Teste Grila - Economia Comertului Turismului [PDF]

Zitiervorschau

ECTS

2015

1.

Economiile contemporane se confruntă cu următoarea problemă: a. resursele sunt nelimitate şi nevoile sunt limitate; b. resursele sunt limitate şi nevoile sunt nelimitate; c. resursele sunt nelimitate şi nevoile sunt nelimitate.

B

2.

Limitarea resurselor se referă la faptul că: a. nu se regenerează; b. scad continuu; c. sunt insuficiente în raport cu nevoile.

C

3.

Procesul prin care din resursele economice se creează bunuri şi servicii este desemnat prin termenul de: a. economie; b. tehnologie; c. producţie.

C

4.

Activitatea de utilizare a resurselor este considerată eficientă, atunci când: a. producţia bunurilor şi serviciilor s-a obţinut cu cel mai scăzut cost relativ; b. măreşte averea unora prin micşorarea averii celorlalţi; c. ambele variante.

A

5.

Nevoile sunt condiţionate: a. subiectiv, de dorinţele şi aspiraţiile oamenilor; b. obiectiv, de nivelul de dezvoltare al societăţii; c. ambele variante.

C

6.

Activitatea economică se defineşte ca fiind: a. un ansamblu de legături esenţiale, necesare, trainice şi stabile ce sunt interne fenomenelor şi proceselor economice sau se statornicesc între ele; b. un ansamblu de activităţi prin care oamenii îşi satisfac nevoile prin intermediul producţiei şi schimbului de bunuri, servicii şi informaţii; c. un proces de satisfacere a trebuinţelor.

B

7.

Munca se defineşte ca: a. un atribut esenţialmente omenesc, o activitate îndreptată spre un anumit scop; b. un proces prin care omul acţionează asupra obiectelor materiale; c. un proces determinat de folosirea mijloacelor de muncă.

A

8.

Economia politică aplicată: a. este o ramură distinctă a ştiinţelor economice; b. s-a născut din investigarea istorică şi inductivă a realităţii economice; este o disciplină care studiază teoriile economice

B

9.

Fazele reproducţiei sunt: a. cercetarea ştiinţifică, producţia, repartiţia şi schimbul; b. consumul, reciclarea şi protecţia mediului; c. ambele variante.

C

10.

În funcţie de principalele caracteristici ale comportamentului lor economic, întreprinderile - în sensul larg al cuvântului - se clasifică în următoarele categorii: a. întreprinderi cu activitate economică nefinanciară (agricole, din industrie,

C

1

ECTS

2015

construcţii, comerţ şi alte servicii); întreprinderi financiare, bancare şi de asigurări; întreprinzători privaţi; b. instituţii din administraţia publică centrală şi locală; instituţii din sfera securităţii sociale;organizaţii neguvernamentale; c. ambele variante. 11.

Sistemul economiei naturale reprezintă: a. acea formă de organizare a activităţilor economice în care nevoile de consum sunt satisfăcute din rezultatele propriei activităţi; b. forma principală de existenţă a economiei; c. acea formă a economiei în care mişcarea bunurilor de la producător la consumator se face prin intermediul pieţei.

A

12.

Sistemul economiei de schimb (de mărfuri) reprezintă: a. acea formă de organizare a activităţilor economice în care nevoile de consum sunt satisfăcute din rezultatele propriei activităţi; b. forma principală de existenţă a economiei; c. acea formă a economiei în care mişcarea bunurilor de la producător la consumator se face prin intermediul pieţei.

B

13.

Sistemul economiei de piaţă reprezintă: a. acea formă de organizare a activităţilor economice în care nevoile de consum sunt satisfăcute din rezultatele propriei activităţi; b. forma principală de existenţă a economiei; c. acea formă a economiei în care mişcarea bunurilor de la producător la consumator se face prin intermediul pieţei.

C

14.

Diviziunea socială a muncii este caracteristică: a. sistemului economiei naturale; b. sistemului economiei de schimb (de mărfuri); c. sistemului economiei de piaţă.

B

15.

Bunurile realizate îmbracă forma de marfă pentru prima dată în: a. sistemul economiei naturale; b. sistemul economiei de schimb (de mărfuri); c. sistemul economiei de piaţă.

B

16.

Într-o economie de piaţă scopul urmărit este: a. autoconsumul; b. obţinerea de profit; c. generalizarea producţiei de mărfuri destinate schimbului.

B

17.

Relaţiile de proprietate sunt relaţii: a. juridice; b. social – politice; c. economice

C

18.

Relaţiile de proprietate sunt: a. relaţii între oameni, relaţii sociale; b. relaţii juridico-economice; c. relaţii economice între oameni.

C

19.

Pluralismul formelor de proprietate constituie: a. un avantaj al sistemelor economice care favorizează atât producătorii

A

2

ECTS cât şi consumatorii; b. un fenomen cu caracter conjunctural; c. un dezavantaj care contravine consumatorilor.

2015

intereselor

producătorilor

şi

20.

Sursele sau izvorul de formare al proprietăţii sunt: a. munca; b. concurenţa; c. schimbul.

21.

În concordanţă cu criteriile emise de întreprinderii este evaluată după criteriul : a. numărului mediu de salariaţi; b. mărimea dividendelor; c. produselor sau serviciilor realizate

22.

Pentru ca un bun economic oarecare să fie marfă, este nevoie de: a. să fie rezultatul unei munci omeneşti, să satisfacă o nevoie umană şi să fie util pentru non–producătorii lui; b. să ajungă de la producător la consumator pe calea schimbului prin intermediul pieţei; c. ambele variante.

C

23.

Totalitatea satisfacţiilor pe care le oferă dozele unui bun economic, obţinute prin însumarea satisfacţiilor generate de toate unităţile de utilitate se numeşte: a. utilitate marginală; b. utilitate individuală; c. utilitate totală

C

24.

Satisfacţia generată de ultima unitate de utilitate disponibilă dintr-un bun oarecare se numeşte: a. utilitate marginală; b. utilitate individuală; c. utilitate totală.

A

25.

Modificarea utilităţii totale, prin creşterea cu o unitate a cantităţii consumate dintr-un bun oarecare se exprimă prin: a. izoutilitate; b. utilitatea marginală; c. gradul de utilitate.

B

26.

Dacă ceilalţi factori rămân neschimbaţi, ce se întâmplă cu utilitatea marginală unitară a unui produs în cazul în care preţul său scade? a. scade; b. creşte; c. rămâne identică deoarece gusturile consumatorilor nu se modifică.

C

27.

Spre deosebire de utilitatea individuală, utilitatea totală a. creşte, cu o rată crescătoare; b. nu se modifică; c. creşte, cu o rată descrescătoare.

C

28.

Conform teoriei obiective a valorii, valoarea este dată de: a. munca (trecută şi vie); b. utilitatea finală a bunului;

A

Eurostat

A

(UE),

mărimea

A

3

ECTS

2015

c. ambele variante. 29.

Conform teoriei subiective a valorii, valoarea este dată de: a. munca (trecută şi vie); b. utilitatea finală a bunului; c. ambele variante.

B

30.

Potrivit economistului Paul Samuelson, valoarea bunului este dată de: a. munca (trecută şi vie); b. suma celor trei părţi de venit (salariu, profit şi rentă) ce revin posesorilor factorilor de producţie în urma repartiţiei; c. utilitatea marginală.

B

31.

Curba cererii pentru un bun normal (care se supune legii generale a cererii) este: a. crescătoare; b. descrescătoare; c. orizontală.

B

32.

Cererea inelastică în raport cu modificarea preţului înseamnă că: a. modificarea preţului cu 1% duce la modificarea în sens opus a cererii cu un procent mai mare; b. modificarea preţului cu 1% duce la modificarea în sens opus a cererii cu un procent mai mic; c. oricât s-ar modifica preţul, cererea nu reacţionează la modificarea preţului.

B

33.

Cererea elastică în raport cu modificarea preţului înseamnă că: a. modificarea preţului cu 1% duce la modificarea în sens opus a cererii cu un procent mai mare; b. modificarea preţului cu 1% duce la modificarea în sens opus a cererii cu un procent mai mic; c. modificarea preţului cu 1% duce la modificarea în sens opus a cererii cu 1%.

A

34.

Tipologia sectoarelor instituţionale ce stă la baza sistemului de evidenţă statistică a conturilor naţionale cuprinde: a. societăţi nefinanciare; societăţi financiare; administraţii publice; b. gospodăriile populaţiei; instituţii fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populaţiei; c. ambele variante.

C

35.

În economia românească întreprinderea apare: a. sub forma societăţii comerciale; b. sub forma regiei autonome; c. ambele variante.

C

36.

Patrimoniul unei societăţii care deţine asociaţi este în: a. proprietate privată; b. proprietate de stat; c. proprietate obştească.

A

37.

Patrimoniul regiei autonome este în: a. proprietate privată; b. proprietate de stat;

B

4

ECTS

2015

c. proprietate cooperatistă. 38.

Prin factor de producţie se înţelege: a. un ansamblu de condiţii materiale, umane, financiare şi informaţionale necesare producţiei; b. resursele utilizate şi/sau consumate în activitatea economică; c. ambele variante.

C

39.

Factorii primari (originari) de producţie sunt: a. munca şi pământul; b. munca, pământul şi capitalul; c. abilitatea întreprinzătorului, tehnologiile şi informaţiile.

A

40.

În cazul factorului de producţie muncă acţionează: a. legea randamentelor neproporţionale; b. legea randamentelor crescătoare; c. legea randamentelor descrescătoare.

A

41.

Productivitatea muncii se măsoară prin: a. cantitatea de bunuri creată pe un lucrător sau pe o unitate de timp; b. consumul de muncă necesar sau realizat pentru crearea unei unităţi de produs; c. ambele variante.

C

42.

Care sunt indicatorii profitului: a. masa profitului şi rata profitului; b. profitul sau pierderea; diferenţa pozitivă dintre veniturile şi cheltuielile totale.

A

43.

Rata profitului se calculează cu formula: a. PR = VT – CT, unde PR = masa profitului; VT = venituri totale; CT = cheltuieli totale; b. PRU = PU – CTM, unde PRU – profitul unitar; PU – preţul unitar; CTM – costul total mediu; c. rPR = PR/CT * 100 unde : CT = costuri totale CA = cifra de afaceri rPR = PR/CA * 100 rPR = PR/K * 100 K = capitalul folosit.

C

44.

În sens larg banii pot fi definiţi : a. ca o marfă ce îndeplineşte funcţia de măsurare a valorii; b. ca o marfă ce îndeplineşte rolul de mijloc de circulaţie; c. ca denumire generică a tuturor formelor de echivalent şi a semnelor valorii.

C

45.

Oferta de bunuri este în relaţie inversă cu preţul: a. adevărat; b. fals; c. după caz.

B

46.

Elasticitatea ofertei este condiţionată de: a. existenţa stocurilor şi posibilitatea măririi producţiei; b. eterogenitatea producţiei; c. ambele variante.

A

47.

Piaţa de monopol şi cea de monopson au în comun următoarele

B

5

ECTS

2015

caracteristici: a. diferenţierea produselor b. elimină libera concurenţă; c. atomicitatea cererii 48.

Lipsa de transparenţă este o caracteristică a pieţei cu concurenţă: a. imperfectă; b. liberă, perfectă; c. ambele variante.

A

49.

Pe o piaţă de tip oligopol, liderul de preţ : a. stabileşte preţul minim ce va fi practicat în ramura respectivă; b. stabileşte preţul pentru ramura respectivă, celelalte firme trebuind sa-l urmeze; c. stabileşte preţul maxim ce va fi practicat în ramura respectivă;

B

50.

Conform teoriei obiective a valorii, preţul este considerat: a. expresia utilităţii finale şi rarităţii produsului; b. expresia bănească a valorii; c. ambele variante.

B

51.

Economia brută reprezintă: a. partea din venitul brut disponibil ce nu a fost folosită pentru consumul final; b. economia destinată acumulării de active fizice sau financiare; c. ambele variante sunt corecte.

C

52.

Macroeconomia urmăreşte următoarele aspecte: a. cum poate fi mărit venitul naţional al unei ţări şi cum poate fi el distribuit mai just; b. cum poate fi controlată inflaţia; c. ambele variante sunt corecte.

C

53.

Consumul final individual cuprinde: a. cheltuielile populaţiei pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii necesare satisfacerii nevoilor proprii; b. valoarea bunurilor, altele decât cele de capital fix necesare producerii altor bunuri economice; c. nici o variantă nu este corectă.

A

54.

Produsul intern brut (PIB), principalul agregat macroeconomic, exprimă: a. valoarea adăugată brută a producţiei finale, produsă în decursul unei perioade, de către agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării; b. valoarea adăugată brută a producţiei finale, produsă în decursul unei perioade, de către agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea în afara graniţelor ţării; c. valoarea adăugată brută a agenţiilor economici indiferent de locul de desfăşurare a activităţii.

A

55.

Produsul intern brut (PIB), se calculează: a. ca diferenţă între produsul global şi consumul intermediar; b. ca sumă între produsul global şi consumul intermediar; c. ca diferenţă între exporturi şi importuri.

A

56.

Conform cărei metode, se utilizează excedentul brut de exploatare pentru calcularea produsului intern brut (PIB)? a. metodei veniturilor; b. metodei valorii adăugate;

A

6

ECTS

2015

c. metodei cheltuielilor. 57.

Dacă produsul intern brut (PIB), al unui an este de 20.000 miliarde unităţii monetare iar deflatorul PIB în perioada curentă faţă de o perioadă de bază este de 500%, atunci PIB în preţuri comparabile este: a. 40 mld. unităţii monetare; b. 400 mld. unităţii monetare; c. 4000 mld. unităţii monetare.

C

58.

Care din afirmaţiile de mai jos este adevărată? a. creşterea nivelului general al preţurilor generează reducerea cererii agregate, în termeni reali; b. prin sporirea importurilor şi reducerea exporturilor, creşte cererea de bunuri indigene; c. nici o afirmaţie nu este corectă.

A

59.

Politicile macroeconomice cu caracter antiinflaţionist acţionează: a. fie în direcţia reducerii cererii agregate fie a sporirii ofertei agregate; b. fie în direcţia creşterii cererii agregate fie a sporirii ofertei agregate; c. fie în direcţia creşterii cererii agregate fie a reducerii ofertei agregate.

A

60.

În viziunea teoriei echilibrului general: a. asigurarea echilibrului este condiţionată de utilizarea tuturor resurselor care au o productivitate marginală pozitivă; b. în economie nu există dezechilibre permanente pe piaţă; c. ambele variante sunt adevărate.

C

61.

În cadrul cererii agregate nu se includ următoarele elemente: a. cheltuielile guvernamentale; b. exporturile; c. importurile.

C

62.

Oferta agregată este influenţată de anumiţi factori numiţi condiţiile ofertei, cum ar fi: a. productivitatea factorilor de producţie; b. volumul si preţul factorilor de producţie; c. ambele variante cuprind condiţiile ofertei.

C

63.

Conform teoriei echilibrului general, echilibrul macroeconomic manifestă dacă: a. cererea agregată este egală cu oferta agregată; b. venitul naţional real este mai mare decât cheltuielile agregate; c. venitul naţional real este mai mic decât cheltuielile agregate.

A

64.

Sporirea nivelului general al preţurilor are ca rezultat: a. reducerea cheltuielilor guvernamentale; b. descurajarea investiţiilor; c. ambele efecte.

C

65.

Înclinaţia medie spre consum exprimă: a. partea din venitul disponibil ce se cheltuieşte pentru consum; b. partea din economiile disponibile ce se folosesc pentru consum; c. nici o afirmaţie nu este corectă.

A

66.

Funcţia consumului este dată de relaţia: a. C=VD-E; b. C= ċ ×VD; c. C= VD-ċ. unde: VD - venitul disponibil, E – economiile, ċ – rata medie a consumului

B

67.

Relaţia ΔC/ΔVD, unde ΔC reprezintă creşterea consumului iar ΔVD reprezintă creşterea venitului disponibil, exprimă: a. înclinaţia marginală spre consum;

A

se

7

ECTS

2015

b. înclinaţia medie spre consum; c. rata medie a consumului. 68.

Dacă într-o perioadă de referinţă venitul disponibil creşte cu 500 milioane unităţi monetare iar înclinaţia marginală spre consum este 0.6, atunci economiile: a. se reduc cu 200 milioane unităţi monetare; b. cresc cu 200 milioane unităţi monetare; c. rămân nemodificate.

B

69.

Relaţia ΔE/ΔVD, unde ΔE reprezintă creşterea economiilor iar ΔVD reprezintă creşterea venitului disponibil, exprimă: a. înclinaţie medie spre economii; b. înclinaţie marginală spre economii; c. rata medie a economiilor.

B

70.

Dacă înclinaţia marginală spre economii este 0.3, iar venitul disponibil creşte cu 350 milioane unităţi monetare, atunci consumul: a. creşte cu 105 milioane unităţi monetare; b. scade cu 105 milioane unităţi monetare; c. creşte cu 245 milioane unităţi monetare.

C

71.

Dacă venitul disponibil creşte de 2 ori, cu 100 milioane unităţi monetare iar rata consumului creşte de la 30% la 50% atunci, economiile: a. cresc cu 30 unităţi monetare; b. scad cu 30 unităţi monetare; c. rămân nemodificate.

B

72.

În sens economic investiţiile reprezintă: a. cheltuieli destinate achiziţionării bunurilor de capital real; b. cheltuieli destinate achiziţionării unor bunuri de consum de folosinţă îndelungată; c. ambele variante sunt corecte.

A

73.

O investiţie poate fi realizată dacă: a. rata venitului net (RVN) este mai mică sau egală cu rata reală a dobânzii; b. rata venitului net (RVN) este mai mare sau egală cu rata reală a dobânzii; c. rata venitului net (RVN) este egală cu rata reală a dobânzii.

B

74.

Distribuirea, ca etapă a repartiţiei venitului disponibil, semnifică: a. repartizarea venitului disponibil în proporţii diferite între proprietarii factorilor de producţie sub formă de salariu, profit, dobândă şi rentă; b. repartizarea venitului disponibil în proporţii egale între proprietarii factorilor de producţie sub formă de salariu, profit, dobândă şi rentă; c. repartizarea venitului disponibil în proporţii diferite bugetului autorităţilor publice în vederea acoperirii cheltuielilor acestora.

A

75.

Redistribuirea venitului naţional disponibil se poate realiza prin: a. intermediul pieţei; b. sistemul de impozitare a veniturilor; c. bugetul de stat.

B

76.

Adoptarea unei politici fiscale orientate spre creşterea impozitelor poate genera: a. sporirea investiţiilor entităţilor economice; b. reducerea investiţiilor entităţilor economice; c. creşterea pe termen lung a veniturilor bugetului de stat.

B

77.

Pe piaţa muncii, condiţia de echilibru macroeconomic apare sub forma egalităţii:

A

8

ECTS

2015

a. cererii cu oferta de locuri de muncă; b. cererii cu oferta de forţă de muncă; c. ambele egalităţi generează stare de echilibru. 78.

Piaţa muncii este o piaţă cu concurenţă: a. imperfectă; b. perfectă; c. neloială.

A

79.

Nivelul şomajului în expresie absolută este reprezentat de: a. populaţia activă disponibilă neocupată; b. populaţia activă disponibilă ocupată; c. populaţia activă disponibilă.

A

80.

Cererea de forţă de muncă este generată de: a. populaţia activă; b. oferta de locuri de muncă; c. populaţia aptă de muncă.

B

81.

Oferta de forţă de muncă este reprezentată de: a. cererea de locuri de muncă; b. populaţia activă; c. populaţia aptă de muncă.

A

82.

Rata şomajului se determină ca raport între: a. numărul şomerilor şi populaţia totală; b. numărul şomerilor şi populaţia activă disponibilă; c. numărul şomerilor şi populaţia ocupată.

B

83.

Printre măsurile de diminuare a şomajului se numără: a. reducerea vârstei de pensionare; b. recalificarea şomerilor; c.ambele sunt măsuri de diminuare a şomajului.

B

84.

Emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri si servicii, generează: a. inflaţie; b. creşterea puterii de cumpărare; c. ambele variante.

A

85.

Care din următoarele reprezintă funcţii ale monedei? a. mijloc de schimb şi de plată; b. măsură a valorii şi mijloc de economisire; c. ambele variante reprezintă funcţiile monedei.

C

86.

Politica monetară şi de credit are ca instrumente: a. rata dobânzii, creditul şi masa monetară; b. Creditul şi masa monetară; c. masa monetară.

A

87.

Cererea şi oferta de monedă sunt influenţate de: a. viteza de rotaţie a banilor; b. volumul global al tranzacţiilor de pe piaţă; c. ambele variante.

C

88.

Scăderea puterii de cumpărare a monedei este generată de: a. creşterea preţurilor; b. scăderea preţurilor; c. dinamica preţurilor nu influenţează puterea de cumpărare a monedei.

A

89.

Care din următoarele sunt obiectivele pieţei monetare? a. de a compensa excedentul cu deficitul de monedă înregistrat de diferiţi agenţi economici;

C

9

ECTS

2015

b. de a regla cantitatea de monedă din economie în condiţiile unui preţ de formă specifică; c.ambele sunt obiectivele pieţei monetare. 90.

Instrumentele de măsurare a inflaţiei sunt: a. indicele productivităţii muncii; b. indicele sintetic al preţurilor; c. indicele puterii de cumpărare a banilor.

B

91.

Printre cauzele inflaţiei putem enumera: a. creşterea cererii de bunuri şi servicii mai rapidă decât creşterea ofertei; b. creşterea ofertei de bunuri şi servicii mai rapidă decât creşterea cererii; c. creşterea investiţiilor mai rapidă decât masa monetară. Inflaţia poate fi definită ca: a. procesul de creştere semnificativă şi persistentă a nivelului preţurilor; b. procesul de scădere a puterii de cumpărare a banilor; c. procesul de scădere a puterii de cumpărare a banilor şi de creştere semnificativă a nivelului preţurilor. Creşterea economică este frânată de următoarele procese: a. economia subterană; b. integrarea economică; c. noile direcţii ale progresului tehnic.

A

Creştere economică zero este generată de situaţia în care: a. rezultatele economice şi populaţia sporesc în acelaşi ritm, iar nivelul rezultatelor pe locuitor rămâne constant; b. rezultatele economice şi populaţia sporesc în acelaşi ritm, iar nivelul rezultatelor pe locuitor scade; c. rezultatele economice şi populaţia sporesc în acelaşi ritm, iar nivelul rezultatelor pe locuitor creşte. După scop, modelele creşterii economice se împart în: a. modele dinamice; b. modele de structură şi de previzionare; c. modele de decizie.

A

92.

93.

94.

95.

A

B

B

96.

Care din indicatorii de mai jos sunt utilizaţi pentru calculul indicelui dezvoltării umane? a. speranţa de viaţă; b. gradul de şcolarizare; c. ambii sunt indicatori utilizaţi pentru calculul indicelui dezvoltării umane.

C

97.

Principiile şi obiectivele dezvoltării durabile sunt: a. promovarea unui nou proces de securitate a oamenilor: securitatea alimentară, ecologică, a alianţelor economice regionale şi subregionale; b. eradicarea sărăciei, reducerea discrepanţelor în nivelul de trai a diferitelor categorii de populaţie; c. ambele variante reflectă principii şi obiective ale dezvoltării durabile.

C

98.

Printre avantajele procesului de integrare economică se pot desemna: a. stimularea investiţiilor străine; b. eliminarea statutului de ţară în curs de dezvoltare; c. ambele variante reprezintă avantaje ale procesului de integrare economică.

C

99.

Cauzele integrării economice sunt de natură politică, economică şi socială şi pot fi:

C

10

ECTS

2015

a. dezvoltarea sau apariţia firmelor multinaţionale; b. revoluţia tehnico-ştiinţifică; c. ambele variante reprezintă cauze ale integrării economice. 100.

Avantajele globalizării pieţelor pot fi: a. obţinerea de capital pentru creştere şi dezvoltare, capital care nu poate fi generat la nivel local; b. acces la tehnologie avansată care nu poate fi dezvoltată la nivel local şi trebuie achiziţionată din străinătate; c. ambele variante reprezintă avantaje ale globalizării.

101.

Care a fost singura orânduire în care nu s-au manifestat relaţii financiare? a. evul mediu; b. feudalism; c. comuna primitivă

102.

103.

104.

105.

106.

107.

108.

Funcţia de repartiţie reflectă: a. formarea fondurilor băneşti la dispoziţia statului; b. un proces de redistribuire a P.I.B. şi V.N.; c. toate răspunsurile sunt corecte. Ca şi categorie economică finanţele publice exprimă: a. relaţii de repartiţie a venitului naţional, în orice formă, dacă este la dispoziţia statului; b. relaţii de repartiţie a venitului naţional în formă bănească; c. relaţii de repartiţie în formă bănească a venitului naţional, în legătură cu îndeplinirea sarcinilor şi funcţiilor statului. Care dintre următoarele nu reprezintă instrumente de realizare a veniturilor pentru finanţele propriu-zise? a. impozite indirecte; b. credite bancare; c. subvenţii bugetare. Politica fiscală se referă la: a. categoriile de impozite şi modul lor de aşezare şi percepere; b. modul de folosire a impozitelor şi taxelor ca pârghii de stimulare a dezvoltării economice şi sociale a ţării; c. toate răspunsurile sunt corecte. Care afirmaţie nu o consideraţi corectă? a. lichidarea impozitelor înseamnă perceperea lor; b. lichidarea impozitelor înseamnă determinarea cuantumului impozitului; c. lichidarea impozitelor se face prin metoda repartiţiei. Care este caracteristica impozitelor directe reale? a. promovează echitatea fiscală; b. se stabilesc asupra obiectelor materiale; c. se stabilesc asupra venitului real. Eludarea impozitului reprezintă: a. nedeclararea materiei impozabile; b. transferarea sarcinii fiscale asupra altor persoane; c. sustragerea de la plata impozitului.

C

A

C

C

B

C

A

B

B

11

ECTS 109.

110.

111.

112.

113.

114.

115.

116.

117.

118.

119.

2015

Care afirmaţie nu este corectă privind impozitele directe reale? a. au generat puternice inechităţi fiscale; b. nu cuprindea întreaga materie impozabilă; c. nu oferea posibilităţi de evaziune fiscală. Care dintre următoarele sunt caracteristici ale impozitului pe donaţie? a. este impozit pe circulaţia averii; b. obiectul său îl reprezintă valoarea bunurilor donate; c. toate sunt caracteristici valabile. Impozitele indirecte sunt suportate de consumatori deoarece: a. beneficiarul este statul; b. sunt mai echitabile decât cele directe; c. se includ în preţul de vânzare a mărfurilor.

C

C

C

Perceperea taxei pe valoare adăugată se face: a. direct de la contribuabil; b. prin stopajul la sursă; c. prin aplicarea de timbre fiscale mobile.

B

Monopolul reprezintă: a. un impozit indirect; b. drepturi pe care şi le rezervă satul de a produce şi vinde anumite mărfuri; c. un impozit asupra circulaţiei mărfurilor.

B

Care dintre următoarele sunt etape ale tehnicii impozitelor? a. repercusiunea impozitelor; b. repudierea impozitelor; c. lichidarea impozitelor. Taxele antidumping se aplică mărfurilor provenite din: a. ţări care practică taxe vamale pentru descurajarea importului de mărfuri; b. ţări cu care statul importator nu are încheiate acorduri comerciale; c. ţări care practică o politică de concurenţă neloială. Când a apărut statul? a. în comuna primitivă; b. în sclavagism; c. pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii sclavagiste. Egalitatea fiscală presupune ca: a. repartiţia sarcinilor fiscale să fie cât mai echitabilă posibil; b. impozitele să se poată adapta la variabilele nevoi ale statului; c. impozitele să aducă cel mai mare venit posibil. Subiectul impozitului coincide cu suportatorul acestuia în cazul: a. impozitului pe salariu; b. impozitului pe circulaţia mărfurilor; c. în niciunul din cazurile enumerate. Asieta impozitului este definită ca: a. izvorul de plată a impozitului;

C

C

C

A

A

C

12

ECTS

2015

b. materia supusă impunerii; c. ansamblul de operaţiuni destinate a constata şi a evalua materia impozabilă. 120.

121.

122.

123.

124.

125.

126.

127.

128.

129.

Care dintre metodele enumerate sunt metode directe de evaluare? a. evaluarea forfetară; b. evaluarea pe baza declaraţiei contribuabilului; c. evaluarea pe baza semnelor exterioare. Un impozit este considerat stabil dacă: a. randamentul său rămâne constant pe durata ciclului economic; b. creşte randamentul odată cu creşterea producţiei; c. nu suportă modificări legislative în cursul anului. „Plasarea prin robinet” este denumirea dată vânzării titlurilor de credit ale statului prin: a. subscripţie publică; b. bursele de valori; c. intermediul băncilor. Repercusiunea impozitului poate îmbrăca următoarele forme: a. repercusiune frauduloasă; b. repercusiune nefrauduloasă; c. repercusiune simplă sau în trepte. Care dintre următoarele operaţiuni nu determină diminuarea veniturilor statului? a. repercusiunea impozitului; b. bancruta statului; c. evaziunea fiscală. Care este caracteristica impozitelor directe pe venit? a. se stabilesc asupra obiectelor materiale; b. se stabilesc asupra venitului net; c. au randament fiscal scăzut. Taxele de tranzit fac obiectul: a. mărfurilor care intră în ţară; b. mărfurilor care ies din ţară; c. mărfurilor care traversează ţara. Antrepozitul este un regim de taxare vamală cu următoarele caracteristici: a. mărfurile se taxează la intrarea în ţară, dar taxa se restituie la ieşire; b. mărfurile sunt scutite de taxe vamale dacă vor fi reexportate, după transformarea lor; c. nici un răspuns nu este corect.

B

A

B

C

A

B

C

C

Care dintre următoarele impozite directe personale se aşează asupra averii în formă brută? a. impozitele asupra întregii averi mobile sau imobile; b. impozitele pe succesiune; c. impozitele pe donaţie.

