in apă totul se . dizolvă " , orice "fonă" este " detnteraă; orice isoie " este nulată; nimic in ceea ce a xisat " mai înante \u subzistă după o mersiune în apă, nici un aspect, nici un semn " , nici un "evenimen t� . Pe plan uman, imersiunea " echivalează cu mo�tea, pe plan cosmic, cu catastrofa (potopul) care dizolvă periodic lumea în oceanul pmordil . Dezinterînd oice fonă şi anulînd orice istoie , apele au aceasă vitute de puriiare, de regenerare şi de renaştere; cel ce se cufundă în ele ­ moare" şi ridicîndu-se n ape e ste asemenea unui prunc ără " păcate şi ără "istoie " , capabil să primească o nouă revelaţie şi să înceapă o nouă viaţă "proprie " . Precl1m scrie lezechiel (36, 25) : "Şi vă voi stropi cu apă curată şi vă ve ji curăji " . Iar profetul Za­ haria ( 13, 1) vede cu duhul cm "în v remea aceea va ţ un ivor cu apă curgătoare pentru casa lui Davi d şi pentu locuitorii Ieru­ salmului, pentru cuăţirea de păcat şi de orice altă înlnare " . Apele puriică şi regenereă pentu că anuleză "istoria", re­ saurează - ie chiar şi pentu u n mo:nent - interiatea auro-

APELE ŞI SI�BOLISMUL ACVATIC

189

rală. Diviitatea iraniană a apelor. Ardvf Sra Anihita este nu­ mită " cea sÎmtă care îlulţeşte unele ... bunurile ... bogăţia ... păîntul, c"are puriică smînţa tuturor bărbailor ... maicea tu­ turor femeilor ... care le dă laptele de carţ au nevoie " etc. (Ysna. 65) . Abluţiunile te putică de cmă (Eneida, II, 7 1 7-720), de pre­ zenţa nefastă a morjilor (Eutptde, Alceste , 96- 104) , de nebuie (intina lui Clitor din Araia; Viruiu, De Architect. , 8; P. Sint­ yves, Cops. p. 1 1 5), anulînd ait păcatele cît şi procesele de dezintegrare zică sau mentală. Ele precedau principlele acte reigioase. pregăind astfel inseria omului în economia sacrului. Abluţiunile aveau loc înainte de a se inra n temple (Jusln, 1, Apolg. , 57, 1) şi ninte de sacicii (Eneia, V, 634-640: Ma­ crobiu, St. , III, 1 etc.) Acelaşi meanism itul al regeneii pn . ape xplică imer­ siunea statuilor divinităţilor, în lumea ntică. itulul bii sacre era practicat de obicei în cultul Marlor Zeiţe ale fecundiăii şi agicultuii. Fotele sleite le iviniăii se reinterau asfel, asi­ uindu-se o bună recoltă (maia imersiunil provoca ploia) şi spomică mulipicare a bunurilor. a 27 matie (hiaa) avea loc " "bia Mamei iitene. �bele. "mersiunea satui se ăcea ie înr�un fluiu (la Pesnunte, Ybele era scăldată în Gallos) . ie înr-un lac (ca la Anyre, Magnesia etc . : cf. H. Grillot, e culte de Cybele, p. 288, 25 1 , n . 4 etc.) . " Bia" Afroditei era cunoscută la Pafos (Odseea. VII, 363-366) , iar lutrofotile zeiţei la Sicyone ne sînt descise de Pausanias (II, 10, 4) . În sec. al III-lea, p. Cr. , Cllmh (Hi. , V, 1-1 7, 43-54) cîntă bia zeiţei Atena. Acest itual era frecvent în cultul divnităţlor feinine crene şi feniciene (Ch. Picard, Ephese et Claros, p . 3 1 8) , precum şi la multe tibut · ger­ ice (Herha: f. Tacit, ea, 40) . Imersiunea cucului sau a statuilor Fecioarei Mria şi ale Sfmţilor, penru a îndepărta seceta şi a · obţine ploaia, se practica în catolicism începnd n sec. l III-lea şi se continuă, în ciuda rezistenţei ecleziasice , în sec. al X-lea şi al X-lea (cf. P. Sinyves, Cops, p. 2 1 2 sq. , 2 1 5 sq.) . 65. Botezul.

Acest srăvechi şi ecumenic simbolism l mersiunii în apă, ca instument de puricare şi regenerare , a fost acceptat de creştinism şi mpUnit cu noi valenţe religioase. Botezul Sf. Ioan unărea nu măduirea neputinţelor upeşti, ci mîntuirea suletului, iertarea păcatelor. Ioan Botezătorul propo­ văduia "botezul pocăinţei spre ierrea păcatelor" (ca, · 3, 3) , adăugmd: " Eu unul vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decît mine ... El vă va botea cu Duhul Sfmt şi cu foc" (Lca, 3, -

190

APELE ŞI SIMB O LISMUL ACVATIC

1 6). În creştinism, botezul devine nstumentul pncipl de rege­ nerre spirttulă, căci imersiunea in apa botezului ecivaleă cu îngoprea lui Cristos, Au nu ştiţi, arată Sntul Pavel (Ro. 6,3) ca toţi cîţi în C1stos Isus ne.m botezat, înru moartea lui ne-m boteat?" Simbollc, omul moare prn imersine şi renaşte, puticat, reînnoit, asemenea lui. Cristos, înviat din mormînt. " Deci ne-am îngropat cu EI, în morte, prn botez, - penru ca, precum Crtstos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să um­ blm şi noi nu înnoirea vieii; Căci dacă m crescut mpreună cu El prin asemănarea mqii Lui, atunci vom i pătaşi . şi i în­ vieii Lui " (Ro. , 6, -5) . Dn imensul număr de texte patristlce are interpretează sm­ bolismul botezului, ne vom mulţui să mintim doar două: unul cre se referă la vlentele soteriolotce ale apei, celălalt, la simbo­ lismul moate-renaştere al botezului. Tetulltan (De bapt. II-) face o lungă apologie a însuşirilor excepionale ale apei, element cosmogonic sanclicat dintru început pin prezenţa iinităţi. Căci apa a fost întîiul "lăcaş al Duhului Sint, care a preferat-o atunci tuturor celorlalte elemente ... Apei i s-a pouncit mai întîi să producă finţe vii ... Apa este cea �e , pa, produce ceea ce are viaţă, astfel că uirea noastră să înceteze cînd, într-o zi. ea va zmisli viaţa prin botez. În însăşi crerea omuluI, Dlnezeu a folosit apă pentru a-şi desăîrşi opera. Este adevrat că pă­ mîntul i-a ofeit subsnţa, dr pîntul ar i Jost inapt penru această operă dacă nu r i fost umezit şi înmuiat ... De ce ea, cre produce viaţa pe pămînt, nu r da viaţă şi cerului? ... Orice apă naurală dobîndeşte astfel, prin srăvechea prerogalvă cu care a fost înzesrată la origine, virtutea sanctlicării pn sacra­ meni, cu coniţia ca Dumnezeu să ie invocat pentru acest lucru . Îndaă ce se rostesc cuvntele, Sintul Duh , coborînd din ceruri, se opreşte asupa apelo� pe care le sfmţeşte prin fecunditatea sa: apele asfel sinţite se mpreneză, , la ndul lor. de rtutea sncicantă ... Ceea ce tmăduia odinioră tupul vindecă szi sletul; ceea ce aducea snăate n timp aduce mntuire n eter­ niate ... " Omul veci more pin mersiunea n apă şi dă naştere unei finţe noi, regenerate. Acest smbolism este aiabU fonulat de Ion Hisostom (HomiL n Jo. , . V, 2; P. Sinves, Cops p. 149) , cre , vorbnd despr� polivalenţa smboiă a botezului. scie: "El reprzintă motea şi nroparea, iaa şi nvierea ... Cnd ne cufundăm capul n pă ca nr-u" mOnt, omul vechi este scufundat. nropat n înreime; cnd ieşm dn apă, apare n acelaşi mp omul nou " . Toaă "preistoria botezului" unrea

APELE ŞI S IMB O LISMUL ACVATIC

191

acelaşi lucru, moartea şi învierea - deşi pe alte niveluri reliioa­ se decît cel instaurat de creşnism. Nu este vorba ici de "n­ luenţe " sau "mpumut" , pentru că asemenea simboluri sint r­ " hetipale şi universale: ele revelează situaţia omului în cosmos. vlozind în acelaşi timp poziţia lui faţă de initate (de realia­ tea absolută) şi de istorie . Smbolismul apelor este produsul in­ tuiţiei cosmosului a unitate şi a omului ca un mod specic de eistenă care se rezează exclusiv de-a lungul "istoiei" . •

66. etea mortli. - Utrea funerră a apei se explică

prn acelaşi nsmblu care vlideă func1a ei cosmogonică. " magiă şi terapeutică: apele "potolesc setea motului" . ele îl i­ zolvă, îl solidtzeză cu seminţele; apele "ucid mortul" , nulînd deniiv condiIa sa umnă 1 , pe care infemul l-o lsă la un nivel sczut. lavar, păstîndu-i astfel ntacă posibilitatea de sufein­ ă. În diversele concepţii despre morte, defunctul nu moare de­ fmitiv.. ci dobîndeşte numai un mod elmentr de eistenă; este o reresiune. nu o incţie inală. În aşteptarea reveniii în cir­ cuitul cosmic (ransmirreal sau a eliberă.l deinitive. suletul mortului suferă şi această suferinţă este eptmată ndeosebi prin sete. Bgatul. din lăctle iadului. îi cere lui Arm: " Fie-ţi ilă de mine şi rimite pe r să-şi ude îful degetului în apă şi să-mi răcoească lmba, căci mă chinuiesc n această văpie " (Lca, 1 6, 24) .· Pe o tabletă oică (Eleuheme) se lă inscipia: rd şi mă prăpădesc de sete ... " Cu pilejul ceremoniei Hydrophoria, se vărsa apă pentu morţi pn crăpătui (csta) , ir în tmpul nthesteritlor. in preajma ploUor de pimăvră. recH credeau că morlor le era sete (referinţe n L. Gemet, Genie grec. p. 262 ; P.M. Schul. afontion e la pensee grecque, p. 1 1 9, n. 2 , p. 2 10 n. 2) . Gîndul că sufletul moilor suferă de sete a terorzat n specil 1

Aceasă concepie s-a păsrat şi n speculaţia ilozoică. Penu sule­ " te, moatea însenă să deină apă" , spune Heracit (fr. 8) . De aceea suletul uscat ,e cel mai înţelept şi cel mai bun" (fr. 74) . Tema că " umezela "dzolvă" sufletele dezincnate, ăcîndu-le să genineze şi proiecmdu-Ie din nou n circuitul fomelor de iaţă inferioară, . era frecvenă n sotertologta greacă. Un frament oric (Clement, Strom I , 2 , 17 , 1 , F. Kem. p . 226) spune ă pentu sulet apa este moe", iar " Porir (De nro nymph . 10-1 1 ) explică tendinţa sufletelor defuncte căre niditate pn dorinţa lor de reîntupre. Speculaia ulteioră a depreciat funcia gelminativă a apelor deoarece situa cea mai bună soartă pos t otem, nu în reintegrarea în circuiul cosmic. ci . di1po­ tivă. în evadarea �n lumea fomelor organice ătre empreu. către .

regiunile celese . De a1ci mportanţa capitală acordaă itinerarelor so­ lare. "uscăciunii".

1 92

APELE ŞI S IM B OLISMUL ACVATIC

poplaile meninţate de arşiă şi seceă (Mesopotia, nato­ Ha, Siia, Plestina, Eiptul) şi mai cu se�ă în aceste reiuni se practicau libaţtunile penru defuncţi şi se ncipuia fericirea "de dincolo " ca un refrigeum (cf. A. Parrot, e regeiL passim; M . Eliade, lmnis, 1, 1938, p. 203 sq.). Suferinţele po�t mortem au fost eprimate n tenei concreţi, aşa cum se fonuleă ori ­ ce experienţă mană şi orice teorie rhică: "setea mortului" şi "lăcile " ifemelor asiatice 'snt nlocuite in concepple nordice pn termeni are eprmă "temperatura sczută" (fig, bumă, mlaştini nghe-te etc . : c. M. Eiade, Isla lui Esius, p. 95: lmois, I. p. 205) . Dr aît setea cit şi friul trădeă suferinţa, drma, neohna. ortul nu poate rmîne necontenit într-o asemenea sre, care este numai o ragică deradare a condiiei sle umne. Li­ baţiunile au drept scop "potolrea" lui. adică suprimarea sufe­ nţelor. regener;ea mortului pntr-o disoluţie" tolă în apă. " in Egipt motul este uneoi as1lat lui Osirls şi, ca atare, poate nădăjdui înr-o soă aicolă" , tnlpul lui geninînd asemenea " seminţelor. Pe o stelă unerră de la Bitlsh Museum, defunctul aresează lui ă ugămintea ca "trupul lui să poată germna" (A. Parot, p. 103, n. 3; l�is, I. p . 206, .cu refeinţe complemen­ tare) . Dar libaţlunile nu trebuie întotdeauna intepretate itr-un sens aricol " , scopul lor nu -este întotdeauna "genarea mor­ " tului" , trnsfnnarea lui in sămnţă" şi neophytos (neoit, "iarbă " nouă") . ci, în ptmul înd. "potolrea" lui: adică, eincţia restului de condiţie umană ce i-a mai rămas, imersiunea lui toală n "ape " , pentu a putea dobîni o Qouă naştere. "Soarta aicolă" , pe care o promovează uneori libaţiunile funerare, nu este decît o consecinţă a acestei dezinterăi inle a condiţiei umane; ea e un mod nou de manifestae ăcut posibil prin virtuile zolvante, dr şi gerinatlve, ale apelor. 67. zvore mraculose ,i oraculre. Acestei multivalen­ te religioase a apei i corespund. în istorie, numeroase culte şi rituri centrate asupra vorelor. rîutlor şi luiilor. Aceste culte se datoresc, în primul rînd, valori sacre pe care o încorporeză apa în ea însăşi, ca element cosmogontc, dr şi epifatei locale, manifestăii unei prezente sacre într-un numit curs de apă, în­ tr-un anit vor. Aceste epifani locale sînt independente de suctura religioasă supapusă. Apa curge. este ie " . neodhnită; " ea inspiră, ndecă, profetzează. n însăşi eistena lor, voul sau luviul manifestă puterea, viaţa, perenitatea; ele snt şi sînt vii. Îşi dobîndesc astfel o auonomie şi cultul lor dureă, în poi-

APELE ŞI SIMBOLISMUL ACVATIC

193

da alor epfH şi ltor rvolu1 eiioase . Ele deluie "necon­ tenit foa sară cre le este proprie şi. totoaă. picipă la pes­ iiul elementului nepuntn . Cull aelor - şi. îndeosebi, al orelor consideate auma­ turtce, al innlor tenale. l nelor ec. - penă o impre­ sionnă coninuiate. Nici o· rvolu1e reliioasă nu a puut să-I supime: limentat de devotunea populră, cultul apelor a sirşit prin a i toleat chir de creşinism, după perseculle tnfuctuoa­ se n vul Mediu . (ReaCţia a inceput în seco lul al V-Iea, cu Sn­ tul 11 din Ieusam, Cleh., X, 8. Interdic ile ecleziaslce se repetă _neîncetat, de la al II-lea Conciiu de la Arles - din anul 443 sau 452 - şi pînă la Conciliul de la reves. din 1 227. n plus, un nmr considerabil de ap o loii, epistole episcople şi alte texte march eă lupa Bisericii împoiva cultului apelor: c. P. Sintyves, Cops, p. 1 63 sq.) Continuitatea cultuală se înin­ de uneoi Il n eo liic şi pn ă n zilele noasre . sfel, n voul

tenal de la Gtsy (comuna Saint-Smphorten-de-Mnnagne) s-au găsit obiecte votive neol iice şi romane (C. Vllat, e ute des sources as la Gaule atque, p . 97-98) . Une asemănătoa­ re le unu i cult din neoliic (sileuri simate ntenionat, a ofrnde) au fost descoperite n ivol numit Satnt-Sauveur. în pădurea Comptene (ibi. , p. 99) . Cu rădăcinile n preistorie, cul­ tul s-a ransmis glilor, apoi gl o - romanilor, de unde a fost Pri­ mit şi asimilat de cren ism . a Saint- Mo i z s-au păstrat, pînă mai ani recuţi, vechi aşezări de cult din epoca bronzului (R. Pe t­ tzzoni, a rel(qione primiia in Srdegna, p. 1 02) . În co muna Berinoro (prov. ForU) , lngă o �nînă modenă de apă cloro-sa­ li nă , se găsesc vesigi de cult din epoca b ronzului (R. Petzo ni, p. 102-1 03) . În ngia, lîngă tmui preistoici sau monumente Tlegitice, nnm voare considerate de populatie ca mracu­ loase sau bneăătoare (ibi. ) . Menionăm. de asemenea, itulul care se pracica la lacul Sant-Andeol (în Munţii Aubrac) , descris de S. G regoire de Tours (544-595) . Omeii venau aici n cu­ ţe şi be nchetuiau trei zile in juul lacului, aducnd u - i a ofrandă uie şi hă1netui, ire de lîn ă, bîă, prăj ituri etc � În a para zi se ponea o mare furtună umaă de - plOie (era de ci un rit brbr penu provocarea plo ii) . Un preot, Parthenius, după ce a nce r­ at n adr să-f conngă e rni ă renune a acest ceemonil păgîn. a înălat o biserică, la care omenii au srştt prin a aduce. cu impul, ofrandele desnate lacului. Totuşi. obiceiul de a un­ ca în apa laculu i obiecte uate şi prăjitut s-a păsrat pnă n sec.

194

PELE ŞI SIMB O LIS M UL ACVATIC

al X-lea, cînd pelertnii continuau să arunce în lac, fră să înţeleagă însă de ce fac aceasta� cămăşi şi panaloni (cf. P. Saint­ yves, Cops, p. 189- 195) . Un excelent exemplu. de cOllinuiate, în ciuda modtctlor ansmblului reigios în cre cultul apelor a fost succesiv integrat, întîlnm n monograia mi sus ciaă a lui R. Pettazzoni asupra reliiei pmiive n Sardinia. roto-sazii au venerat izvorele, ofendu-Ie saciicii şi înălînd, lătui de ele, sanctuare dedicate lui Srder pter (op. ct. , p . 29 sq. , 58) . lătui de emple şi de ape aveau loc ordalile , fenomen reliios caracteristic întregului n­ smblu alanto-meiternen 1.. Une le acestor ordlii prin apă au supravieţuit . pînă în zilele noastre n credinţele şi folcloul sard. Cultul apelor e. înîlneşte şi în preistoria Sicliei (p. 1 0 1 sq.) . a Lllibeo (Mrsala) cultul grec l Sibyllel s-a suprapus unui cult pmitiv local, care îşi avea cenul într-o peşteră inundaă de ape; proto-siciienu mergeau acolo penru ordali sau incubaii profetlce: acolo a stăpînit şi a profezat Sibylla n tmpul colo­ nii greceşti şi tot acolo se continuă, în tmpul creşnismului, devoţiunile către Sf. Ioan Boteătolul, căuia i se idică, în sec. al I-lea, un sanctuar în vechea peşteră, rmasă pînă în zilele noasre loc de peleinaj enbu apele ei iraculoase (ib., p. 1 0 1 ). Oracolele sînt adesea situate în preajma apelor. Aproape de tenlplul din Amphiaraos. la Oropos � cei cre erau vindecaţi de oracol aruncau în apă o monedă (Pausanias, I, 34, 4) . thia se pregătea bînd din apele intînii Kassotis . a Colofan, profetul bea apă din voul sacru alat în grotă (Ymblicos, De Myst. , III, I l ) . La Clros, preotul cobora în rotă, bea din apa unei intini miste­ rioase (hausta Jontis arcani aqa) 'şi răspundea în versuri la n­ rebările care îi erau puse în înd (supe r rebus qus quis mente concepit, Tacit, Annales, II, 54 : despre oracolul de la Clros , cf. Ch. Pic rd , Epese et Claros, Pis, 1 922. p. 1 1 2 sq.) . uterea profetică emană n ape .- această intuiie arhică o înîl� pe o te foarte vasă. Oceanul, de pildă, este nuit de babilonieni "casa nţelepciunii" . Onnes . personajul mitic babilonian năi­ şat j umăate om, Jumăate peşte, se riică din marea Eritreei şi devluie oamenilor cultura. scisul , astroloia (te în A. Jere­ ias , Hanbch, p. 39-40) . r

În Lusitania se adora, nă în epoca romană. un zeu auohton. Ton­ goenabiagus. are pare a i fost ·zeul "cursului de "apă pe care se juă" (L. de Vasoncelos, RelgOes de stna, II, p. 239 sq.) .

1 95

APELE ŞI SIM B O LIS M U L ACVATIC

68 .

Epifaii acvatice şi divnităţi ale Apelor. Cultul ape­ lor ..- l luviUor, voarelor şi lacurilor - a eistat în Grecia ina­ ntea năvălilor indo-europene şi înainte de orice valo re i­ tologică a experienţei reigioase. Vestiii ale acestui cult' rhic s-au păstrat pînă în murgul elenismuluL Pausanias ll1 , 38, 3-4) a aut nă mp să cerceteze şi să descrie ceremonia ce se desfăşura la ivoul HaQo, pe coasta muntelui Lykaios, în rca­ dia: aici, atunci cînd bîntuia seceta, preotul zeului Lykaios jerfea şi lăsa să cadă în vor o rmură de stejar. itul e srăvechi şi se încadreă in nsamblul "magia ploii" . Într-adevăr, spune Pau­ snias, după ceremonial se idica dn apă o boe uşoră aseme­ nea unui nor şi curînd începea să plouă. Nu apare ici nici o personicre religioasă, fota rezidă in vor şi aceasă forA, des­ cătuşată pnr-un rit specic, comndă ploi. Homer cunoştea culul lu1lor. roieit, bunăoă, jertfeau . lui Smndros nimale şi îrleau u ii n vlutle lui: Peleu jefeşte cnczci ·de · oi vorelor lui Spercheios. Snros avea peo1 lui; lui Spercheios t erau consacrate o ncintă şi un lr. Se jefeau i şi boi lui Poseidon şi zeiătilor mne (e. refente şi bibliorie, M. P. NUsson, Geschichte 1, p. 220, n. 3.). lte popore indo-europene ofereau de asemenea sacriicii luvii­ lor: de exemplu cmbii (cre jetfeau Rhonului) , frncU, gena­ nil, slaii etc. (cf. P. Snves, Cops, p. 1 60) . Hesiod menio­ neă (Op V. 737 sq.) jerfele re se aduceau la recerea unui luiu. (it cre are nenumărate pralele etnograice; massii n estul ftcii uncă un pumn de iarbă de iecare dată cnd raver­ sză un luviu; populapa bagnda, in frica Cenrlă, aduce ornde boabe de cafea la trecerea apelor etc. : cf. J. G. Frazer, Folkore in the Old Testmet, II, p. 4 1 7 sq.) Zeii luiai eleni snt uneori antropomori: de pildă, Sman:os se lupă cu Ahile (la­ da, I, 1 24 sq.) . Majoritatea erau nsă înăţişap sub fonă de taui (referinţe, NUsson, I, p . 22 1 , n . 1 0) . Dinre toi, zeul luvi1 cel mai cunoscut era Acheloos. Homer îl consideră chiar mare zeu, divinitate a tuturor luiilor, mărilor şi voarelor. Se cunosc luptele lui Acheloos cu Heracles; cultul său se săvîrşea la Atena, Oropos, Megara şi în multe alte 'cetăţi . Numele a fost diferit inter­ pretat, dr se pare că etlmologia cea mai probabilă ar i pur şi simplu "apă" (M . P. Nilsson , I. p. 222) . E nutil să menţionăm toaă mitologia avatică . a grecilor. Ea este vastă şi lipsiă de contuuri precise. Într�o contnuă curgere, nenumărate iguri itice apar, repetînd acelaşi laitmotiv: ii­ nităple apelor se nasc din ape. Dntre acestea, unele fiui şi-au dobindit locuri de semă n itologii sau în legende: aşa bună-

..

1 96

APELE ŞI SIM B O LISMUL ACVATIC

oară. Theis, nimfă maină, Proteu. Glaucos, Nereu, tton, divi­ nit1 neptuniene, trădînd n înăţişrea lor o detaşare impefecă de ape, aînd upuri de monşti mini, coadă de peşte etc. Ele slăşluieşc n adncurile marine . Asemenea elementului din cre abia s-au despins, şi ·niciodaă deinitiv, aceste divinităţi sÎţt ciudate, c apricioase : ele fac binele cu aceeaşi u şuri nţă cu re fac răul şi, de cele mai multe oi, ca şi marea, fac răul. Mai mult ca zeii ceilali, ele răiesc dincolo de imp, di�colo de istorie. Foar­ te apropiate de începuturle lmii, ele nu participă decît întîm­ plător la destnul ei. Viaa lor e, poate, mai puţin divină a a celorlalţi zei, dar este mai .egald şi mai solidară cu elementul pi­ mordial pe cre-l reprzină .

69 .

Nfele. Cine, pinre greci, se putea lăuda că a cu­ noscut numele tuturor nimfelo? Ele erau divinităţi ale apelor curgătoare, le tuturor voarelor şi intînilor. Nu imginaţia ele­ nică le-a ăurit: ele erau colo, n ape, de la începutul lii; recii vechi le-au dat doar înăţişarea mană şi numele. Ele au fost create de cu rsul viu al apei. de mgia ei, de fora pe cre o �ma­ na, de munurul ei. Grecii le-au despins doar din elementul cu care se contopeau . Odaă desprinse , personicate, investite cu toate· prestigiile acvatice, ele şi-au dobîndit o legendă, au inteVe­ nit n epopee , au fost solicitate de taumaturgte . Ele sînt, de obi­ cei, mme ale eroilor locali (M . P. Nlsson, p. 227 sq.). Diviniăp minore ale unor anmite locuri, ele sînt bi)e cunoscute de oa­ meni, sînt obiect de cult Şi li se aduc jertfe. Cele mi celebre sînt surole lui Theis, Nereidele sau, cum le mi spune Hesiod (heogonia. v. 364) , Oceanidele, nmfe prin excelenţă neptuniene . Majoritatea celorlalte sînt diviniăi ale zvoarelor. Dr ele locu­ iesc şi în peşterile mede. Groa nlfelor" junge un loc comun " în literatura elenistică, fonnula cea mai "cultă", adiă mi pro­ fană, mai depărtată de sensul pmitiv religios, a nsmblului Apă-Peşteră cosmică-beatitudine, fertilitate, înţelepciune . Odată personiicate, nmfele inten în viaţa omului. Ele snt divinităi ale naşterii (apă-feilitate) şi kourotropoi, ele cresc copiii, îi în­ vaţă să devină ero- (c. de ex� Euripide , Helen. , v. 624 sq.) . Aproa­ pe toţi eroii greci au fost crescuţi ie de nmfe, ie de cenauri aică de făpturi supr�umane, paicipînd la forţele natuii şi con­ rolîndu-Ie. O iniiere eroică nu este iciodată "fmilială"; nu este adesea nici măr "civică" , ea nu se face în cetate, ci n pădure, în sălbăticie. De aceea, concomitent cu vene raia pentu nmfe (ca şi pentru celelalte duhuri ale naturii) , nnm ş i frica de nmfe. Nifele -

1 97

APE LE ŞI S IMB OLIS M UL ACVATIC

fură adesea copii: alteori , din gelozie. i omoară. Pe montul unei fetiţe de cnci ni stă scris: ·" Copilă iubiă, drăgălaşă iind. m fost răpiă de Niade . nu de morte " · (CIG 6 20 1 , citat de H. Jeanmare, Couroi et Coretes, p. 295) . Nimfele mai sînt primej­ dioase şi în alt chip: la miezul zilei, în toiul călduIii, ele tulbură mintea celor care le zăresc. Amia este momentul epifaniei nim­ felor. Cel care le vede cade pradă unui entuziasm nmfoleptic: astfel, iresias re reşte pe Pallas şi Chriclo, s�u Acteon care o . descoperă pe rtemis cu nimfele sale . De aceea se recomndă ca la miezul zilei să nu te apropii de Imtîni, de voare, de cursuri de apă sau de umbra unor anmii rbori. O superstipe mi tîr­ zie vorbeşte despre nebunia vaticlnară ce cuprinde pe cel care vede o formă ieşnd din apă: speciem qm e fote, id est efgiem Nymphe* (Festus , citat de R. Caillois, Les demons du midi, " Rev. Hist. Rel. " , t. 1 1 6, nr. 1 , 1937, p. 77) . În toate aceste credinţe stăruie vitutea profetică a apelor, deşi cu inevitabile contminri şi afabulaţii mitice. Ceea ce stăruie, îndeosebi, este sentmentul ambivalent de temă şi atracie faă de apele care dezintegrează ("fascinaia" nimfelor aduce după sne nebunia. abolirea personalităţii) şi geninează totodată, care ucid şi ajută naşterile. 70. Poseidon, Aegir etc.

D r, mai presus de Acheloos , de hetis şi de toate celellte divinităţi avaice minore, se ală Po­ seidon. Mrea. atunci cînd e furioasă, îşi pierde racterele ei feminine de ispititoare unduire şi somnoroasă beatitudine, ir personiicrea ei mitică dobndeşte un acc!ntuat proil masculn. La împărţirea Cosmosului între fui lui Kronos. lu i Poseidon i s-a atribuit stăpînirea asupra oceanului. Homer l cunoaşte ca zeu al mărilor: palatul lui este în fundul oceanului, iar simbolul lui e tidentul (orinar. colţii monştrilor marni) . Dacă Persson are drepate citind inscripţia miceniană dn sm Poseidfonps, atunci numele zeului poate i coboit pnă în epoca miceniană (M. P. Nilsson, I. p. 4 1 6) . Poseidon este de asemenea zeul curemure­ lor, pe care recii le epicau prn eroziune a apelor. Talazurile dezlănţuite spărgî-n du-se asurzitor pe mal amntesc zguduirile seismice. Asemenea natuii oceaice, Pbseidon este slbatic, nemulţumit, perid. Proilul lui mitic nu dobîndeşte un caracter morl ; este prea aproape de matricea neptuniană pentu a cunoaşte lă lege decît cea a propriei sale modlităi. Poseidon devăluie o anumită condipe cosmică: Apele preced Creaţia şi, ritmic. o re-

.. ,

*

O

apriţie

in vor re

este magnea Nfei.

-

Nota re.

1 98

APELE ŞI SIMB O LISMUL ACVATIC

sorb: autonomia desăvîrşită a elementului neptunian, niferel1t faţă de zei, de omeni şi de istorie, legănîndu -se în propria sa luiditate, inconştient deopotrivă şi de geneni1 pe cre-i poartă în sine şi de ,,formele" pe care, virtual, le posedă şi pe care, n fapt, le dizolvă perioic. În mitologia scandinavă, Aegir (egor, " marea") personiică oceanul nemrginit. Soia lui e peida n (ran, a prăda") cre " îşi vîntur� plasa pe tot cuprnsul mării, tăgînd tot ce înlneşte spre lăcaşul ei submrin . Cei înecaţi se duc la Rn, omenii auncai in mare i sînt jertiţi. Din Aegir şi Rn s-au născut nouă iice , iecre întruchipînd un aspect al oceanului sau un moment din epifania marină: Kolga (marea dezIănţuită) , Bylja (hula) , Du­ fa (scufundătoarea) , Hrafn O efuitoarea) , Dfn (valurile care prnd şi rag totul după ele) etc . . În fundul oceanului se înalţă superbul palat al lui Aegir, unde se adună uneori toţi zei. Acolo , de pildă, a aut loc celebrul banchet din jurul uriaşului c n furat de hor gigantului Hymr (şi el un geniu oceanic) , cazan miraculos în care băutua se ăcea şi se tuna sinură: acolo a venit oi ă tulbure buna înţelegere a zeilor (cf. oksenna) , ca­ lomniindu-i pe toţi , împreună cu diinele lor soţii, ca să sÎrrşeas­ că apoi torturat, legat de o stincă în fundul măii. C nul miraculos al lui Hir îşi lă corespondenţa şi în celellte itologii indo-ariene (cf. G. Dumezl, e fesin d'imor­ tlite) . El slujeşte la pregăirea mbroziet, a băuturi ivine. Ceea ce ne interesează în capitolul de faţă este amănuntul revelator că majoitatea anelor itice şi magice din tradiţiile celtice se lau pe fundul ocenului sau al lacuilor (A. C. Bron, citat de A. H. Krappe, a genese des myhes, p. 209) . Cnul iraculos l tradiţiei irI ndeze, Murs , îşi deivă numele de la muir, "ma­ rea" . Foa maică rezidă în apă; ne le , oalele şi' cupele sînt recipiente ale acestei forţe magice, adesea smbolizată printr-o " licoare dină, ambrozie sau apă vie ; ele conferă nemurirea sau " iner�ţea veşnică, rnsfonă e cel care le posedă n erou sau zeu etc.

7 1 . imale şi embleme acvatlce.

Balaurii, şepi, scoici­ le , delfmi, peşti etc. sint embleme ale apei: ascunşi in adîncule Oceanului, sint pătrunşi de forţa sacră a abisului: donind în· lacuri sau sIăbăind luiil e. ei isibuie ploaia, umiitatea, nundaţiile , conrolînd astfel fecundiatea lumii . Balauri sălăş­ luiesc în noi şi în lacui; ei snt stăpîni trăsnetului: descătu­ şeă apele uraniene, fecundînd cimpurle şi femeile. Vom avea pilejul să revenm asupra polismbolismului blaurului , şape/

-

APELE ŞI SIMBOLISMUL ACVATIC

199

lut, scotcllor etc., pe cre doar l descirăm n pamraful de faă, 11îndu-ne la funcia balauului n cultuile sino-sud-est-asia­ lce. Balauul şi şarpele l snt, după Chuan-Zi, simbolul vieii tt­ mice (M. Grnet, a pensee chtnoise, p. 135) , căci balaurul repre­ zin. duhul apelor, a cror armonioasă unduire nutreşte viaa şi face posibilă civiliaţia. Balauul Ying adună apele şi onnduieşte ploile , căci el însuşi este principiul umidiăii (M. Granet, Dan­ ses, 1, p. 353-356 nota) . "Cînd bîntuie secea, se face o imagine a balauului Ying şi atunci începe să plouă" (ibid. , p . 36 1 ; cf. J . G . razer. he Mgic, Art . the Evoluion of Kgs, 1 , p . 297 cu pivire la ritualurile chneze pentru -ploie, cu eigia unui dragon) . Asocierea dragon-trăsnet-fecunditate este frecvenă n textele arhaice chineze (cf. M. Granet, Danses, 1, p. 34-350; II, p. 555: Karlgrei, Some Fecundiy Symbols, p . 37 etc.) . " iara răsnetului are trupul unui bal�ur cu cap de om" (M . Granet, I, p. 5 1 0) . O fecioră a rmas ravidă rl saliva unui balaur (B . Karlren, p. 37) . u-i, unul inre fondatori ciizaiei chneze, s-a năs­ cut intr-lD heleşteu vesit prin balaurii săi (E. Chavnnes, Me­ moires de Sse-Ma-Tsie� 1. p. 3 sq.) . "Taăl (lui Kao-Tsu) se numea Ti-kong: mama sa se numea venerabla Liu . Odinioară, venera­ bila Liu, odihnindu-se pe malul unui heleşteu isă că se întîl­ neşte cu un zeu: în acea clipă începu să tune, să fulgere şi un mare întuneric se lăsă: Tai-kong se duse să vadă ce s-a înîm plat şi i un balaur cu solzi deasupra soţiei sle: n urma acestei înîmplări, aceasta rămase însărcinaă şi apoi născu pe Kao-Tsu" (Sse-Ma-Tsten, Memorii, II, p. 325) . În China, balauul - emblemă urano-acvatică - se a.. .ă în necontenită legătură cu mpăratul, reprezennt l imurlor cosice şi disibuitor al fecundităi pe pămînt. !înd ritmurile se pierd, cînd viaţa cosmică sau socială se dezorgantzeă, Îm­ păratul ştie cum să-şi regenereze forţa creatoare şi să restabi­ lească ordinea. 'Ca să asigure propăşirea regatului său , un rege din dinastia Hia mînca balauri (M . Grnet, Civilisaton chinoise, p. 2 1 6) . Aşa -încît blauti pzitori ai imuilor apăreau întotdea­ una cînd forţa cre autorza dinastia Hia să do�ească era în descreştere sau în curs de regenerre (ibid.) . După moarte, sau uneori chir în timpul vieţii, Împratul se întorcea în cer; aşa, bunăoară. Hu ng-l, Suvernul Glben a fost răpit în ceri de către UIl blaur cu 'barbă, mpreună cu soţiile şi sfetnicii si n 1

Cinezi n-au isns niclodată prea bine şaele de nmlul ilc (c. M. Grnet, Dnses et legendes, II. p. 554).

20

APELE ŞI SIM B O LISMUL ACVATIC

număr de 70 de persone E. Chavnnes, Meores ... TI, prtea a 2-a, p . 488-89) . În mitologia chineă, de sructură contnentală, balaurul, em­ blema aelor, este invesit tot mai mult cu virtuţi cereşi. Fertit­ atea avativă se concentreă in noi, într-o reiune superioară. Dr ansmblul fecund1tate-apă-regaliate (sau sinţenie) s-a păs­ rat mi bine in m1to�ot1le sud-est-asialce in care Oceanul se adevereşte a i temeiul oricărei realiăl şi isibuitorul tuturor forţelor. J. Pyzlusi a naizat un mre număr de legende şi bas­ me sud-asiaice şi tndoneziene, prezentînd toate o pariculitate " comună: eroul datoreă condiţia sa extraordinră (de "rege sau " sfmt") faptului de a se i născut dinr-un anml avaic. n An­ nn, prmul rege mitic se intitula log qUn, "regele balaur" . n Indonezia, după mărturia lui Tchao-Ju-Kua, regii n Sn-fo-tsi purtau titlul de log-s, "spit, spenă de năga" (cf. J. Pylu­ ski, a Pincesse a l'odr e osson, p. 276). Ngi este un duh avatic femnn care îndeplineşte, în egiunile sud-asiatice, rolul dragonului n China. Sub fona sa mtnă sau sub lnăpşarca unei "pinţese cu miros de peşte" , Nagi se uneşte cu un brman şi întemeiază o dinastie (versiuni ndoneziene , Chmpa, Pegu, Siam etc.). După o legendă plaung, Ngi busandi a iubit pe prinţul hurtya, iu l SoarelUi!: din unrea lor s-au născut rei i: unul a devenit împratul Chinei; ltul, regele plungllor; al treilea, rege n Pagan . După Sejrt-Malyu, regele Suran a co­ boît în fundul Oceanului, într-o ladă de sticlă, şi, bine prit de locuitori , a luat de sope pe fia egelui. Dn această căsătote s-au născut trei ii şi pmul a devenit rege in Palembang. În Inia de sud se crede ă unul n srămoşii dinastiei Palla­ va s-ar i căsătorit cu o Ngi şi de la ea ar i dobîndit însenele regliăţii. Qiul igi apre în legendele budiste şi e regăsit chir în regiunile de nord ale Indiei, în Uddyana şi Kaşmir. Regii din Chota-Napur descnd, de asemenea, dintr-un nga (spirit de şrpe) numit u)Qa: acesta, se spune , avea o respiraie fe­ tidă, detaliu care mint�şte de "prinţesa cu miros de peşte" . Con1

De remrcat polariaea Şape (peşte, monsu main, simbol al ape­ lor, al ntuneicului. l nemanfestatului) - Soare (,.iu al Soarelui" sau un brahmn etc. ; "simbol al mnifesatului), polaiae suprmaă prin ăătoiile mitice cre înemeiază o dinastie, adiă deschid o nouă epocă istorică. Fziunea pncipiUor conare se nneşte de iecare daă cînd se înceară o "fonulreP a diviniăH (ef. M. Eliade, Mul ritegr. p. 52) . n mitutle indoneziene şi sud-est-asiaiee la care ne referim mai sus, această coinc.eta oppostoum semniă înche­ ierea ciclului pinr> regresiune în uniaea pnl0rdială. unată de " inauumrea unei "dinsli , adiă a unui nou ciclu istoric.

APELE ŞI SIM BO LISMUL ACVATIC

'

201

fom unei ralH păsrae n Inia de sud, inţeleptul Agasya s-a născut, împreună CU Vasişţha. ntr-o olă cu apă - din unirea zeilor Mia şi Vu}a cu psra Uvasi. De aceea. este numit "Kumbhasmbhava (născut n Kumbhmăta. eia-oală) şi pftbdhi ("nhiitor de ocen") . gasya a luat de soţie pe iica Oceanului (Oppert, Orgil Ihbits, p. 24. 67-68) . Pe de lă parte, n Dvypnşd se poves teşte că zeii, întrebînd-o pe Ma­ ea eiă (v) cine este şi de unde vne , au ptt unăol s­ puns: "ocul meu de naştere este în apă, în interioul oceanului: cne-l cunoaşte dobîndeşte locunţa lui Del-. eiţa a fost la înce­ put prncipiul şi maticea tuturor lucurlor: "Eu sînt cea are, la inceput, l-am creat pe tal acestei lumi" (tt în G. Oppert. p. 425426; cf. M. Eli�de. e Yga, p . 346) . Ţoate aceste adiH pun n lună valorea sacră a funcţiei consacrnte a apelor. Suveniatea ca şi sacriatea sint distri­ buite de geile mriime; forţa magica-reliioasă rezidă în fundul Ocenului şi este ransmisă eroilorl pn ăpturi miice feminine (gi. "printesa cu miros de peşte " etc.) . Geniile-şepi nu sălăş­ luiesc întotdeauna in ocene şi mări, ci şi in lacuri, heleştee . in­ i. izvoare. Cultul şerpilor şi l geniilor-şepi. în India şi în lte păIţi, păstreză. în orice ansmblu s-ar fla, aceasă legătuă maico-reliioasă cu apele (c. de ex. Vogel, Sepet Worship, pas­ sim). Un şarpe sau un geniu -şarpe se ală întotdeauna în ve­ cnătatea apelor sau le controleaă. snt genii protecoare ale iz­ vorelor vieţii. nemuririi. sacralităţi, ca şi le tuturor " "emblemelor în legătură cu viaa. fecunitatea, eroismul, nemu­ " rirea şi "comorile . adiile potopului se leagă, aproape toate, de ideea resorbirii omenirii in apă şi nstaurrea unei noi epoci. cu o nouă umtate . Ele trădeă o concepţie ciclică a cosmosului şi a istoriei: o epocă este supmaă caastro­ fal şi incepe o nouă epoă săpnită de omeni noi " . Această con­ " cepţie ciclică este conimată şi de convergena mituilor lunare cu temele inundaţiei şi le potopului, luna ind prin excelenă simbolul devenirii riice , a morţi şi a înieii. Întocmai cum fa­ zele lunare comandă ceremoniile de iniiere - cînd neoitul 72 .

1

Simbolismul potopului.

-

Sintem ore îndreptăţii să eplicăm prin aceeaşi fonulă naşterea eroilor reci n nmfe şi niade, diiniAp ale apelor? Acie este iul

lui Thetis, nimă maină. De remarat ă eroii locali descind adesea din naiade, astfel lition, Sonios etc. Un erou local este adesea o supra­

ieuire dinr-un cult arhaic, preindoeuropen; el ea " stăpnullocu­ lui".

APELE ŞI SIMB O LISMUL ACVATIC

202

" "moare" ca să "învie din nou -, tot astfel Luna se lă n sînsă legăură cu inundaiile şi potopul, care anihleă vecha umani­ tate şi pregătesc apriia unei umnităţi noI. În mitoloiile din jurl Pactculul, elanurile îşi au e obicei orignea înr-un animal mile lunr cre scapă dintr-o catasroă avaică (C·. Hentze, p. 1 4, 24 etc . ) . Srăm oşul clanurilor .este un naufraiat Ilorocos sau descendentul nmalului lunar care a provocat inundaia. Nu strum în acest capitol asupra concepţiei cicl1ce de reab­ sorbire în ape şi manifesa t re periodiă, o concepie are să la b� tuturor apocalipselor şi a 'miturilor georice (Alantlda etc.) . Ceea ce dom să subliniem ete caracterul universal şi coe­ rena temelor mitice neptuniene . Apele preced orice creaţie şi o reintereă periodic, spre a o retopi în ele , a o " puriica" , fi­ bogăţ1nd-o totodaă cu noi latenţe, regenerind-o. Umnitatea pie­ re periodic în potop sau inundaie , datoriă "păcatelor" ei (in ma­ jOriatea miurilor n Juul Paciicului movul catasrofei este o vnă itua1ă) . Dar niciodată nu piere deniiv, ci rea pare sub o nouă formă, relund acelaşi destin, aşteptînd revenirea aceleIaşi . catastofe care o va reabsorbi în ape. , Nu ştiu dacă se poate vorbi de o concepie pesmisă a vieţii. Este mai degrabă o viziune ' resemnată, impusă de însăşi inuiţia ansamblului Apă-Lună-Devenre. Mitul potopului, cu toate m­ pliaţiile lui, reveleză iaţa aşa cm e reţuită ea de o lă .,con­ şiinţă" decît cea umană: "văzută" de la nivelul neptunin, ia. apare ca un lucu fral, care rebuie peiodic reabsorbit. penru că acesta e desinul tuturor formelor, de a se zolva, spre a pu­ tea reapare . Dacă "fonele " nu ar i regenerale pn petodica lor reabsorbire n ape, ele s-ar mâcina, şi -ar istovi posibilităţile crea­ to"are şi s-r singe deinitiv. "Răutăţi1e " , "păcaţele" r sirşi pn a desiura manitatea; sleiă de" geneni şi de foIţe creatoare, omenirea r de�dea, uinată şi stelă. n locul reresiunii lente în fOle subumne, potopul aduce reabsorbirea insantanee în Ape, în care "păatele " snt puicate şi in care se va naşte ma­ nitatea nouă, egeneraă. Astfel, toate 'vlenţele mezice şi religioase le Apelor lcătuiesc un ansamblu de coerentă perfectă .. Cosmo­ goniei acvaice i corespund - la luvel nropoloie - hUogenlle , credinţele ă nemul omenesc s-a născut n ap e. Potopulu i sau scufundăti coninentelor în apă (tip Alantida) ' - fenomen cos­ mic ce se repeă cu o cicică necesitate i corespunde, la nivel uman, cea de-a " doua" morte a suletului (1baţiuni funerare, "umiitatea " şi leon-ul în infen etc.) sau motea ritulă , 73 . Sintză.

-

-

APELE ŞI SIMBO�ISMUL ACVATIC

203

miţiatică, prin botez. Dar, atit la nivel cosmologic cît ştIa cel n­ tropologic. imersiunea în ape nu echivaleă cu o eincţie dei­ nitivă. ci numai cu o reinterare trecătoare în indisinct. creia îi umează o nouă creaţie . o nouă viaă sau un om nou . după cum avem de-a face cu un moment cosmic. bioloic sau sotetologic. Din punctul de vedere l structuii. "potopul" este comparabil cu "botezul". ir libaţiunea funerară sau entuziasmul nimfoleplc, cu ceremonile lusrle ale noilor născuji sau cu băile ritule de primăvră. dătătore de snăate şi ferlitate. Oricre r fi nsmblul religios în are sînt prezente. funcia apelor este întotdeauna aceeaşi: ele dezinterează. supimă for­ mele, "spală păcatele" - puriicînd şi regenennd totodată. Desi­ nul lor este să preceadă Creaţia şi să o reabsoarbă, nepuind niciodată să depăşească propria lor modliate . aică nepuind să se Ilanifeste nfome. Apele nu pot depăşi condiţia vialIui. a germenilor şi a latenţelor. Tot ce este foă se mnifestă ea­ supra Apelor, desprzîndu-se din Ape. În schimb. de indată ce s-a desprins din Ape. înceînd de a mai i virtulă, oice "fonă" cade sub legea mpului şi a ieţii: dobîndeşte limite , cunoaşte istoria. paticipă la devenirea universlă. se descompune şi sir­ şeşte prin a-şi istovi substnţa, dacă nu se regenerează prin " imersiuni periodice în ape. dacă nu repetă "potopul , unat de " "cosmogonie . Lustralle şi puti cărtle ritule cu apă au drept scop actualizrea fulurană a "timpului acela". "in iUo tepore", cînd a aut loc creaţia; ele sînt repetarea simbolică a faceii lmii " sau a "omului nou . Oice conact cu apa, pracicat cu o intenie religioasă . rezumă cele două momente fundmentale le ritmului cosmic: reinegrarea în Ape - şi creaţia.

BIBLIOG AFIE Cosmogon. aaice: AJ. Wensnck. e cn n the ure oj the Westm S1tes (msterdam. 1 9 19) . n spec. p. 1 - 1 5 . 0-56; Oskr Dnhardt. Naursgen. voI. I (eipzig. 1909) . p. 1-89; Stith Thompson. Moij-Indx ofFolc teaure. voI . 1 (Helstni. 1932) . p. 1 21 sq.: n n da .Coomrasmy. Yass. I-II (Washngton. 1928. 1 93 1 ) ; CarI Henze. Mythes t syboles unires (Anvers. 1932) ; A.H.appe a gen�se des mythes (ris. 1938) , p. 197 sq. Despre lorea maică şt reigioasă a apelor: M. Ntnck. De Beu­

ug des Wssers mKt ndeben r Atn ("P1lologus" Suppl. Bd.141.

1 92 1 : J. Scheftelotz. e Sndenngg dch Wssr. civ . Rel1-

204

APELE ŞI SIMB OLISMUL ACVATIC

1 7, 1 9 14, p. 353-4 1 2) , puici ituale pin apă, R. Petzzoni, a conJessane di peccatt, I (Bologna, 1929) , p. 2-3 (Ewe, Bashilange), 1 8 (Sulka); K. Hrtte. m semischen Wasserlulus (Hlle, 1 9 1 2) ; Robeon Smith, tres on the relion oJthe Semites (ed. a III-a, ondon, 1 927, p. 1 66 sq.; 557 sq.: apele sacre); le P. arnge, Etudes sur les religtos smques (Pais, 1 90) , p. 1 58, 1 69: E. W. Hopkins, heFon­ tain oJ Youth ("J.ounal of the Ameicn Oriental Sociey"), voI. 26, 1905, p. 1-67) ; L. D. Bamett. Yama, �ndhaoa and Glacus (" Blleln of the School of Oriental Sudies", voI. 4, 1 926- 1 928 , p. 703-7 1 6): K.Rănnow, Iita Apya, eine vedische Gotteit (Uppsla, 1 927) , p. 6 sq. (demoni acva­ tlci), p. 1 4 sq. (Vrula, zeu l apelor), p. 36 sq. (expuzia magică a bolilor in ape), p. 4 sq. (Apa Vieţii") etc; A.Bouche-eclercq, Hstoire de la divi­ natian dans l'antiquite (Paris, 1 879- 1882) , voI. II, p. 26 1 -265 (oracole con­ trolate de dinităţi acvaice), p. 363-3 �9 (oracolul lui Poseidon); G. Gloz, L'oalie s la Grece pive (Pais, 1904) , p. 1 1 -69 (ordalie pin ma­ re), p. 69-79 (pin voare, îuri şi puţuri); J. G. razer, he Foelore n the Old Testament (ondon, 1 9 1 8) , voI. III, p. 304-306 (ordlii la israeliţi); P. Sanyves, es vierges-eres et les nassances mrcu1euses (Pis, 1 908) , p. 39-53 (teogonii acvatice şi cultul apelor), p. 87-109 (naşteri mi­ raculoase pn ape sacre); B. Nyberg, Kng und Erde (Helsini, 193 1 ) , p. 55 sq. (naşterea copiilor sau a stmoşlor mitici din apă); H. Pestalozza, Pgine di relgDne mediteranea, II (M lno, 1945) , p. 253 sq. (unire Ii­ tuală lngă luii); E. aoust, Mots t coses brbres. Notes e ligus­ tque et d'etgraphie (ais, 1 920) , p. 202-253 (rituri ale ploii): F. Be­ noit, e ite de l'eau dans laJete du sostce d'ete en rovence et en Aiique ("Reue Anthropologique", voI. 65, nr. 1 -3); ouis Bunot, amer dns les rdiOS et les ndusies indgenes a Rabat t Sale (Patis, 1 920) , p. 3-25 (demologie maitimă; marea in medicină şi magie); L. Joleaud, Grvures upestres et tes de l'eau en Aiique u Nord ("Joumal de la Societe des Mianistes", voI. III. 19Ş3, p. 197-222) : J. Goldzieher, Wasser als mo­ nen abwehrendes Mittel (" Archiv . Relig.", III. 1 9 10, Het 1); O. von We­ sendonck, Ds Weltbild dr Iranier, ( 1933) , p. 1 02 sq. (despre cultl ira­ nian al apelor); M. iade. Notes sr le symbolsme aqaique (Zalmois", II, "1939, p. 13 1- 1 52) , republicat în lmages et symboles, cap. I); Gaston Bachelard, L'eu et les rves (Pis, 1942). gionsissenschft", voI.

a typogie baptisale dans l'ncienne glse (Uppsala-eipzig, 1 942) ; R. P. Dnielou, Bible et ligie (Pais 195 1 1, p. 29-173; ouis Bemaert, S. J. a dimesion mys-' tque u sacrementalisme creien (" Ernos-Jahrbuch" 1 950, VIII, p. 255-286 ) ; M. Eliade, lges et symboles, p. 1 99 sq. Despre simboismul botezului: P. Lundberg, "

Despre simbolismul avatic al spiralei: L. Siret. Orgne et sgnicaon du decor spirale, (e e Congres Intenaional d9 Anthropologie, porugaţ, 1930) , Paris. 193 1, p. 46548-. Despre cultul voaelor. îurilor, luvilor;' despre divinităţile neptu­

niene: R.Pezoni,

a relgiDne pmiva in Srdegna (iacenza, 19 1 2) ,

APELE ŞI SIMBO.ISMUL ACVATIC

205

assm J. Dechelette, Mnuel d 'cholge preistorue ceqe etgallo­ omine (Pis, 190-1 9 14), voI. II. a, p. 1 66 sq. (opoae ex-voto găsite lngă vore şi ni), II, a, p. 4-453 (cultl apelor temale) : C. Ju11n , Hstoire de a ae. ed. a V-a (ais , 1924-1 926) , voI. II, p. 1 29- 137 (di­ nităţi locle) , voI. III. p. 3 13-33 1 (continuiaea cultelor acvatice) : J. Toutain. es cultes pies das l'Epre Roan (Pis, 1 907-1920) , vol.!. p. 372-384 (diiniăţi acvatice; culte oiciale) ; III , p. 1 93-467 (culte indige­ ne in Galia ronă) ; Claudius Vallat, e cute des souces dans la Gaule tqe (Paris, 1 934) ; o bună bibliogaie a-culelor gice şi galo-romne. în P. Sanyves, Cops dufolkore des x en rance et dans les colones r;ases. Inroducon. pais, 1934) , p. 2-35; eite de Vasconcellos, Re­ lOes da stna, voI. II, (Lisboa. 1 905) , p . 198 sq. (zei luiai în proto­ istoia celto -lusitană) , voI. III (Lisboa, 1 9 13) , p. 248 sq. (in epoca roma­ nă) : Alfred Jeemias, Hndbch der altoentalischen Gesteslur (ed. a II-a. Berln, 1929) , p. 3-40; S. Reinach, Cultes, ythes t regons, voI. V (paris, 1 923) , p. 250-254 (calul. nmfele, voarele) ; J. Toutain, e clte des ex (sorces, leves, cs), dns la Grece ntque (n voI. NouveUes eudes de mythDlie et d'istoire des regDns antiques, Pais . 1 935, p. 268-294); J. Gn, Teutonc Mythogy (ed. engleză, ondon, 1888) , p. 583-60 1 ; Uno Holmberg, e Wassgotthiten rnnsch-grischen Vokr (Helsni, 1 913): J. Nippgen, es divinites des eax chez les peuplesfmno­ otens: Ostques et Vgoules ("Reue d'Ethnorapie et des Taitlons Popu1atres" , I , 1 925 , p. 207-2 1 6) . Despre utilizarea funerră a apei : A. Prro t, e "regeum" dns l'u-dela (Pais , 1 937); M . Eliade, ocum regeii . ("almois", I . 1938, p. 203-206) .� .

.

Despre cultul apelor în creştinism: o bună bibliograie n P. Sainves, Cops dufoldore des eax, p. 20-2 1 : tete, ibid p . 1 39- 1 96 ; c. P. Sant­ ves, De l'mmrson des idol. es ntques x gnades des stes stes dans le chstianisme ("Revue Hist. Rellg. " , 1933, t. l 08, p. 1 35-183; repu­ biat în Cops, p. 197 sq.) . Folclol apelor: R. C. Hope, he egenday Lore of the Holy Wels of Eglant Includng Rivers, aces, FOmltains nd Spngs (ondon, 1 893) ; W. Gregor, Guardin Spits of Wes and oclS ("Folore " III, 1 892, p . 67-73); L. J. B. Berenger-Feraud, Superstmons et suvivances etudiees au pomt de vue de ler ogine t de leurs rsfonatons (Pis, 1 895, 5 vol.) , I. p. 207-304 (dragoni şi şepi iici în apropierea voarelor, lacuilor etc.) II, p. 1 -58 ("puteile" şi geniile apelor) , III . p. 1 67-2 14 (gesui ttuale pentu ploaie) , V, p. 29 1 -360 (irtuţi miraculoase ale Îmtînilor); Paul Se­ billot. efol1clore de rnce, voI. II (ais, 1 905) ,p. 1 75-303 : 'J . C. awson , Modem Greek Folkore and Acient Greec RelgDn (ambtdge, 19 10) , p. 1 30- 173 (supraieţuirea nmfelor in folcloul grec contemporn); J. hys, CeltcFok-Lore (Oford, 1 90 1 ) , p. 354-400 (folclorul puţuilor) ; K. Wen­ hold, Die Verehg der Quellen n Deutschland (Berin , 1 898); Ilmat Mannnen, Die dămonsschen Krakheten nfmniscen Volsberglau-

.

206

APELE ŞI SIMBOLISMUL ACVATIC

ben (Helsini. 1 922) . p. 8 1 -106� Dan Mc-Kenzie, lfny oJMedne (on­ don, 1 927), p. 238 sq.; R. P. Masant eJoklore des puits dans l'Inde et .spcalement l Bobay (�Rev.Hist.Relig.", 1 93 1 , t. 104, p. 22 1-27 1 1; e., de asemenea, bibliograile n cap . Vegetaţia ("intina Tinereţi", Arbore­ le Vieţii") . Dagonii în Chna şi n sia răsătteană; deseendena suveanilor ng; Mrcel Ganet, Dnses t .egendes de a ChilIe ancienne (Paris, 19 26). 2 voI; d. , a cviisaion chinose (ais, 1 929) , d., apensee chtnose (Paris, 1934) ; B. Karlgren, Some Feundty Symbos n Acient Chia, (..The Bul­ letn of he Museum of Fr Easten ntlquiies", nr. 2, Stochom, 1930, p. 1-54) ; d. Cavnnes, es mo"es hsDes de se-Ma-Tsien, voI. 1. Ps, 1897; voI. II, Pis. 1 897, voI. III patea a II-a aris, 1 899; J. y­ lus1. a cesse l l'or e posson t a Nf s les rajons de l� ee ("Eudes sialque", voI. II, s, 1925, p. 26-284) ; d., e olue-cre des MUle t ne us et le the e svywara ("Jour­ nI siatlque", 1924, p. 1 0 1 - 1 37) : G. Oppet, On the al Ihbtans of Birtvrsa or Ina Wesn se r, 1893) : Nobusrb Masmoto. Essai r la myhogejose (Pis, 1928) , p. 46. 3 sq.: d., ejapo­ ns t les ges so-ses (Pis, 1 928) , p. 35 sq. : M. Eliade e Yga (ais, 1 957) , p. 346 q.: pnţi născui de pln�se iga. in·Slam, n India şi n ia. ef. Dngel. Studi e Mattei l Stoia dele Relitoni", " V. 1938, p. 180; Wler Knoche. K.tsch-Mcn n en (Mitei­ lungen d. nrop. Gesell. Wien " . voI. 69, 1939, p. 24-33) : K. Roinow. Krta ("e Monde Oienal") , voI. 30. 1 936, publicat 1 94, p. 90-169) , p. 137, n.l. remarcă fapul că revena moivului privitor la oiinea famiMor regle din India de nord ponind de la şepi face inulă ipoteza unei inluene ausro-asiatice; vezi şi Ch. Autran. _L'Epopee Inoue (Paris. 1 946) , p. 66-1 69; mateile şi bibliograie despre cltul şepilor în India, J. Ph.Vogel. eent-worship n Ancent nd Modm Ina ("Aca Orienlia" . II. 1 9 24, p. 279-3 1 2) ; .., Idan Spentore or the Ngas n Hnu egend and At (ondon, 1926) . p. 35 sq. Despre vasul cu ape are ţîşnesc, smbol al fertiităpi bine cunoscut n Oienul clasic. c. E. D. Van Buren. he lowg Vse nd the od wth Streas (Berlin . 1933) ; G. Combz. L'Inde et l'Oient clssiue. (Pis. 1 9371, p . 1 74 sq.; d., L'evoluon du supa en Asie ( "Melanges chnois et bouddhiques". V, Bxelles, 1936) . p. 93 sq.

CAPITOLUL VI

PITELE ACE: EPIFD . SENE ŞI FOE

74. ratofaii litice. -Duitatea. asprimea. pemanenta

mateiei reprezintA penru conştiinţa reliioasă a prmilului o hierofnie. Nmic mai mediat şi ml autonom în plenitudinea forţei sale, şi nmic mai nobil, nici mi înspintător decît falni­ ca sîncă. blocul de grit ce se naltă cu îndrăzneală. Înainte de orice. piatra este. Rmîne întotdeauna ea însăşi şi subzisă; şt, ceea ce este mai important, ea loveşte. Chiar înainte de a o apuca spre a lovi, omul se izbeşte de ea. Nu neapărat cu upul lui, dar cel puţin cu privirea. El îi constată astfel· tria, aspmea. pute­ rea. Sinca i reveleză ceva care ranscende pr�ciitatea con­ diiei lui omeneşi: un mod de a i absolut. Rezistenţa, inerţia. proporiile. ca şi ciudatele ei conuui. nu sînt umane: ele atestă o prezenă re uimeşte, îngrozeşte. atrage şi meninţă. În nă­ reia şi duitatea ei, în fona sau culoarea ei, omul înîlneşte o relitate şi o foă care aprpn unei lui, alta decît ,lumea pro­ fană dn cre face el parte. Nu putem şti qaă omenii au adoat reodată pieele, ca piere doar. Devoţiunea p1ului se raporteă, in oice z, întot­ deauna la un altceva, pe care piara îl incorporeă şi expmă. O stînă, o piericică sînt obiectul unei devopuni respectuoase pen­ tru că ele reprezintă sau mitA ceva, pentI că ele in de ndva. Valorea lor sacră e datorată xclusiv acelui ceva sau acelui n­ deva, niciodată eistenţei lor in sine. Oameni nu au adorat pie­ trele de�ît în măsura în cre ele reprezentau altceva decit ele în­ sele. Ei au adoat pierele oi s-au folosit. de ele ca instmente de acţiune spiitulă, ca centre de energie destinate propiei lor apă­ rri sau a morţilor lor. Şi aceasta, rebuie s-o spunem de pe acum, pentnl că majoiatea pierelor cre aveau incidente cul­ tllale erau folosite ca istmente: ele slujeau pentu a obline ceva şi a-şi asigura acea posesiune. Ele !ndeplineau o funcpe maică, mai derabă decît una religioasă. Inzestrate cu numite virtui sacre datorate originii sau fonei lor, ele nu eau orate

ctjolosite.

208

PIETRELE SACE

Asfel. meicanlstul J. mbeloni, stuind a de fuziune a cuntului oceano-american toi (ate ce se înnde de la lmitele orienle le Melneziei, pnă n nteriol celor două meici), a relevat umătoele senicai: a) mă de luptă, n piară: to­ por: pn xtensiune. oice insument n piatră: b) însen l demniă1i, simbol l puteii; c) personă ce dene sau xercită puteea pin eediate sau pn nvesitură: d) obiect iul es os es ches lithques, p. 333). "Pzicl monntelor" eneo­ iice erau plasaţi lături de depozitele morture pentu a le asi­ ua iniolabiitatea (Octobon. Stes-menhirs, p. 562) . Menhi­ rele par să i jucat un rol smilar: acela de la Mas d'Azais era inslat veticl deasupra unui depozit mortuar (ibid.). iara coea moriva animlelor, hoflor. dr mai cu seamă mpoiva "moii": căci. asemenea ncoruptibilităţi pierei, suletul defunc­ tului ebuia să subzlste veşnic ără ă se rtsipească (eentualul simbolism falic al pietrelor de moint preistorice contnă acest sens, fal�sul ind un simbol al eistenţei, al forţei, l duratei).

75. Megii fnel.

-

a populaia gond. unul n ibule

dravidiene cre a păruns cel mai adinc n inteioul Indiei cen­ trle, eistă unătorul obicei: iul sau moştenitorul mortului re­ buie să depună alătui de mont, patu zile după înmormina­ re, o sncă enormă cre ange uneori o înălme de rei mei. ranspotul acestei pietre, adesea luaă de la o. isană aprecia­ bilă, cere mare efot şi cheltuială; de aceea, în majoritatea cazu­ lor, consucia monumentulul e mult înaă, iar uneori abandonată W. H. Schoobert, he Aborginal Iibes ojihe Cenral rovices, n Censs oJldia, 1 931, r (III, b), p. 85: w. ,ro Gtgson, e Maia ons of Bstr. ondon, 1 938, p. 274 sq.). nropo­ logul englez Hutton crede că aceste monumente megliice fune­ rre - frecvente la iburile necivilzate in India - au ca scop să "fXeze" suletul mortului Şi să-i stabilească un lăcaş prozo­ riu, cre să-I mennă în vecinătatea celor ii şi re, cu toate ă i îngăduie să inluenţeze feritatea cmpurilor prin puterea pe cre i-o conferă natura sa spirituală, să-I impiedice să răăcească sau să devină prmejdios. Aceasă interpreare este confmaă de recentele cercei le lui W. Koppers asupra tburlor celor mai arhaice ale Iniei cenrale: bhilt, korku. munda şi gond. Abstrac­ pe ăcînd de rezultatele obnute de W. Koppers1 privind .istona 1

Aceste ezulae sint destul de imponte, ăci obiceiul de a înlţa monumente 'unerre nu pre a i o radiie autohtonă a bhii, popu­ laţia cea mai rhaică a Indiei centrale (p. 1 56), ci o inluenţă daorată

EPIFANII. SEMN E ŞI FOME

, 29

monumentelor lltlce funeare ale Indiei cenrle. rebuie' să re­ inem: a) toae aceste monumente se raporteă la ultul mor1lor şi unăresc potolirea suletului mortului: b) n punct de vedere morfoloic se pot compa cu megli11 şi menhtrele preistoice europene: ,c) ele nu se găse�c deasupra montntelor. şi nici lă­ tui. ci a o destul de mre isanţă; d) totuşi, cnd e vorba de o moarte tolenă (trăsnet, şpe, iu). monumentul e constuit cir la locul acidentului ( W. Ko ppers, Mo nens a he ped, p. 134,_ 1 5 1 , 1 89, 1 97. 1 88) . Czul n urmă devăluie sensul oiginar l monumentelor 1tlce unerre. căci moartea iolenă proiecteă un sulet zbuciu­ mat şosl, pUn de resentimente. Dcă viaa e întreupă brusc. se presupune ă suleul motului are tendina să continue ceea ce i mai rămînea in iaa nonală în sînul coleciiătii de care a fost desprit. a tibul gond. de pildă , se îngrămădesc pietre în locul unde 'cineva a fost omorît de răsnet, de un igu sau de un şpe W. Koppers, p. 1 88) : iecre recător adaugă o piatră la rămadă penru odihna defunctului (acest obicei dnuie încă în zlele no�stre în cîtev� regiuni dn Europa, de pildă în rna, c. paro76). In fme. in unele regiuni (la gondii draidieni). consacra­ rea monumentelor funerare este însoţiă de ituri erotice. aşa cm se înneşte întotdeauna cu prilejul pomeii morplor în sociele, arare. a ibul bhil, se înală monumente numai pen1 cei cre au pierit de moarte ţolen.. sau penu căpete­ nii, maIcieni. rzboiici; penu liniştea suletului celor "ti". inr-un cuvînt, al celor care reprezenau' "fora" în impul -ieii Jor sau care au obinut-o pin conagiunţa "motii lor iolente". iatra fu,nerră geine astfel un insment protector l ietii rnpoiva morţi. Suletul "locuieşte" în piară. după cum, în lte culturi. el locuieşte în. mormînt, considerat penu aceleaşi moi­ ve drept o "casă a motului". Megalitul funerar ocroteşte pe cei ii de eventualele acţiuni nocive ale mortului: moartea; reprezentînd o stre de disponibilitate, îngăduie exerciarea unor numite in­ luenţe bune sau răufăcătore. "Fixat" înr-o piară. suletul este sit să acioneze numai în sensul poziiv: fertizare. De aceea, în multe rii culturle, pietrele presupuse a i locuite de "srămoşi" sînt insrumente de fecundre a cîmpurilor Şi a femelor. 'tbuipopulailor megalilce. ca dratdienii şi munda (c. Koppers. Monu­ ens o the Ded oj the Bis. p. 1 96) . Deoarece nici populaiile ya. nici autori cilati preistotce a Indusului (mileniul l II-lea ao Cro) nu au fost popore meglilce. răîne descisă poblema oigini tra­ diiei megalittce n India. Ore se daoreaă ea nluentelor sud-asia­ tice. ausro-asiatlce sau rebie epiaă pin relaiistolice. geneice (p�e indirecte) cu cultra megalitlă a prelstoiei eropene?

210

•

PIETRELE SACRE

le neolilce din Sudan asmileă ,pietrele de ploaie" srmoşlor cre şiau să provoace plo aia (S. Selim n Pgan 1ribes of the Niotic Su�, ondon p . 24). În insulele n Paciic (Noua Cle­ donie, Mlekula, Atchin etc.), anumite stînci reprezină sau în­ rupeză zeii, strămoşii şi eroii "civizatori" (R. W. Wiliamson, he Scial and Polical Systes of Cenrl Poly nesia, I, p. 242, sq.l: piesa cenrlă a iecărui altar din aceste regiuni ale Pacicu­ lui ete, după J . Layard, un monolit însoţit de un dolmen mi mic reprezennd strmoşii (J. ayard, e Jomey of the Dead, în Essys presented to Seligman, ondon, 1934, p . 1 16, sq. etc.). M. eenhardt scrie (Notes d' thogie neca1edonienne. Paris. 1930, p. 183) că "pietrele sînt spiitul pieriicat al 'strămoşilor" . Formula este forte fumoasă, dar nu trebuie interpretaă literal. Nu este vorba de un " spirit pieicat" . ci de o reprezenare con­ cretă. de un ,J9caŞ" prozoriu sau simbolle al acelui spirit. De altfel, M. Leehardt nsuşi mărturiseşte în Notes d'ethnogie neocaledonienne (p. 24 1): Fie că e vorba de spiit. de zeu, de totem, de clan, toate aceste diferite concepţii au, intr-adevăr, o reprezentare concretă, care este piatra. " Populaţile khasi din s­ sm ered că Marea Mamă a clanului este reprezentată n domeni (maw-ky lhei, "pietrele femei" ) şi ă Marele Părinte e prezent în menhire (ww-shy rag, "pietrele bărba1"; cf. R. Petzzoni, Dn I. p. 10) . ,În alte arii c.ulturale, nlenhirele întupeă chiar divini­ atea supremă (urliană) . nl vzut (cf. pr. 16) că la nmeroase riburi aficane, cultul zeuiui suprem l Cerului cupriIldemenhi­ re (li se aduc jertfe) şi alte piere sacre. ,

"

76. ietre fertUzante.

-

Pin Umre, cultul nu se adresea­

ă pierei În sine, a substanţă materială, ctspiiului care o În­ suleteşte , smbolului care o consacră. iatra, sînca, monolitul, dolmenul. menhrul etc dev in sacre. datoită forţei spiritule al cărei semn l 'portă. Deorece sîntem în această arie culturală a "srmoşului", a mortului "at" în piatră spre a i folosit a n­ strument de aprare şi de spoire a ieţii. să mi adăugăm cîteva exemple. În India, tineti căsătoriţi se adreseză megliplor pen­ u a avea copii (Huttbn. Ces , 1. 193 1. p. 88) . Femeile stele 'din Salem (India de Sud) cred că n domeni slăşluiesc strămoşi cre au pu terea să le fecundeze , de aceea se freacă de piatră du­ pă,ce au depus ofrande (lori, sntal şi orez fiert: J. Boulnois, e cdee t a sybolque ravidinne i-meiterEne. p. 12). ribuile din Ausralia Centrală au concepţii asemnătoare. B. Spencer şi F. J. Gillen,citeză czul unei sînci mi, numită Era­ thipa, ce are o crăpătură laterlă prin care suletele copiilor, în­ chişi aici, pîndesc trecerea reunei femei ca să poaă renaşte în . .

EPIFANII. SEMNE ŞI

FORME

2 11

ea. Cînd femele care nu doresc cop ii se găsesc în apropierea sîn­ cii, ele se prefac a i bărîne şi unlblă sprijinindu-se într-un băţ,

sigînd: "Nu veni la mne. eu sînt o femeie băină" (1le Ntives ibes oJCentralAstrlia, p. 337). Femeile sterile din ribul mai­ du (Caifonia Sept.) ang o sîncă semnînd cu o femeie grai dă (E. S. Harland, Pmitive Ptemity, 1, p. 1 24 sq. ) . n insula i (sud-vestul Noii Guinee) femeia cre vrea să aibă copii unge o piatră cu grăsime. Acelaşi obicei eistă în Madagasar (J. G. Fra­ zer. Foklore in the Old Testmet, I. p. 75) . Este interesant de notat ă aceleaşi " piere ferlntel sint unse cu ulei şi de negustorii donici să-şi vadă facerile prosperînd. În India eistă o credDă con fon căreia anuite piere s-r i născut şi s-ar reproduce de la sie (svybhi - " au ogeue" ); de aceea ele sînt căuate şi venerate de femeile steile care le aduc ofrande (x. Georg Wlke, De Relgan er Ingemanen n archăoIgischer Berchg. eipzig. 1 92 1 . p. 99 sq.) . În unele regini in Euro­ pa şi n lume ineii căsătoi. clcă pe o piaă penu a face feilă nra lor (cf. J. ·G. rer, eFolklore n the Old Testa­ nt. vol.!I p . 403-405; B. Nyerg. Kind u. Ere. Helsini. 1 93 1 . p. 66 sq . 239). SmoezU se ncină n faa ·unel piere cu fomă ciudată n 1ă pyl-pja ("femeia-piaă") şi-i aduc ofrn­ de de au r (B. yberg. op. ct, p. 66). Ideea mpliată în toate aceste ttui este că anuite piee pot să fecundeze femeile steile. ie datorită duhului srmoşului ca­ re se găseşte n ele, ie n rtutea fomei ( " femeia-graidă" ,. .fe­ meia-platră") , sau a o iginii lor (svyabii - " autogenie ") . Dar .teoia" care a dat loc unor asemenea practici reigioase sau le a justiicat nu s-a păstrat intotdeauna n conş iinţa acelora re continuă ă respecte aceste practici. Uneori " teoria" niţială a fost înlocuită sau mo icaă de o teorie ifeită; alteori .teoria" oii­ nară a fost complet uiată în urma unei revoluţii religioase birui­ toare. Să amintim cîteva fapte cre intră în acest in urmă z. Slabe vesigii le devolu ml penu megali.. sinci sau _dolmeni. supravieţuiIi ale practicilor de .fere" prin conact cu pietre­ le , subzis. încă în zilele noasre în crednţele popul are europe­ ne. Aceasă devotiune este, precum am spus, destul de vagă; în cntonul Moutiers (Savoia) , populaţia mnifestă "tmă religioa­ să şi respect pios" penru .Piera Chevea" (Piatra Huhurezului), ră a şti n priinţa ei ic altcva decît că ocroteşte satul şi că, în măsura în care va dăinui, nici focul. nici apa nu va putea să-i atingă (A. Van Gennep , în P. Sanyves. Cops duJolklore prehis­ orique, II, p. 376) . În cantonul Sumene (deparmentul Gard) , ţărnii se tem de doneni şi i eită (A. Hu gu es. ibid, p. 390) . ,

.

-

212

PIETRELE SACRE

Femeile din cantonul Aney-sud spun "Tal nosu" şi ,Ave" cînd trec pe îngă o grmadă de pietre denumite "Motul" . Dar aceasă temă se 'epică prin credinţa că cineva ar i nropat acolo (cf. A. Vn Gennep, ibid., p. 317) . in aceeaşi reiune. femei­ le îngenuncheză şi fac semnul cuci, aruncînd o pietricică pe o grmadă care r acoperi corpul unui pelertn asasinat sau ingro­ pat n uma unei surpări de teren (ibid., p . 332) . Un obicei silar se înlneşte în Mrica. HotentOţii uncă pietre pe monîntul de­ miurgului Heitsi Eibib şi populaţle bntu in sud practică ace­ laşi ritual fa. de demiurgul Unulunkulu (cf. R. Pettzzoni, Do. 1. p. 198, 200) . Reiese din aceste cîteva exemple că devoţiunea sau tema religioasă faţă de megalii este sporadică n rnţa şi deteninată, în maj oitatea czurilor, de alte motive decît magia .pietrei (de exemplu , moarte violenă") . Concepia arhică a feri­ " liii pietrelor consacrate, dolmeni, menhire, este cu totul dife­ iă. Dar pacicle s-au păsrat m peste tol pînă n zilele noastre.

77 lnecu,l". Obiceiul denmit "alunecuşul" este foarte cunoscut: pentru a avea copi, inerele femei se lăsă să lunece de-a lungul unei pietre consacrate (exem�le n Cops, II, p. 347 etc.: P. Sebillot. eJokore de rance, 1. 1904. p. 335 sq. ; A. Lng, Myth, Ritual nd Relgiqn, 1, p . 96 sq. ; P. Sartoi în Handworterbuch des deutsc. Aberglaubes. s .v . "gleiten"; eite de Vasconcellos, OpscuIos, vol.II, Lisboa, 1938. p . 653 sq.) . Un alt obicei ritual încă mi răspîndit este frecarea": fr�carea e " pracicată pentru motive de sănătate, dar o folosesc mai les fe­ meile sterile. a Decines (hone) , recent încă, femeile se aşezau pe un monolit care se lă pe cîmp în locul numit Pierefrite. ă Sm-Renn (Finister) , femeia care dorea să aibă un copil se cul­ ca trei nopţi de-a rîndul pe o stîncă mare, Iapa de iară" (P. " Sebillot. p. 339-340) . Tot astfel. inerele căsătortte veneau aici în prmele nopţi după căsătorie şi îşi fre�au pîntecul de piatră (P. Sinyves, Copus, voI. II, p. 346). Această pracică se egăseşe în numeroase regiuni (c. indexului celor trei volume din Cops de Jolklore prehistorique, s.v. ,,ftctlon" etc.) . În lte păr1 , de pldă în satul Moedn. din cantonul Pont-Aven , femeile .re îşi frecau pîntecul de piatră erau sigure că vor avea copii de sex masculin (Corpus. III. p. 375): În 1923 încă, ţărăncile care veneau la on­ ra îmbraişau colonele catedrlei Sintul Pavel pentu a avea copii (Mackenzie, lfancy o JMedicine, London, 1927, p. 210, du­ pă unele infonna1i apărute în iare) . .