C

Care afirmaţie este adevărată: a. impozitele directe vizează cheltuirea veniturilor;

C

13

ECTS

2015

b. impozitele indirecte vizează venitul şi averea persoanelor fizice sau juridice; c. impozitele directe afectează venitul nominal. 130.

131.

132.

133.

134.

135.

136.

137.

138.

În cazul evaluării pe baza declaraţiei contribuabilului: a. se elimină orice posibilitate de evaziune fiscală; b. stabilirea materiei impozabile se determină pe baza datelor furnizate de contribuabil; c. materia impozabilă este stabilită de comun acord cu contribuabilul. A încasa un impozit înseamnă: a. a lichida impozitul; b. a percepe un impozit; c. a determina cuantumul impozitului.

B

Care dintre următoarele cote de impozit respectă cel mai bine principiul echităţii fiscale? a. cotele fixe; b. cotele progresive simple; c. cotele progresive pe tranşe. Repercusiunea impozitului reprezintă: a. eludarea plăţii impozitului prin nedeclararea materiei impozabile; b. eludarea plăţii impozitului prin transferarea sarcinii fiscale asupra altor persoane; c. efectele produse de neplata impozitului asupra statului. Determinarea cuantumului contribuabil reprezintă: a. evaluarea impozitului; b. lichidarea impozitului; c. perceperea impozitului.

impozitului

datorat

statului

de

Draw-bach-ul este un regim de taxare vamală cu următoarele caracteristici: a. mărfurile se taxează la intrarea în ţară, dar taxa se restituie la ieşire; b. mărfurile nu se taxează dacă intră pentru tranzitarea ţării; c. mărfurile sunt scutite de taxe vamale dacă vor fi reexportate, după transformarea lor. Care resurse publice mai sunt denumite generic „parafiscale”? a. contribuţiile de asigurări; b. monopolurile fiscale; c. taxele vamale.

C

B

un

Care afirmaţie nu este corectă privind impozitul pe plus-valuta imobiliară? a. impozitul se determină anual; b. se aşează asupra diferenţei dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare; c. subiectul impozitului este vânzătorul.

Taxele vamale: a. sunt în esenţă impozite indirecte;

B

B

A

A

A

A

14

ECTS

2015

b. sunt în esenţă taxe de timbru; c. sunt monopoluri fiscale. 139.

140.

141.

142.

143.

144.

145.

146.

147.

Ce exprimă cheltuielile publice? a. costuri financiare generate de îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului, ca agent economic; b. costuri financiare generate de îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului, ca autoritate publică; c. toate răspunsurile sunt corecte. Lombardarea este denumirea operaţiunii pe care o pot realiza creditorii statului cu titlurile deţinute, în care ei: a. acceptă să primească titluri noi cu dobândă mai mare; b. amanetează titlurile băncii, pentru obţinerea unui credit; c. achită impozitele cu titlurile deţinute. Ce semnificaţie are sistemul „de gestiune” în materie de execuţie bugetară? a. că durata executării bugetului nu trebuie să depăşească anul bugetar; b. că durata executării bugetului este mai mare decât a anului financiar; c. că durata anului bugetar este mai mică ca a anului financiar. Impozitele: a. sunt datorate în cuantum egal de către toţi contribuabilii; b. reprezintă cheltuieli pentru stat; c. au un caracter nerambursabil. Amortizarea indirectă a împrumuturilor de stat poate fi efectuată în cazul: a. deprecierii monedei; b. împrumuturilor perpetue; c. oricăror împrumuturi rambursabile înaintea scadenţei. Rolul impozitelor se referă la: a. acordarea de facilităţi fiscale anumitor categorii ale populaţiei; b. folosirea impozitelor de către stat pentru a orienta politica economică într-o anumită direcţie; c. toate afirmaţiile se referă la rolul impozitelor. Productivitatea unui impozit presupune ca: a. impozitul să fie plătit de toţi cetăţenii şi pentru întreaga materie; b. impozitul să fie încasat cu minimum de cheltuieli; c. toate aceste afirmaţii asigură productivitatea unui impozit. A lichida un impozit înseamnă: a. a încasa un impozit; b. a determina cuantumul unui impozit; c. a constata materia impozabilă. Care dintre următoarele cote de impozit respectă cel mai puţin principiul echităţii fiscale? a. cotele proporţionale; b. cotele progresive simple;

C

B

A

C

A

C

C

B

A

15

ECTS

2015

c. cotele progresive pe tranşe. 148.

149.

150.

151.

152.

153.

154.

155.

156.

157.

158.

Care dintre următoarele reprezintă obiectul impozitelor indirecte? a. salariul contribuabilului; b. averea contribuabilului; c. vânzarea mărfurilor de către comerciant. Care dintre următoarele sunt impozite directe reale? a. impozitul pe profit; b. impozitul asupra circulaţiei averii; c. nici unul nu este impozit real. Accizele sunt: a. impozite indirecte pe venit; b. impozite speciale pe consum; c. toate trăsăturile caracterizează accizele. Ce înseamnă a gestiona? a. a lua hotărâri; b. a conduce; c. a eficientiza. Care este scopul final al activităţii întreprinderii ? a. integrarea tuturor proceselor de fabricaţie; b. maximizarea valorii întreprinderii; c. scăderea numărului de personal. Din punct de vedere economic investiţia reprezintă: a. o cheltuială efectuată în prezent pentru obţinerea de venituri viitoare; b. crearea unui capital fix; c. o imobilizare necorporală, corporală sau financiară.

C

C

C

B

B

B

Ce înseamnă autonomie funcţională a întreprinderii? a. obţinerea maximului de rezultate; b. angajarea personalului în funcţie de rezultate; c. libertate în modul de procurare şi gestiune a capitalului total.

C

Care este forma cea mai răspândită de constituire a capitalului social? a. emisiunea de acţiuni; b. emisiunea de obligaţiuni; c. aportul în natură.

A

Intervalul de timp în care investitorul va recupera cheltuiala iniţială cu investiţia pe seama fluxurilor pozitive generate de investiţie, reprezintă: a. durata de recuperare a investiţiei; b. durata de viaţă a unei investiţii; c. durata de amortizare a investiţiei.

A

Care este componentă a capitalurilor proprii? a. capitalul permanent; b. capitalul social; c. capitalul total.

B

Dacă avem de ales între două sau mai multe proiecte de investiţii, vom alege:

A

16

ECTS

2015

a. proiectul pentru care VAN este cel mai mare; b. proiectul pentru care VAN este cel mai mic; c. proiectul pentru care VAN este mai mare decât zero. 159.

160.

161.

162.

163.

164.

165.

166.

167.

Care din următoarele sunt active circulante? a. plasamente de capital pe termen lung; b. plasamante de capital pe termen nedefinit; c. plasamente de capital pe termen scurt, mai mic de un an. Pentru ca un proiect de investiţii să fie posibil de adoptat: a. valoarea actuală netă trebuie să fie pozitivă; b. termenul de recuperare a investiţiei trebuie să fie mai scurt de un an; c. rata internă de randament trebuie să fie mai mare de 5%. Creşterea valorii sperate de întreprindere în urma adoptării unui proiect de investiţii este obiectivul firmei în cazul utilizării ca şi criteriu de selecţie: a. termenul de recuperare a investiţiei; b. valoarea actualizată netă; c. rata internă de randament. O investiţie este oportună atunci când: a. fluxurile de încasări actualizate depăşesc costul investiţiei; b. fluxurile de încasări actualizate sunt mai mici decât investiţia; c. fluxurile de încasări actualizate egale cu investiţia. Care dintre următoarele elemente nu se cuprind în categoria activelor circulante? a. stocuri; b. investiţii financiare pe termen scurt; c. titluri de participare.

C

A

B

A

C

Cum se materializează capitalul total al întreprinderii după modul de folosinţă? a. profit; b. active imobilizate şi active circulante; c. stocuri şi creanţe.

B

Ce acoperă îndatorarea pe termen scurt? a. nevoile temporare de capitaluri ale întreprinderii; b. amortizarea; c. pierderea întreprinderii.

A

În cazul unei investiţii de înlocuire cu utilaj identic, care nu conduce la creşterea capacităţii de producţie: a. întreprinderea va realiza economii la costurile de producţie şi un spor al randamentului activelor imobilizate; b. va realiza depăşiri la costurile de producţie şi un spor al randamentului activelor imobilizate; c. nu va realiza nici economii şi nici depăşiri la costurile de producţie şi va avea acelaşi randament al activelor imobilizate. Cum se determină valoarea actualizată netă a unei investiţii? a. diferenţa între fluxurile de trezorerie viitoare capitalizate şi capitalul investit;

A

C

17

ECTS

2015

b. suma între fluxurile de trezorerie viitoare actualizate şi capitalul investit; c. diferenţa între fluxurile de trezorerie viitoare actualizate şi capitalul investit. 168.

169.

170.

171.

172.

173.

174.

175.

Gestiunea stocurilor presupune: a. dimensionarea optimă şi păstrarea corespunzătoare a acestora; b. dimensionarea optimă şi folosirea lor eficientă în ciclul de exploatare; c. dimensionarea optimă ce să asigure desfăşurarea normală a activităţii firmei. Stocurile reprezintă: a. o imobilizare de capital; b. o investiţie ce se recuperează prin vânzarea produselor obţinute; c. toate răspunsurile sunt corecte. Care metodă de dimensionare a stocurilor presupune determinarea necesarului de active circulate pe fiecare element în parte? a. metoda sintetică; b. metoda pe elemente; c. metoda analitică. Stocul curent reprezintă: a. materii prime şi materiale necesare a asigura continuitatea activităţii în cazul în care apar întreruperi în procesul de aprovizionare; b. materii prime şi materiale necesare desfăşurării continue a procesului de producţie între două aprovizionări succesive; c. stocul necesar a se constitui pentru anumite materii prime şi materiale care înainte de a fi prelucrate sau utilizate trebuie să treacă prin anumite faze de pregătire. Potrivit cărui criteriu se optimizează stocul curent de materii prime şi materiale? a. maximizarea profitului firmei; b. minimizarea pierderilor din depozite; c. minimizarea sumei cheltuielilor de aprovizionare şi stocare. Surse interne de finanţare a investiţiilor pot fi: a. sume repartizate din profitul net pentru dezvoltare; b. credite obligatare; c. credite de trezorerie.

C

C

C

B

C

A

Specificaţi instrumentul financiar prin care se previzionează veniturile şi cheltuielile întreprinderii: a. contul de profit şi pierdere; b. bilanţul funcţional; c. bugetul de venituri şi cheltuieli.

C

Dacă pentru două sau mai multe proiecte de investiţii există valori diferite ale speranţei matematice se optează pentru proiectul cu speranţa matematică: a. care tinde la zero; b. supraunitară; c. cea mai mare.

C

18

ECTS 176.

177.

178.

179.

180.

181.

182.

183.

2015

Fondul de rulment net reprezintă: a. partea din resursele financiare care asigură finanţarea permanentă a activelor circulante; b. partea din resursele financiare care asigură finanţarea permanentă a activelor fixe; c. partea din resursele financiare care asigură finanţarea ocazională a activelor circulante. Riscul se măsoară prin intermediul: a. coeficientului de variaţie; b. ecartul tip; c. ambele răspunsuri sunt corecte. Fondul de rulment net se calculează astfel: a. capital permanent – active imobilizate; b. active circulante – datorii pe termen scurt; c. toate sunt modalităţi de calculare a fondului de rulment net. Fondul de rulment net negativ arată: a. active circulante mai mici decât pasivele curente; b. active imobilizate mai mari decât activele curente; c. trezoreria netă negativă. Amortizarea este: a. un proces de înlocuire a activelor imobilizate; b. un proces financiar de recuperare treptată a valorii activelor imobilizate; c. casarea activelor corporale. Un fond de rulment net negativ arată că: a. firma are solvabilitate asigurată; b. firma se află în incapacitate de plată; c. firma are un echilibru financiar fragil. Principala destinaţie a fondului de rulment este: a. finanţarea activelor imobilizate; b. finanţarea activelor circulante; c. rambursarea creditelor bancare.

A

C

C

A

B

B

B

Bilanţul sintetizat al unei societăţi se prezintă, la 30 iunie, astfel: ACTIV - active imobilizate

- stocuri -

creanţe şi băneşti TOTAL ACTIV

Suma PASIV Suma capitaluri 7.410 7.600 proprii datorii pe 6.460 termen mediu 5.700 şi lung disponibilităţi datorii pe 2.850 3.420 termen scurt 16.72 16.72 TOTAL PASIV 0 0

B

19

ECTS

2015

Care este fondul de rulment net al firmei? a. 9.310; b. 5.890; c. 7.410. 184.

185.

186.

187.

188.

189.

190.

191.

192.

Nevoia de fond de rulment arată: a. mărimea stocurilor şi creanţelor ce pot asigura bunul mers al afacerilor firmei; b. decalajul dintre încasări şi plăţi; c. toate răspunsurile sunt corecte. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă? a. NFR = Stocuri + creanţe – datorii pe termen scurt; b. NFR = Stocuri - creanţe – datorii pe termen scurt; c. NFR = Stocuri - creanţe + datorii pe termen scurt. Decizia de finanţare: a. stă la baza alegerii între sursele proprii de capital şi cele împrumutate; b. se face în orice moment al exploatării; c. se ia de către contabilul şef. Fondul de rulment este insuficient atunci când: a. valoarea activelor imobilizate este mai mare decât a capitalurilor permanente; b. sunt necesare credite de trezorerie pentru finanţarea activelor circulante ; c. scade disponibilul bănesc al firmei. Dacă trezoreria netă a unei firme este pozitivă înseamnă că firma are: a. un surplus de datorii; b. exces de credite; c. disponibilităţi băneşti. Excedentul de trezorerie se utilizează pentru: a. reducerea capitalului social; b. rambursarea creditelor pe termen scurt, mediu şi lung; c. plasamentele pe termen scurt. Cash - flow - ul net al investiţiei cuprinde: a. excedentul brut de exploatare plus amortizarea; b. profitul net din exploatare plus amortizarea; c. profitul net plus valoarea reziduală estimată a investiţiei. Care dintre următoarele reprezintă un instrument important de determinare a echilibrului financiar? a. autofinanţarea; b. trezoreria netă; c. fondul de rulment. Prin care din următoarele relaţii se determină fondul de rulment propriu? a. capital permanent – active imobilizate;

C

A

A

A

C

C

B

C

C

20

ECTS

2015

b. capital permanent – active circulante; c. capital propriu – active imobilizate. 193.

194.

195.

196.

197.

198.

199.

200.

Necesarul de fond de rulment net negativ arată: a. un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele temporare posibile de mobilizat; b. un surplus de surse temporare în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante; c. un fond de rulment suficient de mare pentru a asigura finanţarea ciclului de exploatare. Ciclul de exploatare are ca obiectiv: a. sporirea stocului de materii prime; b. producerea de bunuri şi servicii; c. creşterea stocului de produse finite. Pragul de rentabilitate zero reprezintă: a. profitul net al firmei, atunci când este egal cu zero; b. cifra de afaceri necesară pentru înregistrarea unui profit egal cu zero; c. fondul de rulment minim acceptat. Pragul de rentabilitate se determină referitor la: a. suma profiturilor; b. mărimea impozitului pe profit; c. volumul producţiei la care firma realizează profitul dorit. Ce reflectă pentru o firmă, pragul de rentabilitate zero? a. valoarea cifrei de afaceri la care activitatea firmei intră în pierdere; b. valoarea cifrei de afaceri până la care activitatea firmei este profitabilă; c. valoarea cifrei de afaceri la care societatea nu realizează nici pierdere şi nici profit. Rentabilitatea financiară este influenţată favorabil de către îndatorare dacă: a. rata rentabilităţii economice > rata dobânzii; b. rata rentabilităţii financiare = rata rentabilităţii economice; c. rata rentabilităţii economice < rata de rotaţie a capitalurilor. Se cunosc următoarele date: preţul de vânzare unitar 0,15 lei / buc cost variabil unitar 0,8 lei / buc, cheltuieli fixe 500 lei. Ce cantitate trebuie fabricată şi vândută pentru a obţine un profit de 550 lei? a. 1500 buc; b. 700 buc; c. 71,4 buc. Pentru o societate comercială nivelul cheltuielilor fixe este de 1000 u.m. Ponderea cheltuielilor variabile în cifra de afaceri este de 80%. Calculaţi nivelul cifrei de afaceri la pragul de rentabilitate: a. 2.000 u.m.; b. 5.000 u.m.; c. 8.000 u.m.

B

B

B

C

C

A

A

B

21

ECTS 201.

202.

203.

204.

2015

O entitate economică achiziţionează materiale auxiliare de la furnizor, pe bază de factură fiscală la preţul de 2,10 lei/kg + TVA, cantitatea de 500 kg, evidenţa acestora se ţine la preţul standard de 2 lei/kg. Care este formula contabilă corectă? a.

% 3021 308 4428

b.

% 3021 308 4426

c.

% 3021 4420

=

=

401

1302 1000 50 252

= 401

1302 1000 50 252

401

1302 1050 252

Se dau în consum materii prime a căror evidenţă se ţine la preţul standard de 2 lei/kg, cantitatea achiziţionată şi dată în consum este de 600 kg. Ştiind că achiziţia materiilor prime s-a făcut la preţul de achiziţie de 1,9 lei/kg să se înregistreze în contabilitate darea în consum a acestora. a. 601 = 301 1200 601 = 308 60 b.

301 601

= =

601 308

1200 60

c.

601 601

= =

301 308

1140 60

O entitate economică achiziţionează un autovehicul dintr-un stat membru al UE la preţul de 10.000 euro, la cursul de 4,3 lei/euro. Recepţia autovehiculului are loc în luna în care s-a realizat achiziţia intracomunitară. Care sunt înregistrările contabile la beneficiar conform art. 135 din Codul fiscal? a. 2133 = 404 43.000 4426 = 4427 10.320 2133 = 231 10.320 b.

2133 4426 2133

= =

404 4427 4426

50.320 10.320 10.320

c.

2133 4426 2133

= = =

404 4427 4426

43.000 10.320 10.320

Care este modalitatea de înregistrare a achiziţiei de materii prime din import în sumă de 10.000 euro la cursul de 4,3 lei/euro, iar taxele vamale sunt de 1.500 lei şi se achită prin O.P., TVA-ul este 24%, având ca bază de calcul costul de achiziţie al materiilor prime: a. 301 = 401 44.500 4426 = 5212 10.680

B

A

C

B

22

ECTS

205.

206.

b.

301 301 4426

= = =

c.

301 301 4426

= = =

401 5121 5121 401 446 5121

43.000 1.500 10.680 43.000 1.500 10.680

Se face o sponsorizare de mărfuri înregistrate la costul de achiziţie de 2.000 lei. La sfârşitul exerciţiului financiar CA (cifra de afaceri) este de 500.000 lei, iar impozitul pe profit este de 8.000 lei. Să se înregistreze în contabilitate operaţiunea de sponsorizare şi TVA aferentă mărfurilor sponsorizate în limitele legale. a. 6582 = 371 2.000 635 = 4427 576 b.

6582 635

= =

371 4427

2.076 76

c.

6582

=

371

2.000

635

=

4427

76

O societatea comercială achiziţionează mărfuri pe bază de factură; preţul de cumpărare exclusiv TVA este de 60.000 lei. Pentru mărfurile achiziţionate se primeşte o remiză de 10% şi un scont de 2%. În condiţiile utilizării metodei inventarului permanent, care sunt formulele contabile privind achiziţia, achitarea facturii şi regularizarea TVA aferentă scontului. a. % = 401 66.700 371 54.000 4426 12.700

b.

c.

207.

2015

401

=

% 5121 767

4426

=

767

259

% 371 4426

=

401

66.700 54.000 12.700

401

=

5121

66.700

4426 % 371 4426

= =

767 401

259 66.700 54.000 12.700

401

=

767

1.080

4426

=

767

259

461

=

%

A

66.700 65.620 1.080

O societate comercială vinde un program informatic, în sumă de 10.000 lei pentru care include în factură şi preţul activităţii de service după instalare în valoare de 3.000 lei activitate care se va realiza începând cu anul (luna) următoare. Care este formula contabilă în acest caz? a. 461 = 7583 13.000 b.

C

B

13.000

23

ECTS

c.

208.

209.

210.

211.

461

=

2015 7.583 472

10.000 3.000

% 7583 471

13.000 10.000 3.000

Să se calculeze profitul contabil net şi să se înregistreze repartizarea lui pentru acoperirea pierderii contabile din anul precedent şi pentru dividende cunoscând următoarele date: Venituri totale: 100.000 lei; cheltuieli totale: 60.000 lei din care cheltuieli nedeductibile 10.000 lei; pierderea contabilă din anul precedent 15.000, din care pierdere fiscală 8.000 lei, entitatea are constituite rezerve legale în plafonul maxim admis. a. 42.000; 129 = 1171 15.000 129 = 1171 20.280 b.

35.280;

129 129

= =

1171 1171

8.000 27.280

c.

35.280;

129 = 129 =

1171 1171

15.000 20.280

Să se înregistreze în contabilitate impozitul pe profit şi rezerve legale constituite, având următoarele date: Venituri totale (Vt) 10.000 lei, din care venituri neimpozabile (Vn) 800 lei; cheltuieli totale: 7.000 lei, din care cheltuieli nedeductibile 1.000 lei; capital social 3.000 lei; pierdere contabilă din anii precedenţi 500 lei, din care pierdere fiscală 400 lei. Rezerve legale constituite 300 lei. a. 691 = 4411 416 129 = 1061 200 b.

698 129

= =

4418 1061

422 160

c.

691 129

= =

4411 1061

520 62

Pe baza procesului verbal întocmit de către organele fiscale se înregistrează majorări în sumă de 200 lei pentru neplata la termen a impozitului pe profit şi diminuări de penalităţi în sumă de 100 lei privind TVA de plată care au fost calculate şi vărsate în anul precedent. a. 6581 = 4481 200 4481 = 7581 100 b.

6581 4482

= =

4481 7581

200 100

c.

7581 4482

= =

4481 6581

200 100

S.C. construieşte în regie proprie o clădire care va fi recepţionată în exerciţiul financiar următor: cheltuielile în exerciţiul curent sunt de 60.000 iar în exerciţiul următor sunt de 50.000 lei. Recepţia finală a construcţiei se va înregistra astfel: a. 212 = % 110.000 231 60.000 722 50.000

C

A

B

A

24

ECTS

212.

213.

214.

b.

212

=

% 231 722

110.000 50.000 60.000

c.

212

=

231

110.000

O societate comercială care ţine evidenţa mărfurilor la preţul cu amănuntul, achiziţionează mărfuri de la furnizor în valoare de 50.000 lei plus TVA, cota de adaos folosită este de 20%. Înregistrarea adaosului comercial şi al TVA aferentă este următoarea: a. 371 = % 24.400 378 10.000 4428 14.400 b.

371

c.

% 371 4426

=

=

% 378 4428

12.400 10.000 2.400

378

10.000 7.600 2.400

Se vând mărfuri în valoare de 31.000 preţ cu amănuntul; costul de achiziţie este 20.000 lei, iar cota de adaos este de 25%. Să se înregistreze descărcarea gestiunii de mărfuri: a. 607 = 371 31.000 b.

% 607 378 4428

=

c.

% 607 378 4428

=

371

371

c.

A

C

31.000 18.750 6.250 6.000 31.000 20.000 5.000 6.000

Se constată lipsă de carburanţi, cantitatea de 2 tone a 5 lei/l în valoare de 10.000 lei din neglijenţa lucrătorului gestionar căruia i se impută carburanţi la valoare de înlocuire care este cu un leu mai mare decât cea la care se ţine evidenţa. a. 6022 = 3022 10.000

b.

215.

2015

4282

=

% 14.880 7581 12.000 4427 2.880

6022

=

3022

4828

=

% 14.880 7581 12.000 4427 2.880

6022

=

3022

461

=

% 14.880 7581 12.000 4427 2.880

A

12.000

12.000

Se constată lipsă neimputabilă a unui laptop în valoare de 40.000 lei,

C

25

ECTS

2015

care este amortizat în proporţie de 80%. Care sunt înregistrările corecte în contabilitate? a. % = 214 40.000 2814 32.000 6583 8.000

216.

b.

% 2814 6583

=

214

40.000 8.000 32.000

c.

% 2814 6583

=

214

40.000 32.000 8.000

635

=

4427 1.920

În gestiunea de produse finite se constată un plus de 50 de bucăţi la un preţ unitar de 6 lei/bucată. Cum se înregistrează în contabilitate acest plus de produse finite? a. 345 = 711 3.000 b.

711

=

345

3.000

c.

345

=

711

3.000

C

217.

Între indicatorii economico-financiari cuprinşi în nota explicativă numărul 9 la situaţiile financiare anuale se numără şi următorii indicatori: - viteza de rotaţie a debitelor-clienţi şi - viteza de rotaţie a creditelor-furnizori. Precizaţi ce fel de indicatori sunt şi care trebuie să fie relaţia dintre aceştia pentru bunul mers al firmei. a. indicatori de risc, iar viteza de rotaţie a debitelor clienţi trebuie să fie mai mare decât viteza de rotaţie a creditelor-furnizori; b. indicatori de gestiune, iar viteza de rotaţie a debitelor-clienţi trebuie să fie mai mare decât viteza de rotaţie a creditelor-furnizori; c. indicatori de gestiune, iar viteza de rotaţie a creditelor-furnizori trebuie să fie mai mare decât viteza de rotaţie a debitelor-clienţi.

C

218.

Se dau următoarele date: cheltuieli privind mărfurile 2.000 lei, alte cheltuieli de exploatare 500 lei şi cheltuieli privind dobânzile 300; venituri din vânzarea mărfurilor 3.000 lei. Alte venituri financiare 500 lei. Se închid conturile de venituri şi cheltuieli şi se va stabili rezultatul financiar astfel: a. 121 = % 2.800 607 2.000 6.588 500 666 300

A

% 707 768

=

121

3.500 3.000 500

% 607 6588 666

=

121

2.800 2.000 500 300

- profit = 700 b.

26

ECTS 121

2015 =

% 707 768

3.500 3.000 500

- pierdere 700 c.

129

=

% 607 6588 666

2.800 2.000 500 300

% 707 768

=

129

3.500 3.000 500

- profit = 700 219.

220.

221.

Se achiziţionează materii prime în valoare de 8.000 de lei de la furnizori pe bază de aviz de însoţire a mărfii, iar factura se va primi ulterior peste trei zile. a. % = 401 9.920 301 8.000 4426 1.920 b.

% 301 4428

=

408

9.920 8.000 1.920

c.

% 301 4428

=

401

9.920 8.000 1.920

Se vinde o construcţie care aparţine S.C. „Alfa” şi a cărei valoare contabilă este de 500.000 lei, iar amortizarea înregistrată este de 400.000 lei. Valoarea de vânzare a construcţiei este de 550.000 lei. Care este formula contabilă de scoatere a construcţiei din evidenţa societăţii? a. % = 212 550.000 2812 400.000 6583 150.000 b.

% 2812 6583

=

212

500.000 400.000 100.000

c.

6583

=

212

550.000

O societate comercială mamă achiziţionează 3.000 de acţiuni din cadrul grupului ca titluri de participare la un preţ de cumpărare 1,5 lei/acţiune. La sfârşitul anului cu ocazia inventarierii valoarea de piaţă a acţiunilor este de 1,6 lei/acţiune. Ţinând cont de principiul prudenţei care va fi valoarea şi formula contabilă cu care vor figura în bilanţ titlurile de participare ştiind şi faptul că 40% dintre ele sunt eliberate. a.

261

=

% 404 269

4.500 1.800 2.700

b.

261

=

% 404

4.800 1.920

B

B

A

27

ECTS c.

222.

223.

224.

261

=

2015 269

2.880

% 401 269

4.500 1.800 2.700

S.C. achiziţionează mărfuri de la furnizori pe bază de factură în valoare de 2.000 lei + TVA. Societatea comercială ţine evidenţa mărfurilor la preţul cu amănuntul inclusiv TVA, cota de adaos fiind de 20%. Pentru mărfurile achiziţionate societatea comercială primeşte un rabat de 5%, o remiză de 10% şi un scont de 2% pentru plata facturii la ridicarea mărfurilor cumpărate. Care este preţul de vânzare al mărfurilor şi formula contabilă ştiind că netul comercial va reprezenta costul de achiziţie? a. 4111 = % 2.544,5 707 2.052,0 4427 492,5 b.

5311

=

% 707 4427

2.544,5 2.052,0 492,5

c.

5311

=

% 707 4427

2.078,0 1.675,8 402,2

Pentru utilajul achiziţionat în data de 25 septembrie anul N şi a cărui preţ de cumpărare este de 100.000 lei se primeşte un rabat de 4% şi o remiză de 3% TVA fiind de 24%. Utilajul se amortizează prin metoda degresivă (AD1), iar durata normală de utilizare este de 5 ani. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a amortizării şi valoarea acesteia în primul an? a. 6811 = 2813 6984 b.

2813

=

6811

6984

c.

6811

=

2813

27.936

O entitate economică casează un utilaj care este amortizat în proporţie de 80% din valoarea de intrare a acestuia de 200.000 lei. Partea neamortizată se include în mod eşalonat în cheltuieli privind amortizarea pe o perioadă de 8 luni. Cum se înregistrează în contabilitate aceste operaţiuni de scoatere din evidenţă a utilajului casat şi amortizarea lunară a acestuia? a. % = 2133 200.000 2813 160.000 6583 40.000 b.

c.

6811

=

2813

5.000

% 2813 471

=

2813

200.000 160.000 40.000

6811

=

471

5.000

% 2813 471

=

2133

200.000 160.000 40.000

6811

=

471

40.000

B

A

B

28

ECTS 225.

226.

227.

2015

Cum se înregistrează în contabilitatea locatorului facturarea primei rate de leasing financiar cunoscând următoarele: rata de capital este de 5.000 lei, dobânda lunară 3.500 lei, TVA 24%? a. 4111 = % 10.540 2675 5.000 706 3.500 4427 2.040 b.

4111

=

% 2678 766 4427

10.540 5.000 3.500 2.040

c.

4111

=

% 706 4427

10.540 8.500 2.040

Cum se înregistrează în contabilitatea locatarului primirea facturii de la locator pentru rata numărul 1 în cazul leasingului financiar cunoscând următoarele date: rata de capital lunară 5.000 lei, dobânda aferentă 3.500 lei, TVA 24%? a. % = 401 10.540 612 8.500 4426 2.040 b.

% 167 1687 4426

= 401

c.

% 167 1687 4426

= 404

b.

% 207 4426

c.

228.

10.540 5.000 3.500 2.040

=

5121

1260

=

404

1.240 1.000 240

5121

1240

404

C

10.540 5.000 3.500 2.040

O societate comercială achiziţionează un teren în valoare de 50.000 lei şi în acelaşi timp dobândeşte un fond comercial în valoare de 1.000 lei. Care sunt înregistrările corecte privind achiziţia şi plata fondului comercial? a. % = 401 1.240 207 1.000 4426 240 401

B

207

=

401

1.240

401

=

5121

1.240

Se vând mărfuri fără factură în valoare de 62.000 lei preţ cu amănuntul, formula contabila corectă este: a. 4111 = % 62.000

B

B

29

ECTS

229.

230.

231.

2015 707 4428

50.000 12.000

b.

418

=

% 707 4428

62.000 50.000 12.000

c.

418

=

707

62.000

Care dintre formulele contabile următoare reflectă scoaterea din activ a produselor finite livrate? a. 711 = 345 b.

604

=

345

c.

607

=

345

S.C. cumpără materii prime de la un furnizor cu reducere de preţ: preţul de facturare este 100.000 lei, rabatul comercial 3% şi TVA 24%. Care din formulele contabile este cea corectă? a. % = 401 116.560 301 94.000 4426 22.560 b.

% 301 4426

=

401

124.000 100.000 24.000

c.

% 301 4428

=

401

116.560 94.000 24.560

Care este semnificaţia corectă a formulei contabile următoare? 409 = 5121

A

A

C

a. achitarea prin (OP) ordin de plată a datoriei faţă de furnizor; b. acordarea unui avans în numerar unui furnizor; c. acordarea prin virament a unui avans către un furnizor. 232.

233.

234.

O entitate economică, care ţine evidenţa produselor finite obţinute la cost standard (prestabilit), înregistrează produse finite de 10.000 lei. La finele lunii se obţin produse finite la un cost efectiv de 11.000 lei. Care este formula contabilă corectă pentru înregistrarea diferenţelor de preţ la produsele finite? a. 711 = 348 1.000 b.

348

=

711

11.000

c.

348

=

711

1.000

Se acordă unui salariat care se deplasează în interes de serviciu, un avans de trezorerie în sumă de 500 lei. Care este formula contabilă corectă? a. 542 = 5121 500 b.

542

=

5311

500

c.

542

=

5314

500

Se achită un furnizor extern dintr-un acreditiv; pentru mărfurile cumpărate

C

B

A

30

ECTS

2015

în valoare de 5.000 euro, la cursul de 4,3 lei/euro. Cum se deschide acreditivul în valută? a. 581 = 5124 21.500 5412 = 581 21.500

235.

236.

b.

581 5411

= =

5121 581

21.500 21.500

c.

581

=

5121

21.500

5412

=

581

21.500

Se depune un efect comercial la bancă pentru a fi încasat. Valoarea efectului comercial este 5.000 lei. Să se întocmească formula contabilă corectă. a. 413 = 4111 5.000 b.

5113

=

413

5.000

c.

5121

=

5113

5.000

Se primesc piese de schimb în valoare de 1.000 lei plus TVA pe bază de aviz de însoţire. Ulterior se primeşte factura fiscală. Cum se înregistrează primirea facturii fiscale în contabilitate? a. 408 = 401 1.000 4426 = 4428 240 b.

408 4426

=

401 4428

1.240 240

c.

% 408 4428

=

401

1.240 1.000 240

B

B

237.

Care dintre următoarele enunţuri este corect? a. salariul brut cuprinde: salariul de încadrare, sporurile, adaosurile, indexările, avantajele în natură; b. salariul brut cuprinde: salariul de bază, salariul de încadrare, sporurile, adaosurile, indexările; c. salariul brut cuprinde; salariul de bază, sporurile, adaosurile, indexările, avantajele în natură.

C

238.

Cheltuielile salariale suportate de angajator cuprind: a. fondul de salarii, contribuţia entităţii la asigurările sociale (CAS), contribuţia entităţii la fondul de şomaj (FS), contribuţia entităţii la asigurările sociale de sănătate (CASS); b. contribuţia entităţii la asigurările sociale (CAS), contribuţia entităţii la fondul de şomaj (FS), contribuţia entităţii la asigurările de sănătate; contribuţia personalului la toate acestea; c. contribuţia entităţii la asigurările sociale (CAS), contribuţia entităţii la fondul de şomaj (FS), contribuţia entităţii la asigurările de sănătate (CASS), impozitul pe salarii.

A

239.

Contribuţia personalului în incapacitate temporară de muncă la asigurările sociale de sănătate se înregistrează astfel: a. . 4313 = 423 b. 421 = 4314

C

31

ECTS c. 240.

241.

242.

243.

244.

423

2015

=

4314

Cum se înregistrează corect contribuţia personalului la asigurările sociale, la fondul de şomaj şi impozitul pe salarii? a. 421 = % 4312 4372 444 b.

423

=

% 4312 4372 444

c.

421

=

% 4311 4371 444

Un salariat al unei entităţi economice nu îşi ridică la termen drepturile salariale în sumă de 1.200 lei. Care este formula contabilă corect? a. 426 = 421 1.200 b.

426

=

5121

1.200

c.

421

=

426

1.200

Un angajat primeşte ca drepturi salariale lunare suma de 1.000 lei în bani, iar restul de 200 lei în produse finite de 200 lei. Care sunt formulele contabile corecte în contabilitatea angajatorului pentru partea de salariu acordată în produse finite? a. 421 = 345 200 b.

421

=

701

200

c.

421 635

= =

701 4427

200 48

O entitate economică deţine 500 de acţiuni în scop speculativ, ale unei alte filiale din cadrul aceluiaşi grup; valoarea de cumpărare este de 2 lei/acţiune. Să se înregistreze în contabilitate vânzarea acestor acţiuni la preţul de 2,20 lei/acţiune. a. 5311 = % 1.100 501 1.000 7642 100 b.

5311

=

c.

% 5311 6642

=

% 5081 7642 501

A

C

C

A

1.100 1.000 100 1.100 1.000 100

O entitate economică achiziţionează 300 de obligaţiuni cu preţul de 6 lei/obligaţiune. Jumătate dintre obligaţiuni (150) sunt achitate imediat cu numerar, iar cealaltă jumătate se va achita prin bancă. Care este formula contabilă corectă?

C

32

ECTS

245.

a.

506

=

b.

505

=

c.

506

=

% 5311 5121 % 5311 5092 % 5311 5092

1.800 900 900 1.800 900 900 1.800 900 900

Societatea mamă acordă unei filiale din cadrul grupului, un împrumut de 16.000 lei pe o perioadă de 2 ani cu o dobândă de 10% pe an. Care sunt formulele contabile privind acordarea împrumutului prin bancă şi încasarea dobânzii pe primul an? a. 2671 = 5121 16.000 5121 = 763 1.600 b.

2671 5121

= =

5121 7611

16.000 1.600

c.

2671

=

5121

16.000

=

7613

5121 246.

2015

A

1.600

Cum se înregistrează includerea pe pierderi a ratei nerecuperate în valoare de 8.000 lei, acordată de societatea mamă unei filiale precum şi a dobânzii nerecuperate de 800 lei? a. 663 = 2671 8.000 666 = 2672 800 b.

663 663

= =

2671 2672

8.000 800

c.

663 666

= =

2671 2671

8.000 800

B

247.

Achiziţionarea unui brevet de invenţie la preţul de 5.000 lei plus TVA se înregistrează după formula contabilă: a. % = 404 6.200 207 5.000 4426 1.200 b. % = 401 6.200 205 5.000 4426 1.200 c. % = 404 6.200 205 5.000 4426 1.200

C

248.

La întocmirea documentelor în vederea acordării dividendelor de 2.000 lei şi a stimulentelor către salariaţi de 5.000 lei, se întocmeşte următoarea formulă contabilă: a. % = 1171 7.000 457 2.000 426 5.000

B

b.

1171

=

% 457 424

7.000 2.000 5.000

33

ECTS c.

249.

1171

2015 =

% 457 129

7.000 2.000 5.000

O datorie faţă de un furnizor în sumă de 5.000 euro a fost înregistrată în contabilitate la cursul de 4,2 lei/euro. La sfârşitul anului N cursul era de 4,3 lei/euro. Cum se înregistrează în contabilitate această diferenţă de curs valutar? a. 665 = 401 500 b.

411

=

765

500

c.

5124

=

756

500

A

250.

Se majorează capitalul social al societăţii comerciale ALFA prin conversia de obligaţiuni evaluate la valoarea de rambursare de 1.500 lei în acţiuni cu o valoare nominală de 1.400 lei. Cum se înregistrează în contabilitate subscrierea capitalului în acest caz? a. 456 = 1011 1.500 b. 456 = % 1.500 1011 1.400 1044 100 c. 456 = % 1.500 1011 1.400 1041 100

B

251.

Contabilitatea de gestiune are ca obiectiv principal: a. calculaţia costurilor; b. stabilirea indicatorilor de eficienţă ai gestiunii; c. furnizarea de informaţii pentru conducere în luarea deciziilor.

A

252.

În contabilitatea de gestiune operează la ora actuală trei clasificări generale valabile atât pentru cheltuieli cât şi pentru costuri şi venituri: a. funcţională, structurală, operaţională; b. funcţională, reală, structurală; c. structurală, funcţională, organizaţională.

A

253.

În funcţie de raportul dintre contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune cheltuielile care se transformă şi devin costuri prin intermediul contabilităţii de gestiune sunt: a. cheltuielile indirecte şi valabile; b. cheltuielile directe şi fixe; c. cheltuielile încorporabile şi neîncorporabile/

C

254.

Din punct de vedere al gradului de finisare al producţiei în contabilitatea de gestiune purtătorii de costuri pot fi: a. producţia terminată; b. producţia în curs de execuţie; c. produsele, lucrările şi serviciile vândute.

C

255.

Perioada de gestiune în care se colectează şi se raportează costurile coincide din punct de vedere al contabilităţii de gestiune cu: a. sfârşitul lunii calendaristice în care s-a finalizat producţia de serie sau individuală;

B

34

ECTS

2015

b. luna sau anul calendaristic; c. durata ciclului de fabricaţie/ 256.

Decontarea prestaţiilor reciproce dintre secţiile auxiliare are la bază: a. procedeul calcului algebric; b. procedeul reiterării (paşilor); c. a şi b.

C

257.

Pentru repartizarea cheltuielilor indirecte se utilizează următoarele procedee: a. procedeul suplimentării; b. procedeul diviziunii simple; c. procedeul cifrelor de echivalenţă.

A

258.

Repartizarea pe produse a cheltuielilor de achiziţie se face în funcţie de: a. valoarea producţiei obţinute; b. valoarea materialelor aprovizionate; c. valoarea materialelor consumate.

C

259.

Costurile care nu aparţin producţiei şi în care intră cheltuielile de distribuţie a produsului sunt denumite: a. costuri ale secţiei; b. costuri ale perioadei; c. costuri de oportunitate.

B

260.

Cheltuielile directe şi indirecte încorporabile în costul produsului după sfera de cuprinde alcătuiesc: a. costul complet (total); b. costul parţial; c. costul de achiziţie.

A

261.

Stabilirea cantitativă a producţiei în curs de execuţie şi a costului efectiv al acesteia se realizează prin: a. metoda directă; b. metoda indirectă; c. a şi b.

C

262.

Faza de organizare a calculaţiei costurilor sau faza de calculaţie este definită ca fiind: a. expresia tehnico-economică a fazei de fabricaţie, caracterizată printrun anumit specific al formării, calculării şi controlului costurilor; b. diviziune a procesului tehnologic, determinată din punct de vedere organizatoric; c. expresia tehnico-economică a lanţului operaţiilor tehnologice;

A

263.

Între fazele de fabricaţie şi fazele de calculaţie există o legătură dată de faptul că: a. nu întotdeauna fazele fabricaţiei pot îndeplini rolul de faze de calculaţie; b. nu există nici o relaţie între cele două tipuri de faze; c. întotdeauna fazele de fabricaţie se suprapun peste fazele de calculaţie.

A

35

ECTS

2015

264.

Este de ştiut faptul că în cadrul fazelor de calculaţie se identifică numai cheltuielile directe. Dar există şi unele cheltuieli indirecte care se pot identifica, cum ar fi: a. cheltuielile cu amortizarea utilajelor; b. cheltuielile cu manopera; c. cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor.

C

265.

Care corespondente ale contului 903 „Decontări interne privind diferenţele de preţ” sunt corecte? a. 903 = 902 şi 901 = 903; b. 903 = 901 şi 902 = 903; c. 902 = 903 şi 903 = 901.

A

266.

Să se stabilească care este mărimea cheltuielilor fixe şi a cheltuielilor indirecte de repartizat ştiind că la secţia principală de producţie sunt următoarele date: - cheltuieli directe înregistrate în contul 921 – 6.000 lei; - cheltuieli indirecte înregistrate în contul 923 – 6.000 lei; - nivelul de activitate exprimat în ore de funcţionare a utilajelor este de 500 de ore nivelul normal de activitate 400 şi ore nivelul real de activitate, costul subactivităţii este de 400 lei: a. 2.000 3.600; b. 2.000 5.600; c. 4.000 5.600.

B

267.

În modelul de calcul al costului unitar în cadrul metodei pe faze varianta cu semifabricate formula este:

C

n

a. Cu =

n

M + ∑ chd + ∑ chi i =1

i =1

;

Q

b. Cu = C 1 + C 2 + C 3 + ... + C n + c. Cu =

268.

Chd + Chi ; Q

Chd n + Chi n + C n−1 . Qn

Calculul costului unitar efectiv în cadrul metodei pe comenzi, varianta fără semifabricate:

A

n  n   chd + chi  ∑ ∑ ∑ s =1  d=1 c =1  a. Cu = ; Q n

b. Cu = C 1 + C 2 + C 3 + ... + C n +

c. Cu = Cu n −1 +

269.

n

n

d=1

i =1

Chd + Chi ; Q

∑ Chd + ∑ Chi Qn

;

Care este costul de producţie aferent produselor A şi B în condiţiile în care dispuneţi de următoarele date: - cheltuieli directe ale produselor sunt: pentru produsul A = 20.000 lei; pentru produsul B = 40.000 lei.

B

36

ECTS

2015

Produsul A se fabrică numai în secţia I, iar produsul B în secţiile I şi II. Cheltuielile secţiei I sunt de 15.000 lei iar ale secţiei II sunt de 14.000 lei. Cheltuieli generale ale întreprinderii sunt de 8.000 lei. Producţia neterminată, costul acesteia pentru produsul A este 1.000 lei la începutul perioadei şi de 4.000 lei la sfârşitul perioadei; pentru produsul B costul producţiei neterminate la sfârşitul perioadei este de 10.000 lei. Baza de repartizare a cheltuielilor de secţie o reprezintă cheltuielile directe? a. 26.000 74.000; b. 22.000 54.000; c. 26.000 54.000. 270.

O societate fabrică două produse A şi B, capacitate normală de producţie fiind de 2.000 de unităţi pentru produsul A şi 1.500 pentru produsul B. În cadrul exerciţiului N (curent) societatea a fabricat un număr de 1.800 unităţi din produsul A şi 1.000 unităţi din produsul B. Cheltuieli directe colectate în cursul anului în contul 921 sunt de 200.000 lei, iar cele indirecte colectate în contul 923 sunt de 160.000 lei din care variabile sunt de 100.000 lei, care este costul subactivităţii? a. 16.000; b. 10.000; c. 12.000.

C

271.

Utilizând metoda costurilor variabile, produsul A prezintă următoarele costuri unitare: materii prime 5,5 lei, manoperă directă 4,8 lei, costuri indirecte de producţie variabile 3,5 lei, costuri indirecte de producţie fixe 2,5 lei, costuri de vânzare variabile 3,5 lei, costuri de vânzare fixe 2,4 lei. Stocul final de produse este de 12.500 bucata, iar cel iniţial este 0. Să se calculeze marja din vânzări dacă s-au vândut 11.500 de bucăţi produse la un preţ de 30 lei: a. 140.500 lei; b. 146.050 lei; c. 145.000 lei.

B

272.

Pentru calculul costului subactivităţii se determină coeficientul de imputare raţională astfel: a. capacitatea programată şi capacitatea de structură; b. capacitatea reală şi capacitatea nominală; c. capacitatea reală şi capacitatea normală.

B

273.

Dispuneţi de următoarele date: preţ de vânzare unitar 1.000 lei/buc., costul variabil 600 lei/buc., costuri fixe 300.000 lei, cantitatea fabricată 200 buc. Care este profitul care s-ar obţine în cazul în care societatea măreşte numărul produselor fabricate şi vândute cu 20% şi micşorează preţul de vânzare cu 200 lei/buc.: a. 200.000 lei; b. 180.000 lei; c. 230.000 lei.

B

274.

Costul subactivităţii poate apărea atunci când: a. nu au fost luate în calcul toate cheltuielile generate de desfăşurarea normală a procesului de producţie; b. costul de producţie a fost stabilit în funcţie de capacitatea programată; c. unitatea suportă costul echipamentelor prevăzute pentru nivel de activitate care este insuficient în raport cu gradul de dotare a

C

37

ECTS

2015

capacităţilor industriale. 275.

Stabilirea producţiei în curs de execuţie prin metoda inventarierii (directă) se poate realiza: a. pe piese şi operaţii; b. pe baza documentaţiei tehnic; c. în mod global.

A

276.

Procedeele de calcul pentru producţia de fabricaţie interdependentă sunt: a. procedeul calculelor iterative; b. procedeul algebric; c. a şi b.

C

277.

Care dintre criteriile comune de repartizare a cheltuielilor indirecte amintite sunt valabile? a. repartizarea proporţional cu cheltuielile de prelucrare directe; b. repartizarea proporţional cu cheltuielile directe materiale; c. b şi c.

C

278.

Principiile organizării contabilităţii calculaţiei costurilor sunt concretizate în: a. separarea cheltuielilor care privesc producţia de cele care nu sunt legate de fabricarea acesteia; b. documentării şi înregistrării cheltuielilor; c. variaţia cheltuielilor faţă de volumul producţiei.

A

279.

Potrivit concepţiei integrale de calculare a costurilor, în cost, se cuprind o serie de consumuri cum ar fi: a. amenzi şi penalităţi; b. consumuri suplimentare de materii prime, materiale şi forţă de muncă, c. lipsurile constate la inventariere.

B

280.

Costul efectiv al producţiei obţinute se înregistrează prin formula contabilă: a. 902 = 921; b. 931 = 902; c. 903 = 902.

A

281.

Cheltuielile care îşi modifică nivelul odată cu modificarea volumului fizic al producţiei, cunoscute ca şi cheltuielile variabile pot fi: a. cheltuieli variabile direct proporţionale; b. cheltuieli variabile neproporţionale; c. a şi b.

C

282.

Dispuneţi de următoarele date: cifra de afaceri 480.000 lei, cheltuieli variabile 260.000 lei, cantitatea de produse fabricată 100 bucăţi, costuri fixe total 209.100 lei. Care este pragul de rentabilitate în unităţi fizice şi condiţiile în care costurile variabile scad cu 10%: a. 85 bucăţi; b. 80 bucăţi; c. 84 bucăţi.

A

38

ECTS

2015

283.

Imputarea cheltuielilor simplu indirecte se face prin formula contabilă: a. 923 = 921; b. 901 = 923; c. 921 = 923.

C

284.

O societate comercială fabrică un produs pentru a cărui obţinere au fost efectuate următoarele cheltuieli: cheltuieli directe 4.000 lei, cheltuieli indirecte de producţie 2.500 lei din care variabile 2.000 lei; cheltuieli extraordinare 500 lei. Capacitatea de producţie a fost utilizată 80% din nivelul normal de activitate. Care este costul de producţie efectiv şi cum se înregistrează în contabilitatea financiară şi de gestiune? a. 345 = 711 902 = 921 6.400; b. 345 = 711 931 = 902 6.000; c. 331 = 711 933 = 921 4.400.

A

285.

Pentru fabricarea a două produse A şi B avem următoarele cheltuieli: cu materiile prime la A = 1.00 lei, iar la B = 2.000 lei, cheltuieli cu salariile directe la A = 4.000 lei iar la B = 6.000 lei. Cheltuielile indirecte de repartizat sunt în sumă de 5.000 lei, iar repartizarea se face în funcţie de salariile directe. Colectarea şi repartizarea cheltuielilor se înregistrează astfel: şi 901 = 923 5000; a. % = 902 18.000 921/A 5.000 921/B 8.000 923 5.000;

B

b.

% = 901 921/A 921/B 923

18.000 5.000 8.000 5.000;

şi

% = 923 921/A 921/B

5.000; 2.000 3.000

c.

% = 901 921/A 921/B 923

15.000 5.000 8.000 5.000.

şi

% = 923 921/A 921/B

1.000; 5.000 5.000

286.

Precizaţi care este cantitatea şi respectiv valoarea producţiei în punctul de echilibru ştiind că: - costurile variabile = 8.960 lei; - costurile fixe = 4.500 lei iar cantitatea de produse fabricată este de 20 de bucăţi. Venituri din vânzarea producţiei 16.000 lei: a. 12 bucăţi 6.060 lei; b. 13 bucăţi 10.400 lei; c. 11 bucăţi 7.040 lei.

B

287.

Care este valoarea factorului de echilibru şi a punctului de echilibru în situaţia în care se cunosc următoarele date: cantitatea de produse vândute este de 100 bucăţi, costuri fixe 5.000 lei, preţ de vânzare unitar este de 120 lei/buc., iar costul unitar variabil 60 lei/buc.? a. 50% 10.000; b. 40% 10.000; c. 60% 8.000.

A

288.

Cunoscând că cifra de afaceri este de 20.000 lei cheltuielile fixe de

A

39

ECTS

2015

5.000 lei, iar întreprinderea obţine un profit de 2.000 lei care este valoarea costurilor variabile: a. 13.000 lei; b. 17.000 lei; c. 18.000 lei. 289.

Se dau următoarele date cifra de afaceri realizată 100.000 lei, coeficientul de siguranţă dinamic 60%, cheltuieli fixe 50.000 lei. Să se calculeze mărimea factorului de acoperire şi a cheltuielilor variabile: a. 12,5% 87.5000; b. 10% 100.000; c. 20% 50.000.

A

290.

Dispuneţi de următoarele date: cifra de afaceri 300.000 lei, cheltuieli variabile 120.000 lei, cantitatea de produse fabricată şi vândută 100 bucăţi, costuri fixe 149.760 lei. Care este pragul de rentabilitate în unităţi fizice în condiţiile în care costurile variabile scad cu 10%. Dar valoric? a. 80 bucăţi 234.375 lei; b. 78 bucăţi 234.000 lei; c. 80 bucăţi 230.000 lei.

B

291.

Societatea comercială „Delta” produce şi vinde patru produse în următoarele condiţii: preţ unitar / cheltuieli variabile unitare: A = 500 lei / buc / 450 lei / buc.; B = 600 lei / buc. 500 lei / buc.; C = 400 lei / buc. / 250 lei/ buc.; D = 1.000 lei/buc/ 800 lei / buc.

C

Din fiecare produs se produc câte 100 bucăţi iar cheltuielile fixe identificabile pe produs sunt de 1.000 lei, care din cele patru produse este mai rentabil: a. produsul A; b. produsul C; c. produsul D. 292.

Delimitarea anumitor categorii de cheltuieli de producţie în cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe se realizează utilizând procedee ca: a. procedeul celor mai mici pătrate; b. procedeul punctelor de maxim şi minim; c. toate răspunsurile sunt corecte.

C

293.

Calcularea pragului de rentabilitate sau a punctului de echilibru se poate realiza prin: a. metoda ecuaţiei; b. metoda marjei unitare a contribuţiei; c. a şi b.

C

294.

Coeficientul de siguranţă dinamic (Ks) se calculează după formula:

B

CA * −CA a. K S = ; CA * CA − CA * b. K S = ; CA

40

ECTS c. K S =

2015

CA − M . CA

295.

Intervalul de siguranţă (Is) este expresia în cifre absolute a coeficientului de siguranţă şi se calculează după formula: a. Is = CA – CA*; b. Is = CA* – CA; c. Is = CA – M.

A

296.

Intervalul de siguranţă se mai numeşte: a. rata marjei de siguranţă; b. marja de siguranţă; c. a şi b.

B

297.

Riscul neprofitabilităţii unei întreprinderi este mai mic atunci când: a. rata şi marja de siguranţă au valori mai mari; b. rata şi marja de siguranţă au valori mai mici; c. rata şi marja de siguranţă sunt negative.

A

298.

Volumul fizic al producţiei în punctul de echilibru se calculează după formula:

B

ChF ; Pv − Cv ChF b. Q 0 = ; mu CV . c. Q 0 = mu

a. Q 0 =

299.

Conform metodei direct-costing cheltuielile se clasifică în: a. cheltuieli directe şi indirecte; b. cheltuieli variabile şi fixe; c. cheltuieli directe şi operaţionale.

B

300.

Care din următoarele procedee de calcul se utilizează pentru calculul producţiei de fabricaţie interdependentă: a. procedeul celor mai mici pătrate; b. procedeul punctelor de maxim şi minim; c. procedeul rundelor.

C

301.

Managementul este artă deoarece se bazează pe: a. calităţile personale intuitive, bun simţ, capacite de reacţie, talent; pe observarea evenimentelor şi acumularea experienţelor; b. orientarea prioritară pe termen lung, informtie limitată şi unilaterală; c. corelarea experienţei cu cercetarea prospectivă a evoluţiei şi impactului factorilor interni şi externi;

A

302.

Etapele evoluţiei managementului, dupa Philip W. Shay sunt: a. conducerea empirică sau managementul timpuriu, începuturile managemetului ştiinţific, managementul ştiinţific; b. managementul ştiinţific, managementul organizatoric, managementul bazat pe obiective, teoria generală a managementului; c. şcoala relaţiilor umane, doctrina cantitativă, şcoala sistemelor

B

41

ECTS

2015

sociale. 303.

Ansamblul acţiunilor prin care forţa de muncă acţionează asupra capitalului pentru obţinerea de produse, servicii sau desfăşuarea de acţiuni cu caracter funcţional reprezintă: a. procese de management; b. procese d execuţie; c. procese de funcţionare.

B

304.

Managementul este ştiintă deoarece: a. studiază procesul de management în vederea sistematizarii şi generalizării unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode şi tehnici, care să contribuie la creşterea eficienţei activităţilor desfăşurate pentrurealizarea unor obiective; b. pe lângă cunoştinţele de specialitate, managerul are nevoie şi de talent pentru a pune în practică cunoşinţele acumulate, pentru a adapta sistemele, metodele, tehnicile de management la condiţiile concrete ale obiectivului condus; c. ambele variante sunt corecte.

A

305.

Henry Fayol definea managementul: a. „a şti exact ce doresc să facă oamenii şi a-i supraveghea ca ei să realizeze aceasta pe calea cea mai buna şi mai ieftină”; b. „ a administra înseamnă a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona şi a controla”; c. „procesul in care managerul opereză cu 3 elemente fundamentale– idei, lucruri şi oameni – realizând prin alţii obiectivele propuse”.

B

306.

Managementul stiintific este reprezentat de: a. Frederick W. Taylor, sotii Frank si Lillian Gilbreth şi Harrington Emerson. b. Frederick W. Taylor, Henri Fayol şi Max Weber. c. Elton Mayo, Mary Parker Follett, Abraham Maslow,Frederick Herzberg, Douglas McGregor, Kurt Lewin, Chester I. Barnard, William Ouchi.

A

307.

Henry Mintzberg a identificat 10 roluri fundamentale ale managerilor, dintre acestea rolurile interpersonale sunt: a. monitor, difuzor al informaţiilor, purtator de cuvânt; b. intreprinzător, negociator, alocator de resurse,atenuator al tulburărilor; c. figură reprezentativă sau centralaă lider legatură.

C

308.

Capacitatea managerului de a recepta şi transmite informaţii, gânduri, sentimente şi atitudini reprezintă: a. aptitudini conceptuale; b. aptitudini tehnice; c. aptitudini de comunicare.

C

309.

Funcţiile fundamentale ale managementului, în acceptiunea româneasca sunt: a. previziunea, organizarea, antrenarea, coordonarea, controlul. b. prevedere, organizare, comanda, coordonare, control; c. planificare, organizare, staffing, conducere, control.

A

310.

Prognoza reprezintă: a. evaluarea efectuată pe baza ştiintifică a evoluţiei viitoare a componentelor cantitative şi calitative ale unui domeniu de activitate, pentru o perioadă delimitată de orizontul de timp ales; b. ansamblul activităţilor prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale firmei, mijloacele şi resursele necesare realizării lor; c. ambele răspunsuri sunt corecte.

A

42

ECTS

2015

311.

Gradul în care organizaţia îşi îndeplineşte obiectivele propuse, relevă percepţia cu care au fost analizate condiţiile şi situatiile iniţiale, precum şi măsurile în care deciziile luate au fost corespunzatoare, managerul eficace selectand doar obiectvele operante, reprezintă: a. eficienţa managerială; b. randamentul; c. eficacitatea.

C

312.