••

-

EPIFAN II, SEM N E Şl FORME

2 13

rebuie integrat în acelaşi ansamblu itul şi obiceiul relaat de P. Sebi�lot: " Prin 1880, nu departe de Cmac, omeni căsăto­ riţi de mai mulţi ani şi re nu aveau copi au venit, n perioada lunii pline, la un menhir; şi-au lepădat hainele şi femeia a înce­ put să lerge împrejuul pierei, încercînd să scape de urmăirea soţului: pinii săteau de pă n apropiere pentu a îndepărta pe profani " (efolklore de race, V, 1907, p. 61-62; rdtos et superstitios de la Haute-Bretgne, vol.I, p. 150) . Este fote probabil că aceste procedee erau mult mi utilzate în recut. Se citeză numeroase interdicii din partea clerului şi regilor pii­ toare la cultul pietrelor şi mi ales emisia seminală în faţa pietre­ lor, n Evul Mediu (v. Bemard le Pontois, e nistere p rhis to ique, 'Paris , 1929, p. 268) . Dr acest ultim it este "mult mai complex şi nu poate fi redus - precum cele le "alunecuşuluf' sau " frecării " - la credinţa în posibiliatea de "ferlizre" directă a dolmenului sau menhirulu1. Este menţionat, mai înti, timpul împreunlor ("in peioada lunii pline " ) , ceea ce indiă urme de cult lunar; apoi împreunarea căsătoilor sau emisia seminală în faa pierei se eplică prin concepţia . mi evoluată, a sexualizrii regnulul minerl , a naşteilor avînd a oine piatra etc. cores­ punznd unor anumite ituri de fecundare prin piatră V. Eisler, Kuba-Kybele, " Philolous", 1909, p . 118-151: 161-209; cf. C. Renze, Mythes et syboles lunaires, ivers, 1932, p. 34 sq. ) . Maj oritatea obiceiurilor - cum spuneam mai sus - mi păs­ rează credinţa că smpla aingere a sîncii sau a pierei consa­ crate este suicienă penru fertilrea unei femei sterile. În ace­ laşi sat (Camac) femeile veneau să se - aşeze pe dolmenul Creuz-Moquem, sulecîndu-şi poalele ; pentru a împiedica aceas­ tă pracică, o cuce a fost înălţată pe sîncă (Cops , II, p . 43 1) . Eistă numeroase lte piere denuite de drgoste " sau de " că­ " sătorie " le cror virtuţi sînt erotice (cf. ndeului prmului tom l Cops ului, s.v. iară de Drgoste , piatră de căsătoie etc . ) . a Atena, femeile însărcinate se duceau pe colina Nimfelor şi"alune­ cau pe stîncă, invocîndu-l pe Apollo penru a-şi asiura o naştere uşoră (v. E. S. Hartland, Primitive Patemiy, 1, p: 130) . Avem aici un bun exemplu al schimbrii semniicaiei unui it, piatra de fecundare devenind piatră de naştere . Aceleaşi crednţe n pietre cre, dor atinse, determină o naştere uşoară se regăsesc în P>r­ tugia (v.eite de Vasconscelos , De tera em tera, I, Lisboa, p. 205; Opus1os, II, p . 652) . Un număr mre de megaliţi ajută umbletul copiilor sau le asi­ gură o snătate robusă (Cops, III, p, 36, 2 13 etc. : 98, 220, ­

-

2 14

PIETRELE SACRE

330) . n cantonul mence se ală o .,iatră găurită": femeile înge­

nuncheză în faţa

ei şi se roagă penru sănătatea copiilor lor

auncînd o monedă în gaură (v. Co rps , II, p . 401) . În momentul naşterii, pnnJi duceau copilul la "piatra găurită" din Fouvent� le-Haut şi-l treceau prin gaură. "Era, într-un fel, botezul pietrei destinat să ocrotească copilul de vrăji şi să-i aducă noroc" (Per­ rault Dabot, reprodus în Cops, II, p. 403) . În-zilele noastre încă, femeile sterile din Pafos trec prn gaura unei piere (J. G. Frzer, Aons,4tts, Osiis , 1, p. 36) . Acelaşi obicei eistă în unele regi­ ui in Anglia (J. G. Frzer, Blder the beutul, II, p. 187) . În alte părP,· femeile trec doar mna dreaptă prin deschzătură, pen­ u că - spun ele - ea este cea care suportă greutatea copilului (Cops , I, p. 403) . a Crăciun şi la Sînziene (adică la cele două solstiii) se puneau luînări lîngă unele pietre găurite, acestea erau stropite cu untdelemn pe care apoi l strîngeau şi-l foloseau ca leac (ibid. IL p. 403) . Biseria a combătut multă vreme aceste obiceiuri (c. şi Cor­ ps 1, s .v. condnărt etc.) Supravieţuirea lor, în ciuda presiuni­ lor ecleziastice şi, mai ales, n ciuda unut secol de aponaism antireligios şi nlsuperstiţios, le dovedeşte o daă în plus fora. Aproape toate celellte ceremonii referitore la pietrele consacra­ te (devOţiune. teamă, proroctre etc.) au dispărut. Nu s-a menţinut decit ceea ce era esenţial : credinţa în virtutea lor ferllzantă. As­ tăzi, aceasă credină nu mai este susinută de nici o conside­ raţie teoreică. dar ea este justiiată de legende recente sau de interpretări clericale (pe sîncă s-a odihnit un sint; pe un menhir se ală o cuce etc.) . Totuşi, uneoi se poate degaja o, fomulă teoretică intermediară: pietrele , sîncile� menhirele sînt vzitate de zîne şi lor i se aduc ofrande (uleiurt, lort etc.) . Nu însemneă că ar exista un adevărat cult l acestor iinţe. dr ai întotdeauna ceva să le ceri. Cu toate acestea, revolujia religioasă rezată pin aderrea la creşnism a Europei a sfrşit prin a nula ansmblul teoreic primitiv în cre se încadra ceremonialul pierelor fente. De­ vo1unea manifestată de populaile urale pnă în Eul Mediu fa­ ţă de tot ce era legat de civilzaţiile preisto1ce (de ceea ce se chea­ mă epoa pietrei") , faţă de monumentele lor funerare, magice " sau cultuale. faă de nnele lor de piatră ( piara de trăsnet" ) se " eplică nu numai prin supravietuirea directă a ideilor religioase cre i însuleţiseă pe nintaşl lor preistorici , ci şi pn tema, devoţiunea sau admrajia supersl10asă pe cre populalle ura­ le. le mifesau fată de aceştia: ei erau judecai după unele ciila1et lor litice . Este adevărat că populaţiile urle conside-

2 15

EPIFANI I , SEMNE ŞI FORM E

rau - se va vedea mai deprte - nnele prmiive a nişte "pietre de trăsnet" czu te din cer; tot astfel ienhirele; stellae-ele, dome­ nii erau socoite urme le uriaşlor, zînelor, eroilor. S-a spus mal sus cum, .în czul pietrelor fellzante" şi l devo1unii pentru pietre, " . teoria". tradi10nlă care justiica pracica fusese înlocuită (sau cel pupn coninată) de o teorie nouă. Un exemplu izbitor ne este oferit de obiceiul (păstrat în Europa pînă în zilele noasre) de a ece noul născut pin gaura unei piere (cf. Hanna Rydh, Sy m­ bolism n Moruay Ceramics, p . 1 1 0) . Fră îndoilă, acest rit se raporteă la o "renaştere" concepută ie ca o naştere, prin nter­ meiul unui smbol " de piatră, a maricei diine, ie ca o renaştere prinr-un simbol solar. Popoarele protoistorice din Inia conside­ rau pierele găurite ca o mblemă a lui yoni, ir actiunea ituală · de a trece p$ gauă r impica regenerrea prin intenediul prncipiului cosmic fenin (cf. Sir John Marshal, Moego-Dro and the Indus Civilzaion, 1, p. 62) . " Căpiţele de piatră" cultule (lv-vr) in preistoria sannavă ar i putut avea o functie slră; Oscar mgren le aibuie un sens smbolc, vecin cu cel l lui yoni (c. Nordische FelszeicmJen s relgiose Urnden, rnfut, a. M . , 1934, p . 246) . Dr, în India, aceste rigstones sînt zestrate şi cu un smbolism solar. Ele sînt asmlate cu poarta lmii, loa-dvra. prin care suletul poate de asemenea " trece peste" (să se slveze-imcyae) . Gaura pietrei se numeş­ te ,pora eiberii" (mki-dvra) şi, în orice cz, această for­ mulă nu poate i aplicată unei renaştei pin yoni (marice) . ci numai unei eliberări din Cosmos şi . din ciclul anic., eliberare , impicaă în stmboltsmul solar (cf. A. Coomaraswamy, he Drke� · Sie of the Dawn, Washington, 1 935, p. 17, n.22) . Ne alăm în prezenţa unui smboism care devluie un sens dfeit de ritul arhaic l treceri prin rigstone. Tot n Inia întlm un lt exem­ plu l înlocuii unei teorii vechi prin una nouă: încă în zilele noastre, piatra săZgrama est� sacră pentru ă trece drept simbol l lui Viş}u şi este măritată cu plana tlst, smbolul zeiţei kşi. În realitate, nsamblul cultul piatră-plantă este un smbol arhic l ,locului consacrat". l ltaului pritiv şi aco­ peră toată aIia indo-mediteraneană (c. par. 97). În numeroase regiuni, pietrele meteorice sînt considerate em­ bleme sau semne ale fertiiăpi. Butaţii sînt connşi că anumite piere "căzute in cer" sînt favorabile ploii : asfel că, pe timp de seceă, li se oferăjertfe. În multe lte sate se găsesc pietre asemă­ nătoare de dimensiuni reduse; li se aduc ofrande primăvara,

78.

?ietre găite, ,. pietre de trăsnet" .

-

216

P I ETRELE SAC R"

pen tru a asigura o bu nă recolă (Uno Hava, De relig i6sen Vo r­ stellugen der altaischen Volker, p . 1 53) . Rezu ltă de aici ă, dacă piatra e înzestrată cu o valoare religioasă, aceas. se datoreă originii ei: ea ine dintr-o zonă sacră şi feilă pin excelenţă. Ea cade n cer o daă cu' trăsnetul care aduce ploaia . Toate credin ­ tele relative la fetilitatea "pietrelor de ploaie" au la Oă ortgtnea lor meteortcă, sau analogiile presupu se că eistă inre ele. şi anu­ mite foţe , fone, iin ţe , care stăpînesc ploaia. a Koa Gadang (Sumara) , de pildă, se ală o piatră care prezintă o vagă ase­ mnare cu o pisică . Apropiind acest fapt de rolul Jucat de o pisică neară în numite rituri desinate a obţ1ne ploaia, se poate inchi­ pui că această piatră posedă capaciă1 smilare (cf. J . G. Frzer, he M.gc Kig, 1, p. 308) . O naliă riuroasă a nenumratelor .pietre de ploie" evidenţiaă de iere daA eistenţa unei . teo­ rii" cre explică putina lor de a săpîni norii: este vorba ie de forma lor, care are o anumită smpaie" cu norii sau cu trăsne­ " tul, ie de otginea lor celesă (ele ar i czut din cer) , fe de apar­ tenenta lor la srămoşi" , sau au fost găsite în apă, sau fona lor " aminteşte pe cea a şerpilor, broaştelor, peştilor sau a oricărei alte embleme avalce . Niciodaă eicienta acestor pietre n u rezidă în ele nsele; ele participă la un prncipiu sau înrupeă un smbol, exprimă o simpatie" cosmică au reveleă o oiine celestă. " Aceste piere sînt senele unei lte relităţi spirituale sau in­ sumentele unei forţe sacre creia ele îi sînt doar receptacol .

Un exemplu sugesiv piitor la po­ l1vlenţa simboliă a pietrelor ne este ofeit de meteotţi . Kaaba de la Mecca şi _piara naă de la Pessinonte , chip anlconic l . M11 Mme a fri1enilor, ybele , adu. la Roma în mpul ulti­ mului rzboi punte, sînt meteortţii cei mal luştri (cf. bibliograia cărţ11 noasre MeaUrgy, Mgic d Alchey, p. 3) . Caracteul lor sacu se datora, în ptmul ind, oiginii lor cereşti . Dar erau în acelaşi mp maini ale Mi Mme, adică ale divinităţii telurice prn excelenţă. Este reu de creut că orinea lor u raniană ar i fost uiaă, credinţele populare conferind aceasă descendenă tuturor instumentelor preistorice de piatră numite " .pietre de răsnet" , Meteotţii ,au devenit probabil imagini ale Marii Zeiţe enru ă s-a crezu t că erau unlăip de trăsnet, simbol al zeului uranian. Dar, pe de ală parte, Kaaba era consideraă .Centul Lumii". Ea nu era nu mai centrul pămîntului, dar deasupra ei, în centrul ceului, se găsea . Poarta Ceului " . Eident, zînd in cer, Kaaba a găurit bolta şi prin această gaură se poate efectua comunicarea Pmîntului cu Ceul. Pe alei trece s Mundi.

79. Meteoli

,1 eill.

-

EPIFANII , SEM N E ŞI FORME

217

Astfel, meteotţii sînt sat, ie penru ă au czut din cer, ie penu că devluie prezenţa Marii Zeiţe, fie penu că reprezntă "Cenrul Lm'. În toate aceste uri, ei snt simboli sau em­ bleme. racteul lor sau presupune o teoie cosmoloică o da­ ă cu o concepie precisă a ialectic11 hlerofnice. rabl adoră pietrele", scria Clement in lndia Protreptic, V, .46). a şi predecesoti si monoteişti dn Vechiul Testmen, apologetul creşin ea împins de puiatea şi intensiatea eperienţei sle reliioase (întemeiaă pe revelaia crtstologiă) , să nege oice va­ loare spiituală vechlor fone de cult. nînd seama de tendina sructurlă a spittului semitic, aceea de a contopi divinitatea cu suportul material care o epreznă sau îi manifesă forţa (A. Vn­ cent. a relgion des J:eo-rmees d 'Elephantine, p. 59 1). se poate presupune ă, pe mpul lui Clement. majottatea arablor " "adorau pierele . Cerceti recente au demonsat totuşi că ara­ bii preislamici venerau anumite piere numite de rec-Iatlni baytli, tenen de oiine se1lă însemnînd "casa Domnului" (v. P. mme ns, e culte des beyles et les processios religieses dans 1 A rabie preslmique) . sfel de piere sacre n-au 'fost vene­ rate de lminteri numai in lmea semitică, ci şi de populaiile ' din Afria de Nord. îninte chr de conactul lor cu cartagnel (cf. A. Bel, a religon mslmne en Berbeie, I. Pais, 1938, p. 80) . Dar betil n-au fost niciodaă adoraţi in calitatea lor de pietre, ci doar in măsura în re manifesatI o prezenţă divină. Ele reprezenau "casa" Donului, erau senul lui, emblema şi receptacolul fortei lui au martoul necintit .al ,unui act reiiOS săîrşit în numele lui. Cîteva xemple lese din lumea semitiă vor face mai bine nţelese sensul şi funcia lor. În drumul spre Mesopotamia, Iacov a traversat Hranul. "Ajunînd însă la un loc, a rmas să do nnă acolo, ăci asnţise soarele. Şi luînd una in pietrele locului aceluia şi punîndu-şi-o căpătîi, s-a culcat in locul acela. Şi a visat că pară era o sră, sprijiniă pe pnt, ir cu rful angea cerul: iar mgeii lui Dumnezeu se suiau şi se pogoau pe ea. Apoi s-a arăat Domnul n apul sării şi i-a zis: «Eu snt Domnul, D mezeul lul Ara­ m, tal ău, şi D umnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pămîntul pe care dormi ţi-l voi da ie şi urmaşilor i .. » Iacov s-a trezit din son şi a spus: «Domnul e cu adevărat în locul acesta şi eu n-m şiut! » Apoi, cuprins de spaimă, el reluă: «Cît de nfricoşător este locul acesa! Aceasa nu este ala ără nllai casa lui Dumnezeu, aceasta e pora cerului!» Apoi s-a sculat I.cov dis-de-dineaă, a luat piatra ce şi-o pusese căpăîi, a pus-o silp şi a tunat pe .

218

PIETRELE SACRE

vîrfll ei untdelemn. Iacov a pus locului aceluia numele Betel (Facerea, 2B, 1 1- 13, 16- 1 9) .

...

"

Epfnii ,i smoisme litice. Zimem a rătat că Beh-el, "casa Domnului", este totodată un nume diin şi una n denumirile pierei sacre, a bel-ulul (cf. R. Dussaud, es origines cnneennes u sacriice sraelite, ed. 2-a 1 94 1 , p. 232) . Iacov a adormit pe o piară, acolo unde -Cerul şi Pămîntul comunicau; era un "centru" care corespundea Porii Ceurilor" . Dar Domnul " care apare - în visul lui Iacov este ore Dunezeul lui Avram, cum subniză tetul bibic, sau o divillitate loclă, zeul dn Be­ he!. cum gîndea R. Dussaud în 192 1 (op. ct. , p. 234 sq. : c. Iere­ nlia, 48. 1 3 : "Şi va i uşinat Moab penu Chemoş. după cum casa lui Israel a fost uşinată pentru Betel, nădejdea ei")? Tetele de la s Şhra, re sînt docmente prepoase asupra vietii reliioase- a seiplor premoici, rată ă El şi Beel sînt nume­ le interschimbable le aceleiaşi ivinităţi (cf. R. Dussaud, es couvertes e Rs Sr, ed. a 2-a, p. 97, 1 1 1). Cu lte cuvinte, pe Dumnezeul srmoşlor săi l-a vzut Iacov în vis, iar nu o i­ vinitate locală. Penu a consacra locul, el a inlat un bell, care apoi a fost venerat de autohtoni ca o diiniate isnctă. Betel. Elitele monotelste, credincioase mesajului lui Moise, au dus în­ delungate lupte mpotiva acestui "zeu", şi de aceste lupte �n­ teşte Ieremia. Se poate considera demonstrat că u fmoasa re­ " latare a Vziunii lui Iacov ... zeul din Bethel nu era încă zeul Bethel. Dar această identiicare şi aceasă confuzie s-au putut face destul de repede în mediile populare" Vincent. op. cit. , p. 59 1). Acolo unde Iacov a văzut - conform tradiiei scara gerior şi casa lui unezeu, tărani paleslllieni vedeau pe zeul �ehel (cf. M. E iad e Isla lui Eutnsis, p. 1 1 7) . Dar se cuvine să aintim că, oicare ar i fost divinitatea re­ cunoscută n Behel de căre populaiile autohtone, p iara nu re­ prezenta totuşi decit un sen, o "casă", o teofanie. Diiniatea se nfesta prin intermediul pierei, sau n alte ritualui - re­ buia să ie mtor şi să snctiice u n pact incheiat in vecinătatea ei. Această "mătUie" consa, pentu conştn a populară. în n­ ruparea dinităţi llr-O piară: iar penru elite, îrlr-o transigu­ rre a pietrei prin prezenta iină. După ce a încheiat pactul din­ re Jahve şi poporul său , Iosua " a luat o piară mre şi l PUs-o acolo sub stejaul cre era lîngă locaşul sfmt al Domnului. Apoi a zis Iosua către tot popoul: {(Iată, piatra aceasta ne va i mrtu­ rie, căci ea a auzit toate cuvintele Domnului pe care le-a grăit el cu noi aszi. Să ie dar ca mărtuie împomva voastră în zileţc -

80.

-

,

-

E PIFAN II, S E M N E ŞI FORM E

2 19

viitoare, ca să nu minţjţi înintea Domnului Dum1eze�lui vos­ ru! » " (Cartea lui Iosua Navi, 24; 26 , 27) . Dumnezeu este de ase ­ meni "mrtor" in pietrele ridicate de Laban. cu plejul pactului său de pietenie cu Iacov (Facerea. 3 1 : 44 sq. ) . Asfel de pietre martoi au fost probabil adorate de populalle cananeene ca ma­ nifestăi le diinităţii. Lupta elitelor monoteiste mozaice era purtată mpotriva con­ fuziei frecvente intre senl prezenţei divine şi întuparea divi­ nităţii într-un receptacol oarecre. "Nu vă veţi face idoli, nici chi­ pui cioplite; nici slpi (masseba) să nu vă tdtcaţt: nici pietre cu chipuri (mskit) cioplite cu dala să nu vă aşeza1 in pmîntul vostru, ca să vă închinaţi la ele , ă eu sînt Domnul Dmnezeul vostru" (eviticul. 26: 1) . Şi în Nnerii (33 . 52) , Dumnezeu porun­ ceşte lui Moise' să distrugă pierele cultuale pe care le va înini in Canaan : "Să sricai toate chipurile cele cioplite (mskitfm) ale lor, toţi idoli lor cei tunaţi din argint şi toate înălţile lor să le pusiiţi . " Asism aici nu la un conict între credină şi idolatrie. ci la o luptă între două teofanii , între dou ă momente le expe­ rienţei religioase: de o parte. concepţia arhaică, cea care identi­ ca divinitatea cu materia şi o adora, oricare ar i fost fona sau locul apatiei divine; de ală pte. o concepţie vorîă din expe­ rienţa unei elite, cre nu · recunoştea prezenţa divină decit în lo­ cule consacrate (Chivotul, templul etc.) şi în anmite ritui mo­ aice, şi se srăduia să coninne această prezenţă in propia conşiinţă a credinciosului . Ca de obicei, vechle fole şi obiecte cultuale, după modiicrea sensului şi vloii lor religioase, au fost adoptate de refona eligioasă. În Chivot, unde se păstrau , confon tradiţiei, Tablele egii, fuseseră adăpostite poate , la n­ ceput. şi anuite pietre cultuale consacrate pn prezena divină. Refonatoi acceptau astfel de obiecte vlozndu-Ie înr-un sis­ tem religios ifeit. acordndu-Ie un coninut totl diferit (cf. , de exemplu , A. Beholet. Ueber lische Motivverschiebungen, p. 7 sq.) . Oice refonă se face, în fond , mpotiva unei deradări a eperienţei oriinare: confuzia dintre sen şi divinitate se agra­ vase în mediile populre şi, tocmai" pentu a evita prmej dia unor astfel de coii, elitele moice supmau· senele (pierele igura­ tive , chipurile cioplite etc.) sau le transfonau sensul ("ChiVO­ tul") . Confzia, cre nu întîrzia să reapară sub lte fOle, deter­ ina lte refone, adică o nouă proclmre a sensului oriinar. 8 1 . iatra acră,

omphlos,

••

Cenrl LumU " . - iatra pe

cre adonise Iacov nu era numai " casa Donului", ci şi locul

220

PIETRELE SAC RE

unde, prin "scra îngerilor" se stabilea comunicrea între Cer şi Pămînt. Behel-ul era deci un Centru al Lumii", deoporivă cu " Kaaba de la Mecca sau Muntele Siai şi cu toate templele, pala­ " tele şi "cenrele consacrate ritual (par. 143 sq.l . Calitatea de " "scră unind Cerul şi Pămîntul deriva dintr-o , teofanie întîm­ plată în acel loc: diviniatea, arăîndu-se lui Iacov pe bethel, re­ vela în acelaşi mp locul în care ea putea să coboare pe pmînt, punctul în care ranscendentul putea să se maifeste n ma­ nent. Vom vedea mi departe ă astfel de scări, are unesc Ceul şi Pmîntul , nu sînt 10ca1zabile cu necesiţate ntr-o georafie concreă, profană; " Centrul Lumii" poate i consacrat itual într-o mfmitate de puncte georaice, fără ca auteniciatea vreunuia să dăuneze autenticităţii celorlalte. Ne vom mărgini, penru moment, să inim cîteva credinţe " pitore la ophlos (" ombilicul ), despre cre Pausnias X, 1 6, 2) scrie: "Ceea ce locuitorii n Dei numesc omphalos este ăcut in piară albă şi socotit ca alîndu -se în cenrul pămîntului, iar indr, într-una din odele lui, coină această opinie." Nme­ roase lucrri au fost publicate pe această temă (cf. bibliogrie) . E . Rohde şi J . H. Hrri son consideră că opalos-ul reprezenta ' oriinr piara funerră depusă pe monînt Vrro , De lingua la­ tina, II , 1 7, meţioneă o raiPe confon căreia omphalos ar i monîntul şrpelui sacu de la Deli, hon: quem ythonis aii tumulum) . W. Roscher, cre a consacrat rei dn monora­ iile sale acestei probleme, aină c� ompalos-ul a fost înţeles, încă de -la început, ca "centru al pămîntului". M .�. Nilsson (Ge­ schichte, I, p. 1 89) nu pare satisăcut de aceste interpreri şi consideră cele două concepii, a pietrei funerare şi a "cenului " " pntului , ca recene şi subsituite unei crednţe mi "piive . În realitate, mbele interpreri s'int "p�itive" şi nu se exclud una pe la. Considerat ca punct de interferenţă l lumii mor­ ţilor, al lumii celor vii şi al lumlf,zelor, un mont poate i tot­ " odată un "centu , un "omphalos al Pămîntului" . a romni, de pildă, nds-ul reprezena ' locul de comunicre înre cele trei domenii: "cînd munds-ul e deschis , deschisă este şi pora iş­ " ilor zei ai Infenului , scrie Varo (Citat de Macrobiu, Sn, 1, 1 6 , 1 8) . Evident, tuns nu este un monînt, dr simbolismul său ne pemte să înţelegem mai bine funcţia asemănătoare înde­ plinită de omphalos: eventualele sale oigini funerare nu contra­ zic calitatea sa de " cenu". Locul în care se putea face comuni­ crea cu lumea morţilor şi cu cea a zeilor subterani era consacrat ca o trăsătură de unire între dfeitele planuri cosmice, şi numai " înr-un "centru se putea ala un asemenea loc (polivalenţa sim-

221

EPIFAN II . SE M N E ŞI FORM E

boliă a lui ompalos va i stuiaă în nsmblul său propnu , o daă.cu naza teonei şi funcţiei �tuale a consacrării "cenrelor". par. 145) . Suprapunîndu-se vechiului cult htonian de la DeIH. Apollo îşi anexează oplos-ul şi privilegiile lui. Unărit de Erinii. Oreste e puriicat de Apolo lîngă omplos, lîngă locul sacu prin exce­ lenţă. în "cen.l" unde cele rei zone cosmice comunicau , in "bu­ icul" care. pin simboismul său, asigura o nouă naştere şi o conştiinţă reintegraă. Multlvalenţa �pierei centrale" este şi mat bine păstraă n traiţiile cellce . Lia Fal. "piatra din Făil" (nume­ le este obscur Fi1 Irlanda?) , începe să cînte n momentul în cre cel care e demn de-a i rege se aşează pe ea: în ordalii, acu­ atul care se urcă pe ea deine lb. dacă e nevinovat; in prezenţa unei femei sortită să rămînă stertlă, piara emite sînge: iar dacă femeia va i mmă, piatra emite lapte (ef. G. Dumezil, Jupiter, Mars, . Quirinus, p. 228-229) . Lia Fl este o teofanie a ivnităţi solului. sinura care îşi recunoaşte săpînul (regele Irlande) , sin­ ura care dirijează disIibuirea feriliăii şi granteză ordiile. Eistă, bineinţeles, şi variante faice, tardive. ale acestor ompa­ loi celtici (cf. bibiograie) : ferlitatea reprezintă, prin excelenţă, un aibut al "centrului" şi emblemele sale sint adesea seule. Vlorrea religioasă , (şi mplicit politică) a "cenrului" de către celţi e atesaă prin nme ca medinemetu, mediolam (cf. Ce­ zar. I, 13, media regio) , păstrate pînă aszi în toponnia frn­ ceză (P. Sainyves, Copus, II. p . 328, cu bibiogrie) . Ţinind sea­ ma de ceea ce dezvăluie Lia FiI şi de citea radiii păstrate în " rna, sîntem în drept să ideniicm aceste "centre cu pietrele omfalice. În satul Amncy (cantonul Roche) , de pldă, există " (mărturie ceră a "cenului ) o Piatră a Mjlocului Lumii (P. Saint­ yves Copus, I, p. 327) . a Pierra Cheveta (cantonul Mouiers) nu a fost niciodată acoperită de inndaţii (ibid. , II, p. 376) , ceea ce reprezintă o vagă supravieţuire a "centrului", pe care .potopul nu l-a putut îngiţi (par. 1 43) . .

.

şi fome . - În orice traiţie, ompalos este o pia­ ră consacmă ptntr-o prezenă supaomenească sau prinr-un simbolism oarecre. Asemenea beilor, mssebei sau meglilor preistorici, omphalos-ul dă mie despre ceva şi, din această mărturie, 'îşi trage el vlorea şi funcţia în cult. ie că ocrotesc morţii (ca megaliţi neol1ici, de pildă) , ie că devin lăcaşul provi­ " zoriu al suletelor morţilor ( ca la muli "prmitivi ) , ie că atesă un pact incheiat inre om şi Dumnezeu sau între om şi om ( la semii) , ie că îşi pimesc caracterul sacru in fona sau oiginea 82. Semne

222 -

P I ETRELE SAC R E

lor urniană (meteorip etc.) , ie , n sirşit, că reprezin.. te9fanii sau puncte de ntersecie ale zonelor cosmice, ori magini ale "cenului", pietrele îŞi rag întotdeauna valoarea cultu1ă de la prezenta divină care le-a ransigurat, de la forţele exraomeneşi (suletele morţilor) care SîlIt intrupate în ele, sau de la simbolis­ mul (ero ic , cosmoloic, reigios, politic) care le-a încadrat. iere­ le cultuale sînt semne şi epmă ntotdeauna o realitate trans­ cendentă. De Ia smpla hierofnie elemenară reprezentată de numite piere şi nuite stînci cre uimesc spiritul uman prin so li di tatea, durata şi nre1a lor pînă la simbolismul om­ fallc sau meteoic, pierele cultule nu încetează să selice ce­ va �are îl depăşeşte pe om. Evident, aceste " semniiaţii" se rnsfonă, se nlocuiesc, uneoi se deradază sau se înăresc. Ele nu r putea i analiate dor n cîteva pagni. E suicient să spunem ă iste fome ale cultului pierelor are prezină aracterele unei reresiuni n in­ fntllsml altele. are, în una nonor epeienţe eigioase sau prn fapul ă se integră n alte sisţ�me cosmologtce, suferă rnsfoni aît de adicle încît dein aproape de nerecunos­ cut. Istoria moică, transformă, degradeză sau, pin nteVen­ ta reunei putenice personaliăţi reliioase , ransigureă orice teofte. Vom vedea i departe sensul modicălor pricinuite de istoe în domeniul morfolOie1 reliioase . Să nm deo m­ daă un exemplu l " ransiurrii" pietrei: ul cîtoVa zei reci. "Dacă urcăm încă şi mai depte în mp , scie Pau"nias ll, 22 , 4) , ve dem cum toi gr�ci acordă onouri ivine nu unor sta­ tu i, ci unor piere nelucrate (rgoi litho) . " Pe rsonaj ul Hemes este prec e dat de o lungă şi confză preistote : pierele, aşezate pe margnea dumurlor spre a le " ocroti" şi a le menne, se numeau heai; doar mai îrziu , o coloană ihyphalică, purtînd un cap de bărbat, u n hen�s, a recut drept chipul zeului . Astfel, înaint� de a deveni în religie şi în mitoloia posthomerică "persoana" , pe cre o şim, Hermes a fost mai întîi o teofanie de piară (cf. P. Raingerd, Hermes psychgogue p. S48 sq.) Aceste hermai sem­ niicau o prezenă, înupau o foIţă, ocroteau şi fecundau totoda­ ă. nropomorarea lui Hermes este rezultatul acţiunii corosive a imaginaţiei elenice şi a tendinţei pe care au aut-o, de foarte timpuriu, oamenii de a personica din ce n ce mi mult ivi­ niăile şi forţele sacre . sistăm , astfel, cu adevărat, la o evoluţie . dar la o evoluţie cre nu impliă niciodată o " puriicare " şi o Hm­ bogărre " a diini.ll, ci care dor modfică j0lla prin re omul îşi exprima la început eperienţa religioasă şi concepţia de­ spre diiniate . Grecul a igurat în feluri iferite , de-a lungul tim-

-

'

EPIFAN I I . SE M N E ŞI FORM E

223

pulut, eperienţele şi concepţiile sale. Oizontule spiriului său îndrzIleţ, plasic şi fecund se Iărgeau şi, în aceste noi decoruri, în care îşi pierdeau eicienţa, vechile teofanii îşi pierdeau toto­ dată şi sensul. Iiemai nu mnifestau o przenţă divină decît unei conşiinţe care prmea revelaţia sacului în cip nemijlocit, în orice gest creator, în orice " fonă", sau " semn". El . Hermes, s-a detaşat de materie: chipul său a devenit uman. teofania sa a devenit mit. 1eofnia Atenei przintă aceeaşi evoluţie de la sen la persoa­ ă: oicare i-r i oriinea. paUdin-ul mnifesa în lmpuIe preistorice forţa nemijlocită a zeiţei (cf. Denyse de Lasseur, es eesses nnees, ' Paris, 1 9 1 9, p. 139 sq). Apollo ieus nu era, la început, decît o coloană de piatră (M. W. de Visser, p . 65 sq. ) . a Gimnziul din Megara se găsea o mică piară pirmidală' .e­ nmiă Apolo Kainos; la MIea, Apollo Lithesios se năl. alături de o piată şi de cuind s-a interpreat acest epitet l zeului pn ltos (Solders, în .,rchiv . Relitonwissenschaft", 1 935, p. 1 42 , sq.), etmologie pe care M. P . Nlsson (Geschicte, 1 , p. 1 89) o so­ coteşte nici mai mult nici mai puin satisăcătoare decît cele are au precedat-o. Sigur este, n oice cz, .că nici un alt zeu rec, nici .cir Hermes, nu ea încoIlj urat de aitea "pietre" ca Apollo . Dar, aşa cum Hemes nu "este "piatra, Apollo nu se iveşte nici el dn piatră; hemai subliniau doar singurătatea dunlurilor. noaptea înficoşătore, ocroirea clătoului, a casei. a cnpunlor. Şi pen­ u că şi-a anexat vecllile locuri de cult, Apollo a pus săpnire şi pe semnele lor disncive, pietre, omploi1 alare, majoitatea lor dedicate la nceput Mii Zeiţe. Aceasa nu vrea însă să spună că o teofanie apolloină, baă pe piere, n-ar i eisat atu nci clld zeul n u pr �i se ncă igura sa clasică: penu conştinţa re­ igioasă arhaică, piatra bIă evo ca prezenţa diină mai sigur de­ cît o ăceau , pentu contemporanii lui, statuile lui ritele.

B I B LIO GAFIE unerare preistorice şi despre megi1: R. Heine - Gel­ den. Die Megalhen Siostsns und re Bedeuungr die Klung L IfgaUthenrge in Eopa und Poynesien (Anropos", XIII, 1 928. p. 27-3 1 5; au ou l încearcă să explice originea şi functia megaliilor po­ tiit credinţelor nă ii la populaiile din Asia de Sud-Es: "area" su­ letelor defunc10r in piară) : W. J. Pey. Mgalihic Cu-e ojlndonesa (Manchester. 19 18); A. iesenfeld. he Megaliţhc Cure of Melnesa (eiden. 1 950) ; ari Clemen , Ugeschicht�he Relgon, voI. 1 (Bonn. 1932) . , Despre pierele

224

PIETRELE SACRE

95 q. (sail poblemelor, bibliorie ciică) ; R. Pezoni, a egD­ e van ga ae. 19 12), p. 185 sq. ; (me111 şi domenii n fia medienană şi alniă) ; W. Kopes, Mas a the Ded of the Bs nd ohr ie bes n C1 I. A onbuDn ta e sy afthe gth-pobm (nnli atenensi", val. I. 142, p. 1 1 7206) ; Ele Mezger es sepures chz les rgns t es ns es ges e a prre t e boze (Pis. 1933. ofeă o bnă bibioie şi p.

ndiaii snre cu ptre la ăspndirea megallor) ; G. Wike, Kosnna şi Bosch Gmpera snt de părere că lcul de oigine l ariteciimegll­ lce r putea i plasat n peninsula ibetă, de unde ea s-r i ăspndit n ntreaga Euopă; c. Hugo Obenaier, nonio Grcia y Belido. El ombre prehst6co y los ognes de a hd (e�. a II-a. Madid. 194 1 ) , p . 1 7 1 sq: un bun repetoriu fotoraic n aulno Monez, Hst6a a r­ qitecura pva m porgaL Monentos omenicos (Lisboa, 1942) : reperotu, desciee şi biblioie în Ocobon, Stes-menhrs, steles gavees, dUes sclptees (eas din .Reue anthopolotque", 193 1 . p. 29 1-579) . P. iosa mbotl slsJne oiginea egiptenă a arhitecti meglitice: v. gni e diusone delia vUa (Mlano. 1947) . p. 238 sq.

J. Imbeloni. a prere chîne sglDssanque oceeano­ ce. es os des hches lithques. Festschil W. Schdt, Wien. 1 928 . p. 324-335.) C. Or.

Despre roll Juat de pierele preistotce (megaliţi. doment. menhre, .pietre de fulger" etc.) n credinţele populare , c. P. Sainyves, Cops u F? lklore prehstoque en race et das les co 0 nes rcases. Prs, t. I. 1 934 , t. II, 1 934. t. III. 1936 ( vastă anchetă înglobînd aproape toatA do­ cumentarea accesiblă pînă la data publicăii. bogate bibioaii regiona­ le) : Slomon Renach. es Wnumen.ts de pirre bute s le J agage et es croynces popares (în: s, ythes. relos. val. III , 1908. p. 366 sq.) . Despre pierele cltuale la .pmiivi". c. lucrătle lui J . G. Frzer, L. Uy - Buhl. B. Nyberg, E. S. Hartland. W. Koppers, citate în text. şi . de asemenea, F. Oamen, he Plyas, a JIUL be oj the Plmi HUs (South Inda) în nthropos, III , 1 908 . p. 1 9-3 1 (spec. p. 28: " Mayăndi. zeul pa­ ienUor şi l pulienlor. este reprezentat de egulă print-o piară de prefe­ n. na căreia natura i-a dat o fonă ciudaă" . )*. M. eehrdt. Notes d'tholie ocaledoniene (Pis, 1930), p. 243-245. ..

Despre piară ca protectoare. feiş şi muletă, Rafael rsten he Civi­ son of oh Amcan ns (ondon. 1 926) . p. 362 sq. ; B. Nyberg, d d re {Hesnd. 193 1) , p. 65 q. , 1 4 1 q. *

În tet. n mba engleă.

-

Nota re..

EPIFNII. SEMNE ŞI FORM E

225

Despre mitl utaşUor de piaă. cf. Robert ennn - Nische n Mythetma as Fuerand d Nod-Amek. er Stese. (Anro­ pos". 1 938. voI. 33. p. 267-273) . Despre iul cu p iire la " pera genitx" (re se regăseşte din Asia Miă pînă în remu l Oient) , cf, A. v. ăis of Menar. No.-kaukssche Stemgebtssgen (rchiv f. Religtonstss. ", III , 1 9 1 0 , p. 509-524) : Mx Semper, Rassen und Reliionen m alten Vordersien (Heidelberg, 1 930) , p . 179-1 86; G. Dmezl, gendes sr les Nates � (ls, 1 930) , p. 7-77 : W. Scnidt G.ndnien :nr Ve;gletc119 dr Religonen und Mythogen dr asronesschen Volker \Vien. 19 10) . par. 408 sq. ; W. J. Pey, he Chilren oJ ihe Sn (ed . a II - a , ondon 1 926) , p. 255 sq. ; R. 'V. Wlim son, he Soc. nd Po cal Systms oJ Cenral Polynesa (Cam­ bidge. 1 924) 1. p . 48 , 57. 382. II . p. 304; W. F. Jackson night. Cumaen ates (O fo rd , 1 936) . p . 9 sq. : John ayard. Stone Men oJMaleula (on­ dan. 1 942) . pssm. Despre relaile dinre piere şi fecundiae (ploie) la nlte ibi din met� de Sud. C. Henze. Mythes t syboles unres (nvers, 1932) , p. 32-33. 35 etc. . Despre fecundaie prin pie rele găuite. de adăugat la lucrile ci tate în text: S. Se l1mnn. Dr bose Blck (Bern . 19 10) . val. II , p. 27: J. De­

chelete , Mtnel d'rcheolgie prehstoque, ceue t gallo-oatne. val. 1 pais. 1906). p. 520 sq. ; H. Wagenvoot. în "Studl e Maei di Sta­

ia delle Rel1tonl", V, p. 55.

Despre pierele "i co ncezione a 1 ratd a'. n credinţele popule iiene. cf. G. Bellucct, RJso p.o (Peua , 1907). p. 36, 92 sq.: .., Gli ai (Peugta, 1908) . p. 1 9. Despre "plerel� de ploie" . J. G. rzer. he Mgc Kig, i, p. 304-307; he Foclore n the Od Testment. II, p. 58 sq. ; R Eisler. Kba-Kybele ( P1olous", voI. 68. 1909) . p. 42. n. 222: H.Wagenwoort, "Studi e Mate­ " ii . .. ", V. p. 53 . noă; G. . Wn1ht. he Sy-RelDn n gypt (Cmbidge. 1 938) , p. 76; G. F. Kuz, he Mgc }f Jewels . Chns (Plladelpia-ondon, 1 9 1 5) , p. 5 sq. , 34; J. W. Pe y, Chidren ojthe St. p. 392.

Despre itl apei care pşneşte dn să. c. P. Snyves Esss e

folkore bblue (Ps, 1 923) , p. 139 q. .

Despre "pierele-maroi" n Noua-aledonie, M. eenhadt, op. . t. p. 30-3 1 ; la veciinlmelna, A Vn Gennep. Tbou et otsme a Ma­ gsr, p. 186. Despre oiinea apidaiet . vzi R Pentzzoni. . grJe ol ("StuU e Materiali i Stoia delle Rel1ioni", 1, 1925, p. 1 q.l .

226

PIETRELE SAC RE

Despre meeotţt, c. Mrcea Eliade� Metlugy Mc nd Akhey, Ps. 1 938 , "Chtes de lmois" , Il , p. 3 : d., Forgos t alchistes, (Paris, 1956) , p. 1 7 q. Despre mullvlena smboică şi cultua l ă a pietrei. lfed B erthole t, Ueber sche Motwvrschiebgen ("Siz. reuss kademie Wiss. PU­ Hist. lasse" , 1 938, voI. 1 8, p. 1 64 - 1 84) , p. 1 64-1 69. Despre pierele cultuale in India: G. Opet, Der ăga Sten ( " eit­ cft . Ehnologie", voI. 4, 1902, p. 13 1 - 137) : W. rfel , Vom Stenl­ n Inen (,Studten zur Gescichte u. Kultur des nahen u. femen Osten, " Paul Kahle Zum 60 Gebursag , eiden 1 935 , p. 1 63-1 72) ; n Japonia: Y. Deguc1, On he trces of stones w orsh p n Japn ("Jonal of he An­ ropologtca1 Sociey of To yo" . voI. 24, nr.27 1 . a ct. 1 908) : n Peu: P. Mnnaet. e ulte des pi-es u Pou (.Bulein de . la Societe des Amerianistes de Be ltqu e" , auust 1 930) . Despre bet. sseb, şi pietre cultuale la sei1: G. Beer, Stn­

veehmg bei den Isrelten ( 1 92 1 ) , Robeson Smth , he Relgon oj the

tes (ed . a- III�a, .ondon, 1927) , p. 200 sq. ; 58 sq. ; P. nge, les

a II-a. Pis, 19051 , p. 1 94 sq. : P. am­ mens , e culte des beJles et les pocessDns relgses s l'Arbie pre­ ismqe ("Bulletin de l'Insltut d'rcheologie Oienale" . Ciro . t. VII) : E. Dhone, a rel]Dn des Hebrx nomades (Buxelles, 1937) p. 1 591 68; R. Dussaud, es ognes cneennes du sice raelte, (ed. a sr les relgDns semiues (e d .

II-a, 1 94 1 ) . p. 222 sq.

Despre zeu� Bethel şi divinitatea lui Behel. c. O. Eissfeldt. Dr ott Bethel, (chiv . Religtonsiss . " , t. 28 . 1 9 30, p . 1 sq. 1 ; A. Vicent, a reC­ gDn des tJudeo-arameens d'Elephanne pis. 1937) p. 562 sq. Despre pietrele de cult n Grecia: F. W. Hasblu ck, Stone Cuts and

Venerated Stolles n the Graeco - Trsch rea. ( n nul of the Briisch

Chool at �\hens". voI. I) ; De Visser, e clhneschegesttigen Căr r Giechen, (eiden . 1903), p. 55 sq. ; E. Maas, lIelige Stne ("hen Mu­ sem " , voI. 78, 1 929 , p. 1 sq.l ; P. Raingeard , Hnes psychagog.e (Pris, 1 935) , p. 344 sq. ; Martin P. Nilsson . Geschchte" ar iechschen Relgon. 1 (Milnchen, 1 9 4 1 ) , p. 1 87 (cu bogate refclinţe bib liograicej ; despre culte­ le fri gi en e . Ch. icrd. Ephese et Claos , p . 474. Despre pierele cultuale la

celp şi german� d'P-bois de Jubinille . e

culte des mehres dans le ntonde celtq e (.Rcue Celtique", II. p . 3 13 sq. ) ; J a n de Vies . Alt - Gemnische Religionsgesch chte, voI. II (Berlin , 1 937) , p . 10.0 .

Despre ophalos : E. Rohde . Psyche (trad . fr. ) . p . 109 sq. : Jan e Hai­ s o n , hms (ed. a II -a. Cambidge , 1 927) . p. 396 sq . ; A. B. Cook. e..; , II (mbridge, 1925) , p. 1 69 sq. ; W. Roscher. Omphaos (Abh. KO1 . Săchs.

227

EPIFANII. S E M N E ŞI FORME -

Gesel. \Viss. -Phil. -ist Klsse", voI. X. 9. 1 9 1 3) ; d. . Nue mpha­ osstden (ih id voI. XI. 1 . 1 9 1 5) : d Dr Omphaosgeke bei vr­ schedenen Văcm "(" Siz. - Beichte Konig. Săchs. Gesell. Wiss . . eipzig, XX, 2. 1 9 1 8) ; R. Menger. Omphaos. Nbel, Nebel ("Woe r und 'Sa­ ehen " , V. 1 9 1 3. p. 43-9 1 ) : d. . u Roschers Omphaos (ibid I. 1 9 14) ; W. Deonna. "Reue des Eudes Grecques" . 1 9 1 5. p . 44445. 1 9 1 7 . p. 3 58, n. 1 0 etc. : eh. icârd. Ephese t Claos (Pais, 1 922) , p. 1 1 0. n. 5, p. 55 1 . n . 7 ; F. �obertt Thyee, (Ptis. 1939) , p . 278-283 . Despre ipotezele lui P. Perdrzet (Omphalos-ul delic ar i un apot cretan) şi Homolle (nlu enţe eiptene) . vezi Ch. Pird . op. tt. p. 464 . n. 4; c. . de asenţnea. G. Stein­ dorff. 11e So-called Omphalos of Napate ("Joumal of Epian Archeolo ­ {" , 24, 1 938 . p. 1 47- 1 56) . Indicaţii şi bibliograie despre ophalos la celi, G. Dumezil. Jupitr, Mars, Quins (Pais, . 1 94 1 ) . p. 229, n. 2-3. . •

. •

. •

Vezi. de semenea. bibioaia capiolului "Spaiul sacu ... "

.

CAPITO LU L VI I

PÎNTL, FEEA ŞI FECUNDITATEA

83. Gia-Mmă.

-

ţGeea, slăvia, născu mai întîi asemenea sieşi/ Ceul cu stele-mpzit, de jur împrejur s-o cuprindă, / Zei­ lor celor fetce în veci lăcaş să le ie . " (Hesiod, he/onia, v. 1 26 sq.)* Perechea aceasta prmordială a zămislit familia nenumraă a zelor, cicloplor şi a celorlalte ăpturi miice (Cottos, Briareu , Gyges, " copii plini de orgoliu", iecare aînd o sută de braţe şi cinczeci de capete) . Nunta între Cer şi Păînt este cea dinîi hie­ rogmie; zeii se vor răbi s-o repete, ir oamenii, la rindul lor, o vor imia cu aceeaşi sacră gravitate cu care mită orice gest mpi­ nit în timpurile aurorale. Geea sau Ge s-a bucurat de un cult destul de răspîndit în Grecia, dar. cu timpul, i s-au subsituit alte zeiăţi ale Pămîntu­ lui. Etimolota pare a indica elementul teluric sub fomla lui cea mai imediaă (cf. sr. go, "pămînt, loc"; zend. gava, got. gaw i, gauja, "proincie") . Homer abia o menţioneză: o diinitate hto­ niană - aparţinînd pri� excelenă substratului preelenic - şi-ar găsi cu greu loc în Olimpul lui . Dar unul din imnurile homerice îi este închinat: "Voi cînta Pămîntul, mamă universală cu temei­ nice aşezăi, străbună venerabilă cre hrăneşte pe solul să1 tot ce eistă ... ie i se cade să dai iaţă muritorilor şi să le-a iei. Fericit acela pe care tu l cinsteşti cu bunăvoinţa ta! Pentru el ţarina ieţii e rea de rod; pe cîmpuri tunele sale prosperă şi casa lui se umple de bogăţii" A la terre. I, sq . . , trad. Jean Hum­ bert) . Eschil de asemenea o gloriică. deorece ea "singură zmis­ leşte toate ăpturile , le hrăneşte , apoi primeşte din nou gelene­ le fecund" (Choephores, v. 1 27-1 28) . Vom vedea curînd cît de adevărată şi rhaică este această formulă a lui Eschil. Să mai amintm ' un străvechi n , pe care, după spusele lui Pausanias (X. 1 2 . 10) , l cîntau Peleiadele n Dodona: "Zeu s a fost, este şi va *

Trad. rom. Diu T. Burtea. Ediua Unive rs . Bucureşti. 1973 . Nota red.

-

PĂ M Î N TU L. o'EMEIA ŞI FECUN DITATEA

230

i. O Mare Zeus: cu ajutorul tău Pmîntul ne dă roadele sale. Pe

bună dreptate îl numm mnla 110astră. " Au ajuns pînă la noi un număr considerabil de credinţe, i­ tui şi rituluri în legătură cu pmntul, cu divniăle lui, cu "Marea-Mmă" . Alcătuind, înr-un numit sens , înseşi temelle Cosmosului. pămntul e îzesrat cu mulivalenă reiioasă. A fost adorat penu că " eista", penru că se arăta şi răta, pentru că dădea, puta rod, pmea. Dacă m unăi istoria unei singu­ re reliii, m izbuti poate să crcmscriem cu destulă precizie funcţia şi desăşurarea credinţelor legate de epifaniile telurice. Dar preocupîndu-ne exclusiv de morfologia religioasă, lucrul e cu neputinţă: avem de-a face ' - şi aici, a în toate celelalte capitole - cu gestui, crednţe şi teori cre aparin unor ciclui de ciili­ zaie difeite, ale căror rste şi sucturi sînt diferite. Să încer­ căm totuşi "să vedem cre snt nile capile le acestui nsm­ blu de fapte, pe cre inicele mlor monorii le isribuie sub rubicile : " pnt" , Mma Glia, divnităi le pîntului. duhuri teluice etc. 84.

Cupll pimordl Cer-Pmnt. - Perechea diină Cer­

Pămînt, pe are o evoca Hesiod, este unul din laimoivele mitolo­ giei universale. n multe mitologii în cre Cerul joacă sau' a jucat rolul ivnităţii supreme, Pămîntul e repreznaţ ca însoptorea lui şi, cum m văzut (par. 1 2 sq.l , n viaţa religioasă priivă Ceul se înîlneşte aproape pretuindeni . Să mnim cîteva exemple. Populaţia maori numeşte Ceul angi şi Pmntul, Pa­ pa: la început, asemenea lui Uranos şi Geea, erau contopiţi înr-o sînsă îmbrăţişare. Copiii născuţi in aceasă nesirşiă mpreu­ nare - maa-nenga, Tane-mahua şi alţii - şi cre, înseai de lumină, bîjbiau n întuneric, s-au hotit să-şi despară părinţii. Asfel, înr-o bună zi, au tiat tendonele care legau Ceul de Pmînt, şi-au llpins al tot mal sus , pnă ce Rngi a fost virlit n aer şi luina îşi ăcu apaiţia n lume. 1 Moivul cosmogonic l cuplului pimordil Cer-Pînt este preent n toate ciaile oceanice, dn Indonzia pnă n MicroneNe mnnl că în mitl hesiodic. de asemenea, Cronos îşi emasculeză tatăl. dr din cu totul alte motive: ici. Uranos zămislea în neştre făpuri monstruoase. pe re apoi le nea ascunse n tupul Geei. A. ang a crzut că poae epica mitul rec.pn miul maoi. Dar, pe cnd ac esa dn nnă e pur şi smplu n it cosmogonic care explică de­ parea are eistă ne Cer şi Pămnt mitl uanin nu-şi găseşte expliaţia decît dacă se ţne sema de ansmblul itul indo-europen l suveaniă1. aşA cm a răat G. mezl. unos-Vu, Pais,

1

�

1 934.

pĂM i NTU L. FEMEA ŞI FEC UNDITATEA

23 1

zia (K. Numva. Die Weltnfăge, p . 138, sq. , �05, q.) . l regă­ sm în Boneo , în v1inulassa d in insulele Celebes s epten rion le (unde Luminuut, zeia pnlîntu lu i , este diinitatea p n ciplă; cf. R. Petzzo ni, Da, !, p. 1 30) , la populaia toradja din Celebes cen­ trale (I-lai şi I-ndora) şi în nenumărate alte nsule le Indoneziei e tc . Uneoi reînîlnim moivul despăririi bule a Ceului de Pînt: în Thiti, de pildă, se crede că această operaie a fost ăcută de o plantă care, crescînd, a nălţat Cerul (A. H . app e , Genese des myhes, p. 79) . Motiul este , de alfel, forte răspîndit şi în alte zone de ciilizape (cf. A. H. Krappe, p . 75-79; K.Numa­ za,va, p. 3 1 7 sq.) . Cuplul primordial Cer-Păînt l regăsim şi n Afica; de pildă Nmbi şi Nzmbi-Mpunu i tribulu i baili din " Gabon (R. Petazzoni, p. 2 10, 2 1 2) , Olorum şi Oduna ("neagra ) la populapa youba (ib. , p. 246) , cuplul diin la populaţiile ewe , k­ wapnl (ib. , p . 24 1 e tc .) . a o populaţie 'aricolă din Africa au­ s rlă, mama, nuna intre Cer şi Pămînt e inţeleaă în chip de fecunditate cosmiă, la fel ca în cîntutle Peleiadelor de la Do­ dona: "Pmnl este mma noastră,_ Ceul este al nosu. Ce­ ul face roitor Păîntul prin ploaie , Pmntul produce cerealele şi irba" (cit. A. H . rappe, p. 78) . Formulă e , vom vedea. r putea reuma o bună prte a credinţelor at�ole. uplul din apare de asemenea în itolotile celor două Americ1. În Califor­ nia mertionlă, Cerul este nit ukinit şi Pămîntul, Tmaiovit (R. Petzzo i , p. 279) , la tiburile navaho l înîlm pe Yad11qU " hastqtn ("Ceul bărbat ) şi soia sa, Nihosdn esda ("Pămîntul " femeie , ibit p. 282) : la populaiile pani, în merica septenno­ nlă (p. 284); la siox, la huroi (unul n principalele riburi ale irochezilor; p. 29 1 , 3 1 5) ; la hopi, la zun! n nlle etc . , ne în­ nm cu acelaşi binom cosmic. n mitologiile Orientului clasic el Joacă un rol cosmogonic la fel de imporant. "Reina ţălor" (zeiţa de la ina) şi soţul ei U sau m, zeul furtunii, la hitti1 (G. urla­ ni, a relgone degli Hititi, Bologna. 1 936, p. 1 8 , 35) : zeiţa Pă­ întului şi zeul Ceului la chinezi: nagi şi �nam1 la japonezi (K. Numzawa, p . 93 sq. ) etc. La poporele genanice, ig, soţia lui r, şi mi ziu a lui Odhin, este o zeiţă de suctuă telu­ rică. Numai o înîmplre de ordin rmaticl (cuvînul "cer" iind de genul feminn) a făcut ca �la eipteni Ceul să ie înfăţişat pinr-o zeiţă, Nut, ir Pămîntul , pIintr-un zeu, Geb. 85. Structura ieroaniilor tellce. - Exemplele r putea i uşor multipicate, dr ă nici un folos . Listele cuplulor cos­

mogomce nu ne-ar putea revela nici suctura ivniă110r telui­ ce, nici vloarea lor reliioasă. n iul cosmogomc. Pîntul

232

PĂM Î NTUL. FEMEIA ŞI FECUNDTATEA

joacă un rol pasiv, chiar dacă e primordial. Înainte de orice afa­ bulaţie iică referitoare la pînt, acesta a eistat şi prezeţa lui a fost valoriaă reliios . Penru o conşinţă religioasă " prmi­ lvă" , Pntul este un dat meiat: întinderea, solidiatea, vrie­ atea eieului şi a egeaiei pe e o susne lătuiesc o iate co si că , ie şi acivă. Cea ni vlore religioasă a Pîntu­

lui a fost "inislnctă" ; adiă nu loaUza în sratul teluic pro­ priu-zis, ci contopea nr-o sinură uniate toate hierofanle care se mpnseă n mediul cosic înconjurător - pănt piere, rbori,- pe. ' umbre etc. Iniia pmră a Pmîntlui a "fomă" reigio asă poate i redusă la fomula: " Cosmos-receptacol l fo r ţelor sacre dfuze" . Dacăn vlori1le reiioase , maice sau mi­ ice le Apelor se găsesc mpliate ideile de gemeni, latenţe şi regenerre. inuitia pimară a Pntului i-l înăişeă a iin d temela tutror mfeslor. Tot ce ese e păînt este loll­ tă, lătuind o mare uniate. Sructura cosmică a acesor tnuii primre aproape ă ne in­ tezice să idenicăm n ele elementul teluic. Mediul nconjură­ to. fund intuit ca o unitate, nvoie m putea distinge n ae s te ntuiţ1 pimre ceea ce apne păntului propriu-zis şi ceea ce este numi nfestt pin el: munI. pădui. ae. vegeaJe. Un sinur lucu se poate ma cu certitudine piitor la aceste in­ tuiii pime ( a ror srucură eigioasă e inul să o demon­ strm nă o dată) : faptul că ele e mfesă caJoe, că eveleă reaităţi. că s-au impus cu necesiate, "Izbind" conştiina omului. Pămîntul, cu tot ce suspne şi înlobează, a fost de l. inceput un vor nesecat de stene, cre se rvelau omului n cip nei­ jlocit. Istoia credinţelor despre oriinea copiilor ne dovede şte că suctura cosică a iero fn iei pîntului a pre cedat stuctuţa lui telurică, ita.ă (care nu s-a impus defmiiv decit o dată cu apariia agriculturii). Înainte de a i inţele s cauzele iziologice ale mislirii, oamenii socoteau ă maternitatea se datora inseiuni ­

directe a copilului n pintecul femeii. Dar a şi dacă ceea ce pă­ trunde în pintecul femeii este deja un foetus - care pînă atunci şi-ar i trăit iaţa prenatală n peşteri, scobitu1, puţuri, arbori etc. - sau este, pur şi simplu, un germen ori "suletul strămo­ şului " etc. sînt chestiuni cre nu prezină nici un interes penu cpitolul de faţă. Ceea ce este pimar, este ideea ă pruncii nu sînt concepuţi de aă, ci pătrund în pîntecul maten - într-un n ur­ stadiu mi mult sau mai puţn evoluat al devolării lor ma unui contact între femeie şi un obiect sau un animal din me­ diul cosmic înconjurător. t

-

PĂ M Î NTUL, FEM E A ŞI FEC UN DITATEA

233

Deşi problema aceasta aparţine mai cuînd enologie1 decît is­ toriei religilor, m amintit-o aici pentru precrile pe care le poate aduce subiectului nostu. Omul nu nteVine în creaie. Pă­ rintele nu e taă l copilor si decît în sens social, 'nicidecum în sensul bioloic l cuvîntului . .Oamenii nu sînt legaţi nre ei decît prin mme, şi această legătură e destul de precră. Dar ei sînt legai înr-un chip innit mi sins decît poae concepe o mena­ liate modenă, profană cu mediul cosmic ncpnj urător. Ei sînt, în sensul concret şi nu alegoric l cuintului , " omenH locului " . Au fost aduşi de male avalce (peşti, broaşte , crocodili, lebe­ de etc.l, au crescut în stînci, n prăpăsi sau peştei înainte de-a i protecai, pinr-o maică atngere, în pîntecul maten: şi-au început istenta pren�ală n ap e , n cristale, în piere, în arbori; au trăit - sub o fomă pre ină, obscură, ca " sulete" ale unor " "copH smoşi - nr-una n onele osice cele i apropiate. sfel, pentru a mentiona doar cîteva exmple, menH cred că pîntul este "pîntecul maten de unde au ieşit omenii" (A Dle­ teih, Muter Ere, p . 1 4) . Peu1enH cred că descind din mun ţi şi din piee (B .Nyberg, Kid ud Ere p. 62) . le popoe locali ­ zeă obîrşia copllo r n peştei, căpătui, voe etc. si încă mi dnuie n Europa creina ă puncii "n" n bălP, vore, iuri, rboi etc." (Dietertch, p . 1 9 sq.) . Semniiaiv n aceste su­ persiJi este faptul că sucua cosmică a Pîntului p6ate i " ideniaă l nreg mediul înconjurător, în microcosmos, iar nu numi n reiunea telurtcă propiu-zisă. "Păîntul " însemnă aici tot ceea ce este n preajma omului, tot �locul" - cu munii, apele şi vegeapa lui. al n nu face decît să legimze asemenea opii pinr-un ritul cre po�edă toate caracteisticile adopţiunH . Ei apartn, n primul ind, "locului" , adică microcosmosului înconjurător. Ma­ ma n-a ăcut decît să-i primească: ea i-a "cules " şi, cel mult. le-a desăvrşit foma umană. Este , aşadar, lesne de nţeles că seni­ menul de soidaritate u microcosmosul ncojurător, cu "locul" , a fost un sentiment penu omul care se găsea n acest stadiu al evoluţiei lui mentale - sau , mai precis, cre închipuia în felul acesta iata omenească. Într-un anumit sens se poate spune că oul nu era încă nsct, că nu avea încă o conşinţă a aparte­ nenţei lui tot1e la specia biologică pe cre o reprezintă. În acest sadiu , viata lui putea i consideraă, mi derabă, ca o fă pre­ natală; omul continua să participe, nemijlocit, la o via. alta de­ cî t a lui, la o viaţă "cosmico-maternă" . Avea, m spune noi, o " epeienţă ontofilogenetică obscură şi framentat.: el se simţea " descinzînd din două şi chiar trei "matrice" deodată.

234

PĂ M ÎNTUL, F E M E A ŞI FECUNDITATEA

Nu e reu de nţeles că o asemenea epeienă fundamentală a mplicat penu om o seamă. de aituini speclice faţă de Cos­ mos şi de semenii lui. Precatatea pateniăii umane era com­ pensaă de soidariatea ce eista între om şi anuite foIţe sau substanie cosmice protectoare. Dr, pe de altă parte, această so­ lidaiate cu "locul� nu putea promova in om senmentul că este n cretor n ordine bolgică. Tal, legimîndu-şl copii ieşii dintr-un mediu cosmic oarecare sau din "suletele srmoşlor", nu avea n fond copii, ci doar noi membri n famlia ţui, noi unelte penu munca şi aprarea lui . egătura ce-l unea de progenitura sa era, în orice cz, per proximi. Viaa sa bioloică sÎrrşea o daă cu el, ră puinţă de a se continua prn lte inţe, cum va i azul în interprearea pe cre, mai îrziu, indo-europenii o vor da senmentului de coninuiate fii1ă, nterprere întemeiaă pe un dublu fapt: descendena biolOgică directă (pini creeă rupul, "subsqnţa" copilului) şi descendenţa ancesrală indirec­ A (suletele srmoşlor nrupîndu-se în noii-născui: cf. K.A. Eckardt, Irdsche Unsterblichket, pssim) . Pmîntul" deci, în cele dinii epeienţe reigioase sau intuiii " miice, ea "tot locul" re i înconjua pe om. O semă de cuinte re desenă Pntul" au emologi re se epică pn " impresii spa1le - loc", "larg", "proncie" (cf. phfvf, "cea lar­ " gă") sau mpresii senzorile pmre, fen" , ceea ce stă" , "ne­ " " u" etc. Valorea religioasă a pmîntului n punct de vedere sict teluric nu a putut avea loc decît mi rziu : în ciclul psto­ ral şi mi les ag�ol, a să folosim 1mbajul enolote1. îă atunci, ceea ce s-ar putea nui diniăţi le pntului" erau " mi derabă ,diviniti ale ou, n - sensul de meiu cosmic nconjurător. Una din primele teofanii ale pmîntului ca atre, în· calitate de srat teluric şi adîncime hto­ niană, a fost mateniatea" lui, neistota lui capaciate de rodi­ re. Îninte de a i considerat ca o zeiţă-mmă, a o divinitate a ferlltăţii, pmîntul s-a. mpus drect ca Mmă, Tells Mater. Evo­ luţia ulterioră a culelor are. desluşmd cu o precizie tot mi accentuată iura unei Mari eiţe a vegeaiei şi recoltei, a sîrşit prin a şterge unele Mmei-Glia. n Grecia, lui Ge i,s-a substiuit Demeter. Totuşi, resturi n srăvechiul cult l·'Giei-Mamă sră­ bat în docmentele arhice şi enorafice . Un profet indin, Smo­ hlla, din ribul umalla, ntezicea discipolUor si să sape pă­ mîntul, căci - spunea . el - "e un păat să rneş1 sau să i, să sîşii sau să zgii pe mma noasră a tuturor pn munci atco86. Mateitate htoiaă.

PĂM ÎNTU L. FEMEA ŞI FECUNDITATEA

23 5

le " . Şi îşi justiica astfel atitudinea anti-aicoIă: ,jmi cereţi să ar glia? Trebuie ore să iau un cuţit şi să-I împlnt în snul mmei mele? Îmi cerei să sap şi să scot pierele? M -aş duce oare s-o schUodesc a să jung la oasele ei? Îmi- cerep să ta1 1rba şi inul şi să le vnd şi să mă îmbogăţesc, ca albi? Dar cum aş îndrăzni să i părul mmei mele?" (Jmes Mooney, he Gost-Dce Re­ lgion nd the Siox tbrek of 1 890, Washngton , 1896, p. 72) . Această devoiune mistică penru Mma telurtcă nu este un fapt izolat. Membri unui trib draviin prmitiv in India cen­ rală, baiga. practică aicultura igratorie, mulţumndu-se să semene numai n cenuşa rămasă după incendierea unor anuite poriuni ale junglei. Şi ei îşi dau toată această ostenelă penu că privesc ca un păcat să "sişie cu plugul sînul mmei-pmînt" . (J . G. r�er, Aons , tr.fr. p. 67) . Popoarele ltaice ced, de ase­ menea, că este un mare păcat să se smulgă ierbui deoarece Pă­ întul suferă ntocmi ca un om căuia i s-r smulge părul sau barba. Votiaci, care obişnuiesc să-şi nă ofrandele într-o roa­ pă, se feresc să repete aceasă operaie tona, penru că în acel moment l nului pămîntul donne . Ceremişi1 cred că adesea pămîntul e bonav, şi atunci se feresc să se aşeze pe el. Dovzile despre persisenta unor asemenea creinţe în legătură cu Mma­ Glia, la popoarele nearare, sau numi sporadic agrare, ar putea i multiplicate (cr. B. Nyberg, Kind ld Erde, p. 63 sq.) . Religia pîntului, cir dacă nu e cea mai veche reliie umană, aşa cum consideră muli savni, este una in cele care mor greu . Odaă cqnsolidată în stucturile agicole, trec peste ea mleni ră să o schimbe . Uneori, continuiatea n preistoie pînă n zlele noastre este neînreuptă. "răJitura morplor9, de pldă, (în româneşte: coliva) era cunoscută, sub acelaşi nne, în nichi­ tatea greacă, ce o pmise ea însăşi moştenire de la ciilzaile preistorice preelenice. lte exemple de contnuitate in cadul ace­ luiaşi ansmblu constituit de reliiile teluice agrare vor i min­ ite mai jos. A. Dieterich a publicat în 1 905 o carte. Muier Erde, ein Ver­ such uber Volksrelgion (Leipzig-Berlin, ed. a 3-a, 1925) . mplii­ cată şi completată de E . Fehrle) , cre a devenit în scurt imp o lucrre clasică. Emil Goldmnn (Crtn levare, 1 9 14) şi lii du­ pă el, ir acum în ună, M . P. Nlsson (Geschichte, 1, p. 427 sq.) , au adus tot soiui de obiecţii teoiei lui A. Dietetch. dar n-au re­ uşit s-o invaideze n totalitatea ei. A. DieteIich îşi începe studiul mnind trei obiceiuri pracicate în ntichitate - aşezarea copi­ lului nou-născut pe păînt, nhmrea punclor (spre deosebi­ re de rderea adullor) , aşrea drect pe pămînt a bolnalor şi

236

PĂM ÎNTUL, FEMEA ŞI FECUNDITATEA

muribunzilor penu a reconsitui proilul arhaice! zeiţe-pă­ mînt, a "Gliei-Mmă-a-toate " pmmetor Gl , pe care o menţio­ neă Escil (Prometeu, 88) , a Geei cîntată de Hesiod. În jurul acestor trei practici arhaice s-a alomerat un număr impresio­ nant de documente şi au aut loc conroverse, despe are însă nu putem aminti nimic aici. Să încercăm să vedem ce ne spun faptele înseşi şi în ce ansamblu reliios se încadrează. Sfmtul Augustin (de Civit. Dei, V, 1 1) menţioneă, după Vrro , numele unei divinităţi latne, Levna, care ridica copiii de pe pmînt: levat e tera. A . . Die­ teich aminteşte , în legătură cu aceasta, obiceiul încă practicat în Abrzzi de a pune copilul, imediat după ce a fost îmbiat şi înăşat, direct pe pînt (op. cit. p. 7) . Acelaşi ritual se practică la scandinavi, genani, parşi, japonezi etc. CopUul este ridicat de ată (de tera ollere) , ceea ce semnifică recunoaşterea lui (Ny­ berg, Kind ld Erde, p. 3 1 ) . Acest rit a fost interpreat de A. Die­ teIich ca un mod de a închna copilul pămîntului, lui Tellus Ma­ ter, adevărata lui mmă. ' E. Golmann obiecteaă că faptul de a aşeza copilul (sau bolnaul, sau muribundul) direct pe - pmînt nu implică neapărat descendenţa teluriă a acestuia, nici consa­ crarea Gliei-Mamă, ci unărea doar lurea de contact cu fora magică a pămîntului. Alţii (H . J. Rose de ex. , în mitive C1tre in ltaly, p. 1 33) sint de prere că ritul avea drept scop dobîndirea de căre punc a unui sulet de la Tellus Mater. Este evident că avem de-a face ici cu interpreări diferite, nu­ mai aparent conradictoii, ale unei aceleiaşi concepţii prmor­ dile: aceea a pămîntului considerat ca vor de foră, de "sulet" , de fecundiate, aceea a Gliei-Mamă. Naşterea pe pmînt (humi .posino) este un obicei forte frevent la multe popoare; la gurionii din Caucaz, a şi în unele regiuni dn Cina, femeile, îndată ce sînt apucate de durerile facerii , se aşeză pe jos ca să nască de-a dreptul pe pmînt (E . Samter, Geburt, p. 5 sq.) : femeile maori din Noua Zeelndă nasc pe malul unui pîu, în tuişut; ·n �ulte iburi africane este obiceiul ca femeUe să nască în pădure, aşe­ zate pe pmînt (ivoare Ia Nyberg, p. 13 1): acelaşi ritual se întîl­ neşte in Austrlia, în nordul Indiei, la aborigenii din nordul Ame­ ricii, în Paraguay,n Brzilia (Ploss , Batels , Ds We ib, II, p. 36 sq.) . a greci şi la romani, obsevă E. Samter (p. 6) , obiceiul dis­ păruse în timpuIile istoice, dar eisten. lui n trecutul înde­ părat nu poate i pusă la îndoială: unele statui de zeiţe ale naşte­ rii (EUeithya, Dia, Auxeia) sînt înfăţişate îngenuncleate, exact în poziia femeii care naşte pe pmînt (a se veda şi Momolina 87.

Descendenţă telică.

-

pĂMiNTU L, FEM E IA Ş I FEC UNDITATEA

237

Marconi, Rlessi mediterranei nella piu antica religione lziale p. 254 sq. ) . În Eul Mediu genan, la japonezi , în nuite comu­ niă1 evreieşti, în Caucaz (Nyberg,' p. 133) . n Ungaria. la români (de x. Nerej, II p. 266) . la scndinavi, în Islnda etc. se ntîlneşte acelaşi itual. În limba egiptenă, epresia "a se aşeza pe pămînt" era folosită, n txtele demotice, pentru cuvîntul naştere, a naş­ " te " (B .Nyberg, p. 134) . Fă îndoială, sensul pmar l acestui ritual atît de universl era mateitatea păîntului. m văzut că n multe locui se cre­ dea că puncii sînt aduşi din puţui, n apă. stnci, arbori etc. ; e de la sine înţeles că, în unele păţi, copiii erau socotiţi ca "veniţi din pmînt" (cf. A. Dieterich. p. 1 4 sq. ; mitul omului ăcut din pînt Ia australieni etc. B .Nyberg, p. 6 1 ) . Copilul din lori ea numit Terrae ilis. Cind mordii doresc să adopte un copil l aşează înr-o groapă din gădină în ' cre se crede că săIăşluieşte zeia ocrotitoare, Mama-Gia (B . Nyberg, p. 1 3 7) . Aceas. înseam­ nă că, penu a i adoptat, copilul trebuie să se nască din nou : şi aceasa se rezează, nu mînd naşterea pe genunchii mamei adoptive (ca la romi, de pildă) , ci plasînd copilul în sinul ade­ vratei lui mame, Gia. Este resc ca, ulterior, acest sens al descendenţei teluice să i fost înlocuit cu o idee mai generoasă, anume că pmîntul este protectoul coplor. că este voul oricărei forţe şi că lui (adică duhului maten care-I locuieşte) i se consacră noii-născu1. Astfel se expică frecvenţa leagănului htonic: sugaii sînt lăsaţi să doar­ mă sau să se odihnească în gropi, în contact rect cu pămîntul sau cu stratul de cenuşă, ori de paie şi funze pe care mma l-a aştenut în fundul gropi. Leagănul htonic este cunoscut atît în societăţile pimiive (la australiei şi unele populaţii turco-altai­ ce) , cît şi în civlizaţiile superioare (în imperiul incaşilor, de pildă: cf. B. Nyberg, p. 1 60) . Copiii părăsiţi nu sînt ucişi , ci. de pildă. la greci, lăsaţi pe jos, pe pmînt. Mama-Glia le va purta de gijă; ea va hotăi daă ei rebuie să moară sau să supravieţuiască (cf. M. Delcourt, Steilites mysterieses, p. 64) . Un copl "epus" , abandonat bunului plac l elementelor cos­ mice - ape, vînt, pămînt - este întotdeauna a o sidare zîrliă destinului. Încredinţat pămîntului sau apelor, copilul. avînd de acum înainte statut social de orfan, riscă să moară, dar are de asemenea soi să dobndească o lă condipe decit cea umană. Ocrotit de elementele cosmice, copilul prăsit junge de cele mai multe oi erou , rege sau sint. Biograia sa legendară nu face ast­ fel decît să imite mitul zeilor prăsiţi îndată după naştere. Să ne n m că Zeus, Poseidon, Dionysos, Atis şi alţi nenumăraţi zei

28

PĂ M Î NTU L, FEMEIA Ş I FECUNDITATEA

au împărtăşit şi ei sorta lui Perseu , a lu i Ion , a Atlantei, a lui

mion , ehos , Oedip , ROilIUlus şi Remus etc . Moise a fost şi el abandonat apelor, ca şi eroul maoi Massi , care a fost uneat în

Ocean , ca eroul din levala. Vainm6inen , cre "plutea pe întu ­

necatele vJ u i " . Drma copilu lui părăsit e răscumpărată de mă­ reia mitică

a "orfanu lui" , a copilu lu i prmordil , n absoluta şi

invulnerabila lui singurătate cosică, in uicitatea lui . Apariţia unui asemenea "copl" coincide cu un moment auroral : crerea Cosmosului , crerea unei nqi lumi, o 110uă epocă istorică

(Jam

redit et Virgo* .. . ) , o "iaă nouă" la orice nivel l r ealiăii (ef. M . Eliade, Comentarii la legenda Meşeului Mno le , p. 54) . Copilu l

abandonat Mamei- Glia, slvat şi crescu t de ea� nu mai poate îm­

prtăşi des tinul obişnuit al omenilor, căci el repetă momentul cosmologic al inceputilor şi creşte

n

mijlocul elementelor,

ir

nu în mijlocul fliei .. De aceea eroii Şi snii se recuteaă n­ tre copiii părăsiţi : pn simplul fap t de a-l i o crotit şi scăpat de la

nlo rte Mma-Glia ,

reţ, inaccesibl

(sau Mmele-Ape) l-a sortit unui destin mă­

muitoilor de nd.

Un ritu l cre se explică pin aceeaşi cre­ inţă în -Mma-Glie este înroparea cadare lo r copiilo r . Oameii matui sînt arşi, dr copii sînt înropai pentru a ei să se în­ torcă asfel la snul mamei teluice şi să poată renaşte mi ir­ ziu . Terra cudt nfas** (Juven l V, 1 39) . eile lui Manu mpun inhumrea copiilor sub doi ani şi intezic incinerrea lor. HuronI n Ametca de Nord nroapă sub un m copii mori. penu a aceşa să poată să se nască n nou, furişndu-se n pîntecul femeilor cre rec pe acolo (A Dietetch, p. 22). a nda­ mani, copiI mici snt inropai sub vaă, n colibă (p.chebesta. es pygees, p . 142) . rebuie, de asemenea, ntită înroprea "sub fonă de embrion " , practicată frecvent la multe popore şi asupra căreia vom reveni cnd vom emina mitoloia morţii (vn der eeuw, Ds sogeat. Hcerbegrăbnis) . e dă cadaului o fomă embrionară, pentu a Mma Glia să-I poată naşte din nou . n unele locuri se aduc ca ofrande Zeiţei telurice copii îngro88.

Regenerre.

-

,

-

*

**

Jm redit et Virgo , redeunt Satumia regna (Şi de-acm se-ntoarce Fecioara. şi se-ntoarce domnia lui Satn) . 'Virgillu, Bolcele, V. 6. Vrgo este alt nume al zeitei sreea. are locuia cîndva pe pmînt. dar l-a păăsit n aa ăădeleglor săîrşite de omeni şi s-a tansfor­ mat în Constelaa Fecioarei. Ea ar una, aşadr. să reină- o daă cu întoarcerea veacului de ar. - Nota red. [ Sau cînd] pe-un copil l-îngite bzda negrului pmînt (rad. rom. Petre Sai, Saci şi eprmişi ln, ELU. Bucureşti, 1967) . - Nota. red.

· 239

PĂM ÎNTUL, FEMEA ŞI FECUNDITATEA

pat de vii; astfel, in Groenlanda se îngroapă puncul dacă tatăl e grav bolnav: n Sueia; doi copi au · fost îngropaţi de vii în mpul unei epidemi de ciumă: la mayaşi asemenea sacicii se ,aduce­ au atunci cind bîntuia sefea {B. Nyberg. p. 1 8 1 sq.) . a fel cum e pus coplul pe pi.nt îndată după naştere. pen­ u ca adevraa lui mmă să-I recunoască şi să-i asigure croi­ re diină, tot aşa se aşeaă pe pmînt omenii maturi şi copiii dacă nu sînt îngropai n cz de boală. itul echivaleaă cu o nouă naştere . nroparea simbolică, pilă sau tolă. în pă­ înt are· alorea magico-religioasă a scuundăii n apă. botezul (pr. 64) . Pi aceasa bolnaul e regenerat: se naşte dn nou . Penu e1 aceasta nu este o simplă luare de contact cu forţele pmîntului, ci o regenerare totlă. Operaia este eicientă şi cînd e vorba de şters o culpă gravă sau de vindecat o maladie spri­ tuală (ea prezentînd. pentru coleciviate. aceeaşi pimejie ca o nă sau o oală ioloiă) . Cel ce a păcătuit este intodus ntr-un butoi sau înr-o roapă săpaă în pămînt, iar cind iese de acolo "s-a născut a doua oară n sînul mmei lui" (J . G . ra'zer, Fok­ ore in the Old Testmet, T p . 33) . De aceea, la scandnavii se crede că o vrăjitoare poate fi salvată de la osînda veşnică dacă e nropată de vie şi se seamnă grăunţe deasupra ei , apoi se strîn­ ge recola asfel obţinuă (A. Dietetch, p. 28 sq.; B.Nyerg, p. 150) . Acelaşi lucu se crede şi n legătur. cu copii rav bolnai: dacă ar putea i ngropaţi. sennate grăunţe deasupra are să aibă .lp ă încolţeasă şi să cească. aceşi copii s-ar putea ndeca. Se înţelege uşor sensul acestei credillţe: omul (vrăjitoul sau bol­ naul) are asfel soi să se nască dn nou o dată cu vegetaţia. Un alt it nudit constă n trecerea copilului olnav pintr-o căpătură a pîntului. pintr-o sîncă găurită, sau scorbura unui copac (B. Nyberg. p. 144 sq.) . Avem de-a face aici cu o cre­ inţă mi complexă: pe de-o parte. scopul este trnsferrea "bo­ lii" cop ilu lui într-un obiect oarecre (copac, sîncă, pmnt) ; pe de ală prte . se miă actu l naşteii (trecerea pin Oriiciu) . Este chir probabil că elemente ale cultulu i solar (roata soarele) şi-au adus contibui a la acest rit cel pupn în uIe1e locui (ca India, de pldă, cf. pr. 78) . Dr ide ea fundmentlă es te aceea a vindecării printr o nouă naştere şi m vzu t că majoritatea c re d nţe l o r populaiiJ or aicole stabilesc o legătură foarte strînsă între această nouă n aşte re ��i lu area de conact cu Mama- Glie . " l)oar aşa se poate explica o serie întreagă de crednţe şi obice iu ri privitore la puificIi şi la folosirea pmîntului ca sursă . tera peutiă. Pmîntul este , într-adevăr, mbibat de forţă, aşa cum cre de Goldmann , dr această forţ� o datorează posibilităţi sle de rodire, m ate mităi i sle. -

.