Abordarea sistemică este: a. metoda de cunoaştere a fenomenelor şi proceselor în conexiune cu mediul de existenţă al acestora; b. descompunera fenomenului/procesului studiat în elemementele sale constitutive, în scopul studierii aprofundate a acestora; c. recompunerea ansamblului din elementele sale constitutive analizate, obţinandu-se expresii cantitative agregate şi generalizandu-se aspecte particulare ale realitatii, în urma unui proces de cunoaştere care înaintează de la simplu la complex.

A

313.

314.

315.

316.

317.

B După orizontul in timp la care se refera, deciziile pot fi: a. unipersonale, de grup; b. strategice, tactice, curente; c. rutiniere, adaptive, inovative. O metodă de decizie în condiţii de certitudine este: a. metoda speranţei matematice; b. tehnica arborelui decizional; c. metoda Electre. Condiţiile de certitudine sunt: a. managerul (decidentul) este bine informat despre o problemă, despre soluţiile alternative şi rezultatele acestor solutii, iar probabilitatea manifestării evenimentului i este 1 sau 100%.; b. managerul poate defini natura problemei, probabilitatea acţiunii factorilor relevanţi, soluţiile alternative si probabilitatea cu care fiecare soluţie poate conduce la rezultatul dorit, suma probabilităţilor luate în calcul este 1 sau 100%; c. managerul are puţine sau nu are deloc informaţii referitoare la producerea acţiunii unor factori relevanţi şi nu dispune de perspicacitatea şi intuiţia necesara stabilirii unor probabilităţi subiective, suma probabilităţilor luate în calcul este 0. Evaluarea efectuată pe baza ştiintifică a evoluţiei viitoare a componentelor cantitative şi calitative ale unui domeniu de activitate, pentru o perioadă delimitată de orizontul de timp ales reprezintă procesul de: a. planificare (curentă); b. programare (planificare obiectivă); c. prognoză (planificarea de perspectivă). Organizarea: a. este ansamblul proceselor prin care personalul firmei este determinat (influenţat) să participe eficace la realizarea scopurilor organizaţiei, luând în considerare factorii care îi motivează; b. vizează acţiunile de creare a structurii care va permite realizarea obiectivelor şi acţiunilor de coordonare efectivă a resurselor către manager; c. reprezintă ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează deciziile şi acţiunile personalului firmei şi a subsistemelor sale, în cadrul previziunilor şi sistemului organizatoric stabilite anterior.

C

A

C

B

43

ECTS

2015

318.

Oamenii sunt motivaţi în muncă de dorinţa satisfacerii unui sector de nevoi ordonate pe cinci paliere ale unei piramide gândite de: a. Elton Mayo; b. Douglas McGregor; c. Abraham Maslow.

C

319.

Teoria “motivatiei implinirii” (D. McClelland) identifică trei tipuri de nevoi: a. 1. nevoia de împlinire, de reuşită (cei care doresc foarte mult succesul, se tem de eşec, acceptă cu prudenta riscul, au mare putere de muncă, îşi asumă responsabilităţi sporite etc.); 2. nevoia de afiliere – tipică persoanelor cooperante, pline de solicitudine, prietenoase; 3. nevoia de putere – indivizii stimulaţi de aceasta nevoie manifestă o preocupare deosebita pentru a exercita influenţa asupra celorlalţi, sunt perseverenţi, fermi, etc.; b. 1. nevoile existenţei - cele fiziologice şi materiale (salariu, beneficii, condiţii fizice de muncă); 2.nevoile de interacţiune- includ relaţiile interpersonale în muncă, determinate de împartăşirea aceloraşi sentimente ce conditionează satisfacţia în muncă; 3. nevoile de creştere şi dezvoltare- individul se angajează în acţiuni ce necesită învăţarea şi dezvoltarea unor capacităţi noi; c. 1. nevoi biologice; 2. complexe; 3. nevoile individuale care se modifică permanent, ca urmare a schimbării condiţiilor de desfăşurare a activităţilor.

A

320.

Controlul informal se bazează pe: a. un sistem elaborat de managementul firmei care cuprinde reguli, bugete, departamente speciale de control; b. normele şi valorile culturale împartaşite de membrii organizaţiei; c. feed-back.

B

321.

Sistemul de management bazat pe determarea riguroasă a obiectivelor pâna la nivelul executanţilor, care participă nemijlocit la stabilirea lor şi pe corelarea stransă a recompenselor sau sancţiunilor cu nivelul realizării obiectivelor prestabilite, reprezintă: a. managementul prin obiective (MPO), b. managementul prin excepţie (MPE); c. managementul prin bugete (MPB).

A

322.

Instrucţiunile: a. se elaborează pornind de la termen finale pentru obiectivele fundamentale, utilizandu-se principiul numărării inverse; b. reprezintă metodele utilizate în munca de manager şi în cea de execuţie, cuprinse în repertoarele de metode. c. exprimă concepţia conducerii asupra modului de realizare a obiectivelor şi trebuie să reflecte legislaţia, să sintetizeze experienţa firmei respective.

C

323.

Un efect pozitiv ale aplicării managementului prin obiective este: a. evidenţierea clară şi corectă a contribuţiei componentelor structurale ale firmei la realizarea obiectivelor fundamentale; b. simplificarea sistemului informaţional prin trierea informaţiilor, în raport cu nivelurile de conducere cărora le sunt adresate; c. îmbunatăţirea utilizării timpului managerilor prin eliminarea controlului, datorată promovării autocontrolului;

C

324.

Orientarea spre managementului pe produs necesită următoarele condiţii de succes: a. reducerea la minimum a cheltuielilor cu personalul şi folosirea experienţei muncitorilor şi specialiţăţilor firmei; b. compararea realizărilor cu nivelurile planificate; luarea deciziilor de

C

44

ECTS

2015

corecţie; reclamă un sistem de informaţii bine pus la punct; c. existenţa unei activităţi diversificate şi repetabile în timp; posibilităţi de descentralizare a managementului producţiei; condiţii de informare şi documentare cu privire la pieţele de desfacere. 325.

Dezavantajul managementului prin buget este: a. greutatea adoptarii sistem informaţional care să permită lansarea şi urmărirea execuţiei bugetelor; b. riscul netransmiterii corecte şi la timp a abaterilor; c. complică structurile organizatorice şi generează stări conflictuale legate de încalcarea unor competente.

A

326.

Previzionarea, controlul şi evaluarea activităţi firmei şi ale principalelor sale componente, procesuale şi structurale, prin bugete reprezintă un sistem de management numit: a. management pe proiecte; b. management prin produs; c. management prin bugete.

C

327.

Un proiect este: a. o grupare a tuturor activităţăţilor referitoare la un produs sau grupă de produse care sunt scoase de sub tutela compartimentelor funcţionale ale organizaţiei; b. un ciclu de realizare a activităţilor: cercetare, dezvoltare, producţie, desfacere, rentabilitate, beneficii; c. un ansamblu de procese de muncă, cu caracter inovaţional de regulă, de natură diferită, a căror realizare urmăreste indeplinirea cu succes a unei misiuni complexe, cu o specificitate ridicată.

C

328.

Managerul de produs are printre sarcini: a. să asigure o corelare detaliata a producţiei cu necesităţile beneficiarilor; b. să urmarească permanent evoluţia preturilor pe piată; c. ambele variante.

C

329.

Funcţiunile întreprinderii reprezintă: a. activităţile derulate de organizaţie specificate şi în organigrama întreprinderii: producţie, comercial, financiar–contabilitate, cercetare– dezvoltare, resurse umane; b. procesele de organizare, control, comunicare, programare şi conducere; c. identificarea nevoilor consumatorilor, segmentarea pieţei, analiza ofertei concurenţei.

A

330.

Ansamblul de norme, valori şi moduri de gândire care au o influenţă majora asupra comportamentului angajatilor şi a imaginii organizaţie reprezintă: a. capacitatea de atracţie a firmei; b. sistemul de evaluare a performantelor; c. cultura organizaţională.

C

331.

Dupa Ohma, factorii cheie de succes în sectorul industrial sunt: a. accesul la sursele de aprovizionare, concepţia produselor, forţa de vânzare, reţeaua de distributie, servicii dupa vânzare, tehnologiile, preţul; b. cantitatea producţiei realizate, productivitate, stocuri, costuri de materiale şi cheltuieli de regie; c. scăderea costurilor pe seama creşterii capacităţilor de producţie, economiile de scară devin imposibile.

A

332.

În Matricea Boston Consulting Group (BCG) „Vacile de muls” au:

B

45

ECTS

2015

a. nevoie de lichidităţi; b. surplus de lichidităţi; c. echilibru de lichidităţi sau nevoi nete. 333.

Specializarea reprezintă: a. o revoluţie care poate să propulseze concurenţa într-o poziţie favorabilă anihiland toate avantajele rezultate din experienţa acumulată şi măsurile economice adoptate; b. o orientare simplă, concretă şi constă în concentrarea forţelor şi eforturilor productive ale firmei pentru realizarea unui tip de produs; c. o analiză internă de detaliu, care pe baza unor argumente evidente, conduce la stabilirea categoriilor de diferenţieri pe care întreprinderea le poate susţine tehnic, economic şi social.

B

334.

Leadership-ul este: a. control strict, dominator şi arogant, care impune o distanţă psihologică între şef şi subordonaţi; b. permisivitatea sau stilul numit laissez-faire; c. procesul complex prin care are loc ghidarea, orientarea, antrenarea unui grup, prin mijloace necoercitive, într-o direcţie care va conduce la realizarea intereselor pe termen lung ale grupului.

C

335.

Analiza postului reprezintă: a. alegerea unei variante de acţiune în domeniul resurselor umane, variantă considerată optimă din mai multe posibile; b. un proces prin care se colectează şi se prelucrează informataţii cu privire la natura şi specificul unui post, identificarea aptitudinilor, cunoştinţelor, abilităţilor şi responsabilităţii cerute unui individ pentru a obtine performanţele aşteptate pe un anumit post; c. informarea angajaţilor asupra sarcinilor pe care trebuie să le efectueze.

B

336.

Rotaţia posturilor reprezintă: a. întreruperea rutinei zilnice; b. realizarea unei game diverse de sarcini care au aceeasi dificultate şi impune aceeasi responsabilitate, în vederea obţinerii performanţei; c. modificarea periodica a sarcinilor şi responsabilităţilor unui angajat prin trecerea acestuia de pe un post pe altul la anumite intervale de timp stabilite formal.

C

337.

Principalii factori externi (după M. Porter) care se manifestă într-un sector industrial şi influentează posibilele strategii sunt: a. puterea de negociere a furnizorului; ameninţarea noilor întreprinderi; rivalitatea între firme; b. puterea de negociere a clienţilor; ameninţarea produselor de substituţie; puterea publică; c. ambele variante sunt corecte.

C

338.

În matricea SWOT (Thompson si Stickland,1987; Summer,1990) WWeaknesses reprezintă: a. situaţii favorabile; b. slabiciuni; c. ameninţări.

B

339.

Stilurile de management, din punct de vedere al atitudinii faţă de responsabilitate, sunt: a. stilul autoritar; stilul democrat, stilul permisiv; b. stilul persuasiv, stilul dominant, stilul indiferent; c. stilul altruist; stilul delăsător, stilul autocrat, stilul ezitant.

B

340.

În managementului tradiţional sensul de efectuare a comunicării este

A

46

ECTS

2015

de sus în jos, sub forma: a. unor instrucţiuni, discursuri, întâlniri, convorbiri telefonice sau scrisori, buletine informative; b. de informări, rapoarte, memorii, cereri, reclamaţii etc; c. comunicarea scrisă; comunicarea nonverbală. 341.

Mesajul reprezintă: a. informaţii simbolice, între două sau mai multe persoane; b. poziţia ocupată în organizaţie, de dreptul de a lua decizii, de a formula sarcini subordonaţilor; c. forma fizică a informaţiei transmise de emiţător spre receptor, ce poate să se afle în varianta verbală sau nonverbală.

C

342.

Constituie metode şi tehnici manageriale, utilizate în managementul prin obiective, următoarele: a. diagnosticarea; delegarea; şedinţa; tabloul de bord; b. previzionarea, controlul, evaluarea activităţilor firmei; c. programele de acţiuni, calendarele de termen, bugetele.

A

343.

După nivelul ierarhic la care se situează postul pe care îl ocupă, managerii se împart în trei categorii, şi anume: a. manageri de nivel inferior, manageri de nivel mediu, manageri de nivel superior; b. manageri funcţionali, manageri generali; c. ambele variante sunt adevărate..

A

344.

Managerii de tip participativ se caracterizează: a. prin situarea pe primul plan a relaţiilor ierarhice de subordonare, utilizând pe scară redusă delegarea şi consultarea subordonaţilor; b. lipsa unui management strategic, prioritate acordată rezolvării unor pretenţii salariale, tergiversarea disponibilizării de personal; c. printr-o solidă pregătire atât în domeniul managementului, cât şi în domeniul în care se înscrie activitatea grupului condus, lipsa de reticenţă pentru a aborda în comun cu subordonaţii, şefii şi colegii, problemele implicate.

C

345.

În delimitarea şi dimensionarea sarcinilor, atribuţiilor, activităţilor, funcţiunile şi corelarea lor cu componentele sistemului de obiective şi componentele structurale este specifică: a. organizării procesuale; b. organizării structurale; c. organizării informale.

A

346.

Activităţile specifice funcţiunii cercetare-dezvoltare sunt: a. asigurarea şi gestiunea resurselor materiale (aprovizionare şi depozitare), marketing, vânzări; b. financiară, contabilă, bugetară, control financiar de gestiune; c. concepţie tehnică, previzionare, organizare managerială, investiţiiconstrucţii.

C

347.

Numărul de persoane conduse nemijlocit de un manager constituie: a. ponderea ierarhică; b. nivelul ierarhic; c. structura ierarhică.

A

348.

Avantajele deciziei de grup: a. procesul ia mult timp şi este costisitor; deciziille sunt compromise datorită celor indecişi, o persoană poate domina grupul; b. membrii grupului nu vor să intre în conflict, analistului observă activităţile persoanei care ocupă postul analizat; c. sunt folosite mai multe cunoştinţe şi informaţii; probabilitatea apariţiei

C

47

ECTS

2015

mai multor alternative, probabilitatea luării deciziei într-o accepţiune mai largă, creşterea posibilităţilor de comunicare, decizile au mai multă acurateţe. 349.

Statutul se referă la: a. poziţia şi prestigiul pe care un salariat le are în cadrul organizaţiei; b. normele formale, implementate prin reglementari oficiale de natura organizatorică; c. păstrarea şi transmiterea valorilor şi tradiţiilor organizaţiei.

A

350.

Misiunea strategică: a. reprezintă o proiecţie a ceea ce se intenţionează a fi organizaţia întrun viitor îndelungat; b. are menirea de a clarifica direcţia pe care o va urma organizaţia, asigură o identitate, diferenţiind-o de competitorii săi; c. reprezintă nivelurile de performanta pe care organizaţia urmăreşte sa le realizeze pe termen lung, direcţionându-i activităţile către rezultate cheie specifice.

B

351.

După obiectul publicităţii, distingem publicitate: a. de produs, de informare, de condiţionare, de poziţionare, de reamintire, comparativă; b. raţională şi emoţională; c. prin presă, radio şi TV.

A

352.

Una dintre caracteristicile publicităţii, ca şi o formă de comunicare, este: a. mesajul este persuasiv, comandat, controlat şi plătit de un anunţător; b. mesajul este adresat doar cunoscătorilor unui anumit produs; c. mesajul este de natură psihologică.

A

353.

Organizarea ad-hoc este considerată o formă de organizare a compartimentului de marketing care presupune: a. Crearea de cupluri produs-client,fiecare cu manager propriu; b. numirea de responsabili marketing bazată pe criteriul activităţilor; c. reunirea de specialişti pentru rezolvarea unor proiecte.

C

354.

Domenii posibile ale cercetărilor de marketing sunt considerate: a. firma în sine, politica de marketing-mix, studierea pieţei şi a nevoilor de consum, analiza mediului şi a conjuncturii de piaţă, studierea comportamentului de consum şi de cumpărare; b. doar studierea pieţei şi a nevoilor de consum, precum şistudierea comportamentului de consum şi de cumpărare; c. doar analiza mediului şi a conjuncturii de piaţă.

A

355.

In funcţie de locul în care se desfăşoară, cercetările de marketing pot fi: a. de teren şi de birou; b. permanente, periodice şi ocazionale; c. exploratorii, instrumentale, cauzale, descriptive şi predictive.

A

356.

In concepţie de Marketing, un produs este: a. un bun sau un serviciu; b. o idee; c. un bun, un serviciu, o idee sau o combinaţie a acestora.

C

357.

Publicitatea media cuprinde: a. televiziunea şi presa; b. cinematograful; c. toate acestea

C

48

ECTS

2015

358.

Politica de comunicare a unei companii cuprinde: a. publicitatea şi promovarea vânzărilor; b. relaţiile publice; c. toate acestea.

C

359.

După modul de utilizare finală, produsele pot fi clasificate astfel: a. produse de consum, produse industriale; b. produse consumate frecvent, produse industriale; c. produse durabile, produse perisabile.

A

360.

Promovarea vânzărilor reprezintă un ansamblu de instrumente promoţionale, având un impact: a. pe termen scurt; b. pe termen mediu; c. pe termen lung

A

361.

Strategia de smântânire este considerată: a. cea mai elastică strategie de produs, ea bazându-se pe snobismul consumatorilor; b. cea mai elastică strategie de promovare, ea bazându-se pe necunoaşterea adevăratei valori a produsului de către cumpărători; c. cea mai elastică strategie de preţ, ea bazându-se pe snobismul cumpărătorilor şi necunoaşterea adevăratei valori a produsului.

C

362.

Conform metodei de analiză a portofoliului de produse/activităţi ale unei companii, pentru a transforma o dilemă în vedetă, decizii optime sunt: a. Implementarea unei strategii de creştere a cotei relative de piaţă a produsului/activităţii respective, chiar cu riscul sacrificării profitului; b. implementarea unei strategii de smântânire a pieţei; c. ambele

A

363.

Perioada de timp cuprinsă între momentul apariţiei ideii de produs pe piaţă şi momentul scoaterii produsului din fabricaţie, se numeşte: a. ciclul de viaţă comercială al produsului; b. ciclul de inovare al produsului; c. ciclul de viaţă al unui produs.

C

364.

Pentru „Poveri” şi „Dileme îmbătranite”, poziţionate în matricea BCG, decizia de marketing corectă este: a. menţinerea; b. exploatarea; c. abandonarea.

C

365.

În etapa de creştere a ciclului de viaţă al produsului se decide dacă: a. pretul produsului trebuie mărit; b. produsul constituie un succes sau un eşec pentru firmă; c. înlăturarea unor anumite caracteristici ale produsului.

B

366.

Acceptanţii timpurii şi majoritatea timpurie a produselor se manifestă în următoarea etapă a ciclului de viaţă a produsului: a. lansare, introducere; b. creştere; c. maturitate.

B

367.

Strategia ………….. şi se utilizează mai ales de către detailiştii de bunuri de consum.

B

49

ECTS a. încurajează cumpărăturile; b. încurajează cumpărăturile, preponderent emoţional ; c. descurajează cumpărăturile.

2015 se

bazează

pe

un

comportament

368.

Reducerea preţului, ca politică de preţ, se poate acorda: a. pentru cantitatea cumpărată, plata promtă; b. doar pentru produse de larg consum; c. doar ca urmare a sezonului cumpărării.

A

369.

Preţul impar este considerat: a. un preţ promotional; b. un preţ neatractiv pentru cumpărători; c. mai atractiv pentru cumpărători.

C

370.

Preţul stabilit diferit pentru anumite segmente de piaţă, care percep diferit valoarea produsului este un: discriminatoriu înseamnă: a. preţ promoţional; b. preţ psihologic; c. preţ discriminatoriu.

C

371.

…………..……… are un nivel ridicat în mod artificial, pentru a oferi imaginea unei calităţi deosebite şi se foloseşte pe segmente de clienţi care asociază preţul înalt cu calitatea ridicată. a. preţul de prestigiu; b. preţul de profesionist; c. preţul de dumping.

A

372.

Dacă produsul se află în perioada de introducere pe o piaţă cu o concurenţă puternică, când există o sensibilitate a consumatorilor la preţ, se recomandă o strategie bazată pe: a. Preţ mic şi distribuţie selectivă; b. Preţ mic şi distribţie intensivă; c. preţ mic şi promovare puternică.

C

373.

Strategia prin care se stabileşte pentru o perioada de timp delimitată un preţ mare, urmată de o reducere drastică a acestui preţ ridicat, în următoarea perioadă de timp, reprezintă practicarea strategiei unui preţ: a. discriminatoriu; b. promoţional; c. psihologic.

B

374.

Analiza mediului intern de marketing realizată pentru fiecare unitate strategică de afaceri în baza a două criterii: atractivitatea pieţei, respectiv potenţialul competitiv al firmei in domeniu, se numeşte: a. Metoda Boston Consulting Group; b. Metoda General Electric c. Metoda Electre.

B

375.

Canalul de distribuţie pentru bunuri de consum cu două verigi conţine: a. doi detailişti ; b. un detailist şi un engrosist; c. doi engrosişti.

B

376.

Avantajele utilizării forţei de vânzare comparativ cu publicitatea este: a. reprezentantul forţei de vânzare oferă aceleaşi informaţii precum cele transmise prin publicitate, dar la un cost mai mic; b. comunicarea personală a reprezentantului forţei de vânzare este mai suplă, elastică, în timp ce mesajul publicitar este impersonal;

B

50

ECTS

2015

c. ambe afirmaţii reprezintă avantaje ale utilizării forţei de vânzare în comparaţie cu publicitatea. 377.

Funcţile scop ale marketingului sunt reprezentate de: a. studierea pieţei şi a nevoilor de consum; b. maximizarea eficienţei economice şi satisfacerea la un nivel superior a nevoilor consumatorilor; c. studierea pieţei şi adaptarea rapidă a firmei la dinamica mediului.

B

378.

Metoda de analiză ce constă în a distinge în interiorul populaţiei luate în ansamblu un număr de segmente distincte şi relativ omogene, cărora le vor fi aplicate anumite politici de produs, preţ, plasare şi promovare, se numeşte: a. targetarea; b. segmentarea; c. niciuna dintre acestea.

B

379.

În etapa de................. a ciclului de viaţă al produsului, obiectivul urmărit de firmă este conservarea poziţiei dobândite pe piaţă şi creşterea profiturilor înregistrate. a. creştere; b. maturitate; c. declin.

B

380.

Promovarea vânzărilor include: a. instrumente de promovare a vânzărilor destinate doar consumatorilor şi partenerilor de afaceri; b. instrumente de promovare a vânzărilor destinate doar consumatorilor, partenerilor de afaceri şi comercianţilor; c. instrumente de promovare a vânzărilor destinate atât consumatorilor, partenerilor de afaceri, comercianţilor cat şi cele care urmăresc atragerea consumatorilor spre produs.

C

381.

Care afirmatie este adevărată: a. Relaţiile publice cuprind acţiuni care au scopul să creeze şi să menţină pe piaţă o imagine favorabilă a companiei şi produselor sale, cu efecte pe plan psihologic şi pe termen lung; b. Relaţiile publice cuprind acţiuni care au scopul să creeze şi să menţină pe piaţă o imagine favorabilă a companiei şi produselor sale, cu efecte pe plan psihologic şi pe termen scurt; c. Efectele relaţiilor publice se concretizează mai mult în creşteri ale vânzărilor şi mai puţin în creşteri de notorietate.

A

382.

Tehnicile utilizate în promovarea vânzărilor prezintă următoarele caracteristici: a. oferă elemente care conving sau contribuie la sporirea valorii produsului vândut consumatorilor; b. captează atenţia consumatorilor şi furnizează informaţiile care pot determina efectuarea unei cumpărături; c. toate acestea

C

383.

Întrebările cuprinse în chestionarele utilizate în cercetările de marketing, care oferă o mare libertate de răspuns, fără inducerea unei variante posibile de răspuns, sunt considerate întrebări: a. deschise; b. închise; c. structurate

A

384.

Liderul pieţei este compania care:

A

51

ECTS

2015

a. are cea mai mare cotă de piaţă, un grad ridicat de notorietate şi o imagine favorabilă pe piaţă; b. are cea mai mare cotă de piaţă; c. are cea mai bună imagine pe piaţă. 385.

Reacţiile liderului în vederea apărării poziţiei pe piaţă sunt: a. apărarea defensivă; b. apărarea preventivă; c. inovarea permanentă şi derularea de strategii de apărare.

C

386.

Diversificarea, adică lărgirea afacerilor în domenii şi activităţi situate în afara domeniilor curente ale companiei, care presupune asimilarea şi comercializarea de produse noi care au legături cu produsele existente, dar se adresează unor consumatori noi, este o strategie de tip: a. diversificare concentrică; b. diversificare orizontală; c. diversificare de tip conglomerat.

A

387.

Metoda prin care se realizează o stratificare a consumatorilor în funcţie de anumite criterii, formându-se grupuri omogene ce se deosebesc între ele după una sau mai multe caracteristici alese, se numeşte: a. segmentare; b. cercetare; c. diversificare.

A

388.

Relevanţa unui criteriu utilizat în segmentarea pieţei, constă în: a. criteriul trebuie să fie uşor de identificat şi măsurat; b. criteriul trebuie să genereze segmente de piaţă suficient de mari şi de profitabile ; c. criteriul trebuie să genereze segmente de piaţă numeroase.

B

389.

Diversificarea, adică lărgirea afacerilor în domenii şi activităţi situate în afara domeniilor curente ale companiei, care presupune abordarea unor domenii noi de activitate, fără nici o legătură cu produsele existente şi cu segmentele de piaţă curente, este o strategie de tip: a. diversificare concentrică; b. diversificare orizontală; c. diversificare de tip conglomerat.

C

390.

............................. reprezintă derularea de strategii de piaţă care vizează identificarea li satisfacerea unor grupuri restrânse de clienţi, care doresc o combinaţie specială de avantaje. a. marketing de nişă; b. marketing diferenţiat; c. marketing nediferenţiat.

A

391.

Strategia prin care o companie alege un număr de segmente de piaţă atractive şi adecvate resurselor şi obiectivelor sale, in intenţia de ale acoperii, reprezintă o strategie de: a. specializare pe produs; b. specializare pe piaţă; c. specializare selectivă.

C

392.

Micromediul de marketing cuprinde: cuprinde agenţii din mediul imediat care influenţează modul în care firma acţionează pe pieţele sale ţintă, fiind reprezentat de: a. salariaţi; b. partenerii de afaceri; c. firma în sine, furnizorii, intermediarii, clienţii, concurenţii şi grupurile de interes.

C

52

ECTS

2015

393.

Conform metodei BCG de analiză a portofoliului unei companii, produsele/ activităţile unei companii care se caracterizează prin ritm rapid de creştere a pieţei şi prin poziţie, cotă de piaţă mare, se numesc: a. vedete; b. dileme; c. vaci de muls..

A

394.

In domeniul serviciilor, mixul de marketig cuprinde pe lângă cele 4 componente principale şi altele, precum : a. personalul auxiliar; b. personalul de contact; c. experimentul.

B

395.

Marketingul direct reprezintă un sistem interactiv de marketing care utilizează unul sau mai multe mijloace de comunicare pentru a obţine un răspuns măsurabil, care poate determina chiar şi achiziţia, precum: a. Mailingul, telemarketingul; b. Mailingul, telemarketingul, e-mail marketing; c. publicitatea.

B

396.

Produsele de cumpărare impulsivă sunt achiziţionate fără premeditare, atunci când nevoia apare brusc, distribuţia lor fiind una ……………, promovarea putând chiar lipsi. a. aleatoare; b. extensivă; c. intensivă.

C

397.

Diferenţierea ofertei de produse se poate realiza astfel: a. să prezinţi „puţin mai bun” decât concurenţa ; b. să oferi „puţin mai ieftin” decât concurenţa; c. ambele feluri sunt potrivite pentru a diferenţia oferta de produse.

C

398.

…………. duc produsele de la consumator la producător, în situaţia descoperirii unor nereguli care viciază consumul sau utilizarea respectivelor produse. a. canalele de reciclare; b. canale directe; c. canalele inverse de retragere.

C

399.

Forma de distribuţie prin care se urmăreşte ca produsele să se găsească la orice oră în cat mai multe puncte de vânzare, se numeşte distribuţie. a. exclusivă; b. intensivă; c. selectivă.

B

400.

Forma de distribuţie prin care se urmăreşte ca un singur distribuitor, dintr-o regiune/zonă geografică să primească dreptul exclusiv de a vinde o anumită marcă, ş, în general, se angajează că nu va vinde alte mărci concurente, se numeşte distribuţie: a. selectivă; b. intensivă; c. exclusivă.

C

401.

Capacitatea de autofinanţare reprezintă: a. un surplus financiar degajat de activitatea rentabilă a întreprinderii (nu are decât un caracter potenţial, dacă nu este susţinut de mijloace financiare efective); b. volumul activelor ciclice, care nu pot fi acoperite din finanţarea oferită resurselor ciclice;

A

53

ECTS

2015

c. efectul diferenţei dintre resursele utilizate în finanţarea activităţii firmei şi necesarul de resurse mobilizat pentru acestea. 402.

Starea de concordanţă, de proporţionalitate existentă în cadrul economiei între toate sferele procesului reproducţiei sociale, reprezintă: a. nevoia de fond de rulment; b. rentabilitatea; c. echilibrul economic.

C

403.

Marja de securitate care asigură firma pe termen scurt de situaţii neprevăzute (când resursele permanente sunt mai mari decât utilizările permanente necesare de finanţat) reprezintă: a. rata marjei comerciale; b. rata lichidităţii curente; c. fondul de rulment.

C

404.

Ratele de finanţare a activelor imobilizate, capitalurilor proprii, activelor circulante şi stocurilor, sunt: a. ratele de lichiditate şi solvabilitate; b. ratele de echilibru financiar; c. ratele privind managementul creditului.

b

405.

Ratele: îndatorări, de acoperire a dobânzilor şi a cheltuielilor fixe reprezintă: a. ratele privind managementul creditului; b. ratele de gestiune; c. ratele de echilibru financiar.

A

406.

CA indică: q a. gradul de utilizare a capacităţii de producţie; b. cifra de afaceri medie; c. cifra de afaceri marginală.

Modelul de calcul

1 1 2222 iiiig n

n

∑

407. Modelul de calcul

B

C

indică:

a. coeficientul de sortiment; b. coeficientul de nomenclatură; c. coeficientul de concentrare a activităţii.

∑

1 = i

Modelul de calcul

2222 gggg

nnnn

408.

indică:

C

a. coeficientul de concentrare a activităţii; b. coeficientul de structură; c. coeficientul de diversificare a activităţii. 409.

Încercuiţi relaţia incorectă de determinare a cifrei de afaceri: a. CA= NxWxG;

C

54

ECTS b. CA = N ×

2015

Af Af ' Qe CA × × × ; N Af Af ' Qe

c. CA= Qe-Ci.       a. productivitatea muncii; b. valoarea adăugată; c. cifra de afaceri.

Modelul de calcul

∑(

) , indică:

B

F

Modelul

C

, indică:

C + v C

411.

G f f Q A × f A N N

410.

a. gradul de satisfacere a cererii; b. cifra de afaceri minimă. c. coeficientul vânzărilor totale.

∑ ∑

0

Modelul

p p0 n i 0 q mq

412.

A

, defineşte:

a. coeficientul de sortiment; b. coeficientul de concentrare; c. cifra de afaceri minimă.

Relaţia de calcul

∑

0 0 0 . 1 / i 0 c 0 × 1 i g

413.

, reprezintă:

A

a. cheltuielile totale la 1000 lei venituri; b. indicele de corelaţie; c. suma absolută a cheltuielilor fixe la 1000 lei cifra de afaceri.

∑ ∑

∑ ∑

0 0 0 1 c 0p 0 q 0q 0

Relaţia de calcul

0 0 0 1 c 0p 0 q 1q 1

414.

, indică:

B

a. influenţa preţurilor medii de vânzare în nivelul cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri; b. influenţa producţie vândute în nivelul cheltuielilor la 1000 lei la cifră de afaceri; c. influenţa structurii producţiei în economia sau depăşirea absolută a acesteia. 415.

Relaţia de calcul

Fs

, indică:

A

N a. salariul mediu brut pe un salariat; b. necesarul relativ de salariaţi pentru a obţine un leu venituri de exploatare; c. timpul de muncă pe un salariat.

416.

N indică: Ve a. timpul de muncă pe un salariat; b. salariul mediu orar; c. necesarul relativ de salariaţi pentru a obţine un leu venituri de

17. Relaţia de calcul,

C

55

ECTS

2015

exploatare. 0 0 0 1

s 0000s 0 F N s 1s 1111 F N

s 1e 1 N V

417.

   Relaţia de calcul  , indică:        a. influenţa salariului mediu brut pe o persoană în modificarea fondului de salarii la 1000 lei venituri din exploatare; b. influenţa necesarului relativ de salariaţi; c. influenţa timpului de muncă pe un salariat.

A

1 s I

Relaţia de calcul

1 w I

418.

, indică:

B

a. productivitatea medie; b. corelaţia dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica salariului mediu; c. necesarul relativ de salariaţi pentru a obţine un leu venituri de exploatare. 419.

420.

421.

Încercuiţi elementele care nu fac parte din relaţia de calcul a rezultatului exploatării: a. randamentul mijloacelor fixe; b. gradul de valorificare a producţiei exerciţiului; c. rentabilitatea financiară.

C

Active curente , indică: Pasive curente a. rata lichidităţii curente; b. rata lichidităţii imediate; c. rata lichidităţii generale.

C

CA , indică: Stoc mediu global a. rata de rotaţie globală a stocurilor; b. rata autonomiei financiare; c. rata de rotaţie a activului.

A

Modelul :

Modelul:

422.

Modelul: Surse proprii – Utilizări permanente, indică: a. fondul de rulment străin; b. rata structurii financiare; c. fondul de rulment propriu.

C

423.

Relaţia de calcul: Trezoreria de activ – Trezoreria de pasiv, indică: a. fondul de rulment străin; b. rata rentabilităţii financiare; c. necesarul de fond de rulment din exploatare.

A

424.

Relaţia de calcul: (Stocuri + Creanţe) – (Obligaţii curente), indică: a. fondul de rulment străin; b. nevoia de fond de rulment; c. fondul de rulment propriu.

B

425.

Culegem următoarele informaţii despre situaţia unei firme (mii lei): - imobilizări 500

C

56

ECTS

2015

- stocuri - creanţe - lichidităţi - capitaluri proprii - datorii pe termen lung - datorii de exploatare

200 100 50 400 200 100

În aceste condiţii, „Fondul de rulment financiar”, „Nevoia de fond de rulment” şi „Trezoreria netă”, au următoarele valori (mii lei): a. 200; 100; 100; b. 400; 200; 200; c. 100; 200; -100. 426.

Avem la dispoziţie următoarele informaţii din evidenţele contabile ale unei entităţi patrimoniale (mii. lei): - imobilizări 500 - stocuri 200 - creanţe 100 - lichidităţi 50 - capitaluri proprii 400 - datorii pe termen lung 200 - datorii de exploatare 100

C

În aceste condiţii „Fondul de rulment propriu” şi „Fondul de rulment străin” şi „Nevoia de fond rulment”, au următoarele valori (mii. lei): a. 400; -100; 100; b. –100; 200; 0; c. –100;200; 200. 427.

În baza tabelului de mai jos, determinaţi influenţa preţurilor medii de vânzare asupra cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri: INDICATORI N-1 Cifra de afaceri 5.000 Cheltuieli aferente cifrei de 4.000 afaceri Producţia vândută în perioada N, exprimată în: - preţul perioadei de bază - costul perioadei de bază a. + 350,8 (semnificaţie economica pozitivă); b. – 350, 8 (semnificaţie economică negativă); c. – 187,5 (semnificaţie economică pozitivă).

428.

N 8.000 5.500

6.000 4.500

În baza tabelului de mai jos, determinaţi influenţa structurii producţiei asupra cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri: INDICATORI Cifra de afaceri Cheltuieli aferente cifrei de afaceri Producţia vândută în perioada exprimată în:

C

C

N-1 N 5.000 8.000 4.000 5.500 N, -

6.000

57

ECTS

2015

- preţul perioadei de bază - costul perioadei de bază a. – 100 lei (semnificaţie economică negativă); b. + 50 lei (semnificaţie economică negativă); c. – 50 lei (semnificaţie economică pozitivă). 429.

Cifra de afaceri (CA) Chelt. aferente CA Cifra de afaceri recalc. Chelt. aferente CA recalc.

Prevăzut 4.000 3.400 X X

-

4.500

Realizat 4.400 3.500 4.600 3.500

B

Influenţa corectă a preţurilor medii de vânzare asupra modificării cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri este de: a. – 12 lei; b. + 34 lei; c. + 85 lei. 430.

O majorare a salariilor în baza situaţiei prezentate mai jos, în ipoteza stabilirii unui prag minim de rentabilitate faţă de capitalul propriu de 15%, va genera noul nivel al cheltuielilor cu munca vie propus la lit. a – c. Cifra de afaceri (CA) 10.000 Cheltuieli aferente CA 8.000 d.c. - salarii şi elemente aferente 2.500 - alte cheltuieli 5.500 Rezultatul exploatării 2.000 Capitalul propriu 5.000 a. 2.455 mil. lei; b. 3.750 mil. lei; c. 7.500 mil. lei.

B

431.

O majorare a salariilor cu 25% în condiţiile menţinerii aceluiaşi rezultat al exploatării, va presupune o sporire a cifrei de afaceri cu suma propusă la lit. a – c. Agentul economic prezintă următoarea situaţie: Cifra de afaceri (CA) 10.000 Cheltuieli aferente CA 8.000 d.c. - salarii şi elemente aferente 2.500 - alte cheltuieli 5.500 Rezultatul exploatării 2.000 Capitalul propriu 5.000 a. 2.500 mil. lei; b. 870 mil. lei; c. 625 mil. lei.

C

432.

Pe baza informaţiilor din tabel, stabiliţi influenţa producţiei fizice şi a structurii producţiei asupra valorii adăugate:

C

INDICATORI 2010 Cifra de afaceri (CA) 10.000 Cheltuieli materiale 8.000 Producţia vândută în perioada curentă exprimată în: -

- mii lei 2011 12.000 11.000 11.000

58

ECTS - preţul perioadei de bază; - cheltuieli materiale pe produs ale perioadei de bază a. – 380 mii. lei şi + 1.750 mii. lei; b. + 200 mii. lei şi + 600 mii. lei; c. + 200 mii. lei şi – 1.200 mii. lei. 433.

2015 10.000

La sfârşitul exerciţiului financiar 2011, un agent economic înregistrează următoarea situaţie: - mii lei INDICATORI 2010 2011 Cifra de afaceri (CA) 10.000 12.500 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 8.000 11.000 Producţia vândută în perioada curentă, exprimată în: - preţul perioadei de bază; 11.000 - costul perioadei de bază 10.000 Profit aferent exploatării 2.000 1.500

A

Influenţa volumului producţiei asupra profitului aferent cifrei de afaceri şi a structurii producţiei asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate, este de: a. + 200 mii. lei şi – 15 %; b. – 480 mii. lei şi + 28 %; c. -200 mii. lei şi + 5,38%. 434.

Indicele valorii adăugate = 108% Indicele producţiei exerciţiului = 104% Situaţia se explică astfel: a. stare nefavorabilă generată de creşterea într-un ritm superior a valorii adăugate faţă de producţia exerciţiului; b. producţia exerciţiului scade pe fondul creşterii surplusului de încasări peste valoarea consumurilor provenind de la terţi; c. se reduce ponderea consumurilor provenind de la terţi în rezultatul întregii activităţi a firmei (producţia exerciţiului).

C

435.

Indicele cifrei de afaceri = 105% Indicele gradului de înzestrare tehnică a muncii = 95% Indicele gradului de valorificare a producţiei marfa fabricata = 103% Indicele numărului de salariaţi = 107% Situaţia a generat: a. creşterea cifrei de afaceri şi productivitatea muncii, prin diminuarea eficienţei utilizării mijloacelor fixe; b. scăderea productivităţii muncii, eficienţei utilizării mijloacelor fixe şi stocului de produse finite; c. scăderea productivităţii muncii, creşterea eficienţei utilizării mijloacelor fixe şi diminuarea stocului de produse finite.

C

436.

Indicele veniturilor din exploatare = 85% Indicele fondului de salarii = 95% Indicele productivităţii muncii = 97% Semnificaţia evoluţiei indicatorilor este: a. scad atât salariul mediu, cât şi fondul de salarii; b. creşte numărul de personal şi scade productivitatea muncii; c. creşte fondul de salarii la 1000 lei venituri din exploatare şi se reduce

C

59

ECTS

2015

numărul de personal. 437.

Indicele ratei rentabilităţii resurselor consumate = 92% Indicele cifrei de afaceri = 94% Indicele profitului aferent cifrei de afaceri = 96% Semnificaţia evoluţiei indicatorilor este: a. rata rentabilităţii comerciale şi cheltuielile cresc; b. cifra de afaceri creste, iar cheltuielile la 1000 lei cifra de afaceri, scad; c. scad cheltuielile şi rata rentabilităţii comerciale , iar profitul aferent cifrei de afaceri creste.

A

438.

Indicele salariului mediu = 102% Indicele fondului de salariu = 104% Indicele veniturilor din exploatare = 106% Semnificaţia evoluţiei indicatorilor este: a. creşte productivitatea muncii şi fondul de salarii la 1000 lei venituri din exploatare; b. se reduce fondul de salarii la 1000 lei venituri din exploatare şi creşte fondul de salarii şi productivitatea muncii; c. productivitatea muncii se reduce, însă creşte salariul mediu.

B

439.

Indicele producţiei fizice = 108% Indicele consumului specific = 103% Indicele cheltuielilor cu materialele totale = 109% Semnificaţia este prezentată după cum urmează: a. cantitatea fabricată a crescut, preţul materialelor şi consumul specific de asemenea; b. consumul specific şi cantitatea fabricată cresc, iar preţul materialelor scade; c. creşte cantitatea fabricată şi preţul materialelor.

B

440.

Indicele creanţelor = 103% Indicele cifrei de afaceri = 101% Situaţia se poate explica astfel: a. viteza de rotaţie a creanţelor scade, iar cifra de afaceri înregistrează o creştere uşoară; b. viteza de rotaţie a creanţelor creşte concomitent cu creşterea cifrei de afaceri; c. cifra de afaceri scade pe fondul creşterii volumului creanţelor.

A

441.

Se cunoaşte următoarea dinamică a indicatorilor la un agent economic: - indicele cifrei de afaceri = 96% - indicele profitului aferent cifrei de afaceri = 99% - indicele ratei rentabilităţii resurselor consumate = 92% Semnificaţia este prezentată după cum urmează: a. profitul aferent cifrei de afaceri creşte, însă cheltuielile şi rata rentabilităţii comerciale, scad; b. cresc atât rata rentabilităţii comerciale, cât şi cheltuielile la 1000 lei CA; c. scad cheltuielile la 1000 lei CA, iar cifra de afaceri înregistrează o ascendenţă.

B

442.

În analiza rezultatului exploatării: a. influenţa cu semnul plus a gradului de înzestrare tehnică a muncii,

A

60

ECTS

2015

reprezintă un aspect favorabil; b. influenţa cu semnul minus a randamentului mijloacelor fixe, înseamnă o diminuare a costurilor; c. influenţa cu semnul plus a rentabilităţii veniturilor afectează nefavorabil rezultatul exploatării. 443.

Creşterea fondului de rulment, poate avea loc prin: a. creşterea volumului valoric al activelor imobilizate; b. creşterea nivelului capitalurilor proprii; c. contractarea unui credit pe termen scurt.

B

444.

Rata care defineşte măsura în care veniturile pot să scadă fără ca nivelul acestora să genereze probleme financiare firmei prin incapacitatea de a face faţă obligaţiei de plată a dobânzilor anuale, este: a. rata de rotaţie a datoriilor către furnizori; b. rata rentabilităţii financiare; c. rata de acoperire a dobânzilor.

C

445.

Rata solvabilităţii globale exprimă: a. măsura în care datoriile totale sunt acoperite de către activele totale ale firmei; b. capacitatea firmei de a-şi onora datoriile pe termen scurt din creanţe şi disponibilităţi; c. măsura în care veniturile pot să scadă fără ca nivelul acestora să genereze probleme financiare firmei prin incapacitatea de a face faţă obligaţiei de plată a dobânzilor anuale.

A

446.

 Capitaluripermanente  Rata de finanţare a activelor imobilizate   fiind  Active imobilzate  supraunitara, arată că: a. fondul de rulment nu este în măsură a contribui la finanţarea activelor circulante; b. imobilizările au fost finanţate din capitaluri permanente; c. firma dispune de o capacitate de autofinanţare redusă.

B

447.

Coeficientul de nomenclatură determinat pentru o firmă care realizează 8 produse, poate lua următoarele valori si prezenta semnificaţiile din paranteze: a. Kn = 0,8 (volumul producţiei nu s-a realizat la jumătate din produse); b. Kn = 1 (volumul producţiei s-a realizat la toate sortimentele); c. Kn = 0,5 (volumul producţiei nu s-a realizat la două produse).

B

Rata rentabilităţii economice

  

0 0 1 × c i m o l a n t o o c l t e u l u i v t t a c t l u A z e R

448.

  

nu este

C

influenţată favorabil de: a. accelerarea vitezei de rotaţie a activelor; b. creşterea marjei brute de acumulare; c. un ritm mai lent în evoluţia raportului rezultat economic/ cifra de afaceri. 449.

Se cunosc următoarele date furnizate de un agent economic:

B

61

ECTS Denumirea produsului A B TOTAL C.A.

2015 2010 mil. lei 50 30 80

2011 mil. lei 55 40 95

Coeficientul de concentrare (Gini - Struck) şi cel de diversificare a activităţii (Herfindhal) iau următoarele valori pe cele două perioade (2010 şi 2011): a. G= 0,24 şi 0,16; H= 1,241 şi 1,188; b. G= 0,24 şi 0,16; H= 0,528 şi 0,512; c. G= 0,55 şi 0,16; H= 0,124 şi 1,151. 450.

În bilanţul de închidere al exerciţiului financiar aferent anului 2011, creanţele deţinute de o societate comercială faţă de clienţi, totalizau 800 mii lei, iar datoriile acesteia faţă de furnizori, însemnau 1.000 mii lei. Durata medie de încasare a creanţelor şi de plată a datoriilor, este de 28 zile. Fluxul de numerar, va fi influenţat astfel: a. nefavorabil, deoarece plata datoriilor către furnizori, se va face cu întârziere; b. favorabil, deoarece suma imobilizată în creanţe, este inferioară sumei datorate furnizorilor; c. cele două grupări de conturi (clienţi şi obligaţiile faţă de furnizori), nu influenţează fluxul de numerar.

B

451.

Noţiunea de comerţ nu defineşte: a. o funcţie economică; b. profesiunea unui grup de agenţi economici; c. cumpărarea unui bun îndelungat pentru dotarea locuinţei.

C

452.

De-a lungul timpului, activitatea de comerţ s-a transformat într-o: a. simplă activitate de intermediere; b. activitate creatoare de utilităţi; c. activitate de servicii producătoare de satisfacţii.

A

453.

Comerţul pune la dispoziţia consumatorilor/utilizatorilor bunuri şi servicii în condiţii de: a. loc, timp şi mărime; b. cantitate, preţ, poziţii sortimentale; c. structură sortimental preambalată şi codificată.

A

454.

Delimitarea de funcţia de producţie, cumpărarea mărfurilor de la producători şi transformarea acestora în depozite, în vederea pregătirii lor pentru vânzarea către utilizatori/intermediari/consumatori reprezintă: a. nouă diviziune a muncii; b. premisa apariţiei comerţului ca ramură de activitate independentă; c. necesitate impusă de consumatori/utilizatori.

B

455.

Excludeţi din următoarele enumerări obligaţiile ce nu sunt specifice comerciantului: a. ţinerea evidenţelor primare şi contabile şi arhivarea tuturor documentelor comerciale; b. obligaţii ce decurg din calitatea de întreprinzător;

C

62

ECTS

2015

c. respectarea reţelelor de fabricaţie. 456.

Fracţionarea cantităţilor mari de mărfuri pe care le livrează producţia, formarea sortimentului comercial, reprezintă o funcţie importantă a comerţului în care mărfurile sunt pregătite pentru: a. distribuţie; b. transport; c. vânzare.

C

457.

Promovarea produselor şi cercetarea consumatorilor/utilizatorilor reprezintă funcţii specifice: a. producţiei; b. comerţului; c. nu sunt specifice activităţii comerciale.

doleanţelor

C

458.

Comerţul interior, comerţul exterior şi tranzitul reprezintă clasificarea comerţului din punct de vedere: a. geografic; b. intensităţii cererii; c. dezvoltării pe teritoriu a reţelei comerciale.

A

459.

Obiectul comerţului se referă la: a. stabilirea legăturii între două sau mai multe stadii de producţie; b. punerea la dispoziţia consumatorilor/utilizatorilor a produselor de care au nevoie; c. asigurarea abundenţei de produse.

B

460.

Comerţul contribuie la informatizarea vieţii oamenilor prin: a. promovarea cardurilor; b. apariţia comerţului electronic; c. dotarea magazinelor cu case de marcat electronice.

B

461.

Lanţurile voluntare, ca formă a comerţului asociat, prezintă anumite funcţii, atribuţii principii de organizare şi de acţiune. Între acestea nu poate fi amintită: a. realizarea activităţii de comerţ cu ridicata; b. remunerarea serviciilor financiare furnizate de asociere, dar nu pe baza cifrei de afaceri realizate de către comercianţii cu ridicata; c. asigurarea libertăţii comercianţilor cu amănuntul de a se retrage în orice moment din cadrul lanţului.

B

462.

Lanţurile voluntare prezintă anumite avantaje pentru comercianţii cu amănuntul aderenţi. Marcaţi care din următoarele nu este considerat avantaj: a. preţuri de cumpărare mai joase; b. perfecţionarea metodelor de vânzare; c. dificultăţi manageriale generate de respectarea regulilor stabilite în vederea asigurării realizării intereselor de ansamblu ale asociaţiei.

C

463.

Relaţiile comercianţilor cu producătorii reprezintă: a. formele pe care le îmbracă întâlnirile de negociere; b. relaţiile contractuale şi postcontractuale; c. ansamblul formelor organizatorice, tehnice şi juridice care pregătesc

C

63

ECTS sau însoţesc înfăptuirea consumator.

2015 actelor de schimb dintre producător şi

464.

De regulă, clauzele unui contract sunt determinate de: a. voinţa părţilor; b. obiectul contractului; c. scopul urmărit.

B

465.

Oferta de mărfuri se referă la : a. fondurile de mărfuri din reţeaua de distribuţie şi stocurile de mărfuri existente în diferite verigi ale circuitului economic; b. mărfurile din depozitele de gros; c. fondurile de mărfuri din magazine.

A

466.

Noţiunea de produs nou are în vedere un bun material ce prezintă: a. elemente deosebite (constructive, funcţionale, estetice, ergonomice, comerciale) menite să satisfacă superior cerinţele de consum; b. consum redus de materii prime şi materiale; c. consum redus de energie şi materiale energetice.

A

467.

În calitatea lui de intermediar între producţie şi consum, comerţul stabileşte relaţii atât cu: a. producătorii, organismele guvernamentale; b. producătorii, cu consumatorii; c. producătorii, consumatorii , organismele locale de dezvoltare comercială.

B

468.

Negocierea comercială se face cu scopul: a. finalizării relaţiilor cu partenerii de afaceri; b. întreţinerea permanentă a unor relaţii cu partenerii de afaceri; c. formulării unei înţelegeri reciproc acceptabile, materializată în contractul comercial.

A

469.

Prin obiectul contractului se înţelege: a. denumirea contractului; b. părţile contractului; c. marfa asupra căreia poartă obligaţiile partenerii.

C

470.

Marile magazine - ca formă de organizare a comerţului integrat – au anumite caracteristici proprii. Care din cele enumerate mai jos nu este adevărată? a. procesul de vânzare se desfăşoară pe suprafeţe foarte mici; b. sortimentul de mărfuri oferit este foarte larg; c. preţurile produselor comercializate sunt mai mici decât la magazinele tradiţionale.

A

471.

Printre categoriile de parteneri prezenţi în cadrul pieţei nu se includ: a. consumatorii, utilizatorii finali şi cumpărătorii; b. distribuitorii, prescriptorii şi consilierii; c. agenţii economici multinaţionali.

C

472.

Marcaţi caracteristica nespecifică a întreprinderilor ce acţionează în

C

64

ECTS

2015

cadrul verigii comerţului cu ridicata: a. mare acoperire financiară şi încadrarea cu personal de înaltă calificare; b. specializarea activităţii pe familii de produse, prestarea unor servicii comerciale complexe şi variate; c. contactarea permanentă a consumatorilor finali. 473.

Faţă de comerţul cu amănuntul, rolul comerţului cu ridicata este dat de o serie de avantaje. Marcaţi avantajele oferite altor categorii de parteneri de afaceri: a. informarea detailiştilor; b. fracţionarea partizilor de mărfuri şi livrarea acestora unităţilor comerciale cu amănuntul; c. prospectarea activităţii detailiştilor.

C

474.

În raport cu producătorii, comerţul cu ridicata oferă o serie de avantaje. Marcaţi avantajele oferite altor categorii de parteneri de afaceri: a. oferirea de preţuri avantajoase pentru detailişti; b. continuarea fără întrerupere a activităţii, datorită lansării şi achitării de comenzi de partizi mari de mărfuri; c. asigurarea de multiple servicii logistice, regularizarea producţiei şi oferirea de informaţii asupra modului în care sunt primite produsele de către consumatori.

A

475.

Pe viitor, comerţul cu ridicata îi revine sarcina de a: a. realiza şi institui o structură nouă, astfel încât să fie capabilă să rentabilizeze întregul lanţ al distribuţiei mărfurilor; b. înlesni relaţiile cu consumatorii, astfel încât puterea lor de cumpărare să crească; c. facilita schimbul de mărfuri dintre producători şi consumatori în scopul rentabilizării lui.

A

476.

Comercianţii cu ridicata, pentru ca în viitor să ocupe o poziţie importantă în circulaţia mărfurilor de la producători la consumatori, va trebui să ţină seama de o serie de elemente caracteristice pieţei viitorului. Marcaţi caracteristicile nespecifice: a. puterea dintre vânzător şi cumpărător tinde să aparţină întotdeauna cumpărătorului; b. distribuţia mărfurilor se realizează de unităţi specializate pentru a fi reduse cheltuielile de circulaţie; c. viitorul este al produselor pe care un număr restrâns de consumatori le doresc foarte mult.

B

477.

Punerea la dispoziţia pieţelor cu ridicata a unor informaţii cât mai corelate va conferi valenţe superioare acestui sistem de distribuţie, datorită faptului că: a. vânzările se realizează continuu; b. oferta este diversificată; c. incertitudinile privind producţia şi livrarea produselor au efect asupra creşterii preţurilor.

C

478.

În funcţie de caracteristicile merceologice ale mărfurilor, literatura de specialitate grupează activitatea de comerţ cu amănuntul în domenii distincte. Marcaţi domeniul nespecific comerţului cu amănuntul:

A

65

ECTS

2015

a. complexe de nevoi; b. alimentaţie publică; c. comerţ nealimentar. 479.

Comerţul cu amănuntul prezintă o serie de caracteristici. Marcaţi caracteristicile nespecifice: a. existenţa unei reţele de mari unităţi generale; b. desfăşurarea unei intense activităţi clasice; c. combinarea raţională a diferitelor tipuri de mari suprafeţe comerciale cu existenţa unor mici unităţi specializate şi de completare.

B

480.

Comerţul stabil poate fi realizat prin: a. comerţul ce realizează vânzările prin corespondenţă şi pe bază de catalog; b. comerţ desfăşurat prin unităţile clasice de desfacere şi comerţul prin automate; c. comerţul ce realizează vânzările directe generate de publicitatea gratuită.

B

481.

Vânzarea electronică este o componentă a : a. comerţului fără magazine; b. comerţului cu ridicata; c. comerţului strict specializat.

A

482.

Marcaţi funcţia nespecifică comerţului cu amănuntul: a. cumpără mărfuri pe care le revinde în cantităţi mici; b. asigurarea prezenţei unităţilor sale în toate zonele, localităţile şi punctele populate; c. activitatea sa nu încheie circuitul economic al mărfurilor.

C

483.

În funcţie de tipul reţelei de unităţi prin care se comercializează mărfurile, se întâlnesc: a. comerţ stabil, comerţ mobil, comerţ fără magazine; b. comerţ cu autoservire, comerţ fără magazine, cash and carry; c. supermagazine, hipermagazine, magazine discount.

A

484.

Vânzările tradiţionale fără magazine cuprind în structura lor: a. vânzarea electronică; b. vânzarea prin videotext; c. vânzarea la domiciliu şi prin corespondenţă pe bază de catalog.

C

485.

Comerţul electronic spre deosebire de cel clasic, oferă multiple avantaje. Marcaţi avantajele nespecifice: a. facilitarea stabilirii relaţiilor între partenerii potenţiali; operativitatea crescută în efectuarea tranzacţiilor comerciale; b. menţinerea calităţii mărfurilor, reducerea pierderilor în timpul transportului şi un design mai bun al ambalajului; c. eliminarea unor operaţii manuale şi reducerea erorilor în manipulare.

B

486.

Comerţul electronic pe Internet are o serie de particularităţi. Marcaţi

C

66

ECTS

2015

particularităţile nespecifice: a. piaţa este deschisă la scara globală şi ea reprezintă reţeaua; b. partenerii sunt în număr nelimitat, fiind cunoscuţi şi necunoscuţi; c. accesul limitat al vizitatorilor sau limitarea valorică a unei livrări. 487.

Personalul comercial este format din : a. agenţi comerciali, magazioneri, tehnicieni; b. forţa de vânzare şi personalul tehnico - administrativ; c. personal TESA.

B

488.

Personalul tehnico-administrativ din comerţ este destinat unor: a. operaţiuni pentru statistica primară; b. operaţiuni de contabilizare şi control a activităţii; c. operaţiuni specifice de conducere, administrare şi deservire a firmei de comerţ.

C

489.

Forţa de vânzare a magazinului este pusă în valoare de vânzător printro serie de calităţi: a. cunoaşterea ofertei de mărfuri şi a clientelei magazinului; b. respectarea şi îndeplinirea prevederilor din fişa postului; c. arta de a negocia vânzările.

B

490.

Personalul comercial este definit printr-o serie de atribute şi indicatori. Marcaţi elementele nespecifice: a. necesarul şi structura sa; b. capacitatea de muncă; c. rezultatele concursului de angajare şi testele psihologice.

C

491.

Capacitatea de muncă a personalului comercial reprezintă: a. numărul şi structura personalului; b. cheltuiala de energie fizică şi nervoasă; c. totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale necesare unei persoane pentru exercitarea profesiei sale.

C

492.

Forţa de vânzare, componentă a personalului comercial este reprezentată de: a. baza tehnico-materială a comerţului respectiv de infrastructura comercială; b. agenţii comerciali, magazionerii şi tehnicienii; c. vânzători, şefi de magazine, ospătari, casieri, personal TESA.

A

493.

Clasificarea personalului comercial în personal TESA, personalul operativ calificat, personalul operativ necalificat, personalul nespecific activităţii comerciale, se face după: a. specificul funcţiei; b. structura şi nivelul calificării; c. evoluţia în timp a pregătirii de specialitate.

A

494.