=

-

-

-

­

240

PMÎNTUL. FEMEIA ŞI FECUNDITATEA

m vut că poporele care obişnuiesc să-şi ardă morii îşi ngroapă totuşi puncii , în nădejdea că mizul pămntului le va dui o iaţă nouă. a populaia mroi, cuntul wea i sam­ nă "pămînt" şi "placenă" (A. Dietetch. p. 1 3 n . 1 3). De lfel, chiar îngroparea mortUor maturi - sau a cenuşii lor, la popoare­ le c'are practică incinerarea - se face cu acelaşi scop , "Du-te n pmînt, el e mma ta! " spune -�g Veda X, 1 8 . 10. "Pe tine, care eşi pmînt. te aşez în pmnt! " să scris în Aihava Veda, II, 4. 48. "Pntul este o mmă: sînt iu l Pmntului, tatl meu este Parjanya ... Născuţi in ine, muitoii se întorc în ine " (At. Veda. , II. 1 , I l : 1 4) . În momentul îngropii cenuşi şi a oaselor incinerate. se adaugă acestora seminţe şi se mprăşie tot111 pe un cmp atunci arat. spunîndu-se : "Saii îi răspîn­ deşte nea n snul lnamei noase. Pnul" (tpha Bra. , III, 8. 2) . Dar aceste credinţe hinduse nu sînt întotdeauna aît de simple, pe cît pr în textele mi sus citate . Ideea întoarceii în Mama-Glie a fost compleaă de una ulteioară: aceea a reinte­ ri omului în înreul Cosmos. o resio d itgro a facul­ ăilor psihice şi a organelor în nropocosmosul oiinar (de ex. , "răsularea a se duce spre înt. urech� a. te. auzul. spre punc­ tle cardinale, oasele le se întorc in Pămînt" , Aitrya Brh­ mta. II, 6, 13 etc.) . Această cre�ă că morţii locuiesc sub pmînt pînă în mo­ mentul în care vor reveni la lumina zUei într-o nouă eistenă epică identiicrea trîmului mor1or cu locul de unde in co­ piii; meicanii, .de pildă, cred că îşi rag oinea dinr-un loc nu­ mit Ch1comoztoc, locul celor şapte rote (K.b .reuss, n rch. Rel1g. Wiss . ", II. 234) . ie penru că moii erau consideraţi cu­ noscătot i iitoului, ie penru că pmîntul. datoită reabsorb­ iei peiodice a tuturor ăptuilor vii, era considerat a dispunînd ' de o putere oraculară - cîteva oracole rhice din Grecia se lau lîngă crăpătUri sau grote telutce. Şm că astfel de oracole hto­ niene au fost la Ompia şi Dei, iar Paus1as II, 25, 13) men­ Ioneă un oracol la igi, în haia. unde preotesele lui Ge pre­ vesteau vitoul pe mrnea unei crăpături. În sfrrşit, nu mt e nvoie să m)m număul mens de incubaţiuni" care se do­ " bndeau don.d e pmînt (L.Deubner, De noe, ssm) . ...

. .

Din to�te credinţele sumr trecute n rvistă pînă acum, rezulă că Pămnul este Mmă, adică năs­ cătore de fone l pe cre, le scoate in propria substnţă. Pă­ mîntul e iu" penu că e, în pimul rnd, fel. Tot ce iese din " pmînt e îzesrat cu iaă şi tot ce se rentorce n el redobîn­ dete iaţă. Binomul oo-s nu rebuie înţeles în sensul că omul r i pnt pentu că este muritor, i n lt sens şi nume: 89 . Homo-Humus.

-

241

PĂMÎNTUL. FEMEA ŞI FECUNDITATEA

omul a putut i viu penru că venea din pănt, penu că s-a născut din - şi se întoarce în - Terra Mater. Sonsen a eplicat odinioră (c. A. Dieterich p. 77) teries prn te; chir dacă această emoloie nu este cea adevărată (sensul pmordil l cuîntului "mateie" pare să i fost "ima lenului") , ea poate i reţinută dinăuntrul unui Weltanschauung itico-reliios: mate­ " ria" are destinul unei mame , Iind necolltenlt islitoare. Ceea ce noi numim viaţă şi moarte sînt dor două momente difeite n destinul total l Gliei-Mamă: viaa nu este decit despnderea n pîntecul Pntului, iar moea e reduce la o reîntoarcere . aasă" . DOinţa, ait de freventă, de-a i ingropat in pmîntul paiei nu este decit o formă profnă a autohtonismului misic, adică nevoia de a reveni n propia casă. Inscripţiile funeare n impul mpeiului roman pun în nmă bucuia de a i nropat în solul patriei; hic ls hic situs est, (CIL, V. 559 5) : hic sils est piae II, 2885) ; hic quo ns uert opts erat Uo rverti* V, 1703) etc. recm, altele iu ascund îhnirea de a nu i aut �ceasă consolre: altera coniit tes edit altera nsci** II. 6429) ec. (c.xemple în A. Brelich, Aspetti dela marte, p. 36, 37) . În sfrrşit, trădătorii nu erau îngropai, pentru ă, după epli­ caIa lui Filostrat, ei erau nerednici "să ie sfmIP de pnt" (cit. J. E. Hrri son, Prolegomena, p. 599) . Apa e purtătoare de germeni; pmîntul poă de asemenea genenl, dar, în pămînt, totul reuşeşte repede să poarte rod. a­ tenţele şi germeii rîn uneori timp de mi multe cicluri n Ape, nnte de · a ajunge să se mnifeste; pmîntul. se poate spune, nu cttnoaşte odihna: destinul lui e să mislească necontenit. să dea fomă şi viaţă celor ce se ntorc n el inerti şi stept. Apele sînt la începutul şi la sfrrşitul oiu i eveniment cosmic; pntul este la inceputul şt ia sirşitul oricărei viei. Orice manifestare se reaizează despra Apelor şi se reinterează în haosul primor­ dil prinr-un cataclism istoric (potopul) sau cosmic (mahpraa­ ya) , Oice mifesare vilă are loc datorită fecundiă1 pn ­ tului: oice fomă naşte n el, vie , şi se întoarce n el atunci cînd partea de iaţă are i-a fost hărziă s-a epuizat: se ntoarce, ca să renască; dar înante de asa, ca să se odhnească, să se puri­ ice, să se regenereze. Apele preced oice creaie şi orice fonă; Pntul produce fome vii. n timp ce . desinul mitle l Apelor *

**

născut aici. ici a fost înmonînat; acesa ese mutul patei mele; acesa doreşte să se noră n locul n are se născuse. Noa red. pe unele le-a acopett pmîntul. pe alele le-a lăsat să se nsă Noa red. -

-

242

PĂMÎNTUL. FEMEIA ŞI FEC UN DITATEA

este să deschidă şi să închidă cicluri cosice sau eonice, care se nind de-a lunul a liarde de ani , desinul Pmîntului este de-a i obrşia şi sfrrşitul oricrei forme biologice sau r� apar­ ţine istoriei locale (" omenH loclui" ) . mpul - re e somno­ lent. a să spunem aşa. cînd e vorba de Ape - este ioi şi neobo­ sit atunci cnd pmînul misleşte. Formele ii apr şi dispar cu o fulgerătore repeziciune . Dar nici o dispaiţie nu e decisivă; moartea fonelor vii neind decît un mo d - latent şi prozotu - de istenţă; fona ie. c a tip. ca specie. nu dispare niciodată în răgzul ngăduit pmîntului de către Ape. -

Din clipa în care o for­ mă s-a desprins in Ape. orice legătură organică nemijlocită intre ea şi ele e uptă: inre prefonal şi ' fonă este :n htatus. Această uptură 'nu are loc cnd este vorba de fone zămislite de Pînt şi din Pînt: acestea rămn solidre cu maica lor, dn cre. de altfel. s-au desptns numai provizoriu şi in care se vor întoarce ca să se o�nească. să se fortice şi, la urmă. să reapară la lu� ină. De aceea ntre pămînt şi formele organice islite de el eistă o legătură magică de smpaie. Toate mpreună lcătu iesc un sistem. Firele nevăzute cre leagă vegeapa, renul anmal ş i umiatea din r o numită regiune de pămîntul care le-a mis­ lit le susine şi le n u re şte pe toate, au fost ţesute de viaţa care pulseză atît in Mmă cît şi n creatule ei . Soliditatea cre eistă între teluic de o parte, vegetat anmal şi, man de ala, s e datoreză vieţii care e aceeaşi îll toate . Uniatea lor e de ordi� biologic. Şi cînd reunul din modurile acestei ieI este pîngăit sau steat pinr-o cimă împoiva i eii atunci toate celellte moduri sînt atinse n virtutea solidriApi lor orgnice. O c m ă este o nelegiuire care poate avea urmări forte grave la toate ivelurle ie ii , prin sim plul fapt că s n gele vrsat .. oră­ veşte" pîntul. Calmitatea se manifestă. prin s te rt l ita tea care loveşte deopotrtvă o gou l nrnlele şi ornenirea. În pro lo gu l tra­ gediei ntice Oed ip Rege ( 1 5 sq.) , preotul d e p î nge nenorociile ab ătu te asupra Tebei: "Cetatea piere în gcrnlenii ro d itoi i pă­ mîntului, î n turmele de boi care pa5� . , îll n :J.şterile fe m ei lo r care toate sîrşesc fra ro d (urlnez trad ucerea M'�'lriei De lc ourt , Sierili­ 90.

Solidritate cosmo·biologici.

-

-

,

.

\

,

tes mysterieuses, p. 1 7 , pentru liotivele expuse de autoJe în noa 1 ) . Dmpotivă, un rege în.elept. o domnie· întemeiaă pe reptate asigură ferilitatea prnntului. a vitelo r şi a femeilor. Ulise nărturiseşte Penelopei (O d seea, X, 109 sq .) că renumele lui este acela al u n ui rege bun , şi de aceea pmîntul rodeş te ,

PĂ M Î NTU L, F E M E A Ş I FEC U N D ITATEA

23

arboii se ·încovoie sub povara fructelor, oile fată după datină, i ar peştii mişună în nlre? Hesio d formuleză astfel această con ­ cepţie rănească a moniei şi fertilităii anropocO Siice : " Însă cetatea acelor ce dau hoiriri cu dreptate / la băşinaşi oi străini şi nu se abat de la lege, / Îmbelşugată sporeşte , popoul din ea în loreşte / Paşnic pmntu -i hrneşte, iar Zeus atovă7.ătorul /

stîni împoivă-. războiul cel plin de prmej dii . / Foamea nu i-va tovarăş celor ce j u deă-n cinste l Nici reu n necz ( ... ) / Hrna l � -o dă cu prisos pămîntul , stej rul din munte, / Poartă pe rmură ghinda, în scorbură mierea ce a dulce . / Oil..clă greoa­ ie , împovărate· de lînă /Soaele lor zămislesc copii leii cu părn ­ Nu va

,

ţii, / Cresc necunat in putere şi huzu.resc; pe corăbii/ Nu se avîntă, căci glia al vieii ivor le dă. roade " (Mucişi zile v. 22-

237)*.

9 1 . Gla şi femeia.

-

Solidariatea recunoscută înre fecun­

itatea gliei şi fecunitatea femeii constituie una n trăsătuile de seamă ale socieăţor grtcole. Fote mulă vreme grecii' şi romanii au asilat glia şi maice a: actul generator şi munca aricola. Aceasă aslre o reîn î lnm, de alfel, în multe ciili­ zaţii şi ea a dat naştere unui numr considerabil de credinţe şi riuri. Eschil, de pildă, mărturiseşte că Oedip "a îndrznit să în­ smnţeze brzda sacră in are se fonase şi să sădească n ea o tulpină nsîngerată" (Cei şap te contra Tebei, 7 50 sq.) . in Sofocle abundă aluzle la : "bazdele pnteşti " ,(Oedp-Rge, 12, 10) , a "plugr, săpîn al unui ogor îndepătat, pe care nu-l ziteă de­ cit o daă, la remea semănatului" (Deinira, vorbind de Hera­ cles, rchinennes, 30 q.) . A. Dietetch, care adaugă acestor tx­ te clasice nenumate lte refeinţe (p. 47, n. 1 şi 2: c. V.Pisni, a oa e la er, p. 248 sq.) , unnreşte frevena motiului rat-at la poeţii latini (p. 78 şi 79) . Dar, cum era de aştepat, asimilrea femei cu brazda arată şi a actului generator cu mun­ ca aricolă este o intuiţie arhaică larg răspîndită. rebuie să dis­ ngem, în această sinteză mltico-rttuaIă, mai multe elemente: idenicrea femeii cu pămîntul arabil; identiicarea falusulul cu pluul, idenicarea mncii aricole cu actul generator. rebuie totuşi să spunem că deşi Mala-G1a şi reprezentna sa umană, femeia, au un rol preponderent in acest ansmblu ritul, rolul lor nu mai este xclusiv. Este loc aici nu doar penru feneie sau pămînt, ci şi pentu bărbat şi zeu . Ferlliatea e pre, *

rad. rom. Dmiu T. Btea, ed.

t.

-

Nota red.

24

PĂMÎNTU L, FEMEA ŞI FECUNDITATEA

cedată de o pierogmte. Un vechi fmec nglo-sxon mpotriva sterilităţii ogorelor oglndeşte de inune nădejdile pe care so­ ctetătile agrre le pun în hierogaie: "Salut, Glie, mmă a ome­ nlor, fi feilă n îmbrăţişarea eului şi mple-te de roade penru folosul omului" (cit. A. H. rappe, Eudes de ythoZge et dejolk­ Zore genques, Pis, 1928, p . 62) . a Eleusis, in1ţ1atul pro­ nunta arhaica formulă agtcolă : " Fă să plouă! - să porţi rod! " , privind mai nii ceul. apoi pîntul. Este fote probabil că aceasă hierogmie între Cer şi Pînt a fost modelul primorial " atît al fecunităii ogoarelor, cît şi l nunii umne. Un text in Athava Veda (V, 2, 7 1 ) , de ex. , asemănă mirele şi mreasa cu Cerul şi Pămîntul. 92. Femea şi gicltra . - ricultura, se presupune, a

fost o descoperire feinină. Bărbatul. ocupat să umăreasă έ naul sau să-şi ducă tumele la păscut, era mai toaă vremea absent. Femeia. dimpo ttvă, cu spiitul ei de obsevaţie, limiat dr ager. a aut prilejul să obseve fenomenele naturale de în­ sminjare şi germnre şi să încerce în chip icial repetrea lor. Pe e lă prte. iind solidaă cu celelalte cenre de fecundi­ tate cosmică - Pămîntul, Luna - . femeia a dobinit şi ea presti­ iul de a putea inluenţa ferlitatea şi de a o putea disribui. Ast­ fel se eplică rolul preponderent jucat de femeie la incepututle aiculturii - cu deosebire în remea cnd această tehnică era încă apanajul femeilor - , rol pe care continuă să-I joace n unele ciilaii (v.U. Pestalozza. L'araro e la donna. p. 324 sq.) . Asfel. în Ugnda. o femeie sterlă e considerată pmejioasă entru ră­ dină şi brbatul ei poate cere divoţul invocînd doar acest motiv de ordin economic (R. Brifault, he Mohers. III. p. 55) . Întînm aceeaşi credinţă pivitore la primejdia pe cre o poate prezena sterilitatea feminină pentru agricultură şi la ibul bantu. "din n­ dia (L.Uy-Buhl, L'eperience mystque, p . 254) . În Nicobr se spune că recolta va i mt "abundentă dacă însăiînările au fost ăcute de o femeie gravidă (Temple . Encyclopaedia ojRelgion nd Ethics. X. p. 362) . În sudul Itliei se crede că tot ce face o femeie graidă re sori de izbîndă. că tot ce seamănă ea va creşte ase­ menea ătului (G. Finmore, radzoni populi ab zzesi, p. 59) . În Bomeo. "femeile joacă rolul ptncipal în ceremoniile şi muncile legate de cultura paddyului. a brbaţi nu se face apel decit pen­ tru a desţeleni terenul şi a jua la cîteva operaţiuni fmle . Fe­ meile snt acelea care aleg şi păstrează seminţele ... Se pare că se presmte în ele o afmitate naturală cu grăunţele, despre cre ele spun că sînt în sare graidă. Uneori, femeile n să petreacă

245

PĂM ÎNTUL, FEMEA ŞI FECUNDITATEA

noaptea- în cîmpuile de paddy, Ia remea încolţirii. Scopul lor e, probabil, de a sport propia lor fertiitate sau aceea a. paddy-ului; dr snt forte reticente în aceastA pină" (Rose şi Mac Dou­ gall. PJn bes of Bomeo, 1, p. 1 1 1 , trad . L. Uy-Bruhl, L'experience ysique, p. 254) . Indienii de pe Orenoc lăsau femeilor sarcina de a semăna po­ rumbul şi sădi rădăcinile: căci "aşa. cum femeile şiau să is­ lească şi să aducă copii pe lume, tot aşa grăunţele şi rădăcinile pe cre le sădeau purtau roade mult mi bogate decît aă r i fost plantate de mîna bărbailor" (J .G. Frzer, Spiris oj the Con, I, p. 1 05: a se vedea întreg capitolul "Rolul femeii în agricultură") . În Nias, u n palmier-de-in sădit de o femeie d ă mai multă sevă decît ltul plantat de un bărbat (L. Uy-Buhl, p . 2 54) . Aceleaşi credinţe se reîntîlnesc în Africa la populaţiile ewe . În merica de Sud, n tribul jibaros, de pildă, se crede ă " femeile exercită o inluenă specială, mistetoasă, asupra creşterii plantelor culi­ vate" (rsten, cit. L. Uy-Bruhl, p. 255) . Această soidritate înre femeie şi brzda roitoare s-a păsrat chiar după ce aicul­ tura a devenit o tehnică brbătească şi pluul a luat locul hîr­ leţulul prmitiv. Aceas. solidaitate explică un fo ţe mare nu­ măr de ritualui şi crednţe, pe cre le vom exmina odaă cu ceremonialele agrare (pr. 1 26) . .

93 . Femeia şi brzda. similrea femeii cu arina lucrată se întîlneşte în multe cilzaţii şi ea s-a păstrat în folcloul euro­ pean. " Eu sînt ţarina ta" mărturiseşte iubita într-un cntec de dragoste egiptean. Videvdat compară pămntul nelucrat cu o fe­ meie fără copii, întocmai cum în basme regina steapă se vaită : " " Eu �înt asemenea unui cmp pe care nu creşte nic! (G. Vn der Leeuw, Phomenolgie, p. 78-79) . Dimporivă, într-un n din sec. al II-lea, Feciora Maria este slăită a "terra non rabi­ ls quae jctn partuiit. * Baal er-· numit "bărbatul cîmpurilor" (R. Smith, Religion oj the Semites, ed. 1923 , p . 108, 536 sq.) . Cît despre ideniicarea femeii cu ogoul, ea era frecventă la toate neamurile semite - (ibid. , p . 537; cf. Dhorme , a religion des He­ brx Dmades, Brxelles, 1 937, p . 276) . În textele islmice , fe­ meia este numită " ţarină " , "ie cu struguri" etc. sfel, Coranul (II. 223) spune: " Femeile v.astre vă sînt vouă a ţarina. " Hinduşii asiilau brzda ulvei yoni) , iar grăunţele lui semen virile (Sata­ ptha Brna.a, II, 2 , 2, ' 5) . "Aceas. femeie a venit ca o arină vie: bărbaţi, semănaţi în ea sămînţa! " Athaoa Vea, V, 2, 1 4) . -

*

pînt neaabU care a dat rod.

-

Nota re.

246

pĂM iNTU L. FEM EIA ŞI FECUNDITATEA

Leile lui Mnu ne nvaţă că "femeia poate i considera. aseme­ nea unui c�p, brbatul asemenea seinţ�i" (X, 33) . Narada co­ menteză asfel: "Femeia este cîmpul, brbatul e mpIţitoul se­ inţei" (c. V.Pisni, a ona e la tera, passim) : Un proverb " fmlandez spune că "fetele îşi au cmpul n proprtul lor trup (8 . Nybrg, p. 232, n. 83) . Evident, asiilrea femeii cu brzda mplică pe aceea a flu­ sului cu hrleul şi a aratului cu actul -generator. Aceste simerii nropotelutce nu au fost posibile decît în culturile care cunoş­ teau atit aricultura, cît şi cauzele reale ale zisliii. n unele lmbi austro -asiatice, cuintul lak desemneă deopoivă flu­ sul şi hîrletul. J. rylusi a sugeat că o asemenea vocabulă ausro-asialcă se ă la oriinea cuvintelor snscie ia (plug, birleţ) şi ga (orgnul geneator l brbatului: cf. Pre�yn, p. I l ; M . Eliade. e Yga, p. 4 1 0) . Identiatea flus-plug a fost r!prezenată chir plastic (cf. reproduceile n A. Dietertch, Opt cit. . p. 1 07- 1 08) . Oiginea acestei iconorti e mult mi veche: pe un desen in epo� asită reprezennd un plug sînt marcate stmbolutle conjugate le actului generator (cf. A. Jeremias', Hnbch der aorientlschen Geisesur, ig. 2 14, p . 387) . Asemnea nuiiirhie isp,r reu nu nmi din imbajul populr curent, dar chiar n vocabulaul scriitotlor de seamă. Rabe­ lis a păstrat expresia "membu numit pluarul natuii" (Gr­ gnua, ctea a II-a, cap . 1 ) . În sirşit, pentru a menţiona cîteva exemple de omologare a munci agricole cu actul generator, să amintm mitul naşterii ero­ inei din Ramya.a, Sia . Taăl ei, Janaka (nume ce înseamnă: "progenitor") , a găsit-o pe ogorul lui pe cîid ara şi a numit-o Sia, "brzdă " (Rimya.a, cap . 66: cf. alte referinţe în A. Coomaswa­ my, he Rg-Veda as annma bok. 1 5, 33) . Un text asirian ne-a păsrat rugăciunea adresată unui zeu , al cu i "plug a fecundat pîntul" (cit. S� .ngdon. Sem itc Mythoogy, p. 99) . Multe popoare prmiive folosesc şi aszi mulete Dlaice re­ prezenind organele generatore, pentru a face să rodească pă­ mîntul (A. Dieteich, p. 94) . Australienii pracică un foarte cuIios ritul de fecundare : înanap cu sgep pe care le poară n chip de falu s, ei dansează in jurul unei ropi ăcute asemenea organu­ lui generator feminin: la sfrrşit iig bastoane în pămînt (refeinte în A. Dietetch, p. 94 sq. : asupra sensului erotic l bastonului cf. J. J. Meyer, ge, m, p. 194 sq.) . rebuie de asemenea ntită legătura forte srînsă ce eisă înre femeie şi erotism, pe de-o prte. �atul şi rodnicia pîntului, pe de alta. Astfel se cunoaş­ te obiceiul ca fete goale să ragă cu pluul primele brazde (foarte •

247

PĂM ÎNTUL. FEM EIA ŞI FECUNDITATEA

bogat matel documenr n W Mnnhrd, Wd 1d Felulte, I, p. 553 , sq. ; J . G. �razert he mgic King, I, p. 469 , sq; 480 sq.) , obicei care ne minteşte de unrea exemplară a zeiţei Demeter cu Iason la începutul prmăveri, pe brzda de curnd nsmîn aă (Odseea, V, 1 25) . Toate ace ste ceremoiale şi lege n de îşi vor dez­ vlui înţelesurile cînd vom cerceta stuctura relitoziăii ar�e. .

În ansambluI11e mi ice şi i tule pe cre le- am recut în reisă, pîntul e valoizat în prmul ind penu capaciatea sa nesirşiA de rodire . De aceea, cu impul, Mma­ Glie se trnsfomă pe nesimţite înr o Mmă a Gnelo r Dr nici­ odaă umele teofaniei telurice nu dispar cu totul din proilul "Mamelor", iniăi teluice . Ca s ă dăm nUlni un xemplu , în igurile feminine ale religiei receşi - Nemeis, EriniUe. hemis - descifrm atibute orinare ale Mmei-Glia. Ir EschU (Ene­ nidele, 1 ) se rogă nii Pămîntului şi apoi lui hemis . E drept ă Ge sau Geea este pînă la u nă înlocuiă de Demeter, dar con­ ştiinţa sol dattlll dintre zeia grînelor şi Mama-Glie nu se pierde la reci . Eutpide (Ban tee , 274) , vorbind despre Demeter, spu­ ne: "Ea e Pntul ... Numeşte-o cum vei voi!" Dinităile aricole se subsituie rhaicelor diviniăi telurice. dar ră a această sub si tuire ă aduă abolirea tuturor riulor primordiale napOia "fonet " Malor eiţe gicole se poate recu­ noaşte przen ta săpînei locului", Mma-Glie. Dr nole divi­ niăi dobîndesc un proil mi precis, structura lor reiioasă devine mi dinmică. Ele ncep să aibă o istoie patetiă. să ră­ iasă dma naşteti, a roniciei şi a moii. recerea de a Ma­ ma-Glie la Mrea ZeiA aicolă este trecerea de la simpitate la . dramă. ' De la hierogia cosmică inre Cer şi Pămînt pînă la cea mi modesă pracică atestînd sintenia teluică. peste tot înilnm aceeaşi intuitie cenrală care revine ca un lttmoiv: pntul ro­ deşte forme vii, e o maice n neodihnită zmislire. Oicare r i s tu ctura fenomenului reliios provocat de epifania telurică "prezenă sacră", divinitate încă mofă, igură diină bine contu­ rată sau , pur şt' Smplu ,' obicei " derivat dinr-o tulbue minre a forţelor subpmîntene - . ideniim totdeauna in el desinul matemităţi. l neistovitei putei de cre�ţie. Această creaie e uneoi monstruoasă, ca în mitul Geei, evocat de Hesiod. Dr monştrii Tegoniei snt ei nşişi o dovadă a tnfmitelor resurse cre­ atoare ale Pîntului. Uneori nici măcr nu e nevoie să se preci­ zeze sul acestei niăi tJutce - 1slitorea niversală. Multe diniă1 ale Pîntului, a şi unele inităi le fecun94. Sinteză.

-

'

-

.

"

"

.

28

pĂMiNTUL, FEM EA ŞI FEC UNDITATEA

diăii sînt blseuate (cf. B . Nyberg. p . 24 1 n. 69 şi 72) . Diinitatea cmuleză atunci toate forţele creaţiei - şi lceastă fonulă de bipolattate, de coincidenA a conrariilor va i reluaă de specula­ ia ulterioară cea mi elevată. Orice divinitate tinde , n conşina cedincioşilor săi, să dnă totul, să se subsituie tutuor celor­ lalte iui reliioase . ă comande asupra tuturor egiunilor cos­ mice . Dar pupne dinită1 au aut, asemenea ămîntlui. dep­ tul şi puteea să dvină ol. Însă ait hierogta cu Ceul. cit şi apat1a ditniăJlor'arre au să1lit ascensiunea Mmei-Glia la �nul de eitate supremă, aă nu chiar unică. Urme ale acestei Isorii grndioase nim în biseualiatea din1ăilor teltce. Mma-Glia nu şi-a pierdut însă niciodaă pilegtile ei rhice de "săpnă a locului " t de vor al tuturor fonelor 11, de păzitoare a puncilor şi de maice n re mo11i eau ingropaţi pentu a el să se ohnească, să se regenereze şi ă se reîntorcă, prin snţenia Mmei teluice, n nou la tată.

BIBLIOGAFIE

Cuplul dn Cer-Pint: R. Petzon1 . o. 1. p. 1 30. 2 1Q. 24 1 ec. : A H. appe . . genese e ythes, p . 68 q. : H. h. ischer. Het Hig Hvek an Hmel n Are (Utrecht. 1 929) ; m1allbiboaice supi­ mene . Slh homo n . Mo-Ix of Fok-trre, voI . I (Hesini. 1 932). p. 98; cf. • de semene. btbiolle apiolului Cer. Vsă ncheă etnoloică n F.iic1 Nmaa. e Weltnge n rJnschen My­ tho ge (Lem. 1946); M. Eliade . a Trre-Mre t es hrgtes os­ ues ( .Ernos-Jrbuch" . fI. 1 9 54, e pub liat n Mythes, rves et ystres. Ps. 1957. p. 20-253) . Despre Mma-Glie: A. ang, My th , Ril and RelgDn (ondon. 1887). p. 299 sq. ; A. Dtetelch, Mutter re (ed. a III-a.. Berlin. 1 925). pssm; Mx Lin d en au , n vescher ogesng uf die Mutter rde as de gosse Algottheit Ath. Ve. II. 1 ; Fesgbe Hrm Jacob . Bonn, 1 926. p. 248-258) ; Momolina Marcont. Rlessi mediteranei nella pU tica relgD­ ne lzale (Milano, 1 939) ; pssm; U. Pestaloza, Pine di regDne med­ teranea, I, (Milano , 1 942) , pssm; St. Wenstock. TeUs ("Glotta", vo1. 22. 1 939-34. p. 1 40- 1 62) ; h. Noldecke, Mtter-Erde bei den Semiten (rchiv . Reig. " , III, 1905, p. 1 6 1 sq.l ; E. P. Dhone . a Tere-Mere chez les Assynens (b... p. 550 sq. l : J . . P. Jacobsen. es Mânes. t. 1, (Pais. 1924) . p. 2 8 sq. ; Efr. Btem Mlter Erde bei den Semten? · (rciv f. Relig. ", voI. 24, 1 926. p. 1 79-195); Dietlef Nielsen . De altssche Muter-gătn (eitscht der deutschen morgenlănischen esselschat", 1 938, p. 504-53 1 ) ; U. Homberg. inno-Ugc Mythogy {Boston. 1 927) , p. 239. 459: lice Wemer. Afcn Mytholgy (Boson. 1 92 5), p. 125: B.Struck,

PĂM ÎNTUL, FEMEA ŞI FECUNDTATEA

2 49

Nochas "Muttr-Erde" n Aflka ( Archiv . Reig. ". 1 908 . vol.I, p . 402 sq.); B. G . lexander (Noth Amecan Mytholgy (Boston . 1 9 1 6). p. 9 1 sq. ; Stefan u chs he Cult oJ the Eh-Mother mog the Nmr-Balahs ("In­ .

temat.achiv. .Etnoaphie", voI. 40, p. 1-81 : ugăciuni ale bhlUor ăre Mma-Glie, W. Koppes . Bhgwăn. he sprem iy oJthe B.s (nro­

pos", voI. 35-36, 1 940-4 1 , p. 2 65-325) . p. 272. 273. Despre cultele şi diviniăle elutce: S. hompson , Mo-Inx I. p. 3; Berthel Nberg. Kd d Ee Helsni, 193 1 ) . p. 230-3 1 . n-o 69; J. G. azer, he Woshp ojNre (on don, 19261 . p. 3 1 -440; E. Wal­ ter, e g6n r Tshwschn nd Ltr (rchiv f. Relig.", 1899, voI. In . p. 358 q.): eorg Wike , e RelgDn dr l.gnen n rcăo­ gscher Becug (eipzig. 1 9231 , p . 97- 107; O. von Wesendonck. Ari s sche rd-ottit (Archiv .Reig.", 1929, vol.32, p. 6 1-76) ; Ed. Nesle, De Jlche" re (.rch1v .Reig.", 1 908, vol.I. p. 4 15 q.). Despre miul lui Adm nscut din Pntul Vrn: H. Vollmer. e e s Jfche Mttr As ( eitschift . Nutestment. Wis­ " senschat", vol. l0, 1 9 1 1 , p. 324 sq.1: W. Srck, a-Ma (b, vol.33, 1 934, p. 97- 1 9) ; despre crerea omului dn pmînt, biblioaie bogaă n R. Bffault, e Motths ( ond on , 19271 , vol.III, p . 57 . Despre depneea copilului pe pnt: A Dietetch, op. cit. • p. 7 q. : ebt, Hoczt nd od (Berlin, 1 9 1 1 ) , p . 2 q: E. Goldnn, Cm re ("MiteUngen d. Insltus . Oser. Gescichsforschung", vol.35, 19 14, p. 1 sq.): B.Stuck. Nedrgen d Auheben des Knes an dr re (civ . Rellg. " X, 1 907, p . 1 581 : ndiaIi suplimentre şi biblogrie, B. Nyberg, op. t., p. 1 59; H. J. Rose, veCre n ly (ondoD . 1 9261 , p. 133; vasă ncheă etnoraică, Ploss-Brtels, s Wb n r Nr- nd V6krne ied. 8-a. eipzig. 1 905) . vol. II . p. 35 sq. ; Mte Delout, Stltes myst.ses t nissces aeqes s l'nquite clssie (Paris, 1 938) , p . 3 1 sq. E. Snter,

D esp re iden iicrea femeIe cim p : de adăugat la indicaile deja ciate n text: A D ietetch . op. i. , p . 46 sq. ; E. Fehrle, De ltsche Keschheit -

m Altem (Gtessen, 1 9 1 0) . p. 1 70 sq. ; I.R. Fmell, he C1ts ojthe Greek Sttes (Oxford, 1 896, sq. ) : vol.III. p . 1 06 sq. ; L. Uy-BuhI . a mentalite piitive, p . 3 6 1 sq. : Robertson Slnith, he Relgion oj the mites (ed. a 3-a ondon, ,19271 . p. 6 1 3 sq. (în legătuă cu obsevaIe lui R. Smith despre Bal "săpînul p ămîn tu lui . cf. P. agrange, Eudes sr les reli­ gons se.itiues, ed. a II-a. p. 97; R. Dussaud. Ogles cananeeUles u sacifCe sraeUte. p. 206; d. , es decouvertes de Rs Shara. ed. a II -a. p. 102) ; J. J. yer, tgie aUildscher Măchte nd Feste der Vegetaton (Ziich-eiptg. 1 937) , val. !. p. 202 ; U.Pesaloza. L'ro e la dona nel ondo relgioso medirrneo (Reniconti. Reale Insituto ombardo di Scienze e Lettere . CI. dt ettere. voI. 76. fasc. 2, 1942-43, p. 32 1-330) ; "

250

PĂMÎNTU L. FEMEA ŞI FECUNDITATEA

"

Vittore lsni. L donna e a tra (nthropos . . val. 3740. 194245, p. 24 1-253; bogaă docnenre ndină şi geco-laină.

Despre inmonîntările ltuale: A Dieteich. op. cit. p._o 28 sq. : B.Ny­ ber- p. 150; J. G. Fzer. Foklore n te O. Testament (ondon . 1 9 1 8) . II . p. 33 ; A. Beich, Aspei della mate nelle sioi sepocrali eU'!pe­ o Romna (Budapest, 1937) . p. 9 sq. Despre renaşerea strmoşlor în copll nOţ-născui: K.A Eckardt. !r­ ische Ustrbc1cit Weimr� 1937) : M. F.sley-Monau. Ignorance of Physogcal Ptiy n cuar Kowege d thodox Belief mog he Asraln Aboines ("Ocenia" . Sydney. 1940-1 942. vo.II p. 778) .

,

Despre moninele "in fonnă de embrion". c. G. van der eeuw. )s sgeannte Hockerbrbns ud er gyptsche Jlmw ("Studi e Materili di Saia dele Reitoi" . 14. 1938. p. 1 50- 1 67). Despre mttolole iterre" ale Pmntului. V.Gaston Bachelrd. a Trre t es rves de la oont�: . . . Trre t les rves du rpos (2 vol. . as . 1948) .

CAPITOLU L VIII

EGTAT. SIBOLUI ŞI ITUI LE EÎNNOIII

95. Încercare de clasicare .

eiă de Ohn din somnul său adînc. ca să devăluie zeilor începutule şi sirşitul lumii. profetesa. 5va mărtuiseşte (Volspa. sr . 2 şi 1 9) : -

i intesc de uriaşii născu1 în zorii impurilor

,

De acei cre oinioră mi-au dat n aştere . Cunosc nouă lumi, nouă ţinutui acopeite de rborele luii. Acest arbore cu nţelepciune riicat, pnă în nma. pămîntulu i împlîntat ... Şiu că eisă un frasin numit YgdrasU, Creştetul arborelui e scăldat în aburi lbi de apă. De acolo picură boabe de rouă ce cad în vale. El se nlţă veşnic verde deasupra ininii lui Urd. ,

rad. Waner. es poemes yogqes e za. p. 82-84) . Cosmosul e văzut sub forma unui arbore utaş . Aceasă ideo­ rmă a mitologiei sndinave îşi găseşte corespondenţe i ne­ numrate alte tradiţi. Înainte de a amini pe iecre în prte, să încercăm a cuprinde într-o priire de ansamblu întregul domeiu pe care va trebui să-I străbatem: r>ort saci, simboluri, mituri şi ritui vegele . N mărul documentelor e considerabil, iar vieta­ tea lor morfologică e de natură să ădănicească orice încercare de clasiicre sistenlatică. Înr-adevr, ntilnim arbori sacri, rituri şi smboluri vegeale în istoria oricărei reliii. în tradiile popu­ lare le lumii nregi, în metazicle şi misticile arhice. ca să nu mai vorbim de iconogrie şi ra populară. Vîrstele acestor docu­ mente, ca şi culturile- din cre au fost ele culese. sînt exrem de diverse. E de la sine înţeles că ltul e contextul unui Ygrasil, de pildă, sau al rborelui Vieii din Scriptură şi cu totul altul cel l " "căsătOriei arboilor . care se practică şi asăzi în India, sau al "Miului" purtat ceremonia} primăvara în satele europene . a ni­ velul religioziăii populare, rborele ritul joacă un rol pe care

2 52

V E G ETAŢIA

smbolismul arborelui , aşa cum poate i reconsituit după docu"­ mentele paleo- orienale , îl mplică de asemenea , dar care este de­

parte de a epua toaă bogă i a şi mu ltivalenţa acestui simbo ­ lism . Pot i ide ni icate cu precizie centrele de difu zare ale cîtova concepţii fu ndamenale (ca , de pildă, aceea a Arborelu i cosmic,

sau a iturilor de regenerare vegetlă e tc .) , ceea ce u şu reă oa­ recum clasiicrea d ocu men te lor. D ar problema aceasta a "isto­ tiei" motivelor intereseă numai în subs idiar cercearea noas­ tră. Îninte de a încerca să alăm - presupunînd că ar i posibil in ce mileniu, în cre culturi şi datorită căror factoi s-a di fuzat un anu mit simbolism ve geal , chiar înainte de a determina anu­ ite ansamblu i rituale implicînd acest simboli sm , ceea ce ne in tere se ază deomdaă este să ştim ce funcţiune religioasă m­ plineşte arbore le , v e geta ţi a sau simbolurile vegetle în economia sacului şi în iaţa religioasă , să ştim ce reveleză şi ce semnică el; să vedem, în sirşit, în ce măsură ar i legitim să cău m o structură coerentă sub aprena polmorie a simbolismului ar­ boreili. Ceea ce rem să ş m deci e aceasta: ei s m oare o aini­ ate intimă între sensurile în aparenţă atît de variate pe care le dobîndeşte Vegea ţi a" , după cum e valoaă într�unul sau altul in contextele umătoare: cosmologic, mitic , teologic , ritual , ico­ nogric, folcloic? Este vorba, ireşte, de o coerenă care ar i mpusă conştiinţei de n săş i stuctura obiec tu lu i; co e re n ţă care ni s - ar re vel a - � aţ ial sau total - la oricare nivel ne-am plasa penru a contempla obiectul, ie acela al itului populr (cortegiu l lui " Mai" la începutul pnăverii) , ie al ide ogmei rborelui co:. smic" în plastica mesop o miană sau în textele vedice . ăspunsul la aceasă înrebare nu îl vom obine decît după trecerea în revisă a unui număr suicient de fapte , ale se dintre cele mai semniicaive. Dar, pentru a nu ne rătăci în labiintul lor, se cuvine să începem cu o cl as ii care proviwrie a imensului materil pe care-l avem la dispoziie. ăsînd la o parte ansamblul valoilor reliioase şi al ceremonialelor agrare - pe care . îl vom studia înr-un capitol - , vom distinge, în cee. ce m putea numi, cu o fonulă aproimaivă dr comodi, " cultele vegeaţiei", următoarele gupuri: . ' a) " nsmblul piatră-arbore-alar, alcătuind un micrcosm efctiv în stratule cele mai vechi ale vieţii religioase (Au stralia; China -Indochina-India; Fenicia - Egeea) � b) arborele- igne a Cosmosului (India; Mesopotamia; Scn­ inaia etc. ) ; c) arborele-tojne cosică (Mesopomia; India;" .Egeea) ; "

t

SIM B O LU RI Ş I RITU R I A L E R E Î N N O I R I I

d)

arborele-s iol

2 53

a L vieţi i, al fecundităţii inepuiabile , al rea­

liii absolute ; în relaţie cu Marea Zeiţă sau cu simboli smu l ac­ vatic (de pildă, Yakşa) ; identiicat cu ivorul nemuririi (,Arborele " Vieţii ) etc . ; e) arborel e- cenu l lumii şi suot l universulu i (la altaici, la scandinai etc . ) ;

) Lgui

msice intre arbori ş i oameni (arbori antropogeni ; arborele a recepacol l suletelor s trmoşilor; căsătoria arbori­ lor; prezenţa arborelu i în ceremoniile de iniţiere etc . ) ;

.)

arborele-simbol l reînvieIii vegetaiei, l pimăverii şi al " "regenerării" anului (de pildă, "Mlul etc . ) . Aceas ă smră ş i desigur incompleă clasiicre are , cel pu­ ţin, meritul de a atrage de la începu t atenia asupra unor carac­ tere comune tuturor documentelor. Fără a anticipa asupra con­ cluziilor are se vor desptnde din · nalia acestor documente, pu tem menţiona de pe acm faptu l că arborele reprezintă - ie ' într-un mod itul şi concret, ie mitic şi cosmologic, sau pu r s mbolic Cosmosul viu, în neconteniă regenerare . Viaţa ine­ puabilă ind un echivlent al nemuriii, arborele-Cosmos poate -

deveni, la u n · lt nivel , arborele "Vieţi-fără- de-moarte " . Aceeaşi iaă inepu iabilă traducînd , în ontoloia arhtcă, ideea de reali­ tte bsolută, arborele deine simbol al acestei relităţi ("Centul lumii") . Mai iziu, cînd u n alt fel de a emina problemele mea­ zice va veni să se adauge ontologtei tradiţionale (în India, de pildă) , efortu l spiitului de a se desprinde de procesul cosmic şi de a se concentra asupra prpiei lu i autonomil va i prezenat ca u n efort de . " tiere din rădăcină a arborelui co smic" , cu alte cu ­ " vinte , ca o depăşire totlă a "aparenţelor , a reprezenăilor la oiinea crora se lă voul nesecat al Vieii universle . 96. rborele sacu. Oare prin ce sinteză mentlă a uma­ nităţii rhice şi datoită cărei particu larităţi a structuil "arbo­ -

relui" a are a fost elaborat un ait de vast şi coerent simbo­ lism? Nu e vorba ici de a precia genea unei vloi reliioase , ci de a su prn de cele mai vechi şi deci mai pure intuiţii ale acestei vlori . Este sigur că, pentru eXperiena religioasă arhai;ă, arbo ­ rele (sau , mai derabă, anumiţi arboli) -reprezină o ptere. re­ " buie să adăugăm că ace.stă ptere se datorează ait "rborelui ca atare, cît şi impliaţiilor lui cosmologice. Pentru menali atea arhaică, natura şi smbolu l coeisă. Un arbore se impune con ­ ştiinţei religioase plin propria lu i substană şi propria lu i fonă , dar aceasă subsnţă şi această fonă îşi datorează vloarea . " faptu lu i ă s-au impu s con ştiinţei religioase, că au fost "al ese ,

24

VEGETAŢIA >

adică S-atl "revelat" . Nic i fenomenologia religiei, nici -is toi a re li giilor nu ar pu te a depăşi c on s ta area acestei coeistente a naturii şi a smbolului pe care ntuiţia sacrului o valoizează. Nu se po a­ te vorbi deci de un "cu l. al arb ore lui" proprill-zi s. Niciodat� un arbore n-a fost ad o rat doar pentru el însu şi , ci intotdeauna pen­ tru cee a ce, prin el, se �,revela" , pen tru ceea ce mplica şi semni­ ic a el . Plan te l e magice sau farrlaceutice , aşa cum vom vedea mai departe ( par . 1 1 1 sq. ) , îşi datoreză, de aseme:ca, eiciena u nui prototip mitic . Studiind reprezentărle " arborelui sacu" în Me s o pomia şi n Elm, Nel Parrot scrie : "Nu eistă un cult al arborelui însu şi; sub aceaşă iguraţie se ascunde întotdeauna o entitate sprituală" (L'arbre scre, p. 19) . Făcînd ce rcetri în ace­ laşi domeniu , un lt autor ajunge la concluzia că arborele sacru mesopomian este mai curînd un simbol , decît un obiect de cult: "Nu este copia unui rbore real, mai mult sau mai puţin încrcat cu podoabe , ci o stilzare complet artiicială, iar mai de­ grabă decît un adevărat obiect cultual ne p re a i un simbol în­ zestrat cu o mare putere bineăătoare" ( H elene Dnine . e pal­ mier-attier et les arbres scres , p . 1 62- 1 64) . Aceste conclzi, cu uşoare corectăi, îşi vor găsi coinrea şi în alte zone decît M�sopotam1a.

·

Aşadar - şi revenm în felul acesta la i ntu iile pmre le sacraliăll ve getaţiei - . arborele dene un obiect reliiOS în vir­ tutea puterii lui, în irtutea a ceea ce el tfestă (şi cre l depă­ şeşte) . Ir această putere este , la indul ei. alidaă de o onolo­ ie: dacă �borele e ncărcat cu forţe sacre, aceasa se datoeă

faptului ă e vertical, că se devolă, ă îşi pierde funzele şi le " redobndeşte, aşadr ă se egenereă (more" şi " înie ) de ne� numrate oi, ă re latx etc . Toate aceste vald1 sînt deivate n simpla contemplaie mistică a rborelui, ca " fonă" şi moda­ liate biologică. Dr arborele sacu îşi dobîndeşte adevărata sa vlidare n u�1 prn 'subordonrea la un proto tip - a crui fonă nu este neapărat de orn vegeal. El deine un arbore sacru n vrtutea puteil lui, cu alte cuinte: deo are ce nfestă o reaitate exra-umnă. care se înfăişeă omului înr-o n uiă fonă, rodeşte şi se regenereză perioi.. Pin simpla sa prezenă ("pu• terea") şi prin propria sa lege de evoluţie ("regenerarea") , arborele repe ă ceea ce ese, penru experienţa arhaiă, întreg Cosmosul. rborele poate dţveni, ră îndoilă, un sibol l Universului. formă sub care îl întlnim în civiaţiile evo lu ate : dar pentru o

conştiinţă religioasă arhaiă, arborele este Universul. şi,ese Uni­ versul pentru că l re petă şi l rezunlă, şi. în acelaşi mp. l " sm­ " " bolizează . Această concepţie pmară a "simbolului - în virtu-

SIMBOLURI ŞI RITURI ALE REÎNNOIRI I

255

tea ăreia simbolul îşi datorează validitatea faptului ă realitatea pe cre o s imbo lzeă îi este incorporată - va reieşi mai lmpede cnd vom aborda problema mecanismului şi funciei smbolului (pr. 166 sq. ) . Aici rem s ă subliniem unătorul aspect: dacă Întregul eistă în inteioul iecui frgment semn fea iv , aceasta nu se dato­ rează faptului că le'gea "participări " (aşa cum a înţeles-o L. y Bu h l) r i adevăraă, ci penru că orice fragment semniicaiv rep.etă întreul. Un arbore devne sacru , rămînînd totuşi rbore, datoriă puteii pe cre el o manfestă; şi deine rbore cosmic, iin dă ceea ce nfestă el repetă înru totul ceea ce manifesă Cosmosul. Arborele sacru devine simbolic fără să-şi piardă ai­ butele sle formal-concrete (palierul-cunal la mesopoieni, stejarul la scandinai, Asvattha şi nygroha la hinduşi etc. ) . Nmi după ce anmite eape mentale au fost depăşite, smbolul se detaşeă de fonele concrete , devennd schemaic şi abstract (c. supra, citat de H. Danthine) . 97. bore-Microcosmos . - Cele mai arhaic� "locui sacre"

pe care le cunoaştem lcătuiesc , cum bine a obseVat Pylusi (a prticipation, p. 4 1) , un icrocosmos : peisaj de pietre, ape şi arbori . Cenul totemic au stralin se lă adesea înr-un ansm­ blu sacu de arboi şi piere . Trip ticu l arbore-altar-piatră din " lo­ curle s acre" pmilv� le siei oientle şi Indl or a fost pus în luină de P. Mu s ("Bulletin de la Soc. Frn;ise de Philosophic" , mat-iunie 1 937, p. 1 07) , deşi el rînduieşte aceste elemente în mp , (la oiginea locului sacu ar i fost pădurea, şi abia apoi an­ samblul . arbore-altar-piatră) , n loc de a vedea aici - aşa cum propunea pe bună drepate Prylusi - o co ei s ten ă Smul �ă. De fapt. binomul cultual piatră-rbore este prezent şi în lte ii arha ice . În ciilzaţia pre-indiană de Ia MohenJo-Daro, locul sa­ cu era conigu rat printr-o incintă ridicată în juul unu i rbore. Asemenea locut sacre se alau pretuindei în India în tmpul propovăduirii lui Bud h a . Textele p ăli me nţio nează adesea piatra sau alarul (veyadi man;o) s i tu ate lîngă un arbore sacru şi cre alcătuiau o s a tu ra cultelor popu lare a le diviniăilor fetiităţii (Yakşa) . Această asociere străveche a pie re i şi a arbore lu i a fost

acceptaă şi p r eluată de budism . Caiya budistă era uneoi nu ­ mai arborele, fără lta.r; alteori, era construcia u dmentară î n ă1 la t' lîn gă arbore lcf. nume roase exelnple în A. Co o m r as ­ wmy , YaksS , 1 , 1 2 sq. ) . Va l o area reli gio as ă a locuilor sacre arllaice l-a putut i zdruncinată ni�i de bldism nici de hindu­ i STl . Mrile s in teze religioase ale Indiei posţ-budiste au trebuit să

256

VEG E TAŢIA

ină sema de aceste locu ri sacre şi au sîrşit chiar prn a le ab­ sorbi n p rop iile lor sucturi şi - pin aceasta - a le vlida. Aceeaşi continuiate poate i obsevată în Grecia şi în lumea semI.. Încă din timpurile minoice şi pînă în murgul elenismu­ lu i, înîlnim întotdeau na arborele' cultual lîngă o s ană de piatră (M . P. Nilsson, Geschichte, 1 , p. 260) . Adesea , sanctu aul arhai c semit era alcătuit dintr-un arbore şi un betii (R . Smiil , ectures , ed. a III-a , p. 1 87 etc.). rborele sau .�era (tunchi cojit care înlo­ cuia arborele verde) a.rmas , mai irziu , singur lîngă altar. ocu ­ le d e ofrandă ale cananeenilor ş i evreilor erau situ ate "pe tot dealul inalt şi sub tot pomul ,umbros" (Ierema, 2 , 20: cf. 3 , 6) . Acela şi profet minteşte de �pă�atul omenilor lui Iuda " , ' de ala,­ re şi de chipu ril e lu i Astarte înălate "pe sub copacii vezi şi pe îfuile dealu tlor" (Ieremia, 1 7 , 1 -3) . Stîlpu l în tărea, p rin veri­ clitatea şi substanţa lui, sacrlitatea arborelu i . Inscipţia descifrată doar n parte - care se ală pe monumentul arhic sume in numit personjul cu pene " spune : "Ennlz a pu s " crmzile cu vigoare : locuinţa princiră odată ăcută, a sădit alătui un arore mare ; alătui de arbore a pus un silp" (Nell Parrot, op. ct. , 43) . "ocul sacu" este un icroc osm penu ă repetă peisajul cosic; pentru că este o oglnire a ÎntreguluI . laru l şi templul (sau monumentul funerr, sau palatul) , care sînt transfonări ulteioare le locului sacu " piiv, sînt şi ele microcosmui, " enu ă sint cenre le lnii, enu că se lă n nma însăşi a Universu lu i şi alcătuiesc o igo ndi (pr. 1 43) . Ideea de cen� " u" , de realitate absolută - ca receptacol l sac u iu i -_este m­ pliaă chiar şi n cele mai elemenre concepţi ale "locului sa­ cu", concepţie de unde - m vzut deja - arborele sacu nu ipseşte niciodată. iara înăţişa 'reaiatea prin excelentă, ndes­ ructibUitatea şi duraa; arborele, cu regenerarea sa peio d ică manifesa puteea sacă n 'orina tell. Acolo unde apele ve­ neau ă completeze peisajul ele semniicau laten tele , genenH. puiirea (p r . 60) . "Peisjul icrocosmic " s-a redus cu mpu l la unul in elementele lui constitutive, la cel mai imornt: la arboe, sau la slpul sacru. Arborele ajunge să exprime, el . sn­ ur, Cosmosul, î ncopo nd sub o fonă aparent s atică " foa " acestuia, viaţa şi �paciatea lui de reînnoire periodică. '

,

,

98.

rorele-sI, l diiătii.

-

Momentul acestei receri de la locul acu"-matne a microcosmosulul 1a u n rbore cos­ " ic conceput n acelaşi mp a "s ălaş" l n i ăi i este amtra-

257

SIM BOLURI ŞI RIURI LE EÎNNOIRI I

bil păsrat înr-o inntaţ1e bbUotnă. adesea radusă de orienlişl (unez versiunea lui E. Dhone, Cox e es, p. 98): În E1du a rescut un Kskau neu, nr-un loc snt a fost el creat: SrălUCirea lui e aceea a unui lapislzuli sclipitor, el se ntin­ de către psu El este locuinţa lui Ea din îmbelşugata Eidu; Re şe nţa sa e loc de odihnă p entu B au .. " "

.

.

Pomul Kiskanu prezin ă toate atbutele arborelui cosmic: se lă în Eidu, deci într-un "cenu I lumii"; înr-un loc sint, ai­ că în cenrul relulu i (p r . 140, sq. ); prin splendoarea lu i sea­ mănă cu un lapislazu li , simbol cosmic pin excelenţă (noaptea ns telaă: cf. M . Eliade, Cosmoogia babiloniană, p . 5 1 sq. l : se întinde către ocenul cre înconjură şi susne lu m ea (trebuie oare să înţelegem ă acest arbore se întinde n rec ia Oceanului cu vîfl ramulor lu� că este un arbore ăsturnat", cum sîn t de " obicei arborii cosmici?) ; el este slaşul zeului fetiităii şi şti­ inţelor civilizatori (artele , agicultura, atele sctsului etc.); este locul de odihnă a mmei lui Ea, zeia Bau , divniate a abun­ denţei , a tumelor şi agricultuii. Kl;kanu poate i considerat unul din prototipuile "rborelui sacu" bablonin, a ui fre venă în iconograia vechiului Orient este semnicaivă. Poziia pe cre o ocupă n acest spaţiu iconoraie dovedeşte cu prisosinA ă " rborele sacru " pe re-l înînm in aceste reiuni senică mi mult decît un simplu " "cult l arborelui , că el re un sens cosmologic foarte precis. rborele este aproape întotdeauna nsoţit de smbolui, embleme sau iuri heralice , re îi preczeă şi completeză· valorea cosmologică. De pUdă. cel mai vechi document de cre dispu­ nem, framentul din vasul descopeit de misiunea Gauler la Mussin, ' năişeă un rbore schemazat înconjurat de rom­ buri (Ne" Prro t, p. 22 . Sensul mistic l romburilor poate i iden­ tiicat încă n a magdaleniană, c. C. Henze, Myes et sym­ boes lunaires, 124) . În iconogria mesopotină, rboele este de obicei nconjuat de capridee, astre, păsri sau şerpi. Fiere din aceste embleme are un sens cosmologic bine detenat. re­ zenţa asrelor lătu ri de "arbore" ne ndică, neîndoielic, valoa­ rea cosmolOică a acestuia in umă (c. de ex. ig. 8-9 din N. Parrot, reproducind documente din Elm, n l II le a mileniu; seria întreagă de cinre babiloniene, ig. 2 1 s4 . etc.) . Un crociu arhic dn Sua (ig. 1 2) înăişeă un şpe nlndu-se veical penru a muşca intr-un pom (aceasă scenă a fost nterâtă de -

258

VEGETAŢIA

Toscane în motiul şape-rbore şi interpreată de el a un pro­ totip babilonian al cunoscutului episod biblic) . Iconografia prezintă şi alte scene îrudite : o pasăre aşată pe un pom, înre capidee (de ex. N. Prrot, ig. 35-36 etc. ); rbore­ le-discuI solr- omeni deghizaţi litual în peşti (ig. 1 10, 1 1 1 de ex. ) , sau arborele - duhuri înaripate-discul solr (ig. 100 , 1 04 etc. ) m menţionat doar cîteva din upurile cele mai semiica­ tive şi mai frecvente, ără a avea pretenia de a i istovit bogăţia documenii mesopotmiene. Dar valoarea cosmoloică pe cre arborele sacu o are penanent în acest ansmblu este vădită (cf. de asemenea materilul inventaiat de A. J. ensinck, in intere­ sntul său memoriu -ee and Bird s Cosmologcl Sybos in Wesem Asia şi pe care Nell Parrot nu-l foloseşte) . Nici una din emblemele care însotesc arborele nu poate i intepretată in sens naturist, şi aceasta penu simplul moiv că, în concepţia meso­ potmiană, " Natura" era ea însăşi cu totul ltceva decit în e�e­ rienţa şi concep1a modenă. E suicient să ne intm, de pildă, că nici o iinţă şi nici o acţiune semniicaivă nu dobindea eica­ ciate - penu mesopoieni, ca şi pennl omul rhic, în ge­ .ner! - decît în măsura în e acel lucu îşi avea un prototip ceresc, ir acţiunea repeta un gest cosmologic prmordial. .

99 . rboele Cosmic . - radiţia indiană. încă n cele mai

veci texte (de ex. Atharva Vea, II. 7, 3; X. 7� 3 8 etc.) , înfăişeză Cosmosul ca un arbore uriaş. În Upanişale aceasă concepţie e precizată dialecic: Uiversul este tIn " rbore răstunat" , avînd radăcina mplînată in Cer şi rmutle ninse deasupra în­ regului pămînt. (Nu este exclus ca imginea aceasta să i fost sugeaă de revărsrea azelor solre. C. �g Veda, I, 24, 7: "Înjos sint îndrepate rmurile , sus se ală rădăcina lui, ie ca razele sle să se cobore asupra noasră! " .) Kha Upanşţ I, · 1 ) l descrie asfel: "Acest Svatha eten, ale căui rădăci merg în sus şi ramuile n jos, este cel pur (surm), este Brman, este ceea ce nu m Ne-Muirea. Luile toate se lă n el! " rborele Svttha reprezintă aici, în toaă claritatea, manfestarea lui Brahman în Cosmos - Creaţia împnită ca o descensiune . Şi alte' texte din Upnişde .cotnă şi precizeză aceasă intuiţie a C.� smosului ca arbore. "Ramurile lui sînt eteul. aeul. focul , .pa, pmîntul" etc. (Maiy Up. , I, 7) . Elementele cosmologice sînt cele care manifestă pe acest "Bramn al cărui nume e Asvatha" . \

(ibid.) . În Bhgavd-Gtă (V, 1-3) , arborele cosmic ajunge să epri­ me nu nm� universul. ci şi poziia omului n lume. ,.Se spune

259

SI MBOLURI ŞI R[TU RI ALE RE Î NN OIRII

că eistă un smochin (Asvattha) eten , cu rădăcina în su s şi crengile n j o s , ale căui frunze sînt mnutle vedice ; cel care -l cunoaşte , acela cunoaşte Veda. / Crenile sale se inind în jos şi în su s: crescute din Tendinţe (gu.as) au drept mlădiţe obiectul

snilo r; rădăcinile cre coboară în j o s sînt legate de fapte n

lumea oamenilor. / De aici nu i se vede forma, nici capătul , nici începutul şi nici cît ţine: tăind acest smochin cu rădăcini adînci, cu securea pu te n ic ă a desprinderi / de lume / , rebuie alat tă­ mul de unde cei plecap nu se mai în torc . " * În treul Univers , ca şi experien ta omului trnd n el şi care nu s-a desprins de el snt simboliate aici pn arborele cosmic. Omul se pierde , pn to t ce concide sau paricipă în el Ia Cosmos, n aceeşi manfes­ re unică şi vasă a lui Brmn. "Tăierea arborelui la ădăcină"

echivleaă cu a rerage pe om dn Cosmos, a-l zola de "obiectele smtutlor" şi de "roadele acţiunilor sle" . Acelaşi moiv l des­ pndeii in viaţa cosmiă. l reage l în sine şi reculegeii. consideate drept unia posibilitate pe care o re omul de ns­ cendere şi eiere, l regăsim nr-un tt n Mhăbhra. . "z­ voit dn nemtfestat (avykta: A. Coomrany, Inverted ree, 20,. il identă cu st, cu ne-iinţa la re se referă Ar­ va Vea, X, 7, 2 1) , idicn du - se n el ca dinr-un sinur supot, runciul lui e bdhi (inteligen a) , caităfle lui interioae (snt) cnle pentru smţuri, elementele cosmice : rmurile lui, obiecte­

le simţurilor: frunzele sale , lorile lui frumoase: binele şi răul (mhnv) ; plăcerea şi sufetnţa: fuctele sale. Acest eten Arbore-Braman (bramavrSa) este vor de iaă (yfvyt) pen­ ru toate fi nţe le ... Dacă aie ş i zdrobeşte Arborele cu ama cu­ noaşteii metzice jiinena) şi daă astfel se bucură în Spirit, el nu se va mai reintorce ... " Asv edha Paoa, ciat de A. Co oma­ raswamy, p. 20, după versiunea folosită de Sankara , n comenta­ riul său la Bgv. Gfta, V, 1 ) . 100. rborele răstrat" . - Nu este aici locul unei exegeze iozoice a textelor transcrise ml s u s . N e mu lţum să con­ staăm ideniicarea Cosmosului cu "arborele răstunat" . Această ideogrnă iiă şi metafZică nu este izolaă. Masidi menţio­ nă (Morg-el-Dscheb: -64, 6) o radiţie sabeenă, după care Platon ar i afinat ă omul este o pln ă răsturnată, ale cărei rădăcini se intind spre Cer, iar ramule spre Pmînt (Citat de Uno Holmberg, Der Bm des ebes, p . 54) . Aceeaşi radiţie se nîlneşte în docina esoteică ebraică: "Arborele Vieţii se înti nde *

l

Trad. d@ Sergiu l. George, Editua Ştiiniă. Bucureşi. 1 97 1 . red.

-

Nota

VEG ETAŢIA

260

de sus în jos şi soarele îl lumineză în întregime" ohar, Beha'A­ lothea, cit. A. Coomaraswmy, p" 2 1 ) . a fel e - în tradiţia isla­ iă a "Arborelui Feicirii" ale căui rădăcini se înig în Ceul ultm şi le ui rmuri se întind deasupra Pîntului (c. A. J. Wensinck, ree and Brd s Cosmoogcal Sybols, p. 33; Asin Palacio, a esctolgia msunana en la Divina Comedia, ed. a 2-a, Madrid, 1 942 , p. 235) . Dante îşi reprezintă sferele cereşti, în ansmblul lor, asemenea coroanei unui arbore ale căui rădăcini sînt întoarse în sus: In questa quinta sogia Del'albero che vive della cnat e fua sempre, e mai non perde foglia. (Paradiso, III , 28 sq. )*

A cincea ramură" este sfera planetei Jupiter. Arborele care trăieşte din ' este un arbore răstunat. Un alt poet lorentln, inluenat de Dante, Federtgo Frezzi, descie " planta cea mai fru­ moasă a paraisului , planta ericită care păstrează viaţa Şi o re­ nnoieşte" şi a crei rădăcină era deasupra în Cer, ir rmule " ndreptate către Pănt":

Su dentro l cielo avea la sua radice e giu inverso tera i rmi . spande. ** Il Quariregio, cartea a IV-a, cap . 2, citat de A. Graf, Miti, leg­ gende et superstzioni el medio Evo, 1925, p" 1 57.)

U. Holmberg găseşte aceeaşi tradipe în folclorul islandez şi fmlandez (op. cit. , p. 55) . lponii jertfesc în iecare n un bou zeului 'vegetaţiei şi, cu acest plej , un arbore este aşezat îngă altar cu ădăciile în aer şi coroana pe pămînt (ibidem, cf. Kaga­ row, Der Ugekerte Schamanebaum, p. 1 83) . În riburile aus­ traliene wiraduri şi kamilaroi, vrăjitorii aveau un rbore maic pe cre-l plantau răstunat. După ce îi ungeau rădăcinile cu sîn­ ge omenesc. l ardeau W. Schmtdt, Ursprg, III. p. 1 030 sq. J . În legătură cu acest obicei, W. Schmidt "minteşte ceremoniile de niţiere obişnuite într-un lt trib austlian , yun (ibid. , p. 757 sq. ; 806) ; tînrul , care joacă rohil unuţ lort, este îngropat, după *

: .. Pe-aceast-a cincea scară a ponlu lui plin creştet ritoul ce-n veci dă rod şi-n veci e prmăvară (u"ad . G. Coşbuc) . Nota red. -

**

Sus in cer îşi avea rădăcina/ ir runule-ntinse-n jos căx păn1int. Nota red.

-

.

SIMBOLU RI ŞI RITURI ALE REÎNNOIRII

26 1

care i se aşeă deasupra un rbust. Cînd se apropie neo iii, candidaţi la iniiere, nII face să remure arbustul. după are se ridică şi iese n morînt. Arbustul ar reprezenta, după W. Schmidt, rborele ceresc al Stelelor (c. şi C. Hentze. Mythes et Symboles, p. 1 82 sq.) . .

Ygdrasil. - Arborele Cosmic, însoţit ie de păsri (C. Hentze, pl. I) . ie de cai. sau de tigri (pl. II, III, ig. 148) se întîlneşte şi în China antică, confundîndu-se uneori, ca şi în alte regiuni. cu Arborele Vieţii. Sensul acestei fuziuni ni se va înăţişa mai" limpede În painile ce unează. Întîlm nsmblul Arbore cosmic-animal miic lunar într-un docment iconogric Maya. reprezentînd un jaguar legat de Arborele Vieţii (această scenă i­ gurează în Codex Bordoicus, ig. 149. C. Hentze) . a populaiile arctice şi circumpaciice rborele · cosic - ale cărui ramuri se întind pînă în al reilea sau chir pînă în al şaptelea cer - joacă un rol central, aît în mitologie cît şi în ritui. Este adesea pus în legătură cu strmoşul mitic. oamenii socotindu-se descendeni ai unui strămoş născut dintr-un arbore (cf. M. Eliade . e chma­ nisme p. 244 sq.) . Vom stărui. în alt paragraf, asupra acestor credinţe privind descendenta mitică dntr-un simbol cosmologico-vegetl. . Ygdrasil este rborele Cosmic pin excelenă. Rădăcinle lui se înig pnă în ima pămîntului, acolo unde se ală regatul gi­ ganţilor şi Infernul (Voluspa. 19; Grimismil. 3 1) . Lîngă el se ală imtîna raculoasă �fii{ " meditaţia" . " inirea" ) unde Odhin şi-a lăsat unul n ochi drept zălog şi unde se reintoarce neince­ at, ca să-şi împrospăteze şi să-şi sporească nţelepciunea ( Vos­ pa, 28, 29) . Pe aceleaşi meleaguri, lngă Ygdrasl. se ală intîna Urd; acolo se adună zlnic zeii la sfat şi împat dreptatea. Cu apa acestei imtîni stropesc Nomele arborele uriaş pentu a-i reda ti­ nereţea şi vigoarea. Capra HeiUn . un ultur. un cerb şi o veve­ riă să1ăşluiesc în ramurle lui Ygdrasil; la rădăcina lui se ală vipera Nidhog. re încearcă să-I dobore. Zilnic ultuul se lupt. cu ipera (motiv cosmologic frecvent şi în alte civilizaţii; c. M. Eliade, Miul reintegrării. p. 4 1 sq . . 52) . Atunci cînd Universul �e va cutremura pînă n temelii, în cataclismul pe care-l vesteşte Voluspa şi care va pune capăt lumii penu a insaura o nouă perioadă, paradisiacă, Yggdrasil va i putenic zuduit, dar nu va i doboit (Voluspa. a 45-a strofă) . Această conlagraţie apoc1ip-· tică, anunţată de profetesă, nu va avea ca efect dezintegrrea Cosmosului . 101.

VEGTATIA

262 -

Kaarle Kron a incercat să eplice mitul lui Ygdrasil prin Arborele Vieiidin Vechiul Testment, ir Sophus Buge pin legen­ da Cuci lui Isus Crtstos .. Cele două ipotze sînt inacceptabUe. Odhn îşi leagă lul de YgdrasU, şi este greu de"crezut'ca acest motiv - central în mitologia scandinavă - să ie ait de tardive U. Holmberg (p. 6) obseVă, pe bună dreptate, că prezena ultuu­ lui pe YggrasU - amănunt absent în tradiia biblică - apropie .acest smbol cosmologic mai derabă de tipule nord-asiatice. Lupta dintre ultur şi şape, întocmi ca şi lupta lui Gruda cu reptila � motiv binecunoscut în itologia şi iconogria indiană - , este un smbol cosmologic l luptei dntre luiă -şi întuneric, l opoiiei celor două principii, solr şi subteran . Este greu de spus dacă elemente iudeo-creştne au inteVenit sau nu în plăs­ muirea lui Yggdrasil, căci dinaiăIle descopeite de U. · Holm­ berg între acest rbore cosmic din mitoloia scndinavă şi ipuri­ le nord-asiatice nu se poate deduce cu depnă igoare ă pimul ar depinde de acestea din urmă. În oice caz, Alfred Deterng a · arătat, înr-o lucrre bine documentată, De Beg der Eice seit der Vorzeit (eipzig, 1939) , că personiicarea Arborelui Cos­ ic şi a rborelui Vieii într-un stejar poate i urmăiă pînă în preistoie la indo-europeni şi că, oricum, acest mit a fost elaborat în teitoriile n nordul Europei de către populaţiile protogena­ ni;e. ziunea Arborelui Cosmic cu rborele Vieii se întîlneşte şi la genani. Identicrea unui arbore sacu şi mittc cu o specie botanică bne deteinată e un fenomen pe re l-am mai înîlnit (Svatha, la indieni: palmieul-curml la mesopoiei etc.) . n czul lui YgdrasU, prezena stejrului pe monmentele preis­ toice, precum şi coninuitatea motivelor înăişnd rborele sa­ cu sub forma unui stejar şi funze de stejr în ra decorativă, religioasă şi populară, demonsreă cu pisosinţă autohtonia acestei concepii. Epfaii vegetle . · - Epifnia unei ivnităi intr-un ar­ bore este un moiv curent în a plasiă pleo-orienală: el oate i obsevat în întreg domeiul indo-mesopomo-egipto.egeen (c. , de asemenea, U. ,Pestaloa, Pgine di relgioe mediteranea, I, 260) . Cel mai adesea, scena reprezintă teofania unei ivniăi a fecundiăii. Cosmosul ni se reveleă a manifestare a forţelor creatore ine. Astfel, la Mohenjo-Daro (mUeniul II a. Cr. ) , n­ inm epifania divină înr-un ics relgosa (Mrshll, pl. II, ig. 18) ; arborele este schemazat într-un fel care mnteşte rborele sacu mesopottan. Une de teofanie vegeta1ă înilnim cir n textele vedice . În fară de Svatha, simbol cosmic, şl Bramn, 1 02.

SIMBOLURI ŞI RITURI ALE RE ÎNNOIRII

263

revelat intr-un rbore (par. 99) , putem identiica, în acele docu­ mente vedice cre trădeă o "expetenţă religioasă populară" , adică păstrează fonulele arhice concrete, şi alte expresi le teofniei vegetale. ,0, ierburi! O, voi mame! Pe voi vă salut ca pe zeiţe!" proclamă Yajur Veda, V, 2, 6. Un lung imn din .g Vea (X, 97) este consacrat plantelor, refertndu-se indeosebi la virtu­ ţile lor teapeutice şi regeneratoare (expresie mimală a "Ierbii Vieţii " şi a nemuririi) . Athaoa Veda (N, 136, 1) laudă o plntă nmind-o "Diviniate născuă din zeiţa Păînt" . Aceeaşi teofnie la .nivel vegel îl expliCă pe "Stăpînul Plantelor", Vanaspati, l crui cult este menionat in .g Veda ll, 34 , 23; X, 64 , 8) . Dato­ Iiă protoipului cosmic de la care le vin vituţle, ierbuile ajută naşter�a, fac să crească puterea genetică, asigură feritatea şi bogăţia. De aceea se recomandă chiar sacricii animale în cin­ stea plantelor (c. de x. Taitya S.tă, I, 1 , 5, 3) . Circuitul energiei genezice a Cosmosului este astfel fonulat în Stapatha Brh. (X, 3, 3 , 1 5) : trăsnet, ploaie, plante. Sacul se mani­ fesă ici n actul esent.al al reînnoti ieţii vegealve. Un arabl exemplu de teofanie într-un arbore este celebul basoeUef al lui Assur (la muzeul din Berlin, N. Parrot, ig. 69) cre reprezntă zeul nlţîndu-şi patea supeioră a rupului dintr-un arbore . lături de el se ală apele care se rearsă" n " vasul inepuzabl , smbol l ferilit.ţ1i. Un caprideu, atbut al di­ nităţ1, se hrăneşte mîncînd frunzele arborelui. În iconoraia egipteană întlnm motiul Arborelui Vieţii", din care se innd braţele ine încrcate cu duIi şi turnind dintr-un vas apa vieţii (H. Bergema, De boom des levens , ig. 9 1 -93; M. Marconi, R flessi mediterrnei, ig. 4 1-42) . Evident, nre teofania care re­ iese din aceste cîteva exemple şi motivul "Pomului Vietii" a eis­ tat o coninare, proces lesne de înteles: divinitatea, cre se revelează în Cosmos sub fona unui rbore, este în acelaşi timp voul regenerării şi l "iepi ră de moarte", izvor către care se îndreaptă omul şi în care el îşi întemeiză nădejdea pe care o re în privinţa propriei lui nemuiri. Între articulaţile nsmblului Arbore-Cosmos-Diinitate eistă simerie , asociere, fuziune . Zeii aşa-numiţi "i vegeaţiei" sînt adesea reprezentati sub formă de arbori: Attis şi bradul, Osiis şi cednll et�. a greci, rtemis e uneori prezentă într-un arbore. Astfel, n Boiai, dn aconia, un mirt era adorat sub nmele de Artemis Soteira. Lngă Orhome­ nos, în Aradia, intr-un cedru era un xoanon al rtemidei Kedre­ atis (Pausanias, III, 22, 12) . Uneori imaginile Artemidei erau împodobite cu rmuri . Este cunoscută epifania vegetală a lu i Dionysos, numit uneoi Dionysos dendrttes (J . E. Hisson, Pro-

VEGETATIA

24

lgomena, p . 425 sq. l . Să aminm, de asemenea, stejarul sacru oracular l lui Zeus la Dodona, lauul lui Apollo la Deli , măslinul sălbaic l lui Heacles la Olmpia etc. Touşi, în Grecia, dovei atesind eistena unui clt l arborelui nu eisă decit n ·două azui: arborele din Citheron, în cre se credea ă se urcase Pen­ teu ca să spioneze Menadele şi care trebuia să ie venerat. după pounca oracoluli, asemenea unui zeu (Pausanias, II, 2, 7) şi platanul Elenei, la Sparta. Un exemplu forte lmpede de teofante vegetală se obsevă în cultul zeiţei indiene (pre-riene) Durga. Textele pe care le cim sînt izi , dr caracteul lor popular le conferă o anichitate ne­ îndoielni�ă. n Devf-Mahya (cap . 92 , v. 43-44) , zeia spune: Apoi. o , Zeilor! voi hrăni it . voi susine) întreul univers cu ace­ le vegele care nrein viata şi care răsar chiar din trupul meu n peioada ploilor. Voi deveni atunci lorioasă pe pămînt ca Sa­ krf ("purătoare de ierburi� sau "cea care hrneşte Ierburi­ le") şi , în acelaşi anotmp, voi spinteca pe mrele sura numit Durgma (personlcare a secetei) . " În itul Navapaikă ("cele no­ uă fruze") , Durga e numită "cea care locuieşte u nouă funze" (cf. M . Eiade, e Yg, p. 3 76) . Conimăle indiene pot i uşor mulipicate (c. J. J. Meyer, lgie, III. psstm) . Vom reveni asu­ pra acestui punct cînd vom cerceta celelalte valenţe le sacra­ 1tăii rborelui. .

.

Unul din nsmblurle cele mai frecvente şi mi persistente este cel fonat dn: Mrea Zeiă­ vegetaie- male heraldice-sevanp. Economia acestei lucrări ne consrînge să trecem în revisă dor cîteva din exemplele n numr considerabl, care ne stau la ndemînă. rezenţa zeiţei lături de un smbol vegetl coină sensul pe' care-l are rbo­ rele în iconoia şi itologia arhaică: acela de zvor inepuizabil aljetiliăii cosmice. În cllzaia pre-arină din vlea Indusului, adusă la lumnă prin săpăturile de la Harappa şi MohenJo-Daro , consubsan1alitatea Marii Zeiţe şi a Vegetaţiei este reprezentată ie pin asociaia: zeiţe goale (tip Ykşini) lîngă un ics relgosa (de ex. Marshll, 1, ig. 63-67) , ie printr-o plantă care iese din regiunea genitală a zeiţei (ibid. 1, p . 52) . Etgtile reprezentînd ics religiosa sînt destul de numeroase (de ex. pl. II, ig. 1 6 , 20, 2 1 , 25, 2 6) şi tot astfel cele cre reprezintă pe Marea Zei1 nudă (ib. , pl. 1, p . 48, 50) - tip iconograie comun ntregii civilzaii chlcollce afro-asiaice , pî1ă în Eipt. Arborele sacru estţ în­ conjurat de o incină şi uneori o zeiţă goală se riică înre două ramuri de ics relgiosa care creşte în ijlocul untIi cer:c . 1 03.

lalle Zeiţe şi Vegeaţia.