Marcaţi categoriile de personal TESA: a. muncitori necalificaţi; b. director general, directori şi directori adjuncţi, contabil şef, şef de servicii, şefi de birou, economişti, ingineri, arhitecţi, etc.; c. vânzători, casieri, magazioneri, hotelier, şef unitate comercială,

B

67

ECTS

2015

lucrător gestionar etc. 495.

Corelarea personalului comercial cu volumul activităţii comerciale se realizează printr-un sistem de indicatori. Marcaţi indicatorii ce nu sunt utilizaţi în această corelare: a. productivitatea muncii; b. nivelul relativ al fondului de salarii; c. nivelul de dezvoltare a bazei materiale.

C

496.

Marcaţi criteriile nespecifice recrutării şi pregătirii personalului din comerţ: a. cunoştinţe de specialitate; b. îndemânare manuală, forţă fizică, garanţii imobiliare; c. însuşiri psihice şi morale deosebite.

B

497.

Productivitatea muncii este influenţată de o multitudine de factori. Marcaţi factorii nespecifici: a. durata de recuperare a investiţiei; b. progresul tehnic; c. profilul economico-social al zonei teritoriale.

A

498.

Marcaţi categorii de personal nespecific activităţii comerciale: a. muncitori necalificaţi; b. director general, directori şi directori adjuncţi, contabil şef, şef de servicii, şefi de birou, economişti, ingineri, arhitecţi etc.; c. electricieni de întreţinere şi reparaţii, lăcătuş, mecanic, maşinişti, dogar, tâmplar, liftier şofer.

C

499.

Eficienţa economică a unei firme de comerţ semnifică: a. performanţele economice ale unei firme care reflectă raportul dintre efecte şi eforturi; b. cifra de afaceri şi numărul mediu de salariaţi permanenţi; c. performanţele financiare ale unei firme şi productivitatea muncii.

A

500.

Efectele globale ale activităţii firmelor comerciale se referă la: a. volumul vânzărilor, încasările valutare totale; b. volumul investiţiilor, termene de recuperat; c. cheltuielile de circulaţie totale, fondul de salarii.

A

501.

Care din aprecierile de mai jos este adevărată? a. serviciile sunt sinonime cu servilismul; b. azi, asistăm la „servicizarea” şi „intelectualizarea” tuturor activităţilor, întregii economii; c. în economia lumii contemporane serviciile nu sunt creatoare de venituri substanţiale.

B

502.

Care din aprecierile de mai jos este adevărată? a. serviciile nu sunt activităţi neproductive; b. în sectorul serviciilor locurile de muncă sunt mai prost plătite şi numărul lor a scăzut; c. sfera serviciilor este mai îngustă decât sfera sectorului terţiar.

A

68

ECTS

2015

503.

Structurarea activităţilor de servicii în ţara noastră se realizează conform: a. COR; b. SIRUTA; c. CAEN Rev.2.

C

504.

Serviciile se caracterizează prin: a. stocabilitate şi durabilitate; b. nematerialitate şi intangibilitate; c. omogenitate.

B

505.

Serviciile se caracterizează prin: a. inseparabilitatea serviciilor de persoana prestatorului, precum şi de a utilizatorului; b. separabilitatea producţiei şi consumului serviciilor; c. prezenţa proprietăţii, respectiv a unui transfer al dreptului de proprietate.

A

506.

Serviciile cu o intensitate puternică a muncii, unde costurile cu munca sunt mari comparativ cu necesarul de capital sunt: a. transportul de mărfuri sau persoane; b. liniile aeriene; c. şcolile sau birourile de avocatură.

C

507.

Serviciile cu o concentrare mare a capitalului, cu investiţii mari de capital comparativ cu costul muncii sunt: a. şcolile sau birourile de avocatură; b. justiţia; c. liniile aeriene.

C

508.

O interacţiune minimă între client şi prestator necesită serviciile de: a. sănătate; b. transport de mărfuri sau persoane; c. justiţie.

B

509.

Face parte din sectorul serviciilor: a. industria; b. administraţia publică; c. construcţiile.

B

510.

Tipologia serviciilor, după sursele de procurare şi prezenţa relaţiilor de piaţă, este: a. publice şi private; b. marfă şi ne-marfă; c. sociale şi personale.

B

511.

Tipologia serviciilor, în funcţie de beneficiar (utilizator), este: a. intermediare şi finale; b. marfă şi ne-marfă; c. de distribuţie şi de producţie.

A

512.

Tipologia serviciilor, după natura nevoilor satisfăcute, este:

C

69

ECTS

2015

a. productive şi neproductive; b. marfă şi ne-marfă; c. publice şi private. 513.

Cristopher H. Lovelock oferă o clasificare a serviciilor sub forma unei matrice, realizată după: a. beneficiarul direct şi natura activităţii de servicii; b. natura relaţiei dintre întreprinderea de servicii şi clienţii săi; c. disponibilitatea serviciilor şi interacţiunea dintre client-întreprindere de servicii.

A

514.

Rolul serviciilor în dezvoltarea economico-socială se referă în principal la contribuţia lor la: a. dezvoltarea economică şi îmbunătăţirea calităţii vieţii; b. dezvoltarea industrială şi creşterea poluării; c. complementaritatea bunuri-servicii.

A

515.

În România contribuţia serviciilor la crearea Produsului Intern Brut este de circa: a. 70%; b. 60%; c. 50%.

C

516.

În România ponderea populaţiei ocupate în servicii reprezentă circa: a. 35%; b. 45%; c. 60%.

B

517.

În România ponderea întreprinderilor întreprinderilor active este de circa: a. 50%; b. 65%; c. 80%.

C

518.

În România ponderea investiţiilor nete în servicii reprezentă circa: a. 50%; b. 60%; c. 70%.

A

519.

În general, piaţa serviciilor este o piaţă: a. cu concurenţă imperfectă; b. cu concurenţă liberă, perfectă; c. de monopol.

A

520.

Caracteristic pieţei serviciilor este: a. simplitatea structurii; b. diversitatea modului de manifestare a concurenţei; c. omogenitatea categoriilor de servicii.

B

521.

Desemnaţi o particularitate a pieţei serviciilor: a. afectarea atomicităţii; b. inexistenţa barierelor la pătrunderea pe piaţă a serviciilor; c. nelimitarea transparenţei.

A

de

servicii

în

totalul

70

ECTS

2015

522.

Constituie restricţie în pătrunderea pe piaţă a unor servicii: a. capitalul minim foarte mare în cazul serviciilor bancare; b. autorizarea sau acreditarea în cazul învăţământului; c. ambele variante.

C

523.

Cererea de servicii cuprinde: a. cererea de servicii a populaţiei şi a agenţilor economici; b. cererea internaţională de servicii; c. ambele variante.

C

524.

Cererea de servicii: a. este expresia nevoii reale de servicii; b. exprimă totalitatea nevoilor de consum de servicii; c. acoperă consumul de servicii.

A

525.

Care din următoarele relaţii este adevărată? a. C=Nc; unde C = cererea de servicii b. C= Con; Nc = nevoia de consum de servicii c. Con >C. Con = consumul de servicii.

C

526.

Cererea de servicii este determinată de trei condiţii esenţiale: a. existenţa dorinţei clientului de a consuma, disponibilitatea de a cumpăra şi posibilitatea de a achiziţiona; b. existenţa unei nevoi efective, a posibilităţii de a produce şi a manifestării intenţiei de consum; c. existenţa nevoii de consum, a dorinţei clientului de a consuma şi a întâlnirii cu o ofertă echivalentă.

A

527.

Formele de manifestare a cererii, din punctul de vedere al solvabilităţii, sunt: a. cerere satisfăcută şi nesatisfăcută; b. cerere efectivă şi potenţială; c. cerere curentă şi ocazională.

B

528.

Formele de manifestare a cererii, după gradul de corelare cu oferta, sunt: a. cerere satisfăcută şi nesatisfăcută; b. cerere efectivă şi potenţială; c. cerere curentă şi ocazională.

A

529.

Din categoria factorilor generali de influenţă ai cererii de servicii fac parte: a. tarifele serviciilor; b. numărul populaţiei; c. dezvoltarea comerţului cu bunuri.

A

530.

Denumirea uzuală pentru a desemna valoarea pe piaţă a unui serviciu (de plătit) este: a. tarif; b. preţ; c. taxă.

A

71

ECTS

2015

531.

Din punctul de vedere al vânzătorului, tariful serviciului este apreciat după: a. cheltuielile şi marja de profit; b. utilitatea serviciului şi veniturile disponibile; c. ambele variante.

A

532.

Din punctul de vedere al cumpărătorului, tariful este apreciat după: a. cheltuielile şi marja de profit; b. utilitatea serviciului şi veniturile disponibile; c. ambele variante.

B

533.

Principalele 2 metode ce pot fi folosite pentru stabilirea tarifului serviciilor sunt: a. metoda coeficientului de elasticitate a cererii şi a celui de elasticitate a ofertei; b. metoda venitului marginal şi metoda costului marginal; c. metoda marjei de profit adăugată la costuri şi metoda pragului de rentabilitate.

C

534.

Tipologia ofertei de servicii cuprinde: a. oferta individuală de servicii şi oferta agregată; b. oferta disponibilă şi oferta virtuală; c. oferta satisfăcută şi oferta nesatisfăcută.

A

535.

O particularitate a ofertei de servicii este: a. elaborarea politicilor de stimulare a producţiei şi consumului de servicii; b. implicarea consumatorului în procesul producţiei serviciilor; c. inexistenţa barierelor în lansarea pe piaţă a serviciilor.

B

536.

Cei mai importanţi factori de influenţă ai ofertei de servicii sunt: a. timpul liber şi disponibilitatea consumatorului; b. volumul şi structura cererii; c. eterogenitatea şi nestocabilitatea serviciilor.

B

537.

Tendinţa manifestată în evoluţia ofertei de servicii este: a. disocierea ofertei de servicii faţă de oferta de bunuri materiale; b. asocierea între oferta de bunuri şi servicii; c. ambele variante.

C

538.

În ultimii ani, preţurile de consum ale serviciilor în România: a. au înregistrat dinamici superioare bunurilor de consum; b. au înregistrat dinamici inferioare bunurilor de consum; c. nu s-au modificat semnificativ.

A

539.

Mărimea serviciilor pentru populaţie decurge din: a. nivelul de dezvoltare economico-socială; b. gradul de instruire, cultură şi civilizaţie; c. ambele variante.

C

540.

Indicatorul primordial care exprimă contribuţia serviciilor la calitatea vieţii este:

B

72

ECTS

2015

a. PNB/locuitor; b. consumul de servicii al populaţiei; c. timpul liber. 541.

Serviciile comerciale prestate populaţiei sunt: a. serviciile autorităţilor publice, învăţământul public şi asistenţa socială; b. serviciile de transport, poştă şi telecomunicaţii; c. ambele variante.

B

542.

Din categoria factorilor specifici ai cererii de servicii a populaţiei fac parte: a. veniturile populaţiei; b. preferinţele consumatorului; c. factorii socio-culturali.

C

543.

Din categoria factorilor specifici ai cererii de servicii întreprinderi fac parte: a. tarifele serviciilor complementare; b. complexitatea mediului intern şi dinamismul mediului extern; c. veniturile consumatorului.

pentru

B

544.

Din categoria serviciilor pentru întreprinderi fac parte: a. serviciile prestate înaintea şi în timpul producţiei, şi cele legate de vânzarea producţiei; b. serviciile prestate în timpul utilizării şi după utilizarea produselor; c. ambele variante.

C

545.

În ultimii ani, în România cea mai mare pondere în structura cheltuielilor băneşti ale gospodăriilor au avut cheltuielile pentru: a. alimente şi băuturi; b. mărfuri nealimentare; c. plata serviciilor.

A

546.

Din categoria factorilor specifici ai cererii de servicii internaţionale fac parte: a. tarifele serviciilor substituibile; b. expansiunea activităţii companiilor multinaţionale; c. factorul timp.

B

547.

Internaţionalizarea serviciilor este posibilă, azi, datorită în special: a. progresului IT, al serviciilor intensive în informaţii şi al capacităţii de comercializare a serviciilor; b. dezindustrializării, urbanizării şi dezvoltării sectorului public; c. creşterii productivităţii producţiei şi a calităţii serviciilor.

A

548.

Potrivit GATS, printre principalele modalităţi de prestare peste graniţă a serviciilor se numără: a. transferul transfrontalier şi prezenţa comercială; b. liberalizarea comerţului şi dezvoltarea turismului; c. dezvoltarea transporturilor şi telecomunicaţiilor.

A

549.

O ţară implicată în comerţul internaţional cu servicii va avea avantaj

C

73

ECTS

2015

comparativ: a. pentru acele servicii ce încorporează multă forţă de muncă ieftină; b. pentru acele servicii ce nu necesită resurse semnificative de capital; c. pentru acele servicii ce necesită factori de producţie ce sunt mai abundenţi şi mai ieftini în acea ţară. 550.

Perspectivele tranzacţiilor internaţionale cu servicii sunt de: a. creştere în termeni absoluţi şi ca % din PIB; b. scădere în comparaţie cu comerţul internaţional cu bunuri; c. de stagnare datorită crizei economice.

A

551.

Alegeţi definiţia turismului: a. „Turismul se referă la activităţile unei persoane care călătoreşte în mediul său obişnuit, pentru mai mult de o perioadă specificată de timp şi al cărei scop principal de călătorie este exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare”; b. „Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare”; c. „Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare”.

B

552.

Prestarea unui serviciu turistic de calitate presupune îndeplinirea unor cerinţe astfel: a. să fie condus şi efectuat de personal calificat; b. să asigure desfăţurarea transportului fără întreruperi; c. să fie operativ, rapid şi să asigure un grad ridicat de confort şi siguranţă;

C

553.

În unităţile de cazare aprecierea eficienţei economice se reface prin următorii indicatori a. coeficientul de utilizare al capacităţii de cazare; b. investiţia specifică pe loc de cazare şi confort; c. ambele variante sunt corecte;

C

554.

Conform estimărilor OMT în anul 2020 numărul de sosiri din turismul internaţional va ajunge la : a. 1,6 miliarde de turişti; b. 2,0 miliarde de turişti c. 1,5 miliarde de turişti;

A

555.

Turismul naţional include în componenţa sa : a. turismul intern şi turismul receptor b. turismul intern şi turismul emiţător; c. turismul emiţător şi turismul receptor;

B

556.

Contribuţia turismului la realizarea PIB-ului României este de circa: a. 2 % b. 2,5 % c. 3 %

A

74

ECTS

2015

557.

Organizaţia Mondială a Turismului înfiinţată în anul 1970 este o organzaţie care funcţionează ca: a. un organism interguvernamental, deschis, regional; b. un organism interguvernamental, deschis, cu vocaţie universală; c. un organism interguvernamental, de cooperare turistică multilaterală a ţărilor balcanice;

B

558.

Indicatorul durata medie a sejurului se calculează ca: a. raport între numărul înoptărilor şi cel al turiştilor sosiţi; b. produsul între numărul de turişti şi durata unui sezon estival; c. produsul între numărul de înoptări şi cel al turiştilor;

A

559.

În cadrul turismului de afaceri sunt incluse: a. turismul general de afaceri, turismul de reuniuni, tîrguri şi expoziţii, precum şi expoziţii, precum şi călatoriile de afaceri; b. turismul general de afaceri, turismul de reuniuni, tîrguri şi expoziţii, precum şi călatoriile stimulent; c. ambele variante sunt corecte;

B

560.

Ponderea populaţiei ocupate în turism în totalul populaţiei ocupate a României este: a. 3 % b. 2 % c. 4 %

B

561.

În funcţie de regimul (perioada) de folosire a obiectivelor de cazare acestea pot avea o activitate: a. permanentă, de tranzit şi de sejur; b. permanentă, de sejur şi mixtă; c. permanenţă şi sezonieră;

C

562.

Alimentaţia publică este un proces complex care cuprinde: a. activitate de producţie şi de comercializare; b. activitate de producţie şi de servire; c. activitate de producţie, comercializare şi servire;

563.

Activitatea de alimentaţie publică îndeplineşte următoarele funcţii: a. nutriţie, loisir, convialitate şi de afaceri; b. nutriţie, loisir, afaceri; c. nutriţie, loisir convialitate;

A

564.

Care sunt serviciile furnizate de liniile aeriene: a. servicii regulate sau curse de linie şi de taxi aerian; b. servicii neprogramate la charter; c. nici una din variante nu este corectă;

A

565.

În România opţiunea turiştilor pentru transpoturile turistice este: a. aerian, rutier, ferovial şi naval; b. rutier, aerian, feroviar şi naval; c.rutier, feroviar, aerian şi naval;

B

566.

Sursele de finanţare a investiţiilor în turism se concretizează în:

C

C

75

ECTS

2015

a. aportul propriu, creditul şi leasingul; b. acţionariatul şi aportul statului; c. ambele variante sunt corecte; 567.

Componenta principală a bazei tehnico-materiale specifică activităţii turistice este: a. reţeaua unităţilor de cazere; b. reţeaua unităţilor de alimentaţie; c. reţeaua de alimentare cu apă;

A

568.

Zona Valea Prahovei şi judeţul a Constanţa concentrează : a. circa 50 % din totalul locurilor de cazare şi peste jumătate din instituţiile de agrement; b. circa 40 % din totalul locurilor de cazare şi aproape jumătate din instituţiile de agrement; c. circa 45 % din totalul locurilor de cazare şi peste jumătate din instituţiile de agrement;

A

569.

Cele mai mari investiţii turistice din România s-au realizat în: a. zona dealurilor şi podişurilor; b. zona Deltei Dunării; c. Litoralul Mării Negre;

C

570.

Tot ce a creat omul de-a lungul timpului, concretizat în elemente de cultură, istorie, artă şi civilizaţie,socio-demografice, tehnico-economice şi care, prin caracteristicile lor atrag turiştii constitue: a. potenţialul natural; b. potenţialul antropic; c. potenţialul turistic;

B

571.

Valorificarea potenţialului turistic în ţara noastră se realizează cu ajutorul gradului de valorificare care se situează între: a. 20-30 % b. 30-40 % c. 40-45 %

A

572.

România dispune de un bogat şi valoros potenţial natural a cărui componente sunt: a. relieful, clima şi hidrologia; b. flora, fauna şi monumentele naturale; c. ambele variante sunt corecte;

C

573.

Turismul românesc se caracterizează printr-un grad ridicat de sezonalitate, care poate fi determinat de: a. coeficienţi de concentrare; b. indici de sezonalitate; c. nici o variantă nu este corectă;

B

574.

Relaţia dintre ofertă şi producţia turistică se exprimă printr-un raport a. oferta>producţia turistică; b. oferta< producţia turistică; c. oferta= producţia turistică;

A

76

ECTS

2015

575.

Veniturile populaţiei, mai precis, nivelul acestora influenţeză în principal: a. oferta turistică; b. cererea turistică; c. ambele variante sunt corecte;

B

576.

Cele mai importante trăsături ale preţurilor produselor turistice sunt: a. preţurile se diferenţiază în timp şi spaţiu în funcţie de producător şi consumator; b. formarea relativ independentă de raportul cerere-ofertă; c. ambele variante sunt corecte;

C

577.

Care din următoarele afirmaţii este corectă: a. oferta turistică este complexă, eterogenă şi rigidă; b. oferta turistică este rigidă şi neeterogenă; c. oferta turistică este complexă, neeterogenă şi rigidă;

A

578.

Piaţa turistică conform literaturii de specialitate se caracterizează prin: a. complexitate,opacitate; b. complexitate, opacitate şi caracter fragmentat; c. opacitate şi caracter fragmentat;

B

579.

Densitatea circulaţiei turistice se calculează: a. ca raport între numărul turiştilor sosiţi în zonă şi populaţia rezidentă a zonei; b. ca raport între numărul turiştilor sosiţi în zonă şi suprafaţa zonei; c. ca produs între numărul turiştilor sosiţi în zonă şi populaţia rezidentă a zonei;

A

580.

Preferinţa relativă a turiştilor se calculează: a. ca raport între numărul de turişti dintr-o ţară care se îndreaptă spre o ţară (y) şi care se îndreaptă spre o ţară (X) şi populaţia rezidentă a ţării de origine; b. ca raport între numărul total de turişti şi populaţia zonei vizitate; c. nici o variantă nu este corectă;

A

581.

După periodicitatea de manifestare a cererii turistice se distinge: a. turism parţial şi sezonier; b. turism continuu şi sezonier; c. turism continuu şi parţial ;

B

582.

După modalitatea de comercializare a voiajelor turismul poate fi: a. organizat, pe cont propriu şi de sejur ; b. organizat, pe cont propriu şi semiorganizat; c. organizat, semiorganizat şi de sejur;

B

583.

Structura turistică cu funcţiuni de cazare cuprinde: a. peste 5000 unităţi; b. sub 5000 unităţi; c. circa 4800 unităţi;

A

584.

În raport cu importanţa în consum şi motivaţia cererii serviciilor

A

77

ECTS

2015

turistice se clasifică în: a. serviciile turistice de bază şi suplimentare; b. servicii turistice specifice şi nespecifice; c. ambele variante sunt corecte; 585.

Serviciile turistice de bază cuprind serviciile de : a. informare, cazare, tansport, alimentaţie; b. transport, cazare, alimentaţie, agrement; c. imformare, intermediere, cazare, alimentaţie;

B

586.

Care dintre factorii enumeraţi nu influenţează în mod direct evoluţiile în domeniul alimentaţiei: a. creşterea gradului de urbanizare; b. sporirea dimensiunilor timpului liber; c. modificări în structura turiştilor;

C

587.

Veriga de bază a instituţiilor care activează în turism este: a. agenţia de turism; b. agentul economic; c. gradul turistic;

A

588.

Turistul internaţional este diferit astfel : a. vizitatori temporari, care se află pentru cel puţin 24 de ore, dar pentru mai puţin de 12 luni, în ţara vizitată; b. vizitatorii temporari, pentru care motivele principale ale căsătoriei sunt loisirul, vacanţa, sănătatea; c. vizitatorii temporari, care se află pentru cel puţin 24 de ore, dar pentru mai puţin de 12 luni, în ţara vizitată şi pentru care motivele principale ale călătoriei sunt loisirul, vacanţa, sănătatea, religia fără a obţine vreun venit financiar;

C

589.

După gradul de mobilitate a turistului distingem : a. turismul particular, de sejur şi social; b. turismul particular, de sejur şi itinerant; c. turismul de sejur, itinerant şi de tranzit;

C

590.

Printre efectele negative ale turismului se numără: a. supraaglomerarea, standardizarea, distorsionarea şi manipularea obiceiurilor; b. creşterea accidentelor de circulaţie şi degradarea drumurilor; c. creşterea impozitelor, taxelor şi a inflaţiei;

A

591.

Care este asociaţia profesională reprezentativă pentru turismul românesc: a. Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism; b. Ministerul Turismului; c. Asociaţia Bucătarilor şi Cofetarilor din România;

A

592.

Problematica organizării şi coordonării activităţilor turistice vizează: a. cererea turistică; b. formele de integrare; c. rolul statului;

B

78

ECTS

2015

593.

Din structura pe sexe a forţei de muncă în turism se observă o majoritate: a. masculină; b. feminină; c. pondere egală;

B

594.

Productivitatea muncii în turism este influenţată de o serie de factori indirecţi: a. gradul de înzestrare tehnică, structura turiştilor; b. niveleul de pregătire a lucrătorilor, structura turiştilor; c. sezonalitatea, nivelul preţurilor şi tarifelor;

C

595.

Remunerarea angajaţilor din turism presupune respectarea unor principii: a. performanţa şi mărimea firmei; b. echitatea şi studiile angajaţilor; c. performanţa şi echitatea;

C

596.

Personalul angajat în turism se grupează în funcţie de sectorul în care lucrează: a. hotelier 40-50% alimentaţie 30-40% agenţii de voiaj 5%; b. hotelier 50% alimentaţie 40%, agenţii de voiaj 10%; c. hotelier 40-50% alimentaţie 50%, agenţii de voiaj 5%;

A

597.

Din punct de vedere al tipului de unitate de cazare ponderea este următoarea: a. hotelurile şi motelurile 60% pensiunile turistice 8,6%, pensiunile agroturistice 7,7%; b. hotelurile şi motelurile aproximativ 70%, pensiunile turistice 8,6% pensiunile agroturistice 7,7%; c. hotelurile şi motelurile aproximativ 50%, pensiunile turistice 10% pensiunile agroturistice 7,7%;

B

598.

Monumentele istorice şi de artă fac parte din a. potenţialul natural; b. atracţiile socio-demografice; c. atracţiile cultural artistice;

C

599.

Sezonalitatea circulaţiei turistice e riguros evidenţiată prin: a. coeficienţii de concentrare; b. coeficienţii şi factorii globali; c. indicii de sezonabilitate;

C

600.

Prin strategia tarifelor forfetare se oferă turiştilor: a. un pachet minimal de servicii; b. un pachet maximal de servicii; c. pensiune completă;

A

601.

România, din punct de vedere al adoptării unui sistem de clasificare al structurilor de cazare, este o ţară care: a. nu a adoptat nici un sistem de clasificare; b. a adoptat un sistem oficial de clasificare propriu;

B

79

ECTS

2015

c. a adoptat un sistem internaţional de clasificare. 602.

Pentru majoritatea ţărilor, criteriile de clasificare ale structurilor hoteliere de cazare au caracterul unor norme tehnice, legate de: a. suprafaţa camerelor şi număr de clienţi; b. suprafaţa camerelor şi zona de amplasament a structurii respective; c. suprafaţa camerelor, calitatea echipamentelor şi a serviciilor oferite.

C

603.

Dacă în urma verificării corectitudinii completării unui contract de prestări servicii se constată o eroare de identificare corectă a clientului, se procedează astfel: a. se anulează contractul respectiv şi se reîncepe negocierea; b. se corectează eroarea şi se cere confirmare din partea clientului legată de veridicitatea datelor sale de identificare trecute în contract; c. se ignoră eroarea, nu se mai pot opera modificări în contract.

B

604.

La pensiunea turistică „Mureşul” situaţia, luni, este următoarea: camera 01 este in reparaţii generale, încă 5 zile; camerele 05, 06, 07 sunt ocupate încă trei zile; camera 10 este ocupata, dar clienţii vor pleca in cursul zilei. Ştiind că pensiunea dispune în total de 10 camere, care este gradul de ocupare în pensiune în ziua de luni? a. 30%; b. 40%; c. 33%.

A

605.

O uniune benevolă de hotelieri independenţi, care oferă un produs hotelier omogen din punct de vedere al confortului şi al serviciilor, dar neomogen din punct de vedere al amenajărilor şi arhitectural, care promovează şi dezvoltă o marcă unică, colectivă şi care promovează o strategie publicitară comună, este: a. un hotel integrat; b. un lanţ hotelier voluntar; c. un lanţ hotelier integrat.

B

606.

Un ansamblu de hoteluri, care se adresează unui segment de clientelă determinat, care oferă un produs hotelier omogen, din punct de vedere al confortului şi serviciilor, care promovează şi dezvoltă o marcă unică, printr-o strategie comună, impusă cu stricteţe la nivelul unui centru unic de decizie la nivelul grupului, care vizează cel puţin: politica de extindere a lanţului, structura organizatorică, politica de personal, sistemul comun de gestiune, este: a. un hotel integrat; b. un lanţ hotelier voluntar; c. un lanţ hotelier integrat.

C

607.

Într-un hotel de capacitate mare, departamentul front-office cuprinde compartimentele: a. recepţia + housekeeping; b. recepţia + concierge + vânzări; c. recepţia + consierge + housekeeping.

B

608.

Ce documente întocmiţi, din postura de recepţioner al unei pensiuni, pentru un cuplu de turişti care s-au prezentat la recepţia pensiunii şi au anunţat că au eliberat camera şi că vor pleca. Aceştia au petrecut un sejur de 3 zile în pensiune, beneficiind de o cameră DBL, cu un tarif de

C

80

ECTS

2015

90 lei pe noapte şi servicii de masa în valoare de 150 lei. Serviciile se achită în numerar la plecare. a. o factură fiscală cu un total de plată de 330 lei, precum şi consemnarea în tabloul de stare al camerelor a eliberării camerei respective; b. o factură fiscală cu un total de plată de 330 lei, o chitanţă de încasare în numerar în valoare de 330 lei; c. o factură fiscală cu un total de plată de 330 lei, o chitanţă de încasare în numerar în valoare de 330 lei,contractul de prestări servicii, precum şi consemnarea în tabloul de stare al camerelor a eliberării camerei respective. 609.

Deschiderea unei „fişe client” de către recepţioner se realizează în momentul: a. efectuării rezervării hoteliere de către client; b. sosirii clientului în hotel; c. derulării unor activităţi în cadrul hotelului, de către client.

B

610.

„Fişa client” este completată, adesea electronic, cu informaţiile cantitative şi valorice ale: a. prestaţiilor de alimentaţie, concierge, spalatorie-călcătorie consumate în hotel de către client; b. prestaţiilor de consierge consumate în hotel de către client; c. prestaţiilor de spălatorie-călcătorie consumate în hotel de către client.

A

611.

Aranjarea camerelor de hotel, în funcţie de starea ocupat/ eliberat şi de categoria hotelului, cuprinde : a. curăţenie completă, cu schimbarea în totalitate a lenjeriei de pat şi a prosoapelor, la plecarea clientului; b. curăţenie „de întreţinere” şi schimbarea eventual a lenjeriei de pat şi a prosoapelor, pe parcursul sejurului unui client; c. toate activităţile enunţate mai sus reprezintă etape de aranjare a camerelor de hotel.

C

612.

Derularea unui program opţional sub forma unui circuit turistic oferit unui grup minim de clienţi, impune pentru buna derulare a sa: a. prezenţa şi implicarea unui ghid turistic coordonator al grupului; b. prezenţa administratorului pensiunii care a comercializat un astfel de program opţional, în calitate de supraveghetor; c. implicarea autorităţilor locale în organizarea sa.

A

613.