,

-

SIMBOLURI ŞI RITURI ALE REÎNNOIRII

25

Spapul iconortc indicĂ precis valorea lui sacă de loc sfmt şi "centru " (pr. 1 42 q. ) În întreaga Mrică (J. G. rzer, e Magc At. , II , p. 3 1 6 sq. ) şi in India (J. J. Myer, II, p. 195) rbori cu latx snt un simbol l matemiăpl divine şi, ca ae, veneraţi de femei şi, totodaă, căuaţi de duhurile morţilor cre vo r să renă la iaă. Motiul zeiţă-rbore, completat sau nu de prezena animalelor heraldtce, s-a păstrat in iconoraia indiană, de unde, nu ă a se conni­ na de idei cosmogonice acvalce , a fost transmis artei populare cre îl păstreză şi zi. Legătule dnre cele două smbolui - Apele şi Plantele - sînt, de altfel, uşor de înţeles . Apele sint purtătoare de germeni, a tuturor ge nenUor. Planta - izom , ar­ bust, lore de lotus - xpmă nfestrea Cosmosului, apa-o ipajonelor. Este remarcabil că in India maginile cosice snt reprezentate' ca ieşind dintr-o loare de lotus. zomul inlorit semniică actulizrea Creaiei, " stabilirea ferm� deasupra ape­ lor" . Coeistenta motivelor loral-acvaice şi a celor vegealv- fe,­ 11ne se xplică pin ideea centrală a creaţiei neistoite, al cărei simbol este rborele cos�c şi cre este idenicată cu Mrea Zeiă. Aceasă asoc,ţate este iuros stabilită atit în cosmogonia ve­ dică şi puranică (dinitatea nfestîndu-se, o daă cu Uiver­ sul, pşnind la suprfaa dintr-un lotus pluind pe Ape) , cît şi in conceppa ndo-iraniană a plantei raculoase , soma. n pinţa acesteia dn urmă, să amintim că soma este foarte adesea D­ ăpşată in �g Veda sub fomă de izvor sau pîrîu (c. A. HUle! brandt, Vedsche Mytwgie, I, p . 3 19 sq. l, dar şi ca o p. paradiziacă, pe cre txtele, şi mai cu seamă textele vedice tardi­ ve şi posvedice o plaseaă într-un vas (Simbol acvatic, c. par. 6 1 ) . Acest polimoism se justică dacă ţinem seama de tot ceea ce implică soma: asiură iaa, fe rtlitatea, regenerarea - adiă exact ceea ce impică şi simbolismul Apelor şi care, n smbois­ mul plantelor, e fonulat eplicit. Răprea somei în Mahbhra­ ta, l, pune în vlore dubla ei stuctură, totodată acvaică şi ve­ gelă: cu toate ă e prezentată ca o băutură iraculoasă, ni se spune totuşi că Guda o " smulge " (samupya) ca şi cm ar i o iarbă XII , 1 0) . În smbolismul Upanişadelor înîlnim ace­ eaşi asociape : Apă-Arbore: " rîul fără vîrstă" (v yara nadi: cel care regenerează) se ală alătui de o" arborele-susnător" (Kşiaaf Up. , 1 , 3) . Cele două ivoare mistice se găsesc în Cer, după cum n cer se ală, dacă nu chiar substanţa lor concretă, cel pun prototipul tuturor băutu ilor regeneratoare şi dăuitore de ne­ muire om alb, soma, ierea divnă a inlndezilor etc. .

-

266

VEG ETAŢIA

Aceeaşi asociaţie Apă-Arbore o găsm in radiia iudaică şi creştină. Iezechiel (47) descie ivorul cel mnunat care ieşea de sub pragul t�mplului şi care avea pe margini poi roditori (valoa­ rea smboic-metfizică a Apei cu vorul sub templu, ca şi cea a pomilor, nu poate i pusă la ndoială: templul aindu-se în cen­ trul lumii" , cf. par. 142) . Apocalipsa XII , 1-2) reia, preciznd în plus epresia cosmologică şi sotetolotcă a ansmblului Ape-r­ bore: Unul din cei şapte îiget "mi-a arăat, apoi. rîul şi apa vieţii, limpede cum e cleşaul, şi care ivorăşte din tronul lui Dumne­ zeu şi al Mielului . Şi în ijlocul pieţi din ceate , de o pate şi de ala a riului creşte pomul vieţii, făcînd rod de douăsprezece ori pe an , în iecre lună îndu-şi rodul; şi funzele pomului sînt spre ămăduirea nemurlor" . rotoipul biblic se lă, freşte, în Eden : " în mijlocul raiului era pomul ieii şi pomul cunoşinţei binelui şi răului. Şi n Eden ieşea un îu , cre ula riul, ir de acolo se mpăţea în patru braţe" Fcerea , 2, 9-1 0) . Templul, loc sacu prin. xcelenţă, este asemenea prototipului ceresc - Para. isul.

104.

SmoHsm

iconogric � - Asocierea simboluilor acva­

lce şi vegetale este explicitată în mod forte coerent n cosmogo­ nia indiană subiacentă tei decorative. A. Cooiswmy (Yk­ ss, II, p. 2-3) ii rezumă asfel fonula: In rizom de lotus plin de fruze şi de lori (lata-kana, mala-kmmal , adesea suspnînd sau încadrînd lori şi animale (c. sauna-yaţhJ care ies din gura sau buicul unui Yakşa sau din alt smbol acvatic, adică inr-un vas pln P).-ghaţa) sau din gura deschisă a unei kara sau a unui elefant cu coadă de peşte . "Vasul plin" este un simbol pe cre-l vom intni şi în alte domenii şi, întotdeauna, în legătură cu " " plana Vieţii sau cu alta emblemă a feil1tăţii. stfel , după epo­ ca Gudea, rborele sacu" dispare din repertoriul akado-sume­ " ian, iind înlocuit cu "planta viei" ieşind dintr-un vas (N. Pr­ rot, p. 59) . "Vasul plin" este întotdeauna ţinut de un zeu sau un semi-zeu , niciodată de un om. Uneoi "vasul"' lip$eşte, apa curgînd irect din corpul iniăi. (c. E. D. Van Buren, e Flowig Vase nd the God wih Ses, Berln, 1933, ig. 6, 1 3 etc.) . Nu se putea formula mai clr credinta după care, direct din substnta divnă sau, mai exact, din revelaţia ei deplin manifes­ tată, din teofnie : decurg viaţa şi regenerarea. MoivuluI' decorativ al 'zomului care se înaljă . dinr-o emble­ mă acvatiă i corespunde în mitologie concepţia purnică a naş­ teii lui Brhma. Zeul este numit abJaja, născut n lousul" re " iese din buricu l lui Viş)u Agni w·a.a. cap. 49) . A. Coo�araswa-

SIMBOLURI ŞI RITURI ALE REÎNNOIRII

267·

my (Op. ct. , I. 25) a preczat orinea şi fundamentul vedtc al acestei concepii. otusul '(sau zomul) ieşnd din ape (sau n­ " tr-o emblemă acvatică) " exprimă, ca smbol. însăşi procesiunea cosmică. Aele reprezintă, aici, ceea ce este non-maifestat, ger­ meni, latenţele; smbolul lorl reprezină ceea ce este mnfes­ are, creaia cosică. Vau)a. ca zeu al Apelor (c. bogate refe� rinle în J. J. Meyer, III, 207) , al ploUor şi al fettlităţii. era, la orine , rădăcna Pomului Vieţii , vorul întreii Creaţit (.g Veda, 1. 24, 7 : c. A. Coomraswmy, I, p. 29) . Asocierea intre Ma­ rea Zeiţă şi Arborele Vieţi era cunoscuă şi în Egipt. Un reief o înăţişeză pe Hahor într-un arbore ceresc (ră îndoilă, al ne­ muriii) , dînd suletului mortului băutuă şi hrană - adică, asi­ guindu-i continuiatea vieţii, supraieţuirea (cf. igura de la p. 58 în WlsBudge, om Fesh o od n Acel gypt) . Aceasă reprezenre trebuie pusă în legătură cu seria iconogrică în­ ă1.înd miinile încărcate cu daurt ale zeiţi, sau . bustul ei ră­ sărind dintr-un arbore şi dnd să bea suletului mortului. O seie parlelă este aceea a zeiţei destinului aşeată pe crengle de la poalele unui arbore enon simbolzînd ceul, crengt pe le căror ramuri sînt înscrise nmele faraonilor - şi destinul lor (F. Max Muller, gypuan MytQgy, p . 53) . Acelaşi moiv l regăsim în credinţe popoarelor alice (iakupi etc. ; U . Holmberg, op. ct. p . 9 7) : la pictoul Arborelui Vieţii, cre are şapte ramuri, să "Zeia Vrstelor". Aceeaşi asociere mitică şi cultuală în Mesopo ia. GhUga­ meş întîlneşte înr-o grădină un . arbore raculos, ir lîngă el dirlitatea Sidurt (i. e. " tnăra" ) denuită sabiu, adică "femela cu n " (Ch . Auan. Prehisoire u Chstinisme, 1, p. 1 43) . De fapt, interpreteză Ch . Aun, Ghllgmeş o înîneşte ngă n butuc de vie ; iţa de ie era identicaă de paleo-oten1 cu "iar­ ba vieii" , iar semnul sumeian pentru "viaţă" era, iniţil, o frun­ ă de viţă (ib. p . 1 42) . Această plantă iraculoasă era consacraă marilor zeiţe. Zeiţa Mmă era numită la început "Mma-butuc­ de-vie" sau "Zeiţa-butue-de-vie " (S. ngdom, Tnz . Ish­ tar, Oford. 19 1 4. p . 43) . W. F. Albrtht a dovedit (e Bbyonin Sge · Ut-Napistim nqu) că, în relaUe arhice ale legendei lui GhUgmeş , Sidui avea un loc fote mpornt. Ei, rect, i-a ce­ ut Ghilgmeş nemuire�. A E. Jensen a idenicat-o cu nmfa Clpso n Odseea V, 68 sq. ) . Ca şi Clpso, Sidui avea în­ işarea feciorelnică, purta vI. ea încărcaă cu ciotchini de stugui şi ·s ălăşluia în locul de unde poneau cele pau voare

105. Mrea Zeiţă - rborele Vieţii.

-

VEGETAŢIA

'28

V, 70) : insula ei se găsea în "buicul mii" (omphal6s talsses, Ods, 1. 50) şi nimfa putea dui erolor nemuirea, cereasca m­ brozie cu cre l-a ispitit şi pe Ulise V, 135 sq. ) .

Calpso era una dn nenumăratele teofnii ale MiiZeiţe , ca­ re se revela în "centul lumi " , " alătui de omphlos , de rborele Vieţii şi de cele paru ivoare . Ir iţa de vie era epresia vegelă a nemurii - aşa cum pul a rămas , în tradiiile arhaice , sim­ bolul nereţii şi al vieţii veşnice (cf. " eau de "vie", galicul whiskey, lit. "water of life" persanul măie-i-shebab, "băutură a tnereţii" , sumeinul geshtin, "pomul vieţi� : c. W. F. lbright e God­ dess'oJLfe and Wisom p. 276}. Mişna (Sanhein , 70 a) spune că pomul cunoştinţei bnelui şi răului (Facerea, II, 9) era o viţă" de ie. Cartea lui noh (24, 2) loalizează această viţă de vie-pom al cunoştinţei binelui şi răului înre şapte munp, aşa cum face, de alfel , şi Epopeea lui Ghilgmeş W. F. lbright, Goddess, p. 283) . Zeia-şape Hnnat putea gusa din roadele pomului întocmai cm le era ngăduit şi zeiţelor Sidui şi Calypso . Struguri şi vinul au continuat să smbolizeze înţelepciunea pînă la o epocă zie (c. Pildee lui Soomon, 8 , 19) . Dr concepţia primitivă despre viţa de ie - rbore cosmic - rbore l Cunoaşteii şi Mîntuiii s-a păsrat cu o suprinzătoare coerenţă în mandeism. Vinul gunaJ este, pentru această gnoză, întruparea luminii, a înţelepciunii şi a puriăii. rhetipul vinului (qma) se ală în lumea superio­ ară, cerească. Viţa de ie rleipa1ă e lcătuită năuntrul ei n apă, nzişul este fonat n " spritele luii" , iar nodule ei sînt boabe de lumnă. Din ea vorăsc pîriele " cu apă sinţită ca să potolească setea oamenilor; stăpînul luinii şi al înţelepciunii, Mintuitoul (Miid'haii) este , de asemenea, ideniat cu Viţa Vieii guJii d'haii) , iar vi. de vie e concepuă a un rbore Cosmic, deoarece învluie ceule, iar boabele de suure sînt stelele W. F. lbnght, op. ct. , p. 266) . Motiul femeie nudă-iA de vie s-a ransmis şi în legendele apocfe creştine. De pildă, în Întrebări şi rspnsuri (CII) , compilaţie rdivă tradusă din slavonă în romnă înante de sec. al II-lea se povesteşte cum ilat şi-a găsit soţia goală într-o vie, îngă un butuc cre răsrise din veşmintele ei păate de sngele lui Cistos şi ăcuse rod în chip miraculos . (Legenda e conmi­ nată cu moivul creaiei plantelor pin sacticiul unei divinităţi sau moatea violentă a unui erou ; cf. M. Eliade, a mandrgore ­ et les mythes e la " naissance miraculeuse ", 25 .) În domeniile egeen şi grec, ansmblul Zeiţă-rbore-Munte­ male heraldice este de asemenea frecvent. Să minm mrele inel de la Micehe (e. M. P. Nilsson , 1, pl. 1 7, 1) , care înăişeă o I

SIMBOLURI ŞI RITURI ALE REÎNNOIRII

269

scenă cultuală n care Zeiţa, cu îna pe pieptul. gol, stă aşezaă sub rborele Vieii, lîngă o seIie de embleme cosmologice: lbys­ · ut soarele, luna, apele (cele pau vore) . Scena semănă mult cu reieful semitic reprodus de U . Holmberg (ig. 30) , năişînd zeia aşeam e un tron îngă· Arborele sacru . şi innd în braţe pruncul ivin. O monedă in Mra (Lyia) ne arată teofania zeiţei n mijlocul pomului (A� B . Cook, s , I, 1 , p. 68 1 , ig. 620) . Din repertortul egeen, să mai semnalm inelul de aur in Mochlos, reprezenînd zeita într-o barcă cu un altar şi un arbore (Nilsson, pl . 1 3 , 6) , şi celebra scenă a Dansului în faa arborelui sacru (ib. , pl . 1 3 , 5: c. A. W. Persson, he Relgion of Greece in rehisorc mes, p. 3 6 şi ig. 3) . Toae aceste asociaţii mitice şi iconoraice nu sînt îqîmplă­ toare şi nici lipsite de vloare religioasă şi metfZică. Ce vor să spună aceste an samblu i: Zeita-Arbore, Zeiţă-Viţă de ie încon­ jurată de embleme cos�ologice şi nimale heraldice? Anume ă acel loc este un " cenru al lumii " , că acolo se ală vorul Vieţii, al inereţi şi nemuririi. Arborii reprezin. Universul în neîncetată regenerare; dr in centrul Universului se ală intotdeauna un ar­ bore - acela l Viepi veşnice sau al Cunoştinţei . Marea eiţă este personicarea izvoului nesecat de creape, al acestui fundment ultim al realităii. Ea nu e decit epresia mitică a intuiţiei pimor­ diale că sacralitatea, viaţa şi nemurea se ală înr-un "cenru " . .

1 06. Poml cunoaşterii. - În mijlocul Raiului se aflau Po­

mul Vieţii şi Pomul Cunoştinţei binelui şi răului (Facerea 2, 9) , iar Domnul interzice lui Adam să guste din roadele acestuia in ună, " căci, în ziua în cre vei minca din el, vei muri nereşit! " (ib. 2, 1 7) . De ce nu pomeneşte Dumnezeu nimic de Pomul Vieii? Oare să ie acesta doar un dublet al Pomului Cunoştinţei sau aşa cum cred unii savani (cf. Paul Humbert, Etudes sur e recit du parads, p . 22 sq. ) - Pomul Vieţii era·, " ascuns " şi nu devenea idenlicabil şi deci accesibil decît in momentul în care Adam şi-ar i însuşit cunoaşterea binelui şi răului, adică înţelepciunea? Înclinm căre aceasă a doua ipoteă. Pomul Vieţi poate să dea nemurirea, dar nu este uşor de ajuns la el . Este " ascuns " - ca de pildă iarba nemuririi pe cre o caută Gilgmeş în fundul ocea­ nului: sau poate e păzit de monştri, ca merele de aur din rădina Hesperidelor. Coeistenţa celor doi pomi miraculoşi - acela al Vieţii şi acela l înţelepCiunii - nu este aît de paradoxală pe cît pare la prma vedere . O regăsim şi în alte tradiţii arhaice; la in­ rarea dinspre răsărit a Cerului: babilonienii fXau doi arboi: acela al Adevăului şi acela al Vieţi, iar un text dn Ras-Shra

270

VEG ETAŢIA

ne spune că len acordă lui Ltpn înţelepciunea şi etenitatea, în acelaşi mp (N . Humbert 22) . Şpele împinge pe Adm şi Eva să mănînce in Pomul cu­ noaşterii, asiguîndu-i că roadele acestuia nu le vor aduce mortea ci îndumnezeirea. "Nu, nu vei mui! Dar D nezeu şie ă, n ziua n care veţi mînca in el, i se vor deschide ocii şi vei i . ca Dumhezeu , cunoscînd binele şi răul" (Facerea, 3, -5) . Oare omul va i asemenea lui Dumnezeu numai pentru că va cunoaşte binele şi răul, sau penu că, dvennd atotştiutor, el va putea " "vedea unde se lă Pomul Vieţii şi va şi cum se dobîndeşte ne­ muirea? Txtul bibic e cît se poate de limpede . "Şi a zis Donul Dumneeu: Iaă Adm s-a ăcut a unul dntre noi, cunoscînd binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întndă mna şi să-ia roade din pomul ie11, să mnnce şi să iasă în vecii " Fcera, 3, 22) . şadr, omul nu putea dobndi ndumneeea decît gusnd din roadele celui de-l dolea pom: acela l NemurH. De ce l-a ispiit, atunci, şpele pe dm, ndemîndu-l să uste n po­ mul cunoaşterii prn are nu putea dobîndi decît nţelepciunea? in msura în cre şpele preigura spiitul răului şi, ca atare, era acela cre se mpoivea nemurii omu1.i, el trebuia să "ape­ re" Pomul Vie11 dţ apropierea acestuia. Şarpele este obsacolul de cre se loveşte omul în căurea ivoului Nemuiii, a Arbore­ lui Vieii. Aceasă intepretare îşi va găsi connnarea în lte ra­ ii pe care vom avea curînd plejul să le senalm. Dr ispii­ rea şpelui mai poate avea o expicaţie : el voia să dobîndească nemurirea penru sine (aşa cum a dobîndit-o, de fapt, în mitule altor popoare) şi avea nevoie să descopere Pomul Vieii, ascuns n mulpmea rborilor iului, pentu a putea usta, el cel intii, in roadele lui: de aceea îl îndemnă pe Adm să "cunoască bi­ nele şi răul " ; prn înţelepciunea lui, acesta i-ar i devluit locul unde se la Pomul Vieţii. a

1 07.

Pzicii Pomului Vieţii. - nsamblul: omul primordial

(sau erou) în căutarea nemurrii - Pomul Vieţii - şarpele sau monstul păzind acest pom (sau mpiedicnd omul prn icleie să uste dn el) "U nnim şi n lte traiţii. Sensul acestei cois­ tente (om, rbore, şpe) este destul de limpede: nemurira se dobndeşte cu reu; ea e concentrată înr-un Pom al Vieii (sau o nînă a Viei) , are se lă într-un loc naccesibil Oa capătul pmîntului, n fundul ocenului, n ia ntunericului, pe ful unui munte foarte nlt, sau inr-un "centu "); un monstru (un şarpe) pzeşte pomul; şi omul, cre, după multiple efortui, a pu-

SI M B O L U RI Ş I RITU R I ALE R E I l N O I R I I

27 1

tu t să se apropie de eL trebuie să lupte cu mon stu l şi să-I biru ie pentru a cuceIi roadel e nem uriii . Lupta cu monsrul are , ără îndoilă, un sens iniţiatic; trebuie ca omul să treacă prin "încercări" , să evină · "erou " , penu a avea dreptu l să dobîndească nemu irea . Acela care nu poate bi­ rui balau u l sau şarpele nu are acces la Pomul Vieţii : adică n. poate dobîndi nemutrea. Lupa Eroului cu monstul nu este in­ totdeauna de natură fZică. Adam a fost înfrînt de şarpe fără să " luptat cu el în sens eroic (cum este czul lui Heracles , de pildă) ; el a fost înfrînt pin viclenia şarpelui, care l-a ispitit să deină �emenea lui Dumnezeu , îndenîndu -l să calce pou nca divină şi astfel urstIldu-1 morţii. Eident, în textul biblic şarpele nu joa­ că rolul de "aprător" al Pomu lu i Vieţii, dar, după consecinţele ispitei , i s-ar putea atribu i aceasă misiune. Ghilgmeş , eroul babilonian , nu are nici el mai mu lt noroc . Şi el voia să dobîndească nemurirea; întistat de moartea ptetenu­ lui său Enidu se tinuieşte astfel : Va trebu i, oare, şi eu să mă " culc într-o zi, spre a nu mă mai rezi, ca el?" 'ableta, III , pasaj citat de Ch. Virolleaud, e oyge de GUgmesh u Prds , p. 204) . El ştie că un sIngur om pe lume îl poate aj ua - înţelep­ tul Ut-Napiştm, scăpat de la. potop şi căruia zeii i-au dău it iaa ără de moarte - şi spre locuinţa lui, care se găseşte undeva la gura luvilor " , îşi îndreapă Ghilgmeş paşii . Dumul e lung, " reu , presărat cu obstacole ca orice dum căre . Cenu " , către Paradis " sau un vor al nemurii. Ut-Napişm locuieşte într-o " insulă nconjurată de Apele Moii - pe care erou l zbu teşte to­ tuşi să le treacă. Este drept că, în faţa unor anumite încercări" " la care îl supune Ut-Napişm, Ghilgameş îşi descoperă neputin­ a; nu zbuteşte , de pildă, să vegheze şse zile şi şase nopţi de-a rndul. oa lui e peceluiă dninte; nu va dobîndi viaa veş­ nică, nu va putea deveni asemenea zeilor căci nu are nici una n tuţile zeilor. Totuşi, la ugminţile soiei sale , Ut-Napişm îi destăinuie lui Ghilgameş că, in fundul oceanului, se ală o iarbă . plină de spini " (adiă, reu accesibilă) care, deşi nu acordă nemu rirea, prelun­ geşţe la ininit tinereţea şi viata celui cre gusă din ea. Ghilga­ meş îşi leagă pietre de picioare şi coboară în fundul năIii , în că­ urea ei. După ce o găseşte, smulge o rmură, dezleagă pietrele şi iese la suprafaţa apei . În m spre Uuk se opreşte să bea dintr-un izvor: atras de parfmul plantei , un şarpe se apropie şi o înhite, devenind astfel nemuitor. Ghilgmeş. ca şi Adam, a pierdut nemuirea pin viclenia şarpelui şi propia lui prosle. Aşa cum n-a putut ieşi biuitor din . încercăile" la care l-a supus

VEG ETAŢIA

272

Ut-Napiştlm, tot asfel n-a ştiu t să păstreze nici ce. ce dobîn dise

cu aju toul atîtor bu năvoinţe (să mintm că în călătota lui fuse­

se aj uat de Sabitu , de Umashabi - lunraşul lui U t-Naptştim,

de Ut-Napişlm şi soţia lun . Monstul, şrpele , era deci, prin ex­

celenă, adversaul nemuiii omu lui . Cînd, cu mu lt îninte de

,Ghilgmeş , Ena, regele legendar din Kish , se ugase de soare şi " de zeul Anu să-i dău iască "iarba vieţii , pen tru ca sotia sa să-i

poaă da un moştenitor, el a fost ridicat spre cer de un ultu r pe care şarpele

l

zvîrlise pin iclenie într-o groapă. Conlictul din ­

tre şarpe şi vultur este, aşa cm am vzu t (par.

al mitologiei eu rasiatlce. 1 08.

Monştri şi gfoni.

-

1 0 1 ) , un laimoiv

radiţia ianiană cu noaşte , de

asemenea, u n Pom al Vieţii şi regenerăii , care cre şte e pmîn t,

precum şi prototlpul lu i ceresc .

Homa teresu, om ,galben" -

cre , ca şi soa din textele vedice , este inţeles uneoIi ca o plnă alteot ca un vor - creşte pe mu nţi (sna, X, 3-4) ; hura Mz­ dă l-a sădit la inceput pe muntele Haraitl (ibid. , X, 1 0) . , Prototipu l lui se ală în cer; este haoma ceresc sau gaokerena (on lb) care

conferă nemuIire celor ce gustă din el şi se lă la izvoul apelor

lui Ardvisura, pe o insulă a lacu lul Vurka.sha, pnre alte mii de

ierburi tmăduitore

(Vdvt, X, 4; Bndhsn VII , 4.) .

Acest "Hom lb a fost creat ca să lunge decrepitudinea. El va săvîrşi regenearea Universului şi nemurirea care va una. Este

regele plntelor"

Bndhsn, 1, 1 , 5) . "Cine mănîncă din el devi­ ne nemuttor" (ib. , II, 5) . Ahmn a răspuns acestei creaţ11

a lu i Ahura Mzda, creînd o şopîrlă în apele Vurkasha care să

vatăme arorele miraculos Gaokerena

(Bn, III, 2 ; cf. şarpele

Niddor văn d rădăcina lui YgdrasU) . Yma, pmul om al

tradiiei miice niene , era nemuritor (Ysna,

X, 3-5) , dar, ca şi

Adm, şi-a pierdut nemurirea pn păcat; într-adevr, "el a min.t şi a inceput să ndeasă vorba mincinoasă şi potrinică ade­

văului" (Yasht X,

33-34) . Din ptcina păcatului lui Yma sînt omeii muitori şi nefeicii (f. A. Chtsensen, e prer oe, II, p. 1 3 q.) . Şarpele e prent lngă Arborele Vieţii şi în alte tradiii, inlu­

enţate probabl de concepile iraniene . lmucii povestesc cum un blaur să în ocean, lngă arborele mbu, aştepînd să-i ca­ dă vreo fună pe cre s-o poată înghiţi . BUriai cu no sc şarpele

Abyrga , ngă arbore , într-un "lac de lapte " . În anumite poveşi din Asia Centrală, şrpele Abyrga se încolăceşte direct pe tun­

chiul arborelui

(O.

Homberg,

io-Ugrc Myiogy, p . 356 sq. ) .

I

SIMBOLURI ŞI RITUI ALE REiNNOIRII

273

Gfonii sau monşrii păzesc întotdeauna căile întuirii, adică fac de strajă în juul Pomului Vieii sau unui alt simbol al lui. Heracles, ca să poată dobndi meele de aur din răna Hesperi­ delor, trebuie să adoamă sau să ucidă balauul e le pzeşte. Dacă este opera eroului însuşi sau a lui Atlas - în lm�e Hera­ cles i se substituie, penru a suspne în locul lui globul pămîntesc - e mai pun semniicativ. Important este că Heracles trece cu succes .încerrile" sale eroice şi ia merele de aur. Lîna de aur din Colchida este de asemeni păzită de un balaur, , şi Iason tre­ buie să-I ucidă ca să şi-o nsuşească. Şerpii "pzesc" toate cle nemuii, aică orice "centru " , oice receptacol în care se ală concentrat sacrul, orice subsnă relă etc. Ei sînt întotdeauna înăişai în jurul craterului lui Dionysos (J . Carcopno , a bsi­ lique pyhgoncienne, p. 299) , srăjuiesc în îndeptata Sciie au­ rul lui Apollo (Herodot, III, 1 1 6) şi păzesc comotle ascunse în fundul pntului, sau iamantele şi perlele din fundul Oceanu­ lui - în fme , oice simbol care înrupeă sacul, care conferă putere, viţă şi nelepciune. În Baptistetul din Pana, lîngă Po­ mul Vieţii stau de strajă blaui. Acelaşi motiv îl regăsim pe un basorelief al Muzeului Catedralei n Ferrara (Hartlaub, Arcana Ats, p. 294) . Pomul Vieţi este protoipul tuturor ' plntelor mraculoase, care învie morţii, indecă bolile sau redau inereţea etc. Asfel , pe muntele Oshadi se ală patru ierburi mi­ nunate : "una din ele, iarbă de mare preţ, înie morn, o alta face să iasă sgelle in rnă, o a reia cicaeă plile ... " (RmaYa.a, Ya Ki.a, 26, 6) . Irba tsayrvan, care înie mO11, este, ără îndoială, cea mai preioasă. Dar mi e şi o "iarbă mare " , sainf, cre re tutea de a aduna la un loc prţile unui corp mort (Mabărta, 1, 76, 33) . egendele chinze vorbesc de o insulă minunată, de unde corbH aduc o iarbă n sare să învie rzboinicii morţi de trei zile . Aceleaşi credinţe" se regăsesc n Iran (J. C. Coyajee, Snameh egens, n Culs and egens of An­ ciet Idia nd lran, Bombay, 1 936, p. 40 sq.) . Iarba cre învie pe cei moţi este cunoscută şi în lumea romană . (Pliniu , Hist.Nat. 25, 5) , şi irtuţile ei sînt vestite în toate legendele europene (cf. pen­ tru romii din Macedonia, Can drea , Iarba iarelor, Bucureşti, 1928, p. 20) . Cînd regele Solomon cere reinei in Saba nemui­ rea, ea îi vorbeşte de o plnă care se lă in mijlocul unor sînci . Solomon înîlneşte un .om lb", un bătn , cre se pmba cu iar­ ba în mnă şi care i-o dă bucuros, căci atit imp cît o păstra nu

109. Poml ,i Crucea.

-

2 74

VEG ETAŢI A

pu tea muri . Aceasă iarbă dădea însă doar nemurirea, nu şi tine­ reţea (A. Winsche , ebensb m , p . 1 5 sq . ) . Adevăratul lemn l Crucii învie morpi, şi Elena, mama îm­ păratului Constantin , pu ne slujitot să-I cau te (lbiu ni, Chrono·· lgy, p . �92). Acest lemn îşi datoreaă · eicienţa faptului ă Cru ­ cea a fost ăcu ă din Pomu l VieţU care fusese sădit în Paradis (A. Winsche , op. ct. , p . 39) . În iconograia creştină, Cucea e adesea reprezentaă ca un Arbore al Vieţii (cf. indicaţii din bibliograie) . Un număr considerabil de legende asupra lemnu lui Cucii şi că­ lătoriei lu i Seth în Pradis au crculat în tot cu rsul Eului Mediu , în toate ţările creştine . Ele îşi au originea în Apcalipsa lui Mose, Evghelia lui Ncodm şi Vţa lui Aam şi Eva. Să redăm pe scurt varianta care a avut cel mai mare succes (cf. A. Graf, Mit� lggende e s uperstzoni, p . 59 sq. l . Adm, după ce trise 932 de ani în valea Hebronulu i, e bolnav de moarte şi-l timite pe iul său eh să ceaă rhnghelului, ce străjuia la poara Riului, uleiul mlostivi1 . eth merge pe unele paşilor lu i Adam şi ai Evel, pe unde iarba nu crescuse , şi ajungînd n faţa Raiului îi împăăşeşte arhnghelului dotna lui Adm. Arhanghelul l sfă­ tuieşte să pivească de trei ori în Rai . Prima oară, Seth vede apa de unde zvorăsc patu luii şi deasupra un arbore uscat. A do ­ ua oară, u n şpe se încolăceşte în juul .runchiului. Privind p e ntu a treia oară, el vede arborele înălpndu- se pînă la cer; pur­ a în creştet un punc nou-născut, iar rădăcinile lui se prelun­ geau pînă în Infen (rborele Vieii se ala în cenul Uivesului şi a lui străbătea cele trei regiuni. cosmice) . Îngerul i ănă­ ceşte lui Seth ceea ce acesa vzu se şi îi vesteşte venirea u nui Mntuitor. Îi dă, de semena, rei seminţe din frucele arborelui faal, n cre gusaseră păn1i lu t, şi îi spune s ă le pună pe limba lui Adm, cre peste trei zile va muri . Cînd Adam aude povesirea lui Seh, ide pentu pma oră de la izgonirea lui din i , înţelegnd că nemul omenesc va i mîntu it. După motea lui, din seminţele use de Seth pe limbă răsar în valea Hebronu­ lui trei rboi, cre cresc de vreo plmă pînă în tmpul lui M o ise. Acesa, cunoscîndu-le obîrşia divină, îi transplantea. pe munte­ le abor sau Hore� (,cenu l lumii') . O mie de ani sau rborii acolo , pînă în ziua în re Daid pimeşte pouncă cerească să-i aduă la Ieu salim (şi acesa un ,centru') . După multe alte epi­ soade (regna in Saba refuă să pună picioul pe lemnul lor etc.) , cei trei rbori se contopesc în r-unul singur, şi din acesa a fost ăcu . Cucea Mntuitoului. Sîngele lui Isus, răsinit în Cenul Pmîntului, acolo unde fusese creat şi îngropat Adam, cade pe " căpăţîna lui Adm" şi botează asfel - răscumpindu -i

2 75

SI M B OLU RI ŞI RITU RI ALE RE Î NNOIRI I

păcatele - pe păintele omeniii (c. M . Eliade , Cosmologie şi al­ chimie bbiloniană, p. 53) .

Într-o ghicitoare medievală germană (A. Wlnsche, op. cit., p. 13) e vorba de un arbore ale cărui rădăcini sînt în Iad, ir vîrful la ronul lui Dumnezeu , şi cre cupinde Lumea nre rmuile sle, rbore cre e, de fapt, Cucea. Penu ceşini, intr-adevăr, Cucea este rezemul Lumi: quapropter lgnum cucis coeli susti­ net achnn, terae funmenta coroborat dfXOS sibi omi­ nes ducă . vitm * scrie Finicus Matenus (27, 1 ) . n legendele orienale, Cucea este puntea sau scara pe re sufletele ome­ nilor ură spre Dumnezeu (U. Homb.erg, Bum es ebes, p. 1 33) : situaă în "cenul luii" , este locul de trecere înre Cer, Pnt şi Infen. În unele vinte, lenul Cucii re şapte trep­ te , aşa cm au rbo11 cosIci, reprezentnd cele şapte ceuri (f. N. Crtojn , Cie opre, 1, p. 1 23) .

1 10. Înnere ,i nemire .

-

"

a in itul " inînii Vieţi ,

nîlnm ivese concepii privitore la ierbule şi fuctele mra­ culoase: unele nneresc, ltele dau viaţă lungă, ltele conferă cir nemurea. Fiecre n aceste concepi re o "istorie" , re a motat-o n conforiate cu numite none nnd de spe­ ciicul rasei. de inteferenţa culturilor, de diferitele concepţii le claselor socile. " Plnta nemuiri şi a nereţii " , de pildă, era con­ cepuă cu totul difeit n India şi n lumea semită. Semiţii erau insetai de nemurire, de viaţă fără de moarte ; indienii căutau plnta care regenereză şi reînnereşte. De aceea dietele alchi­ miste şi medicale le indienilor prelunges€ eistenţa cu sute de ani şi fac pe cei care le pracică "potenţi (în raporturile lor) 'cu femeile" (balavin stşu) . Mitul lui yavana arată lmpede care era idealul profan indin: nu nemirea, ci reîntinerea. yavana se nţelege cu Sinii a aceştia să-I întnerească, ir în schmb el să le dea soa, ambrozia divină. Sinii il duc la " inîna tine­ reii " din Sarasval şi cînd yavana iese din ea, rată asemenea zeilor prin inereţea şi strălucirea lui (cf. Stapatha Br. V, 1 , 5: etc.) . Indianul, care accepta eistenţa şi iubea viata, nu dorea s-o păstreze la nesfrştt, ci prefera să se bucure de o foarte lungă inerete . Nemuirea, pe de altă prte, nu era de natură să-I ispi­ tească pe. înţelept şi pe misic - care aspirau la eliberare, şi nu la o prelunire continuă a istenţei; la o deaşre deniivă de *

,

deoatece lemnul cucii susine ediciul celui, consolideă temelia pntului, i aduce la iaă pe omenii cucicaţi. Nota red. -

276

VE GETAŢIA

Cosmos şi la dobîndrea autonomiei spiituale absolute , şi nu a unei durate în imp , ie ea chir infmiă. Aceleaşi conceppi în­ îlnim şi la greci: ei nu aspirau la nemure, ci la tinerete şi iaă lungă. n maj oritatea legendelor privitoare la lnu cel Mare , acesta e uit că se poate cere nemuirea (c. E. W. Hopkins, e Foin of Yoh, p. 19 , 20: şi Wallis Buge, Alxer he Gret, p. 93) . Mitul regenerăIii şi reîntineriii, aşa cm îl_concepeau in­ dienii , a fost cunoscut de europeni nu numai indirect, prin inter­ mediul lmii semite şi prin Islam, ci şi direct, prin însemnările clătoilor în Oient. În scIisoarea Preotului Ioan ( 1 1 60- 1 1 65) se spune că Indusul înconjoră Paradisul, că la trei zile de Paradis se lă un ivor şi cine bea din el de trei ori rămîne pînă la apătul zilelor asemenea unui tînr de 30 de ani (E . W. Hopins, FO1tain, p. 1 9) . Del io şi Peter Maffeius airmă că indienii din Ben ­ gal ş i din vlea Gangelui trăiesc, 300 sau 330 de ani (ib. , p . 24) . Gevasius povesteşte cum Alexandu cel Mare , căuînd ,Apa Vie­ ţii " n India, a găsit mere cre prelungeau pînă la 400 de nt-iaa preoilor (ib. , p . 19) . În mitologia scandinavă, mărul joacă rolul fructului are regenereaă şi întinereşte. ei mănîncă mere şi rămîn tineri pînă Ia rg na rok, adică pînă la sirşitul cosmic ac­ tu al. Aceste exemple pun în lumină deosebirile dintre structura idelului indian şi cea a idealului seit, dar, la indul lor, iecare din aceste teme mitice a contnuat să se modiice n chiar inte­ rioul uni.1or etnice are au fonulat-o. Nivelul spiritul al mi­ tului, pe de-o pte, şi nivelul legendei, al superstiţiei, l obiceiu­ lui, pe de altă prte , 6int absolut difeite. Un gup popular şi o elită cultivată cunosc şi interpretează mitul ierbii regeneratoare sau al nemuririi " cu totul altfel . Totuşi , n diferitele variante ale aceleiaşi teme c"entrale - oricît de mari ar i diferentele datorate spitului etnic sau gupului social, sau vicisitudinilor difuzării - se poate uşor veriica uniate. de sructură. În cazul de faţă, îndărătul oricărei versiuni a ierbii miraculoase descoperm proto ­ ipul oriinar: Pomul Vieii; realitate, sacralitatea şi viţa con­ cenrate într-un Arbore minunat. care se ală într-un " centru " , sau înr-o lume naccesibilă, şi n. cre numt cei leşi ot gusta. 1 1 1.

rhetipul plntelor de leac. - Valoarea magică şi far­

maceutică a unor anumite ierburi se datoreaă de asemenea unui prototip ceresc al plantei sau faptului că ea a fost culeasă penru pma oară de un zeu . Nici o plantă nu este preţioasă in ea însăşi, ci pin pariciparea sa la un arhetip sau pin repetarea unor ge�turi şi cuvinte, re, zolînd planta de spaţiul profan , o

SIMBOLURI ŞI RITURI ALE REÎNNOIRU

277

consacră. Astfel , două fonule de incantape anglo-saxone din secolul al I-lea, care se rosteau la culesul ierburilor bune de leac, precizează originea eicienţei lor terapeutice: ele au crescut penu prima oară (adică, b orgine) pe Muntele sacu l Calva­ rului (in "cenul " Pmîntului) . "Te salut, o, iarbă sÎmtă ce creşti pe păînt; pe Muntele Clvaului te -i alat mai înîi: tu eşi bună pentru tot felul de ri : în numele blindului Isus, te culeg" ( 1 584) . ,,8intă eşti tu , Verbină, aşa cum creşi pe -pmînt, căci mai intîiu pe Muntele Calvarului i fost găsiă. u ai indeat pe Mîntuitoul nostru Isus Cristos şi ai închis rănile Sale smgeîn­ de; în numele Taălui. Fiului şi Sintului Duh) eu te culeg" (F. Oht, Herb, Grtia Plena, p. 1 7 ; M. Eliade, a mndrag o re , p. 24) . Eicacitatea acestor ierburi e �ribuită faptului că prototi­ pul lor s-a' lat, într-un moment cosmic hotitor ("în tmpul acela ") , pe Muntele Clvului. Ele şi-au primit consacrarea pen ­ tru că au măduit rănile Mîntuitorului. Eicienţa ierburilor cul e­ se este acivă numai intrucît cel care le culege repeă acest gest pmordia.l al tmăduiii. De aceea o veche fonulă de incantaţie spune : "Vom culege ierburi pentu a le pune pe rnle Mîntuito­ ului " (F. Ohrt, op. ct. , p. 1 8) . e mai aibuie irtutea ierbii şi faptului ă a fost sădiă de o fină divină. "Cine te-a sădit? " spu­ ne ierboristul plantei. "Mica Domnului ... spre indecarea mea" (Cf. A.Delatte, Herbwis, p. 97, n. 3) . Uneori rebuie ca ea să ie culeasă în numele lui Isus (ib. , p. 93 sq.) . Aceste fonnule de magie populră cţeştină coninuă o veche tradipe. În India, de pildă, irba Kapithaka (Feronia elephan ­ tun) indecă neputinţa virilă, căci , b orgine, Gndhava a folo ­ sit-o spre a-i reda lui Varu)a virilitatea. Prin unare, culesul ri­ tual al ierbii este, efectiv, o repere a actului lui Gandhava. "Pe tine, iarbă pe are te-a săpat GndhaVa pentru Vu-a cîn d îşi pierduse viriitatea, pe tine , iarbă cre idici membul , te .săpăm! " Athava Veda, V, 4 , 1). Peliniţa (damana) este culeasă cu ună­ toarea rugăciune : "Binecuînat să ii tu, Kmad eva , care pe toţi ne orbeşti. Te culeg cu îngăduinţa lui VişQu , etc. " (Padma pu­ r.a, cit. J. J . Meyer, rilgie, 1, p. 48) . O lungă invocape igurînd în Papirusul de la Parts (A� Delatte, p. 1 00) indică satutul excepponal al ierbii culese : "u, ai fost se­ mănată de Cronos, pmită de Hera, păstrată de mon , zămis­ . de Isis, nuită de Zeus cel "ploios; tu o crescut raie Soarelui şi rouăi. u eşti roua tuturor zeilor, nma lui Hermes , smînţa pri­ milor zei, ochiul Sorelui, lumina Lunii , demnitatea lui Osiis, frumu seţea şi glota Cerul,i etc. ... Cum tu ai ridicat pe Osiris, riică-te! Ridică-te ca Soarele ! Mreţia ta egaleă Zenitul,

EGETATIA

278

rădăcinile ale sînt adnci ca abisul etc . ... Rmurile tle sînt oa­ sele lui Mneia: loue tle, ochiu l lui Hou s: grăunţele a1e, să-

. minţa lui Pn etc. : eu sînt Henes . Te iau cu Norocul cel Bun, cu Demonul cel Bun şi la ceasul pielnic , în ziua cuvenită şi favora­

bilă uturor" (A. Delatte . p.

100) . Iarba astfel evocată şi culeasă

re valoarea unui Arbore Cosmic. Dobîndira ei echivaleză cu

însuşirea virtulor cre sălăşluiesc i}tr-un asemenea receptacol de foră. viaţă şi sacrlitate . Evident. această incantape e produ­

sul magiei eclectice greco -egiptene - autorul ei era ără îndoială un erudit, dar aceasta nu-i ştirbeşte autenticitatea; mpotrivă ,

se şie că majoitatea incntaţiUor populare sînt creaii culte, de­ gradate de un lung proces de infantlizare . Expansiunea ierbii

medicinale pînă Ia aingerea proporţiilor cosmice le unui rbore teofauc este perfect justlcaă de concepple cele mai rhaice . Se recunoaşte o vlore luii înCOJ urătoare numi întrucît i se poate atribui un prototip în lmea cerescă. Pentru creştini. ierburile medicinle îşi datorau eiciena fap­

ului de a i fo st mi întîi găsite pe Muntele Calvaului . Penu antici, ierburile îşi datorau virtuile tmăduitore împrejurării că

au fo st mai ni descoperite de zei. "Betunie , u cre i fost nti desoperiă de Esculap , sau de cenaurul Ciron ... " este invo­

caţia recomandată de un atat herbortsic (A. Delatte , p.

102) .

Sau eicienţa �e datora faptului de a i fost săită de o diinitate :

"Busuioc, te rog, prn diiniatea supremă care te-a făcut să ră­ " sli ; "Iarbă de iic:n, n numele Domnului atotputenic care te-a

ăcut să răsari" ; " ... Voi , plante pu tenice , voi pe cţe Mma-Glia v-a creat şi v-a dăruit tuturor nemurilor ... " (texte nice. citate de A. Delatte. p .

.

102, 1 04) .

În traiţia populră creştină, iarba şi-ar datora virtuile medi­

cinale faptului ă Dumn?eu i-a duit însuşIi cu totul exceppo­

nale. În Frnţa se rosteşte următoarea fomulă: "Iarbă sintă, ce

i-i fost nici semănată, nici sădiă, arată-ţi virtutea dată de Dumneze u ! " (ibid. , p. 1 03) . Planta este , uneoi. divină: textul her­ borisic Cyrnides. de pildă, numeşte byonia (împărăteasa) di­

nă. reină a zeilor. mma plntelor. stăpîna pămntului . a ce­ rului şi a apel

(ib. , p . 103) . De aceea culesul este un itul care se

împlineşte n condiţii de puritate ceremonilă, cu ugăciuni şi

saciici presupunînd anu"mite prmejdii etc. Nu este vorba, pur

şi smplu , de a culege o plantă. o nuită specie boanică, ci de

a repeta un act prmordil (diniatea a cules-o penu prima

oară) , pentu a dobndi o substnă mbibaă de sacu, vină

minoră a Pomului Vieii, vor

l oricrei vindecri .

SIMBOLURI ŞI RITURI ALE RE Î NNOIRII

279

1 12. rorele-is Mndi. - Adesea, în miturile şi legendele referitore la Pomul Viepi m întilnit mplicaă ideea ă el se ală în centul Universului, ăcînd legătura înre . Cer, Pămînt şi In­ fen. Amănuntul acesta de toporaie mitică re o valore cu to ­ tul specilă In credinţele popoarelor nordice şi centrl-a·s iaicc. dr şi presupune că originea este oientlă (mesopomiană) . Al­ aici ştiu, de pildă, că "În buricul Pămîntului creşte cel mi înalt arbore , un bad uriaş care-şi înaltă ramurile pînă la lăcaşul lui Bai-UIgân" , adică pnă la Cer (U . Holmberg, Baum des ebens, p. 52) . Forte adesea, arborele se ală pe ful unui munte , în centrul Pămîntului. Tăarii abkan vorbesc de un munte de ier pe care creşte un mesteacn cu şapte ramuri, fără ndoială un simbol al celor şapte etaje ale Ceului (ideormă de oine ba­ pilonină, se pe) . n cnile şam�lor ostiaci vasjugn, arborele cosmic are, a şi ceul, şapte trepte; el străbate toate regiunile cereşti şi îşi înige rădăcinile în adîncurle subterne (M . Eliade, e cha mnse , p. 245 sq.) . Cînd se urcă la cer, n căIătota lui misică, şmanul se aţără înr�un rbore care re nouă sau şapte trepte (par.33) . Cel mai adesea .însă, el realizează această ascensiune pe un slp sacru, cre are şi el tot şapte repte şi re , desigur, e pesupus a se la n centul lumi (V. HoImberg, io-Ugric Myt1Oogy, p� 338 : Der Baum des ebes, p. 26 sq. ; M . Eiade, e chamnsme, p. 1 20 sJ . Stîlpul sacu şi rborele sînt simbolui ecivalente le sîl­ pului cosmic cre susne lumea şi se ală în mijlocul Universu­ lui. a ltaici, zei îşi leagă caii de acest silp cosmic, în juul cruia se rotesc constelaţiile. Aceeaşi concepţie se regăseşte la saninai: Ohn îşi leagă calul de Ygdrasil (cre şi însemnă, de lfel, "clul lui Ohn") . Saxonii numeau acest sîlp cosmic Ininsul - universls conna quasi sustinens o nia* (Rudof v. Fulda) . Indienii cunosc de asemenea ideea unei xe cosmice re­ prezentată de un rbore l Vieii sau ' un sîlp lat în mijlocul Universului (A. Coomaraswmy, Elements of Bdhst Icoogra­ phy, p .. 82: P. Mus, Barabdur, I, p. 1 1 7 sq.) . În mitologia chi­ neză, arborele miraculos creşte n centrul Universului, acolo un­ de ar trebui să se ale Capiala perfecă. El reuneşte. al Nouălea Ivor cu cel de-al Nouălea Cer. Este numit "en înltat� (Kien Mu) şi se s.pune ă, la amiă, tot ce se ală lîngă el şi stă drept nu poate avea umbră (M . Granet, a pensee chino ise, p . 324) . Acest arbore cosic se asennă"cu Stlpul susnător al Lumii, "xa Universului" xis undO a cosmologiilor alaice şi nord-eu*

coloana universală are parcă susţine totul.

-

Nota red.

20

VEGETATIA

ropene. rborele, după aceste mituri, exprmă realiatea absoluă în aspectul ei de normă, de punct x, rezem al Cosmosului. Este punctul de sprijn pn excelenă. De aceea comunicrea cu ceul nu se poate face decît împrejuul lui, sau chir pin el.

"1 13. scendena iică ond de a o secie vgeă . ­ Aceleaşi concepii le Viepi şi Realităii simbolizate prin vegetaţie eplică ceea ce m putea nui, cu o fonulă apromativă, " le­ gătutle isice dintre arbori şi omeni " . Cea mi categorică dn­ re aceste legături mistice pre descendena raselor dnr-o spe­ cie veget1ă. Arborele sau arbustul � considerat srămoşul mitic l tibului. De obicei. acest arbore genealogic se ală in srînsă legătură cu cultul lunar; strămoşul mitle, asiilat lunii, este re­ prezentat sub fona unei specii vegeale. Astfel, anumite gupuri mlao veneeză bmbusul ca stmoş al lor. Regăslm aceleaşi creinţe la abongenii din Fonosa, la populaţiile tgalog din Fili­ pine , la cele ya-lng" Yunnan) şi în Japonia. a tburtle ainu, hiliaci şi în "Coreea, rborele igurează în cultul (lunar) al sră­ moşilor (C. Hentze, Mythes et "syboles, p. 1 58 sq.) . ribuIile ausrltene din Melboume credeau ă primul om se născuse din­ r-o moză (A. Van Gennep, Mythes et legenes d'Ausralie, p. 1 4) . După un mit foarte răspîn.it în Indochna, înreaga uma­ nitate a fost nimicită de potop, afră de " doi tnei, frate şi soră, care au săpat ca plin minune înr-un dovleac. În ciuda dezus­ tului lor, tinerii se căsătoresc şi fa. dă naştere unui dovleac; n simburii lui, semănaţ pe munte şi în cîmpie, se ivesc raseIe ome­ neşti (N. Matsumoo, Esi sr la yholgeJaoaise, p. 1 20 sq.) . Regăsim acelaşi mit, cu tneitabilele lui deformăt (defonare a " srmoşului") , pîn"ă în India. Sumai, soţia regelui Sagara din Ayodhya, creia i se promiseseră şazeci de mii de ii, a dat naşte­ re uni dovleac din cre au ieşit şaizeci de iii de copii (Rama­ yăa, 1, 38) ; Mahbhărata, II, 1 0 6 etc.). Un episod din Maib­ hărata (1, 63, v. 2456 sq.) povesteşte cum " dn Gautma, iul lui Saradvat. s-au născut doi gemeni, rpi şi fpa, dintr-o tuă de trestie " (de asemeni c. J. rqluski, es empales, p. 1 8) . lte do­ cmente n să conirme descendenta miică dinr-o specie vege­ lă a unor populaţi abotgene indiene . Udumbara, numele sn­ scrit l lui ics gomerata, desemnează n acelaşi tmp provincia unjab şi pe locuitoii ei (J. Prylusi, es Ubra, p . 36; "Zal­ mois" , ITI, p . 30) . Un rib din Madagascar numit anivndrika, Iit. oamenii (rborelui) vandlik�, şi vecinii lor, ntifasl, sînt des­ cendenii unui bananier; " din acest bananier a ieşit înr-o zi un băieţel fmos, cre. peste pun mp, a devenit foarte mare şi

SIMBOLU RI ŞI RITU RI ALE REÎNNO IRI I

28 1

foate putenic ... el a avut mulţi copi şi nepoţi cre au fost strămoşi acestui ib; uneori mi sînt nuiţi Copii banieru­ lui" (A. Van Genep, Tou et otemse a gsct, p. 300) . m putea uşor mulipica xemplele. Să mai semnlăm tra­ diţia iranină a origni pmei peechi umne; cnd oml primor­ dial, Gayomrd, cade sub loitule spritului răului, smnţa lui pătrunde în pmînt şi, paruzeci de ani mai tziu, dă naştere unei plante fvs, cre, la rîndul ei, se ransfomă în Mashyagh şi Mashynah (cf. bibliograia în "Zmois" , IT, p. 2 1) . Dr le­ genda iranină cuptnde un element supimenar: moatea io­ lentă a lui Gayomard. În două lucrări anterioare (Ierburile de sub Cuce şi a Mndrgore et les mythes de la " nassnce mircu­ lese ", Zalmois, nI) am cerceat acest moiv iic al oigini ve­ getaţiei pin saciicarea (mortea vtolentă) unui uriaş primorial şi, de asemenea, tema legendară a iviri plantelor din sîngele sau rupul unui zeu sau erou doborîi işeleşte. Vom reinti şi vom relua înr-un alt context conclziile la re m ajuns n cursul lucrăilor sus-menţionate. De pe acum putem totUŞi obseVa so­ lidattatea dinre om şi o numtă specie vegetlă, soiditate concepută a un circuit continuu între nivelul uman şi cel vege­ l. O viaţă omenească curmată n �ip violent se coninuă într-o plantă; aceasta, la rîndul ei , daă se înmplă să ie iată sau arsă, dă naştere unui nmal ori ltei plante, care, în cele in umă, îşi redobîndeşte forma umană. Putem rezuma astfel mpli­ caţile teoretice ale acestor legende: viaţa omenească rebuie să se consume complet, penu a-şi istoi posibliăile de creaie sau manifesre; dacă e busc înruptă prinr-o moarte violen­ ă, ea încearcă să se prelungească sub o altă formă: plntă, fruct, loare. Vom semnala dor cîteva exemple ca dovadă: pe cîmpuile de lupă unde au czut numeroşi eroi, răsar trandri şi măcleşi (Ierburile de sub Cuce, p. 1 6) : in sngele lui Attls au răsăit mic­ şunele, ir trndfii şi anemonele au ieşit in sîngele lui Adonis pe cînd aceşi zei tineri agonzau; in trupul lui Osiris creşte griul şi planta mat, ca şi tot soiul de ierburi etc. Moartea acestor zei este, într-un fel, repearea actului cosmogonic al Creaiei lumilor, care, se şie, au rezultat din sacriicrea unui uriaş (tip Yr) sau auto-sacriiciul unui zeu. Dr ceea ce ne intereseză n prmul rînd în apitolul de faă este circuitulieţi înre aceste două niveluri: ve�tl şi m n . Faptul că un neam descinde intr-o specie vege.lă presupune că voul vieţii se lă concentrat în această plntă: deci ă mo­ dalitatea umană se găseşte acolo n stare itulă, sub formă de geneni şi seminţeI iibul wTamunga in nordul Austraiei

282

VEG ETAŢIA

crede că "spiitul copiilor", mic cît un bob de nisip, se ală înăun­ rul unor nii arbort, de unde se desprinde uneoi şi părun­ de pn buric în pîntecul maten (8. Spencer şi F. J. Gillen, he norhem ibes, p . 33 1 ) . În acest z, ne alăm n faţa unui proces de raţionalire a conceppei arhaice a descendenţei speciei din­ r-lIn rbore; nu numai strămoşul mitlc a luat inţă dintr-un pom, ci iecare nou-născut descinde, n chip direct şi concret. din subsana acestui pom. Ivorul realităii şi l ieii, ideniat înr-un arbore, nu şi-a proiectat o singură daă forţa lui creatoa­ re spre a da naştere strămoşului mitic. ci contnuă să creeze pe iecare om în pte. Avem aici o interprere concreă şi raţiona­ istă a mitului descendentei neamului omenesc din însuşi voul de viajă, manifestat în speciile vegetale . Dar mplicaţile. teoreice ale acestor vaiante raionaliste rîn aceleaşi: realitatea ulmă şi forţele ei creatoare snt concenrate (sau mifesate) înr-un arbore. Înnm şi lte vriante raIonaliste n rupul compact al cre­ dinţelor care socotesc că sufletele strămoşilor se xeă n anu­ mi1 arbori, de unde se inroduc sub formă de embton în pînte­ cul femeilor (cf. J. G. rzer, e Mgc At and e Evoltion of Kig, II. r.fr. , 2 6 sq. ) . În Chna se crede că iecărei femei îi cores­ punde un arbore; cîte loi va da el , aii copii va avea ea. Femeile sterile adopă u n copil penru a provoca sporirea lorilor în pomul corespunzător. care. la indul lor, le va fellza (E. S. Hrland. Primiive Paemiy, 1, p. 148) . Ceea ce e mpornt în aceste obi­ ceiui este concepţia circuitului contnuu înre ivelul vegetal � considerat ivor de iaţă nesecat - şi nivelul man; omenii sînt simple proiectii energeice le aceleiaşi marici vegele , sînt for­ me efemere pe cre le dă necontenit la iveală prea plinul nivelului vegetal. "Reaiatea" şi forţa" nu-şi au fundamentul şi nici ivo­ " rul în om - ci în plante . Omul nu este decit apaipa efenleră a unei noi modalităţi vegele. Murnd, aică părăsnd condiia umană, se reîntoarce - sub fomă de "smînţă" sau de spirit" " în rbore. În fapt, aceste fonule concrete eprimă doar o schim­ bare de nivel. Omenii se rentegreză in maricea universală, redobîndesc starea de smînă. redevin germei. Moartea e o re­ luare de conact cu vorul de viaţă universlă. Regăsm aceeaşi conceppe fundm�ntală în toate creillţele legate de Mama-Glie şi isticle arare. Moartea nu e decît o schimbre de modalitate, o recere într-un alt nivel, o reintegrre n maricea universală. Dacă realitatea şi viaţa sînt fonulate n termeni vegetli, reinte­ grarea se face printr-o simplă modiicre a fomei; dn anropo­ morf, cel mort deine dendromoif.

SIMBOLURI ŞI RITURI ALE REÎNNOIRII

283

plnte . - Circuitul înre aceste do­ uă nivelu i s-a păstrat înr-un numr considerabl de legende şi basme,. care pot i clasate în două gupe: a) transfomarea unei Iinţe umane ucise mişeleşte nr-o loare sau un arbore; b) fe­ cundarea miraculoasă pintr-un fuct sau o sînţă. Aceste mo­ tive au ăcut obiectul unor cercei suicient de mnunţite în lucrăi anteioare ale noasre; aşa că ne vom mărgni să cităm doar exemple. Într-o poveste snta1i, pubicată de P. O . Bodding (Santalijolk Tales, voI. III, Oslo, 1 929, p. 297 sq.) , şapte fraţi îşi ucid sora ca s-o mănînce. Doar cel mai tînr intre fraţi, şi cel mi milos, nu se poate hoi să mănînce din tupul suroii lui şi înroapă în pmînt bucata care-i revenise. După cîva tmp, un foarte frumos bmbus a crescut în acel loc. Un om, trecînd pe acolo , a văzut arbustul şi a vut să-I ie ca să-şi facă din el o vioară. Dar, cînd a loit cu securea. a auzit un glas strigînd: Opreşte! Opţeşte! nu tia atît de sus! Taie mai jos!". A lovit " atunci arborele îngă rădăcină Şi n nou auzi glasul: Opreşte! " nu ăia aît de j os! Taie mai sus!" În sirrşit. după ce glasul s-a mai ăcut auzit de două ori. bambusul a czut sub loiturile securii. Omul şi-a ăcut o ioră in el şi iora cînta minunat "pentru ă fata aceea era înăunu" . Într-o zi, faa a ieşit n vioară şi a de. venit soţia cnăreţului - iar fraţii ei au fost înghiţi.i de pămînt. Acest motiv folcloric este foarte răspîndit (tema celor rei Imîi a folclOriştlor; c. Ierb�le, p . 1 5) . El poate i rezumat n ună­ torea schemă: o fată minunaă (o zină) iese inr-un fruct mira­ culos sau dobîndit cu mare greutate (rodie, lămîie, portoclă) de către un erou; o roabă sau o fem.eie foarte uîă o omoră şi-i ia locul, devenind asfel soţia eroului; n cadaul fetei răsare o loare sau un pom (sau faa se transfonă în pasăre ori peşte, care. ucişi de femeia cea urîtă, dau naştere unui pom) ; din fuc­ tul pomului (sau n coaja lui, dnr-o aşchie) apre în cele n ună eroina. Astfel, înr-o poveste indiană culeasă în Punjab, so­ ia uc�să se preface într-un cin: falsa prinţesă l rupe în bucăp, dar din cn răsare o tulpină de menă, apoi o frumoasă plană agăătoare. În Dekn, se povesteşte despre o regină geloaă cre îneacă o nră fată înr-un eleşteu. De acolo răsre o lorea­ sorelui şi, acasta Iind arsă, n cenuşa ei creşte un mango (cf. Ierbwie, p. 1 5; a mrgore, p. 34) . Povestirea este Ia fel de populară şi n Europa, deşi e contmi­ nam cu subtema "logodnica înlocuim" şi acul de pr fenneat" . " Erona sufeă, ca şi n tipl asiaic, mi mule memofoe. nr-o poveste tosnă, 'eroina se rnsformă ntr-un enon ţipr" are, " 1 14. rnfomra n

VEGETAŢIA

284

•

la rîndul lui, e omoît şi auncat într-un strat de măceş. Ea se transfonă atunci înr-un măceş "minunat de mre" , cre e pre­ zentat pnţului ca o rară cuioziate. Dn măceş se înalţă un glas : " Încet! Nu mă lovi! " Prnţl despică măceşul cu un briceag şi fumoasa fată iese vie şi nevămată. n varianta grecească, fata se preface într-un peştişor de aur, - apoi într-un Iămîi. Cînd un bătrîn îşi apucă securea ca să-I taie, aude un glas :. "Loveşte sus! Loveşte jos ! Nu loi la ijloc, ăci ai răni o fată! " (E . .Cosquin, es Contes Indiens et l'Occident, Paris, 1 9 22 , p . 84-8 5: M . Eliade, a Mandrgore, p. 34) . Ceea ce inteşte înu totul povestea Santli. În basmul românesc " Cele trei rodii de aur" , erona este prefăcută de pgncă într-o pasăre care , la porunca acesteia, este ăiată: din sngele păsăIii creşte un brad fmos şi înalt (L. Şăi­ neanu, Bsmele roânilor, p. 307 sq.) .

Relaţi om-plantă.

În toate aceste povesri, circuitul om-plantă este dramatic: eroina, am spune, se ascunde, luînd formele unui pom de ieare dată cînd i se pune apăt ieii. Este vorba de o reresiune provizorie în nivelul vegel. Ea îşi conti­ nuă iaţa, "ascunzîndu-se " sub o nouă fonă. Totu şi, poveştile populare au păstrat şi celăllt motiy arhaic al circuitului om­ plantă, acela de a înghiţ. o smînţă sau a mirosi o floare pentru a dobîndi fecunditatea. Astfel, n unele vrinte româneşti le basmului " Cele rei rodii" , unul dn pni pmeşte de la un sÎmt un măr şi, după ce-l mănncă, dă naştere unui copil. (Un bătrîn cre mîncase un măr, dat lui de Sinta Vineri, vede născîndu-se o fată n coapsa lui: L. Şăneanu , Bsmele, p. 308. 309 .) Unul din exemplele clasice ale iterauji folclorice este Penterone, II, 8, unde se povesteşte d� o fecioară care rămne grea după ce a mîncat o funză de trandfir. Ovidiu (Fastes, V, 255) mnteşte tradiţia după cre Marte s-a născut din Junona ră intevenţia lui Jupiter, atinsă iind cu o floare de către zeiţa Flora. N. M. Pezer a cules de asemenea destule exemple .de zămislre pn fructe cereşti (cf. biblioraie) . Circuitul om-plantă, păstrat de folclor sub o fomă drmatică, este implicat în foarte numeroase credinţe . În Meclemburg, se îngroapă placena noului-născut la rădăcina unui pom înăr; în Indonezia, se sădeşte un pom pe locul unde s-a îngropat placenta (G. Vn der Leeuw, Phwmenolgie der Religion, p. 38) . În ambe­ le obiceiuri e manifestă solidaritatea mistică dintre creşterea ar­ borelui şi creşterea omului. Uneori această solidattate există în­ tre un nreg popor şi un rbore . Astfel. de pildă, papuaşi cred că, dacă un anuit arbore s-r întîmpla să ie tiat, ar piei şi ei 1 15.

-

.

SIMBOLURI ŞI RITURI ALE REÎNNOIRU

285

(B . Nyberg, Kg und Erde, p. 77) . Şamanii dolgani sădesc un ar­ bore în clipa cnd simt chemarea vocaiei lor magice; după moar­ tea lor. rborele este smuls. În alte iburi altaice (gozi, oroi şi oroi) se crede că iaţa şmanului depinde de in asfel de pom. Şmanii ibului yurak. n tundra de la nord de Obolsk. aşeză doi sjdai (idoli) penu a pzi arborele, căci . dacă piere pomul, pier şi ei (U . Hva, Die re#giosen Vorstellugen der alaschen Volker, p. 4848 1 ; E. Emshemer, Scnerommel . Scama­ neba, 1 68 sq.) . În Europa, la naşterea unui prinţ moştenitor se sădeşte şi aszi un tei. În arhipelagul Bismrck, la naşterea unui copil se semănă o nucă de cocos; cînd arborele dă cele dini roade, tînăul e acceptat n îndul adulţlor; mana unui şef indigen creşte n proporţie cu robusteţea arborelui (G. Vn der Leeuw, ap. cit., p. 38) . Legătura misică inre om şi arbore con­ situie o temă bine cunoscută în folcloul universal : dacă lorile unei speci vegetale anumite se veştejesc sau ad este semn că o primejdie sau mortea meninţă un erou . Alte creinţe populare europene implică chiar mitul porivit cruia oamenii descind n r-un arbore; asfel, în localitatea Nierstein din Hessa se ala un tei mare " care înzestra cu copii întreaga regiune" (E. S. H1and, t p. 43) . În Abruzi se spune că noii născui proin dintr-un butuc de iţă de- vie (id. , imitive Patemiy, p. 44) . ­

rborele regenerator. Arborele este, de asemenea, ocroitoul noilor născui; el uşureaă naşterea şi veghează asu­ pra i-eţii puncilor întocmai a şi Pîntul. Exemplele pe care le vom cita pun în lumină analogia dintre sacralitatea Pmntului şi cea a Vegetaiei. Arborele nu este, de altfel, decît o nouă fonulă a reaităţii şi a Vieii nesecate, pe c�e o înfăţişează şi Pmîntul. La temelia tuturor credinţelor în legătură cu descendenta telu­ rică sau vegetlă şi cu ocrotirea pe cre o exercită Pmîntul sau rborele asupra noilor născui se ală o expeienţă şi o .teone" a realităţii ultime, izvor de Viaţă, matrice a tuturor fonelor. Pă­ mîntul sau Vegetaia care răsare n el se manifestă drept ceea ce est, ceea ce eistă în chip viu , în necontenită rodire, pntr- o paingeneză continuă. Faptul de a atinge sau de a te apropia de arbori - ca şi faptul de a atinge pmîntul - este binefăcător, ntior, feiliznt. eto i-a născut pe Apollo şi pe Artemis pe 'cînd era îngenuncheaă pe o pajişte şi atingea cu mîna un palmier sacu. Regina Mha-Maya l-a născut pe Buddha la rădăcina unui pom sala, îmbrăţişînd una din rmuile lui. G. J . Engelmann (Die Geburt bei en UrvăIcen, Viena, 1 884, p . 77 sq.) şi B . Nyberg (Kind und Er�e, p. 207 sq.) au adunat un bogat material etnogra1 1 6.

-

286

VE GETAŢIA

ic, are raă frecvenţa. obiceiului ca femeile să nască în veci­ năatea sau la rădăcina u n ui arbore . rin smplul fapt de a i fost născut lîngă un vor al Vieţii şi tămăduiii, coplul îşi asigură. cel mai bun destn . El va i scutit de boli, ferit de duhurile rele şi de accidente. Naşterea lui - ca şi în czul naşterii pe pămînt este, înr-un sens , o naştere per proĂ'imi; adevărata mnă e vege­ tapa, şi a i va pua de grijă. În legătură cu aceste credinţe, se cuvine să aminm obiceiul - cunoscut şi în anichiate, păstrat­ şi szi în meiile populare - ca pruncul să ie, mediat după naştere, înfăşurat şi frecat cu buuieni, crengi vezi sau pie (8 . Nyberg, p. 2 10 sq) . Co�actul irect cu personilile utei şi Vieii nu poate i decît prielnic noului născut. egnul rhic era lcătuit n creni vezi sau spice; Dionysos, a şi toi copiii

din vecha Grecie. a fost pus, mediat după naştere. într-un coş (lon) n re se pua şi prml rod l ecoltelor (cf. W. Mnn­ hardt. My. Forscmgen, p. 369; A. Dietetch, Mter Ere, p. 1 0 1-104) . Acelşi obicei în nia modenă (J. Haslng, EycL ReL hs, II , p. 682) şi în alte reiuni (J. G. rer, Spis of the Con, p . - 1 1 ) . itul este străvechi: n nule sume1ene ni se spune cum Tmmz a fost aşezat, îndată du pă naş tere , în coşul în cre se puneau cerealele culese de pe cmp (A. Jeremias, Hanbch, p. 345: Aigemene Relgionsgeschichte, p. 2 1 9) .

A pune u n copil bolnav în scorbura unui rbore mplică o no­ uă naştere, deci o regenerare W. Mannhardt. Wld L Felulte, I. p. 3 5 sq.) . În ftca şi în Sindh , copilul bolnav se ndecă re­ cînd prnre doi poi fuctiferi legaţi înre ei; boala rămîne fXaă în arbori (8. Nyberg, p. 2 1 6) . Acelaşi obicei în Sandnail' unde nu numai copii ci şi adulţii atinşi de boală se pot mădui tre­ cînd pin scorbura unui copac . Plantele fe1lzate, ca şi ierbuile medicinale îşi datoreă eicienţa aceluiaşi principiu : Viaţa şi Forţa sînt încoporate în vegeaie . Evreii numeau copiii nelegi­ imi "copilul buuienilor" ; romnii îi nmesc "copl din loi" . Ace­ eaşi tenologie se regăseşte şi în lte pări (de pildă, la ndigenii din NoUa Cledoie) . Anuite ierburi au putei fetlzante; Lea a aut de la Iacob un iu , Isahar, pin mandragorele găsite de Ru­ ben pe cîmp (Facere, 30, 1 4 sq.) . Toate aceste ierburi miraculoa­ se şi medicnale nu sînt decît varinte . slabe şi raionalzate �e protolpulor iice: iarba cre învie morii, iarba veşicei tine­ rei, iarba care ndecă oice boală etc.

Căsătora rborlor. - Un alt ceremonial cre devluie conşiinţa unei solidiăi ntre vegeaie şi omeni este supra­ numit "csătoia rborilor " . Daina este revenă în India (cf. 1 1 7.

S I M BOLURI ŞI RITURI ALE RE Î NNOIRII

287

J . G . Frzer, he Mgic Art" I, p. 2-25) şi se întîlneşte sporadic

la anurnite grupuri de tigani (din rnsilvania. de pildă) . Căsăto ­

ria arborilor se efectueză, în generl , atunci cînd, la cîţiva ani după căsătorie, femeile încă nu au copii. În acest cz, în ziua şi la ora prielică, soii se duc lîngă un heleşteu şi plantează iecare un rbust, soţia, un înr smochin, soţul , un mngoler. Sădirea are loc ca un adevrat.. ritual, precedat de îmbăiere etc. Femeia leagă tulpna pomului Vepu de unchiul arborelui mascul Ara ­ su, apoi îi sropeşte cu apă din heleşteu şi, împreună 'cu soţul, face pradşina (mers itul spre dreapta) de 3, 27 sau de 1 08 ori. Dacă unul din pomi se usucă, e semn rău . De aceea se iau toate măsurile penru buna lor creştere : sînt înconjurai cu o apărătore etc . Căsătoria lor este considerată ca aînd un mre rol în ferllizarea femeii . După un anuit mp , aceşti arbori de­ vin obiect de cult. mi ales dacă s-a depus lîngă trunchiurile lor încucişate un nagakal, reprezennd două cobre înlănţuite, sculpate în piară (J. Boulnois, e Cadcee, p. 8 sq. ) . Obiceiul acesa, practicat p e o scară întinsă în Inia, presu­ pune posibiliatea de a nluenţa fertiliatea femeii prin unirea nuppală a două specii vegeale. În lte regiuni ale Indie", căsăto­ ria plntelor re loc concomitent cu cea a perechilor umane . ÎIl unjab, cînd un bărbat se căsătoreşte pentru a reia oră, se ce­ lebrează căsătoia unui bmbus (cacia arabica) sau a unul Sclepia gigantesc. În Nepl , iecre fată newai e măitată cu " un bel, din fragedă vîrsă: " soţul e apoi zvîrlit n apă (8. Nyberg, p . 20 1 ) . Se mi stablesc raporturi nupţile între arbori şi pentrll alte motive : norocul şi belşllglli coleciv, de pildă. Un obicei para­ lel căsătoriei arboilor este unătorul : între ineii soi, în ptmele no·pţi după căsătorie, se aşeă un baston ()a) n arbprele Udmbara, reprezentînd pe Gandhava, cre, precum se ştie , se bucura de js pim.ae ocs (cf. J. J . Meyer, rilgie, III, p. 1 92 sq.) . Fora sacră, eroică şi fecundatoare a lui Gandhava, incor­ poraă în b�ston, se presupune că efectueă unirea cu mreasa, înntea soţului.

1 18. "rorele de Mi" .

-

m vzut um rborii sau vege­

taia întupeză întotdeauna Viaţa inepuizabilă: ceea ce cores­ punde, în ontoloia rhaică, Realităţii absolute, "sacului" prin excelenţă. Cosmosul este simboliat prnr-un arbore : diinitatea se mifestă dendromorf; fecunditatea, belşuul , norocul, sănă­ tatea - sau, la un nivel mai idicat, nemurirea oi tinereţea veş­ nică - snt onentate in ierbui sau rot: miatea sau rasa deivă dinr-o specie vegetală: iaţa umană se refugiă n fone

28

VEGETATIA

vegeale atunci cînd este înreruptă, pin iclenie, îninte de ter­ men; într-un cuvînt, tot ceea ce ese, tot ceea ce este viu şi 'crea­ or, n connuă regenere, se pmă pin smbolui vegele. Cosmosul a fost reprezenat sub fona unui rbore. deo�ece, întocmi ca acesta, se rgenereză perodic. măvara este o în­ iere a ieii universle şi, pin umare, a ieii umane. n acest act cosic, toate forţele de creaie îşi ecapăă vigoea iniială. Viaţa e reconsituită integl, totul incepe din ou; pe scurt, se repetă actul primordial al Creaţiei cosmice, ăci orice regenerare este o nouă naştere, o întoarcere în acel timp mitic cînd a apăut pen. pma oară, fona care se regenerează . Ideea de regenerare a colectiităţii umane pintr-o paicipa re activă a acesteia la reînierea vegetaţiei , deci la regenerarea Cc ' � mosului, este mpicată în forte numeroase ritualui le vegeta­ iei. În tradiţiile populare europene s-au păstrat ume sau rag­ mente in scenarile arhaice care grăbeau sosirea pmăveii pn împodobirea şi plmbrea ceremoma1ă, în cotegiu, a unui rbo­ re. În Europa. mi eistă încă dana ca ptmăvara, la începutul verii, sau de Sînziene să se aducă din pădure un arbore şi să ie aşezat n mjlocul satului, sau a iecare să tie creni verzi din pădure şi să le atîne la case, pen. a asigura prosperit.tea stă­ pînului casei. Este aşa-nmitul rbore de Mai " sau "Mly-pole " W. Manhardt, Wald und Feld Kulte, 1, p. 3 1 2 sq. ; J. G. Frzer, he Mgic At, I, p. 59 sq. : e Golden Boug, ed. prese, . p. 1 20 sq.) � În nglia, tineri sau uput de feite colindă n ziua de 1 mai in casă în casă, cu coroane de ramuri de loi, cînînd şi cerînd dui. n munii Vosges, ceremonia are loc n prma duinică a lunii mi. n Suedia se aşează " slpi de Mi " (Mj săger) în ca­ se, mai ales la solsltiul ' de vară; sînt pini curăţai de crengi şi împodobi1 cu loi tiiciale, jucării etc. retundeni unde se întîlneşte acest ceremonial (din Scoia şi Suedia pnă in Pirinei şi la slai) , " stîlpul de Mai " e un ptlej de desăre colecivă, înche­ iat pntr-un dns in jurul stîlpului . De obicei, rolurile principle revin copiilor şi tnerilor. Este sărbătoare a prnăvei1 , dr, ca orice manifestare de acest fel, dobîndeşte uneoi aributele oriei (pr. 137) . U n autor putn englez, Philip Stubbes, n Anatomie of Abuses (ondon , 1583) , înierează cu indignre aceste supravie­ ţui păîne . Căci, spune el, ineti de mbele sexe perec noaptea în pădure: cu Satana d�ept Dumnezeu ; şi cînd aduc n sat "sîl­ pul de Mai" ( "hls stnng ydol raher") toi danseă în juul lui un dans păn . Doar o treme din fete se întorc acasă "undefl1ed" (Cit. J . G. Frzer, e Mgc At., T, p. 66; he Goden Bog,

289

SIMBOLURI ŞI RITURI ALE REÎNNOIRII

p. 1 23) . În ciuda rezistenţei Bisericii, aceasă sărbătore a conti­ nuat să fie celebraă. Nici profu:dele transfonri sociale nu au reuşit s-o suprime: nu i-au schimbat decît numele. În perigord. a şi n multe le lcui, Arborele de Mai devine un simbol l Revo­ luiei ranceze ; este nu�t " arborele Libeăţii " , dar n juul lui sătenii danseză aceleaşi hore arhice ransmise de srmoşi1 l o r (A. ,fahiez, Les orignes des cultes revoluionaires, 1 904, p. 32) . Ziua de 1 Mai e ste celebrată zi a zi a mllnci şi a libertăţii; pe nru mentalitatea modenă, ace asă sărbătoare păstre7A. în parte mitul regenerri şi promovării bunei si colecive, mit co­ nUIl tuturor societăilor radiţienaliste. in multe reiuni, cu oczia aducerii solemne a s lpu lu i de Mi", arb o re le anului precedellt este ars W. Mnnhrdt, p. 1 77 sq. , 1 86 sq.) . Consumarea lemnului prin foc este probabil tot un rit al regenerării Vegetapei şi al reînnoi ii nului. căci. in India (J . J . Meyer I. p . 1 0 1) şi în ntichitatea clsică (W. Liunman, Eu­ prai-Rhen, II, p. 1027) se ardea u n rbore la începutul anului. Celebrarea anului nou, consumarea arborelui pin foc sînt ade­ sea, în India, ptlej de orgi , de exemplu la popu laiile biyar din roincil e Unite (Agra ş i Ouh) , care dau foc rborelui sm1 ş i sfrşesc prn a se deda unei orgi co lec ive W. Crooke, he Hali, p. 59; alte exemple J. J . Meyer, It p. 1 0 1 , n. 2) . Cenu şa acestui rbore este plină de proprieăi apotro pice şi feriznte . Ea apără de boli, deochi , duhuri rele (în ndia, W. Crooke, p. 63 : J. J.- Meyer, p. 1 07 sq. ) . n Europa, cenuşa rămasă după arderea " " stîlpului de Mai sau butucii apnşi la Canavl şi la Crăciun se risipesc pe cîmpui, . căci ajuă şi sporesc recoltele. Toate acestea se eplică dacă ţnem sema că fac pate n acelaşi complex ritual: regenerarea vegetaiei şi regenerrea " "anului (ne ainm că anul nou, la numeroase p opoare n Oien­ tul anic, începea la 1 marie) . CenuşH şi rbunUor i se atbuie valoile maice şi fe1lzante le lemnulu� sacicil (cf. bogaa docmenaie şi refeintele lui J. J. Meyer, I. p . 157 q.); "foja" lor se datoreă asemnă1i cu un protoip (cenuşa unui arbore ars n mod itul, la începutul anului, n luna mai. de Szlene etc.) . Arborele sau lenul ars în mod ceemonia! îşi dobîndesc eici­ enţa pin smpla reresiune rtulă, pn revenrea la sea de " " smînă" pe cre o reazeă arderea: "foa pe e o epre­ nă sau o personlcă, nemaipuîndu-se nfesa n mod for­ ml, se conceneă n cenuşă au n crbune. Adesea, sosra lui "Mal" e coniuaă nu nmi pnr-un arboe sau un slp, ci şi pn eign nropomofe mpodobite cu fue şi loi sau chir pnr-o esonă detenaă, re "

290

VEG ETATIA

întruchipeză forta vegeaiei sau un a n manfestăile ei miice. Astfel, n Bavria de Nord este condu s n proc es iun e pînă n mj ­ locul satului un arore Walber, împreună cu un nr inăşurat în paie şi numit tot "Walber" . Pomul e aşeat îl fata cîrciumii şi tot saul dnseză în jurul li: tînăul Walber nu este decît un dublet anropomorf al forţelor vegeaţiei. Tot astfel se petrec lu­ cuile la slaii din inhia, care, cu oczia Sfmtului Gheorghe, mpodobesc un arbore , năşuind totodaă � cengi verzi un î­ năr nit "Gheorghe cel verde" . După cntecele şi dansuile in­ eitabile oiărei sărbătoi a pmăverii, o eigie a lui "Gheorghe cel verde", sau chiar înărul cre ndeplineşte acest rol, este az­ rliă n apă. În Rusia, rborele a dispărut, "Gheorghe cel verde" nu se mi aplică decît tînărului, mbrăcat în fruze . În nglia, la srbătoarea lui Mai, "Jack-tn-the-green", un coşr mpodobit cu frune şi iederă (J . G. rzer, he Mgc At, II, p . 75 sq. : he oen Bogh, p . 126- 1 29) dnseă n fata unor upuri de co­ şai. După dns, coşai fac che ă printre cei cre asisă. De alfel. toate ceremoniile de Mai sirşesc prin cereri de da­ uri. Cetele re colindă satul cu creni şi flot , sau cele cre conduc n alai eigii lorale, sau ineii cre personiică vegeaţia adună dauri de la iecre casă ( to ate aceste daui au un crac­ ter tradiional: se dau ouă, fucte usc ate , anu i te prăjituri etc . ) . Cei care refuză sînt meninţaii in versuri sau în proză, după ce­ remon i.u l ob işnuit : să nu ibă recolte bune , livada cu pomi să

nu le rodească. via să nu le înlorească, etc ... ! Gupul işi arogă acest drept de a blestema pe cei avari în clitatea lui de mesager l vegetaţiei: pe de o parte , iindcă avariţia e dăunătoare intregi colecivităţi şi penu ă, intr-un episod drmaic cum este sosrea pmăverii, s ubs na vială, hrana, trebuie să circule cu genero­ zitate înăllntrul colectivităţii, pentru a promova în mod magic circuitul rezevelor cosice de substnţă vitlă (verdeaă, tună, recolte) . Pe de ală parte , penu că gu p u l care anunţă vestea cea bună a vegetapei are sentimentul că îndeplineşte un act ce­ remonial cre ntereseză intreaga colectiitate, şi aceasă func­ ţie se cere răsplătită: gru pul vede, în aintea tuturor, prmăvara, o aduce în sat, o arată celorlali , .0 stimuleză prin cîntece, dnsui şi ritualuri.

1 19 . .. Regele" şi ,. Reina" . În tr - adevăr, în u nele regiuni sosirea lui "Mi" este un pilej de înreceri diverse , alege rea celor

mai vigu ro as e pe rech i (" Regele " şi "Regina" etc . ) , lupte ceremo­ niue etc. unCţia tuturor acestor în cerc ri , chir dacă sensul lor originar a fost ltul, e ste de a stmula en eriile natuIii . De obicei, ·

SIMBOLURI Ş I RITURI ALE REÎNNOIRII

29 1

srbătoarea începe prinr-o alergare la "stîlp " sau printr-o ntre­

cere înre lăcăi, cre va ajunge mai repede în rful slpului . Ca

să dm numi cîteva exemple: în Sxonia, acest ceremonia! are · loc la 1 m) sau la Rusalii, cînd se aduc arb ot ineri in p ădure (myn qaerere) pentu împodobirea caselor, apoi ,se nalţă so ­ len un rbore , " Mai"-ul. în mijlo cul satului. 'Acestuia i se taie cre ngile , lăsîndu-i-se doar cîteva n f, cre sînt încrcate cu daruri (cnai . ouă. p�ăjituri) . inerii ivalizează n rîvnă : cine va

zbui să se catere pînă în îrf sau , în lte regiuni. cine va �erga

cel mai iue pînă la locl u n de a fost în lţat " silpul" . Uneori cursa are loc pe cai (J. G. Frazer, he Mgc Art, II. p . 66 sq.) . Eroul e purtat pe umei şi srbătorit. Odinioară, el prmea în dar, de la cele

mi fumoase fete,

un postav roşu. În Silezia. învngătoul în cursa d e ci este n ui t "Regele Ru­ \

slinor" , iar logodnia lui .Regina Rusaliilor" . Ultmul aj uns e silit

să joace rolul bufonului. �l trebuie, înre altele , să mănInce trei­ zeci de pîini ici şi s ă bea pau lii de rachiu pînă la sosirea

" Regelui": acesta, puind "buchetul de Mai" şi coroană şi în s o ţit cu alai prin tot satul, e co n du s în cele d in urmă în faţa cîrciu mii . Dacă bufonul reu şeşte să bea şi s ă mănînce tot ce i s-a pouncit şi mai este

n stare să întîmpine pe Rege" cu u n discurs şi un

" pahar cu bere, socoteala lu i e plaită de "Rege" ; în cz conrar,

bufonul şi-a plăteşte singur. După liturghie, procesiunea por­ peşte din nou , cu "Regele" şi bu fo n u l în fu nte , purtnd pe cap coroana Rusliilor, şi se o pre ş te în faţa ieărei gospodăii ceînd daruri şi bani (forrlula e următoarea: "Pentru a cumpăra săpun şi a spăla barba nebunului") . Obiceiul îngăduie " cavale i lo r" in alai u l " Regelui" să pună mîna pe tot ce găsesc ca merinde în cas�, în -afara celor ţinute sub cheie . Apoi alaiul se îndreapă spre locuinţa logodnicei Regelui " . Aceasta e numită Regina Ruslii­ " " lor" şi i se aduc drui. Regele re , de asemenea, dreptul să înalţe arb o rele de Mai în faţa casei săpînului său . unde va rmîne pînă

în anul umător. În cele din urmă. toi se adună la cîrcimă şi " Regele" cu "Reina" deschid balul (Drechsler. Site . Brch, 1, 1 2 - 1 28: J. G. zer. e Mgc Art. , II , p . 84 sq . ) .

,

120. Seuitate ,1 vegeta�Ie. - n l te reiuni (n rnţa.

n

ngia, în Boemia, de pildă) datina cere să �e ' aleagă, de la înce ­ put, o Regină de Mi" . Dar majoitatea rai1110r populre euro­ " pene psreă pere chea primordială sub ifette nut: Rege şi Renă, Domn şi Do n ă. ogonic şi ogo nică, Înăgostlţii (cm este czul în Sic1a şi Sardiia) . Este vorba, ră ndoială. de o magine al teraă a tinerei pereci, re . odinioră, smula

292

VEG ETATIA

forţele creatoare ale Natuii, unndu-se ritual pe brazde (cf. par. 1 3 5 sq.) şi repetînd asfel hierognia cosmică între Cer şi Pă­ mînt. Aceste perechi se găsesc ntotdeauna în funtea procesiu­ nlor cre poaă dn loc în loc " arborele de Mi� sau eigle vege­ ap ei, aduînd dauri. Adesea aceste cupluri sînt considerate perechi căsătotte: în alte nsmbluri şi niveluri cultule, cuplul ceremonial îşi pierde sensul oriinar (hierogamie) , absorbit fIind de ritul orgiei . Este, de altfel. reu de precizat, n unele czuri, în e măsuă n it se ticuleă înr-un sistem erotic sau nr-unul telutco-agrar. Viaţa se reveleză ca o unitate: nivelurle vieiicos­ ice îşi corespund unul ltuia Uună-femeie-pînt: cer-ploie­ bărbat etc.) şi chir se înretie în cenre deteinate (toate atri­ butele cosmologice ale Lunii, Nopţii, Apelor, Pămntului, semin­ ţelor, naşteri, regenerării, reînierii etc. snt prezente. ie chiar virtual, n femeie , şi ele pot i actualzate şi spoite pn ituri femnine sau hierogamii) . De aceea, sntem nevoiţi să aragem necontenit atenţia asupra acestui ansmblu unitr dn care de­ rivă iecre itual în pate şi cre totuşi îl fundmenteaă. Mai ales cultele vegetaiei se cer înţelese prin concepia biocosmolo­ gtcă originară care le-a dat naştere . Poimorismul lor este adesea o Uuzie a opticii-modeme: ele decurg, în fond, dintr-o intuiţie on­ toloică arhaică (realul neind numi ceea ce dureză la ininit egl cu sne, ci şi ceea ce d�vine infame organice, dar ciclice) şi converg căre acelaşi scop : să asigure pn orice mijloace regene­ rarea forţelor natuii. Astfel, în ,unele nsule -dn Amboin , de pildă, cînd plnaţiile de cuişoare par deiciente, brbaţii se duc acolo noaptea goi şi în­ cearcă să fertilzeze poii. strigînd: " Cuişore! " a tibul bangada din Mrica Centrală, femeia care a născut gemeni deine ,. prn această dovadă de rodnicie , un cenru genezic capabl să fecun­ deze bananieIii : o funză de bananier aşezată înre picioarele ei şi împinsă n IătuIi de soţ printr-un gest marial dobndeşte ir­ tuţi aît de excepţionle ncît este foarte căutată de Arnii dn satele vecine şi se inde la un preţ bun (J . G. Frzer, The Mgc At, II. p . 1 0 1 , Golden Bough� p . 135) . Avem de-a face în aceste două cazuri cu aplicrea reimului erotic uman asupra vieţii ve­ getaive, aplicre rotescă, excesiv de concreă, miată la " obi­ ecte individuale " (anumiţi arbort, anumite femei) , iar nu proiectat magic asupra "întregului" , .adică as�pra vieţi ca totaitate. Aceste czuri "aberante confnă nsă prn.cipiul impicat n hierogmie. în unirea nerelor perechi, pe brazde , prmăvra", în cursele şi întrecetle care smuleză forţele vegetaţiei în numite srbători ale primăverii şi verii, în " Regele" şi "Regina de Mi " etc .

SIMBOLURI ŞI RITURI ALE RE Î NNOIRII

293 \

Pretuindeni identiicm voinţa de a promova, pe un plan vast, circuitul energiei biocosice şi îndeosebi l eneriei vegetaţiei. După cum am vzut, nu întotdeauna vegeaia este' cea stimulată de om printr-un ceremonial şi o hierogamie; adesea, mpotrivă, ia. vegetală simuleză fecunditatea omenilor (de pildă, ă­ sătoria arborlor în India; fecundarea prn fructe şi seminţe, pn umbra pomilor etc.) . Este a�elaşi circuit închis al subsnţei vi­ tale, care i mpe la toate nivelurile cosmice, dar cre poate i ăcută să se concenreze şi să se proiecteze în anumii centri (fe­ meie , vegeaţie, nimle) , după nevoile omului . Circulaţia sub­ sanţei iale şi a forţelor sacre între multiplele nivelui bio-cos­ ice, circulaţie dirijaă de om pentru proitul său mediat, va i mai tîrziu folosiă drept cel mai bun mijloc de dobndire a nemu­ rrii sau "întUire " a suletului (c. isterele greco-orientale). 12 1 . Reprezentnţi ai Vegetaţiei. - Esenială în sărbătoile

vegetaţiei, aşa cum s-au păstrat ele în tradiţiile europene, nu este numai pnerea ceremonială a unui arbore, ci şi binecWîntarea unui nou an re începe. Vom înţelege tote acestea mai bine n exemplele pe cre le vom meniona mi jo.. Moiicările pe care clendaul le-a suferit în decursul tmpurilor umbresc uneori elementul acesa de regenerare , " de nou început" , cre se poate descfra în nenumărate obiceiui de primăvră. Aptţta vegea­ ţiei inaugureă un nou cicl� temporal; viaţa vegetlă renaşte în iecare prmăvră, " reîncepe" . Ivoul comun al acelor două ru­ puri de ceremonii expunerea rborelui de Mai şi începutul unui nou " timp " - este evident în numeroase traiţii. În unele reiuni, de pildă, se obişnuieşte a omorî "Regele" de Mai, reprezentnt şi stimulator al vegetaţie!. În Saxonia şi în uingia, uput de lăci se duc în căutarea "sălbaticului" , îmbrăcat n funze şi as­ cuns în pădure; îl prind şi trag, în glumă, cu iinta în el (J . G. Frazer, he Golen Bogh, p. 296 sq. ; he Dying Go, p. 2 1 5 sq.) . În Boemia, de ăsatul _Secului, u n grup de tineri deghiaţi l ur­ mresc pe " Rege " , într-o cursă patetică, pe strzile oraşului, l prind, îl judecă şi îl condmnă l� moarte . " Regele " , care re un ît lung alcătuit din mi multe pălării suprapuse, este decapiat. În districtul Pilsen (Boemia) , "Regele " se înfăţişeză «ostumat cu ierburi şi lori şi, după proces, poate fugi pe cl . Dacă nu e prins, are dreptul să rămînă "Rege" ncă un an; în cz contrr, i se tie . capul l . -

1

Pe bună dreptate, J. G. rzer vede în acest obicei o paralelă la ritualul preotului din Nemt; în acelaşi fel lupă preoul n vechea Italie penru . �

294

VEG ETAŢIA

n traiile populre euroene regăsim ncă două scenii cre, în strînsă legătură cu aceste sărbători ale primăveii. îndeplinesc funcţii similare n cadul aceluiaşi sistem ceremonil al regene­ rrii "nului" şi vegeaiei. Este vorba de mortea şi înroparea " Cnavalului" şi lupta inre ină şi vară", urmaă de izgonirea " ieni (su a "Moii") şi aducerea măveii. Data acestui din nnă obicei viă: n generl, lungrea Ieii (şi uciderea Mor­ " tii") re loc în a paa dumnică din Postul Mare sau (cum este czul la cehii n Boemia) o săpînă mai tîziu: n anumite sate genane din Moravia, ea se perece în prima dunică după Paşte. Aceasă dtferen., pe care am întîlnit-o şi în ceremonialul " " Miului ( 1 mai, Rusli, ncepu tul lui iunie. Sîziene etc.) . este a nsăşi un indiiu ă cemonia şi-a schimbat daa. ndu-se dintr-o regiune nr-la şi interîndu-se în lte nsambluri ri­ uale. Nu putem srui aici mai mult asupra oriinH şi sensului Cnavalului: ceea ce ne intereseă este actul nl l acestei imponte srbători: elta navlului este, în multe locuri, " " condmnată la mote şi executată (felul execuţiei vriză: uneo1 e rsă, lteori e înecaă sau decapitată) . Cu pilejul " UCi­ derii Cnavluluf' au loc lupte şi ncăierri. se - uncă nuci n igura grotescă ce-l reprezină, participanţii se bat cu loIi şi legu­ me etc. n alte părţi (de pildă, în vecnătatea oraşului Ubingen) eigta Cnavalului este condmnată, apoi decapitată şi îngro­ pată înr-un sicriu , în citir, la sirşitul unei ceremonii mun­ te : Obiceiul poartă numele de "înroparea Canavalului" (J . G. Frzer, he Goden Bogh, p. 302 sq. : he Dying oL p. 220 sq.) . Cellalt episod asemăător, alungarea sau uciderea "Morţi", se desăşoară în difeite feluri. Obiceiul cel mai răspînjt în Eu­ ropa este următorul: copiii fac o păpuşă dn paie şi crengi şi o duc afară din sat, spunînd: "Ducem Mortea la apă" etc. , apoi o auncă în lac, înr-o fmtînă, sau o ard. În Austia, în faţa rugului "Morpi" se desăşoră lupte ntre cei de faă, iecare sTăduindu-se să pună na pe o bucată din eigie (J . G. Frzer, Goden Bogh, p. 3 14 : he ying GoL p. 230 sq.) . Este' evidentă aici puterea ferllizană a "Morţii", putere pe care o posedă şi celelalte smbo­ lui le vegetapei, precum şi c�nuşa lenului ars cu oczia dife­ ritelor sărb�toi ale regenerării Naturii şi începeri anului. îndată după alungrea sau uciderea "Morii" , e lăsaă să ine imăva­ ra. a saşii dn ransUvanla, în timp ce lăcii scot fră dn sat iaţă şi, dacă scapă, îşi poate păsra mi depte uncia. Obiceiul dil Bemia mineşte, de asemenea, rggm-ul: cf. J. G. · Fzer, he ·oln Bogh, 29 ; h� yg d, p. 2 1 3.

SI M BO LURI Ş I RITU RI ALE REÎNNO IRII

295

"eigia Moţii", fetele pregătesc venirea imăveii , personiiaă prinr-una din ele (J . G. rzer, Golden Boug, p. 3 1 2 , 3 1 3; The Dyig a, p. 207 sq.) . În alte reiuni, tot tinem sînt cei cre aduc Vara, ir ceremo­ nialul este o viantă a "arborelui de Mi"; lăcăii se duc în pădu­ re, aie un rbore înăr, îl curăă de creni, îl mpodobesc - apoi se întorc în sat, unde merg lin casă în casă, cînind că aduc "Vara" şi cerînd duri (J . G . Frzer, Golden Bough, p. 3 1 1) . W. Liunmn a dovedit (raditioswanderugen; RheinJenissei, passiTn) ă acest obicei populr european deivă din compleA�1 ritul l Cnavalului , adică n instaurrea �ului Nou " (pr. 1 53) . n Elveţia, la şvabi, şi în Ostmark, aszi încă, în impul Cnavalului se alungă eigia Ieii sau a "Bunicii " W. Liung­ man , RheinJenissei, p. 1 9) . Un text din sec. al VIII-lea menio­ neză că populaiile alemanice " in mense Febuio hibemum credi expelere"*. Cu pilejul Crnavalului, în numite localiăi, se ardeau vrăjitore (personiicăi le Ienii; c. aceleaşi radiţi în India, J. J. Meyer, 1 . p. 83 sq.) sau se lega eigia Ienii de o roată etc. Cît despre l dolea act - nroducerea Veii - , el îşi atoreză originea, după Llunman. tot rhicului sceniu al Carnavlu­ lui. Acest l dolea act constă în a arăta un animal, de obicei o pasre (deja în Oient, cf. W. Liungman, Euphrat-Rhei� 1, p. 3 52 sq. : şi în anichiate, de unde a fost rnsis , prn Balcani, Eu­ roei cenle şi septentonle, ibi. . n, p. 1 10 q.) sau o muă verde, un buchet de loi etc. - într-un cuînt, un semn al pi­ măveii similr rborelui de Mi" (c. eiresione în Grecia, M . P. Nlsson , Geschichte, 1, p . 1 1 3 sq.) . Versuile cre se cîn. în m­ pul lungăii Ienii şi aducerii măveii sînt aceleaşi cu cele cîn­ .te la Cnaval: meninţăle rostite în mbele czuri, cînd nu se dau dauri, sînt aceleaşi W. Liunman, RheinJenissei, p. 44 sq.) . Căci, întocmai a ceremoialul navlului şi cele deivate in el, şi această srbătore se încheie prin cerei de druri (ib., p. 22) . 122. Lupte ritule. - n sfrşit, s e cuvine să minim în acest contet ncă o daină: lup. între Vră şi Ină, episod rmatic, cre constă. pe de-o prte, din lupta dinre reprezentann celor două ano�pui, iar pe de ltă pte, dinr-un lung ialog versi­ icat, n re iee personaj ntoneă succesiv cîte o srofă. Acest complex, aa cum a răat W. Liunmn (Der Kpf zwi*

.

in lna febuie cred ă alngă ina.

-

Nota red.

296

VEGETATIA

schen Sommer und Witer, p . - 1 1 8 sq.) , este mult mai puţin răs­ pîndit decît ceremonialul alUllgăti Ienii şi aducerii Verii, ceea ce ndică o otgine mi recenă. Să dăm dor cîteva xemple. În Sue­ dia, n ziua sărbătorii "Maiului", are loc o lupă nre două gru­ puri de clreţi. Unul dnre ţi, personilcînd lama, e mbăcat n blănuri şi uncă bulgi de zăpadă şi de gheaţă; cellalt e împo­ dobit cu rmuri şi lori. În cele dn ună, gupul Verii e biuitor şi ceremonialul se încheie pnr-un ospăţ general . Pe n, "Iar­ " na apare mbrăcaă n paie şi "Vara" în iederă. Bineînţeles, lupa se tetnă prin biruna Veii: năul re joacă roll Ieii e trînit Ia pînt şi i se smulge toată găteala de paie . Apoi, actorii se înfăişează, pe rnd, pe Ia case, cu o fumoasă coroană de lori, cerînd dauri (J.- G. Frzer, e olden Bog, p. 3 1 6, 3 1 7: he Dyig GL p. 246 sq.) . Forma cea mai frecventă a acestei "lupte" este colindarea pe la casele oamenilor şi recirea altenativă a unor strofe de către reprezentanţU celor două anompui. W. Liungmn a cules un numr considerabil de viante le acestor texte , în care sînt slă­ vite , înd pe rînd, lama şi Vra. După savantul suedez (Der Kp, p. 159) , fona literară nu este nteioaă sec. l V-lea p. Cr. , însă prototipul mitic al acestei lupte este fără îndoială ar­ haic. După ce aminteşte numeroase raditii literare medievale şi antice (Des Poppe Hoo, ms . din sec. l V-lea, poemul lui Hans Sachs. Gesprech Zwischen dem Sommer ud Winter, 1 538, poe­ mul latn, onlcus Vers et Hes, din sec. al II-lea l X-lea, a treia Eglogă a lui Viiliu , a 5-a Idilă a lui Teocit etc. : p. 1 24 sq. ) , W . Liunnan trece în reisă, penu a l e respinge (p. 146 sq.), unele ipoteze emise de lţi savanţi (de pildă. lupta dntre Xantos şi Melntos , "blondul"' şi "nerul" . în care H. Usener desluşea protoipul moivului nosru) , considernd nmeit să idenice respectivul arheip mitic în lupta dintre Timat şi Marduk. luptă cre se comemora itual la nceputul iecăui an (p. 1 5 1 ) . mprăŞm concluzile savantului suedez priitoare la proto­ ipul itic (la cre el adaugă lupta iiniăii vegea1ei cu adver­ sul său . seceta: Osiris-eth în Egipt. Alen-Mot la fenicieni, etc.) , căci. după Cl1 am aut prlejul să ilustrm de nenumărate ori în lucrarea de faţă, iecare ttual nu este decît reperea unui gest primordil care a aut loc in Uo teo re. În ceea ce priveşte difzarea istoică a acestui moiv, nu ştim în ce măsură rezula­ tele cercetărilor lui Liunman pot i considerate ca defmiive . El însuşi semnaleză (p . 1 87) că lupta dintre Vară şi Ină se re­ găseşte la eschimoşi şi la iacuţi, ră să poată totuşi eplica dacă -

51MBOLURI ŞI RITURI ALE REÎNNOIRII

297

obiceiul derivă din tradiţia mesopotamo-europenă sau din lt centru . În ea însăşi, lupta e un itual de simulare a fortelor ge­ nzice şi a foţelor vieiivegetative . Luptele şi conflictele cre au loc în multe P11 cu pilejul pmăveii sau al recoltelor îşi dato­ reză, fără îndoilă, originea concepţiei rhice după re loitu­ rle, ntreceile, jocurile bule inre gupuri de sx ifeit etc. sporesc şi stimuleă energia universală. Ceea ce ne intereseă, n prmul înd, 'este oel, rheipul care susine toate aceste obiceiuri: toate aceste ituri se fc penru că au fost făcute "în timpul acela", de anumite iinţe divine şi în confoiate cu nor­ mele rituale instaurate atunci. Lupte ceremoniale întilnm în fote multe religii arhice, de pildă n cele mai vechi sratui al cultului arar oslrian, în reigii­ le protoistotce scndinave (după O . Amren, Norische Fels­ �echgen as relgiăse Ur-Kunden) . Aceleaşt lupte au loc în Eu­ ropa modenă şi cu alte plejut. în cadul aceluiaşi nsmblu al srbătolor măverii; afel, de Simtul Peu, de pldă, la 29 iu­ nie, se celebreză în Rusia "nmorîntarea lui Kosroma" , una din igurile miice care simbolă viata şi mortea rimiă a vegetaţie!. Atunci au loc lupte nnate de inulri (J. G. rzer, e olen Bog, p. 3 1 8: e ying GL p. 26 1 sq.) . Tot n Rusia, se celebreă moartea şi renaşterea lui Kostubonko (lă denumire a aceleiaşi dinităţi populre a pmăveii, autenic slavă. după A. Bucner, a miolgia slav� Bolona, 1923, p. 128) de un cor de nere fete: Mort, mort este al nostru Kosubono. Mort! Acel ce ne este drag e mort! Deodaă, una dn fete începe să strige: A reinviat! Kosrubonko l nosru a renviat! Cel ce ne este drag e reînviat! (J . G . rzer, he Goden Boug, p. 3 1 8. The Dyig L p. 26 1-

262) . Deşi, după părerea unui specilist a A. Brucner. itul şi

nmele iinităţii sint autenic protoslave. lmentapa fetelor. ur­ maă de bucuria pricinuiă de inierea lui Kostubonko ne amin­ tesc modelul radiional l drmei iinităţilor orienle ale vege­ taţiei. SmboHsm cosmic. O noă comună se desprinde n toate aceste ceremonii populare: celebrrea unui evenimet cos­ mic (primăvră sau vară) prin manipularea unui s o l al vege­ tei. Este înfţşat un arbore, o lore._ un nimal, se mpoo123 .

-

298

VEGETAŢIA

beşte şi se p.libă ritual un arbore, o bucaă de lemn , un om mbrăcat în ramu i sau o eiie : uneoi au loc lupte, Întreceri, sce­ narii rice, referitoare la o moarte sau o îniere. Viaţa în­ ,

regului grup man se concentreză, penu un moment, asupra unui arbore sau unei eigi vegetle, simplu simbol destinat să reprezinte şi să binecuvîteze un eveniment cosmic: pimăvara. Totul se petrece ca şi cum colecivitatea umană ar i incapabilă să- şi manifeste bucuia şi să colaboreze la instaurarea primăverii pe un plan, obiectiv vorbind , mai vast, ntegînd întreaga Natură. Bucuria sa, ca şi faptul de a coopera la buinţa defmiivă a vieţii vegetale, se lmitză la un microcosmos : o ramură, un arbore, o eigie , un personaj travestit. Un sigr obiect (sau Sibo) indică prezenţa Naturi. Nu este deci vorba de un sentment pnteist de simpatie şi adorare a naturi , ci de un sentiment provocat de pre­ ena soli (rmură, aroe etc.) . Acest ceremonia! este nte­ meiat e o iiuite globlă a saclui bio-cosmic, re se mnifestă la toate nivelurile vieii, sporeşte , se epuzează şi se regenereă periodic . Personicăile acestei sacralită1 bio-cosmice sînt poI­ morfe şi, sîntem ispitip s-o spunem, provizorii. Un " geiu " al ve­ geaiei apae uneori pintr-o creaie iică, trieşte, se răspîn­ deşte penu a apoi să dispră. Ceea ce rămîne , ceea ce e pmar şi" pennent, este " puterea vegetaţiei " , la fel de eicient incercaă şi controlată într-o rmură, o eigie, sau o personiicare mitică. Dr am greşi dacă m aibui o valoare reliioasă mai autentică unui ceremonia! ce se desăşoară în juul unui persony mic (cum este Kostrubonko, de · pUdă) decît unui ceremonial în care nu iureă decît un semn (futş, Mt" etc.) . Aceste deosebiri " trebuie ' aibuite ferenţelor în c'apacitatea mitică a diverselor gupuri umane, sau , pur şi smplu, istoriei . Ele nu sint, in orice cz, prea importnte. Pretutindeni întîlnim aceeaşi intuiţie fun­ damentală şi aceeaşi tendnă de a celebra evenimentul cosic înr-un icrocosm, de a-l celebra sibolic. Impornă� repem, are nu numai manfestrea forţei vege­ atlve , ci şi pl în care ea se realzeă. Nu este un eveniment care se petrece numai în spa1u , ci şi in timp . O nouă etapă ince­ pe : adică, se repeă actul iniţial, mile, l regener1. De aceea ceremonialul yegetaţtei - n diferite regiuni şi in difeite epoci apare celebrat între navl şi Sîziene. Nu apriţia reală a pri­ măverii a reat itulul vegelei: nu este vorba de ceea ce s-a nmit reiie naturlistă" , ci de un scenariu ceemoni! cre s-a " adapat, după împrejurări, feluritelor date lendisice. Dr sceniul a păsrat pretundeni suctua iială: este o reacua­ lzare a actului pmorial ! regenerii. Asfel, m vzut ă, la

SIMBOLURI ŞI RITURI ALE REÎNNOIRII

299

sosrea noului arbore , se arde "Miul" anului precedent. se rd de asemenea eigile Cnavlului, ale Ienii, le Moţii, le Vege­ aţiei, şi că adesea cenuşa lor e căutaă penru irtuţile genina­ lve şi apotropatce pe re le conpne. W. Liunman a obsevat însă (Euphrat-Rhein, n, p. 1 027 sq.) că se ard 'anmite trunchiuri de arboi şi în alte împejurăi; de pildă, Ia slaii din sudul Duniieste obiceiul să se ardă un arbore sau o rmură nuiă Janik de Crăciun, de nul Nou sau de Boboteză. Acest bad­ nik rde cîteva zle în şir în iecare casă. iar cenuşa lui e împrăşiată pe cîmp penu a-l fertiza; el aduce de asemenea bogăţie în casă şi înmulţeşte turmele. a bulgari, badniak-ul este chiar cinstit cu tie, smină şi ulei de măsline; acest obicei, foarte vechi în Balcni, este ăspndit n toaă Europa, ceea ce i colnă cracterul rhic. Eistă, eident, reiui n cae rborele este rs la date diferi­ te . n rol, în prma joi din Posul Mare se aduce un butuc în procesiune ceremonială: n Elveia, în ajunul Crăciunului, la Anul Nou şi la Cnaval. Ceva mai mult, ceremonilul aduceri şi rderi "buştenului lui Cristos", a lui caleneau sau a rborelui Cnavalului (� Occident) este înăptuit de aceleaşi personaje ca şi la aduceea "Mai-ului" ; ren1nm �ci "Regele", "Rena" , Maul, "slbalcul", bufonul etc. (ib. , p. 1 036) : şi aceleaşi personaje dra­ malce , cu acelaşi arbore ceremontal, le regăsm la nunţi. Liung­ man consideră că toate aceste obiceiuri, de a aduce în mod so­ lemn un arbore şi a-l rde, derivă din obiceiul anic de a arde arboi la 1 mi, adică la inceputul Noului n. n unele reiuni (Balcani etc.), obiceiul s-a deplasat spre sărbătoile Crăciunului şi 'ale Noului An; în alte reiuni (Occident) daina s-a xat la ă­ satul Secului (Cnavl) , apoi la I lni, la RusaUi şi Sînziene (ib. , p. 1 05 1 ) . Interesnt de subiniat atci este " semniicaţia cosmico­ temporală pţ cre o avea (şi o păstrează încă, deşi mi atenuam) acest obicei de a cde arbori. Cremaţiunea era, şi a rmas, un ritul de regenerre, de reîncepere şi, totodaă, de comemorare a unui gest pmordil, reazat "n acel tmp". Valoarea magico-ve­ geală rece pe pln secund în acest ceremoni1; valoarea lui ma­ " nifestă este de comemorare a nului Nou . m putea deci con­ chide că, in acest ·nsamblu ritual, concepia teoretică, metazică prece"de eperienţa concretă a sosrii primăverii. 124. Snteză. Nu trebuţe să ne tulbure bogăia aproape neliată a ierofnilor vegetle. Abundenta şi vieatea mor­ fologiă a acestor ierofnl snt uşor reducibile la o stuctură coerentă. Penu a ni dor cîtva n faptele e care le-m -

300

VEG ETATIA

trecut in revistă, este eident că principala diferenţă dinre, de pildă, Arborele Cosmic şi procesiunea "arborelui de Mai " se dato­ reză. in pimul rind, diferenţei de modaiate re eistă intre o idegrmă cosmologică şi un iuL Un rit se "reaizează" pn lte fomule decît o ideogrnă. un mit sau o legendă. Dr toate " aceste fOllule eprimă acelaşi "adevăr : vegeaia este manifes­ rea realiăJii vii, a vieţii cre se reg�nereă peiodIc. Mituile arboilor ntropogeni, ceremonilele de prmăvară ale vegeaţiei, legendele asupra origInii plantelor de leac sau asupra transfor­ mrii în plante a eroilor din poveşti etc . nu fac decît să exprme, în chip simbolic sau drmaic, o aceeaşi ainaţie teoretică: vege­ taia înupează (semnică sau participă la) realiatea re se fa­ ce viaţă, care creeză ră să se consume, care se regenereză manfesîndu-se în forme nenumărate, fără să se istovească vreo­ dată. A ainge un arbore pentu a rămîne gravidă sau pentu a ocroi noul născut implică o anumită concepie globală a realităţii şi a vieţii întrupate in vegeape, concepie mplicată şi in ideo­ rma Arorelui Cosmic sau în iturile Arboeli Vieţii: înr-un z ca şi în celălalt, Viaţa e manifestă prntr-un smbol vegetal. Ceea ce înseamnă că vegetaţia devine o hierofanie - adică în n eză şi reveleză sacrul - în măsura în cre ea semnică altceva dect ea însşi. Un arbore sau o plantă nu sînt niciodată sacre ca r' bore sau plantă; ele dein sacre prin participarea lor la o realiate ransendentă, den penu ă ele semncă această reaitate rancendentă. lin consacrea ei, specia vege1ă concreă, ,pro­ " fană e transsubstan.iată: confon dialectici sacrului, un frag­ ment (un arbore , o plantă) vlorează cît întreul (Cosmosul, Via­ a) , un obiect profn devne o hierofanie . Yggdrasl .simbozeză Universul, dar orice stejar ar pute�, în ochi vechilor gemani, să devină sacru dacă ar participa la acea sare arheip, dacă " ar " repeta pe Ygdrasil. Tot asfel, penu altaici, orice mesteacn deine, prin puterea consacraţiei, rborele Lumii; urcîndu-se pe el în chip itul, ceremonial, şmanul se înalţă, în reitate, srăbătînd ceurile. . Ceea ce se numeşte "cult al vegetaiei" este, prin urmare , ceva mai complex decît lasă să se întrevadă denumirea. Pn vegeaie, intreaga Viaţă, Natura se regenereaă în multiple rituri, este " "onorată , promovată, solicitată. Forţele vegetative sînt o epifanie a vieţii cosmice . În măsura în cre omul este ntegrat în această Natură şi crede că poate folosi această Viaă pentu propriile lui " scopui, el mnipulează "semnele vegetale ("Miul", crenga pri­ " măveii, căsătoria arbolor etc .) sau le venerează ("arboii sacri " etc.) . Dr niciodată nu a existat o "reliie a vegeapei , un cult

S I M B O L U R I Ş I RI TU RI A LE R E i N N O I R[ [

30 1

concentrat exclusiv asupra plan telor sau arboilor. In acelaşi imp cu slăvirea şi manipu larea rttulă a ieţii vegetative , a exi �­ at întotdeauna, chiar în religiile cele mai "specialiate" (de pildă religiile fecundităpi) , slăvirea şi manipularea i tu ală a celorlalte forţe cosmice . "Cultele vegetaţiei". sînt mai degrabă rituale sezo­ niere , ele nu se explică în nici un cz printr-o simplă hierofanie vegetalăL ci se încadreă în scenarii ininit mai complexe care angajeă ansmblul vieţii biocosmice . U neoi, este chiar greu de deosebit elementele vegetative de elementele cu ltu ale în legătură cu Mama-Glie sau cu Eros , cu ltul strmoşilor, oarele , Anul Nou etc. În expunerea noastră, le-m ales şi prezenat izolat pentu a eidenpa mai bine structura hierofaniilor vegetale. Dar, aşa cum este întotdeauna cazu l cu experienţa religioasă arhaică, aceste diverse hierofanii (vegetaţie, Mama-Glie , Eros etc.) se prezină laolltă şi deja organiate într-un anumit sistem. Folosind "sm­ " bolurile vegeale şi slăvind un semn" vegetl , semncm Vaa " n toate modaiăţile ei , Naura în noosia şi rodnica ei lucrare . Aceste refenţe Ia Viaă şi Natură nu · trebuie înţelese ca o expe­ rienă panteistă, ca o luare mistică de contact cu iaa cosmică . Căci, aşa cum am avut prilejul să constatăm (par. 1 23 ) , nu feno­ menul natural" l pimăverii, evenimentul cosmic în el însuşi " este cel e povoacă riualurue de pimăvră, ci, dmovă, ri­ tualul e cel care semnfC, cel care dă o seniicaţie apaiţiei primăverii: smbolismul şi itualul sînt cele cre fac trnsparente regenerarea Naturii şi începutul unei .ieJ noi" , adică repetrea peioică a unei noi Creaţii. " În această rapidă expunere nu m menţionat presupuşi ,zei i vegetatei, penru smplul motiv ă asemenea denumiri pot provoca confuzii supărătore . Dacă sînt hierofanii vegeale ale unor anumite diinităţi , cu greu r putea i însă aces tea din u r ă reduse a o hierofnie vege1ă. Aceşti ei reveleaă întotdeauna mai mult decît reveleă o hierofanie vegeală; fona" lor, desti­ " nul lor, modalitatea lor de a i depăşesc smpla revelaţie a rea­ ităii ii, a ieţi care se regenereză periodic etc . Pentru a înţele­ ge bine ce poate i un "zeu al vegetaiei", trebuie ştiu t mai întii ce " este , m reitate, un "zeu . ..

B I B LIOGAFIE C. şi biblioaiile citate la sişitul cap. Agricultura". în pmul ind lucrile lui W. Mannhrdt. J. G. Frzer şi J. J. M eyer.

302

VEGETATIA

Despre arborele sacu: Nell Parot. es representatons de l'rbre sacre sur les onnents de Mesopotame t d'Elam (Pais, 1937) : Helene Dnne, e paier-datter et les arbres sr�s dans l'iconographe de l �ie Odentale aciene (Pa­ ris. 1937) ; A.J. Wensinck. ree and Bird s Cosmolical Symbols n Wes­ m Asia Verhndelingen der Koninljke kademie van Wetenschap­ pen. mserdm. 192 1 . voI. 22. p. 1-56) ; A Coomrasmy. Ylcss, I-II. Wshngton. 1928. 193 1); M . P. Nilsson. eschchte derglechschen Reli­ gont I. (Munchen 1 94 1), p. 194 sq. . 260 sq. ; J. Pylusl, a paricpaon (Pais. 1 940) , p. 41 sq. ; C. Henze, Mythes et symboles lunalres (nvers, 1932) . p. 41 sq. ; H. Bergema. De Boom des evens n ehrit en Hstore (Hilversum, 1938), p. 337 sq. Despre .rborele răstunat" : A. Coomaraswamy. The inveted ree (.he Qurterly Jounal of the Mic Soctey" . BangaIore. voI. 29, nr. 2. 1938. p. 1-38) ; E. Kagrow. Dr ugekete Schamanebaum (rchiv . ReUgionsiss. ", 1929, p. 1 83 sq. ; .arbot ăstnaţi" ituaicil : Uno Ho nb erg , Der Baum des ebens (nnales Academiae Scienlaum Fenicae" , Seria B , voI. I, Helsni, 1 922-23) , p. 1 7, 59 etc; d . • inno-Ugrc and Sbe.n Mytholgy (Boston, 1 927) . p. 349 sq. ; H. Bergema, op. it. , p. 275, n. 1 16; M. Eliade. e Cha­ mansnle, p. 24 , sq. Despre Ygdrasil şi despre rborele Cosmic la vechii germani. c. refe­ rnţe şi bibliogrii n J an de Vries, Altgnnansche Reigosgeschchte, voI. II (Berlin-Leipzig, 1 937) , p. 402 sq. : O . S . Reuter, Gennanische Him1l1elsnde (M n c hen , 1 934) , p . 229 sq. ; H. Berge ma , p. 55 1. ,

Despre nsmblul Marea Zeiţă-VegeaIe-Animl emblematic- Ap e : Sir Jon Marshall, Mohenjo-Dro nd the Inds Cvlsaon (o n don 193 1 ) , val. 1, ig. 63-67 , p. 52 sq. ; G. Contenau , a deesse ue babyl­ eue (s, 19 14) , pssm; ., e elge bylonien (s, 1 94 1 ) , p. 1 59 sq. ; Ch. Autran, a prehistoire du chrsttsme. 1, (Pais, 194 1), p. 1 24 ,

sq. ; W. F. lbright. he Babylnan Sge Ut-napstim nu (.Joumal me­ lin Orientl Socley" , voI. 38, 19 18. p. 60-65) : d. • The odess of Lfe a. Wsdom ( "Joumal of the merian Sociey for Semitic nguges " . 1920, voI. , 36, p. 258-294) ; d. , Some Cces n the Lngdom Epc ("Jour- . nI Amerin Oriental Sociey" , voI. 39, 19 1 9. p. 65-90); d. , 'he Moth of the Rivrs (.Joumal Am. Soc. Semiic anguages", voI. 36, 1 9 19, p . 1 6 11 95); d. • Gigmes and Egu, Mesopotman eni of Flty (.Jour­ naI melc. Oient. Soc. " . 1920, voI. 40. p. 07-335) ; M . R. NUsson. Ge­ schchte, 260 sq. : Uno Homberg, Bam des ebens, 83 sq. : CrI Henze, cessche Bozn d tdstellgn neen. 1937). p. 129 sq. ; Momona Mrconl, Rlessi m,dtrrnei elţ pi. anca relgioe la­ le (Mlno , 1 939) ; xeI W. Persson, he Region of Greece n rehsoc mes (Berkeley. os Angeles. 1 942) ; S. A Bemardin, De annelyke en e vronwelyke godhed van e boocults im Minoische godsdtest (mster-

SIMBOLURI ŞI RITURI ALE REÎNNOIRII

303

dm, 1942) ; U. Pesaloa, Pie di regone medtrranea, II . (Milano. .�

1945) .

Despre Arborele Vieţi şi rborele cunoaşteii binelui şi răului, vezi discuţia asupra ulimelor exegeze. n: Hns Schmtdt. De Ezălg von Paraes d Sndefll Ubtngen. 1 93 1); Paul Hmbet. Eudes sr e rtt u Pais t e a chute s la enese Neuchâtel, 1 940): H. Ber­ gema, 1 20 sq. Despre călăoria lui Ghilgmeş şi .plnta ieţii": G. Conenau. L'Epo­ pee de Glgesh (rad. şi con. Pas. 1 939) ; discuţia n G. Frlni, a relgDne bbylonese-sra. voI. II, (Bologna, 1 929) , p. 50 sq. (p. 83, nr. 69 bibioraie; de adăugat E. Dhome, es relios e Bbyloie et d'Assy­ ne, Pris, 1945, p. 328 sq.); Ch. Viroleaud, e oyge de Ggmesh u Ps ( .Rev. Hist. Rel. ", t. 10 1 . 1 930. p. 202-2 1 5) . Textele rniene

a 'l

fost rupate şi taduse de L. D . Bmett,

Va.

andva nd Gas . ( . Blleln of the School of Oienal Studies", N. 1 926-2 8 , p. 703-7 1 6� n spec. p. 709 sq. ) ; . Cistensen, Le prmir home ei le pmr oi ans l 'store egendmre des Irnes, voI. II (Upp­ sala-eide . 1 93 1 ) , p. 1 1 sq. egendele otenle despre rborele Vieţii au fost sudiae de August Wunsche·, Die Sagen vom ebensbum nd ebenswassr. Altoientli­ sele Mythen (eipzig, 1 9 0 5 ; .Ex. Oriente Lu" , Bd. I. Heft 2-3) : E. W. Hop­ ins, The Fountin oJ Youth ( .Jounal Amerian Oienal Sociey", val. 26, 1 905. p. 167) : Israel iendlaender. Die Cadirlegende .1d er Alxan­ deoan (eipzig, 19 1 3) : U. Ho mberg, Der Ban des ebens (Helsni, 1 923) : H. Bergema, De Boom des evens. p. 238 sq. Desp re oign e a dină a plntelor de leac şi a celor magice: M . Eliade. Ierburile de sHb Cce (extas din "Rei sta Fundaiilor Regale", nov. 1 9391, p. 4 sq. ; d. , a mnrg o re et les mythes e la " nassnce iracu1ese " ("mois", III , 1 942. p. 1-48) . p. 22 sq. ; F. Oht, Herba, Grtia p en. De egenden der lteren Segenspche per den gotilichen Ursp.lg der Hl­ und auber-krâuter (H el s ni . 1 929 ; F. F. C . , nr. 82) ; A. Delatte, Herbaris. Recherches sur le ceremonal usite chez les anciens pour a cueillette des smples e. des plntes lnaques (ed. a 2-a, Liege-Paris, 1 938) . •

D es p re le gen d a şi iconogria lcnlnului Cucii: A. Wlnsche. �bens­

ba.n, p . 23 sq. ; Arturo Graf, Mii, leggende e superstizioni �l Medo Evo

sq . (bibliograie. p . 1 2 6 , n. 6) ; N. Cartojn. Căile popuare n literaura omânescă. vol . I , (Bucureşti. 1 929) . p. 123: H. Ber­ gen1a. op� ct. , p. 503 sq. ; L. Walk , ebensban-Krezesbau"m, II, irchen­ kunst ("9sterr. eitsclu'ift f. 1egc religi6ser Kunst" . voI. IX, p. 53-57) ; J. Bal ru sa i is , Quelques survivnees des syn1boles so lares dns l' t du Moyen Age ("Gzzette des Beax-rs" . \1 . t. II , p. 75-82) ; A. Nava. �Albero di Jesse" nella caiterle d 'Oo etto e la p tura bizanna (.Rivista del R. Istituto d'rche>logie e Stolia del"Are", val. V. p . 363-376) ; W. L. (Tono , 1925) ,

p.

61

304

VEGETATIA

Hldburgh, A meievl brass petorl Cgss (i Bulletin" voI. V, 1932. p. 70- 1 02) ; A. Deetng. Die Bedeung er che sef r Vozt (eipzig. 1 939) , p. 126, ig. 5 1 .

Despre rborele Vieţii a ă univeslă: Uno Holmberg, Bm es ebs, p. 2 6 q. ; ., n-c Myogy. p. 33 8 ; A CoOmraS\Tmy, Eements of Buhst Icongrphy (Hvard ' Universiy Press, 1 935) . p. 82; P. Mus. Baabdr, 1 (Hnoi-Pis, 1935) , p . 1 1 7 sq . . 440 sq. ; M. G rn et. a pensee chnose (Paris. 1 935) . p . 324; G. echer he ree ofLfe n Indo-Europen . Islamic culures ("Ars Islai­ ca " , V, 1937. p. 3694 1 6) ; R. Bauereiss, A rbo r Vite. Der "ebesbum" ud seine Vewendung in Lugie. Kust und Brachtum des Abenlan des (MO.nchen. 1 938) ; M . Eliade, e Chamansme. p. 244 sq. ; c. bib liografle cu pivie la rboii şmanic1. etc . . n ap. "Ce r" . Despre Arborele Cosic: A.H. Krappe. The Science ojFo klore (ondon, 1930) , p. 233 : C. Henze . Mythes et syboles lunres (nvers, 1932) , p. 1 55 sq. ; G . Wke, Der Weltenbam td die be.en kosschen Vgel n r vorgeschchtlchen Kunst ("Mnnus", 14, 1922, p. 73-99) . De spre arborele ceresc: . Eoch, 24-25: L. Şăineanu. Bsmele omd­ nlo� (Bu cureşi , 1 898) ; p . 49457: M . Eliade, e Chamanisme. p . 5 1 sq. ; 1 60 sq� ; E. Emsheimer, Schaaenro el nd ommelbaum (.En os " , 1 946, 4 , p. 166- 1 8 1). Despre d escenden ta miică. ponind de l a o specie ve gelă : E. Vol­ hrdt Kanbasmus (Stutgt. 1939) . p . 466 sq. ; G. J. Engelmnn. De Gebut bei den Uook. Eine DrsteUung er Entwickug der heutgen

Gebutsnde as den natUrlchen Gebăchen alr Rssen (Wien. 1884) . p. 77 sq. ; E. S. Hartland. itive Patmy. he Myth of Supenatural Bth n Relaan to te HisDy of te Fiy, voI. 1 (ondon, 1909) , p. 4 sq. ; Betel Nyberg, Kind und rde (Hels ini . 1 93 11, p. 207 sq. ; C. Henze, Mythes et symboles unires, p. 155 sq. ; A. H. appe. a genese des my­ thes (ats, 1 938) . p. 278 q. ; A n Gennep, Mythes t Mgedes d�s­ rle (Pis. 1906) . p. 1 4 sq. : N. Masumoo, Essat sur a mythogiejap­ nise (Pais. 1929) . p . 120 q. : J. Pylusi, Un aien peple u Pefab: es Unumbaa (Jonal Asialque", 1926, p. 2 5-3 6 1 ; P. C. Bagci, re• yan nd pre-dravidan in Indin (lcua. 1 929) , p. 1 54: J. Pylusi, es Empae� (.Melanges Chinois et Bouddlques" , V, Bxelles. 1 936, p. 1-5 1); M. Eiade , Irbule e sb Cce; .., . mngore t les ytes de a ssance rse (. mots", III , 1940-42) , p. 48; teele ianiene cu p ire a nşeea lui Mshah şi Mshtagh n pana ăs au fost clese şi aduse de A Chstensen, e prmr oe t le prr oi ds l'hstore lgenre es Irs, 1 (Uppla. 19 1 81, p. 2 1 q. : 73 ec. Desp re rore a protecor al copllor şi tmădio: B . Nyb erg. Kd d re, p. 1 95 q.

305

SIMBOLUI ŞI RITURI ALE REiNNOIRII

Despre tansfonarea eoinei, ucisă pin vicl�nie, înr-o plană: L. Şăi­ neanu, Bsmele RomânUor, p. 307 sq. : E. Cosqun, es contes es t l'cdent s, 19221 , p . 84 sq. ; M. Eiade, Irbuile de b Cce, p. 1 5 q. ; a Manrgore, p. 34 sq. Despre zămislrea pn ructe §i loi: biblioal� n Bole şi Poivka, Arlmgen u den Kindr . Iiusăchen dr Bdr Gmm (I-N, eipzig , 19 1 3- 1 9301 , II, p. 125: V, p . 257; N. M. Pezer, Pentamone ondo4 1 932), p. 1 58 sq. ; Stith Thoson, MotiJ Indx oJ Fok-Lteraure, voI . V (Helsini, 1 935) , p . 302 sq. Despre ăsătoia arbolor: J. G. Frzer, he olden Bogh (abtdged ed . ) , p. 1 14 sq . ; Richard Scmidt, Liebe 1d Ehe n aten und modmen Indien (Bern, 1 9041, p. 406 sq. ; B . Nyberg, op. ci. p. 195 sq. ; J. Bonois, e cadcee et la symbolque dravidienne indo-meditrrneenne e l'rbre. e la prre, du srpent et de la deesse-mere (ais, 19391 . p. 8 sq. ; J. Abbol he Kys of Powr. A studv of indan l nd beUef (o n don . 1 9321 , p . 335 sq. Despre ceremonle legate de Mi", luclle li W. Mnhardt, J. G. Frzer, J. J. Myer şi Wldemar Linmn ciate n te. Cf. . de aseme­ nea, me Rneberg, Witches, Dns and Jty mgc (Helsingfors, 1 947). Despre srbătorea lui Hoi: W. Crooke, The Hol: a velJesval of the Hindus (.Fok-ore " . voI. 25. p. 55-83) , d. , Popuar Reion nd Folk­ Iare of Northem India (on don . 1 894. p . 342 sq. (ed. a 2-a, voI. II. p . 1 97. 3 18) ; J. J. Meyer. ie. voI. 1 (Ka) , p. 16 sq. cu o bogată bibioraie. _

Despre înmomînrea navalului. epuzarea .Moii" , lupa dinre Vaă şi lamă: J. G. rzer. he Dyg od (trad. r. e du i mert, Pis. 193 1); W. Liunman. aonswnugen: Ephat-Rhen. voI. I-II (Helsinki, 1 934-38 , F.F. C p. Il1 8- 1 1 9) . pss; d. , roswne­ ugen: RhenJensseL e Unterschug er ds Wtr-d Todus­ rgen nd enge herhgehjge Brakhe, voI. I. (F.F.C . • nr. 129, Helsin­ ki. 1 94 1 ) ; d. , Dr Kpfzwschen onr nd Witr (F.F. C nr. 130, Helsini, 194 1): J. J. Meyer, lge 1, p. 199 q. . •

. •

L

·

CAPITO LUL IX

AGICLTA ŞI CLTELE FERTILITĂŢII

itui rre. gicultura reveleză în chip mi ra­ matic misterul regenerIii vegeaiei. În ceremonialul şi n tehnica aricolă omul inteVine direct: via. vegetală şi sacrul vegeapei nu-i mai sînt exterioare. el paricipă acum la ele, manipulîndu-Ie, implorîndu-Ie. Pentu omul "pimiiv" , agricultura, ca orice lă activitate esenilă. nu este o simplă tehnică profană. Find n raport cu viaa şi umăind sporirea prodiioasă a acestei iei prezente în seminţe, în brazdă, în ploaie şi în duhuile vegeaiei, aicultura este ininte de toate un ritul. Aşa a fost în pimele ei impuri şi aşa a rămas şi aszi în scietăile agrare, chir în regiunile cele. mi ciilizate ale Europei. Plugrul părunde şi se interează înr-o zonă bogaă în sacrlitate . Gesturile şi munca lui sînt purtătoare de grave consecinţe . penru ă se mplinesc înăuntrul unui ciclu cosmic, în care nul, anotmputle, vara şi iana, vremea însmînţilor şi aceea a culesului îşi accentuează propriile lor structuli, luîn d iecare o valore autonomă. rebuie să aragem de la început atenţia asupra impotnţei pe care o capătă impul, rimul anotmputlor pentru xperien. reigioasă a societălor agrare. Plugaul nu se găseşte mplicat numi n zonele sacre, " spaţiale " - na roditoare, fOele acive în seinte, în muui. în loi - . ci munca lui este interaă şi dirijată şi de un ansmblu temporal, de ciclul nompuilor. Aceasă solidaitate a societăţilor agrare cu cicluile emporale ncise epliă multe ceremonii legate de izgonirea " anului vechi" şi aducerea "anului nou " , de alungarea "relelor" şi regenerrea "puteilor", ceremonii care se întnesc m peste tot în simbioă cu ituile arre. imurile cosmice îşi precze. acum coe­ renţa şi îşi sporesc eficienta. O anmită conceptie opt1stă a eistentei începe să se ivească n una acestei îndelungate con­ vietui cu ina şi -anotimpurile : moartea se dovedeşte a nu mi i decît o schimbre provizoie, a modului de a i; iana nu este niciodată deiniivă, căci e unnată de regenerrea totală a Natu125.

/

_ -

308

AGRIC ULTUA ŞI C U LTELE FETI LITĂŢII

rii. de manifestarea unor forme noi şi ininite ale ieii; nimic nu more cu adevărat. totul se reintegrează în mateia primordială şi se odihneşte în aşteptarea unei noi prmăvei. Totuşi, această conceppe senină, consolatoare nu exclude rma. Orice valora­ re a lumi întemeiată pe ttm, pe etena revenire nu poate evia momentele drmaice; răea ttuaiă a ritmurilor cosmice însem­ nă n prmul rînd a trăi în tensiuni multiple şi contradictori. Munca aicolă este un rit: nu numai pentu că se împineşte pe trupul Mamei-Glia şi dezlnţuie forţele sacre ale vegetaţiei, ci şi penru că implică interrea pligarului în numite perioade de mp, benine sau nocive ; pentru că este o acivitate însoţiă de prmejdii (de pildă. nia duhului cre era stăpînul terellului ' înnte a acesta să ie desţelenit) ; penu că presupune o serie de ceremoii, de suctură şi otgine iversă, menite să promove­ ze creşterea cerelelor şi să justiice gestul ăranului; în sirşit, pentru că ea îl introduce pe acesta într-un domeniu lat, într-un fel, şi sub j urisdicţia morilor etc. r i mposibilă o trecere n reistă chiar şi a celor mai importante gupuri de creinţe şi ri­ tuluri legate de agricultură. Aceasă problemă a fost abordaă de nenumărate ori, de la W. Mannhardt şi J . G . rzer, pnă la A. V. nasalo, J . J . Meyer..şi Waldemar Liunman . Ne vom mulţu­ mi să înfăţişăm unele in riturile şi creinţele mai semniicative, refendu-ne de prefeinţă la zonele cele mai metodic studiate, ca, de pildă. regiunile fmice şi estoniene, cerceate n cele cinci volu­ me ale lui A. V. Ranasalo, Der Ackerbau im Volsbergauben der inen nd Esten mt ensprecheden Gebrăuchen der Genanen verglichen (I-V, 19 19- 1925) . 1 26.

Femeie, sexulitate, ricultră.

m

mai menţionat (par. 93) solidaritatea care a eistat dintotdeauna înre femeie şi aricultură. nă de curînd se mai respecta în Pusia Orienală obiceiul ca o femeie goală să meargă la cîmp şi să semene ma­ rea (A. V. Rantasalo, I, p. 7) . a nlandezi. femeile aduc se­ minţele Ia cîmp în cmaşa menstruală, în pantoful unei prosi­ tuate sau în ciorapul unui bastard (ib. , II, p . 1 20 sq.), spornd astfel rodnicia grăunţelor prin contactul cu obiecte purtate de persoane marcate de o puteniă notă eroică. Sfeclele semănate de o femeie sînt dulci, cele semănate de un bărb�t. amare (ib. , n, p. 1 24) . a estonieni, fetele duc sînţa inului pe cîmp , suedezii nu îngăduie decît femeilor să semene inul. La genani, tot femei­ le , în speCial cele măritate şi cele gravide. seamnă grăunţele (I, p. 125) . Solidttatea mistică dinre fecunditatea pămîntului şi -

AGRICULTUA ŞI C ULTEL_E FERTILITĂTII

309

forţa creatoare a femeii este una din intuiţiile fundamentale a ceea ce am putea numi "conştina agticoIă" . Evident, dacă femeia exercită o astfel de influenă asupra ve­ geaiei, cu ait mi mult ierogia şi cir orgia colectivă vor avea cele mai felicite consecinţe pentru fecundiatea vegeală . Vom avea oczia să exminm mai departe (pr. 1 3 8) numeroase rituli cre atestă inluenta decisivă a maiei erotice asupra agri­ culturii. Deocmdată, să ainm că r�cile inlndeze sro­ pesc brzda ninte de semănat cu cîteva picătui de lapte in sînul lor (A. V. Rntaslo TI , p . 6) . Obiceiul r putea i felurit interpretat: ofrndă mo·rţilor, trnsfonarea magică a cîmpului încă sterp în ţrină roditoare sau , pur şi smplu , inluenţa sm­ patetică a femeii fecunde, a mmei asupra însămînţăilor. De asemenea, ră a-l reduce exclusiv la un rit de maie erotică, se cune să cim şi rolul nudităii ritule în muncile agricole. În Finlanda şi în Estonia, uneori se seamănă complet gol, noaptea, şoptind: "Don e, sînt gol! Binecuvînteză inul meu !" (ib. , II, p. 1 25 sq. ) . Scopul este , eident, creşterea recoltei, dr şi ferea ei de deochi sau de iepuri. Vrăjitoul este şi el gol, atunci cînd zgoneşte răjUe sau celellte rele ale cîmpurilor.) În Estonia, ţă­ rnii îşi asigură o bună recolă and şi greblînd goi (ib. , p. 777) . În tmp de secetă, femeile ndiene , complet goale� trag un plug pe cîmp (bibliorie în J. J. Meyer, rilgie altindischer Măchte nd Feste der Vegetation, 1, p . 1 1 5, n. 1 ) . Şi tot în legătură cu mgia eroico-arră tr,buie să reţinem obiceiul, destul de răspîndit, de a se sropi plugul cu apă la primul rat l anului . n acest caz, apa nu are numi valore smbolică pluilă, ci şi o seniicaţie seminală. Stropirea pluglor cu apă este forte frecventă în Gennia, Finlnda, Estonia (A. V. Rantasalo , III, p . 1 34 sq.). Un text indian preczeză că ploaia împineşte acelaşi rol ca şi lxul seminal în relaţile ntre bărbat şi femeie (S ata­ patha Brahma.a, II, 4 , 2 , 22 sq.) . De ltfel, devoltrea aicul­ turii tinde să acorde şi bărbatului un rol din ce n ,ce mai impor­ tant. Dacă femeia este identiicată cu cîmpul, bărbatul e socotit solidar cu grău�ţele care îl fecundeză. În ritualul indian (cf. , de pildă, Aitreya B rahma.a, l, 1 ) , boabele de orez înuchipeză spena care fecundeză femeia. ,

Aceste cîteva exemple , spicuite din­ tr-un material deosebit de bogat, pun în lumină caracterul ritual al muncilor agricole . Femeia, fertilitatea, sexualitatţa, nuditatea sînţ tot atitea centre de enerie sacră şi puncte de plecare a sce­ naiilor ceremoniale . Dar, chir în afra acestor "centre" , cre re1 27.

Ofande agrre.

-

3 10

AGRICULTUA Ş I CULTELE FERTILITĂTI I

veleă in ptmul nd solidaritatea dintre diversele modlităţi le feriiăpi biocosmice, munca aicolă se dovedeşte a ,i. în ea în­ săşi. un itual. O muncă gricolă. asemenea unui sacriiciu sau unei lte ceremon1 reigioase. nu poate debua d ecit în sare de puritate itua1ă. Ait la începutul senănatulul, cît şi la inceputul _ secerişului. plugul ebuie să ie splat. îmbăiat. îmbrăcat cu o cmaşă nouă etc. O aceeaşi seie de gesturi ritule sint împinite la începutul sennatului şi la începutul seceişulu1. Această co­ incidenţă nu este înîmplătore: semnatul şi secerişul marchea­ ă momentele cuminante ale rmei arre . Gesturle prn care ele ncep constituie. în fond, saciicii desnate a le face să re­ uşeasă. Asfel, primele seminţe nu sint semănate. ci uncate în fra brzdei. ofndă difeitelor duhui (moţii. ntule, "zeia îului " etc.); tot aa. la seceiş. pimele spice sînt lăsate pe cimp enu psi etc . . sau pen� ingeri. penu "cele trei fecioare " . penu " Mama rîului" etc. Ir sacrtc1e re au loc la începutul semnaului se repeă la începuul secerişului şi treieratului (cf. A. V. naslo III. p. 39-6 1 ; V. p. 1 79 etc.) . a fmlndzi şi la geni se jerfesc oi, miei, pisici, cini ec. (b. , V. p. 120 q.). Cu ce scop şi cuI snt oferite aceste saciicii? S-a cheltuit multă ngenioiate şi s-au ăcut migloase cercei penru a răspunde la aceste înrebi. Nu ne mai putem îdoi de caracte­ rul ritul al datlnilor arre, iar scopul lor este eident acela de a se asigura o forte bună recolă. Dar forţele de cre depinde o bună recoltă sint nenumărate şi e iresc să întilnim o oarere confuzie în felul în re sint personiicate şi distribuite. De ase­ menea, e fresc ca reprezentrea acestor forţe sacre. mpicate în drama aricolă. să vieze de la un tip de cultură la altul şi de la un popor la ltul, chiar dacă originea lor e aceeaşi: astfel de re­ prezentări sînt la rindul lor încadrate în ansambluri culturale şi reigioase diferite şi intepretate în cip dferit, uneori contadic­ toriu , n sînul aceleiaşi populai (de pildă, in nordul Europei, modiicile suveite n concepiile religioase le triburilor ger­ manice în epoca mtgrapunilor: sau inluenţa creşinismului în Europa, a islamului în frica şi n Asia) . ,

-

Ceea ce putem isnge cu des­ tulă preczie este suctura sceniului aricol. Remarcăm astfel că inntta varietate de rituri şi credinţe arre presupune recu­ noaşterea uneifoţe nfestte în rotd. Aceasă " putere " este ie concepuă ca mpersonală. precum sint "putele" aitor obiec­ te şi actiuni, ie reprezenaă n sructuri mitice sau concentrată n nuite lml e sau in anite inţe umne. itulule

128. "uterea" recoltei.

AG RIC ULTUA ŞI C ULTELE FERTI LITĂTI I

311

simple sau elaborate în scenarii dramatice stufoase unăresc stablirea de raporturi favorabile lltre om şi aceste putei " , pre­ " cm şi asigurarea regenerării periodice a acestora n ună. Uneori, "puterea" nupată şi activă în recoltă este astfel mnu­ ită, încît e reu de preczat dacă itul rea să aducă un omaiu unei igUri mitice care o reprezintă sau unăreşte pur şi smplu consevarea puterii " ca atare. Astfel, obiceiul de a nu cosi ulti­ " mele spice ale unui ogor este foarte răspîndit. ele sînt Iă�ate pen­ " u "duhul casei vecinului , sau pentru " cei ce locuiesc sub pă­ înt" , oi penu "ca1 lui Odhn", cm spun f1ndezii, estonieii şi suedezii (A. V. antasalo, V, p . 73 sq.), pentru "Gute rau" , " " ane Fra� ; sau "Wald Frâulen" în Genania N.' Manhardt) Wld-und Fed-Kulte, 1 , p. 78) . sau pentru "soata grîului" , ori pen­ tru "Hoz rau" (J . G. rzer, Spiris of the Con, 1, p. 1 3 1 sq.) . După cum obsevă Jan d e Vtes (Odhin, p. 1 0 sq.) , sensul aces­ tui obicei rebuie ăutat n rij a de a nu epuiza esena, "fora" însuleitore a recoltei. Astfel, niciodată nu se culeg ultimele fructe dintr-un pom, întotdeauna se lasă cîteva re de lînă pe spnrea oilor, în Estonia şi Finlanda nu se goleşte complet lada în care se păstreă îul, iar ărani cînd scot apă tonă cîteva picătut în puţ ca să nu-l secătuiască. Spicele lăsate nesecerate păsreaă " puterea" veget.ţiei şi a ogoului . Acest obicei - dei­ vat dn concepia fundamentlă a "puteti" cre se consumă, ni­ ciodată însă complet, şi care se reface apoi prn propria sa maie - a fost intepretat mai tîziu ca o ofrandă adusă per�:ă ce a săpat un şanţ adînc fossa) : l-a umplut cu roade, I-a acopertt cu pămînt şi a înălţat deasupra un altar (ara) , a marcat cu pluul un meterez (desgat moenia sulco, · Oidiu , Fstele, V, 82 1 -825) . Şanţul era un munus şi , cum remră Plutarh (Romulus, 1 2) , "s-a dat aces­ tui şanţ, ca însuşi Universului, numele de lume" (mundus) . Acest mundus era locul de intersecţie a celor trei nivele cosmice (Ma.

TEMPLU . PAAT

•

•

343

CE NTRUL LUM II·

crobiu , Sat, 1, 1 6, 1 8) . Este probabil că modelul piiv l Romei a fost un parat înscis înr un cerc; răspîndrea etrem de în­ tinsă a raiiei gemene a cercului şi păatului ne îndenă să o presupunem (cf. A.H. llcroft. he Cirele ad e Coss, ondra, -

1 927) .

,

Pe de lă pte, seniicaţia htoiană a monumentelor circu­ lare greceşi (botros, tmos, thymele etc.) , aît de viguros pusă în lumină de cerceUe recente le lui F. Robert (hymele, Pais, 1939) , nu ebuie ă ne măgeasă. mîne de vzut dacă aceasă semniicaie exclusivă nu este , n fapt, rezulatul unei "speciali­ i" egeene, monmentele sacre de tot felul , chiar monumentele funerare (cf. stipa ni n) , prezentînd de obicei un sens cosmo­ logic mi vast, acela l unei intersecţii a tuturor nivelelor cosn­ ce, cre face din iecare construcie un "centru". Africa ne oferă n această priinţă un exemplu instructiv, în cr� factorul hto­

nin nu mascheă inspiraia cosmogonică. Este vorba de cere­ monilul întemeierii oraşelor la populaia mande, pe care il de­ scrie L. robenlus (Mo nena AJcana, voI. I, ranfurt, 1 929, p. 1 1 9- 1 24; i. , Histoire de la eiviliston iieaine, p. 1 55) şi pe care H. Jeanmare (Couroi et Couretes , 1 939 , p. 1 66 sq.) şi K Kerenyi (C . G. Jung-K. Kerenyi Ein1hg in s Wesen der Mytwlgie, 1 94 1 , p. ·30 sq.) l compară pe bună drepiate cu cere­ monialul întemeierii Romei. Acest ritual afican, . deşi comportă elemente htonico-agrare (sacrificare de taur şi înălţarea unui al­ tar flomorf deasupra organului lui generator) , se sprijină pe o concepie cosmogonică. Întemeierea noului oraş repetă crearea lumi; într-adevăr, lo cul odată validat ritual, se nlă o împrej­ muire n formă de cerc sau pătrat străpunsă de paru porţi, co­ respunzînd celor patru puncte cardinale. Or, aşa cm arăase deja H. Usener (Ottemamen, p. 1 90 sq.) , oraşele sînt, asemenea Cosmosului, împărţite n p atu : cu alte cuvinte, ele sînt o copie a Universului. 1 43. " Centul Lu.mii" . DeQarece smbolismul cen tru l ui " şi mpicaple lui cosmologi ce au făcut obiectul mai multor studii anteriore (Cosmologie şi alchimie babiloniană, 1 936; ComentaIii -

"

la legenda Meştelui Maole, 1 943 ; e mythe de 1 �etemel retour) , vom reproduce ici doar cîteva exemple C u pi zîn d fap te le într-o vziune generlă, se poate spune că simbolismul în cauă se r­ i cu leă n tre i ansambluri solidare şi comp lementare : 1 ) n cen­ ru l lumii se ală "Muntele sacu' , acolo s e întîlnes·c Ceul şi Pă­ mîntul: 2) orice templu sau plat şi. pin extensiune , orice oraş s aCIl l şi oice reş � dinţn re�ală � �l . t as: milate unui "Munte sacru " .

3 44

SPAŢI U L SACRU

şi astfel promovate iecare "centu"; 3) la indu l lor, templu l sau cetatea sacră, iind locul pe unde trece xs mldi, sînt priite ca punctul . de joncţiune între Cer, Pmînt şi Infen . Astfel, în cre dnţele ndiene muntele Meru se înalţă în mj locu l lumi , iar deasupra lui străluceşte steaua polră. Aceasă con­ cepţie este împtăşiă de poporele uralo-alaice, iraniene, ger­ manice (cf. e ythe de l 'etemel retour) ; ea apare chiar la unii "primiivi " , ca pimeU din Malacca (P. chebesta, es pygmees, p. 1 56) şi pare, de asemenea, prezentă in simbolismu l monu ­ mentelor preistoice W. Gaerte, Kosmische Vorstelugen m BU­ de prăhistonschen et} . În Mesopotamia, un munte central ( "muntele ilor" ) uneşte Ceul şi Păîntul (A. J eremias , Hand­ btch . altorientalischen eistesltur, p. 1 30) . Tabor, numele muntelui palesnian , s-ar 'putea să ie tabbr şi să însemne "bu ­ ic" , omphalos (E . Burrows, Some Cosmolgcal Pattems , p. 5 1 ) ; cît despre muntele Gerzm, el era denumit "buricul pmîntului� tbbr eres (Judecătorii, 9, 37) . Palestina, prin faptul că era cel mal inalt loc - într-adevăr, ea se găse şte în apropierea vîrfulu i muntelui cosmic - nu a fost inundată de potop (A. J . Wensinck, Navel oJ the Et, p. 1 5) . Pentu creştini, Golgoa se ala în cen ­ trul lumiI; era vîrful muntelui cosmic şi , totodată, l ocul unde Adm fusese creat şi înropat. Astfel încît sîngele Mîntuitoului a sropit ţeasta lui Alam, înropat chiar la picioul cucii, şi l-a nuit (efenţe în Cosogie şi alchme bblon, p. 35) . În privna asilăii templelor şi oraşelor cu munt�le cosmic, teminoloia mesopotmiană e clară; templele se numesc: "mun­ tele casă" , " cas a muntelui tuturor Arilor" , "muntele Furtunilor" , " legătua dinre Cer şi Pmînt" etc . ... (cf. T. Dombat, Der Sral­ nn, I, p . 34) . Un cilindu de pe remea regelui Gudea spune că "odata (eului) pe re el (regele) a constuit-o era asemenea muntelui cosmic" (lbtgt, e Molh oJ the Rivers, p. 1 73) . Fieca­ re ceate otenlă se ala n centul lumii. Babilon era o Băbtlanl, o "poă a zeilor" , căci pe acolo coboau zeii pe Pănt. Ziguratul mesopoamian era, la drept vorbind , un munte cosmic (cf. par 3 1 ) . Templul de la Brabudur este, de asemenea, o rprezenare a Cosmosului şi e consuit în fonă de munte (r. Mus , Barabu­ r, 1, p. 356) . Urcindu -l, pelerinul se apropie de Centrul Lumii şi, pe terasa superioară, el trăieşte o adevăraă ruptură de nivel prn care transcende spaţiul profan , eterogen şi pătrunde pe un " " pmînt pur ., Cetăţle şi locule sfmte sînt asimilate îrfutlor munilor cos­ mici. De aceea Ierusalimul şi Sionul nu au fost acopertte de po­ top . Pe de · ltă parte , după tradiia islamică, locul cel mai înalt al ..

TEM PLU , PALAT , " C E lTRU L LU M I I -

345

pîntulu i este Kaaba, deorece steaua polară ara. ă ea se ală inaintea cenuui Cerulul (text din Kisii, citat de A. J. Wen­ stnck, p . 1 5) . În capitala suveanului chinez perfect, cadranul solar nu trebuie să aibă umbră în ziua solstiiulu i de vară, la amiaă. O astfel de apială se ală efectiv in centrul universului, lîngă rborele miraculos "emn înălţat" (Kien mu) , acolo unde se încucişeă cele trei- zone cosmice : Cer, Pmînt şi Infern (cf. M. Grane t, a pes ee chinoise, p. 324) . Înr-adevăr, prin faptul că sînt situate in centrul Cosmosului, templul sau cetatea sacră sînt intotdeauna punctul de întîlnire al celor trei regiuni cosice . u-n-i, "legătură între Cer şi Pă­ " mînt , era numele sanctuarelor din Nippur, din �sa şi , desiur din Sippar (E . Burrows, p. 46, sq. ) . Babilonul avea o sumedenie de nume printre care "Casă de la temelia Cerulu i şi a Pămîntu­ " " lui , "Legătură între Cer şi Pămînt (A. Jeremias , , Handbuch, p. 1 1 3) . Dar tot a Babilon se ăc. legătua ne Pînt şi reiunile " tnfetoare, ăci oraşul fusese clădit pe bib-apsf, "Poarta lui Apsu (Bu rows, p. 50) ; apsu desemnînd apele Haosu lui dinaintea Creapei. Regăsim la evrei aceeaşi tradiie. Stinca de la Ieusalim pătrundea adînc n apele subterane (teOm) . Î n Mishna se spune că Templul se găseşte chir deasupra lui teOm (echivalent ebraic l lui psu) . Şi , după cum n Babilon se ala "poarta lui psu", stinca Templului in Ierusalim cuprindea "gura lui teOm" (texte în E . Burows, p. 55) . Concepţii smilare se regăsesc în lumea romană. Cînd ns este deschis , e ca şi cum pora tristelor " " iinităţi infe n ale ar i deschisă , spune VaTo (Citat de Macro­ biu , St, 1, 1 6, 1 8) . Templul italie, , de asemenea, era ona de in­ tersecţie a lumlor superioare (divine) , terestre şi subterane . m atras dej � atenţia (pr. 8 1 ) că oplos-ul era considerat "buicul pîtului" , aică enul Universu lui". Valenţele hto­ " nico-funerare le omplos-ului nu-i interzic a poi orice însem­ " năate cosmoloică. Smbolismul centrulu i înmănuncheă no­ " ţiuni multiple : aceea de punct de intersecţie a nivelurilor cosmice (cnal de jonciune între Infen şi Pămînt; cf. bethel-ul lui Iacob, par. 79 sq. ) ; aceea de spaţiu hierofa1c şi totodaă real;, aceea de spaiu "de creaţie " prn excelentă, singurul in care pate ' începe Crea1a. Astfel, in diferite tradiţii, vedem creaţia ponind dintr-un "cenu" , pentru că acolo se găseşte vou l oricărei realili şi �ecl a energiei v ieţii. Se înîmplă chiar ca radiţiile cosmologice să exprme simbolismul cenru lu i in temeni ce par mpumutai embtologiet: " Prea Sintul a creat lumea ca un embton . După cm creşterea embrionulu i poneşte din ombilic , tot aşa Dumne­ zeu a început creaia lumii cu ombilicul şi de acolo ea s-a răs-

36

SPATIUL SACRU

pîndit în toate irecţiile " (texte ciate de Wensnck, p. 19) . Yoma rmă: "Lumea a fost creată începînd cu Sionul" (ibi. . p. 1 6) . Iar în .g Veda (de pldă: X, 1 49). universul e conceput a ezîn­ du-se intr-un punct cenrl (cf. comen1ul lui W. rfeI. Kosgraphie. p. 1 8) . . raiţia buisă ne prezină o concepie idenică: creaia por­ neşte dintr-un vrf. aică dinr-un punct re este otodată cen­ tral şi ranscendente wAbia născut. Bodhisatva îşi popteşte ăl­ pile pe pămînt şi, întors spre Nord, face şapte salturi, junge la pol şi strtgă: "Eu sînt cel de la inceputul lumii . . (ggo 'ham asmi loassa) , eu sint mi virsnicul lumii" jettho'ham smi lokssa; Majhimanikya, II, 1 23) . Într-adevăr, atingînd vinul cosmic, Buddha devine conteporan l începutului lwnii. n chip magic (pin .suşi faptul de a se insera în " centrul" din re s-a ivit intregul univers). B uddha a suprimat timpul şi Creaia şi se ală în momentul atemporal care precede cosmogonia (P.Mus, a o­ tion du teps reversible: M . Eliade, Spta padini ramati) . Aşa cum se obsevă, abolirea timpului' profan şi inserţiunea n acel illo tempore mile al cosmogoniei sînt implicate în orice " construc­ pe " şi in orice contact cu un " centru". Din moment ce creaia luii începe înr�un anumit cenru, crearea omului nu putea avea 10 decit în acelaşi punct, real şi viu nr-un grad suprem . După tradipa mesopotamină, · omul a fost plmădit în " buricul pmîntului" , n UZU (cne) SR (legă-, tură) I (loc, pmînt) , acolo unde se lă de asemenea Dur-an-ki, " legătura dntre Cer şi Pmînt" (texte in E. Burrows, p. 49) . Or­ mzd creează boul primordial, Evagdath, precum şi e omul pri­ mordial, Gayomar, în cenrul lumii (texte în A. Chrtstensen , e premier hQmme et le premier roi, , 1 , p . 22 sq. l . Paradsul în re Adam a fost creat din lut se ală, bineînţeles, în cenrul Cosmo­ sului. Paradisul era "buricul pămîntului " şi, confon unei tradiţi siriene, era aşezat "pe un munte mai înalt decît top ceilal" (A. J. Wensinck, p. 1 4) . După cartea siriană Peştera comolor, Adam a fost creat în cenul pîntului , exact n locul unde avea să se nalte mai trziu Cucea lui sus (e bok ofthe Cve of reasres. rad. Wallis Budge, ondra, 1 927, p . 53) . Aceleaşi radiii au fost păstrate de iudaism - (cf. o . Dhnhardt, Natursgen, I, p . 1 1 2) . Apocaipsa iu dică şi misdrshim-ele preczeă ă Adm a fost ' plămădit în Ierus�lm (text în E. Burows , p. 57) ; iind ingropa.t în chir locul unde a fost creat, adică în centul lumii, pe Golgoa, sngele Mîntuitorului - cm m văzut mai sus - îl va răs;um­ păra direct. .