Clauzele unui contract cadru dintre o pensiune turistică, în calitate de prestator, şi o persoană fizică, în calitate de beneficiar, se referă cel puţin la următoarele aspecte: a. condiţii generale de efectuare a sejurului, Drepturi şi obligaţii ale clienţilor, respectiv ale pensiunii; b. condiţii generale de efectuare a sejurului, Drepturi şi obligaţii ale clienţilor, respectiv ale pensiunii; c. condiţii generale de efectuare a sejurului, Drepturi şi obligaţii ale clienţilor, respectiv ale pensiunii, preţul sejurului şi modalitatea lui de decontare.

C

614.

Care afirmaţie este adevărată? a. la micul dejun englezesc se servesc preparate culinare precum:

C

81

ECTS

2015

produse lactate (lapte, iaurt, brânzeturi), pâine (de preferinţă neagră sau chifle), cereale, două dulceţuri, miere, unt, ouă fierte, omletă, jambon fiert, mezeluri, friptură rece, fructe, băuturi nealcoolice; b. la micul dejun continental se servesc: băuturi nealcoolice (ceai, cafea, ciocolată cu lapte, lapte), unt, gem, miere, produse de panificaţie; c. ambele afirmaţii sunt adevărate. 615.

Voucherul emis de agenţia de turism care se angajează să achite nu numai serviciile înscrise expres în document, ci şi toate serviciile de care va beneficia clientul, până la încheierea sejurului se numeşte: a. voucher „fară valoare”; b. voucher „full credit”; c. voucher „forfetar”.

B

616.

Care afirmaţie este adevărată? a. „tabloul disponibilităţilor” este un instrument opţional de planificare şi urmărire al rezervărilor de camere din cadrul unui hotel; b. rezervarea unor camere la un hotel se realizează în baza unui document scris, care induce o serie de obligaţii: pentru hotelier - de a pune la dispoziţia clientului, la data prevăzută, spaţiul de cazare corespunzător solicitării; pentru client – plata tarifului de cazare prevăzut; c. cea mai utilizată cale de transmitere a cererii de rezervare este cea prin telefon, urmată de o confirmare a rezervării comunicată de hotelier prin aceeaşi metodă.

B

617.

Documentul tipizat şi personalizat emis de o agenţie de turism, care cuprinde informaţii exacte despre numele turistului, perioada de sejur, serviciile turistice comandate şi care este recunoscut de către agenţia de turism sau hotelul partener, ca o garanţie de plată a respectivelor servicii între cei doi parteneri, se numeşte : a. cec de călătorie; b. voucher; c. eurocard de vacanţă.

B

618.

Administratorul unei pensiuni turistice constată conform Listei de rezervări, că în cursul zilei următoare în pensiune va sosi un grup de turişti din străinătate, care va petrece un sejur cu demipensiune pentru 3 zile. În acest sens va verifica: a. site-ul meteo pentru a afla informaţii despre starea vremii; b. orarul de zbor al curselor aeriene care sosesc în tară din străinătate; c. camerele neocupate din pensiune dacă sunt dotate şi echipate conform specificului pensiunii.

C

619.

Lipsa cărui element din cadrul unui contract de prestări servicii implică nulitatea acestuia? a. termenul de plată; b. semnătura şi ştampila prestatorului; c. penalizări în caz de reziliere a contractului.

B

620.

Care afirmaţie este adevărată? a. în orice hotel, tariful camerelor single şi tariful camerelor duble este identic; b. tariful de recepţie este tariful standard al unei camere din hotel;

B

82

ECTS

2015

c. tarifele speciale de cameră se aplică doar angajaţilor hotelului sau lanţului hotelier respectiv în perioada sărbătorilor legale. 621.

Rezilierea unui contract de prestări servicii dintre o pensiune turistică şi un client se poate realiza: a. dacă clientul consideră că tariful de cameră propus de presator este prea mare; b. dacă termenul de plată din contract nu este respectat; c. dacă contractul nu a fost semnat de parteneri.

C

622.

Programul opţional oferit de o pensiune poate consta în: a. trasee şi drumeţii; b. participarea la evenimente locale tradiţionale şi practicarea unor sporturi de sezon; c. toate cele amintite mai sus pot fi variante de programe opţionale oferite de către pensiunile turistice.

C

623.

Care afirmaţie este adevărată? a. ghidul de turism poate modifica traseul şi obiectivele turistice impuse în program, după bunul său plac; b. ghidul de turism poate prelua dosarul acţiunii turistice în ziua începerii acţiunii turistice; c. dosarul acţiunii turistice cuprinde: delegaţia ghidului, ştampila agenţiei organizatoare, programul acţiunii, mijloacele de plată de utilizat, biletele de transport, analiza de preţ a acţiunii turistice, instrucţiuni de lucru referitoare la derularea programului, inclusiv harta turistică şi rutieră a zonei de derulare a programului turistic.

C

624.

În etapa de desfăşurare a acţiunii turistice, ghidul de turism trebuie să deruleze următoarele activităţi: a. să comunice turiştilor, la micul dejun, programul detaliat al zilei; b. să prezinte într-un mod cât mai succint traseul şi obiectivele turistice vizitate sau întâlnite pe parcurs; c. să comunice turiştilor baremul de cheltuieli impus de agenţia organizatoare pentru diferite categorii de servicii consumate pe parcursul derulării acţiunii turistice.

A

625.

Care este preţul de vânzare (pentru o persoană) al unui program opţional care se derulează 2 zile, pentru un grup de 10 persoane, cazare 1 noapte, tarif 60 lei /noapte/turist, servicii de masă: 2 zile pensiune completă tarif 40 lei /zi/turist, transport cu microbus, 200 km, tarif 0,8 euro/km (1 euro = 4,4 lei), cheltuieli culturale grup 30 lei, comision agenţie organizatoare 10%, TVA 24%. a. 291,07 lei; b. 645,71 lei; c. 650 lei.

A

626.

Activitatea principală a agenţiilor de turism de tip „incentive” este: a. conceperea şi vânzarea de produse turistice de croazieră; b. conceperea şi comercializarea de produse turistice forfetare pentru grupuri şi firme care îşi recompensează salariaţii cu excursii plătite pentru aceştia şi pentru familiile lor; c. vânzarea de bilete şi alte aranjamente turistice pentru salariaţii firmei în care este amplasată agenţia.

B

83

ECTS

2015

627.

Care afirmaţie este corectă în ceea ce priveşte caracteristicile voiajului „totul inclus”? a. voiajul „totul inclus” poate fi organizat sub două forme: sejur cu pensiune completă şi croaziere; b. voiajul „totul inclus” poate fi organizat sub două forme de : sejur cu pensiune completă şi circuite; c. voiajul „totul inclus” presupune plata anticipată a cazării, transportului şi a meselor aferente unui pachet de servicii turistice.

C

628.

Planul continental de îmbinare al serviciilor de cazare şi al serviciilor de masă cuprinde: a. cazare + mic dejun + dejun + cină; b. cazare + mic dejun + cină; c. cazare + mic dejun.

C

629.

Planul american de îmbinare al serviciilor de cazare şi al serviciilor de masă cuprinde: a. cazare + mic dejun + dejun + cină; b. cazare + mic dejun + cină; c. cazare + mic dejun.

A

630.

Pregătirea sectorului recepţie pentru sosirea clienţilor programaţi presupune: a. verificarea listelor cu clienţii programaţi şi confirmarea sosirii acestora; b. verificarea stării de curăţenie şi igienă a camerelor rezervate pentru clienţii programaţi a sosi; c. toate ele enumerate mai sus.

C

631.

Cazarea unor turişti neprogramaţi, care nu au sosit în pensiune ca urmare a unei rezervări, se soluţionează astfel: a. se verifică starea camerelor, iar dacă există camere disponibile pentru vânzare, se realizează operaţiunile de cazare ale turiştilor respectivi; b. chiar dacă există in momentul respectiv camere disponibile pentru vânzare , se refuză cazarea turiştilor respectivi, pentru a nu periclita programul de lucru al personalului pensiunii; c. se refuză politicos cazarea turiştilor neprogramaţi.

A

632.

Se acordă licenţe de turism de către Autoritatea Naţională pentru Turism, care să ateste capacitatea titularului de a comercializa servicii turistice în condiţiile de calitate şi siguranţă pentru turişti şi posibilitatea de a înfiinţa un anumit tip de agenţie de turism pentru entităţi patrimoniale de tipul: a. agenţii de turism tour-operatoare şi filialele acestora; b. agenţii de turism tour-operatoare şi detailiste şi filialele acestora; c. filiala unei agenţii tour-operatoare

B

633.

Documentul care atestă capacitatea profesională în domeniul turismului a persoanelor fizice care asigură conducerea unor societăţi comerciale cu activitate de turism se numeşte: a. brevet în turism; b. licenţa de turism; c. certificat de clasificare.

A

84

ECTS

2015

634.

Comanda de rezervare de servicii de cazare cu mic dejun lansată de un agent de turism unui prestator de servicii de cazare trebuie să cuprindă minimum următoarele informaţii: a. numele şi prenumele clientului, data cazării, data plecării, numărul de camere care se solicită a fi rezervate; b. numele şi prenumele clientului, data cazării, data plecării, numărul de înnoptări; c. numele şi prenumele clientului, data cazării, data plecării, numărul de nopţi de înnoptare, tipul camerei solicitate, numărul şi tipul de camere care se solicită a fi rezervate.

C

635.

Un client va fi notificat în legătură cu realizarea unei rezervări de servicii hoteliere de către agentul său de turism în momentul în care: a. agentul de turism lansează comanda de rezervare; b. agentul de turism primeşte confirmarea rezervării din partea prestatorului de servicii; c. clientul realizează plata contravalorii serviciului de rezervare prestat de către agentul de turism.

B

636.

O rezervare de servicii turistice comandată şi confirmată poate fi anulată: a. în orice zi lucrătoare premergătoare datei de prestare a serviciilor respective, conform politicii de anulare pe care prestatorul o practică, conform contractului de prestări servicii turistice; b. cu minimum 24 de ore înainte de data prestării serviciilor respective; c. cu minimum 48 de ore înainte de data prestării serviciilor respective.

A

637.

Conform legislaţiei în vigoare, în România clasificarea structurilor turistice cu funcţiunea de cazare se realizează utilizând o scală de apreciere care cuprinde: a. stele (de la 1 la 5) şi flori (margarete); b. stele (de la 1 la 5) ; c. categorii (Categoria I, Categoria II, Categoria III, Categoria Lux).

A

638.

Atribuirea camerelor (check-in) pentru clienţi pe baza tabloului de stare al camerelor; se realizează de lucrătorul hotelier din compartimentul: a. recepţie; b. concierge; c. etaj.

A

639.

Care afirmaţie este adevărată? a. preparatele culinare şi băuturile sunt eliberate de la chelnerilor pe baza unei comenzi vocale a chelnerului; b. nota de plată este înmânată clientului de către restaurantului; c. nota de plată se întocmeşte de către chelner sau de către cazul în care organigrama restaurantului prevede această este înmânată clientului de către chelner.

C

640.

bucătărie directorul casier, în funcţie şi

Care afirmaţie nu este adevărată? a. „tabloul disponibilităţilor” este instrumentul de planificare şi urmărire al rezervărilor de camere din cadrul unui hotel; b. rezervarea unor camere la un hotel se realizează în baza unui document scris, care induce o serie de obligaţii: pentru hotelier - de a

C

85

ECTS

2015

pune la dispoziţia clientului, la data prevăzută, spaţiul de cazare corespunzător solicitării; pentru client – plata tarifului de cazare prevăzut; c. cea mai utilizată cale de transmitere a cererii de rezervare este cea prin telefon, urmată de o confirmare a rezervării comunicată de hotelier prin aceeaşi metodă. 641.

Tehnica servirii de către chelner a clientului cu preparatele culinare comandate, de pe platoul de prezentare, pe care chelnerul îl ţine pe palma şi antebraţul mânii stângi şi prezentarea platoului clientului prin partea sa stângă, de unde ulterior, chelnerul realizează servirea cu tacâmul de serviciu, care este poziţionat pe platou, cu mânerul spre chelner, este specifică: a. serviciului direct; b. serviciului indirect; c. serviciului la farfurie.

A

642.

Tehnica servirii clientului cu preparatele culinare comandate, de pe platoul de prezentare, pe care chelnerul îl ţine pe palma şi antebraţul mânii stângi şi prezentarea platoului clientului prin partea sa stângă urmată de operaţiunea prin care clientul se va servi singur cu produsele culinare comandate, cu ajutorul tacâmului de serviciu care este aşezat pe platoul de prezentare, dar cu mânerul îndreptat spre dânsul, este specifică: a. serviciului direct; b. serviciului indirect; c. serviciului la farfurie.

B

643.

În cadrul restaurantelor lista de preparate culinare din care se poate alege preparatul pe care clientul doreşte să îl servească se regăseşte în cadrul: a. meniu „a la carte”; b. meniu cu preţ fix; c. meniu comandat.

A

644.

Specific voiajelor forfetare, cu achitare anticipată a serviciilor de masă şi asigurarea acestora în sistem “circuit totul inclus”, cu încadrarea într-un barem de preţ, se numeşte: a. meniu „a la carte”; b. meniu cu preţ fix; c. meniu comandat.

B

645.

La stabilirea preţurilor listei de preparate culinare şi a băuturilor cuprinse în lista de meniu a unui restaurant, trebuie respectate o serie de principii, reguli, grupate sub denumirea de “principiul pentru toţi”, care se referă cel puţin la: a. dispersia preţurilor din gamele de produse servite; b. dispersia preţurilor, tipurile de game de produse culinare servite; c. dispersia preţurilor, tipurile de game de produse culinare servite şi raportul calitate preţ să totalizeze un nivel satisfăcător.

C

646.

Amplitudinea unui game de produse culinare din meniul unui restaurant se calculează: a. raportând preţul cel mai mare la preţul cel mai mic al produselor din

A

86

ECTS

2015

cadrul unei game; b. raportând preţul cel mai mare din meniu la numărul de produse culinare din cadrul gamei respective; c. raportând preţul cel mai mare al produsului culinar dintr-o anumită gamă la numărul de game din meniul restaurantului. 647.

Prin raportul preţ mediu cerut / preţ mediu oferit se exprimă: a. amplitudinea gamei de produse din cadrul unui meniu de restaurant; b. dispersia preţurilor din cadrul unei game de produse culinare; c. raportul calitate-preţ al meniului respectiv.

C

648.

Relaţia prin care se poate determina preţul mediu cerut în cadrul unui restaurant este: a. cifra de afaceri / cantitatea vândută; b. cifra de afaceri / numărul de game din meniu; c. cifra de afaceri / numerar încasat.

A

649.

Decontarea serviciilor de cazare între turistul care a beneficiat de aceste servicii, rezervate printr-o agenţie de turism, se poate realiza astfel: a. clientul plăteşte la agenţia de turism contravaloarea serviciilor comandate şi de care a beneficiat, dacă contractul de comercializare a serviciilor turistice dintre turist şi agenţia de turism prevede acest aspect; b. clientul plăteşte la recepţia hotelului contravaloarea serviciilor comandate şi de care a beneficiat, dacă contractul dintre turist şi agenţia de turism prevedea doar decontarea unui taxe de rezervare; c. ambele situaţii sunt plauzibile în practică.

C

650.

Proprietăţile mărfurilor sunt: a. proprietăţi fizice, chimice, tehnologice, microbiologice şi psihosenzoriale care au o contribuţie semnificativă asupra calităţii mărfurilor; b. toate acele însuşiri ale produselor, care le dau valoarea de întrebuinţare; c. ambele răspunsuri sunt corecte. .

C

651.

Proprietatea mărfurilor de a absorbi vapori de apă din mediul înconjurător se numeşte: a. capilaritate; b. higroscopicitate; c. umiditate;

B

652.

Un corp care absoarbe integral diferitele componente monocromatice ale luminii, modificând compoziţia luminii împrăştiate, este definiţia: a. luciului; b. culorii; c. opacităţii.

B

653.

Conductibilitatea electrică a mărfurilor se referă la: a. mobilitatea particulelor atomice constituente şi este dată de deplasarea sarcinilor electrice în interiorul corpurilor sub acţiunea unei diferenţe de potenţial; b. proprietatea acestora de a conduce curentul electric; c. ambele răspunsuri sunt corecte.

C

87

ECTS

2015

654.

Tetraedrul gustativ al produselor în varianta lui Henning cuprinde: a. mirosul floral, putred, eteric, ars, aromatic şi răşinos; b. gustul acru, gustul sărat gustul amar şi gustul dulce; c. gustul şi mirosul ars, aromatic, gustul şi mirosul parfumat şi cel putred.

B

655.

Caracteristicile estetice ale produselor sunt acele însuşiri determinate cu ajutorul văzului şi care se referă la: a. linie, formă, culoare, ornament şi stil; b. formă, culoare, desen, simetrie, armonie; c. linie, formă, desen, culoare, ornament, stil, simetrie şi armonie.

C

656.

Calitatea produselor conform definiţiei formulate de standardul ISO 8402:1995, este: a. dependent de nevoile consumatorilor; b. ansamblul caracteristicilor unei entităţi care îi conferă aptitudinea de a satisface necesităţi exprimate şi implicite; c. independent de nevoile consumatorilor.

B

657.

Savantul american de origine română, J. M. Juran delimitează patru componente principale ale calităţii: a. calitatea de concepţie-proiectare, calitatea de conformitate, mentenabilitatea, fiabilitatea; b. calitatea de concepţie-proiectare, calitatea funcţională, calitatea de conformitate şi calitatea psihosenzorială. c. calitatea de concepţie-proiectare, calitatea de conformitate, disponibilitatea şi calitatea service-ului.

C

658.

Definirea calităţii ca reprezentând ”aptitudinea de a fi corespunzătoare pentru utilizare” este specifică: a. orientării spre utilizator; b. orientării spre produs; c. orientării spre producţie.

C

659.

Un produs sau serviciu poate să aibă următoarele caracteristici de calitate: a. proprietăţile unui produs sau serviciu care îl definesc faţă de o cerinţă precizată; b. acele proprietăţi ale entităţilor prin intermediul cărora se evaluează, la un moment dat, gradul de satisfacere a nevoilor consumatorilor; c. ambele răspunsuri sunt corecte.

C

660.

Tipurile de costuri referitoare la calitatea produselor sunt: a. totalitatea costurilor angajate de o întreprindere pentru realizarea calităţii produselor sale. b. costurile conformităţii şi neconformităţii, costurile defectărilor interne şi cele ale defectărilor externe; c. costurile de prevenire şi costurile de evaluare a calităţii, costurile defectărilor interne şi cele ale defectărilor externe.

C

661.

Standardul naţional este destinat unei aplicări: a. obligatorii, impusă de un organism de standardizare; b. voluntare sau poate deveni obligatorie printr-o reglementare; c. voluntare.

B

88

ECTS

2015

662.

Certificarea conformităţii reprezintă acţiunea unei terţe părţi care dovedeşte existenţa încrederii adecvate că: a. un produs, proces sau serviciu corespunzător identificat, corespunde cerinţelor clienţilor; b. un produs, proces sau serviciu corespunzător identificat, este în conformitate cu un anumit standard; c. se respectă clauzele contractuale referitoare la un produs corespunzător identificat.

B

663.

Termenul de garanţie reprezintă interval de timp stabilit de producător, în cadrul căruia remedierea sau înlocuirea produsului se realizează pe cheltuiala acestuia şi începe : a. din momentul fabricaţiei produsului; b. de la data preluării produsului de către consumator; c. ambele răspunsuri sunt corecte.

B

664.

Care dintre enunţurile de mai jos este corect: a. codul EAN împiedică informarea rapidă a producătorilor privind modificările care apar în desfacerea mărfurilor; b. codul EAN măreşte timpul de aşteptare la casele de marcat. c. codul EAN asigură gestionarea mai eficientă a stocurilor de mărfuri.

C

665.

Sistemele de clasificare a produselor utilizate în comerţul internaţional sunt: a. clasificări complexe şi sistematice; b. clasificări flexibile, utilizând coduri cu bare şi clasificări neflexibile, numite nomenclaturi; c. sistemul EAN şi sistemul UPC.

B

666.

Marca unui produs nu poate sugera: a. caracteristicile produsului şi categoria de utilizatori ai produsului; b. termenul de valabilitate al produsului; c. o anumită concepţie în realizarea produsului.

B

667.

Ambalajul unui produs nu trebuie: a. să fie compatibil cu produsul; b. să aibă masă şi volum propriu redus; c. să fie toxic, să aibă gust şi miros.

C

668.

Rolul depozitelor este: a. de a primi şi recepţiona mărfurile, în vederea livrării către unităţile beneficiare; b. de a păstra produsele, alcătuind sortimentul comercial; c. ambele variante de răspunsuri sunt corecte;

C

669.

Caracteristica de calitate a lemnului de a reflecta lumina se numeşte: a. culoarea lemnului; b. luciul lemnului; c. desenul lemnului.

B

Sticla cristal este caracterizată prin: a. compoziţia silico-calco-sodică; b. dispersie ridicată; c. compoziţia silico-plumbo-potasică.

C

670.

89

ECTS

2015

671.

Care este cea mai importantă caracteristică de calitate a fibrelor de bumbac, ce constituie criteriul de bază în comercializarea lui: a. lungimea fibrei; b. alungirea la rupere; c. repriza.

A

672.

Nu reprezintă caracteristică de calitate mecanică ale tricoturilor: a. desimea; b. alungirea relativă la rupere; c. desimea.

B

673.

Materiile prime auxiliare utilizate în cadrul produselor ceramice în vederea îmbunătăţirii prelucrabilităţii şi rezistenţei mecanice sunt: a. fluidizanţii; b. lubrifianţii; c. plastifianţii.

C

674.

Cantitatea de căldură necesară pentru ridicarea temperaturii unui kilogram de apa cu un grad: a. Kcal; b. energie; c. Kg.

A

675.

Examenul organoleptic constă în efectuarea următoarelor determinări:: a. substanţe native, încorporate şi accidentale; b. proba reductazei şi proba fermentării c. aspectul, culoarea, mirosul şi gustul.

C

676.

Din punct de vedere al compoziţiei chimice în produsele alimentare sunt incluse un număr mare de substanţe, după rolul avut în organism se împart în trei grupe: a. substanţe plastice, energetice şi regulatorii; b. vitamine, enzime, hormoni c. substanţe proteice, organoleptizante şi glucide.

A

677.

Dupa modul in care substanţele ajung în alimente, acestea sunt: a. glucide, lipide, substante proteice, acizi, vitamine, enzime; b. substanţe native, substanţe încorporate, substanţe accidentale; c. subsnţe cu rol senzorial, cu rol energetic, cu rol plastic.

B

678.

Aditivii alimentari se adaugă in alimente pentru a îmbunatăţii anumite proprietăţi, pentru a mări durata de păstrare, a diversifica sortimentul, dar şi pentru acoperirea unor defecte organoleptice ale produselor. Dupa scopul urmarit, aditivii pot fi: a. naturali şi sintetici; b. taninuri, alcaloizi, uleiuri eterice, pigmenti; c. conservanti, antioxidanti, coloranti, aromatizanti, amelioranti, tonifianti..

C

679.

Pentru o bună funcţionare a organismului sunt necesare: a. 3200-3800 kcal/24 ore pt. baieti şi 2800-3000 kcal/24 ore pt. fete; b. 3000-3200 kcal/24 ore pt. profesii cu efort fizic; c. ambele variante sunt corecte.

A

680.

Componentele valorii nutritive sunt: a. valoarea biologică, valoarea energetică; b. valoarea psihosenzorială (organoleptica şi estetică) , valoarea igienică; c. ambele răspunsuri sunt corecte.

C

681.

Cea mai mare parte a bazei alimentaţei pentru oameni, nutreţ pentru animale şi materie primă pentru industria berii, spirtului şi amidonului o constituie cerealele. Cele mai utilizate sunt:

C

90

ECTS

2015

a. malţul, grisul, făina albă, secara; b. substanţe proteice (albumine, gluteline); c. grâul, secara, orzul, ovăzul, orzul, porumbul. 682.

Făina se obţine prin macinarea boabelor de grâu, indicatorii de calitate care se utilizează pentru apreciere sunt: a. culoare, miros, gust, finete, umiditate, aciditatea făinii, impuritati; b. granulozitate fină, nuanţă albă, cu tărâţe gust, miros, pipăit, aspect.

A

683.

Sortimentele în care se comercializează impart produsele de caramelaj se impart în: a. bomboanele neumplute şi bomboanele umplute; b. caramelele, ciocolata, pudra si untul de cacao; c. drajeurile, halvaua, rahat

B

684.

După procesul tehnologic drajeurile se clasifică astfel: a. drajeuri cu înveliş de zahăr, de ciocolată, din zahar şi cacao, drajeuri argintate şi aurite; b. drajeuri fabricate la rece, drajeuri fabricate la cald; c. drajeuri cu nucleu: de lichior sau sirop, din fondant, din rahat, din jeleu, din fructe confiate, din samburi , din crocant, din caramelaj, din marţipan, din ciocolată, din stafide.

B

685.

Peştele este un aliment valoros, cu calităţi gustative, grad de asimilare şi conţinut nutritiv ridicat de proteine, lipide, săruri minerale, vitamine. Din familia sturionilor fac parte: a. morun,nisetru, păstruga, cega; b. scrumbia, rizefca, ginbica; c. păstravul, crapul, plătica.

A

686.

Apa din produsele alimentare se găseşte legată sub diferite forme, în funcţie de natura modului de legare deosebindu-se: a. apa legată fizic, fizico-chimic şi chimic.; b. apa potabilă, apa naturală; c. apa liberă, apa higroscopică, apa grea.

A

687.

Proteinele prezente în lapte: a. sunt elemente protectoare şi în mică cantitate sunt deosebit de importante pentru procesele vitale ale organismului; b. sunt descompuse prin procesul de digestie în constituenţi chimici simpli – aminoacizi- ; furnizează energie şi favorizează dezvoltarea florei intestinale, susţinând adsorbţia calciului.

B

688.

Preparatele din carne fără membrană sărate şi afumate la rece sunt: a. pastrama, muschiul ţigănesc; b. muschi file, ceafa, costita; c. parizer, polonez, crenvruşti.

B

689.

Prin coagularea cazeinei rezultă un proces în urma căruia se inglobează în gelul format şi o mare cantit de grăsimi existente în lapte, obţinându-se diferite sortimente de brânzeteturi, de calitate: a. dietetice, grase, foarte grase, creme, creme duble; b. superioare, calitatea I (cu defecte fizice), calitatea a II-a (cu defecte organoleptice şi fizico-chimice); c. topite, proaspete, fărîmiţate, opărite, maturate.

B

690.

Sortimentul produselor lactate după procedeul de tratare cuprinde: a. lapte integral, normalizat sau parţial smântânit şi lapte smântânit; b. lapte normal şi anormal fiziologic, lapte denaturat;

C

91

ECTS

2015

c. lapte crud, lapte pasteurizat, sterilizat, concentrat şi lapte–praf. 691.

Produsele lactate acide se obţin prin fermentarea laptelui sub acţiunea bacteriilor lactice. Cele mai importante produse lactate acide sunt: a. iaurtul, chefirul, laptele bătut; b. iaurtul, lapte bătut, iaurtul cu fructe, laptele acidofil, chefirul şi biogurtul; c. laptele bătut, sana, iaurtul şi brânzeturile.

B

692.

În funcţie de părţile comestibile, legumele pot fi clasificate după fruct în: a. mazărea, fasolea, roşiile (tomatele); b. morcovul, pătrunjelul, cartofii; c. ceapa, usturoiul;

A

693.

Zaharurile care se găsesc în legume şi fructe sunt: a. ape carbogazoase, ape alcaline, iodurate, feruginoase, sulfuroase etc.; b. glucoza, fructoza, zaharoza şi, galactoza. c. proteinele, aminoacizii, amidele

B

694.

Sunt bogate în vitamina C: a. măceşele, coacăzele negre, fructele citrice, b. ardeiul gras, conopida, varza şi pătlăgelele roşii; c. ambele răspunsuri sunt corecte.

C

695.

Condimentele sunt folosite în industria conservelor pentru a conferi produselor un gust şi miros plăcut, stimulând apetitul. Cele mai utilizate sunt: a. sare, oţet, ulei, ulei de măzline, paprica; b. piperul negru, ienibaharul, chimionul, coriandrul, foile de dafin, cimbrul, măghiranuli; c. muştarul, kechupul, hreanul.

B

696.

Ceaiul chinezesc, este una dintre cele mai răspândite remedii naturale în întreaga lume, după tehnologia de fabricaţie avem: a. ceaiul negru (fermentat), ceaiul semifermentat, ceaiul verde (nefermentat), ceaiul aromat (parfumat), ceaiul instant; b. ceaiul cu frunze intregi, ceaiul cu frunze rupte, ceaiul cu frunze strivite sau sub forma de praf. c. ambele variante sunt corecte.

A

697.

Berea este o băutură alcoolică obţinută din patru produse naturale: a. malţ, hamei, zahăr, lămâie; b. drojdia de bere, hamei, apă, sare; c. drojdia de bere, malţ, hamei şi apă.

C

698.

În functie de acumularea zaharurilor, vinurile pot fi: a. vinuri de masă (alcool < 8,5%), vin de masă superior (cu taria intre 8,5 si 9,5), vinuri de calitate superioară (cu minim 10 grade alcool) – VS; b. vinuri de calitate superioară(alcool > 10%) – VS; vinuri cu denumire de origine controlata (alcool > 11%) – DOC; vinuri cu denumire de origine controlată cu trepte de calitate (alcool > 11,5%) – DOCC; vinuri DOC culese la maturitate deplina (din struguri cu continut în zaharuri de minimum 196 g/l) – DOCC-CMD; vinuri DOC culese tarziu (din struguri cu conţinut în zaharuri de minimum 220 g/l) – DOCC-CT; vinuri DOC culese la înnobilarea boabelor (din struguri cu conţinut în zaharuri de minimum 240 g/l, cu atac de “mucegai nobil” sau culeşi la stafidirea boabelor) – DOCC-CIB; c. vinuri seci – cu un conţinut de zaharuri până la 4,0 g/l inclusiv, vinuri demiseci – cu zahăr între 4,01 g/l si 12 g/l inclusiv, vinuri demidulci – cu un continut de zaharuri cuprins intre 12,01 g/l si 50 g/l inclusiv, vinuri dulci – cu zaharuri peste 50g;

C

92

ECTS

2015

699.