TEMPLU . PALAT . . CENTRUL LUMII"

347

1 44. Modele cosmice şi riturl ale constucţiei. - Cosmogo­

nia este exemplarul ip al tuturor consucţlor. iecare oraş, ie­ care casă cre se clădeşte însemnă o nouă itare şi, într-un anumit sens, o nouă repeare a CreaIei Lumii. Înr-adevr, orice oraş " orice locuinţă se ală în " centrul universului " şi, prin aceas­ ta, consucia ei nu a fost posibilă decît prin abolirea spaiului şi tmpului profane şi instaurarea spaţiului şi impului sacre (cf. Mythe de l'�temel reor) . După cum oraşul este întotdeauna o imgo mndi, tot astfel casa e un microcqsm. ragul desparte cele două spaţii: vatra este asimilată centrului lumii. Stîlpul cen­ tral l locuinţelor poporelor pritive (Urulr al şcoii Graeu­ ner-Schmidt) arctice şi nord-americne (samoyezi, anu , califor­ nieni din nord şi centru , algonchni) este asimilat xului cosic. Cînd fona locuinţei yariă (de exemplu , la păstoii cresători din Asia cenrală) şi cînd casa este înlocuită de iuă, funcţia mi­ ico-reigioasă a sîlpului central este asigurată de deschzătura supeioră pe unde iese fumul. Cu pilej ul sacrlcilor, se intro­ duce n iurtă un arbore al cărui vrf iese prin această deschi­ ăuă (eferinţe, M. Eiade, e Chanisme, p. 1 1 7 sq. şi passm) . rborele sacuicial, cu cele şapte rmuri ale lui, simbolizeă cele şapte sfere cereşti . Astfel, pe de-o parte, casa e omologată cu Uni­ versul, iar pe de altă parte, e pivită ca �şezată în "Centrul" lnU, deschătura menjată pentru fum găsndu-se în faţa stelei po­ lre. Fiecare locuinţă, prin paradoul consacrări spaţiului şi pn ritul constuciei, se vede transfonată într-un " cenru " . Astfel incit toate casele - ca şi toate templele, palatele, cetăile - se găsesc situate înr-unul şi acelaşi punct comun , Centul Universului. Este vorba ici, ne dm sema, de un spapu ran­ scendent, de cu totul ală structură decît spaţiul profan, compa­ tibil cu o mullplicitate şi chiar cu o iinitate de " cenre" . În India, in momentul în care se începe constuirea unei case, astrologul detenină cae piatră de temelie trebuie aşezată pe capul Şpelui cre sprjină lumea. Meşteul zidar înige un pr in locul arătat, aşa încît să .fXeze" bine capul şapelui htonic şi cutremurele să ie evitate (referinte, M. Eliade, Comentii, p. 72 sq.) . Consrucţia asei nu numai că e situată în centul lumii, dar ea repetă, într-un anmit sens, cosmogonia. Aşa cum se ştie , în enumărate mitologii lumile au ieşit din sitecrea unui mon­ sru prmordial , ,adesea de fonă oidiană. Întocmai cum toate locuinţele se ală în chip magic în "Centrul Lumii" , tot astfel con­ sucţia lor se inserează în celşi moment auror! l creaiei lu­ milor (par. 152 sq.l. Tmpul mitic, ca şi spaţiul sacu , se repetă la ininit, cu prilejul ie-ărei noi lucrări a omului.

348

SPATIUL SACRU

SmoHsmul " Cenului" . Într-o sumedenie de· mi­ tut şi legende întîlnm un Arbore cosic cae smbozeă Uni­ versul (cele şapte ramuri corespuzînd celor şapte ceruri) , un r­ bore sau o Coloană cenrlă cre spijină lumea, un Arbore al Vieii sau un rbore miraculo� care acordă nemurie celor are ustă dn fuctele lui etc. (cf. par. 97 sq.) . Fiecre in aceste mi­ turi şi legende reia teoia cenului" , în sensul că rborele încor­ " poreză realitatea absolută" , voul vieii şi al sacralităţii, şi ca atarţ se găseşte în Centrul Lumii . Fie că e vorba de un Arbore Cosmic sau de un rbore al Viell veşnice ori l Cunoaşteiibine­ lui şi răului, dumul care duce la el este un " dum greu " , pre­ sărat cu obstacole: Arborele se lă în reiuni naccesibile şi e pzit de monşi (par. 1 08) . Nu-i este dat oricui să ajungă la el, nici, odată sosit, să iasă învingător in lupta pe care o va susţne cu monsIl alat de pază acolo.. Este menirea " eroilor" să învingă aceste obstacole şi să ucidă monsul care interzice apropierea de arbore , sau de iarba nemuririi , de Merele de aur, de Lîna de aur etc. Aşa cum mi multe capitole precedente ne-au dat prilejul să vericăm, smbolul care întrupeză realitatea absoluă, sacrli­ atea şi nemurirea e greu de atins. Asemenea smboluri se ală înr-un "centru " , adică snt întotdeauna bine apărate şi aJunge ­ rea la ele echivaleză cu o iniţiere, cu o cucerire ( " erOică" sau mistică") a nemuiri. " Fără a decide dinnte semniicaţia şi funcia ortgn1ă a la­ biintului, e nendoielnic că ele tncludeau ideea de aprare a unui centru " . Nu oricine putea pretinde să pătrundă într-un la­ " birint sau să iasă de acolo indemn; nrarea avea valoarea unei iniţieri. it despre Centu " , el presupunea evident igurall foar­ " te iverse. Labntul putea apăra o cetate , un monînt sau un sanctur, . dar în oice cz el apăra un spaţiu magico-religios ce rebuia ăcut inviolabil celor necheInaţi, celor neniţiaţi (c. W. F. Jackson Knight, Cnaean Gates, pssim) . Funcţia iară a la­ bintului nu era decît o variantă a funcţiei lui eseniale de apăra­ re contra "răului " a spiritelor osile şi a morţi. În lmbaj miar, un labirnt interzicea sau cel puţin complica pătunderea ini­ cului, penipnd totuşi ntrarea celor care cunoşteau planul lu­ crilor defensive. n limbaj reliios, el mpieica spitele n fră, demoni deşeruli şi moartea să păundă în cetate. "Centul" cu­ prindea atunci nreul nsamblu al ceăii, a crei coniguraţie reproducea, cum m văzut, universul însuşi. . Dar adesea desinaţia labirintului era de a apăra un cenru " " în accepia primă şi riguroasă a cuntului, adică reprezenta ac­ cesul niţiaic la sacralitate, la nemurire, la realiae bsoltă. 145.

-

t

. TE MPLU, PAAT, .CENTRUL LUM II"

349

itualuile " labiintice pe care se întemeiză ceremonilul de ini­ ţiere (ie pildă la malekula) au rept scop ă-I invete pe neoit cum să pătundă, ără să se rătăcească, chiar n mpul ieţii ll1i " pînteşi, n eiunle moi1. abiintul, ca toate celellte' probe niţiatice, este o încercare grea in cre nu top snt în măsură să biuiască. Într-un anuit fel, periena iniţiaică a lui Tezeu în labiintul din Creta echivala cu expeiJa în căutrea Merelor de aur din grăna Hesperidelor sau a Linei de aur din Colchida. Fiecare din aceste încerci se rezuma, mofoloic vorbind, la a părunde ictoios într-un spaţiu greu accesibil şi bine apărat, n cre se ala un simbol - mai mult sau mai pupn ransprent l puterii, scralitţii şi nemrii. Dar acest "itinerar dicl " e departe de a se veria numai în probele iniţiatice sau eroice mi su s menţionate. Îl regăsim şi în multe lte mprejurri. Menionăm� ca xemplu, crconvolu,ule complicate ale unor temple cm e cel de la Barabudur, pelerina­ jul în Locuile Sinte (Mecca, Hardwar, Ierusalim etc.) , zbuciumul ascetului căutnd mereu o cale spre sne, spre "centrul " fintei lui etc . ... Dmul este greu, presărat cu prmejdii, pentru că e vorba, în fapt, de un it de recere de la profan la sacru, de la efemer şi iluzoriu la reaitate şi etenitate , de la moarte la viaă, de la om la diinitate. Accesul la "Centu " echivaleă cu o consacrare, o ni­ ţiere. Eistenţei de ieri, profană şi iluzoie , i succede o eistenă nouă, relă, durablă şi eiace . Exminaă mi îndeaproape, dialectica spaţilor sacre . şi în primul rind a "Centului " , pre contradictote. Un întreg ansm­ blu de mitui , smbolui şi rituluri subliniză diiculatea de a pătrunde ără daune într-un "Centu"; pe de altă parte, concoi­ tent, o seie de itui , smbolui şi ritualui arată ă acel centru e uşor accesibl. Pelerinajul în ocurile Sinte este reu , dar orice drum ăcut la o biserică este un peleinaj . rborele cosmic este, se şie, inaccesibil, dar este foarte uşor să se inroducă în orice iurtă un arbore echivlent rborelui cosmic. Itinerarul are duce la "Centu " e plin de obstacole etc. ... şi totuşi iecre ceate , ie­ care templu , iecare locuinţă se ală n Centrul Universului. A părunde şi a ieşi dintr-un labirint este ritul iniiatic prin exce­ lenA şi totuşi orice eistenţă. cir şi cea mai lniştită, poate i asiilaă cu înaintarea într-un labint. Chinurile şi .încercările" îndurate de Uise sînt fabuloase şi totuşi oice întoarcere a vri " preţuieşte" cît întoarcerea lui Ulise in Ithaca. 146.

" " Nost1�a Pradisului . - Înr-un cuînt, toate simbo­

lismele şi toate as1Iăile trecute în reistă mai sus dovedesc ă

350

SPATIUL SACRU

omul, oricît de difeite ar i calitativ spaţiul sacu şi spaiul pro­ fan, nu poate trăi dect r-l a�fel de spaţiu scru. Şi cnd aces­ ta nu i se revelează printr-o hierofnie, el îl construieşte, aplicînd canoanele cosmolotce şi geomantice . Şi astfel, cu toate că " Cen­ trul" e conceput a iind situat undeva", un de doar citiva iniţiaţi " pot nădăj dui să pătundă, lecare casă se pretinde totuşi con­ stuită în chiar acel Cenu al lnii. m putea spune că un mă­ nunchi de tradiţii atesă dorinţa omului de a se la fără efort n " Centrul Lumii", pe cînd un altul insisă asupra dicultăii şi, a unare, asupra melitului ce revine putintei de a pătrunde acolo. Pentru moment nu ne intereseă să stabilm istoria iecăreia din aceste tradipi . Faptul că prima dintre ele - cea are uşurează construcţia "Centrului" în chiar asa omului - se regăseşte aproape pretutindeni , ne face să o socotim, dacă nu drept cea mai veche , cel puţin ca semnicativă şi propne întreii umani­ tăţi . Ea pune în relief şi devăluie o condiţie deteninată a omu­ lui în Cosmos , pe care m pitea-o numi " nostagia paradsului ". Înţelegem prin aceasta dornţa omului de a se ala întodeana şi fără efot în inima lumii, a realităţii şi a sacralită.ii, pe scurt, dOrinta de a depăşi n chip natural coniţia umană şi a redobîndi condiţia divină: un creştin ar spune : condiţia dinaintea cădeii în păcat. in plus , aslrea stîlpului casei cu ul lumii la populaile aparţinînd culturlor pmitive, ca şi credinţa studiată în altc� par­ te (e Chamansme, p . 423 sq.) priitoare la joncţiunea relaiv u şoară a Cerului cu Pămîntul, ne îndreptăţeşc să annm ă dorina omului de a se plasa în mod iresc şi permanent într-un spaţiu sacru, n Centrul lumii" , era - mai uşor de s�tisăcut în " cadul societăilor arhaice decît în ciaiile care le-au unat. Înr-adevăr, acest rezultat dene din ce n ce mai greu de dobîn­ dit. Miturile "erolor" , care sînt sinuri in măsură să pătrundă înr-un "Centu", devn cu atît mai frecvente cu cît ciilapile cre le produc sau le propagă sînt mai evoluate . Noţiunile de me­ riţ, de curaj , de personlitate putenică, de probe iniţiatice etc. joacă un rol de o impoană crescîndă şi sint hrănite şi slujite de creditul tot mai copleşitor acordat magiei şi ideii de perso�alitate. Dar, atît înr-un cz, cît. şi n celălalt, "nostalgia praisului " , ni se devăluie cu o egală intensitate . Chiar acolo unde domină tradiţia unui Centru" foarte bine apărat, întîlnim, în numr ma­ " re, "echivlenţe " ale acestui " Centru", situate la niveluri din ce n ce mai accesibile. S-r putea chiar vorbi de dublete facile" le " "Cenrului"; aşa cum m văzut (par. 1 1 1) , rborele Vieii şi Iarba Nemliii au " dublete facle" în magie, frmacologie şi medicina

35 1

TEMPLU, PAAT, .CENTRUL LUM II-

populară, în sensul că oice plantă maică sau medlcinală sir­ şeşte prn a le putea ne locul. Pe scurt, indferent de unghiul din care o piim. dilecica spaIilor sacre tădeă întotdeauna "nostalgia pradisului" . Aceste fapte sînt erem de mpotnte;. ele anunţă şi chir aduc o conttbuie preţioasă la stabirea unei autenice nropo­ loii iozoice. Ele au, în prmul rînd, meritul de a revela, într-o umanitate lată încă. potriit expresiei curente, "la nivel eno­ raic" , o pozipe spiituală pe care numai sărăcia ijloacelor ei de eprmare (reduse la simboluri, ituri, " superstiţii") o deose­ beşte de sistemel� elaborate şi loic coerente ale teologiei şi mea­ fZiCii . Dr tocmai aceasă sărăcie şi această ulgaritate a mjloa­ celor de eprimre dau o valore s pecială aitu dinii s piritu ale pe care o exprmă ele . Autenticitatea lor, funcia imporană pe care o îndeplinesc n viaa popoarelor piive şi semi cilate dove­ desc, în olice caz, că problemele metizici şi ale teologiei sînt depate de a i o invenţie recentă a spiritului lman sau de a re­ prezenta o fază neadevărată sau tranzitorie în istoria spiritual� ;: umaniăii. Dar d ialectica p ra doală a s paiu lu i sacru accesibil şi n­ accesibil, unic şi trnscendent, pe de-o parte, repetabil dup ă vo­ ie, pe de ală parte - trebuie s tu diată şi din alt punct de vedere. Ea se interează, din capul loculu i, în ceea ce m numit mbva­ leta sacuui (par. 6 sq.) . m vzut că sacul arage şi respinge, e folositor ş i p rmejdios , aduce aît moartea cît şi nemurirea. Această mbivlen ţă are un rol şi în crearea morfologiei stufoase şi contradicto ii a spaiilor sacre . Calităţile negative ale spaţiilor -

.

-

.

sacre (inaccesibile, primejdioase, păzite de monşti etc-l" trebuie explicate, fără îndoială, p rin morfolo gi a " teribilă" a sacului (ta­ bu, primejdios etc.) şi invers . În sfrşit, se cune să menţionm " dubletele facUe ale sp aţiu lui sac u " şi, îndeosebi, ale " Cenului" . roducerea lor în serie şi pe planu ri tot mai coborîte " , " accesibile " (raţie unor muliple aSimlări, orice e suscepibil să devină un "Centu " , un labirint, un simbol al nemuririi etc.) atestă o reproducere, m spune me­ canică, a acelu iaşi unic rhelp , în variante tot mai "loclzate" şi mai "comune" . Nu este czul să ne mai ocupm aici de stuctura şi funcia ace s tor rh e tipuri pe cre le-am întîlnit de mai mu lte ori în alte cap itole ale acestei lucrări : orice rbore e suscep tibil să deină rborele cosmic, orice apă poate i ideniicaă cu Apele prmordile etc. m c on sacra t acestei probleme un stu di u spe­ cil (ci e mythe de l'etenel retour) şi vom avea prilejul să reve­ nm la ea . Este suicient să subliniem ă "dnmica" şi " filozoia ­

"

,

"

352

SPATIUL SACRU

spaiilor sacre pe1t să se constate eistena unui spaiu sacu arhetipl, pe care hierofaniile şi consacrarea orirui spaiu vi­ eă să-I "realizze". Multtpllcttatea " Centrelor" se eplică, pre­ cum m mai spus , prin suctura spaiului sacru, care admite coistenţa unei, " ininită1" de " locui " intr-u n acelaşi cenu . Cît despe inmia" . "rerea" acestei mullpliciă1. ea este po­ " sibilă prn repetarea unui arhetip. şa cm m constaat, acest arhelp este repetabl la orice nivel s-r dort şi sub fone oricît de rosiere s-ar voi (v. g. Arborele sacru, Apele sacre etc . ... ): ceea ce ni se pare însă semniicativ nu este faptul ă arhetipul este su­ sceptibil de imitaţii (repet) grosiere, ci faptul ă omul tinde, chir la nivelurile cele mai coboîte ale expenenţei lui religioase, "mediate", să se apropie de acest arhetip şi să-I realizeze. Dacă există reo tăsătură revelatorie a locului ocupat de om în Cos­ mos , aceasta nu este , de pildă, nici posibilitatea a rborele Vţeţii să ie redu s la o superstiţie magica-medicală oarecare, nici PQsi­ bilitatea a simbolul Centului să se deradeze pînă la stadiul de "dubletă facilă" , cm e cămiul; nu : ci ese mai egrbă acestă nevoie pe care o simte cosant omul de a-şi realza arhetpurile pînă la' niveluile cele mai de jos şi mai " impure" ale eistenţei sale meiate, este mai degrabă aceasă n.oslte a fomelor ranscendente (aici, a spaţiului sacu) .

B I BLIOGRAFI E Generlităi despre spaiul sacu: G. van der eeuw, Phnomenolge r Relgion Ubngen, 1 933) , p. 369, sq. : R. Guardini. Von hUigen i­ chen. p. 7 1 sq. : W. Bogoras, ldees ofSpce and ime n the Concepoon of imitve Relgon (metcan Anhropologist", N. S . • voI. 27, 2 apr. 19 1 7. p. 205-266) ; H. Nissen, Oientaion, 1 906-19 10, passm; M. Ganet, a pensee chnose, p . 9 1 sq. : J. Cllanre, a dotte et a gche ds les poemes homeques (Pais, 1 94 1 ) ; J. Soustelle, a pensee coswlque des nes Mcans (ats, 1940) , p. 56 sq. ; · P. Defontaines, egra­ phe et re!gion (Pris, 1948) . Despre itualuile consuii: Paul Sartoi. Ueber s Bopfr (,eit­ schft fur Ethnologie " , XX. 1 898, p. 1 -54) ; P. Sebillot. es rv.x pu­ bcs et les mnes as les rios et- les superstos de tos les pays (Paris, 1 894) , p. 85- 120; d. • e Folklore de rnce, voI. V (ais, 1 907) , p. 89-99; biblio fie recenă n M. Eliade, Comentiia legenda Meştu­ ui Manole (Bucureşti, 1 943) , spec. p. 37 sq. ; G. Cocchiaa, ll Ponte m Arta e t sacii di constone (Ana1i del Museo itre", Paleno,. 1950, p . 388 1) .

TEMPLU, PAAT, .CENTRUL LUM I I-

35 3

Despre rmmbo: P. Sailyves, e to' de la viUe et a chte de �cho (n Esss .efolklore bibue, Pats, 1 923, p. 177-204) ; W. x, n Watr nd ce. voI. 18. 1927, p. 1-88: P. Mus, Bbr (Hnoi . 1935), 1, p. 68 sq. • 94 sq. şi pss.

Despre anda: M. W. de Visser, Ancent Blhsm n Jaan (Pis , 1 929) , I. p. 1 59-1 75: H. Zmmem. Kusfon und Yga (Bern , 1926) , p. 94 sq. : G. ucci, n sbosme chttctonco i tmpi i t cden­ tale ( Indo-ibeia" , III-IV, oa. 1938) , d. , Teoia e pa del mndala " (Roma, 1 949 , rad. 'enleă, ondra 1 96 1 ) : E. Suzui, Mndaa (" Estem Buddism" , voI. VII, May. 1936) : M. Eliade, Techques u Yga pais, 1948) , p. 185 q. ; d. , e Yga (Pis, 1 9 54}. p. 223 sq. Despre uns: I. Deubner, Mns ( Henes", voI. 58, 1933, p. 27" 287) : Hedbund. M1s (" ErnoS" , voI. 3 1 , 1 933, p. 53-70) ; A H. ' llc of. he Cele . the Coss (ondon. 1927) . pss: F. Roet. hyele. Re­ cheches sur la sgictton et la desnatDn des onets crres ans lrchitecJre relgse de la Gr�e (Pis, 1 939) , p. 1 8 1 , 255 şi pas­ s..

Despre "Smbolismul cenului": M. Eliade, Cosmolie şi ache ba­ bUDnaă (B u ce şti, 1 937) , p. 3 1 sq.: Coentti (Bucre şi . 1943) , p. 72 sq. ; e yte de l'etel reor, ap. 1: W. Gaet., Kosmsche VorsteU� gen n Bde psoscr it Ebeg, Hmmelsbeg, dnbel und Westome (ntropos", voI. X, 1 9 14. p. 956-979) : Eic Burows, ome Cosolc! Ptts n bylon Regon n voI. e abynth. ed. de S. H. Hooke, ondon, 1 935, p. 45-70) ; 'A J. Wensinck, e ls of the Westm Semites Cocemig the Navel of te Eath (Amsterdm, 19 1 6) ; Th. Dombrt, Der Sakraltnn, 1 , qq urat (Munchen, 1 920) : W. F. Albtght, he Mouth ofthe Rivrs ( .The Ameican Joumal of he Seitic anguages . nd Lieaures . voI. 35, 19 19. p. 16 1-195) . "

,

D espre ophalos. vezi bibliograia ap . Pietre sacre". .

Despre Arborele Cosmic, vezi bibliograia cap. "Vegeaţia". Despre labiint, vezi W. F. Jackso1 Knight. Cumaen Gates. A reJe­ rence of the 8th Aeneid to inltaton patten (Oxford, 1936) ; Karl Kere ni , by lth Stden (lbae Vigilae" , V, Am s terdm - eipzig. 194 1 ) . -

Despre i tualle labiintice la malekula, vezi A . Benard Deacon, Ma­ lelua. A Vansg People of the New-Hebldes (ondon , 1 936) ; p. 552, sq. etc; John ayard, Stone Men , of Malelula (on do n , 1 942) , p. 340 sq. ,

649 sq.

I

•

CAPITO LUL XI

TMPL SACRU ŞI MITL EŞNICLUI REÎNCEPUT

147. Eterogenitatea timpului.

Problema pe care o abor­ dăm în acest capitol se numără ptntre cele mai aride ale fenome­ no�ogiei religioase . Diicultatea nu pne numi de diferenţa de sructură dintre tmpul magico-religios şi tmpul profan; ea con­ stă şi din faptul că îsşi perieţa timpului proprie poporelor pitive nu este echivuentă întotdeauna cu expeiena impulu i proprie u nui occidental modem . Deci, pe de o parte . timpul scu se opune dratei proJane: pe de altă parte, această din urmă du­ rtă prezină ea însăşi ipui dfeite de structu ră, după cum este vorba de societăţi arhaice sau de societăp �odene . Penru mo­ ment nu e uşor de stabilit dacă această dferenţă provine din im­ prejurrea că, la prmiivi, experienţa tmpului profan nu s-a desptns încă de categoriile timpului mitico-religios . Dar este' un fapt ă această experienţă a tmpului lasă pimitiului , ca să spunem aşa, o "deschidere" permanentă asupra timpului rei­ gios. Smpliicînd expunerea şi anticipînd oarecum asupra rezul­ tatu i i studiului nostru , m putea spune că însăşi structura ex­ perienţei temporale a priiului îi uşureză transfonrea duratei in timp sacu . Dr cum această problemă intereseză mai ales antropologia filozoică şi sociologia, nu ne vom opri asu­ pra ei decît în măsura. n care ne va impune o discuie asupra impului hierofanic. Problema ţe care ne ocupăm aici este însă unătoarea: prin ce se deosebeşte un tmp sacru de durata " profană" care l prece­ de şi cre i unează? Tenenul " timp hierofanic" , vom vedea în 'curind, acoperă re Iităi foarte vaIiate. El poate desemna tmpul în ' cre e cuprinsă celebrarea unui ritual şi care, pIil aceasta, e u n .p scu, adică un timp esenţial dfett de durata profană cre îi unează. El poate, de asemenea, . desemna timpul mitlc. ie recuperat indirect printr-un ritul, ie relzat prn repetarea unei acţiuni înzestrate cu un arhetip mitic . n sfrşit, el mai poate desemna Iimuile cosmice (de pildă, hierofniile lunare) , în mă­ sura în cre acesţe ritmu�i sînt considerate revelaii - inţelegem -

356

TIMPUL SACRU

pin aceasta mnifesti, cţini ale unei sacralităi funda­ menle subiacente Cosmosului. Astfel, lIn moment sau o porIu­ ne de mp poate devei, oricînd, ierofnică; e suicient să se producă atunci o ratofnie, o hierofanie sau o teofte penu ca el să ie ransiurat, consacat, comemorat pn efectul re­ peii sle şi deci repeabl . la nfmit. Oice tmp, oire ar i, este "deschis " asupa unui timp sacu, cu lte cunte . poate re­ vela ceea ce m numi, cu o fomulă comodă. bsolutul, aică su­ prnaturlul, supraumanul, su praistoricu1. Penru menitatea pmiivă timpul nu este omogen. Fără a pomeni de eventualele lui hierofnăi, impul ca are se pre­ znă sub mi multe forme, de intensiate viaă şi desinaie muliplă. L. Uvy-Buhl, după Hrdeland, a obsevat la dayaci cinci timpuri isincte , iecre cu o destinaţie propie, care iver­ siică duraa unei aceleiaşi zle, respectiv a unei zile de duminiă, astfel: 1) Răsăritul soarelui, favoabil îneperii unei lucrri. Co­ piii născui în acel ceas sînt feicii; dai e un moment în cre nu trebuie să pleci la nătoare , la pescuit sau la drum. Nu i reliza nici un succes; 2) Către ora nouă ineaa: un moment nefei­ cit: niic din ceea ce se incepe atunci nu reuşeşte: totuşi, dacă ponşti la m , nu te teme de ilhri; 3) Amiza: "tmp " foarte fericit: ,4) Ora trei după miă: moment al luptei, feicit penu duşmni, ilhi, vînătoi, pescai, nefeicit penru mep: 5) Căre apusul soarelui: scurt "mp fericit" . (e snatrel et la a­ tre ds la mealite primitive, p. 1 8- 1 9) . Exemplele sînt nenumrate. iecre religie recunoaşte zile fas­ te şi zile nefaste, momente optime în cursul unei zile faste, pe­ ioade de timp "concenrat" şi mp " iluat" , de mp " fote" şi tmp " slab " etc. De pe acum, o răsătură meită să ne renă aten­ ţia: tmpul apare ca neomogen încă anteior tuturor vloăilor e care le va putea prmi în caul unui sistem ritual dat: nui­ te perioade sînt faste, ltele nefaste . Cu alte cuvnte , timpul îşi descoperă o nouă dimensiune pe care m putea-o ni hierofa­ nică şt rape ăreia duraa în sine dobîndeşte nu numi o ca­ denA specială, dr şi .vocaii" iverse, " destine " contradictott Evident, aceasă imensiune hierofanică a fipului poate i rve­ laă, " cauată" de ttmuile cosmice, ca în czul celor cnci tim­ pui ale diaclor, sau de cizele solstl1le, de fzele luii etc. : de asemenea, ea poate i "cauată" de însăşi iaa reliioasă a so­ cietălor umne, sub fona, de pldă, a acelor sărbători de ină concenrate în sOnul mort l ieii aicole etc. Diverşi autoi au pus recnt n lumnă oignea socilă a rit­ muilor sacro-temporale (de ex. , M. Mauss, M. Grnet) ; touşi, nu -

M TUL VEŞNICULUI REiNCEPUT

357

"

se poate contesta că ritmurile cosmice n-au jucat şi ele un rol preponderent n "revelrea" şi orga)rea acestor sisteme. Va i suicient să mnm mportna valolor religioase le dra­ mei lunare (par. 47 sq.) sau vegele (par. 139) n desnul spiri­ tul l omului arhic. Ideile de in şi epeiţie, asupra croa vom mI reveni in cursul acestui capitol, pot i considerate ca o " "rvelaie a hierofanlor lunare, independentă de eventule exempllcăi le itmului şi repetiţiei n cadul vieţi socile ca atare. S-a spus (H . Hubert şi M. Mauss, a representation u teps, p. 2 1 3 sq.) că " originea" socială a clculului timpului sa­ cu este conirmată de dezacordul care se obseVă înre calenda­ rele sacre şi rimurile cosmice . De fapt, această divergenţă nu infrrmă cu nic solidiatea dintre sistemele de calcul l mpu­ lui şi Iimuile cosmice: ea dovedeşte doar, pe de-o parte, incon­ sistenţa calculelo"r şi cronometiei primitive şi. pe de alta. crac­ teul nan- "naturalist" l religtozităi �rhice. ale cărei sărbătoIi nu se adresează fenomenului natural în sine, ci tălmăciii reli­ ioase a acelui fenomen. Hierofaniile vegele (p� 1 23) ne-au dat prilejul să subliniem cit de vaiabil este locul sarbătorii pmăveii în calendr. m arăat, de asemenea, că ceea ce cracterizează aceasă sărbătoa­ re" a pmăveii este semniicaţia metizica-religioasă a renşterii Naturii şi a reînnoii ieţii. ir nu fenomenul "naturl " al primă­ veii in sine. Chir dacă un calendar nu este calculat după tim­ pul asronomic, nu însemnă că timpul sacu trebuie întotdeau­ na orîndutt independent de imurile cosmice. Ci. pur şi simplu, că aceste rimuri nu sînt valoizate decît în măsura n cre sînt hierofnii şi ă aceasă hierofre le eliberează de impul as­ tronomic cre le-a slj it, ca să zicem aşa, drept matice. Un " " " semn al primăveri" poate "revela pvra mai înainte ca "pri­ măvra natulă" să se i ăcut smiă (pr. 1 23) : ceea ce nu m­ piedică semnul să marcheze incepl unei "ere " noi pe care "pi­ măvra naturală" o va adevei n cujnd. nu atît n calitate de fenomen al naturii cît în acela de renovre, reincept totl l vieţii cosmice . Bineînţeles, ideea de renovare comporă o reînnoire in­ dividuală şi una socilă. o daă cu resaurarea Cosmosului. Nu este prma oră cînd în această carte ne este dat să sublniem ă. din perspectiva spmtualităţii arhaice, toate obiectele se regăsesc . şi toate planurile sînt n rapoturi reciproce.

18. Soidiate ,i contigiate

tmpulor i�rofice. Eterogenitatea mpulut. eprea lui n " sacu" şi "profn" nu mpică doar "ietui" ' peioice ăcute n durata profană -

a

358

TIMPUL SACRU

pentu a se insera in ele tmpul sacu ; ci mplică, în plus , faptul că aceste inser-ui ale tmpului sacru sînt solidare , m putea spune chiar connue . Liturghia creştină a unei duminici date este sol1dară cu liturghia dumimcl precedente şi cu aceea a du­ miniei care va urma. Nu numai ă timpul sacru în eare se petre­ ce misterul trnssubtanieri pîini şi "vinului în Corpul şi Sîngele Mîntuitoului este diferit caliaiv, ca o enclavă între prezent şi viitor, de durata profană din care s e detaşează; nu numi ă acest mp sacru este soidar cu cel l liturghlor precedente şi u1ătore, dr poate i socotit drept o continuare a tu turor litur­ ghiilor care s-au săvîrşit · in momentul in care a fost inaugurat misterul rnssubstanierii pînă în cipa prezentă. D,impotvă, durata profană cre se scurge inre două slujbe diine, neiind transigurată în timp sacru , nu poate prezenta nici o contiguitate cu timpul hierofanie al ritului: această durată" se scurge, ca să spunem aşa, paralel cu mpul sacu, care ni se revelează asfel ca un conn, ntreupt dor n aparenă de nteVlele profne. Ceea ce este adevărat penu tmpul cultului creştin este vala­ bil pentru toate impurle cunoscute de religie , magie, mit şi le­ gendă. Un ritual nu se mulţumeşte să repete itualul precedent (cre este el însuşi repe.iţia unui rhetip) , dar îi este, în plus, contiguu şi îl co�tinuă, periodic sau nu . Culesul ierburilor magi­ ce se face în momentele critice care marchează o ruptură de nivel înre" timpul profan şi tmpul magico-religios , de pildă miezul nopţii Sintului Ion. Credinţele populare spun că, timp de cîteva secunde - e cazu l cu iarba ieului" şi feriga - , cerurile se " " deschid" ; ierburile magice dobîndesc atunci puteri xceplionle şi cel care le culege în clipa aceea poate deveni nulnerabil, invi­ zibil etc . ... Aceste secunde hierofanice revin în iecare an. În sensul în care ele consituie o "durată " de structură sacră - dar tot.şi o durată - se poate spune că ele se cotină, că, de-a lungul ani­ lor şi -secolelor, ele forme� un sinur şi unic "tmp " . Aceasa nu împiedică însă ca aceste secunde hierofnice să se repete în apa­ renţ. perioic: ni le-am putea inchipui ca o deschidere fulgu­ " rantă " asupra Marelui imp, deschidere care îngăduie aceleiaşi paradole secunde a tmpului magico-r�igios să pătrundă în durata profană. Ideile de peiodicitate şi repetiie ocupă un loc considerabtl ait în itologie cît în folclor. " În legendele cu caste­ le, oraşe, mănăstiri , biseIici seufundate, blestemul nu e nicio­ dată defmitiv: el se reînnoieşte periodic; n iere an, n iecare al şaptelea, al nouălea an, la aceeaşi dată cînd s-a perecut ca­ tastrofa, oraşul reînvie , clopotele bat, castelana iese in taiiţele

M IT U L V.EŞN IC U LU I R E Î N C E PUT

359

ei, comoile se deschid , pznicii adon; dar la ora prezisă rj a se reface şi totul se stinge. Aceste reci dive periodice araă în deajuns cum aceleaşi date aduc aceleaşi înîmplări" (H . Hubert, M. Mauss , op. cit. , p. 205) . În religie , ca şi în maie, pertodicea nse nă înante de oate uiarea la ninit a unui tmp miic readus n prezent. Toate rttualurtle posedă pro­ prietatea de a se perece acum, în acestă clipă. Timpu l care a vzut evenmentul comentat sau repetat de un itual oarecare esteJi prezent, " re-prezentat" , dacă putem spune astfel, oricît de îndeprat este imaginat în tmp . Patimile lui Cristos, moartea şi înierea sa nu sînt doar comemorate în timpul slujbelor din Săptămîna Mre; ci ele se petrec ievea, atunci, sub ochii credin­ cioşilor. Iar un creştin adevărat trebu ie să se simtă onteoran cu acele evenmente transistorice, deoarece , repetindu - se, timpu l teofan1c îl devine prezent. Acelaşt lucu se poate spune şi despre magie . m văzut (par. 1 1 1 ) răjitoarea, plecaă în căuarea buuienilor de leac, spu­ nînd: "Vom culege ierburi ca să le punem pe rănile Domnului. " in puterea itului magic, răjitoarea deine contemporană cu patmile Mntuitoului, ierburile pe care le culege îşi datoreaă eiacitatea faptu lui că st puse (în tot czul, potl puse) pe răni­ le Mintuitoului, sau cresc la piciorul Cucil. Cadrul temporal al decntecului e al unu i prezent. Se povesteşte că tmăduitoarea ntîneşte pe Sina Fecioară sau alţi sinţi: că Fecioara ştie de boala lui X şi îi indiă leacu l e tc. Ne vom mrgini să citm un exemplu ales din comoara deosebit de bogaă a folcloulu i româ­ nesc: "Odaă, s-au adunat nouă fraţi din nouă taţi , la fel toţi îm­ brăcai, cu nouă sape ioase şi nouă securi ascuţite: ei au mers pînă la jumăatea podulu i de bronz; acolo s-au întîlnit cu Sinta Mta; ea cobora pe o sră in cer şi a început să-i întrebe: .Unde mergeţi, voi nouă fraţi din nouă aţi, la fel toţi îmbrăcaţi? - Mergem la Muntele din Galileea , să ăiem Pomul iului. sa1 ncolo Pomul Raiului. Ducep-vă la Ion, · pentru bubele lui;. tăiaţi , re teaţi , şi auncaţi-le în fu ndul mărti» (Gh. Pavelescu , Cerceăi aspra mgiei la romnii din Mlii Apuseni, ' Bucureşti , 1945, p. 1 56) . Scena se situeă într-un tmp mitic, cînd Pomul Raiului nu era încă ăiat şi totuşi ea se petrece acum, în momentul precis n cre cineva suferă de bube . Descîntecul nu se mulţumeşte să invoce puterea Sntei Fecioare, căci toate puterle , ie ele chiar diine , se dilueaă şi se pierd cînd se exerciă n du raa profană:

149. Periodicitate - prezent etern.

360

TI MPU L SACRU

el insaureă un alt tmp , ipul magico-religios, unu l în are oamenii pot ă se ducă să aie Pomul Raiului şi în care Sina Fecioară cobră n persoană pe o scră cerească. Şi această in ­ saurre nu este alegotcă, ci reală: Ion şi sufetnţa lui sînt con­ temporane cu intîlnirea dintre Fecioară şi cei nouă fraţi . Aceasă contemporaneitate cu marile momente mitice este o condiţie in­ dispensabilă penru eicaciatea magico-reliioas ă, de orice na­ tură ar i ea. Astfel în ăpşat , efortul lui Soren irkegaard de a exptma condiia creşină in fonula: A i contemporan cu Isu s" se dovedeşte mi puin revoluţionr decît pare la început; ierke­ gaard n-a făcut de cît să fonuleze în termeni noi o atitudine ge­ nerală şi ire as că a omului arhic. Petodiciate , repeti ie , prezent eten : aceste rei cractetsici ale mpului magico-reiios jută la lmurirea sensului neomo­ geneităţ11 acestui mp atofnic şi hierofanie în raport cu dua­ a profană. Întocmi tuturor celorlalte activităi esen.ale le vieţi omeneşi (pescuit, înătoare, cule�ul fuctelor, aicultu ra etc. ) , care au devenit ulter1�r, deşi întotdeauna incomplet, aci­ iAi "profane " , tturile au fost revelate de zei sau de " stămoşi" . De iecare daă cînd se repeă un tt sau un act seniaiv (vî­ nătoare etc.), se imită gestul rhelpl l zeului sau l stămo­ şului, gesul e s-a erecut a ogna mpulor, adică înr-un timp mitlc. Dar această repetare are totodaă ca efect insaurarea timpu­ lui iic l zeiţor şi srămoşilor. Astfel, n Noua- Gunee, cînd o căpetenie matiă poneşte pe mare, el personiică eroul mitlc Aori: " El p oră costumul pe are, potiit mitului, il îmbrăca Aot; ca şi el, re faa înnegrttă, şi în pr un love de acelaşi fel cu cel luat de Aor1 din capul lut Iir1. Danseă pe punte şi-şi des­ chide braţele aşa cum Aot îşi desfăşura aripile . Un pescr îmi spune că atunci cînd se ducea să tragă în peşti (cu rcul) se sm­ ţea ivavia însuşi . El nu mplora favoarea şi ajutoul acestui erou mitlc; se identlica cu el " (F. E. Williams , ciat de L. Uy-Buhl, a mytolgie primitive, p . 1 63- 1 64) . Cu alte cuvinte, pescaul trăieşte în tnlpul mitic al lui ivaia, aşa cum marinrul cre se idenică cu Aori trieşte în timpul transistoric al acelui erou. Fie că devine eroul însuşi, ie că deine doar conteoranul lut, mc­ lanezianul trăieşte un prezent li c, imposibil de confundat cu vreo duraă profană. Repetind un gest arheipl, el e insereă inr-un timp sacu nistoric şi aceasă insepe nu poate avea loc decît dacă timpul profan es te abolit. Imporana considerabilă a acestei aboli penru omul rhic n e va aprea ulteior. "

.

.

361

MITUL VEŞNICULUI REiNCEPUT

150. Re8tar�ea tmpli

mitic. - Prin orice iual şi deci

prin oice gest senficaiv (înătoare, pescuit etc ... ) , pritiul se nsereă in .timpul mitic". Căci .epoca mitică, zgr, nu re­ buie ndiă dor ca un timp trecut, ci şi a timp prezent şi iitor: ca o se şi totodată o peioadă" (A. P. Elin, citat de L. Uy-' Buhl, Mytholgie primtive, p. 7) . Această perioadă este "reatoa­ re (ibi. p. 8) , in sensul că atunci, in iUo tempore, au avut loc atît creaţia şi orgrea Cosmosului , cît şi revelaţia, pin zei, să­ moşi sau eroi civilizatori, atuturor actiităţilor rheiple. In iUo tpore, n epoca miică, totul era posibil. Atunci speciile" nu " erau încă xate şi fonele erau luide" . (intrea acestei lui­ " dită1 se simte supravieţuind chiar in radiţiile ttologtce elabo­ rate: in mitoloia greacă, de pldă�' epoca lui Uranos, aceea a lui Cronos etc. cf. par. 23 .) Pe de altă prte, aceeaşi luiditate a for­ " melor" constituie, la cealală extreitate a tmpului, unul din sindroamele eshaton-ului, l momentului în care istoria" va lua " sfrrşit şi in cre întreaga lume va începe să trăiască inr-un imp sacu , in eteniate . Atunci lupul va locui laolaltă cu ielul şi " leoprdul se va culca îngă căprioară etc . . " (Is" 1 1 ,6 sq.l . Atunci, nec mgos meuent menta lones, tunele de boi nu " se vor teme de leii cei mi" g ili, clga N, 22) . Se cuine bine subliniată tendina - obsevabilă în orice so­ cietate, oicare i-ar i gradul de evoluţie - de a restabli "acel timp ", timpul miic, Marele mp . Căci această resaurare este rezultatul oricui rit şi oicrui gest semniicativ, ră deosebire. "Un rit este repeiţia unui frament al mpului oiinar": iar timpul oiginar sljeşte drept model tuturor impurilor. Ceea ce " s-a petrecut într-o zi se repetă ră incetre. E ste de ajuns să cunoşti itul spre a înţelege viata" (G. Van der eeuw, L'home primitiJ et la relgion, p� 1 20, 1 0 1 ) . n legătură cu iculaţia şi semniicaIa mitului, vom cîntări gradul exact de adevăr lat în fonula lui Van der eeuw: Este de aj uns să cunoşti mitul spre " a intelege viaţa. " Să înregistrăm, penl moment, aceste două c'racteistici ale impului mitic (sau , confon contextelor, sacu, magico-religios , hierofic) : 1 ) repetabiliatea lui (în sensul ă orice acţiune semniicaivă l reproduce) ; 2) faptul că, deşi e con­ sideat a rnsistoic, situat dncolo de oice conlngenă, înr-un fel în etenitate , acest mp sacu are,. în istorie, un început" , " anume momentul cind divinitatea a cre.t lumea sau a organi­ zat-o, momeltul cînd eroul civilzator sau strămoşul au devăluit o actiiate oarecare etc. DIn punctul de vedere l spiitualităţH arhice, orice nceput este un illud tepus, deci o deschidere asupra Marelui Imp. ..

\

•

362

T I M P U L SAC RU

asupra etenităţii . Marcel Mauss a văzu t bine că "evenmentele reliioase cre se petrec în imp sînt legim şi logic considerate ca petrecîndu -se în etenitate (op. ct. , p. 2 2 7) . Într-adevăr, iea­ re din aceste " evenimente reliioase" repe ă la ininit arheipu l, " adică repeă ceea ce s-a petrecut la "începu t , în momentu l în care un rit, un gest religios iind revelate, ele s-au manifesat tot­ odaă n istoie. După cum vom arăta mai pe larg în cele ce urmeă, istoria, n perspeciva menaliăţii primiive , coincide cu mitul: orice eve� nimeni (oice conj unctură ce are un sens) , prin însuşi faptul că s-a prs n tip, reprezină o uptură a" du ratei profne şi o invazie .a Marelui Imp . Ca aare , orice eveniment, prin însuşi faptul ă s-a întîmplat, ă s-a perecut în mp , este o hierofaie, " o " revelaţie . Pradoxul acestui "eveniment-hierofanie" şi al aces­ tui " tmp istoric-timp 1tic� nu e un paradox decît în aprenă; penu a o isipi este de ajuns să te reaşezi în condiţile speciale ale menalităţii care le-a concepu t. Căci, în fond , pmiiu l nu găseşte acţiunlor omeneşti sem�iicaţie şi interes (de pildă, muncilor aiole, obiceiuilor sociale , vietii sexule, culturii etc . ) ţecit n măsura în care ele repetă gesturle revelate d e diiniăţi, eroi ciilatoi au strămoşi. Tot ce nu inră n caul acesor acl­ ui semniicative , neaînd model nsuman , nu are nici nume, nici imporană . Dar toate aceste acţiuni arhetipale au fost reve­ late atunci, in io tepore, nr-un mp care nu poate i situat cronoloic, n tmpul milc . Revelîndu-se, ele au intrerupt duraa profană şi au ntrodus în 'ea mpul mitic. Dar, totodaă, ele au " creat şt. un "nceput , un " evenment" care vine să se nseree n perspeciva cenuşie şi unifonă a duratei profane (a duratei in care apar şi dispr actele nesemniicative) şi consuieşte astfel " "istoria , seria " evenmentelor prevzute cu un sen s" , distincă de curgerea gestuilor automate şi ră semniicaţie. Astfel incît, ori­ cît de paradoxal pare, ceea ce m putea numi " istOie" a socieă­ ilor p1miive se reduce exclusiv la evenmentele miice care s-au etrecut in Uo tepore şi care n-au înceat să se repete de atunci şi pină in zilele noastre. Tot ceea ce , în ochii unui om modem: " este cu adevăat " istoric , adică unic şi ireversibil, este conside­ rat de primiiv a lipsit de mponă, neaînd un precedent mi. ico-istoric.

Repeiţie non-perioică. .

Aceste obseVaţii contri­ buie, n egală măsură, la înţelegerea mitulu i (pr. 1 56 sq. ) şi la explicarea tmpului miic, hierofanic , magico-reliios , care for­ meaă obiectul principl al acestui capitol. Sintem de-acum in 151.

-

363

M ITUL VEŞNICULUI REiNCEPUT

măsură să inţelegem de ce timpul sacu . r�lig1os nu se reproduce întotdeauna periodic; dacă o anumită sărbătoare (situată, bi­ neînţeles, inr-un mp ierofanic) se repetă perioic, eistă lte aciuni, profane' în aprenă - doar in aparenţă - care, pre­ zenîndu-se şi ele ,nauurate" într-un iUud teps, pot avea loc oricnd. Oricînd poţi plea la pescuit, la nătoe etc. .. şi imia astfel un erou mitic, -il poţi întrupa, resaurnd în acest fel tmpul mitic, ieşind din duraa profnă, repetind mitul-istoie. Pentru a reveni Ia ceea ce tocmai spunem, orice imp este suscepibil să deină timp sacru; în oice moment durata poate i preschmbaă in etenitate . Freşte, aşa cum vom vedea, periodicitatea tmpului sacu ocupă un loc considerabil în concepţiile reliioase ale înre­ gii umaniăi: dar faptul ă acelaşi mecanism al iitării unui ar­ hetip şi l repetăm unui gest arheipl poate desiinţa durata profană şi o poate transigura în tmp sacu , şi aceasta în afara riturilor perioice, este o împ:ejurre plină de sens: ea dovedeşte, pe de-a prte, că tendina de a hierofna impul este un lucru esenţial, independent de sistemele organizate n carul viepi so­ ciale, ndependent de mecanismele destnate să suprime timpul profan (de pildă " anul vchi" ) şi să insaureze tmpul sacu (anul nou) , asupra cărora vom reveni curînd; ea ne ainteşte, pe de altă parte, "dubletele facile" pe "care le-m semnalat la instaura­ rea spaţiului sacu (par. 146) . Aşa cum un "cenu al lumii" , care prn definiţie se găseşte într-un loc inaccesibil, poate i totuşi construit oriunde, ră să ne izbim de diicultăţile de are pome­ nesc miurile şi legendele eroice , tot astfel impul sacu, insau­ rat cel mi adesea in timpul sărbătoilor colective, pe clea calen� dului, poate i atins oricînd şi de olicine, pin smpla repeare a unui gest arhetlpal mitic. Să luăm act. de pe acm, de aceas. tendnţă de a depăşi cadrele colective ale instaurii timpului sa­ cu : ea re o importană care nu va întîzia să ne apră. .

Sărbătorile au loc nr�un imp sacu , adică. aşa cum remrcă M. Mauss, in etenitate. Dr sînt anumite sărbători periodice - cu sigurnă. cele mai mpor­ ante - care ne fac să înrevedem ceva în plus: dorinta de a su­ prima timpul profan deja scurs şi de a instaura un "tmp nou" . Cu alte cuvinte, sărbătorile periodice, are închid un ciclu tem­ poral şi deschid unul nou , intreprind o regenerre oală a tpu­ lui. D,eoarece m studiat destul de dealiat n altă p rte (e ythe de l'etemel retor) scenariile rituale care marcheă sfrşitul anu­ lui trecut şi începutul anului nou, ne putem îngădui aici dor o privire sumră asupra acestei imporante probleme . 152. Regenerarea tmpului.

-

34

TIMPUL SACRU

Morfologia scenariilor itule peiodice este exaordinar de bogată. Cercele lui J. G. rzer, A J . Wensnck, G . Dumezil şi ale ltor autori menţionaţi in bibltorie ne îngăduie să-i ezu­ mm substana n schema unătoare. Sfrrşitul nului şi începu­ ul anului cel nou dau naştee unui nsamblu de ritui: 1) pur­ gaiuni, pulcăi, mrtuisrea păcatelor, zgoirea demonlor, alungarea răului fară din sat etc. : 2) sngerea şi reapnderea focutlor; 3) procesiuni m�scate (mşle iurînd suletele mor­ ilor) , prre ceremonială a nl0rl.i}or, cre sînt hrăniţi (ospeţe etc.) şi cre la sfşttul serbrii sînt conduşi pînă la mrginea lo­ calităţii, pînă la mare, la pîrîu etc. : 4) lupte înre două cete ina­ 1ce ; 5) intermediu naalesc, satumalii , ăstunre a ordinei nomle, orte" . " Fă îndoială, scenaiul sirşitului de an şi începutul anului nou nu cuprinde nicăiei toate acese tturt a ror lisă nici n-m aut de altfel pretenia s-o epuăm, căci nu m pomenit de inl­ 1eri şi, n anumite reiuni, de căsătoiile pn răpire . Toate aceste ritui fac însă prte din unul şi acelaşi cadru ceremonial. Fiecare din ele umăreşte - în perspectiva şi planul său propriu - abo­ lirea tmpului scurs în pertoda ciclului cre se încheie . Astfel, purgaţia, putctle, rderea eitUor vechiului "an " , zgonrea " diavollor, a răjitoarelor şi, în general, a tot ce reprezintă anul scurs au drept scop să disugă totalitatea impului trecut, să-I supime. Singerea focurilor echivaleaă cu instaurarea "întune­ ricului " , a nopţii cosice" în care toate "fonele " îşi pierd contu­ " rul şi se contopesc. Pe pln cosmoloic, "întuneicul " este idenic cu haosul, după cu� reapinderea focului smbozează creaia, resaurrea formelor şi limitelor. Măştle cre întruchipă sră­ moşii, suletele morţilor cre iziteaă în chip ceremoni! pe cei ii (Japonia, Gemania etc.) sînt şi semn că hoarele au fost anu­ late .şi înlocuite prin fuionarea tuturor modaliăţilor. În acest in­ teval paradoxal între două "mpuri (- între două Cosmosuri) de­ ne posibilă comunicarea între cei ii şi cei morţi , adică înre formele " realate şi pefonlul, lavruI. Într-un anumit sens, " se poate spune că. în ,,�tunericul" şi haosul" insaurat prn li­ " chidarea vechiului an, toate modalităle coincid şi contoprea universală ( noapte " - "potop" - disoluţie) face posibUă ără efort, " automat, o coiciea opposiom pe toate planule. ,Această vonă de a supima impul apare încă mal tbilă în oria" cre re loc, cu o violenţă variaă ca intensiate, cu ple­ " jul ceremoni1lor nului Nou. Orta este, de asemenea, o reresiu­ ne în "întuneic" , o resauar� a haosului pmordil şi, în aceas­ ă cliate , precede orice creaie, oice mnifesre de fone

M ITUL V E ŞN I C ULU I R E i N C E PUT

365

organiate . uzionarea tuturor formelor" într-una singură, vasă " unitate nediferenţiată, repeă întocmai modalitatea indisinctă a realu lui . m senlat cu ală oczie (par. 1 38) funcţia şi semni­ icaia seuală şi în acelaşi Jimp aricolă a orgtet; la nivel cosmo ­ logic, orta " este echivalentul Haosului sau al plenitu din! inle, " iar, în perspectivă temporlă, al Marelui Timp, l "clipei etene " , l non-duatei. eenţa otei în ceremoniile cre- marche.ă ie­ tui peiodice ale mpului trădează o vonţă de bolire intgrală a trlui prin olirea Creţiei. "Confuzia fonelor " es te ilustaă prin răstunrea condiţiilor sociale (la Satumalii , sclavul este săpîn, săpînu l slujeşte pe sclai; în Mesopotmia . regele este deronat şi umilit etc. ) ; pin coincidena contrariilor (matroana este rataă ca o curtenă etc . ) ; prin su spendarea tuturor nor­ melor etc. Dezlănţuirea destrăbăIăii, încălcarea tuturor interdic­ Iilor, coinciden. tuturor contriilor � -au altă intenţie decît di­ soluţia lumU - al crei chip este comuniatea - şi resaurrea lui iUd teps primordial, care este eident momentul mitic al uh ui haos) şi � srşlui (poop sau epyos�, aolipsă) .

153. Reperea nulă a cosmogoniei. - Aceas ă semnii­

caţie co smoloică a orgiei navaleşti de la sirşttul anului este conlnaă de faptul că haosul este întotdeauna u nat de o nouă creaţie a Cosmosului. Sub fome mai mult sau mai puin lmpezi, aceste ceremoniale periodice tind toate la o repetare smboliă a creale1 . Ne ·vom mărini doar la cîteva exemple . a babilonieni, n cursul ceremonialului Anulu i N ou , kti (cre dureă 1 2 zile) , se recita de mai multe ori , în templul lui Marduk, poemul zis al CreaIei, Ena Elish: era un mj loc de a se reactuala, pin ma­ ie orală şi pin iturile care o însote�u , lupta dintre Marduk şi monstul marin Iamat, lup. care se petrecuse in illo tepore şi cre, pin -biuinţa nlă a zeului, pusese capăt Haosului. Hitlţii practicau un obicei analog: în adul srbătorii nului Nou , ei reciau şi reactualizau duelul exemplar dinre zeul amosferic Te­ shup şi şpele. Iluyankash (cf. A. G6e, Kleţasien, Leipzig, 1 933, p. 1 30) . Lupa, dintre Marduk şi Imat, era mimată pin ciocnirea a două cete de bărbaţi (R. abat. e caractere relgiex e a royaute ssyro-byloniene, p. 99) şi acest ritual se regă­ seş te la hiti. (de asemenea cu oczia Anului Nou , A. Gotze , ibiLl , ca şi la eipteni (Ivan Ennell, Stdies on Divne Kigship in te Ancent Ner Est Upp ala , 1 943 , p . I l ) . Se repro ducea trecerea de la Haos la Cosmos: ,De-ar puta mereu să-I învingă pe Ia­ · at, xcmau, şi să-i curtee zlele! " Lupta, biuinţa lui Mar­ duk şi creare� luii devenau stfel fapte pezente . ,

366

TIMPUL SACRU

Cu prilejul lui akiii se celebra şi zmuk, " sărbătoarea sor­ plor", astfel numită pentru că se trăgeau sori iecrei luni a anului: cu alte cuvinte, acum se creeau cele douăsprzece luni unătoare, conform unei concepţii comune multor altor tradiţii. O serie înreagă de ritualui li se adăugau: coborrea lui Marduk în nfen. miirea regelui, eprea relelor reprezentate de un tap ispăşitor, n sirştt, hierog�a zeului cu Sepnitim - ie­ rogamie pe cre regele o reproducea cu o hierodulă, in camera zeiţei (R. Labat, op. cit. , p. 247) şi care , desiur, dădea semnalul unui moment de destrăbălare colecivă. Asistăm astfel la o regre­ siune i haos (supremaţie a lui iamat. " confuzie a fonelor" ) umată de o nouă creaţie (buinţă a lui Marduk, fXare a destne­ lor. hierogamie - "o nouă ,naştere") . O dată cu dizolvrea vechii lumi în haosul pimordil, se obinea mpicit şi abolirea timpului vechi, . un modem ar spune a istoriei" ciclului care se încheia. " Pentr. mentalitatea prmitivă, tmpul vechi este constituit din durata profană în cre s-au înscris toate evenmentele ră în­ semnătate, adică ără modele rhetipale: "istoria" este memoria acestor evenmente, a ceea ce pînă la ună trebuie numit non­ vlori sau chiar " păcate " (n măsura n care ele consituie abateri in raport cu normele rhetipale) . Am vzut că, pentru pimiivi, adevăraa istorie e, dmpotrivă, o mito-istorie, că ea înregistreză numi repetiia gesturilor arheipale revelate de zei, strămoşi sau eroii civilizatoi, în decursul tmpului mitic, in Uo tempore. Pen­ tru priiv. toate repetăile rhetipurilor se perec în afara dura­ tei profne: reiese de aici ă, pe de-o pate, astfel de acţiuni n-ar putea constitui păcate", abatei în raport cu norma şi că, pe de " altă parte , ele nu au nimic comun cu durata, cu "timpul vechi" , peiodic suprimat. lungrea de}onlor şi a duhurilor, mrturi­ sirea păcatelor, puriicile şi , mi ales. revenirea smbolică la haosul primordial, toate acestea înseamnă aboirea mpului pro­ fan, a tmpului vechi în cre s-au realizat, pe de-o parte, eveni­ mentele lipsite de sens, pe de alta, toate abaterile. O daă pe an deci, tmpul vechi, recutul, memoria evenmen­ telor non-exemplare (pe scurt, "istoria" în sensul actul al cuvîn­ tului) sînt anihilate . Repetrea simbolică a cosmogoniei, care ur­ meză eternării simbolice a luii vechi, regenereă tipul n totaltatea luI. Căci nu este vorba doar de o sărbătoare cre nse­ rează, n durata profană, "clipa etenă" a timpului sacu: ceea ce se urmreşte în plus este , precum s-a mai spus, nulrea între­ ului tmp profan scurs în limitele cichllui care se încheie. În as­ piraţia de a reîncepe o viaţă oă în sî".l unei Creaţii oi - aspi­ raţie ăţiş prezentă în toate ceremonil(: de sirşit şi început de n

MITUL VEŞN ICULUI REiNCEPUT

367

străbate şi doinţa paradoxală de a reuşi să s� inaugureze o eistenă anistorică, aică de a putea ri exclusiv într-un lp sacu . Ceea ce însen ă a proiecta o regen.erre a întreului tmp, o rnsiurare a duratei in "etenitate" . Această nevoie d e regenerare toală a timpului (realzabilă prin repetarea nuală a cosmologiei) s-a păstrat pînă şi în tradii ce nu pot i caliicate drept "primitive" . m menţionat iculaiile sărbătorii nului Nou la · babilonieni. Elementele cosmogonice snt de asemenea transparente în ceremonilul evreiesc cores­ putor. a "schimbarea anului" (Ieşirea, 34 , 22) , la "ieşirea din an" (ibi. , 23 , 1 6) , avea loc lupa 'lui Jahve cu Rhab, înfingerea acestui monstru matn (ecivalentul lui Timat) de către Jahve şi izbînda asupra Apelor, care echivala cu repetarea creaiei lumilor şi, totodaă, cu mîntuirea omului (biruinţă asupra morii , garn­ tarea hranei pentru anul care vine etc . ; c. A. R. Johnson , e RoZe of the Kig in the Jesalem C1s, p. 97 sq. ) . A. J . Wen snck mai semnalează şi alte une ale concepţiei ar­ haice de re-crere anuală a Cosmosului, păstrate în tradille iu­ daice şi creştine (e Semitic New Year nd the Oign of Eschato­ lgy, p. 1 68) . Lumea ar i fost creată în timpul lunilor Ishri sau Nisan, �dică în tmpul perioadei ploilor, perioadă cosmogonică ideală. a creştini. misteul binecuvîntării apelor la Boboteă presupune de asemenea un seis cosmogonic . "Dumnezeu a cre­ at din nou cerule pentI că păcătoşii au adorat co>uile ce­ reşti: a creat din -nou lumea care fusese întinată de Adm; el a " ăurit o nouă creaţie cu propria saivă (Efrem Siul, Ine, II , 1 6 : A. J. Wensinck, p. 1 69) . Alah este cel ce săvîrşe şte Creaia, deci o repetă", spune Coranul (sir� V, 4) . Această veşică repe­ tare a actului cosmogonic, care face din iecare n Nou inauu­ rarea unei Ere , îngăduie revenirea moilor la viaţă şi înreţne speranţa pe re o au crencioşii in inierea truputlor. Ac�as. tradiie supraVieţuieşte ath la popoarele seitice (F. R. emn şi Pedersen, Der Beweis ar die Auferstehung m Koran) , cît şi la creştini (A. J . Wensinck, p. 1 7 1 ) . "Atotputernicul trezeşte trupu­ " riIe şi totodată suletele în ziua Bobotezei (Efrem Sirul. Ine I, 1 ) etc. Un text pahlei tradus de E. Danesteter (end-Avest, Paris, 1 892-93 , voI . II, p. 640, n. 1 38) spune că: "În luna fravarn, în ziu. urdhăth, Donul Ohrmzd va înăptui învierea şi «al celui de l doilea trup» , iar lumea va fi scoasă din neputinţa ei cu de­ monii, leacurile etc . Şi va i bel şug în toate, nu va mi i atîta dorn. de hrană; lumea va i pură. omul va i eiberat de -piedici (ale duhului rău) şi în veci nemuritor. " gni spune că, in ziua

38

TIMPUL SACRU

de Nauroz, Dumnezeu a înviat morii, "le-a �edat sufletele apoi a pouncit Cerului, n cre a. căzut plOaie peste ei. şi de aeea oamenii au luat obiceiul să verse apă n acea zi" (os g rphe , ciat de A. Chtstensen, e premier omme et le premier ro � II. p. 147) . egăturile forte sînse între ideile de "creaie prin apă" (cosmogonie avatlcă; potop cre regenereză peiodic viaţa isto­ " rică"; ploie) , de naştere şi înviere, sînt connnate pin aceasă fră in Talmud: "Dmnezeu are trei chei : aceea a ploii, aceea a " naşteii, aceea a înieri moIţilor (Ta'ant, foI. 2 a; A. J. Wen­ sinck, p. 1 73) . Nauroz, Anul Nou persan. este totodată sărbătoarea lui hura Mazda (celebrată în ziua Ohnadz" a primei lui) şi ziua în care " a aut loc crerea luii şi a omului (cf. tetele sinse de J. Mar­ qut, e Nawroz, spec. p . 1 6 sq.) . in ziua de Nauroz are loc "reînoirea creaiei" (lbruni, he Chroogy of Aciet Nao, trad. E . Sachau , ondon, 1 879, p . 199) . Confon radiţiei trans . ise de Dimasqi (A. Chrtstensen, II, p . 149) , regele proclma: a­ " ă o zi nouă a unei luni noi dintr-un n nou; trebuie nnoit ceea ce tmpul a învechit!" Tot în acea zi se xeă şi destnul omeni­ lor penru un n îneg (Albruni, p. 20 1 ; Qni, trad . A. Cts­ tensen, II, p. 148) . in noaptea de Nauroz, se pot vedea focui şi luini nenumărate (lbiuni, p . 200) şi se practică purtiăi pn apă şi Ubapum. spre a asigura nului ce ne ploi abundente (ibi. , p. 202-203) .Pe de lă parte. n timpul "Marelui Nauroz" , ieare om semă­ na într-un vas -şapte specii de seminţe şi "dn creşterea lor răgea concluzii 'asupra recoltei acelui n " (ibi.., p . 202 ) . �ste vorba aici de un obicei analog cu "fXarea sorţilor", pracicat la nul Nou babilonian şi ransmis pînă n tmpul nosti în ceremoilele '1n Ziua nului la mandeeni şi yezidişi. Tot pentru că nul Nou re­ peă actul cosmogontc, cele " douăsprezece zile" cre despart Cră­ ciunul de Sobotză snt considerate , o peiurare a celor două­ sprezece luni le anului: este motiul pentru care ăranii din întreaga Europă determină temperatura şi cniatea de ploie cre vor caractera ieare din luile viitoare cu ajutorul "semne­ lor meteoroloice " ale acestor douăsprezece zile (cf. J . G. razer, e Scapegoat, p. 3 1 5 sq. : G. Dumezil, a legene des Cejures, p. 39 sq.) . a sărbătoarea tabemacolelor se detenina de aseme­ nea cantitatea de apă pe care avea s-o prmească iecre lună (A. J . Wensinck. 1 63) . a indienii vedici , cele Douăsprezece Zile din mijlocul iemi1 eau o ne şi o epică a ntregului n (�g Vea, V, 33) ; acelaşi timp concentrat in aceste douăsprezece zile rea­ pare n tradiţia chineză (M. Granet, a pesee chinoise, p. 1 07) .

39

MITUL VEŞN ICULUI REi NCEPUT

Toate faptele trecute n revistă pînă acm au o trăsătuă comună: pesupun ideea de regenerre perioiă a timpului prin epetrea smolică a cosmogoniei. Dr reperea cosmogoniei nu este turos Jegaă de ceremonHle colective . le nului Nou. Cu lte cunte, mpul " . profn. istoic " poate i suprmat, ir mpul iic, " "veci " . regenerat poate i nsaurat. prn repetrea cosgoei, nou " chir în cursul anului şi independent de iturile colective menpo­ nate mai sus. Astfel, penru vechii islandezi, luarea în stăpne a unui teen (lannama) echivala cu transfonarea Haosului n Cosmos Van der eeuw. op. cit. . p . 1 1 0) , iar în India vedică, ocu­ parea unui teritoriu era validată prin idicrea unui lr l focu­ lui, alfel spus, în deiniiv, pnr�o repetare a cosmogoniei. Alta­ mI focului reproducea. de fapt. Universul şi idicarea lui coespundea Creăii lumii; de ·iecare dată cînd se construia un alr de acest fel. se repea . actul arhetipal al Creaţiei şi se con" suia " mpul (c. Satpatha Brahma.a. I. 5. 1 . sq. : " altul fo­ cului este anul" .. . ib. , X. 5, 4, 10; alrul focului are "cnCi sra­ tuIi ... [iecare strat este un anomp] . cele cinci notimpuIi fac un n şi Ani (-alrul) este nul " ; ib. , I, 8. 1 , 1 5) . ocuitorii din Fidji numesc " cearea lumii" ceremonia insa­ lării unui nou conducător (A. M . Hocrt, Kigsh ip , Oford 1927, p 1 89- 190) . Aceeaşi idee se întîlneşte, ră a i tot ait de clr expimaă. în ciilizaţile mai evoluate. unde aice urcre pe ron are valoarea unei re-crem sau a unei regenerări a lumi. imul decret pe care-l promulga împăratul chinez la suirea pe tron xa un nou calendar şi. ininte de a stabili o nouă odine a mpului, el anula vechea ordine (M. Granet. a pensee chioise, p. 9 7) . Assurbanipal s e considera u n regenerator al Cosmosului, căci, spunea el, " de cînd. zeii, în bunăatea lor, m-au aşezat pe tronul înaintaşilor mei , Adah şi-a is ploaia ... gîul a crescut ... recol­ ta a fost îmbelşugaă ... turmele s-au inmulit, etc. " (Citat de A. Jeremias , Hasting. Eyclopaedia of Relgion and Ethics. voI. I, p . 1 87 b) . rofeţia celei de-a IV-a egloge. mgns b inegro saeculoum nasciw- oro se aplică. inr-un anumit sens, oicui suvern. Înr-adevăr. cu iere nou suvern, oicît de neînsemnat, înce­ pea o " eră nouă" . ° nouă domnie era considerată ca o regenerare a istoiei naiuni, chiar a istoiei universale . r i nedreaptă in­ tenia de a reduce ·aceste formule pretenţioase la ceea ce au de­ venit o dată cu decinul monarhiilor: lăudăroşenie de suveran, 1 54. Repetarea contngentă a cosmogoniei.

-

,

. .

'

... *

*

se naş te din nou lnarea rdine a vcacutlor.

-

Noa

re..

370

TIMPUL SACRU

linguşire de curten . Nădejdea unei "ere noi" inaugurate de nOlII suveran nu era numai autentică şi sinceră, ci şi foarte irească, dacă ne plasm în vziunea sp iritu l ă a umanităii rhice. De altfel. nici nu e nevoie chir de o nouă domnie penru a deschide o eră nouă; e de ajuns o căsătote , naşterea unui copil, construi­ ra u n ei case etc . ... Fră întrenlpere şi prin oice mijloace . Cos­ mosul şi omul se regenerează, trecutul se consumă, reşelile şi păatele se elimină etc . ... Oicît de ivers ar i fonulate, toate aceste mijloace de regenerare au aceeaşi inalitate : este vorba de nulrea tmpului scurs, de abolirea istoiei ptntr-o mtoarcere continuă in illo tempore (a se vedea e mythe de l'etenel retour, cap . II-III) . , Asfel, ca să revenm la idjieni, ei repetă crearea lumii nu nu­ mai cu prilej ul incoronării noului ş ef, ci şi de iecare daă cind recoltele sînt compromise (Hocart, p. 1 9 0) . - ··C în d itmule cosmice dein abernte şi cînd iata in to itatea ei e ameninată, id­ jienii se salveaă pntr-o întoarcere in pincipin, adică aşteapt. esabiirea Cosmosului, nu de la o reparare, ci de la o rgnerare. Concepii smilre epică rolul "începutului", " no ului" , ,.fectorel­ nicului" etc. , in magie şi în medicina populară ("apă neîncepuă", "ulCioul nou" , smbolismul " puncului" , "fetorei" , "nephnii" etc.) . m vzut (pa r . 149) că nlagia face actual evenmentul mitic cre garanteză validitatea Ieacului şi vin.decarea bolnavului. Smbolismul "noului " , l "neînceputului" asigură, de asemenea, contemporaneitatea unui gest actual cu evenimentul mitic rhe­ tipal . Ca şi în cazul unei recolte com pro mi s e , o indecare se obţine nu printr-o reparaie ci pintr-un reincept, cre mplică întoarcerea in illo tepore. (Nu e neapărat nevoie ca vrăjitorea cre xecută riturile .să ie conştienă de fundmentele lor teore­ ice : e de ajuns ca ritu tle respective să impli ce şi să decurgă din aceste teorii , cf. par. 3 . ) Idei smilare , desigura.c ără îndoială de excrescenţe abern­ te şi de ineitabile deradri, se mnifesă în tehnicile miniere şi me.alurgice (cf. M . Eliade , Meta ll rgy, Mgic and Alchemy. ps­ sim) . Pe de altă pte, ceremoniile iniţlatice (i . e . "mortea" omului vechi şi "naşterea " omului nOI) se întemejză pe speranţa că tim­ pul scurs - "istoria" - poate i su ptmat ş i ă un tnlP nou poate i ins taurat . Dacă smbolismul acvatic (par. 63 sq.) şi cel lunr au' jucat un rol atît de importan t în viaa spiritulă a omului rhic, este tocmai penru ă făceau evidentă şi transprenă abolirea ş i restablirea nenreuptă a "fonelor" . dispariia şi reapnţia ci­ clică, etena întoarcere (în fapt eterna întoarcere Ia oigini) . Pe toate plnurile - de la cosmologic pînă la soteiologie - ideea de

MITUL VEŞN ICULUI REÎNC E PUT

371

regenerre este legată de concepia unui timp nou, adiă de cre­ dinţa 'într-un nceput absolut la care omui poate uneoi să ajungă.

155. Regenerarea totl. - Această obsesie a regeneră1 se epimă şi in miturile şi doctrinele mpului ciclic, pe care le-m studiat în e mythe de l'etemel retour. Credinţele într-un imp ciclic, înr-o- eternă întoarcere. în distrugerea periodică a U1ver­ s ului şi a umaniăii, prefaă a unui nou Univers şi a unei n oi umaniăţi "regenerate". toat& aceste credinţe atestă, ninte de toate , donnţa şi sperana unei regenerări petodice a timpului scurs , a soriei. În fond, ciclul respectiv este un Mare n. ca să reluăm un termen de ltfel forte cunoscut in terminoloia greco-' onen1ă: Mrele n începa. pntr-o Creaie şi se încheia pnr-un Haos. adică printr-o fuziune completă a tuturor elementelor. Un " " ciclu cosmic conine o " Creaie . o " eistenţă" (- istoie , epure, " degenerescenă) şi o "intoarcere n Haos" (ekpy ros is, rgna-rok, " pralaya, ,,Atlntida , apoc1ipsă) . Ca structură, un " Mre n" " este faţă de " n" ceea ce este ace sta faă de lună" şi "zi . Dar, " ceea ce ne intereseză în acest contet este înante de toate nă­ dejdea într-o regenerare totală a pului, evidentă în toate mitu­ rile şi doctrinele care implică cicluri' cosmice: oice ciclu începe în chip absolut, pentu ă Qrice trecut şi oice "istOrie" au fost dei­ nitiv suprmate. datoiă unei reintegri fulgurnte n .Haos" . Ne zbm deci la on. la toate nivelurile , de aceeaşi dornţă de a suprma impul profn şi de a trăi în tmpul sacu . Mi mult, ne lăm în faa unei dornţe şi a unei speranţe de a regenea tmpul in tolitatea lui. adică de a pu tea tri "omeneşte" . " istOr1ceşte" - n etenitate, prn trnsiurrea duratei in cipă etenă. Această nostalie a eteniăţii este intr-un fel slmetică noslgiei pradisului pe care o devăluim in capitolul precedent (par. 1 46) . Dorinţei de a ne ala pemnent şi spontn într-un spaţiu sacu îi corespunde dorna de a tri penanent. graie repetăii. gesturilor rheipale. in etenitate . Repetrea rhetipurilor ră­ deză doinţa pradoxală de a realza o fonă ideală (- arhetipul) în însăşi condiia eistenţei umane, de a ne la in durată ără a-i puta povra. adică ră a-i indura ireversibilitatea. O atare do­ rină, obseVăm, nu poate i interpretaă ca o aitudine .spitua­ lisă". pentru cre eistena terestră, cu tot ceea ce mpliă, ar i devlorzaă in favorea unei .spiritualiă1" desprinse de lume. Dmpoivă, ceea ce m putea numi ..nostlgia etenităii" atesă că omul aspră la un paradis co.ncret şi crede ă dobîndrea aces­ tui pradis este reabilă aici, pe pnt, şi cum, in momentul

TIM PUL SACRU

372

prezent. În acest sens mitule şi ttuile arhaice legate de spaţiul şi mpul sacu pot i socoite, s-ar prea, ca tot aitea amniri noslice le unui "padis teresu " şi ale unui fel de eteniate "epermenlă" , la re omul crede � mi poate pren�e să ibă acces .

B IB LIOGRAFIE •

G. vn der eeuw. Phnomenogie r Relgon, p. 1 72 sq. ; 360 sq. ; 554 sq. ; . , L'omme pmij t a relgon, pssim; G. Dmezl. Temps et Mythes .Recherches Philosopiques" . V, 1 935-36, p. 235-25 1 ) ; H. Reu ter. bie eit, eine regioswssenschatlches Unterschg (Dlss, Bonn. 1 94 1 ) ; Annda K. Coomraswamy. me nd Etemiy (Ascona. 1 947) .

H. Hubert, M . Mauss, a representaton u temps dns a relgon t la e (.Melanges d'histoire des reiions" , 1 909. p. 1 90-229) ; P.' Sain t ­ yves. es noos de teps t d'etemite as a mgie et la relgipn (. Rev. Hist. Rel. ", voI. 79, 1 9 19. p . 75- 1 04) ; M. P. Nilsson. ve me Reckon­ ing (Reg. Socieas Hmanioum etteaum Lundensis Aca I. Lund. 1 920): E. avaignac, Calendriers et jetes relguses ( .Rev. Hist. Re!. ". ' 192 5 , II, p. 8 sq.). M . Grnet. Dnses t legendes de la Chine ancie11e (Paris, 1928) , p. 1 1 4 sq. ; 230 sq. : L. Uvy-Bruhl, e suaLrel et a nure dans a mentalite primitive (ais , 1 93 1 ) , passil; R. Dangel. Tagesanbuch und Weltestehung (. Studi" e Mateiali di Stoia delle Religioni", V, 1938, p. 6 5-8 1 ) ; F. R. ehmann, Wel1tegang und Weltemeueug m Glauben shiftloser V5l1cer (2eischit fur Ethnologie", XI: 1 939 . p. 103- 1 1 5) ; J. Souselle, a pese cosmolgque des aciens Mcains (Pais, 1 940) . p. 79 sq. ; Maurice eenhardt. Do KaW. a personne et le mythe dans le onde elnesien (Pats, 1 947) . p. 96 sq. ; G. van der eeuw- Uzet und Endzeit (. Ernos-Jahrbuch", 1950, VII, p . 1 1-5 1) ; H.-Ch. uech, a Gnose et le Tps (bid. . 19 5 1 , VIII p. 57 - 1 1 3) . lfred Jeremias, Handbuch der altorientalschen Geisteslcultur (ed. a II-a. Bern, 1 929) , p. 239 sq; 295 sq; 3 1 3 sq. : A. J. Jonson he Role of the King in the Jesalem Culus (în voI. col. The Labyinth. editat de S. H. Hooke, ondon. 1 938 . p. 73- 1 1 1 ) ; J. Carcopino. Virgile et le mystere de a N-e eglgue (ed. revăzută şi adăugiă.' Paris, 1 943) . I

A. Chistensen. e prmier omme t le premr oi dns l'hstoire le­ gendaire des Irniens. 1-11 (Uppsala� 1 9 1 8- 1 9341 ; G. Dmezl. e pro­ beme des Centaures (Paris. 1929) ; F. R. emann şi Pedesen. Der Be­ wes or die AuJerstehng m Koran (. Der Islm " . V, p . 54-6 1 ) ; A J.

373

M ITUL VEŞNICULUI REiNCEPUT

Wensinck, he Semitc New Year and the O riin of Eschatogy (Aca Oi e n alia " , 1. 1923. p. 1 58-1 99) ; J . Marqat. The Naw r5z, s Hstoy and Sgnfcce (rad. in engleză a oiginalului genn aprut in D r. Modt Mmoil Volue. p. 709-765; "Jonal of the Cma Oiental Instiute",

nr. 3 1 . Bombay. 1937. p. 1-5 1 ) ; J. Schefteloiz, De eit s Schcsas­ gotUlt n der nischen u. irnischen Relgon (Stuttgart. 1929) ; J. Her­ tel, Ds ndognausche Nujahrsopjer im Veda (eipzig. 1938) . M . Eliade, e ythe de l'ete l retour, ap. II-III. do boles. ap. II.

,

lages et sym­

Despre au, zamuc şi Noul n în Babilon. vezi S. A. Pllis. he Ba­ bylonian aitu Festvl (Copenhaga. 1 92 6) ; H. Zmmen. Zm babylon­ schen Neujarsjest. 1-2 (eipzig. 1 906. 1 9 1 8 . . Betchte lb er d. Verhndl d. gl. Săchs. Gessel. d. Wiss. ", 58 3: 70. 5) ; J. G. Frze r. he Scpegoat. p . 355 sq. ; R. abat. e caractere relgix e a royaute babylomele (Pis, 1939) . p. 95. .•

CAPITO LU L XI I

MOFOLOGA ŞI· FUI�CTA ITLOR

i56. Miurile cosmogoice

mitri exempre .

La înce­ put. spun polinezienii, nu erau decît Apele primordiale, cufunda­ te în tenebrele cosice. Din ,.mensiatea spaiului" unde se ala, 10 , zeul suprem, · şi-a epmat doina de-a părăsi odihna. În.tă a apăut lmina. Apoi el a spu s : Apele să se despă. Celurue să se alcătuiască, Pîntul să se facă!" Şi asfel . prin cuvintele cosmogonice ale lui 10, lumea a început să existe. Amintind ace­ ste "vechi şi oiginle spuse ... vechea şi oiginala nţelepciune co­ smică (wanaga) , are a prilejuit creşterea in vid" *, un poline­ zian din epoca noastră, Rare Hongi, a adăugat cu o elocventă stingăcie (v. E. S. C . Hndy, Polynes ian Relgio. Honolulu , Ha­ waii , 1927, p . 1 0- 1 1 ) : "Or, prieteni, există trei aplicaţii foarte m­ portante ale acestor fonule vechi, aşa cum le regăsm în rtturile noastre sacre. Pma are loc o dată cu itul fecundării unei matri­ ce sterile: a doua, cu prilejul ritului ilumtnării corpului şi spiritu­ lui; a treia, şi ultima, are în edere tema solemnă a morii. a rz­ boiului, a botezului. a relarilor genealogice şi lte subiecte tot atit de importnte , în care preoţii sîn: cu deosebire implicati . ,Cuvintele prin care 10 a mo-delat Universul - adică raie că­ rora acesta a fost ăuit şi mpins s ă zămislească o lume de lu­ mină - sînt cuvintele care se folosesc în ritul fecundării unei matrici sterile. Cuintele raţie cărora 10 a ăcut să strălucească lumna în tenebre sînt folosite n riturile destinate să înveseleas­ că o inimă întunecaă şi abătu tă, nep'u inţa şi seniliatea, să ver­ se lumină peste lucuri . şi locuri ascunse , să inspire pe cei ce compun cîntece şi, de asemenea, în nenorocirile războiului, ca şi în multe alte împrejuri care împing omul la deznădej de. Penru toate czule asemănătoare , acest it, care are drept scop să răs­ pîndească luină şi bucurie , reproduce cuintele de care s-a slu­ jit 10 penru a bintl şi desrma tenebrele . n al trelea ind, ne *

În engleă, în tet.

-

Nota red.

-

-

376

MORFOLOGIA ŞI FUNCTIA M ITURILOR

ritul pregător cre se raporteă la fonaţile succesve perecu­ te n univers şi a istoia genealoică a omului însuşi." Mitul cosmogonlc slujeşte asfel poneztenllor drept model ar­ hetipal pentu toate "creaţiile". pe orice pln s-ar deăşura ele: biologic. psiholoic, spiritual. incipala funcie a mitului este de a ixa modelele exemplare le tuturor iturUor şi tuturor actiuni­ lor mne semniicaive. Nenumrali etnoloi au ăcut de altfel aceasă consaare . "a populaia mnd-anm (Noua Guinee olandeză) , scrie P. Wirz, mitul este , la drept vorbind, temelia atît a tuturor marilor srbători .în are apar actori mascaţi reprezen­ tînd nişte Dema, cît şi a cllltelor secete" (Citat de L. ey-Buhl. a mytwlgie primitive. p. II) . m vzut (par. 1 50) că, in afara actelor strict reliioase. mitul slujeşte drept model şi altor acti­ viăţi omeneşti semniicaive : navigaţiei şi pescuitului, de pildă. Partea interesană a mitului cosmogonic polinezian este toc­ mai aplicaţia lui multiplă la crcumsnţe are, in aprenă cel " puţin , nu au o imeiaă legătură cu "viaţa religioasă ca aare: actul procreaţiei , mbrbăea ce.lor dznădăjduiP, a bătînlor şi bolnailor, aintul bazilor şi războinicilor etc. Astfel, cosmogonia procură oell oi de cite ori este vorba de Jăcut ceva, adesea " ceva "viu , "însuleţit" (de ordin bioloic. psiholoic sau spiritual) , după cum reiese din u rile citate mai sus , dar şi ceva "neînsu­ " leţit în aprenţă: o casă, o barcă, un stat etc. : să amnim. spre infomare , modelul cosmogonic l construciei caselor, platelor, oraşelor (pr. 1 43 sq.) . Aceste modele miice nu se înîlnesc numai în radiiile "primi­ ive"; un traat mefZiC nian, Brair.yka-Upnşd, ne-a transmis ttulul procreii unui băiat. Asism aici la o trans­ igurre hierogmică a actului zmisirii. Perechea umană este " idenicată cu perechea cosmică: "Eu sint Cerul , spune soţul, "tu eşi Pămîntul" (yaur h.� PŢthivf tvam, I. 4, 20). Zmisli­ rea deine o constucie de proporţi cosice, mobilizînd un up întreg de zei: "Viş)u să prepare matricea; vaşr să plmădească fonele; Prajăpatl să reverse; Dhăar să depună genenul în i­ " ne I, 4, 2 1) . Hierogmia Cer-Păînt sau Soare-Lună este ade­ sa concepută in temeni foate sicţ.: Ut is supraJemmm n ooe e, sc eln spra teTTm * (A. C. Hollis, he Masai, p. 279; W. rappe. Mytolgie universeUe, p. 370, n. 1 ) . r i greşit să se vadă în această concepţie a hierogiei apanajul ex­ " clusiv l "mentaliăi pimitive ; acelaşi antropomorism este uti*

După cm soţl stă deasupa soţiei în mpreunare. tot aşa [ stă] _ceul deasupra pîntului. Nota red. -

MORFOLOGIA ŞI FUN ŢIA MITURILOR

Uat pnă şi în cel mai elaborat smbolism lchist relaiv la uni­ rea Sorelui cu ·Luna (a se vedea, de pldă, G . Crbonel1, Sulle jonti soiche ella cimica e eU'alchmia n Iali, Roma, 1 9 2 5 , p. 43 , ig. 49; C. G. Jung Psychologe und Achemie, Z1rich, 1944 , p. 448, ig. 1 67) , şi n alte czu1 de "conimcio " între pincipi cosmolotce sau spiritule ( a se vedea C. G. Jung, p. 558 , ig. 226; p . 63 8 , ig. 268 etc. ) . Pe scurt, hierogia îşi păsreă stctura cosmoloică independent de contextele viate în cre se sttueză şi oicît de nropomorfate r i formulele care o epimă. ie că pune sau nu n Joc o hierogmie, mitul cosmogonic. în afara mpotante1 sale funcţi de odel şi dejsiicre a tuturor a.ctiunilor omeneşti, fonează, n plus, arhetpul unui înreg n­ samblu e miuri şi de sisteme ruale. Orice idee de reinnoire, de " "reinceput , de "resauare " , oricit de diverse r i planuIe în care se manifesă, e reductibilă la nopunea de "naştere " , iar aceasta, la rîndul ei, l�cea de "creaţie cosmică" . m mi inilnit asemenea asmilt cercetînd tt1a1urile şi smbolismul reapi­ iei vegetaIei (pr. 1 1 8 sq.) : iecare revenire a primăveti reactua­ lizează cosmogonia, orice semn l reînv1erii vegeaţiei echivaleză cu o mnife stare deplină a Uiver�ului, moiv pentru cre , m vzut (par. 1 23) că sel - o ramură, o loare, un imal este purtat în procesiune din casă în casă şi arătat tuturor ca o dovadă că primăvara a sosit" , nu neaprat ptmăvara "natura­ " Iă" , fenomenul cosmic, ci reinvierea vieii. Scenaiile rituale care au loc , ie cu prilejul Anului Nou (par. 1 52 sq. l , ie la sosirea pmăverii (înfrunarea Prmăverii cu Ima� alungarea Moţi, execuţia Ienii sau a Morii etc. , cf. par. 1 2 1 sq. ) reprezintă tot aîtea versiuni fragmentare şi "specilizate" ale aceluiaşi it, iz­ voît din mitul cosmogonic . . În iecare an , lmea se reface . În Mesopomia, de plda, cos­ mogonia e repetaă în chip eplicit (recitarea "Poemului Creaţi­ ei ") . Însă chiar atunci cînd iu ni se spune că este vorba de o imitaţie a Creaiei, vestlgiile cosmogoniei rămîn destul de trans­ parente (stingerea şi reaprtnderea focului, vizitarea moilor, lup­ tele între două tabere adverse , iniIeri, căsătorii, orgii e tc. : cf. par. 1 52) . Fără îndoială, nu toate aceste ritualui de nul Nou sau de "Prmăvară" şînt in chip epres legate de un "mit" ; sînt sau interate în mituri laterale , sau accentul nu este pus pe funcţia cosmogonică. Totuşi, luate în ansamblu, toate actele sa­ cre şi toate "semnele" actualzate cu prilejul Anului Nou sau a aparipei măveri - ie că aceste acte şi aceste semne sînt de esenţă smbolică sau rttuală, miiă sau legendară - se revelea-

378

MORFOLOGIA ŞI FUNŢA MITURILOR

ă a i nzesrate cu o structură comună: ele manfestă, cu relief

inegal, rama CreaJei. n acest sens, toate participă la mitul cos­ mogonic, deşi uneoi nu este vorba de "mituri" propiu-zise, ci de itualuri sau de "semne" . Astfel, "semnul" cre vesteşe primăva­ ra poate i privit a un mit criptic sau concenrat, deoarece epu­ " nerea acestui "sen echivalează cu proclmrea creaiei. Aşa cum mitul propriu-zis reproduce verbal un eveniment exemplar (în aceasă împrejurare , cosmogonia) , tot astfel "senul" (ici, rmura sau nmll) evocă acel evenment pn simplul fapt l expunerii sle. În curînd vom cita exemple cre vor pune mai bine în lună relaţiile dintre mitul propiu-zis şi celellte cate­ gori de acţiuni maica-reigioase , pe cre le putem nui mituri "criptice" sau "concentrate� .

Un mit cosmogonic din Arhipelagul Societe l araă pe Ta'aroa, ,.strămoşul tuturor zeijor " şi creatoul Universului, snd în cochia sa, în ijlocul întunericului, din­ " totdeauna. Cochia sa era asemenea unui ou rostogolndu-se în " spatiul nelimitat (E. S. C. Hndy. Polynesian Relgion, p. 1 2) . Motiul oului cosmogonic, atestat în Poinezia (cf. R . B. Dxon, Ocenic Myhoogy, p. 20) este comun ndiei ntice (Stapatha Br. , l, 1 , 6. 1 sq. : Mnu . t 5 sq. etc.) , lndoneziei (K. Nmazawa. Die Weltanfănge, p . 3 1 0; W. Krappe, op. cit, p. 397) , Irnului, Greciei (J. E. Hisson, Prolegomena to he Hsoy of Greek Reli­ gion, p . 627 sq. ) , Feiciei (K. Numzawa, p. 309) , Letomei, Esto­ niei, Finlandei (K. Nu mazawa , p . 3 1 0: W. Krappe , p. 4 14) , popu­ laţiei pnwe din Afica occidentală W. Krappe, p. 37 1 , . n. 1 ) , Americii Cenrle şi Coastei de Vest a mericii de Sud (conform hărţii lui L. Frobenius , reprodusă de W. Liunman, Euphrat: Rhein, 1, p. 2 1 ig. 1 ) . Cenul de difuziune a acesui it trebuie căutat, probabil. in India sau în Indonezia. Deosebit de mpor­ tante pentu noi sint pralelele mitie sau itule le 'o ului cos­ mogonic: în Ocenia. de pildă, se crede ă omul s-a născut din­ tr-un ou (Indonezia, R. B . Dxon, p. 1 60, 1 69 sq. : Melnezia, p. 109: Polinezia, Micronezia. p. 1 09 , n . 1 7); cu lte cuvinte, cos - o mogonia seveşte ici c a model antropogontei, creatia omului imită şi repetă pe aceea a Cosmosului. Pe de ală parte, în foarte multe locui, oul este adăugat la simbolurile şi emblemele reinnoirii Naturii şi vegeaţiet: aşa-nu­ miii arbori de nul Nou , "Maiul" , arborele S. Ion, etc. sînt împo­ dobiţi cu ouă sau coj i de ouă W. Mannhrdt, Baum1ts, p. 244 sq. : p . 263 sq. ; etc.) Or, se şie că toate aceste embleme le vegeaiei şi ale Anului Nou rezumă, înr-un fel, . mitul creaiei

157. Oul cosmogoic.

-

MORFOLO GIA ŞI FUN ŢIA M ITU RILOR

379

periodice. Adăugat " arborelui", el însuşI simbol l Naturii şi al neobositei Reînnoi, oul conină toate aceste prestigii cosmogo­ nice. De ici, rolul considerabil pe care-l Joacă. n Orient, in sce­ nule de Anul Nou . n Persia. de pildă. ouăle colorate sînt daul specic de nul Nou, care a păsrat de ltfel pînă în zilele noasre denmirea de " Sărbătoarea ouălor roşii" (assy. 'Muhrrm Mys­ teries, Helsii. 19 1 6. p. 2 1 9 sq. ; W. Liunman , 1, p. 20) . Iar ouăle roşii nprite de Paşte în ţle blcanice intră probabil şi ele înr-un sistem itual analog. al căui ţel este - de a comemora începutul primăverii. În toate cazuile precedente. ca şi în cele pe care le vom mi releva. irtutea rituală a oului nu se eplică prinr-o vlore empiico-aţionistă a oului considerat ca genen; ea îşi găseşte Jusicrea in simbolul pe care-l întrupează oul şi re se rapor­ tează, nu ait la naştere. cît la o re-nştere repetată după modelul cosmogonic. Altfel nu s-ar putea înţelege locul mportant pe care l ocupă ouăle n celebrarea Anului Nou şi in sărbătoile Morţilor. Se cunosc legăturile care unesc cultul morţilor şi începutul Anu­ lui; la Anul Nou, cnd lmea este re-creată, morţii se smt atraşi spre cei vii şi pot spera, pînă la un punct, să renă la iaţă. n oricare din aceste nsmbluri mitico-rituale , ideea fundamentală nu este . naşterea". ci repetrea naşterii xemplre a Cosmosului. itarea cosmogoniei. În timpul sărbătorii niene a vegeaiei, Holi, care este în acelaşi mp şi srbătoare a morilor, în unele locuri e obiceiul să se aprindă focuri în care sînt runcate două igurine omeneşti, una masculină. ceallă feminnă, reprezen­ tînd pe amadeva şi Rati : o dată cu prma igurină se rună n foc un ou şi o găină ie (W. Crooke. he Holi, p . 75) . Sub această fonă. sărbătoarea simbolizeă moatea şi nvierea lui Kamade­ va şi Rai. Oul confnă şi favonzeă înierea, care, ncă o dată. nu este o naştere, ci o "întorcere " , o "epetiie" . Un simbolism de acest fel apre deja în unele societăţi preisto­ ice ş i protoistoice. În numeroase mointe n Rusia 'şi Suedia s-au găsit ouă din lut. T. J . le. a See et l'Oriet. Uppsala. 19 14. p. 2 1 6 , vede aici , pe bună drepate. o emblemă a nemuri­ t) În itulul osiin. modeljul unui ou cu aju toul a diverse nrediente (prf de diamant. ină de smochne . romate etc.) e un rol asupa căruia sîntem pnă acum insuicient info nai W. Liunmn , 1. p . 1 4 1 sq.) . Satule lui Dionysos găsite in mor­ mntele eopene au iee un ou n nă M. P. Nisson, Geschichte .. gie�. ReL I. p. 565) . sen de revenre la viaă. Aceasa x­ plică interdicia oică de a se mînca ouă (E. Rodhe. Psyche. r. fr. p . 366, n. 2; J. E. Hris son, roegomena, p. 629) . otsmul ur-

380

M O RFOLOGIA ŞI FUNCŢA M ITURILO R

mărind, în pmul rînd, ieşirea din ciclul reîncamărilor ininite, cu alte cuvinte , abolirea rvenirilor periodice la viaă. În încheiere , vom menţiona alte cîteva foloi ituale ale oului . Mi întîi. rolul lui în ritualurile agricole , care supraieţuieş te pî­ nă în epoca noastră. Pentu a asigura creşterea semnţelor, ă­ nul fIndez rebuie să aibă un ou în bunar cît timp dureaă sennatul , sau să depună un ou în brzdă (A. V. Rantasalo, Ackerba, III, p . 55-56) . Estoienii mănîncă ouă în peioada ara­ tului, "ca să aibă putere " , ir suedezii auncă ouă pe cmpuile arate . Cînd îşi semănă inul . gennii i adaugă uneori ouă, sau aşeză un ou pe cmp, sau consumă ouă cît mp ţine semănatul (ibid. , p. 57) . Tot la germani se semnlează obiceiul de a băga n arătură uă de Paşti sinpte la biserică (p. 58) . Ceremişii şi votia­ cii uncă în sus ouă înainte de a începe senănatul (ibiL); alte­ ori, îngroapă un ou în arătură ca ofrandă adusă Mamei- Glia (Uo Holmberg, Die Relgion der Tcheremssen, Povoo , 1926, p. 1 79) . Oul este, totodaă, o ofrndă adusă divinităţilor htonice şi o ofrndă obişnuită n cultul morţilor (Martin Nilsson, Ds Ei im Totekt der Ate, Archiv fur Relig. wiss " , 1 908, I) . Dr, ori­ crui ansamblu ritual i este adăugat. oul nu-şi pierde niciodată sensul principal : să asigure repettia actului creaţiei care a dat naştere in ilo tepore fonelor ii . Cînd se culege o buruină de leac, se depune în locul ei un ou (A. Delatte, Herbius, p. 1 20) , pentru a asigura creşterea compensatorie � unei ierbi ase­ mănătoare . În iecre din aceste exemple, oul garanteă posibilitatea de a se repeta actul priordial, creaţia adică. Înr-un anumit sens, se poate deci vorbi de variante ritule ale mitului cosmogonic. Căci rebuie să ne obişnum a isocia nopunea de it" de noţiu­ nUe de "cuînt", - legendă" etc. (c. accepţia homerică a yos­ " ului : "cuvînt" , "discurs") pentu a o apropia de noţiunile- . de " "acţiune sacră , "gest semniicativ", "eveniment pimordial " . Este itic nu numai tot ce se povesteşte despre numite evenimente cre s-au petrecut şi despre personaje care . au trăit in illo tepo­ re, ci şi tot ce este în legtură directă sau indirectă cu aari eveni­ mente şi cu persoje pimordiale. Ţinînd sema, eident. de pre­ cle şi coreclle ăcute în diferite prţi ale acestui capitol .) n măsura în care este sol1dr cu scenriile Anului Nou sau le re­ naşterii năveii, oul reprezintă '0 epifnie a creaţiei şi - în cadul, nu al eperienţei empirico-raionaiste , ci l experienţei � ierofanice - un rezumat l casmogoniei. Dintr-un anumit punct de vedere, orice mit este "cosmogo­ nlc" , deoarece orice mit enuntă apartţia unei noi " situaţii" cosmi-

MORFO�OGIA ŞI FUN ŢIA M ITU RILOR

38 1

ce sau a unui eveniment pmordil, deveite astfel, prin simplul fapt al mnifesării 'lor, paradime pentru tot cursul mpului ii­ tor. Dar r i pudent să nu ne lăsm prinşi în formule şi să nu reducem toate tipurle de mituri la un prototip unic, aşa cm s-a înîmplat cu cîteva geneaii în umă" cînd savani reputai au ajuns să reducă intreaga itoloie la epifaii ale Soarelui sau Luni. Mi instucivă, după noi, decît clasiicarea miturlor şi că­ utarea " oriiii" lor posible se dovedeşte cercearea sucturii şi funcieţ lor n periena spiituală a umanităţii arhaice. Mitul, de oice natură r i, este întotdeauna un precedent şi un xemPlu, nu numai în raport " cu acţiunile ( " sacre sau "profane") ale omului . ci şi n raport cu propria lui condiţie: mai mult: un precedent pentu modurile rea­ lului în general. "Noi trebuie să facem ceea ce zeii au ăcut la în�eput� (Satapata Br. VI , 2 . 1 . 4) : Aşa au ăcut zeii, aşa fac oamenii" (Taittirfya Br. , 1, 5, 9, 4) . inapi de acest gen devăluie perfect conduita omului arhaic, dar ni s-ar putea spune că ele epuizeză conpnutul şi funcţia nitulor: într-adevăr, o întreagă serie de mituri cre raportează ce au ăcut in illo tepore zeii sau iinţele mitice revelează totodată o structură a realului inaccesi­ bilă percepţiei empirico-raţionaliste . Să cităm, între altele, mitu­ le care s-ar putea numi, pe scurt, mituri ale polarităţii (ale bi­ uniăii) şi ale reintegrării şi cărora le-am consacrat un studiu special (Mitul reintegrJiL Bucureşti, 1942) . Un gup mportant de tradiţii mitice vorbeşte de "fratenitate" înre zei şi demoi (de ex. nre deva şi a), de "prietenie " sau de consavinitate între eroi şi anagonişii lor (tip Indra şi Namuci), îne sini şi răcoice (tip Sf. Sisinius şi sora sa, demonul femel Uerzelia) etc. Mitul re dă acelaşi "pinte" la două personaje încnînd prncipiile pola­ re supravieţuieşte pînă în tradiiile religioase are ' pun accentul pe dualism, cum este czul teologtei iraniene. Zevanismul îi con­ sideră fraţi pe On�d şi Ahrman , mndoi născuţi din ZeVn , şi une ale unei concepţii asemnătoare se pot găsi chiar în Avesa (de ex. Yasna, 30 , 3-6; a se vedea, de asemenea, comen­ tariul lui H. S. Nyberg, Questios de cosmogonie et de cosmolgie mzdeennes, "Jouml Asiatique " , 1 9 2 9 , p. 1 1 3 sq.) . Acelaşi mit a recut şi în tradiiile populre: numeroase creinţe şi proverbe româneşti .ă că Dumnezeu şi Satana erau fraţi (de ex. Gh . Zane, Proverbele românilor, I, p. 556) . O altă categorie de mituri şi legende ilustreză, fară de iliaia comună a unor personaje antagoniste , convertibilitatea lor para­ doxală. Soarele, prototip al zeilor, pmeşte uneori denuirea de

158. Ce reveleză miturile.

.

-

382

MORFOLOGIA ŞI FUNCŢIA M ITURILOR

"Şarpe " (par. 45) şi gnl, zeul focului, este totodaă un " preot Asura " (�g Ved, II, 30, 3) , adică în esenţă un " demon"; el este uneori descris (�g Veda, V, 1 , I l) ca " lipSit de picioare şi ără cap, ascunzîndu-şi cele două capete " exact ca un şape încolăcit. Aitarya Brma.a, II, 36', ainnă ă hi Budhnya este în chip invizibil prokşena) ceea ce Ani este n chip vzibil prayakşa) ; cu alte cuvinte, Şapele nu este altceva decît o virtualitate a Fo­ cului, în mp ce Tenebrele sînt Lmina în stare latenă. n Vaja­ saneyi Sahit, V, 33 , hi Budhnyia este ideniicat cu Soarele. Soma, băutura care conferă nemurirea, este prin excelenţă "di­ ynă" , "solară" , ceea ce nu împiedică să cim în �g Veda, X, 86, " 4 , că Soma, " ca şi ni, iese n vechea sa piele , expresie care conferă ambroziei o modalitate oidiană. Vu)a, zeu ceresc şi arhetip l "Suveranului Universal " (par. 2 1 ) , este totodată zeul Oc�nului, locuină a Şerplor, cum spune Mahbhrata: el este " rege le şeplor" (nagrja) şi Athaoa Veda, II, 3 , 57, îl numeşte cir "iperă" . În perspectiva eperienţ'ei logice , toate aceste aibute oiiene n-ar trebui să se potivească unei diinităi uranice ca Vru)a. Dar mitul devăluie o regiune ontoloică inaccesibilă eperienţei logice supericiale. Mitul lui Varu)a reveleă bi-unitatea divină, coincidenta contrartlor, totalirea attbutelor în sinul diviniă­ ii. Mitul epmă plasic şi dramatic ceea ce metafZica şi teologia deinesc dialecic. Heraclit ştie că ,Zeul este ziua şi noaptea, iar­ na şi vra, războiul şi pacea, saturaţia şi fomea: toate opozile snt n el" (fr. 64) . O fonulre silară ni se oferă în acel text ndian cre ne spune că Zeiţa " este Sr' ("splendoare ") în casa celor care fac binele, dar că ea este lkşi (adică, opusul lui kşi , zeia norocului şi a prosperttăţii) în casa celor răi" (Măr­ k.leya ură.a 74, 4) . Dar, la rîndul lui, acest txt lmureşte. în felul său , numi faptul că Marile Zeiţe indiene (K1 etc.) , ase­ menea Milor Zeiţe în generl, cumuleă aît atributele blîn­ dePi cît şi cele ale grozei. Ele sînt, totodată, diinităţi le fecun­ ităii şi ale distugerii, ale naşteri şi ale morii (adesea sînt şi zeiţe ale războiului) . i , de pildă, este niă "cea blîndă şi bin�voitoare " , ceea ce nu .împiedică însă ca mitologia şi iconogra­ ia ei să ie înspînătoare (i este plină de singe, poră un colier de crnii omeneşti, ţine un potir ăclt dintr-un craniu etc.) , iar cultul ei să ie cel mai sîngeros din Asia. n India, alături de o "formă blîndă" ieare divinitate prezintă o " formă groaznică " (krodhamlrti) . În această priinţă, Siva poate i socoit drept ar­ hetipul unei bogate serii de. zei şi zeiţe, deoarece el creeză şi disuge riic întreg Universul.

383

MORFO LOGIA ŞI FUNCŢIA M ITU RILOR .

..

-

Coincidentia oppositorm" - model mitic. Toate aceste mitui ne oferă o dublă revelaie : 1 ) ele devăluie, pe de-o parte, polattatea a două personaje divine, iite dintr-unp l şi ace­ laşi ptncipiu şi desinate, n diverse versiuni, să se mpace ntr-un iUd tempus eshatologic: 2) pe de altă parte, coicid.ntia opposi­ ton în structura profundă a diinităii, re se dovedeşte, rînd pe ind sau concomitent, binevoitoare şi îfricoşătoare, creatoare şi disucivă, solară şi oidiană (- manifestă şi irtulă) etc. n acest sens, se cuine să spunem . că mitul revelează, mi adînc decît ar i pOSibil chiar experienţei raţionaliste să devăluie, sructura însăşi a divinităţi, cre se situeză deasupra aribute­ lor ei şi reuneşte toate contrile. Că o astfel de eperienă mitică nu este aberntă, ne-o dovedeşte faptul că ea se integreă aproape pretutindeni în experienR religioasă a umaniăţii, chiar şi într-o tradiie ait de rturoasă cum e cea iudea-creştină. Jah­ ve e · bun şi mnios totodată: dumnezeul misicilor şi teoloilor creşi.i este îspăimtător şi blnd şi din aceasă �oincidentia op­ posiom au ponit cele mai îndrăzneţe speculaţii ale unui pseu­ do-Dionisie , ale unui Meister Eckrdt sau ale unui Nicolaus Cu­ snus. Coincideniia oppositorum este una din modlităle cele mai arhaice pin care s-a exprtmat pradoul realităţi divine. Vom reveni asupra acestei formule în legătură cu "formele" dine, adi­ că cu suctura sui generis, care devăluie orice "personaitate" divină, fund stabilit că personalitatea divină nu poate i socoită, în nici un cz, o simplă proiecţie a personaliăii umne. Cu toate acestea, deşi o asfel de concepţie , în cre toate contrtile coin­ cid (mai mult, sint trnscendate) , consi tuie in sine ° deiniţie minima a diinităţii şi rată în ce măsură aceasta este "absolut altceva" decît omul, coincidenia oppositorum a devenit un model exemplar penru anumite categorii de omeni religioşi sau pen­ tru nuite modaităţi ale experienţei religioase. Coincidentia op­ osio. sau tnscendenta tuturor aIibutelor poate i realiată de om în diverse feluri. Astfel, .,orgia" o prezintă la nivelul cel mai elementar al ieţii religioase; nu smbolzeză ea oare regresiu?ea în morf şi indistinct. recuperrea unei sti în care toate attbu­ tele se anhleză şi contraiile coincid? Dr, pe de ltă pate , aceaşi învăţătură o descifrm şi în idelul înţeleptului şi as; ' cetului otenl, ale căror tehnici şi metode contemplaive tintesc spre transcenderea radicală a tuturor caliăIor, oricre le-r i natura. Ascetul, înţeleptul , " misicul" indian sau chinez se stră­ duieşte să supme din expertenţa şi conşiinţa lui orice fel de exreme", adică să dobîndească o stare de neuritate şi indife"

159

..

384

MORFOLOGIA ŞI FUNŢIA M ITURILOR

ren. perfecă, să deină impermeabil la plăcere şi durere etc . ... , să denă au tonoi. Această depăşre a eremelor prn mijlocrea asceei şi contemplaiei ajunge, şi ea, la " oncidena onrilor"; conştiina unui asfel de om nu mai cunoaşte conicte, r cuplu­ rile de conrii - plăcee şi durere, dotnţă şi epulsie, frig şi cld, plăcut şi neplăcut etc. . au ispăut n epeienţa lui, n mp ce o " tolre" are loc n el, ăcînd pereche cu " toalrea" extremelor din sinul diiniăii . De altfel, precum m văzut mi sus (par. 57: cf. M. Eliade, Cosmica1 Hoolgy and Yga) , n per­ spectiva oien1ă perfeciunea este de neonceput ră o oalire efecivă a conraiilor. Neoitul ncepe pin a încerca să "cosmici­ zeze " înreaga sa experienă, aslind-o ritmurilor cre domină Universul (Soarele şi Luna) , r, această "cosicre" odată ob­ ţinută, el se srăduieşte 'să nfee "Sorele " şi " Luna" , adică să ia asupră-i îtrgl Cosmos: reface în el şi pe cont proprţu uniatea prmorială dinainte de Creaţie, o unitate cre nu înse nă hao­ sul pre-creaJei, ci iiţa nefereniaă în care toate foţele snt resorbite. androginiei divine . - Un nou exemplu va arăta> cu mi mulă clriate efortul depus de omul reliios pentu a imita rheipul ivin revelat de mituIi. Toate atributele coeisînd în diiniate , ne aştepăm desigur să vedem că tot asel, sub o formă mi mult sau mi p uin mnifestă. coincid, în mod parlel, şi cele două sexe. Androginia divină nu este altceva decît o for­ mulă arhaică a bi-unităii dine: gîndirea mitică şi religioasă, mi înainte de a exprima acest concept al bi-uniăţii dine în temeni metafZici (esse non esse) sau teologici (manfestat-ne­ manifestat) , a început prin a-l / expma în temeni bioloici (bi­ seualiate) . m aut de mai multe ori prilejul să consam că ontologia arhaică se exmă în termeni biologici. Dr să nu ne lăsm măgiţi de aspectul exterior l acestor mbaje, luînd ter­ minoloia miică în sensul concret, profn ( "modem") l cuvinte­ lor. " Femeia ", înr-un text miic sau itual , nu este niciodată "fe­ meia" : ea triite la principiul cosmoloic pe cre îl încorporeză. La fel. androgtnia divină, întîlniă n aitea mitui şi credinţe, re o valoare teoretiă, metizică. Adevărata intenţie a fo11ulei ' este de a exprima - în termeni biologici - coeistenţa conrarilor, a principiilor cosmolotce (1 . e. mscl şijemelă) în snul dinităţii. Nu este czul să reluăm ici o problemă dej a ratată în crtea noasră Mitl reitegrării. Să ainim dor că divinItăţilc ferti­ lităiicosmice sînt, majoiatea, anrogine sau feinine in n . şi

160.

itl

-

MORFOLOGIA ŞI FUNTA M ITURILOR

· 385

masculine anul unător ( cf. d� ex. "Spiritul PădurU" la estoni­ eni) . Cele mai multe diiăţi le vegeaJei (tip Attls, donis, Dionysos) şi Mrea Mmă (ip ybele) snt bisuate. Înr-o rei­ gie aît de veche cum e cea austrlină, zeul primorial e andro­ gin, şi tot asfel şi în religiile cele mai evoluate, n ndia de pildă (uneoi, chiar Dyaus: uuşa, Macrnhropul cosmic din �g Ve­ a X, 90 etc. ) . Cea mai mporană pereche divină a pnteonului ndin, Siva-li, este uneori reprezentată sub foma unei singu­ re finţe (ardhnărisvra) . Iconograia tantică abundă in magini care-l raă pe zeul Siva inlănjuind strins pe Sal, propta sa " "putere , iuaă a dviniate feminină () . De altfel, toată mis­ tica erotică indină are drept . obiect speciic perfecţiunea omului prin identiicarea lui cu o "pereche divină" , adică pe calea andro­ giniei. Bisexualitatea divină este un fenomen foarte răspîndit în reli­ gii (cf. A. Bertholet, Ds Gesch1echt der oheit, Ubingep, 1 934) şi - răsătură care merită subliniaă - sînt ndrogne pînă şi divinităjUe msculine sau Jeminine prin ecelenţă. Sub orice for­ mă s-r mnifesta diiniatea,' e a este reaiatea ulmă, puterea absolută, şi aceasă reliate , această putere refuză să se lase imitaă de reun fel de aribute şi clităţi (bun , rău, bărbătesc, femeiesc etc. ). Mulp dinre cei mai vechi zei egipteni erau bi­ sexuati Wallis Budge, rom Fetish to Gad in Ancient gypt, p. 7, 9) . a greci, andrognia n-a încetat să ie admisă pnă în ultimele secole ale anichităii (c. de ex. C. G . Jung-K. Kereny, EinJ1hug in ds Wesen der Mythologie, p. 83) . Aproape toi zeii mporni in mitologia scandinavă păstreză încă une de androgiie: Ohn, oi, Uisto, Nerhus etc. (cf. v. g. Jan de Vries , Hnd­ bch . germanischen Relgionsgeschichte, II, p. 306: id. , The Pro­ blem oJ oki, p. 220 sq.) . Zeul irnian al timpului nelimitat. Zer­ vn , al cărui nume istoricii reci îl raduceau , pe bună dreptate, prin Cronos, este şi el ndrogtn (E. Benveniste, e Persian Reli­ gion, p . 1 1 3 sq. ): şi acest Zevan dă naştere , aşa cum am mintit mai su s, celor doi frai gemeni, Ormuzd şi Ahriman, zeul "Bine­ lui " şi zeul "Răului" , zeul " Luminii " şi zeul " Întunertcului " . Chiar şi chinezii recunoşteau o diinitate suprenlă anronă, re era ocmai el ntunericului şi l lumni (cf. C. Henze, ichie­ ssche Brozen und Kultdastellngen, p. 1 1 9) : simbolul este coe­ rent, deorece lina şi întuneicul nu sînt decit aspecte succesive ale uneia şi aceleiaşi realiăţi: considerate izolat, aceste aspecte r prea separate, qpuse, dar ele se înăţişează ochilor înţeleptu­ lui mai mul ţ decît "gemene " (ca Ormuzd şi. hriman) : ele formea­ ză una şi aceeaşi esenA. cînd vădiă, cnd nvădim.

386

MO RFOLOGIA ŞI FUNŢIA MITURILOR

"Perechile divine" (tipul Bel-BIit etc) sînt. cel mai adesea , in­ venţii ardive sau fonulări mperfecte ale androginiei pmordia­ le ce caracerzeză orice diinitate. Astfel, la semiţi, zeiţa Tanit era supranumiă " iica lui Bal" şi Ashtrte ,numele lui Bal" (A. Bertholet, op. cit. : p. 2 1 ) . Nenumărate sînt czurile cînd divinita­ tea pmea numele de ,ată şi mamă" (A. Berholet. p. 19); din propria ei substanţă şi ără altă intevenţie se nasc luile , făptu­ rile, -omul . Anrotnia diină re drept consecină logică monoge­ nia sau autogenia; numeroase mituri istorisesc cm divinitatea şi-a ras existenta din ea însăşi, modalitate Simplă şi drunatică de a arăa că diiitatea îşi ajunge sieşi cu prisosnă. Acelaşi mit va reapare . întemeiat de astă dată pe o metafzică rainată, în speculatiile neoplatoniciene şi gnoslce de la sirşitul antichităţii.

161. Mitul ndrogiiei umane. - Mitului androginiei diine

care. reveleză cît se poate de bine, pinre alte fonule le coincidentia opposioum, pradoul eistenţei diine - îi cores­ punde o serie întreagă de mituri şi ritualuri relative la ndrogilia umană. ici mitul divin fonneă p:adima eperienţei reliioa­ se a omului . Foarte multe radiţii consideră "omul prmoril" , strmoşul. drept androgin (tip Tuisto) şi vers11ni mitice mai irzii pomenesc de ,cupluri primoriale" (ip Yama, - i. e. " gemăn" şi sora sa, Yami, sau cuplul iranin Yima-Yimagh, Mashyagh­ Mashyanagh) . Unele comentam rabinice lasă să se înţeleagă că tnsuşi Adm a fost uneori concepllt ca anroin . Deci "naşterea" Evei n-ar i fost, n deiniiv, decît scziunea androginului pmor­ dil în două iinţe : bărbătească şi femeiască. �dam şi Eva erau ăcui spate n spate, legai prin umeri: atunci Dumnezeu îi des­ părp, ăindu -i în două cu securea. Alii sînt însă de părere că prmul om (Adm) era bărbat în prtea dreaptă şi femeie în par­ tea sîngă, dar Dmnezeu I-a spintecat în două jumătăi" (Bere­ shit rabbL l, 1 , foI. 6, col. 2; etc . : pentru lte texte, °a -se vedea A. H. rappe, he Bih of Eve, in Gster AnniversalY Volume, 1936, p. 3 1 2-3 22) . Bisexualitatea omului prmiiv consi tuie ° tradiie încă vie în socieăţile zise "primitive" ( de ex. în Australia, n Ocenia: cf. cercetăIile lui J. Winhuis) şi s-a păstrat chiar, sau s-a refăcut, într-o antropoloie aît de avnsată ca aceea a lui Platon (Banchetul. 1 89 , sq. ) şi a gnostlcilor (cf. lucrarea noastră Mitul reintegrrii, p. 83 sq. ) . În anroginia omului prmordial trebuie să vedem una din ex­ presile perfecţiu } ii şi toalizri: o dovadă este faptul că anrogi­ nul oiginar era adesea conceput ca sferic (Australia: Platon) ; or, este bine cunoscut ă sfera a smbolat, înă în cadul culturilor .. .

MORFOLOGIA ŞI FUNCŢIA M ITURILOR

387

arhaice (v. g. China) , perfeciunea şi totaitatea. Mitul ndroginu ­ lu i sferic înîlneşte şi pe cel l oului cosmogonic. De pildă, con­ " fOl traiţiei daoiste, la oigine, "sulurile - cre incnau . înre altele, cele două sexe - erau mesteate şi fonau un ou , Mrele Unu: n care s-au desprins apoi Ceul şi Pmîntul. Aceas� schemă cosmologică a slujit fră îndoială de model teh­ nicienilor iziologiei misice a aoişilor (cf. H. Maspero, es prce­ des " de nourrir le pricipe vital" dans la religion twste ancienne, în "Journal Asiatique" aplie-iunie 1 937, p. 207, n. 1 ) . Mitul zeului androgin şi al " strămoşului" (omul primordil) bi­ suat e paradigmaic în raport cu un inreg nsamblu de cere­ monii colective, care nd să reacualizeze periodic această con­ dipe iiţială, consideraă a fOlă perfectă a umnităţii. Pe lîngă operaţiile de circumczie şi subincizie , care au drept scop trans­ fonrea rituală a năului sau a tinerei australiene în ndrotn (a se vedea stuiile lui J . Winhuis, G. Rohein1 etc.) , trebuie men.. ponate toate ceremoniile "schmbării veşmintelor" , care nu sînt decît versiuni atenuate ale ndr� giniei (cf. pentu reci , Martin P. Nllsson, Griechsche Feste, p. 370 sq. : n mpul Carnavlului, G. Dumezil, e probleme des Centaures, p . 1 40 , 1 80 etc. ; în India, J . J. Meyer, Aljndische Trilogie, 1 , 76, 86 etc . ; la sărbătorile pri­ măverii în Europa, ibid. , r. p . 88 sq. ; E . Crawley-Th. Besteln, e. Mystic Rose, andon , 1 927, I, p. 3 1 3 sq. etc.). În India, în Persia şi în alte păIţi le Asiei, ritualul "schmbului de veşminte" joacă u n rol capital în serbările aicole. În anumite ţinuturi le Indiei, bărbaţii ·poară chiar sîni ariciali în tmpul unei sărbă­ tori a zeiţei vegeaiet, care este şi ea, ireşte, androină (J . J. Meyer, 1, p. 1 82 sq.) . Pe scut, omul simte nevoia s ă regăsească ( i e şi numai pen­ u o clipă) coniţia umanităţii perfecte, în care sexele coeistau, aşa cm ele coeisă, alături de toate celelalte caliăi şi de toate celelalte aibute, n diiiate. Bărbatul cre pua îmbrăcămn­ te femeiască nu devenea prin aceasa femeie. cm r putea prea la o privire supericilă, ci realiza penru o clipă unitatea sexelor, o sare cre i uşua înţelegerea totală a Cosmosului. Nevoia re­ simiă de om de a nula pel;odic condiţia diferenpaă şi bine f.ă, spre a regăsi .totalirea" pmorială, se epică prin ace­ eaşi nevoie a orgief' periodice, în cre toate formele se dezinte­ greă penu a se ajunge la recuperrea "Totului-Unu" dinain­ tea Creapei. m descifrat ici, o daă mai mult. nevoia de a aboli reutul, de a supma "istOia" şi de a ncepe o iaă nouă pnr-o nouă Creaţie. Morfologic, ritulul "schmbii veşmintelor" este anlog cu "orgia" ceremontlă; de ltfel, se ntmplă frecvent a "

388

MORFOLOGIA ŞI FUNCŢlA M ITURILOR

"deghizIile" să pricinuiască orgiile propiu -zise. Totuşi, varian­ tele . chiar cele mai aberante , ale acestor rituluri nu reuşesc să le nuleze semniicaţia esenială, adică rentegrarea în condiţia paradisiacă a "omului pmordial " . Şi toate aceste ituluri au drept model exemplr mitule ndroginiei divine . Dacă m rea să ilustrăm pn exemple mi numeroase func­ ia praUmatică a mituilor, n-ar trebui decît să relum o bună parte din dosrul adunat în capitolele nterioare . şa cum m văzut, nu este vorba întotdeauna de o paradigmă desnaă ritua­ lurilor, ci şi altor xpeienţe reliioase şi meIzice , cum sînt "în­ ţelepciunea" , tehnicile de fZiologie misică etc. S-ar putea chiar spune că mituile reveleză arheipuri pe care omul se s trădu­ ieşte să le realizeze în afara vieii religioase propriu-zis e . Iată un exemplu: androginia se obţine nu numai prin operaţii chiurgia­ le, care nsoţesc ceremoniile iniţiatice australiene , pnr-o "or­ gie " ttuală, pin "schimbarea veşmintelor" etc. etc. . .. , ci şi pe calea alchiei (c. Rebis, fonulă a ,ierei ilozofale " numită şi ,ndrotnul ermetic " ) , prin căsătorie' (v . g. în Kabala) şi ( în ideo­ logia romaniă germană) prin însuşi actul .s exual (referinţe în lucrrea noasră Mitul reintgrării, p . 82 sq.) . În fond " se poate vorbi chir de o ,androre" a omlui pin drago�te, deorece" în " ragoste, iecare sex dobndeşte "clităţile sexului opu s (graţia, supunerea. devomentul obţnute de ce_� înrăgostit etc . ... ) .

162. itui de reinore, de constucţie, de iniţiere etc. ­

În nici un caz mitul nu poate i considerat ca simpla proiecţie fantasică a unui evenment "natural " . În planul xperienţei magico-religioase m nsistat deja asupra acestui aspect. Natura nu e niciodată "naturală" . Ceea ce mentalităţii empirica-raiona­ iste îi pare o situaţie sau un proces natural , se devăluie în expe­ riena magico-religioasă ca o kratofanie sau o hierofanie . Şi nu­ mai pn aceste ratofnii sau hierofanii dene " Natu ra" obiect magico-religios şi, ca atare . interesează fenomenologia religioasă şi istoria religiilor. Miturile "zelor vegetaţiei" constituie , în aceas­ ă privinţă. un exemplu excelent de trnsmure şi vloizare a unui evenment cosmic "naturl " . Nu dispariia şi reapaIiţia pe­ riodică a vegetaţiei au creat chipurile şi miturile acestor zei (de ipul Tnuz. Attls , Osiris etc.' ... ); n orice cz, nu simpla obser­ vaţie empirico-raţionalistă a acestui fenomen "natural" . Apariţia şi dispaiţia vegetapei au fost intotdeauna smţite. în p erspeciva experienţei magico-religioase, ca un sen al Creaţiei periodice a Cosmosului . Pamile, mortea şi învierea lui Tanuz, aşa cum se devăluiţ ele n mit, ca şi pn ceea ce revelează, sînt tot atît de

MO RFOLOGIA ŞI FUNCŢIA M ITU RILOR

389

departe de "fenomenul natural" al ienii şi al primăverii , precum sînt Madame Bovay sau Anna Karenina de un adulter. Şi asta. deoarece , a orice operă de aă, mitul este un act de creaie au­ tonomă a spiIitului; pn acest act de creaie se efectueză reve­ laţia, iar nu prin materia sau evenmentele pe care ea le foloseşte . Pe scurt, mitul lui Tammuz este cel cre reveleză drama morţii şi învieii vegetaţiei, nu invers . Într-adevăr , mitul lui Tmmu z, ca şi acela al zeilor smilari, eidenţiză o modalitate cosmică ce depăşeşte con siderabil zona vieţii vegetle: el devluie , pe de o parte, unitatea fundamenlă viaţă-morte şi , pe de ltă parte , sperantele pe care omu l e în­ dreptăţit să le tragă in această unitate fundmentat în ce pri­ veşte propria lui viaţă de după moarte . Din acest punct de vedere , mitul patlor, morpi şi învierii "zeilor vegetaţiei" poate i socotit ca paradigmatic in raport cu coniţia umană: el a revelat "Natu­ ra" mai bine şi mai îndeaproape decît ar i putut-o face obsevaia şi experienta empirico-raţionaisă, şi mitul trebuie celebrat şi repeat tocmi penu a se menţine şi reînnoi această revelaţie: apariţia şi ispariţia vegetaiei, luate în sine , ca "fenomene cos­ mice" , nu înseamnă nimic mi mult decît ceea ce sînt: apariţie şi dispriţie pertodică a vieţii vegetale . Singur mitul ransiureză aceşt evenimet în ctegoie: pe de o parte , ără ndoială, penu că motea şi înierea zeilor vegetaţiei devin rhetipuile tuturor moilor şi tuturor nietlor, oricare ar i ele şi în orice plan s-ar mnifesa, dr şi penru ă ele reveleză desinul condiiei uma­ ne mi bine decît ar putea-o face oice alt mijloc empirico-raponalisl Tot astfel. anuite mitui cosmogonice , cre relateză Crea­ rea Universulu i n copul unui uriaş pmordial, ba chiar din nsuşi rupul şi sîngele zeului creator, au deet modelul nu nu­ mai al "ritulor de consruc.ie" (implicînd , după cum se ştie, sa­ ciicarea unei iinţe, ii cu prlejul înălţrii unei case, unui pod, unui sanctuar) , ci şi l oricrui fel de "craţie", în extensiunea cea mai largă a temenului. Mitul a revelat condiia tuturor "creaţii" lor" a căror mplinre cere o "animare", aică o comunicare i­ rectă a vieţi prinr-o creatură posedînd deja această iaţă: el i revelat totodată neputiţa omului de a crea în afara propiei sale reproducri, cre, de altfel, n forte numeroase societăţi, este pusă pe sema unor foţe religioase strine omului (copiii r veni din arbori , din piere, dn ape, din ,.strmo§i" etc . ) . O sumedenie de mituri şi legende descriu "reutăple" ntmpina­ te de un semi-zeu sau de un erou penru a părunde nr-n "do­ meniu nterzis" , care simbolzeă întotdeauna un teritoriu trans�o

390

MORFOLOG IA ŞI FUNŢA MITU RILOR

cendent - Ceul sau Infenul. Este vorba, ie de o punte ăioasă ca un cuţit re trebuie traversată, ie de o liană care remură şi cre rebuie parcursă, de două sînci aproape lipite prinre care trebuie să treci, de o poartă întredeschisă doar o cipă şi prin care trebuie să păuzi, de o regiune încojurată de munp, de ape, de un cerc de foc şi păită de monştri, sau, înă, de o potă alată în locul " unde se inlănţuiesc Cerul şi Pămîntul" , ori acolo unde se intilnesc "capetele Anului" (Jaiminiya Up. Brhma.a, 1, 5, 5: 1, 35, 7-9 etc. ; a se vedea despre unele din aceste teme mitice A. B . Cook, es, II , 2, Cambridge, 1 940 , Appendix, p, "Floating )slands " , p. 975- 1 0 1 6 ; A. Coomaraswamy, Symple­ gades, în Hommage o George Sarton, New York, 1 947, p. 463488) . Unele versiuni ale acestui mit al "încercăilor" , cum snt muncile şi înîmplile lui Heracles, expediţia argonauţi1or etc. , au ' cunoscut chir o străluciă carieră iterară n ntichiate şi n-au încetat să ie folosite şi refonulate de mitograi şi poei; ele au fost. la îndul lor, itate în ciclurile de legende seiistorice, cum este ciclul lui Alexanru cel Mare, re, de asemenea, răăceşte prin ţara întunericului, caută irba ieii, se luptă cu monştrii etc. Multe din aceste mituri consituiau , ră îndoială, arhetipul riturilor iniţiaice (a se vedea de ex. lupa cu monstul tricefl, "încercrea" clasiă în iniţieile militare, studiaă de G. Dumezil, Horace et les Criaces, Paris , 1942) . Dr aceste mituri ale "cău­ ii inutului transcendent" mai epmă şi altceva decit scena­ rile initiaice , şi nume : modaliatea " paradoxlă" de depăşire a acestei polttăţl care e inseparabilă de orice lume (de orice " con­ ipe ") . recerea prn "poaa îngustă" , prin " urechea acului " , " prinre " stncile cre se aing etc. mobileaă satonic o pere­ che de contrti (de ip Bne-Rău , Noapte-�i, SusJos etc. : cf. A. ' Coomraswmy, p. 48 6) . În acest sens, sîntem îndrepăţiţi să spunem ă mitule " ăuii" şi ale "încercăilor iniţiaice " reve­ leaă, sub o fomă plasică şi drmalcă� însuşi actul pin care spiitul depăşeşte un Cosmos condiionat, polr şi ramentar, penru a regăsi unitatea fundmentală inante de Creaţie. Mitul, ca şi simbolul, re propia sa "loică", o coerenţă intnsecă ce-i per­ mite să ie " adevrat" pe multiple planuri, oricît de îndeprate ar i acestea de planul în cre s-a manifesat mitul la oriine. m menionat mai sus n cîte felui şi dn cîte perspective viate este "adevat" - şi deci apl1cabil, utilabil - itul cosmogonic. Penu a da încă un xemplu, să nm m�tul şi suctura lui 1 63.

Stuctura uni mit: V� şi Vrta.

-

.

MORFOLOGA ŞI FUNCŢIA MI.TURILOR

39 1

Vuta, zeu ceresc şi suvern. atotputenic şi. la nevoie, "legător" pn "puterea lui spiritulă" , plin .magie " . Dar aspectul său cos­ mic - încă mi bogat: el nu este dor, cum m vzut, un zeu ceresc ci şi un ieu lunr şi acvatic. În Varuta a eistat, şi proba­ bil de foate impuriu , o anumită dominantă " nocună" , pe care A. Bergigne şi, recent, A. Coomaraswamy au subliniat-o . A. Ber­ gatgne semnla (a religion vediqtLe, III, p. 1 1 3) pe comenatorul lucrii Tatfya Shita� I, 8, 1 6 , 1 , după care Varu)a repre­ zin. pe "cel ce învăluie a întunericul" . Această parte "noctună" a lui Vruta nu trebuie intepreaă exclusiv în sensul uranic de �" Cer noctu� " , ci şi într-un sens mai larg, cu adevrat cosmologic şi chiar ·mezic: Noaptea, de asemenea, ese irtuaitate, ger­ men, non-mnifestre, şi tomai aceasă modalitate "noctună" a lui Vu)a este cea re i-a permis să devină un zeu al Apelor (A. Bergaigne, III, p. 1 28) şi are a deschis lea asimilări lui cu " demonul" Vtra. Nu este aici locul să abordăm problema "Vrtra-Vru}a" , şi ne vom mărini să amintm că îQtre cele două enităţi eistă mai mult decît o trsătură comună. Chir dacă nu se insistă asupra înrudirii etmologice probabile a celor două nme (A. Bergine, III, p. I l S etc. : A. Coomraswmy, Spiriual Autmriy and Tem­ poral Power, New Haven, 1942 , p. 29 sq .), este .mportant să se arate că amîndouă smt in relatie cu Apele, în primul rind cu .. apele oprite " ("Mrele Vru.a a ascuns mrea " R. V. , X, 73 , 3) şi că Vrra, ca şi Varu.a, este uneori numit mayin, "magician " (de ex. II. I l , 1 0) . Într-o prinţă, aceste diferite asiilări ale lui Vrtra şi VuQa, ca de altfel toate celellte modiăţi şi funcii ale lui Vau.a, îşi corespund şi se jusiică una pe alta. Noaptea (non­ manifestatul) , Aele (vrtualul, geneii) , "rnscendenţa" şi "non­ acmea" (caractee ale elor cereşi şi suveni) au o soidiate, ait mitică cît şi metzică, pe de o parte cu "legătoii" de tot felul şi, pe de altă parte, cu Vrtra care a " repnut" , " opit" sau "nlănţuit" Apele. Pe pln cosmic şi Vrtra este un "legător " . Ca toate matIe mituri, mitul lui Vrtra este deci multlvalent şi nu i se poate epui­ a interpretarea într-un sngur sens . Se poate chiar afina ă una din principlele funcii le mitului e de a fxa, de a legalza nivelurile relului care se dovedesc, atit pentru conşiina ime­ diată cît şi penru indire. multiple şi eterogene. Astfel , in mitul lui V-a, pe lîngă lte valori, se obsevă aceea a unei reveniri Ia non-mnifestat, a unei "oprri" , a unei "legături" cre împiedică împinirea "formelor" , adică a Vieii Cosmice . Eident, nu avem dreptul să ·împingem prea depte apropierea dintre Vtra şi Va'

...

32

'

MORFOLOGIA ŞI FUNŢIA MITU RILOR

ru)a. Dar nu se poate ăgădui nrudirea stucturală dinre "noctunul" . "non-actiul " , "matcianul " Varu)a, cre leagă pe vino­ vaţi de la distanţă, şi Vra care "înlănţuie" Apele. Aciunea unuia ca şi a celuUlt au drept efect să oprească iaţa, să aducă mor­ tea - pe pln indil.dul, înr-un cz, pe pln cosmic, n celllt.

Mit

Oice it, independent de natura lui, enunţă un eveniment perecut in ilo tempore şi consituie, pn aceasa, un precedent exemplar pentu toate ac­ ţiunile şi " siuapile " cre, ultetor, vor repeta acest eveniment. Orice ritul, orice aciune înzesrată cu un sens, executată de om, repeă un arhetip miic: or, m văzut (par. 1 50) , repetarea' nreneză abolrea impului profn şi poiecrea omului nr-un mp mico-religios, care nu are -nimiC de-a face cu durata pro­ priu-zisă, ci constituie acel "preent eten" l impului milc. Ceea ce înseamnă că, întomai celorlalte experienţe magico-religioase, itul reintegreză omul într-o epocă a-temporală, cre este, în fapt, un iUd tempus, adică un timp auroral, "paradiziac " , dinco­ lo de istorie . Acela re îndeplineşte un rit oarere rnscende impul şi spaţiul profan: tot asfel, acela care "imiă" un model miic sau doar ascultă in mod ritual (paricipînd la el) recirea unui mit este smuls din devenirea profnă şi regăseşte Mrele mp. În perspectiva spiritului modern, itul (şi o dată cu el toate celelalte experienţe religioase) suprnă " istoria" (pr. 1 50) . Dar rebuie menţionat că majotatea iturilor, pin simplul fapt că enunţă ceea ce s-a p,recut " in illo teore ", consituie ele însele o istorie xemplară a gupului uman care le-a păstrat şi a Cosmo­ sului acelui grup uman. Însuşi mitul cosmogoni� este o isorie, deoarece povesteşte tot ce s-a perecut b orgine. Cu o sinură rezeVă, evident, aceea că nu e vorba de "istorie" în sensul mo­ den l tenenului - de evenimente ireversibile şi nonrepetabile - , ci de o sore xrnplară, cre se oate repeta (periodic sau nu) şi care-şi ală sensul şi vlorea în însăşi repearea ei. Istoria care aJost la orgine rebuie să se repete, pentu ă orice epifanie pri­ mordială e bogată, cu alte cuvinte, nu se poate epuiza printr-o singură manifestare. Pe de ltă parte, miturile sînt bogate prin �ontinutul lor care este exemplr şi, ca aare, oferă un sens, cre­ eă ceva, vesteşte ceva etc. . uncţia de istorie exemplră a mituilor dene eidenă şi pin nevoia pe care o încercă omul arhic de a arăta "mărturiile" evenmenului nreisat n mit. Sau ea- iică bine cunoscuă: 1 64.

-

" istorie exemplră" .

..

-

MORFOLOGIA ŞI FUNTIA MITURILOR

393

deoarece un anumit lucru sau altul a aut loc, oameii au deve­ nit muritort, sau focile nu mai au degete, sau luna s-a pătat etc . ... Acesă temă este perfect "demonsabilă" penu mnliatea rhaică, pin faptul că omul este efectiv muitor, că focle nu au degete şi că luna prezintă pete. Mitul cre reveleă cm a fdst pescuiă din fundul oceanului nsula Tonga îşi dovedeşte veraci­ tatea prin faptul că se ml poate aăta undiţa cu care ea a fost pescuIă şi sînca de care s-a găţat crliul (Ehnmark, Anhropo­ mophism and Mrcle, 1 8 1 - 1 82) . Această nevoie de a dovedi ve­ raciatea mitului ne ajută să descifrm sensul pe care-l avea isto­ ria şi .documentele istoice " n menlitatea arhtc.ă. Ea trădeă mportnţa pe cre omul pritiv o acordă lucurtlor care s-au petrect cu adevărt, evenmentelor care au aut loc, concret, în juul lui; dorina pe cre o manifestă spritul lui pentu ceea ce este "real " , pentru ceea ce este n chip deplin . Dr, totodată, funcia exemplră legată de aceste evenimente din iUud temps lasă să se hicească Interesul resimţit de omul rhaic pentu rea­ lităţile semnicative, creatore, paradimatice. Interes care mai supraieţuieşţe încă la pmii istorici ai lumii antice, penru care .trecutul" nu Vea sens decît în .ăsura n cre era un xemplu de imitat şi consiuia, în consecină, suma pedagogiă a înregii umităi. Această misiune de " istorie exemplară" cuvenită itu­ lui rebuie lăturată, dacă rem s-o înţelegem bine. tendinţei omului rhaic de a realia concret un arhetip idel. de a trăi "ex­ pemental " etenitatea încă aici. pe acest pămnt: aspiraie pe cre am desprins-o din analza mpului sacru (pr. 1 55) . Mitul poate să se degradeze în legendă epică, baladă sau roman, oi să supravieţuiască sub for­ ma inferioară a "superstiiilor" , obiceiurilor, nostalgilor etc. ; ără a-şi pierde însă pin aceasa nici stuctua, nici importanţa. Să ne mntm că mitul Arborelui Cosmic se menne în legendele şi tturile de la culesul burutenilor de leac (pr. 1 1 1 ) . " Î ncercăle" . suferinţele, peregrinrile candidatului la iniţiere supravietuiesc în povesirea suferinţelor şi piedtcilor pe care le îndură, înainte de a-şi ainge ţelul , eroul epic sau dramatic (Ulise, Enea, Parsifal, nele personaje n Shkespeare. Faust etc. ... ) . Toate aceste "în­ cercări " şi " sufeinţe " , din care epopeea, drama sau romanul îşi ăuresc materialul. pot i lesne asemuite cu suferinţele şi obsta­ colel� rituale ale " drumului către centru " (par. 1 46) . Fără îndo­ ilă, "drumul" nu se mai desfăşoră pe aceIaşi plan iniţiaic. dar, tipologie vorbind, reşelile lui Ulise sau căutarea Gralului se re­ găsesc chiar n male romane .ale sec . l X-lea, spre a nu mai

165. Degradrea mitulor.

-

394

MORFOLOGIA ŞI FUNŢIA MITURILO R

-

vorbi de literatura de colportj ale cărei oriini arhaice sînt bine cunoscute. Daă azi romanul poliţist povesteşte lup. unui cri"inal şi a unui deteciv ("geiul bun " şi "geniul rău " , Zmeul şi Făt-Fumos din basme etc. . .. ) , pc cînd . cu cîteva generaii în �mă, se prefea un pint Ofn sau o coplă nevnovaă cinuită de un " ticlos" , ir acum o suă cnczeci de ni, la modă erau romanele " negre " şi "frenetice" cu "clugări negri " , " ilieni " , "ticăloşi" , "copile răpite" , " ocroitori masaţi " etc. , toate aceste nuanţe imagina�e se explică prin viabila coloraie şi oientare a sensibiliăpi populre, dar tema nu s-a schmbat. Evident. ie_care nouă deviere atrage o "încărcare " a conlictu­ lui şi a personajelor drmatice. o ntunecare a transprenţei ori­ ginare. precum şi inmulprea notelor speciice de " culoare loclă". Dar modelele transise din trecutul cel mai îndepărtat nu dis­ pr; nu-şi pierd puterea de reactualare. Ele rmn valable pen­ ru conşlin:a "modenă" . Iată un exemplu intr-o mie; Ahle şi Soren ierkegaard. hile , ca mulţi lţi eroi, nu se căsătoreşte, cu toate că i s-a prezis o iaţă fericiă şi rouliă în cz că o va face; dar aceasa ar i însemnat să renunţe .a deveni erou. nu şi-ar i realat "uniciatea" , n-ar i cuceit nemurirea. i8rkegaard trece exact prin aceeaşi dramă eistenială în legătură cu Reine 01sen; el respinge căsătoria spre a rmîne el însuşi, "unic" , spre a putea spera veşnicia, respingînd modalitatea unei eistenţe feri­ cite în " general " . O mărturiseşte de-chis într-un frament l Jur­ nlului său inim VIII, A 56) : .ş i ·mi feici. ntr-un sens init, dacă aş putea îndepărta din mine acest spin pe care îl simt în cnea mea; dar în sens ininit, aş i pierdut. " Şi iată cum o stuc­ tură mitică continuă să ie realzabilă, se realizeă efectiv, în plnul experienţei eistenţiliste şi, în cazul de faă� ără nici o conşiinţă, nici inluenţă desigur, a modelului mitic. Arhetipul contnuă să ie creator chiar atunci cînd s'a "degra­ dat" la niveluri in ce n ce i oobOtte. şa, de pldă, itul Isu­ lelor Fericite sau l Paradisului Terestu , care n-a obsedat doar imginaţia profanilor, ci şi ştiinţa nautică pînă la gloioasa epocă a marilor descopeii maritme . Aproape top n�vigatori, chir aceia care unăreau un scop economic precis (drumul spre In­ dii) , aveau de asemenea în vedere descopeirea Insulelor Preafe­ riciplor sau a Paradisului Terestru. Şi ştim că au fost uni care şi-au închipuit că au descoperit într-adevăr insula Pradisului. )ţ la fenicien! ppă la portughezt, toate mrile descoperii geo­ graice au fost provocate de acest it al ţinutului edenic. Şi aces­ te călătoii, aceste căuti , aceste descoperi au fost singurele cre au dobîndit u} sens spiitual, au fost creatoare de cultură.

M ORFOLOGIA ŞI FUNŢIA M ITURILOR

395

Dacă mintirea călătoriei lui Alexandu în India a rămas nepieri­ oare, aceasa se datore�te faptului că, aslată categoriei miice,

ea salsăcea nevoia de "geograie iică", sngura de care omul

nu se poate lipsi. Bzele comerciale ale genovezilor în Cmeea şi pe lîngă Marea Caspică, cele ale veneţtenilor n Siia şi Egipt pre­ supuneau o şiinţă nautică foarte avnsată, şi totuşi aceste itine­ rarii comerciale "n-au lsat nici o amintire în istoria descoperi­

lor georice" (Leonardo Olschi , Soia letteraria deUe scoperte geografehe, Frenze, 1 937, p . 1 9 5) . Dimporivă, expediţUle pen ­ u descoperirea inuturilor mitice n-'au fost numi creatoare de legende: ele au ăcut chiar să progreseze şiinţa geogrfică. Aceste insule şi inu turi noi şi-au păsrat racterul iic mult timp după ce geograia a devenit ştinţiică. "Insula reafe­ icitl0r" a supraieţuit lui Camoens, a traversat secolul lumni­ lor, epoca romantică şi nu şi-a pierdut locul nici n tmpul nos­ tu . Dar insula mitică nu mai înseamnă acum Paradisul terestru : ea este insula Dragostei (Camoens) , insula "bunului sălbaic" (Daniel de Foe) , insula lui Euhanasius (Eminescu). sau insula " exoică� , un inut de is cu fumuseţi tiice , insula Uber�ii , a jazz-ulUi , a ohnei desăvrşite, a vaantelor idele, a călătoiilor în pachebot de lx, spre cre aspiră omul modem sub mirajul literaturii, imului sau pur şi simplu al imainaiei lui. ucţa i�utulut' edenic, priileiat a rămas neschimbată; dor valoa­ rea sa a su ferit numeroase decalaje, de Ia Paradisul Tersru (în sensul dat de Biblie cuvîntului) pînă la paradisul exoic la care viseaă contemporanii noşi. "Cădere", ără îndoială, dr cădere rodnică. La toate nivelule experienţei umane , oricît de umile ar i socoite, arhelpul continuă să valoie eistena şi să creeze " "vlori culturale . Insula romnelor modene sau Insula lui Ca­ moens nu este mai puţn o valoare de cultură ca atitea şi atîtea insule ale literaturii medievale . Putem spune acum că omul, chiar eliberat de tot restul, ră­ mîne ireductibl prizonier al inuiiilor sale arhetipale , create in clipa cînd a deveit conştient de aşearea lui în Cosmos. Nosl­

ia Praisului poate i obsevaă în actele cele mi bnle le omului modem. Absolutul nu ar putea i exirpat: e suscepibil doar de degradare . Şi spritualiatea arhaică supravieţuieşte, n felul său, nu ca ct, nu ca posibi1ate de împlnire reală penu om, ci a o nostagie creatoare de, valori autonome: ră, ştinţă,

misică socilă etc. . ..

396

M ORFOLOGIA ŞI FUNŢIA M ITU RILOR

B I B LI O G RAFIE

Repertorii: A H. Krappe, Mythogie unvrselle (Pais, 1930) ; do , a genese des mythes (Paris. 1938) ; he Mytholgy of aU Races (sub direcţia L. H. Gay şi G . F. Moore, 1 3 . voI. iL . Boston. 1 9 1 6- 1 932) ; F. Guirand (n colab . ) Mythologie generale (Pis. 1 935) ; J. Cini: Dzionario mtogica (M lno . 1 935) ; R. Pettzzoni. Miti e lggede, 1: ia e Ausia (Tono. 1947); III: Ameica. Şcoala mitologică "naturistă" : Fr. lx Miler. Esay of Comprtve Myt1wy (Oford. 1856); ., Cobons to the Sty oJ Myoy on-. dan. 1896; rad . fr. : NOlwelles eudes de ytlOgie, Pais. 1 898) ; W. Cox. An Introduction to the Science of Comparative Mytholgy (ondon . 188 11883) ; Adlbert Kuhn , Mythogsche Studien. I (Gitersloh. 1886); ngelo de Gubematis. oolicl Mythology (andon . 1 812) ; d. , a mytholgie des plantes ou les lgendes u regne vegetal (2 voI. , Pais , 1 8 78- 1882) . '

.

Şcola mitologică "a�lă" : Ed. Stucken , Astralythen (eipzig. 1 896-1 907) ; E. Siecke, Uebesgeschchte des Hmmes (Strasbourg. 1892) ; do , Mythologsche BleJe (Berlin , 1 90 1 ) etc. etc. ; H . esmann. Aufgaben 1d iele der verglechen.en MythenJorschug (Mhologische Bibiohek, I. eipzig, 1908) ; E. Băklen. Adm un. Kan m Uchte dr veglchenden Mythenjorsch1g (eipzig. 1 907) ; do , Die Enstehng der Sprche m Lchte des Mythos (Berlin. 1 922) ; K. von Spiess , râhstore und Mythos W. Neustadt. 19 1 0) ; Fr. .nger, IntelleldaI Mytholge. Betrchtungen Uber s Wesen des Mythus nd der mythogiscllen Methode (eipzig-Bern , 1 9 1 7) . Şcoala mitoloică, anropologică ş i etnograică: Andrew ng, Modem Mythogy (ondon . 1 897) ; d , Myth, Rtal and Relon. 1-2 (ondon, 1 90 1 ) ; do , Cstom ad Myth (ed. nouă. ondon , 1904) ; d. , Maldng oJ Relgon (ed. a III-a, ondon, 1909) : Paul Ehrenreich, De Mythen d e­ genden r S1erikanischen Uoolker und re Beziehngen zu denen Nordmelks wtd r alten Welt (eit . Ethnologie " , Jahrg. 1905. Suppl. ) ; d. , Die allgemene Mytholge und ire thwltschen Gnd­ lgen (Mhologische Bibliothek. V, 1, eipzig, 1 9 1 0) : Ad. E. Jensen, Ds relgOse WeUbild einer iiher Klur (S tu ttgart , 1 948) ; do , Myhos und Kult bei Nauoălcer Wiesbaden, 195 1). Despre miturile cosmogonice: Franz Lukas, De Gundbeffe in den Kosgonien der alten Vălker (eipzig. 1893) ; d. , s i s kosgo­ nsche Vorstellug ("eit. . Vereins fur Volksknde" , voI. N, 1 894, p. 227243) ; Hennn Gunkel. Schop.ng "nd Chaos in Urzeit ui Endzeit. Ene relgionsgeschclltlche Untersuchtg lbr Gen. . und Ap. Jo. 1 2 (G ăin ­ gen , 1895) ; H. Bau �ann. Schopung und Uzeit des MenscEn m Mytus der iikanischen VăIcer (Berlin . 1936) ; F. iichi Nma\va, Die Welt­ anJge in derjapauschen Mythologie (Luzen-Pais . 1946) .

MORFOLOGIA ŞI FUNŢIA M ITURILOR

397

Monograii despre diverse sisteme mitologice: F. H. Cushing, utlines of ZWli Creaion Myths (.Bullen of the Bureau of Ehn 010y" . voI. 1 3 . Washinon. 1896) : r. B oas. Tssn Mythogy (.Buletn o f he Bu­ reau of Ehnoloy" . voI. 3 1 , Washinon . 1 9 1 6) ; Ad. E. Jen�en. Hinuwele (rnft a. M ' t 1939) ; A A Macdonell. Vedc Mythogy (Srasboug. 1897) ; E. W. Hopins. Epc Mythogy (Srasborg, 1 9 1 5) ; J. G. Frzer. Myts oJ te Ogn oJre (ondon . 1 930. trad. fr.) ; vezi şi he Mythogy

oJaU Rces.

Despre mitoloia greacă şi sructura mitulor greceşti: O. Guppe.

Giechsche Mytolie ud ReUtoSgeschchte, I-II (Munchen. 1906) : d., Geschichte der kassschen Mythogie und Relosgeschchte (eipzig. 192 1 ) ; H. J. Rose, A Han.book oJGreek Mytholgy ncludig is Etensan to Rome London . 1928) ; Martn P. Nlsson, he Mycentan in of Greek Myhogy (Cmbridge . 1 932) ; Faz Domseiff. De achasche Mythen­ ezhlung (Berln . 1933); P. M. Schuhl. Essi sr lafonaion de la pensee grcqe (Pis, 1 94) ; Wlhelm Nestle. Vom Mythos zn gos (Stuttgrt. 1940) ; Karl Fehr. Die Mythen bei nr (Z1ich, 1 936) : P. Futiger; es mythes de P.ton (Paris. 1 930) ; Mia Untersteiner. aisagia del mito (Milano , 1946) : H. J. Rose. Modem Methods n Cssical Mytholgy (St. Andrews, 1 930) .

C. G. Jung. K. Kereni. Einlng n das Wesen der Mithologie (Am­ sterdm�eipzig. 194 1); K. Kerent. Mytholgie nd Gnosis (ErnosJahr­ buchi 1940-4 1 . Zich. 1 942 , p. 157-229) ; d. , Die Geburt der Helena (Zu­ rich. 1945) : d. � omethes. s grtechsche Mytholgem von der menschlchen stez (Z1ich, 1946) .

Despre nl iuri şi riualui: S. H. Hooke (în calab . ) . Myth and Riual (ondon. 1934) ; id. , he abynth (ondon, 1 935) ; spec . S. H. Hooke. The Myth and the Rital Patten. p. 2 1 3-233; A. M. Hocart. he Lfegivig Myth, p. 263-28 1 ) ; C. luckholm. 'Mylls nd R.ls, a General heoy ("Havard Theologicl Reiew�� _y�l. 35. 1 942) . p . 45-79. Despre gîndrea mitiă: Br. Malinowski. Myth n i ive Psycholgy (ondon. 1926) ; K. h. Preuss. Der religăse Gehalt der Mythen Tubingen . 1 933) ; G. van der eeu\v. Phnomenoogie der Relgion (Tlbingen. 1 933) . spec. p. 389. sq. ; d. , L'homme prmiiJ et la religion (Pais. 1 933) . passim; L. Uy-Buhl . a mytholgie prmive. e monde mythque des AusTa­ lies et des Ppous (Paris. 1 936) : Roger Cilois. e mythe et l'homme (Pa­ is . 1938) ; Erland Ehnmrk, Anthopomophsln and Miracle rUppsla­ eipzig. 1939) ; Ad. E. Jensen, Ds Weltbild enes lhen Kltur ( " Paideuma", Bd. III. apr. 1 94. 1-83) : Mauice eenhardt. Do Kamo. a personne et le ,mythe dans le onde melanesian (Paris . 1 947) , spec. p . 2'20 sq. E. Cassrer, Die ' BegrifsJom im mythschen Denken (eipzig. 1 922. Studien der Bibliothek Wartburg, Il ; do , Sprche nd Mythos. Ein Berg

398

MORFOLOGIA ŞI FUNŢIA M ITURILOR

um roblm r Gottmamen (eipzig, 1 92 5 . Studien d. Bibl. Wtburg. 6) ; nanda K. Coomraswmy. Angel nd itan. An Essay n Vedc Onto­ lgy (.Joumal of the mein Oienal Sociey" . voI. 55, 1935. p. 3734 19) ; d. , he Darkr Sde of the Dawn (Smihsonin Misellaneous Col­ leclons. voI. 94. nr. 1 . \Vasington. 1 935) ; d. , Sr Gwan nd the Green

Kngt: Inra and Nci ( Speculum". voI. 1 9 . 1 . 1 94, p. 2-23) ; d., On

"

the oathly Be (.5peculum" . voI. 20 , 4. 1945. p. 39 1404) ; d., ymple­ gades (.Homage to George Srton", New York. 1 947. p. 43488) ; M . Eia­ de, es Uvres popuares dns la litteratre oulnane (amois", II, 1939. publiat 1 94 1 . p. 63-75) : d. , Mitul rentgă.i (Bucureşi. 1942) : n, e "iu lit" t le symbosme des noeuds ("Rev. Hist ReI. . t. 134. iul.dec. ' 1 947 . republicat n lges et symboles, 1 952, cap . III) , d. , e mythe e l'lmel retour: Arctypes et r�titDn ( 1919) . robleme de metodoloie: H. Stentl, Alge7nee lg n e My­ thoge (rciv . Reigions\issenshat". voI. 3, 1 900; p. 249-273; 297323); L. R. Fmel, he Value a. the Methos of Mythogc S.y ("ro­ ceedngs of he Bitlsh Ademy' " voI. 9� 1 9 1 9. p. 37-5 1); M. P. Nlsson, Modene ythogsche Forschug ("Scienia" , voI. 5 1 . 1932) ; J. H. Rose. Mythogy and Pseudo-Mythogy (.Folklore", voI. 46. '935, p . 9-36) .

CAPITO LU L XI I I

STRUCTUA SBOLrLO R

re sînt fenonlenele maico-religioa­ se care nu mpliă, sub o fomă sau la, un anumit simbolisn l . Materialul documenr trecut în reistă în 4�apitolele precedente o dovedeşte din belşug. Fără îndoială, orice fapt magico-religios este o ratofn te , o hierofarue ori o teofnie , şi asupra acestui lucru nu mi e de insisat. Dar ne alăm adesea n faa unor ra­ tofanii, hierofnii sau teofanii mediate, obţinute pintr-o prtici­ pare sau interare înr-un sistem ?aico-religios care e întot­ deauna un sistem simbolic, adică un smboism . Astfel. pentu a mini doar un exemplu, m vzut ă unele piere den sacre deoarece sulete ale morţilor ("strămoşilor") se întrupeză în ele sau pentru că manifestă sau reprezintă o foră sacră, o diiniate. sau datoiă fapuli ă un pact solemn sau un eveniment religios s-a petrecu t în ,vecinătatea lor etc. . . Dr o sumedenie de alte pietre îşi dobîndesc cli.tea magico-religioasă datoită unei hie­ rofJlii sau llnei ratofanii lediate. adică prinr-un simbolism care le conferă o valore magică sau religioasă . Piar. pe cre a donit Iacov şi de pe re a vzut, în is, scara L1gerilor nu a devenit sacră decît penu că fusese locul unei hie­ rofanii . Dar alţi betheli sau omphalos sînt sacri penru că se ală în Cenrul lumii" şi deci în punctul de joncţiune între cele rei " zone cosmice . Eident "Cenul" este el însllşi o zonă sacră şi, în consecinţă, obiectul care l întrupeză sau il reprezină deine de asemenea sacru şi poate i. datorită acestui fapt. considerat o hierofanie. D ar, totodată, putem spune că un bethel " sau un om­ phos este un "smbol" l "Cenuluf' n măsura n cre acest be' thel sau acest omphalos portă în sine o relitate transspaţială ("Centrul") şi-l inroduce într-un spaţiu profan . Tot astfel, nu­ ite pietre găUrite dein sacre datoită 'smbolismului (solr sau seul) revelat prin însăşi fona lor. În acest caz hierofaniarea se efectueă prnr-un simboisi evident, revelat direct plin în­ săşi "fOla" pietrei ("forma" înleleasă natural. aşa cm este a prinsă de peiena magico-reigioasă, ir nu pn peiena

66. iete smoice.

-

.

40

STRUCTUA SIM B O LURILOR

emprico-aionalisă) . Dr mi snt şi alte piere maice, medici­ nale sau "preioase", cre îşi rg vloarea dn prticparea lor la un smoism ce nu e întotdeauna transparent. Cîteva xemple vor lmina iculaile unui smbolism din ce în ce mi stufos, pe care n adar le-m i căuat în hierofaiile şi ratofaniile ilce men10nate mi sus. Jadul este ° " piatră preţioasă" care a jucat un rol considerabil n simbolisica arhică a Chinei (a se vedea B. aufer, Jade, ps­ sim) . În ordinea socială el întupeză suvernitatea şi puterea: în medicină este un leac universal şi se înghite (aufer, p._ 296) spre a dobîndi regenerrea rupului; este de asemenea priit a hrană a duhurilor, iar daoiştii credeau că poate acorda nemurirea (J . J . M . de Groot, Religious System of ehina, 1 , p. 271-273) ; de aici provine rolul mportmt al jadului în alchmie şi locul pe care l-a ocupat întotdeauna în teotile şi pacticile funere . Putem citi înr-un tet al alchmistului K-Hung: " Daă se pune aur şi jad în cele nouă deschideIi ale cadarului, va i ferit de putrezire " (B. Lau fer, p . 299, noă) . Pe de altă parte, ratatul To Hug Chig (sec . ) dă următoarel� precări : " Dacă, la deschiderea unui mormînt vechi, cadarul flat în el pare viu , să ştip că înăuntrul şi n afara copului eistă o mre canitate de aur şi jad. Potrivit dispozipunilor dnastiei Han , prinţii - 'şi senioii erau îngropaţi cu veşmintele lor mpodobite cu perle şi cu plăcute de jad, penru a feri corpul de descompunere " (8 . aufcr, p. 299) . Săpături arheo ­ logice recente au conirmat textele relative la jadul funerar (Elia­ de, Notes sur le sybolsme aquatique, p . 14 1 ) . Dar j adul însuşi nu posedă toate aceste irtuţi decît datoriă faptului că încrneă pIincipiul cosmologic yag şi, în această calitate , este invesit cu un lntreg ansmblu de cliăi solare, imperiale , indesuctibile. Jadul, ca şi auul, de altfel, conţine yg-ul şi, prin aceasta, devine in centu încărcat de energie cosmică. Multivalen. lui insumentlă este consecina logică a mulivalenţei principiului cosmoloic yg. Şi ciar presupunînd că m căuta să părundem în preistoria care a precedat fomula cosmologică yag-YUl ne m izbi de o lă formulă cosmologică şi de un lt simbolism meit �ă, justfice ulizarea jadului (c. B . Krlgren , Some FeCldiy Symbols n Ancient China, Stochom, 1936) . Unărirea unui smbolism arhaic pînă n preist?rie este posi­ bilă îll czul perlei. m încercat aceasta într-un stuiu precedent (Notes sr le sybolisme aquatique) . S-au găsit perle , cochilii , scoici în mormin te preistorice; magia,şi medicina le folosesc; sînt oferite, cu un anumit rttual, diviiăljlor rîurlor; deţn un loc de -

STRUCTUA SIMB O LURILOR

40 1

frunte în unele culte asiaice; femeile le poaă penu a le aduce noroc în dragoste şi fecunditate . A fost un mp cînd scoica, per­ la, cochilia aveau pretuindeni o semniicaie magico-religioasă: cu mpul, rolul lor s-a restins la răjitorie şi medicină (cf. Notes, p. 1 50 sq. ): n epoca modenă şi pentru anumite clase sociale perla nu mai păsrează decît o valoare . economică şi estetiă. Această deradre a semniicaiei metizice a "cosmologicului" n direcpa "esteticului" este , în sine, un fenomen interesant, asu­ pra cruia ar rebui reveit, dar mai îni se cuvine rspuns la o altă înrebare: de ce această perlă prezină o seniicatie magică, medicinală sau funerară? Pentu că era născuă din Ape", pen­ " I � era "născuă din Lună" , penu că ea reprezenta prinipIul yn, penru că fusese găsită nr-o scoică, simbol al femnităţii creatoare. Toate aceste circumstanţe transigurau perla nr-un "cenu cosmologic" în care coincideau preslgiile Luni, Femeii, Fecundiăţii , Naşteii. Perla ea încărcaă cu fora geninativă a apei în care se fonase: " născută din Lună" Ahava Vea, V, 1 0) , ea îi împăşea virtule magice Ş'i de acea se mpu1ea n podoabele femeii: smboismul seual al scoicii îi comunica toate forţele pe care aceasa le mplică; în s Îrş it, asemănarea dinre perlă şi foetus i conferea proprietăţi genezice şi obstetricale (scoica pg în gestaie de perlă este asemenea femeii ce re un " foetus în pntece" , spune un text chinezesc ciat de B. Karlgren , p . 36) . Din acest iplu smbolism (ună, Apă, Femeie) derivă toaţe propieăle magice ale perlel, medicnle, neologice, fnerrţ. În ndia, perla devine u n panaceu ; e bună contra hemoragii­ lor, glbinăii; nebuniei, otrăirii, bolor de ochi , fziel etc . ... (cf. Notes, p . 1 49) . Medicina europeană a folosit-o mai ales pentru raarea melncoliei, epilepsiei şi nebuniei (ibid. , p. 1 50) : precum se vede, majoriatea fecţiunilor n cauză sînt boli " lunare" (me­ lancolie, epilepsie, hemoragie etc. ) . Nici propietăţile ei antltoxtce nu au lă plicaţie: luna era leacul tuturor soiurilor de otrăi (Hrş ci a, ciată n Notes, p. 1 50) . Dar valorea perlei în Orient ne mai ales de ca1tatea ei afrodzlacă, �ecundatore şi de alismn . Ir cînd e depusă n mormînt, cir pe adavu , solida­ zeaă mortul cu principiul cosmologic ce o infoneă e ea­ nsăşi: Luna, Apa, Femeia. Cu alte cuvnte, ea îl regenereă pe cel mort, nsendu-l nr-un rim cosmic, cre e prin excelenă ciclic, presupunînd (ntocmai fzelor luni) naştere, viaă, mor­ te , renaştere . Mortul acopeit cu perla (cf. ml cu seamă J. W� Jackson, SheUs, p . 72 sq. ; M. Eliade, Notes, p . 1 54 sq. ) dobîn­ deşte u n desn " lunr" , poate spera ă renre în crcuitul cos-

402

STRUCTUA S I M B OLURILOR

mic, deorece e păruns de toate tule, creatoare de fone ii, ale luii.

167. Degradarea smboluilor. - E lesne de înţeles că ceea ce consituie mulipla valoare a perlei este, n prmul înd, sm­

bolismul în care se încadreză. Fie că se intepretează acest sm­ bolism punndu-se accentul pe elementele sale s�xuale. fie ă este redus la un nsmblu cultual preistoric, un lucu rmîne incontesabl, şi anume suctura sa cosmoloică. Emblemele şi funcnle femeii păsreă, în toate societăţle arhaice, o valoare cosmologică. Nu sîntem în măsură să deteunm cu precizie momentul din preistoie în cre perla a dobînit toate valole mai sus pomenite. Sigur este. cel puin, ă ea n-a dobînit carac­ teul de "piară maică" decît în momentul cînd omul a devenit conştient de ansmblul cosmologic Apă-Lună-Devenire şi cînd a aut revelaţia rimului cosmic doinat de lună. "Originile" sim­ bolismului perlei nu sînt deci empiice, ci teoretice, meafizice. Acest smbolism a fost, .mi tîrziu , nterpretat, "răit" în felui di­ verse, . ajungmd să se degradeze pînă la superstiie şi la valoarea economico-estetică pe cre o reprezintă perla penru noi. Vom completa dosaul nostru cu ajutoul cîtoVa pietre magi­ co-religioase. Să începem cu lapisluli, piara lbastră care se bucura de un mre prestigiU în Mesopo ia şi îşi datora valoa­ rea sacră semniicaţiei ei cosmolotce: ea preigura, într-adevăr. noaptea instelată şi pe zeul lunii. Sin. Babilonienii cunoşteau şi apreCi au nuite pietre giIlecoloice care au trecut apoi în medi­ cna reacă. Una din ele, ,piara sarcinii" (bn e-ie-e) a fost ideniicaă de G. Boson cu los smios a lui Dioscorid: o alta. ban rămi, "piatra dragostei", "a fecundităi" , pre a se confunda cu· l thos selenites, a lui Dioscorid. ietrele de acest fel îşi trăgeau eicacitatea ginecologică n omo logarea lor cu luna. Valoarea ob ­ stetlicală a j aspului . bn shup. îşi găse a ep lic aţi a în fap tu l ă, spărgîndu- se, dădea naştere în pin tecu l " său ltot pietre: in ca­ " zul de faţă smbolul e ste e"idcnt. De la babilonieni , func ia gne­ c o logi că a j as p ul u i a recut în lumea reco -romn ă, unde s - a me nţinu t pînă n Eul Medi u . lJn simbolism nalog va epica şi ap reciere a de cre s-a bucurat ll tmpul ntichităţii ,.piara ul­ tuilor" , ae ites ; utilis est mulieribu.i 'p raegnantibus notează Pli­ niu (Nat. -lst. , XI; 2 1 , 1 49- 1 5 1 ) ; scuturînd-o, se au ze a . înă ­ untm un zgomot ciu dat, ca şi cu m ar ascunde în "pîntecul" ei o *

*

aeites (piatra ulturilor) ; este folositoare femeilor însărcinate. - Nota

reii

STRUTUA SIMBOLURILOR

403

altă piatră. Vtutea acestor pietre gnecologice şi obstetcale de­ curge direct. ie n p aiciparea lor la principiul lunar. ie intr-o conformaţie cre le singularzează şi care. prin unare, nu poate marca de cit o provenienţă xcepională'. Esena lor maică este consecinţa "ieii" lor, aci ele " riesc " , au un sex, snt gravide. De ltfel , ele n u snt o excepie . Toate celellte piere şi metale "trăiesc" de asemenea şi sînt seuate (cf. M. Eiade, MetaUrgy, Mgc and Alcemy, passim) , însă viaa lor e mult mai inişită, seulitatea lor mi şersă: ele "cesc" în sînl pînului înr-un ritm somnolent, foarte puţine ajunnd la maturitate" (astfel, la " indieni, diamantul e pakk, "matur" , pe cînd cristlul e kaccha, "ne-matur"; c. Metallgy, p. 37) . . Un excelent exemplu de deplasre şi variab iitate a simbolului ne este oferit de "piara şarpelui". În multe regiu Ili se credea ă pierele preioase snt czute in apul şerpilor s au r ragonilor. De unde , de pildă, ideea că dimantul e veninos şi recomndarea de a nu i ans cu buzele deoarece a fost in ura şerpilor (cre­ intă de oriine iniană recută apoi în lmea elenisică şi arabă; a se vedea B. aufer. e Diawnd, p. 40-4) . Creintele are sus-o in că pieele preioase pron il bale de şarpe se nind e o ie fo rte vastă, dn China şi pînă în Anglia (a se vedea stu diul nostu : a piere des serp�ts) . În India se crede că şerpi ·(naga) au în îlej şi în cap anumite piere magice, srlucitoare . Pliniu (Nt. Ilst. XI, 1 0) raţionalizeză aceste crednţe de oigne orientală cind conseneză că drcontia sau drcoiites este o piatră are se fonează în creieul (cerebral ragonilor. Procesul de raionalzare este încă mai eident la Filostrat (Vita Apol. yn, III, 7) , după care ochiul unor anmii dragoni este o piatră cu o "srlUCire orbitore" îzestraă cu itui magice : răjitorii, ada­ ugă Filostrat, după ce adoră şerpii, le aie capul şi scot din el pierele preţioase . Originea şi bza teoretică a acestor legende şi a multor ltora nu snt necunoscute: este mitul arhaic l "monştrilor" (şepi, ba­ lauri) , pznici i ,Arborelui Viepi" , ai u nei zone consacrate pn excelentă, ai unei substanţe . sacre , ai valorilor absolute (nemuri­ re , tinerete veşnică, şiinta binelui şi răului etc . ) . Ne amintim că smbolule acestei realităti absolute sînt întotdeauna pzite de monşi care interzic accesul celor ne-leşi ; rborele vieii" , Po­ " mul cu m ere de au r" sau "Lîna de au r", "com Oil e" de oice natură (perlele din fundul Ocenului , aurul din pmnt etc. ) snt apăra­ te de un balaur şi cel ce vrea să-şi insuşească unu l din simbolu­ " ile nemurii trebuie mai întîi să- ş i dovedească "erOismul sau "înţelepciuna " , înfuntînd tot felul de prmej di şi să sirşeasă

404

STRU CTUA S I M B O LURILOR

prn a ucide monsul replian. Din aceasă temă miiă arhaică au deivat. pin multiple procese de raionazare şi 'deradare, toate credinţele in comori, pietre magice, nestemate. rborele Vieţii sau pomul cu mere de aur, ori lîna de aur - cre smboza o stare absolută (aur " "gloria" , nemuirea) - devne o comoară " " de aur ascunsă în pmînt şi pzită de dragoni sau şepi. Eblemele metaIzice pzite şi apărate de şepi se transfonă în obiecte concrete, re se ală pe funtea, in ochiul sau în" gîle­ jul acestora. Ceea ce originr era socotit sen l absolutului, capătă mi tziu - pentru alte pături sociale sau printr-o dera­ dare a sensului - valoi magice, medi�ina1e, estetice. În India, de pildă, dimantul recea drept o emblemă a realiăi absolute: nu­ mele lui, vajra, era de asemenea al trăznetului, simbolul . lui Inra, emblemă a esenţei incoupiblle . În acest nsmblu teore­ ic - foIţă, ncoruptibiliate , fulger, manifestare cosmică a iri­ liJii - dimntul era consacrat în măsura n cre, in ordinul mineralogie, ntruchipa aceste esenţe. În cadul celuilalt ansm­ blu teoretic, acela al valoii "populre" a realităţii absolute pzite de un monsu, iamntul era preţuit pentu descendena lui oidină. Aceeaşi descendenă (degradată de data aceasa la nivelri in ce in ce mai joase) conferea dimntului proprietăile lui magice şi medicnale : el ocrotea de _otrăvire şi de şerpi, ca ai­ " tea alte "pietre de şepi (carbCulus, borx, bezoarul etc. ) . Un " anuit număr in aceste "piere de şerpi au fost efeciv exrase din capul unor şerpi unde se găsesc uneori concreţiuni i şi pieroase. Dar nu aufost descoperite colo ecît pentru că acolo u fost căutate. Credinţa în "pietre de şepi " e răspîndită pe ° aie mensă, deşi destul de recent s-a obseVat, la şerpi, concre1uni rezistente şi pietroase. n sirşit, dor în rare czuri o "piatră de şrpe " este efeciv extrasă n capul unui şape; imensa majori­ ate a celorlalte pietre magice şi medicinale, cu sau fără ° nomen­ clatură oidiană, au legături variate cu şarpele în virtutea mitului orinar, reductibil , m mai spus-o , la ° temă metaIziă: "mon­ sul paznic l emblemelor nemuirii" . Este nendoios că fote multe nre aceste legende şi superstiţii nu au derivat drect dn formula miică primordială, ci din nenmăratele vaiante laterle sau " degradate " la care aceasta a dat naştere . 1 68 .

Ifntism. - Ne-am mărinit înadins la aceste exem­

ple culese într-un sinur sector ca să punem n lumină, pe de-o prte, multiplele raifiaţi ale simbolului, pe de altă parte, pro­ cesul de raţionalire,. deradare şi infntilism pe care l suferă un simbolism nterpreat în planuile cele mai inferioare . Aşa

405

STRUCTUA SIM BOLURI LOR

um m puut să ne conngem, deseori avem de-a face cu vrinte "populare" în aparenţă, dr a căror 'obîrşie savntă - în ulimă insnţă mefZică (cosmologică etco ) - se recunoaşte lesne (de exo "piatra de şrpe") şi prezină toate stimatele u nui proces de infanilire . Aest proces se poate perece, de ltfel, în multe alte feluri. Să cim dou ă n cele mi frecvente: 1 ) sau un simbolism savant" sirşeşte în �ele din urmă pn a sluji sraturle socile " infeioare , deradîndu-se asfel sensul lui pimar; 2). sau simbo­ lul e înţeles în chip pueril. adică excesiv de concret şi desprins de sistemul căruia îi aparine. m menionat mai sus cîteva exemple in prima categoie ("piara de şepi", perla etc. ) . Cim ncă un cz, tot aît de sugestiv. O veche reţetă populră românească pre­ scle : " Cînd u n om sau un nml e consipat. să se scrie, pe o farfurie nouă, aceste cuvinte: Fison , Gheon, Tigru, Eu frat; se spală apoi cu apă curaă pe cre o bea bolnaul şi i va rece; dacă e un nimal, i se oană apa pe nas" (M o Eliade, es livres popuaires, * po 74) . Numele celor patru luii biblice care curg în Paradis pot puriica, din perspectivă magico-reliioasă, orice " Cosmos", deci şi microcosmosul pe care ·îl consituie copul omului sau al animalului . n acest cz, infanlismul se trădeză deodată în felul simplist, concret în cre este înţeles simbolismul puriicării prin apele paradziace: se înghite apa care a atins ele pau cuvnte scrise În ceea ce priveşte l doilea ip de infantilrc a simbolului (care nu 'impică neapărat o "istorie", o ,.cădere " inr-un n1cdiu �avant înr-un mediu populr) , vom întilni numeroase exemple in fmoasa carte a lui L. ey-Buhl, L'eperience mystique et les symboles chez les primitfs (p o 1 69-299) . Mj oritatea docu ­ mentelor citate de savntul francez prezintă smbolul a subsi­ tut al obiectului sacu sau ca "simbol-apartenenţă" şi, cînd este vorba qe subsitut şi de participre, procesul de infanilism este ineitabil şi aceasta nu numai la primiii", ci chiar în societăţile " cele mi evoluate. Să luăm, pentu a cia un exemplu , cZul ur­ mător împumutat de la L. Uy-Buhl: În. Africa Ecuatorilă, pe " înălimea Ogooue, anilopa ocibi, explică un şef Bamba, nu merge să pască decît noaptea. În impul zilei, ea doarme sau rumegă, ără să-şi schmbe locul. Acest obicei i-a făcut pe indigeni s-o considere simbolul fiăii. Ei sînt connşi că toi cei care, snşi laolaltă, au mîncat n canea ei cu plejul inauurăii unui- nou sat nu-l vor părăsi spre a merge să locuiască într-altă parte" o ..

.0.

*

Les lvres populires as a ltteriure ro uie , " anoxis", n II. 1939, nro 2. p. 63-79 . - No�a red.

406

STRUCTUA SIMBOLURILOR

(p. 257-258) . În mintea "indigenilor, simbolul se comunică prin participare, în chip concret, tot aşa cum cele patru cunte scrise pe fundul unei frfuii pot "puica" , în magia mfantiizaă citaă mai sus, o ină constlpaă. Dar aceasă vrietate de interpreare nu epueă nici simolul orinr, nici osibiiăle, . penu "pi­ mitivi" , de a avea acces la un simbolism coerent. Acesa nu este, repem, decît o mostră a unui infntilism ale cui exemple abundă în eperienţa reliioasă a oricărei populaţii civilizate . i­ reşte, " primitivii " sînt capabii şi ei de un simbolism coerent. adică rticulat pe principii cosmo-teolotce, şi smedenie de fap­ te deja trecute în revisA în capitolele precedente dovedesc aceas­ ta (Smbolismul "Centrului" , de pildă, la popoarele rclce, şai­ tlce, ino-ugtce: comunicaţia între cele rei zone cosmice la ptmeii n Malacca, simbolismul curcubeului, al muntelui, al linelor cosice etc. , la ausralieni, ocenieni etc.) . Vom mai avea însă prilejul să revenm asupra acestei capacităţi teoretice a " "pitilor sau a populaţiilor priive . PentI moment. să constatm coeistena u nui smbolism coerent alături de un simbolism infanlat , ait n societăţile " "primitive , cît şi în cele civilzate . Vom lăsa deopate problema cauzei din care poate proveni această lnfantUire, precum şi n­ rebrea dacă aceasa este sau nu efectul condiţiei umane însăşi. Ne mrgnm aici să arăm desluşit ă, degradat sau coerent, simbolul coninuă să joace un rol importnt în toate socieăile. uncia lui rmîne nviabilă: să transforme un obiect sau un act în altceva decit se dovedeşte a i acel obiect sau acel act în perspeciva epeienţei profane. Penu a ne refei încă o dată la exemplele deja citate - ie ă e vorba de un omphalos, smbol al .. Cenului " , ie că e vorba de o piatră preţioasă ca jadul şi perla sau de o piatră maică cum este "piatra de şpe" - , iecre din aceste varietăi de pietre, în măsura în care manifesă un oreca­ re smbolism, dobîndeşte valore în experienţa magico-religioasă a omului. Privit dn ace st punct de ve­ dere , simbolul prelungeşte dilectica hierofaniei: tot ce nu e direct consacrt priţr-o hierofanie devine Sc1U prin pariciprea sa la un siol. Cele mai multe dn smbolurile prmitive discuate de L. Uy-Buhl sint parttclpile oi substitutele de obiecte sacre, de oice fel r i acestea din ună. Un mecanism identic se ob­ sevă în reliile " evoluate " . Este suicient să răsfoieşl un reper­ toriu exhausiv a, de pldă, Sybos ofte s n Mesopomn At de E. Doulas Vn Buren, penru a te connge ă o seie

169. Smolui şi hierofanii.

-

STRUTUA SIMBOLURILOR

407

înreagă de obiecte sau semne smbolice îşi datoreă vlorea şi funcţia lor sacră faptului că se integreă în " fona" sau n epi­ fania unei iini�i (onmente, podoabe. semn l zeilor: obiecte putate de ei etc . ) . Dar acestea nu lcătuiesc decît o pate a sim­ " bolurilor; sînt altele care preced " foma istorică a iinităţii: ne gîndm la numeroase simboluri vegetle, la lună. soare. fulger. la unele desene geomerice (cruci, pentagone, rombui. vastica etc.) . Multe din aceste simboluri au fost neate de diviniă1e care au dominat istoIia reliioasă a Mesopo rii.ei : semnul secerii de căre Sin, zeul lunr, iscul solar de căre Shamash etc . Daă altele au păstrat � orecre autonomie n rapot cu zeii . (de ex: numite ame, anuite simboluri arhitecturale, anumite semne ca acela al celor " trei puncte" etc. ) . multe, şi acestea sînt cele mai numeroase, au fost adopate rind pe rînd de numeroase divini­ tăi, ceea ce ne face să credem că ele au precedat dfeitele pn­ teonuri mesopom1ene. De alfel, transmiterea simbolurilor de � un zeu la lul este n fenomen curent în istoria reiilor. sfel, de pildă, în India, vajra, totodată " trăznet" şi " imant" (Smbol al suveranităţi universale , l incouptibliăpi, al realităţi absolute etc.) , a trecut de la gni la Indra, apoi la Buddha. Şi r i lesne de nmulţit exemplele . Dn aceste consideraiirezulă ă cele mi multe n hierofani1 sînt capabile să deină smboluri . Dr nu în această converl­ bii.ate a hierofniilor n simbolui rebuie căutat rolul mportant jucat de simbolism în perienţa magico-religioasă a umnităţi. Smbolul e imporant nu numi penu că prelugeşte o hierofa­ nie sau i se substiuie, ci penu că, înainte de toate, el poate continua procesul de hierofnzare şi mi 1�s pentru că, ozio­ nal, este el însuşi o hierofanie, adică reveleză o realitae sacră

sau cosmolgică pe cre nici o altă " nfestre " nu e în msură s-o reveleze. Astfel , pentru a da un exemplu de prelungre a unei

hierofanii printr-un smbol, toate muletele şi toate " semnele" în cre e prezentă Luna (secera, semi-Iuna, luna plină etc.) îşi trag eicienţa din însăşi această prezenţă: înr-un fel sau altul. le pricipă la sacraliatea Luii . Ele sînt, am putea spune, eptfanii diminuate le Lunii. Desigur însă, nu această epifanie minuată şi uneori indistnctă (ca atunci cînd secera lunii e grosoln repro­ dusă pe prescuri; cf. , pentru mesopotmieni, Vn Buren, op. cit. p. 3) va da socotelă de mportna muletelor şi ltsmanelor� � ibolul n sie este cel re o oate face. rocesul e ident într-o sumedenie de desene şi onmente din cermică ale protoistortei chineze şi eurastatlce, care " simbolizează" fazele lunii pin diferi­ te opoziii de alb şi neru (- lumină şi întuneric: cf. lucrle lui

48

STRUTUA SIMB O LURILOR

C. Hene) .- \ese desene - şi onamente au toate o funcţie şi o vlore maico-eiioasă (cf. Hnna ydh, Syolsm in Moa­ y Cerncs, pssim) Dr epfna lună este aproape indesci­ rabă r ceea ce i cofe ă vlorea este siolisl lunr. Mi mult: în mp ce hierofnia pe su pune o disconnuitate în experienţa reliioasă (deoarece există înotdeauna, înr un fel sau altul, o upră nre sacu şi profn şi o trcere de la unul a altul, upură şi eere . e co nsiie nsăşi esenţa iepi rei­ ioasel -un simolism rezeă soliritatea penetă a omu­ lui cu sacrlittea (solidre eident confză, n sensl ă omul u o conşienteză decît sporadic) . Un isman. jadul sau perlele purtate îl proiecteaă pennent pe cel care le poaă n zona sacră reprezenaă (adică smbolzaă) de unul sau altul in acestea: or, această pemnenţă n-r putea i obţinută printr-o experienţă magico-religioasă care presupune în prealabil o mp­ tură înre profan şi sacu . m vzut (par. 146) ă "dubletele faci­ le" ale rbor�lui Cosmic, ale xei Universubli. le Templului etc. sînt reprezentate intotdeauna prinr-un simbol al Centrului (silp cenrl. vatră etc.) . Fiecre locuin ă este un Cenu al Lumi" " deoarece. nr-un fel sau altul. simbolismul ei reproduce pe acela al Cenului. Dar. aşa cum m mai aut prlejul să constaăm. un Centu" e greu de cuceit şi punerea lui la îndemîna" oricui " devăluie ceea ce noi m numit "nosalgia paradisului" . dorina de a ne ala, în pemanenţă, ără efot şi. înr-un fel, fără a ne da sema, înr-o zonă sacră prin excelenţă. Tot asfel, se mi poate spune că simbolismul rădeză nevoia omului de a prelungi la tnfmit hieofanizrea Lii, de a găsi ă ncere dublete, sub­ stitute şi paicipri la o hierofanie dată, mi mult, o tendină de a identiica aceasă hierofanie cu ansamblul Universului. a sir­ şitul prezentului capitol vom mai reveni asupra acestei mpotn­ te func1 a smbolului. .

-

•.

iuros vorbind. termenul de smbol ar trebui rezevat simbolurilor care prelungesc o hierofa­ nie sau constituie el� însele o ,revelaţie" inexpmabilă pintr-o ală formă magico-religioasă (� t, it. fonă divină etc.) . În sen­ sul larg l cuvîntului însă, orice poate i simbol sau poate juca rol de simbol . de la kratofania cea mai udimentară (care simboli­ " zeă", înr-un fel sau ltul , puterea mgico-reliioasă încorporată într-un obiect oarecre) . pînă la Isu s Cristos, care, dintr-un anumit punct de vedere. poate i considerat un "simbol" al mra­ colului întupii diviniăţii n om.

1 70. Coerenţa simbolurilor.

-

I

STRUTUA SIMBOLURILOR

49

Lmbajul curent l enolote1. ·l isoiei egUor şi looiei aite cele două sensui le cunului "smbol" şi, cm m mai aut plejul să consam, aceste două sensui snt folosite de eperiena maico-reliioasă a nregii uniăi. Touşi, suc­ tua şi uncia autentică a simbolului pot i pătunse mai ales prntr-o cercee speCilă a lui. ca prelunre a hierofaniei şi a fonă autonomă a revelaiei. m menionat mi sus simbolismul lunr al desenelor preistoice şi protoistotce. Desenele de acest ip prelungesc fără îndoilă hierofania lunară, dar. considerate în nsamblu , spun mi mult decît oicare lă eptfnie lunară. Ele ne ajută să degajm in toate aceste epifnii simolismul lunr, cre are avntajul de a putea " revela" . mi bne decît toate cele­ lalte epifani1 lunare laolltă şi. totodată, de a putea revela smul­ n şi pnoic ceea ce devluie, uînd o metodă succesivă şi fragmentară. celelalte epfaii. Simbolismul Lunii face transpa­ ren. însăşi stuctura hierofaniilor lunre; emblema unui nmal lunar (to-tie, ursul . etc� ... ) sau un desen în alb şi negu , în care este ntegrată iura " strămoşulu i" , revelează n aceeaşi măsură totlitatea prestliilor lu nare şi desinul Cosmosului şi al Omului în itmica şi veşnica lui devenire (cf. cercetările lui C . Renze) . Tot astfel , sacrlitatea Apelor şi sructura Cosmologtlor şi Apocllpselor acvattce n-ar putea i revelate nterl decît prin simbolismul acvaic, care e snguul " sistem" capabl să integreze toate rvelaiile specile le nenumăratelor hierofanl. 1reşte, acest smbolism acvatic nu este nicieri manifest n chip concret, nu are "suport". e constituit intr-un nsamblu de smbolu1 in­ terdependente şi ntegrabile într-un sistem: nu e însă mi puţn rel. Este suicient să ne amintm (par. 73) coerenţa smbolismu­ lui cufundăiiîn Ape (botez, potop, Atlantlda " ) , l purticării pn apă botz, libapuni unere) , l pecosmogoniei (Apele, "lotus"-ul sau " insula" etc. ) pentu a ne da sema că sîntem în prezenţa unui " Sistem " bine rticulat; sistem care, eident. este implicat în orice hierofanie acvatică oricît de modestă, dar cţe se reveleză mi desluşit pintr-un simbol (de ex. "potopul " sau "botezul " ) şi nu se reveleză totl decît în simbolismul acvaic, aşa C.m se degajă el n toate hierofaniile . O rapidă revedere a capitolelor precedente ne arată cu destulă eidenţă ă ne lm. după cz, în prezenţa unui simboism ce­ resc, sau l unuia teluic, vegeal, solar, spaial. temporl etc. Aceste diverse simbolisme pot i pe rept considerate ca "siste­ me" autonome, n măsura n are mifesă mai clr, mi totl şi cu o ·coeren. superioară ceea ce hierofnile manifes. într-o modlitate specială, locală, succesivă . Astfel, ne-am străduit de

4 10

STRUCTUA SIMBOLURILOR

iecare dată cnd documentul exminat îngăduia. să interpretăm o ierofnie dată în lumina propriului ei simboism, spre a-i pu­ tea părunde semniicala adîncă. Nu este vorba - se înţelege de la sine - de a "deduce" în mod arbirr un smbolism oarecare dintr-o hierofanie elementară; nici de a raţionaliza u n smbolism penu a-l face mi consistent şi mi trnsprent, aşa cum s-a înmplat cu simbo,smul solar în epoca din ună a antichităţii (pr. 46) . Integrarea unet" hierofanii în smbolismul pe cre-l im­ plică este o experienţă autenică a menlităţii rhice şi toi cei cre mpărăşesc această mentalitate văd cu adevărat acest sis­ tem simbolic în oricare din suporturile materiale . Şi dacă unii nu-l mai văd oi au acces doar la un smbolism nfantil, validia­ tea sructurii" stmbolisnlului nu este compromisă prin aceasta. Căci un simbolism e independent de faptul că este sau nu mai este înţeles , el îşi păstrează consistenţa în ciuda oicrei degra­ dări şi o păsrează chiar atunci cînd este uitat, dovadă acele sm­ boluri prestoice al căror · sens a· fost pierdut tmp de milenii şi apoi redescopeit" . " Este de altfel perfect indiferent daă primitiii" contemporani " pricep sau nu ă o mersiune în apă echivleă aît cu un potop, cît şi cu scufundarea unui contnent in ocean .şi că iecare n acestea smbolizează dispaiţia unei " fone vechi" spre a face să apară o .fonă nouă". Un singur lucru contează pentru istoria religilor: faptul că mersiunea . unui om sau a unui continent, ca şi sensul cosmico-eshaologtc al acestor imesiuni isă în mitui Şi ituluri; faptul ă toate aceste itui şi toate aceste ritualuri sînt coer�nte sau, cu alte cuvinte , fonează un sistem simbolic care, mtr-un numit sens, este anteior iecăruia luat separat.. Sintem deci îndreptăţii să vorbim, cum se va vedea şi mi clar de îndată, de o "loică a simbolului", de o lotcă care îşi găseşte con­ fnarea nu . numa. în smboismul maica-religios , dar şi în sm­ bolismul mnifestat de aciitatea subconşienă şi ransconşlentă a omului. . Una dn trăsăturile caracteristice le simbolului este simulta.neitatea sensurilor pe care le devluie . Un simbol lunar sau acvatic este vlabil la toate nivelurile realului şi această multiva­ lenjă e revelată simultan. Dipticul "lumină-intuneric " , de pildă, simbolizează totodată "Ziua şi Noaptea" cosice, apaiţia şi dis­ pariia vreunei fone oarecare , moartea şi înierea, creaţia şi disoluţia Cosmosului , irtualul şi mifestul etc. Aceasă smul­ taneitate a sensuilor cupnse de un simbol se veică de ase­ menea n lmitele vieţii reliioase proprtu-zise. Precum m arătat (pr. 1 66) , în China jadul ndeplineşte sau vesteşte o funcie ma-

STRUCTUA SIMBOLURILOR

41 1

ico-religioasă, dar această funcţie nu epuizeză smbolismul ja­ dului� jadul re totodaă vlore de limbaj smbolic. în sensul că numrul, culorea . şi ispunerea pi�elor de Jad purate de o personă nu se liteă la solidrea acelei personecu Cos­ mosul sau Anoimpurile. ci îi devăluie şi "identitatea", preczînd, de pildă, că este vorba de o fată, o femeie mitată sau o văduvă, ce apne unei clase soctle, fili. reiuni sau lteta. şi al ă­ rei logodnic sau sot este în călătoie etc. Tot astfel, în insula Java .. simbolismul desenelor şi culoilor unu i batk rată seul şi situaţia socială a personei care-l portă, anotmpul şi "pilejul" cu care e putat etc. (P. us. , Barabudur, 1, p . 332) ; sisteme identice sînt frevente în întreaga Polinezie (A. H . Sayce şi H. C. Mrch, Polynes. Onamet, passm) . În această prtnţă. simbolismul se" prezină a un "limbaj" la îndemîna tuturor membrilor comuniăţi şi inaccesibil srinlor, dar, în tot czul, u n "lmbaj" cre exprimă simul�, n acelaşi rad. condiţia socială, "istoică" şi psihică a persoanei ce poată simbolul şi rapoturtle ei cu societatea şi Cosmosul (unele jadurt sau bti se poartă primăvra, în ajunul muncilor aricole, în timpul echmoului sau solsiţiului etc.) În sÎrşit, simbolismul veslmen.r solidarzează persoana umană, pe de-o prte cu Cos­ mosul şi, pe de alta, cu comunitatea din cre face parte, dînd în vileag direct, în faa iecărui membru al comunităţii, idenitatea ei adîncă. Expresie smultană a unei multiplicităţ1 de semnii­ caţii , solidaizare cu Cosmosul. ransparenţă faţă de ' societate: tot atîtea funcpi cre vădesc acelaşi aint şi aceeaşi orientare. Toate converg spre o pntă comună: abolirea limitelor "fragmentu­ lui" cre este omul în sînul societăţii şi în ijlocul Cosmosului, şi interarea lui (prn transprenţa identităţii lui adînci şi a sării lui sociale; datoită, de asemenea, solidarităii lui cu rimuile cosmice) , într-o uniate mai vastă: ocietatea, Universul.

171. ncia smboluilor. Această funcţie uniicatoare este desigur de o mportană considerabilă, nu numai în epe­ ienţa magico-reliioasă a omului, dar chiar pentru eperienta lui totală. Un smbol reveleză întotdeauna, o1care ar i contx­ tul, unitatea fundamentală a mai multor zone le realului. Să mai amintm oare imensele "uniit� realzate de simboluile Apelor sau le Luni, raţie crora un numr considerabil de pla­ nuri şi zone bio-nropo-cosmice se idenică în cîteva ptncipi1? -

Asfel, pe de-o pte, simbolul conlnuă dialecica ierofniei, ransfonnd obiectele n ltcva decît pr ele a i eeienţei pro­ fane; o piaă deine smbolul "Cenului Lumii " etc. : pe de ltă

4 12

STRUCTUA SIMBOLURILOR

parte, devenind simbolui , adică semne le unei relită.. trans­ cendente, aceste obiecte nuleză limitele or cocrete, înceteă de-a i nişte framente izolate şi se integreză într-un sistem: mai mult, întupează în ele însele� in ciuda precarităpi şi cracterului lor framentar, întregur sistem in cauză. La lmiă, ui obiect care devine simbol tnde să coincidă cu Totul, aşa cum hierofnia tinde să incorporeze sacrul in tolita­ tea lui. să epuizeze , ea singră, toate · manifestrile sacralităţii. Orice piară din altrul vedic, devenind Prajapati , tinde să iden ·tiice cu sine întreg Universul, aşa cum iecare zeiţă locală inde să deină Mrea Zeiţă şi, în ultmă iastanţă, să-şi anexeze toată sacralitatea disponibilă. Acest " mpenlism " l " formelor" re­ ligioase se va înfăţişa încă mi clar n volumul complementr pe cre îl vom consacra acestor " fone " . Ne mulţumim să remarcăm doar că această tendinţă de nexare se regăseşte în dialectica simbolului. Nu doar pentru ă oric� simbolism aspiră să ntegre­ ze şi să uniice cel mai mare număr posibil de zone şi sectore le experienţei nropocosmice , el şi pentu că orice smbol tinde să identiice cu sine cel mi mre număr posibil de opiecte, situaţi şi modlităţi . Simbolismul avaic sau lunr tinde să integreze tot ceea ce este Viaţă şi Morte, adică. " devenire " şi "forme " . Iar un smbol ca perla tinde · să reprezinte laolaltă aceste două sisteme simbolice (ale Lunii şi ale Apelor) , intrupînd el singur aproape toa­ te epfaniile Vieţii, Feminităii, Feriliăii etc . Această "uniicare" nu echivaleă însă cu o confuzie; smboismul îngăduie trece­ rea, circulaia de Ia un nivel la ltul , de la un mod Ia altul, in­ teind toate aceste niveluri şi planuri, darfără a wmăriziona­ rea lor. Tendinţa de a concide cu Totul trebuie înţeleasă ca o tendinţă de a iitera "totul" inr-un sistem, de a reduce multipli­ citatea Ia o " situaţie" unică, n aşa fel încît s-o faă totodată şi cît mai transparentă. m raat în ltă parte despre smbolismul legăturlor, nodu­ ilor şi reţelelor (e " dieu lieur" et le symbolisme des noeuds: cf. Imges et symboles, cap. III) . Ne-am putut da sema cu acel prilej că, de la semniicaţia cosmologică a "legii" apelor de către Vrtra şi seniicaia cosmocratică a " legăturilor" lui Vu}a, pnă la "legarea" du şmnului în funii adevrate saI în legături magice, pînă la nlnţurea cadaului, pînă la miturile n care divinităi funerre iau ollenii sau suletele morţlor într-o plasă - trecînd prin smbolismul omului "legat" sau "ncătuşat " (India, Platon) , " al " deznodării iului " labirintic s�u l " soluţionăii unei proble­ me fundmenale etc ... , nu înceăm să fn n prezenţa unuia şi aceluiaşi complex simbolic relzat nr-un fel mai mult sau mai pun mperfect pe multiple plnui le vieii mgico-religioase .

STR U CTUA SIM B OLURI LOR

4 13

(cosmologie , itul Suveranului Cumplit, magie agresivă sau de­ fensivă, mitologie funerară, scenarii iniţiatice etc . ) : ' peste tot este vorba de un rheip care inde să se realzeze pe toate plnule experienţei magico-religioase . Dar există ceva şi mai semniica­ iv: acest smbolism al legării" şi al . dezlegii" revelează o si­ " tuaie limită a omului n univers , o situaţie pe care nici o ală hierofnie zolată n-ar i în măsură s-o reveleze; putem pune chir ă numai prn acest simbolism al legătuii omul devne pe depin conştient de situaţia sa în Cosmos şi o exprmă pentru el însuşi coerent. Pe de ltă prte, articulaţiile acestui complex smbolic devluie totodată uitatea de situaţie a oricărui con­ " diponat", oricre r i ( captiv" , răjit" sa! doar omul în faa pro­ " " piului său destn) , şi necesiatea logică" a tutu ror acestor omo­ " log!.

1 72. ogia smbolurilor.

Sîntem în drept să vprbim deci de o loică a simbolului" , în sensul că smbolurile, de orice na­ " tură r i ele şi oicare ar i planul în care se manifestă, sînt întot­ deauna coerente şi sistematice. Această logică a simbolului de­ păşeşte domeniul propriu al istoriei religiilor pentI a se înscie prinre problemele ilozoiei. De fapt, aşa cum m consatat cer­ cetînd în altă prte simbolismul . ascensiunii", creaţiile a ceea ce numm subconşient (vise, vise în trezie" , afabulaţii, pshopato ­ " genii e tc .; ) prezintă o structură şi o semniicaţie perfect omologa­ " bile , pe de-o parte, cu miturile şi ritualule ascensionale şi, pe de ltă prte, cu metafZica ascensiuni (cf. Dirohana and the " Waking Dream'1. a drept vorbnd, nu eistă soluţie de continui­ tate între crealle spontne ale subconştientului (visele ascen­ sionale, de pildă etc . ) şi sistemele teoretice elaborate în stare de veghe (de pildă, mefZica înălţării şi aScensiunii spituale etc.) . Această constare ridică două probleme: 1) Avem dreptul să contnum a vorbi exclusiv de un suconştien? N-r i mi de­ grabă cazul să presupunem şi existenţa unui ranscoştien? 2) Sîntem oare înreptăţiţi să facem airmaţia potrivit căreia cre­ aţile subconşientului au altă suctură decît creaţiile conştien ­ tului? Dar aceste două probleme trebuie discutate în perspectiva lor proprie, care e aceea a filozoiei. Vom sublinia totuşi - mărgiindu-ne la această obsevaţie că multe creaţii le subconşientului prezintă un caracter ' simi­ " ese , de imiatie, de copie aproimaiv� a arhetipului, cre , n ori­ ce caz, nu pre a i proiecţia exclusivă a zonei subconşiente. Se întmplă adesea ca un is , o fabulaie sau o psihoză să ite sructura unui act spiritual eare este , în sne, perfect inteligibil , -

4 14

STRUCTUA SIMB OLURILOR

adică lipsit de oice conradicie intenă, cre e " loic" şt. n con­ secnă, rezulă . dn activitatea conştientă (sau ransconştienă) . Acestă obsevaie e de natură ă unce orecae luină asu­ pra problemei simbolului în pariculr şi a hierofaniei n general. m eidenţiat aproape pretundeni în istoia reiilor un feno­ men de imtţie Jciă " a arheipului. pe care m denumit-o in­ fniism. m n�i constatat ă infnilismul tinde să prelungească hierofanile la i ilfmit: că tinde. cu lte cuvinte. să plaseze sacntl în orice frament. adică, la limită, să plaseze Totl înr-un smpl u fragment. O aare tendină nu este, n sine, aberană. deoarece sacrul tinde efectiv să se identiice cu relitatea profană, adică să ransigureze şi să sacralizeze întreaga creaţie. Dar infntlismul prezintă aproape întotdeauna o no'tă de facilitate , de auton� t ' tlsm. adesea chir de artiiciu. S-ar putea deci sabili o paralelă înre tendinţa subconştientului de a mita în creaţiile sale stuc­ turile conşlentului sau ale rnsconşlentulut şi tennţa infn­ tilismului de-a preluni la ininit hierofaniile, de a le repeta la toate niveluile şi înr-o manieră oarecum mecanică şi grosolnă: . atît o tennă cît şi cealaltă au în comun aceste două t�ăsăuri caracteristice: facilitatea şi automatismul. Totuşi. descifrăm aici încă ceva: dotnţa de mfCare a creaiei şi de spmre a multi­ plicitţii. dorină care e şi ea. înr-un fel, o imiaţie a activităţii raţiunii. căci raţiunea tinde de asemenea Ia uniicarea realului şi deci , în ulimă nstanţă, la aboirea Creaţiei: însă, în azul crea­ iilor subconştientului sau al infnilăii hierofanilor, avem mi degrabă de-a face cu o mişcare a Vieţii care inde spre re­ paus, care aspiră să redobîndească strea originară a mateiei: neia. Pe alt pln şi în cadrul unei lte necesităţi dialecice, " ia­ ta - tizînd sp re repaus, spre echilibu şi spre nitate - imtă spiritul n avîntul lui spre L1iicare şi stabilitte.

PenI a i temeinic sprjinite, aceste obsevaţii ar necesia o serie întreagă de comentii pe cre nu ne putem nici măcar gîn­ di să le schiţm ici. m ţinut să le citm deorece ele ne aj ută să înţelegem, deopoivă, tendinţa spre repetiţiajacilă a hierofa­ niilor şi rolul exrem de mpotant pe cre-I joacă simbolismul în viaţa magtco-rţligioasă. Ceea ce s-ar putea nmi gîndul sibolic face osibilă· libera crculaţie a omului prin toate nivelule realu­ lui. Liberă circulape e, de altfel. prea puţin spus : ·simbolul. cum m vzut, identţică, asmileză. uniică planuri eterogene şi rea­ lită.i în aprenţă ireductibile. Mat mult încă: eperienţa maico­ religioasă permite rnsfonarea omului însuşi în smbol . Toate sistemele şi pertenţele nropocosmice sînt posibile în măsura în care omul devine el îsuşi un sibol. ebuie să adăugm to-

STRUCTUA S I M B OLURI LO R

_

4 15

tuşi ă, n u l acesa, propria lui viaă este considerabil m­ bogătită şi mpliicaă. Omul nu se mai smte un frgment m­ peneabil, ci un Cosmos viu , deschis căre toate celelalte Cosmo­ suri vii cre-l înconjoară. Experienţele macrocosmice n u mai sînt enu el xterioare şi, pînă la urmă, " străine" şi "obiective"; ele u-l înstrăine2ă de el însşi, ci dimpotrivă l conduc spre el în­ suşi, îi devăluie propria 1stenţă. şi propriul destin . Miurile cos­ mice şi întreaga viaţă itaă se prezintă asfel ca nişte lpenente xisteniale ale omlui araic: atunci cînd se eonfomeză unui mit sau inteine înr-un ritual, acesa nu se pierde , nu se uită ca "istent": dimpotrivă, el se regăseşte şi se înţelege, penu ă aceste mituri şi aceste rttualu1 proclmă evenimente macrocos­ miee , adică antropolotce şi, in ulmă nsnă, "eistenţile". Omului arhaic , toate nivelurile realului îi oferă o porozitate ait de perfectă, încît emoţia smIă în fata unei nopţi nstelate, de pildă, echivleă cu peiena personală cea mi " intimisă" a unui om moden: şi �ceasta, deorece, ,datoriă mai ales simbolului, istena atentică a omului rhic nu este redusă la eistenţa fragmenaă şi alienaă a omului civiat l mpurilor noasre .

BI BLIO G RAFI E Despre simbolismul pietrelor magice, al pietrelor de . răsnet", l pie- \ telor preţioase: R. ndrec, Ethngraphsche Paralele� Neue Foge (eip­ zig, 1 889) , p. 304 1 ; G. F. Kuz, The Mic oJ Jew es nd Chs (Phila­ delphia-ondon , 1 9 1 5) , p. 108 sq. : Walter W. Skeat, snacestones " and Sto ne Thundrbo lts s Subject jor Systmaic Invesgaon (ItFolklore". 1 9 1 2 , voI. 23 , p. 45-80, sp. 60 sq. ) ; Chr. Blinkenb erg, he huoeweapon in RelgDn and Follclore (Cmbtdge . 1 9 1 1 ) ; W. J. pey , Chdren of the Sn (ed. a 2-a, ondon . 1 927) , p . 384 sq. ; P. Sainves. i-es a­ giques: Betyles, haches, aulletes et pieres dejoudre (in Copus dejoU=­ lore prehistoque. t. II , 1 9 34 . p. 7-296) .

Despre snlbolismu l j adului : B . aufer. Jade, A stvdy oJ Chinese ar­ cheolgy and religon (Chicago . 1 9 1 2) ; B. Krlgren. Sone Fecwldy ynl­ bois in Anient Chna (. Buletin of tlle Mu seum of Fr Ea stem l\niquiies" . nr. 2 . Stockhom, 1 930. p . 1-54 . p . 23 sq. ; G. Ciesler. es synboles de jade ans le to"sme (" Rev. His t. ReI . , t. 1 0 5 . 1 9 3 2 . p. 1 58-1 8 1 ) . "

Despre smbolislnul perlei : G . F. Ku nz . Ch.

Stevenson . The Boole oj the (Jackson . Silells s Evdece oJ the Mgraion of arly C1ure (Manchester. 1 9 1 7) ; J . Zykan . Drche und Perle Lrib u s Asiae"" VI , 1 -2 , 1 936) ; M . Eliade . Noies sur le sYlnbolsme .aqlatique ("Zl­ lnoxis " , II. 1 9 39. p. 1 3 1 - 1 52) ; id . . Im@es et synlboles. cap . N. Pearl (wndoll , 1 908) ; J. W.

416

STRUTUA SIMBOLURI LOR

Despre smbolismul pierei lapislzuli: E. Dansaedter. Der babylo­ nsch-ssyisch srsten (în Studien r Geschchte dr Chemie. Fest­ gbe Ed. an Uppan. Berlin, 1 937. p. 1-8) : M. Eliade: Cosmole şi achie bbilonă (Bucureşti, 1936, p. 5 1-58). Despre smbolismul dimntului: B. aufer. he Daond. A stdy in Chinese nd hellenstic Fole-lore (Field Musseum, chicâgo, 19 1 5) : N. M. Penzer. Ocean of Stoy. II, p. 299; L. homdike, A Hstoy of Mic . pel Sce. 1, p. 496. II, p. 262-63. Despre .pierele inecologtce", aetites ec. : G. Boon, 1 metalli e le piere nelle scioni sumeo-asso-bbylonesi (.Rivisa degli Sudi Oieni" , II. 1 9 1 6 . p. 379-420. sp . 4 1 24 13); G. F. Kunz. The Magic of Jewes. p. 1 73- 1 78; B. aufer. Tlle Diamond. p. 9. n. 1; J. Bidez, F. Cumont, Les mges hellenses (Pis. 1938) . t. II, p. 20 1. Despre simbolismul .pietrelor şeplor": W. W. Skeat. .Snaeestones " and Stone Thunderbolts; G. F. Kunz. he Mgc ofJewes, p. 20 1-240 ; W. R. Hall1day. Of Snke-stones (n Folklore Suies, Ancient nd Modem, ondon , 1924, p. 132- 1 551 : S. SeUmann. De mgsche Heil-nd Schtz­ mitell (Stutgart. 1927) , p . 282 sq: J. Ph . Vogel. Indan Sepent-Lore (on­ don, 1 9261 , p. 25 sq: 2 1 8 sq. ; O. Sheprd, ore oJUncom (ondon, 193 1), p. 128 . 13 1 . 290-29 1 etc. ; M. Eliade. ara şepor (resa "Meşteul Mnole", n 1, hr. 6. 1939, p. 1 5-2 1). Despre simbolismul arhitectonic. vezi bibliogria cap. "Spaţiul sa­ cu"; de adăugat: Gisbert"Combz, L'voluon du supa n Asi!:. les sym­ bolsmes u stpa ("Melanges chinos et boudiques " , N. 1935-36 . Bu­ xelles. 1936. p. 1 - 125) ; P. Mus. Brbdr. pass; Walter ndrae. De Dnsche Sle. Baufon oder Sybol? ( 1933) . Despre simboismul preisoic şi eurasiatic: W. Grte. De sybolsche Veven.ung r Scachbrettusts m Altetum ( " Mannus" . I. 1 9 14. p. 349 sq.l ; G. Wilke, Mystsche Vostell1gen d sybolsche �hen " as ndoeuopescher Uzeit ( "Mnnus , I . 19 14) : Hanna Rydh. Symb­ lism n Moy Cercs ( " Bullen of he Musem of Fr Easem Anti­ quities " , nr. 1 , Stockholm. 1 929. p. 7 1-120) ; B. Karlgren. ome Fndiy Symbols n Ancient China ("Bulletin of the Musem of Far Eastem nl­ quities". nr. 2, Stockholm. 1 930. p. 1-54) ; .Crl Henze. Mythes et sym­ boles nires (nvers. 1 932) ; C. A. S. Wlims, Outlines o!Chnese Sym­ bolism nd t Motives (Shangat. 1 932) ; Alfred Sahnony, he mgic bll and the goldenit n Acient Chinese Art (t and hought" , ondon . 1 947. p. 103-109) ; Schuyler Cmmann. Cosmc Symbolism oJthe Drgon " Robes of te Ch'ig ysy (t nd Thought . p. 1 2- 1 29) ; Wiim Smpson, he Bdst ayg heeL A CoUectDn of Mtal Bealg upon he Syboltsm oJ he heel d Crclr Moveents in Csom and Relgos Rual (ondon. 1896) .

417

STRUCTUA SIMBOLURILOR

Despre simbolismul polinezian: A. H. Sayce, H. C. March, Polynesian Ornent a -Mythgrphy; or a ybolsm ofOgn d Descent (.Joumal of he Anthropological Insitute", 1 893, voI. II. p. 3 1 4 sq. ) : R. H. Grei­ ner, oynesian Decoave Destgns (Bemice P. Bishop Museum, Bulletin I nr. 7, Honolulu� 1922) . Despre simbolismul oienal şi roman: h. W. Danze!. ymbole, Dămo­ nen und higen ine n (Hamburg. 1930) ; E. Douglas vn Buren. Symbols of the ods n Mesopotamn At (Analecta Oien.ia" . 23 . Roma, 1945) : ranz Cumont, Recheches sr le symbolismeLnerire des Romans (Pa­ s. 1942) ; vezi şt bibliogria cap . .Vegetaţia" . •

Generalităţi despre simboism: R. Thumwald. Ds Symbol m Lchte der VoUcerunde (Zeitschft . Aesthetik u. allgem. Kunsiss. " . val. 2 1 . p . 322-337) ; W. Deonna. Quelques reons sur e symbolisme (.Revue d'Hist. ReI. ". t. 89, 1924. p. 1-6J: Rene Guenon. e symbolsme e a CoX (ais. 1932); E. ailet. StJmbolisme et mes pimives (Paris. 1 936); L. Uy- Buhl. L'p.ence ystique t les symboles chez les prni­ ifs (Pais, 1 938) : Annda Coomarswamy. Eents of Budhst 10no­ grapy (Cambidge: HaVard Univ. ress, 1935) ; d he lverted ree ( .he Quaterly Joumal of the Mic Sociey". Bngalore. voI. X, nr. 2. 1938 , p. 1-39) ; d. , ynbolsm of he Doe ( The Indin isoial " Quarterly" . voI. V, nr. 1 . 1935, p. 1-56) ; i, he 1cography ofDlrer's " Knots " nd Leonardo's "conc1enation" ( .The t Qutely" , val. VII. 1 944, p. 1 09-1 28) ; d . . gres ofSpeech and gures ofhoght (ond6n. 1 946) ; M. Eliade, imbajele secrete ( . Reisa Fundaţilor Regale " , an V, 1 938. nr. 1 . p. 12-1 4 1) : d Dlona nd the " -VJig Dream" (t nd Thought" , Cooraswmy Volume, ondon 1 947. p. 209-2 13) ; d. , e "u ur" et le symbolisme des ns ( .Revue Hist. Rel. " . 19471 948) ; id lmages t symboes. ap. III. . •

. •

. •

CONCLuzn

Dacă este act, aşa cum nnm la inceputul lucrti noas­ tre (pr. 1) , ă modul cel mai simplu de a defmi sacul e totuşi acela de a-I opune proJnului, şiul capitolelor noasre nu a înce­ tat să acuze tendinta ileclci hierofanice de a reduce nencetat zonele profane şi, pînă la unnă, de a le supima. Unele eperienţe reliioase supeiore identică sacralitatea cu înregul Univers. Penu mul1 mistici, ntegritatea Cosmosului consituie o ie­ rofnie. "Înreul Univers, de la Brahma pnă la rul de iarbă, este constiuit numai din forme ale Lui " se exclamă în Mahanir­ va.a Tantra (II, 46) , reluind o fonulă ndiană extrem de veche şi destul de răspîndiă. Acest "El" , man-Brahman, se mnifesă pretutindeni: " Hmsa, se ală in (Cerul) PUf, (zeu) , srălucitor, se ală în' eter, preot, se ală pe altr, gzdă, se ală în 10cuină. El se ală in om, se lă în legmînt, se află în ege, se ală în bolta cerească" (Kaţha Upanişad , V, 2 ; apud rad. L. Renou) . Dovada că avem de-a face cu ltceva decît cu o Simplă concepţie conside­ rată, pe rept sau pe nerept, " panteistă" o găsm în textul în cre Uon Bloy vorbeşte de " ... misterul Vieţii, care este Isus : Ego sum Vita. Viaţa, ie că se ala în omeni. în animle sau în plante, tot Viaţă este, şi cînd ine clipa, punctul insesizabil pe re l nim moarte, cel cre se rerage este tot Isus. ie dnr-un arbore, ie intr-o finţă omenească" (e mendiant igrat, II, p . 1 96) . , Este eident că ne alm aici n prezena, nu a "panteismului" , n sensul obişnuit al cuvîntului, ci a ceea ce s-ar putea numi un "panontlsm" . Isus l lui Uon �loy, pre:um tman-Brahman l radiţiei indiene, se ală n tot ceea ce este. aică n tot ce istă în chip absolut. Şi, aşa cum m constaat de nenumărate . ori, pentru ontoloia arhaiă real este idenicat înainte de toate cu o "foră" , cu "Viaţa", fecundiatea, opulenţa, însă, de asemenea, şi cu ceea ce e sraniu , singular etc. , cu lte cuvinte, cu tot ce eistă în chip dep� sau re mnifestă un fel de · a i excepional. Sacralitatea este în primul rnd reală. Cu cît omul este mai reli-

420

CONCLUZII

gios, CU atît este mi real. cu aît se desprnde de irealitatea unei deveniti lipsite de semniicaţie. De ici tendinţa omului de a-şi " "consacra inreaga viaă. Hierofniile sacralizeă Cosmosul; ri­ turile sacrlizează Viaa. Această sacrre se ' poate obine şi intr-un mod indirect. adică prn trnsfonarea vieii intr-un ri­ tual. " Fomea. setea, înfrînarea sînt penru om (ceea ce este) con­ sacrrea (n saciciu) . dkşa. Hrana, băutura, plăcerea cores­ pund pentru el (ceremoniilor zise) psada; rîsul. mîncăruIe alese, dragostea corespund cîntălor bisericeşi şi . reciărilor (stia-sstraJ. Mortiicarea (taps) , luirea, cinstea. respectul vieţii (hsa) şi al adevărului sînt daui (ăcu te preoţilor care slujesc" ; Changya-Up, III, 1 7, 1 4) . Cind în volumul comple­ mentar vom aborda articulaile şi funcţia tturilor. vom avea pri­ lejul să expunem mecanismul prin re actiiăţile Izioloice şi pshologice se pot trns fona în activită1i ritule. Idelul omului reliios este , eident, ca tot ceea ce jce să se desăşoare in chip ritul, să ie. cu lte cuvinte. un sacriiciu. În orice societate ar­ haiă sau tradiţională, înăpturea vocaţiei proprii consă, penu iecare om, într-un sacriiciu de acest fel. În această privinţă., ori­ ce act este apt să deină act relgios , aşa cum orice obiect cosmic este apt să deină o hierofnie . Ceea ce înse n ă că orice clipă se poate însera în Marele Imp. iar omul poate i proiectat în plină etenitate . Eistenta umnă se împlineşte deci smulan pe două planuri paralele : acela al temporalului, al devenirii, al ilu­ ziei şi acela l etenităţi, al subsnţei. al realiăţii. Se obsevă, pe de altă parte, o tendinţă contrară, aceea a re­ zistenţei faă de sacru , rezistenţă care apare n chiar inma expe­ ienţei reigioase . Atitunea ambivalentă a omului n faţa unui sacu totodaă atrăgător şi respingător, binefăcător şi prmej dios, îşi găseşte eplicaţia nu numai în sructura mbivlenă a sacru­ lui însuşi , ci şi în reacţiile naturale manfesate ' de om faţă de aceas. realitate transcendentă. care-l atrage şi-l înspmîntă cu o egală iolenă. Rezistenţa se afină mai desluşit atunci cînd omul se- vede în faa unei solicitări totale a sacrului . cînd i se cere să ia deczia supremă: să îmbrăţişeze, complet şi Jră întoarcere, vlorile sacre sau să se menţină. n privina lor, ntr-o atitudine echivocă. Aceasă rezistenţă faţă de sacru are ca echivalent, din per­ spectiva mefZiCii eistenţile, jga de utenicitte. Profanului, iluziei, non-seniicntului le corespunde, din aeeeaşi perspec­ tivă, plnul generalului " . Simbolul mersului spre centru " s -ar " " traduce în vocabulaul mefZicii contemporane prin mersul spre cenrul esenţei proprii -şi ieşirea din neautenticitate. Se în­ împlă ca această rezistenţă faţă de o coniscare radicală a între-

42 1

CONCLuzn

ii vieţi de căre sacu să se manifeste pînă şi în sinul Biseicilor: nu arreori acestea au a-l apăra pe om mpotriva exceselor expe­ rientelor religioase, a experienţelor mistice mai ales şi mpotiva riscului unei anihilări a ieţii laice. Aceste czuri de rezistenţă, a cror nalză îşi va ala locul în volumul complementar, trădează într-o oarecare măsură atracţia exercitată de " istoie" , mportn­ ţa crescîndă ce ind să dobîndească, mai les în reliiile " evolua­ te " , vlorle vieţii umu1e, printre care trebuie plasaă. în prmul rnd. aptitudinea acestei viei de at în sorie şi de aface L;torie. m arătat mportnţa dobîndită de- valorile vitale înă în fzele cele mai veci le reliiei; să ne reintim de trecerea în pm pln a divinităţilor inamice, organzatoare şi fertlizatoare etc. (pr. 26 sq. ) . În decursul timpului. atracţia exerciată de vlole vitle nu încetă să crească. mai ales sub forma unui interes tot mai viu pentru vlorile umane ca atare şi, în ultimă instană, pentu istorie. Eistenţa omului ca eistenă istorică dobîndeşte o vlore. d.că nu n�aprat reliioasă, cel pun una " trnsu­ mnă" . Vom avea de examinat în volumul complemenar pînă la ce punct "istoia" este susceptibilă de a i sacrlzată şi în ce măsură valoile religioase au fost istoriczate. Dar putem de pe acum sublinia că "nostlgia paradisului " şi a "dubletelor facile" le principalelor epeienţe şi simboluri religioase ne vestesc deja în ce direcţie r putea i găsită soluţia acestei probleme . Căci aceas­ ă " nostalgie" şi aceste "dublete facile" demonstrează atît refzul ' adnc al omului istoric de a se abandona total expeienţei sacre , cît şi neputinţa lui de a renuna defmiiv la o are experienţă. În volumul de faţă am itat să cerceăm fenomenele reliioa­ se n perspectiva lor istorică, mrginindu -ne să le tratăm pentru ele însele. ca hlerofanii. Astfel încît. pentru a elucida stuctura hierofaniilor acvalce, ne-m îngăduit să prezentăm lătui bote­ zul creştin pe de-o prte, ir pe de altă prte, mituile şi iuile Oceaniei, ale Ameicii sau ale anticităii greco-ortentle, ăcînd absracţie de tot ceea ce le separă, adică, într-un cuînt, de isto­ rie. n măsura în cre atentia noastră viza direct problema rei­ ioasă. nesocoira perspectvei istorice se justica de la sine. Fră îndoilă, şi am recunoscut aceasta din primele pagini ale acestei crţi (pr . 1) , nu eistă hierofnie care să nu ie, n momentul în cre se manifestă ca atare, "istorică". Din simplul fapt că'omul ia cunoştnă de o revelaţie a sacului, această revelaie, pe orice plan s-ar mplini, devne istorică. Istoria inteine de îndată c� omul epementează sacrul, confon inspraţiei nevoilor s�e. Mnipularea şi rnsiterea hierofaniilor le accentuează încă mai mult "istoriczarea" . Cu toate acstea, suctura lor rmîne "

422

C O N C LUZII -

identică cu ea însăşi şi tOC:i pennenţa acestei sucturi permite a ele să ie cunoscute. Zeii Cerlui au putut suferi nenu­ mărate trnsformări: stuctura lor cerească rămîne cu toate acestea elementul permnent, constana personalităii lor. Fu­ ziunile şi interpolările sUVenite într-o igură divină a fecundităţii snt, poate, nenumrate: sructura sa telurică şi vegetală însă nu este niciodaă ainsă. Este chiar prea puţin spus: nu 'eistă fonă reigioasă cre să nu tindă să se apropie cît mai mult posibil de propriul său rhettp, adică să se purtice de aluiunile şi sedi­ mentele sale "istorice" . Orice zeiţă tinde să dnă o Mre Zeilă, încoporînd toate aibutele şi funcţile pe care le comportă rhe­ ipul Mi Zeiţe. Aşa încît putem îregistra un dublu proces în istoria faptelor religioase: pe de-o parte, o apipe continuă şi fulurană de hierofnH şi, ca urmare , o framentare excesivă a mnfesii sacului în Cosmos: de celaltă parte, o uniicare a acestor hierofanii prin tendina lor înnăscută de a inupa, cît mi pefect posibil, arheipurile şi a rea sfel depin propia lor s.Ictum. r i o greşhlă să se vadă în sncretism doar un fenomen reli­ ios rv, e nu r putea rzula decît n conactul mi multor religi evoluate. Ceea ce se numeşte sncretism poate i observat ără nrerupere în tot cursul vieţii religioase . Nu eistă demon arar rural, nici zeu ibal care să nu ie rezultatul unui lung proces de asimilare şi ideniicare cu fonele ine învecinate. rebuie subliniat de p� acum: aceste asli şi fuziuni nu sînt imputabile doar 'circumsnţelor istoice (intepenetrare a două triburi vecine, . supunerea unui teitoriu etc . ) ; procesul are loc în vtutea dtalecicii hierofaniilor nseşi: ie că ine în contact sau nu cu o fonă reliioasă silară sau d(eriA, o hierofanie inde, n conştiina religioasă a acelora crora li se reveleză ca atare, să se manifeste cît mai total, cît mi deplin posibl. În acest fel se expică un fenomen veriicat de la un capăt la alul al istoiei reigilor: posibliatea oricărei forme reigioase de a se devola, de a se puriica şi d. a se înnobla; un zeu trtb l de pildă, poate să denă, datoriă unei noi epfan ii , zeul unui monoteism, iar o umilă zeiă urală se poate trnsfonna în Mamă a Unţversului. Toate aceste mişcări, în aparenă contradtctoii, de uniicare şi fragmenare, de identiicare şi seprare , de atracţie şi rezis­ tenA sau repulsie etc. vor putea i mi lesne nţelese cnd, după emnrea ţverselor tehici de apropiere şi manipulare a sacului (ugăciuni, ofrande, tut etc. l , vom putea ataca proble­ ma istoei fenomenelor reigioase . m rezevat acest sudiu volu­ mului complemenr. Penu moment, la încheierea celui de faă, ,

CONCLUZII

�

43

ne vom mrgini să airmăm că aproape toate aitudinile religioase ale omului. îi sînt date acestuia încă din tmpurile primive. Din­ tr-un numit punct de vedere, nu eistă soluţie de continuitat� înre " primitivi" şi creştnism . Dialectica hierofaniei se dovedeşte identică. ie ă e vorba de un chuiga australin sau de înrupa­ rea ogosului. Într-un cz ca şi în celăllt, avem de-a face cu o manifestare a sacului înr-un frament al Cosmosului; şi aici, şi aeol� se pune implicit problema "personliăii " şi a " impersona­ lităpi" epifaniei. Aşa cum m vzut (par. 8) , în czul hierofnilor elementare (mana etc.) nu avem întotdeauna posibiliatea să pre­ cizăm dacă ne m în faţa unei revelaţii â sacului n stuctură personlă sau mpersonală; de cele mai multe ori cele două stucturi coexistă, căci "prmilvul" e mult m.i puţin preocupat de opoziţia "personl-impersonl " , decît de opoziia "real (puter­ nic etc.) -ireal" . Vom avea prilejul să regăsm aceeaşi polaritate. în czul a nenumărate formule, în religiile şi isicile cele mai "evo. " luate . Daă însă pincipalele poziţii reiioase au fost date o daă pentru totdeauna, n chiar cipa în cre omul a dobîndit con­ şiinţa situaţiei lui istenţiale în sînul Universului, ace�sta nu nsen ă ă "istoria" nu are nici o mportană penu xperienţa reigioasă în sine. Dmporivă. Tot ceea ce se petece in iaţa omului, chiar în viaţa lui materilă, îşi are rezonanţa în expe­ rienţa lui reiioasă. Descoperirea tehnicilor înătorii, aricultu­ ii. ale melului etc. nu a modiicat doar viaţa materilă a omu­ lui: ea a îmbogăţit, în plus -' şi, poate într-o· mă�uă înă mi mare - spitualitatea umană. şa se face că gricultura a per­ mis o serie înreagă de revelaţii cre nu se puteau produce în societăţile preatcole. aineînţeles, modicile economice şi so­ ciale şi. in ultimă instanţă, evenimentele istorice nu sînt capabile să dea socoteală singure de fenomenele reiioase ca atare, dar transfonrle survenite 1 lumea materială (agrtcultură, mea­ lurgie etc. ) deschid spiritului mijloace noi de cuprindere a rea­ itapi. Şi se poate spune ă. dacă istoria şi-a imprimat nluenţa asupra perienţei eigioase, evenimentele au ofe�t în acest sens omului moduri inedite şi diferite de a i. de a se descoperi pe el însuşi şi de a da o valoare magica-religioasă Universului . Vom cita doar un exemplu : tlnul din elementele fundmentale ale re­ voluiei religioase întreprinse de Zrathustra a fost opoziţia lui la sacriiciile sngeroase de imale (e. lauda Boului prmordil, Ysna, 29; respectarea bovnelor Yasna 1 2 , 1 etc �) Este evident că în aceasă atiţudille iese la iveală, între altele, interesul econo­ nuc l unei socieăţi ce evolua de la iaţa pastorală la aricultură.

424

CONCLUZII

Dar acest even.ent isoic a fost aloizat de ZaahusIa în ens relos: supa acllor sngeoe a dveit, daotă lui, un mjloc de iscipnă şi de înlţare sptu1ă; renunţra la acest ip de riut a deschis o erspectivă nouă contemplaţiet; n sfşit, evenimentul istotc a permis o petenă reiioasă ine­ dită şi descopertrea unor noi valoi sptrttuale . Fără îndoială, evo­ lupa poate tot atît de. bine să urmeze mul invers : nobile expe­ rienţe reliioase ale societăţlor pmitive pot să devină n c� n ce mi diicil de indeplinit n una modiicrilor pe care "istorta" le-a introdus în aceste socieăţi . În unele ui, şi cuvîntul nu e prea tare, putem vorbi de adevrate caastrofe spiritule (v. de ex. integrarea socieăţilor arhaice în circuitul economic al socie­ ăţilor coloniaiste semi-indusriale etc.) . Dr dacă istoria este apabilă să promoveze sau să penalizeze noi expei�nţe religioase, ea nu reuşeşte niciodaă să suprime cu desărşire necesitatea unei perienţe religioase. Şi e prea puţin spus . Dilectica hierofaniilor permite redescoperirea spontană şi interală a tuturor vlorilor reigioase , oricare ar i ele Şi la orice nivel istoric s-ar ala societatea sau individul care realzeă această descoperre . Istoria religiilor se vede astfel readusă, în ultimă analiză, la · drama provocată de pierderea şi redescoperrea acestor valoQ, pierdere şi redescoperre cre nu snt şi nici nu or

pteal vrodată deinitive.

CNS

PREFAŢĂ de Georges Dmezil (traducere de o . Chem)

.

CUÎT ÎNAINE L ATORULUI . . . . . . . . . . .

7 15

CPITOLUL 1. - PROII : SRUCUA ŞI MORFOLOGIA

SACRULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 1 1 . "Sacu " şi "profan " . - 2 . Diiculăţi metodologice. - 3 . Va­ rietatea hierofaniilor. - 4 . Muliplicitatea hierofaniilor. 5. Dialectica hierofaniilor. - 6. Tbu-ul şi mbvlena sacului. - 7. Maa. 8. Stuctura hierofanilor. - 9. Revlorea hierofaniilor. - 10. Compleitatea fenomenului religiOS " pri­ mitiv " . - Indicaii bibliograice. .

-

-

CPITOLUL II. - CERUL: ZEI U IENI, TURI ŞI

SIMBOLURI CEREŞTI

. . . . . . . . . . . .

55

.

I l . Sacul ceesc. - 12. ei ausienl ai Cerului. - 1 3 . Zeităle cereşl la ndamni, la fricani etc. - 14. "Deus otlo­ sus " . 1 5 . Noi "fome" ivine substituite zeilor uranieni. 1 6 . Fuziune şi substituie . - 1 7. Vechimea Fiinţelor Supreme uraniene. - 1 8 . Zei ai Ceului la populaţile arctice şi central­ asiatice . - 1 9 . Mesopo i a. - 20 . Dyaus, Varu}a. 2 1 . Varu)a şi Suvernitatea. - 22. Zei cereşti iranieni. 23 . Urnos. - 24. Zeus. - 25. Jupiter, Odhin , Tarnis etc. 26. Zei ai furtunii. - 27. Fecundatorii. - 28. Soţul Marii Ma­ me . - 29 . Jahve . - 30. Fecundatorii se substituie zeilor ura­ nieni . - 3 1 . Simbolism ceresc. - 32 . Mituri ale ascensiunii. - 33 . ituri le ascensiunii. - 34. Simbolismul ascensiunii. - 35. Concluzii. - Stadiul problemelor şi bibliograie. -

CPITOLUL III. - SOE LE

ŞI CULTELE SO E . . . .

.

1 29

36. Hierofnii solare şi raţionlism. - 37. Solarea Fiin­ ţelor Supreme . - 38 . frica, Indonezia. - 39 . Solarizare la populaia munda. 40. Cultele s?lare . - 4 1 . Descendenta -

426

C U PRI N S

solră. - 42. Soarele hierofant şi psihopomp . 43 . Culte solre egiptene. 44. Culte solare n Orientul clasic şi n Me­ diterană. - 45. Inia: mbiva�nţa Soar� lui . - 46 . Eroii so­ lri, Morii, leşii. - Bibliogrie. -

-

LUNA ŞI MI11CA �uNĂ . . . . . . 1 55 47 . Luna şi Tmpul. - 48 . Solidattatea epifniilor lunre. 49 . Luna şi Apele. - 50 . Luna şi Ve getaia. 5 1 . Luna şi Fertiliatea. · 5 2 . Ltlna, Femeia şi Şpele. - 53 . Simbolis­ mul lunr. - 54. Luna şi Moartea. - 55. Luna şi Iniierea. 56 . Smbolismul " deveirii" lunare. - 57. Cosmo-biolOie şi fZiologie mistiă. 58. Luna . şi Desnul. - 59 . MetafZiă lunară. - Bibliogrie.

CPJOLUL V.

-

�

.

-

-

-

- APELE SI SIMBOLISMUL ACVATIC . . . . 1 83 60 . Apele şi Germenii. - ' 6 1 . Cosmogonii acvaice. 62 . ' Hy­ logenii. - 63 . Apa Vieii " . - 64 . " Simboismul mersiunii . 65 . Botezul. 66. Setea mortului. - 67. Ivore miraculoase şi oraculre . 68 . Epifni acvatice şi iniăi ale Apelor. 69 . Nifele. - 70. Poseidon, Aegir etc. - 7 1 . Anmale şi em­ bleme acvaice. 72 . Simbolismul potopului. - 73 . Sinteză. - " Bibiograie .

CPITOLUL V.

�

-

-

-

-

-

CPITOLUL I. -

PIELE SACE: EPFNII, SEMNE

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207 ŞI FOME 74. ratofnii litice. 75. Megaliţi funerari. - 76. Pietre fer­ tiiznte. - 77. �unecuşul" . - 78 . Piere găuite, "piere de trăsnet" . 79 . Meteotţi şi beiIl. - 80. Epifan1 şi simbolis­ me litlce. - 8 1 . Piatra sacră, ophlos, " Cenul Lmii" . 82 . Semne şi fonr. - Bibliografie. .

-

-

CPITOLUL II . - PMÎUL, FEMEA ŞI FECUNDITATEA . . . . / . . . . . . . . . . . . . . . . 22 9

83 . Glia-Mamă.

84. Cuplul pmordial Cer-Pămnţ. - 85. Structura hierofniilor telutce . - 86. Mateniate htoniană. 87 . Descen.enţă teluică. 88 . RegeIlerare. 89 . Homo­ Humus . 90. Solidttate cosmo-biologică. 9 1 . Glia şi feme­ -

-

-

ia. - 92 . Femeia şi agricultura. 94 . Sinteză. - Bibliorfie.

-

-

-

93. Femeia şi brzda.

EGTAA. SIMBOLUI ŞI UI E ENNOIII . . . . . . . . . . . . . . . ' . . . . . 25 1 95. Încercre de clasiicare. - 96.' rborele sacu. - 97 . r­ bore-Microcosmos. 98. Arborele-slaş l divl1ităţii. -

CPITOLUL ·I II.

-

-

427

CUPRINS

99 . rborele Cosmic. - 1 00 . �borele răstunat" . 101 . Ygdrasil . - 102. Epfiii vegele . - 103 . Marile Zeiţe şi Ve­ getaia. - 104. Simbolism iconogrie. - 105 . Marea Zeiţă Arborele Vieţii . - 1 06 . Pomul cunoaşterii. - 1 07 . Paznicii Po­ mului Vieţii . - 1 08. Monşi şi tfoi . - 1 09 . Pomul şi Cru­ cea. - 1 10 . Îninerire şf nemuire . - l l l . Arheipul plantelor de leac. - 1 1 2 . Arborele-is Muni . - 1 1 3 . Descendena mitică ponind de la o specie vegelă. - 1 1 4. ransfonrea n plante. - 1 1 5 . Relaii om-plantă. - 1 1 6. Arborele regene-. rator. - 1 -7. Căsătoria arbolor. - 1 1 8 . rborele de Mi". " - 1 1 9 . " Regele " şi Reina" . - 1 20. Sexuaiate şi vegeaţie. " - 1 2 1 . ReprezentanI i Vegetaţiei . - 1 22 . Lupte rituale. 1 23 . Simbolism cosmic . - 1 24 . Sinteză. - Bibioie . CPITOLUL X. - AGICULTUA ŞI CULELE FEILTĂII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307

1 2 5 . itui arare. - 1 26 . Femeie , sexualitate. agricultură. -1 27. Ofrnde agrre. - 1 28 . " Puterea" recoltei. - 1 29 . Perso­ nicăi miice. - 1 30. Saciici omeneşi. - 1 3 1 . Sacrici omeneştl la azteci şi la populatia khond. - 1 32 . Saciciu şi regenerare. - · 133 . itualui inale . - 134 . Morţii şi Sen­ ţele . - 1 35. Di�i agrare şi funerare . - 136. Sexualitate şi fecunitate agrară. - 1 3 7 . Funcţia rituală a orgiei. � 13 8. Orie şi reinterare . - 1 39 . Misică agrră şi sotetoloiţ . Stadiul problemelor şi bibliograie . CPITOLUL X . . - SPAIUL SACRU: EMPLU, PAAT, "CENRUL LUMII" . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . 337

140. Hierofmi şi repetiţie . - 14 1 . Consacrarea spatiului . 142 . Consrucia" spaiului sacru . - 143 . " Cenrul Lumii" . " 1 44 . Modele cosice ŞI rituri le consruciei . - 145 . Sm­ bolismul "Centrului" . - 1 46 . ,Noslgia Pradisului" . - Bi­ bliogrie. CPITOLUL I.

--

11MPUL. SACRU ŞI MTUL EŞNICULUI EN-

CEPUT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 355 .

147. Eterogenitatea mpului . - 1 48. Solidaritate şi coniguitate a mpurilor hierofanice. - 149 . Periodiciate - prezent eten . - 1 50. Restaurarea mpului mitic. - 1 5 1 . Repeiie non-periodică. - 1 52 . Regenerarea impului. - 1 53. Repeta­ rea anuală a cosmogoniei . - 1 54 . Repetarea conngen. a cosmogoniei. - 1 55. Regenerrea totală. - Bibioraie .

428

CUPRINS

CPTOLUL II. - MORFOLOGIA ŞI FUNA MTUILOR

.

375

156. Miturile cosmogonice - ituri exemplare . - 1 57. Oul cosmogonic. - 1 58. Ce reveleză miturle. - 1 59 . Coinci denla oppositoum - model mitic. - 1 60 . Mitu f n ro gin iei divine . - 1 6 1 . Mitu l nIroinlei umane. - 1 62. Mituri d� reînnoire, de constucie, de iniţiere etc. - 1 63. Structura unui mit: Vu)a şi Vrtra. - 1 64. Mit - "istote exemplară " . - 1 65. Deradarea miturilor. - B ibliorie ­

"

"

.

.

CPTOLUL III. - �RUTUA

SIMBOLUILOR

.

.

.

.

.

.

.

.

399

.

.

419

1 6 6. ietre simbo lice - 1 67 . Deradarea smbolulor. 1 68 . Infanlism. - 1 69 . Smboluri şi hierofani . - 1 70. Coe­ renţa simbolurtlor. - 1 7 1 � Funcţia smbolurilor. - 1 72 . oi. ca smbolurilor. - Bibliografie . .

CONCLUZII

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. .

.

.

.

.

.

·

Cu legere şi p a g i n a re pe c alcul ator A D I S N S .R . L. Ap ău t 1 992

Tiparu l exec utat sub c omanda

r.

20 7 3 2

Regia Autonom ă a Imprimerii lor, Imprinlcria CORE S I Pi a ta Presei Libere

r.

ROM ÂNIA

1 , B ucureştL