În funcţie de durata de învechire, produsele tip Cognac, se clasifică astfel: a. tipul XO, cu o vechime de peste 10 ani, V.S.O.P. (Very Superior Old Product), cu o vechime de peste 5 de ani; V.S.O. , cu o vechime de peste 3 de ani; V.O., produs vechi b. trei stele, patru stele, cinci stele, şapte stele c. ambele variantele se practică.

A

700.

În general, preţul se defineşte ca fiind: a. suma de bani achitată pentru utilizarea factorilor de producţie; b. suma de bani primită sau plătită pentru cedarea, respectiv obţinerea unui bun sau serviciu; c. totalitatea cheltuielilor ocazionate de producerea şi desfacerea unui bun.

B

Considerăm cunoscut preţul cu amănuntul (PAM) al unui anumit produs. Cum poate fi determinată taxa pe valoarea adăugată inclusă în acesta? a. TVA din PAM = TVA colectată – TVA deductibilă.;

C

b. TVA din PAM = PAM −

Cota TVA (100 + CotaTVA)

c. TVA din PAM = PAM ×

Cota TVA ; (100 + CotaTVA)

701.

Care dintre funcţiile următoare poate fi atribuită concurenţei în sistemul economiei de piaţă? a. contribuie la reducerea preţurilor de vânzare, în paralel cu diminuarea costurilor şi diversificarea ofertei; b. facilitează obţinerea profitului de monopol de către agenţii economici; c. contribuie la redistribuirea veniturilor şi patrimoniului între diferite categorii de agenţi, ramuri şi sectoare de activitate.

A

702.

Se cunosc următoarele elemente: preţul de vânzare cu amănuntul 20.000 u.m., cota TVA 24%, adaosul comercial al angrosistului 8%, adaosul comercial cu amănuntul 15%, profitul 2.000 u.m.. Care este valoarea costului produsului? a. 10.986 u.m. b. 12.098 u.m. c. 14.025 u.m.

A

703.

Se cunosc următoarele elemente: costul materiilor prime 10.000 u.m., costurile salariale 3000 u.m., profitul 7000 u.m., cota accizei 45%, adaosul comercial al angrosistului 15%, adaosul comercial cu amănuntul 20%, cota TVA 24%. Care este valoarea preţului de vânzare cu amănuntul? a. 33.350 u.m. b. 49.625 u.m. c. 52.385 u.m.

B

704.

O societate comercială la care încasările (veniturile) sunt egale cu cheltuielile (costurile): a. îşi încetează activitatea imediat; b. va da faliment; c. nu obţine profit.

C

93

ECTS 705.

2015

Care dintre relaţiile următoare este utilizată pentru fixarea preţului după metoda „direct costing”? a. Pv = CTM (1 + R); b. Pv = (1+m) x CFM c. Pv = (1+m) x CVM;

C

în care: Pv – preţul de vânzare unitar; CTM – costul total mediu; R – marja de profit; CVM – costul variabil mediu; CFM – costul fix mediu; Cmg – costul marginal; m – marja brută asupra costului variabil. 706.

Privind incidenţa TVA asupra structurii preţurilor sunt adevărate următoarele afirmaţii: a. TVA nu este element al preţului negociat; b. TVA nu este element al preţului de factură; c. TVA este element al preţului cu ridicata.

A

707.

Când cererea şi oferta cresc, cantitatea ce corespunde preţului de echilibru: a. creşte; b. scade; c. nu se modifică.

C

708.

Atunci când preţul pe piaţa unui bun economic scade, cantitatea oferită (în condiţiile în care alţi factori care influenţează oferta sunt invariabili) are tendinţa să: a. crească; b. să fie egală cu cererea, c. scadă.

C

709.

Când preţul de echilibru este considerat variabilă independentă, scăderea lui determină: a. creştere cererii şi a ofertei; b. creştere cererii şi reducerea ofertei. c. scăderea ofertei şi a cererii.

B

710.

În care dintre situaţiile următoare întreprinzătorul înregistrează profit? a. atunci când deţine monopolul pe o anumită piaţă de desfacere; b. atunci când comercializează bunurile produse la un preţ mai redus comparativ cu concurenţii; c. atunci când vinde bunurile obţinute la un preţ unitar mai mare decât costul total mediu.

C

711.

Ce înţelegeţi prin preţ cu ridicata? a. preţ la care se negociază şi la care circulă produsele între agenţii economici; b. preţ la care se desfac sau se revând populaţiei diferite produse de către unităţile comerciale specializate; c. preţ care conduce la o ridicare a nivelului cererii atunci când se înregistrează o situaţie de abundenţă pe piaţă.

A

712.

Care dintre elementele următoare nu poate fi inclus în structura preţurilor cu amănuntul ale produselor de import? a. costul de producţie;

A

94

ECTS

2015

b. profitul previzionat; c. taxa vamală. 713.

Cum se determină în mărime absolută acciza (A) conţinută în preţ? a. A = Preţ - cota A / (100 + cota A); b. A = Preţ x cota A / (100 + cota A); c. A = Preţ + cota A / (100 - cota A).

B

714.

În raport cu instrumentele folosite pentru devansarea competitorilor, concurenţa poate fi divizată în: a. concurenţă perfectă şi concurenţă imperfectă; b. concurenţă loială şi neloială; c. concurenţă liberă şi limitată.

B

715.

Se cunosc următoarele elemente: costul materiilor prime 10.000 u.m., costurile salariale 3000 u.m., profitul 7000 u.m., cota accizei 45%, adaosul comercial al angrosistului 15%, adaosul comercial cu amănuntul 20%, cota TVA 24%. Care este valoarea preţului de vânzare cu ridicata? a. 41.354 u.m. b. 40.020 u.m c. 52.385 u.m.

A

716.

Condiţia maximizării profitului în cazul monopolistului este: a. preţul egal cu costul marginal; b. costul marginal egal cu venitul marginal.; c. costul fix egal cu încasarea totală

B

717.

Prin prag de rentabilitate se înţelege: a. profitul total înregistrat de o firmă într-o perioadă determinată de timp; b. acel volum al producţiei în care veniturile sunt egale cu cheltuielile, profitul fiind egal cu zero; c. diferenţa dintre încasările totale şi costurile totale.

B

718.

Se cunosc următoarele elemente: costul produsului X 50.000 u.m., rata profitului 15%, adaosul comercial al angrosistului 25%, adaosul comercial cu amănuntul 10%, cota TVA 24%. Care este valoarea preţului negociat cu amănuntul? a. 79.063 u.m. b. 98.038 u.m c. 89.125 u.m.

A

719.

Dacă preţul se află la un nivel la care apare un exces de ofertă, se manifestă tendinţa de: a. reducere a preţului; b. creştere a preţului; c. menţinere a preţului.

A

720.

Se cunosc următoarele date:

C

Produs

A B

Cantitatea în Preţul în Cantitatea perioada de perioada perioada bază de bază curentă 180 7 220 225 15 375

în Preţul în perioada curentă 12 17

95

ECTS C 370 8 435 Care este valoarea indicelui mediu armonic? a. 1,87 b. 1,70 c. 1,61

2015 19

721.

Tarifele reprezintă: a. preţurile care se negociază şi la care circulă produsele între agenţii economici; b. preţurile care se practică în domeniul prestărilor de servicii; c. preţurile la care se desfac sau se revând produsele populaţiei de către unităţile comerciale specializate.

B

722.

Care dintre elementele următoare nu intră în componenţa preţurilor cu amănuntul ale produselor provenite din import? a. taxa pe valoarea adăugată; b. valoarea în vamă a produsului; c. axa compensatorie.

C

723.

Se cunosc următoarele elemente: costul materiilor prime 10.000 u.m., costurile salariale 3000 u.m., profitul 7000 u.m., cota accizei 45%, adaosul comercial al angrosistului 15%, adaosul comercial cu amănuntul 20%, cota TVA 24%. Care este valoarea adaosului comercial cu amănuntul? a. 9.000 u.m. b. 4.350 u.m. c. 6.670 u.m.

C

724.

Preţurile libere: a. se formează şi evoluează pe baza condiţiilor pieţei; b. sunt stabilite prin intervenţia statului; c. sunt preţurile care se stabilesc pe pieţele cu concurenţă loială.

A

725.

Se cunosc următoarele elemente: preţul de vânzare cu amănuntul 30.000 u.m., cota TVA 24%, adaosul comercial al angrosistului 5%, adaosul comercial cu amănuntul 7%, rata profitului 10%. Care este valoarea costului produsului? a. 19.576 u.m. b. 24.194 u.m. c. 21.534 u.m.

A

726.

În care dintre situaţiile de mai jos se formează preţul de echilibru: a. când cererea este egală cu oferta; b. când preţul este stabilit prin intervenţia statului; c. când preţul este unic.

A

727.

Prin concurenţă înţelegem: a. o modalitate de obstrucţionare a celorlalţi producători; b. formă de manifestare a intereselor generale ale societăţii pe termen lung; c. confruntare între diferiţi agenţi economici.

C

728.

Dacă se cunosc preţul unitar de vânzare (Pv), costurile fixe (CF) şi costul mediu variabil (CMV), pragul de rentabilitate în expresie fizică (Qr) se calculează cu relaţia:

B

96

ECTS

2015

a. Qr = CF − CMV × Pv ;

CF ; Pv − CMV CMV c. Qr = . Pv − CF

b. Qr =

729.

Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată? a. TVA se include în preţurile şi tarifele negociate între agenţii economici; b. bunurile şi serviciile exportate sunt supuse TVA; c. bunurile şi serviciile se supun TVA în ţara în care se consumă şi nu în cea în care se produc.

C

730.

Care dintre relaţiile următoare este utilizată pentru fixarea preţului după metoda „mark-up pricing”? a. Pv = CTM (1 + R); b. Pv = (1+m) x CVM; c. Pv = (1+m) x CFM.

A

în care: Pv – preţul de vânzare unitar; CTM – costul total mediu; R – marja de profit; CVM – costul variabil mediu; CFM – costul fix mediu; Cmg – costul marginal; m – marja brută asupra costului variabil. 731.

Se cunosc următoarele elemente: costul produsului X 50.000 u.m., rata profitului 15%, adaosul comercial al angrosistului 25%, adaosul comercial cu amănuntul 10%, cota TVA 24%. Care este valoarea TVA inclusă în preţul de vânzare cu amănuntul? a. 79.063 u.m. b. 18.975 u.m. c. 17.250 u.m.

B

732.

Partea cea mai importantă din valoarea şi preţul unei mărfi este reprezentată de: a. profit; b. adaos comercial; c. costurile de producţie.

C

733.

Se cunosc următoarele elemente: preţul de vânzare cu amănuntul 30.000 u.m., cota TVA 24%, adaosul comercial al angrosistului 5%, adaosul comercial cu amănuntul 7%, rata profitului 10%. Care este valoarea profitului? a. 1.077 u.m. b. 1.958 u.m. c. 1.583 u.m.

B

734.

Să se stabilească preţul cu ridicata al producătorului pentru un produs cu greutatea de 2,2 kg prin metoda seriilor de preţuri. Corelarea se face cu două tipuri de produse care au greutatea de 1,8 kg şi respectiv 2,4 kg şi care au preţurile de producţie stabilite de 480 lei/bucată şi respectiv 540 lei/bucată. Valoarea preţului cu ridicata este: a. 460

B

97

ECTS

2015

b. 520 c. 490 735.

Se cunosc următoarele date: Produs

Cantitatea în Preţul în Cantitatea perioada de perioada perioada bază de bază curentă A 180 7 220 B 225 15 375 C 370 8 435 Care este valoarea indicelui mediu aritmetic? a. 1,61 b. 1,26 c. 1,70

C în Preţul în perioada curentă 12 17 19

736.

Costul marginal reprezintă: a. sporul de cost total necesar pentru obţinerea unei unităţi de produs suplimentare; b. cheltuielile pe care le face întreprinzătorul pentru a obţine o unitate de produs; c. cheltuielile suplimentare ocazionate de creşterea cu o unitate a utilităţii marginale.

A

737.

Se cunosc următoarele elemente: preţul de vânzare cu amănuntul 20.000 u.m., cota TVA 24%, adaosul comercial al angrosistului 8%, adaosul comercial cu amănuntul 15%, profitul 2.000 u.m.. Care este valoarea TVA aferent preţului cu ridicata? a. 3.366 u.m. b. 3.871 u.m c. 2.104 u.m.

A

738.

Care dintre următoarele metode de fixare a preţurilor foloseşte drept punct de reper nivelul costului variabil? a. metoda „direct costing”; b. metoda „mark-up-pricing”; c. metoda „target rate of return”.

A

739.

Preţul de echilibru de pe piaţa unui bun scade atunci când: a. cererea scade şi oferta creşte; b. costurile de producţie cresc; c. veniturile cresc.

B

740.

În care dintre situaţiile următoare este necesară actualizarea costurilor de producţie? a. când are loc schimbarea conducerii firmei; b. când concurenţii principali îşi revizuiesc preţurile; c. când se produc modificări în condiţiile de fabricaţie a produselor.

C

741.

Care dintre categoriile de preţuri următoare formează obiectul negocierii între producători şi beneficiari? a. pretul de ofertă; b. preţul de comercializare; c. preţul cu amănuntul.

A

742.

Pe piaţa cu concurenţă monopolistă, condiţia maximizării profitului este:

C

98

ECTS

2015

a. venitul marginal egal cu preţul; b. costul fix egal cu venitul total; c. costul marginal egal cu venitul marginal. 743.

Se cunosc următoarele elemente: preţul de vânzare cu amănuntul 20.000 u.m., cota TVA 24%, adaosul comercial al angrosistului 8%, adaosul comercial cu amănuntul 15%, profitul 2.000 u.m.. Care este valoarea TVA aferent preţului cu amănuntul? a. 3.871 u.m. b.2.782 u.m. c. 1.039 u.m.

A

744.

Identificaţi care dintre următoarele variante reprezintă o funcţie a preţurilor: a. funcţia de redistribuire a veniturilor şi patrimoniului b. funcţia de control al inflaţiei; c. funcţia de informare a agentului economic asupra tensiunii resursenevoi.

A

745.

Se cunosc următoarele date: Categorii Cantitatea în Preţul în perioada de perioada bază de bază grupa 1 200 20 grupa 2 300 25 grupa 3 500 30 Care este valoarea indicelui Paashe? a. 1,09 b.1,06 c. 0,95

A Cantitatea perioada curentă 400 250 550

în Preţul în perioada curentă 25 20 32

746.

Costurile variabile cresc odată cu: a. creşterea personalului cu activităţi general administrative în întreprindere; b. creşterea volumului capitalului fix; c. creşterea consumurilor de materii prime şi materiale.

C

747.

Costurile fixe cresc odată cu: a. majorarea volumului producţiei; b. reducerea volumului producţiei; c. creşterea cheltuielilor cu amortizarea capitalului fix.

C

748.

Se cunosc următoarele date:

C

Categorii

Cantitatea în Preţul în perioada de perioada bază de bază grupa 1 200 20 grupa 2 300 25 grupa 3 500 30 Care este valoarea indicelui Laspeyeres? a. 1,08 b. 1,35 c. 1,01

Cantitatea perioada curentă 400 250 550

în Preţul în perioada curentă 25 20 32

99

ECTS

2015

749.

Rezultatul combinării percepţiei, cunoaşterii, memoriei ca şi a modului în care se manifestă nevoile individuale este: a. atitudinea; b. personalitatea; c. imaginea asupra propriei persoane sau asupra altei persoane.

B

750.

Cele trei componente/nivele ale atitudinii sunt: a. componenta cognitivă; componenta afectivă; componenta conativă. b. componenta senzorială; componenta afectivă; componenta conativă. c. componenta cognitiva; componenta afectivă; componenta senzorială.

A

751.

Maslow structurează nevoile umane în cinci mari categorii, ierarhizate sub forma unei piramide, începând de la bază astfel: a. nevoi fundamentale; nevoi de securitate; nevoi de apartenenţă; nevoi de stimă; nevoi de desavârşire (autodepăşire); b. nevoi fiziologice; nevoi de securitate; nevoi de apartenenta; nevoi de stat; nevoi de stimă de sine; c. nevoi fizice; nevoi de securitate; nevoi de apartenenta la grup; nevoi de statut; nevoi de stimă de sine.

A

752.

Metoda multicriterială utilizată în demarcarea claselor sociale mixează valorile a patru indicatorii: a. profesie, venit, tipul locuinţei, mediul de rezidenţă; b. profesie, mediu social, tipul locuinţei, mediul de rezidenţă; c. profesie, mediu social, mărimea locuinţei, mediul de rezidenţă.

A

753.

Orientarea catre consumator aduce avantaje legate de cresterea afacerii deoarece: a. facilitează lansarea noilor produse pe piaţă; b. studiază clasele sociale; c. modifică variabilele în funcţie de timp.

A

754.

Structuratea populaţiei are la bază următoarele criterii specifice: a. grupe de vârsta, sexe, starea civila, medii de rezidenta, zone de relief, etnii; b. grupe de vârsta, sexe, starea civila, gradul de participare la activitatile utile societatii, medii de rezidenta, zone de relief, etnii; c. grupe de vârsta, sexe, starea civila, nivelul de instructie, gradul de participare la activitatile utile societatii, medii de rezidenta, zone de relief, etnii.

C

755.

Cele mai importante criterii pentru determinarea tiplogiei grupurilor sunt: a. mărime, finalitate, statut; b. clasă, mărime, statut; c. nucleu, mărime, clasă.

A

756.

Caracteristicile familiilor care influenţează comportamentul decizional de cumpărare şi consum sunt: a. contractul direct, consumul comun, nevoile individului; b. consumul comun, subordonarea nevoilor individului, agentul de cumpărare, unitatea familiei; c. contactul direct, consumul comun, subordonarea nevoilor individului, agent de cumpărare

C

757.

În accepţiunea lui Ph. Kotler factorii care influenţează comportamentul consumatorului se grupează în: a. factori culturali, factori sociali, factori personali si factori psihologici b. factori sociali si factori culturali.factori individuali; c. factori sociali si factori culturali.

A

100

ECTS

2015

758.

Totalitatea actelor decizionale realizate la nivel individual sau de grup, legate direct de obţinerea şi utilizarea de bunuri şi servicii, în vederea satisfacerii nevoilor actuale şi viitoare, incluzând procesele decizionale care preced şi determină aceste acte reprezintă, de fapt: a. comportamentul de consum; b. conceptul de marketing; c. comportamentul consumatorului.

C

759.

Factorii endogeni care determină comportamentul consumatorului sunt: a. familia, grupurile de referinţă, clasele sociale; b. nevoile şi motivaţilei, personalităţile, percepţiile, perferinţele şi atitudinile, învăţarea, factorii demografici, stilul de viaţă; c. familia, grupurile de referinţă, clasele sociale, nevoi şi motivaţii, personalităţile, percepţiile, perferinţele şi atitudinile, învăţarea;

B

760.

Din punct de vedere biologic senzaţiile se împart în următoarele categorii: a. exteroreceptive, interoreceptive, proprioceptive: b. mărimea, culoarea, greutatea, forma; c. cognitive, afective, active.

A

761.

Acele trăsături ale unui consumator care fac ca acesta să aibă un comportament distinct de cumpărare şi de consum în comparaţie cu celilalţi consumatori reprezintă: a. caracterul; b. personalitatea c. temperamentul.

B

762.

Învăţarea este ilustrată de următoarele activităţi specifice consumatorului: a. răspuns la informaţiile venite din mediu, repetarea acţiunilor unui alt consumator, repetarea propriilor acţiuni, învăţare folosind raţionamente logice; b. informare, comparare, decizie, cumpărare; c. fixare, conservare, recunoaştere şi reproducere a informaţiilor şi trăirilor.

A

763.

Percepţia reprezintă: a. o formă inferioară a cunoaşterii senzoriale; b. poziţia afectivă pe care o dobândim şi pe care ne-o menţinem, cu privire la un obiect sau o idee; c. procesul prin care oamenii recepţionează, selectează, organizează şi interpretează stimuli senzoriali.

C

764.

Cultura – reprezintă un factor determinant în decizia de cumpărare şi consum, din punctul de vedere al apartenenţei consumatorului: a. la o anumită arie geografică (regiune, ţară, continent); b. la o naţiune (român, japonez, chinez) sau la un grup religios (ortodox, catolic, musulman); c. ambele variante sunt corecte.

C

765.

Deosebirea dintre atitudinea şi conduita constă în: a. nu există nici o diferenţă între ele; b. atitudinile sunt atracţii şi respingeri iar conduita reprezintă afinităţi şi aversiuni< c. atitudinea este faţeta mentală şi sentimentală interiorizată, iar conduita este faţeta comportamentală, exteriorizată.

C

766.

Grupul de referinţă influenţează în mod semnificativ comportamentul

B

101

ECTS

2015

unei persoane. În cadrul acestora există şi grupurile cărora individul nu doreşte să le aparţină, numite: a. grupuri secundare; b. grupuri disociative; c. grupuri neoficiale. 767.

Clasa de mijloc este formată din: a. şomeri, o bună parte a ţărănimii, pensionarilor şi muncitorilor necalificaţi şi din familiile cu mulţi copii, deci persoane care se zbat la pragul de subzistenţă; b. muncitorii cu calificare medie, funcţionarii cu studii medii, pensionari cu pensii situate în jurul câştigului mediu pe economie, muncitorii cu înaltă calificare, maiştrii, specialiştii cu studii superioare, întreprinzători; c. aristrocraţie, baroni locali.

B

768.

Informarea în vederea luării deciziei de cumpărare depinde de: a. experienţa consumatorului, publicitate b. cultura unui popor; c. preţul produselor sau serviciilor.

A

769.

În scopul reducerii riscului la consumatori, companiile producătoare recurg la o serie de mijloace: a. perioadele de garanţie, condiţiile de service, feedback faţă de solicitările post – cumpărare ale consumatorilor; b. produsul, activităţile promoţionale şi de vânzare, valorile culturale ale firmei, serviciile post – cumpărare; c. ambele variante de răspuns.

A

770.

Reprezintă metode multicriteriale de asumare a deciziei de cumpărare: a. Modelul ROSENBERG; b. Modelul FISH BELIN; c. Modelul KOTLER.

A

771.

Procesul cu ajutorul căruia firmele îşi evaluează propriile activităţi luând drept sistem de referinţă, realizările de vârf în domeniu, încercând totodată să folosească, să adopte cele mai bune idei ale concurenţei din orice domeniu.: a. rebrandingul; b. benchmarkingul; c. marketingul.

B

772.

Atitudinea consumatorului faţă de risc poate îmbrăca următoarele manifestări: a. asumarea hazardată a riscului; a nu-şi asuma nici un risc. b. asumarea hazardată a riscului; asigurarea riscului corelată şi condiţionată de asigurarea unor garanţii; c. asumarea hazardată a riscului; asigurarea riscului corelată şi condiţionată de asigurarea unor garanţii; a nu-şi asuma nici un risc.

C

773.

Liderii de opinie sunt: a. persoane care prin trăsăturile de personalitate şi comportament se detaşează de restul membrilor b. persoane care ocupă o poziţie privilegiată în cadrul grupurilor de referinţă; c. ambele variante de răspuns.

C

774.

Deciziile care stau la baza activităţii de cumpărare sunt caracterizate de una sau mai multe din următoarele caracteristici: a. spontaneitate, emoţie, indiferenţă faţă de consecinţe, b. preţ, calitate, funcţionalitate, reputaţia mărcii, disponibilitate; c. preţ, calitate, funcţionalitate, reputaţia mărcii, a. spontaneitate,

A

102

ECTS

2015

emoţie. 775.

Familia este un : a. grup primar alcătuit din persoane cu care intrăm în contact cît mai des cu putinţă; b. grup oficial format dintr-un număr de membri înregistraţi sub o formă sau alta; c. grup implicit sau categorial organizat pe criteriul voluntariatului, apartenenţa fiind dată de vârstă, cultură, sau grad de instruire.

A

776.

După nivelul efortului depus pentru luarea deciziei cumpărăturile sunt: a. deplin planificate, parţial planificat, neplanificate; b. planificate, întâmplătoare,studiate; c. planificate, neplanificate;

A

777.

Deciziile de cumparare reprezinta o variatie a trei mari categorii de comportamente: a. comportamentul de achiziţie excepţional, comportamentul de achiziţie rutinier, comportamentul de achiziţie extensiv; b. comportamentul de achiziţie excepţional, compotamentul de achizitie limitat, comportamentul de achiziţie extensiv; c. comportamentul de achizitie rutinier, comportamentul de achizitie limitat, comportamentul de achizitie extensiv.

C

778.

Fiecare membru al familiei are o decizie care se adoptă în materie de turism în funcţie de ciclul de viaţă al familiei: a. în cuplurile între 35 şi 45 ani, soţul tinde să capete rolul principal, iar copiii sunt consultaţi; b. tinerii căsătoriţi participă cam în aceeaşi măsură la luarea deciziei privind vacanţele şi week-end-urile; c. ambele variante sunt corecte.

C

779.

Aptitudinea de a te identifica cu o altă persoană, de a te transpune întro altă situaţie, de a vedea lumea cu alţi ochi se numeşte: a. persuasiune; b. empatie; c. compasiune.

B

780.

În deciziile de cumpărare ale familiei copiii influenţează astfel: a. părinţii iau în serios ceea ce-şi doresc copiii; b. părinţii nu discută cu aceştia; c. părerile şi dorinţele copiilor atărnă greu în balanţă, dar părintele este cel care decide ce cumpără.

C

781.

Cumpărăturile de impuls: a. sunt cele efectuate neplanificat, ca urmare a unei motivaţii instantanee, bruşte, determinate mai ales de stimul vizual şi care solicită un efort minim reclama este suficientă pentru a determina atitudinea consumatorului; b. se fac în mod regulat, planificat, fără cheltuială mare de timp şi efort; c. implică un risc mare şi un efort deosebit pentru a obţine informaţiile şi a compara variantele.

A

782.

Resursele economice care afectează comportamentul consumatorul sunt: a. venitul, averea, creditul; b. salariul, indemnizaţia de şomaj, moştenirea; c. ambele variante de răspuns sunt corecte.

A

783.

Stilurile de viaţă sunt definite ca: a. valori bazate pe miezul societăţii în care trăiesc;

B

103

ECTS

2015

b. modele în care oamenii trăiesc şi cheltuiesc timp şi bani; c. toate răspunsurile sunt corecte. 784.

Etapele procesului de cumpărare sunt următoarele: a. identificarea nevoii, căutarea informaţiilor, evaluarea alternativelor, efectuarea cumpărării; b. identificarea nevoii, căutarea informaţiilor, evaluarea alternativelor, efectuarea cumpărării, evaluarea postcumpărare; c. identificarea mărfurilor, căutarea informaţiilor, evaluarea alternativelor, efectuarea cumpărării, evaluarea postcumpărare.

B

785.

Alegerea cumpărării unui anumit produs (serviciu) de către consumator are la bază existenţa unei motivaţii. Există mai multe tipuri de motivaţii: a. motivaţie p rimară, care se referă la motiv ul care determină cumpăra rea unui anumit produs; motivaţia secundară determină cumpăra rea unei anumite mărci de produs; motivaţie raţională, este indusă de raţionamente logice ale situaţiei în care se află consumatorul; b. motivaţie emoţională legată de impresia formată de consumator asupra mărcii produsului; motivaţie conştientă, de care consumatorul îşi dă seama; motivaţie latentă, care operează la nivelul inconştientului; c. ambele variante.

C

786.

Disciplina Comportamentul Consumatorului este: a. un domeniu distinct al marketingului; b. un domeniu al psihologiei; c. un domeniu al economiei.

A

787.

Informarea consumatorilor despre produsele şi serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, care se înscriu în mod vizibil, lizibil, uşor de înţeles: a. într-o formă care să nu permită ştergerea şi să nu fie inscripţionate; b. să nu fie întrerupte prin desen sau imagini; c. ambele variante sunt corecte.;

C

788.

Decizia de cumpărare este dominată de femei în cazul: a. alimentelor, ustensilelor pentru bucătărie, produselor pentru curăţenie, hainelor pentru copii; b. incheierii asigurarilor ; c. uneltelor pentru grădină, instrumentelor de economisire automobilelor.

A

789.

Credinţele fundamentale împartăşite de o societate în legătură cu modurile potrivite de viaţă se numesc: a. reguli; b. valori; c. norme.

B

790.

Consumatorii dogmatici sunt mai uşor influenţaţi să cumpere: a. produse si marci noi dacă acestea sunt prezentate în mesajele publicitare într-o manieră autoritară; b. produsele nefamiliare sau opuse credinţelor personale; c. produsele care scot în evidenţă diferenţele funcţionale şi avantajele oferite de produse;

A

791.

Orice acţiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate şi comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatoriloar reprezintă: a. diligenţă profesională; b. practici comerciale;

B

104

ECTS

2015

c. politici comerciale. 792.

Mulţumirile consumatorului se referă la: a. un răspuns emoţional pozitiv faţă de evaluarea unei experienţe de consum a unui produs sau serviciu; b. faptul că nu se plâng niciodată şi nu caută să ceară servicii/produse de calitate; c. percepţiile între starea dorită şi starea reală;

A

793.

Toate informaţiile privitoare la produsele şi serviciile oferite consumatorilor, documentele însoţitoare, inclusiv cele referitoare la informaţiile privind securitatea produsului şi instrucţiunile de utilizare, precum şi contractele, inclusiv cele preformulate, trebuie să fie scrise în limba română, indiferent de ţara de origine a acestora, fără a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi, cu excepţia: a. biletele de avion sau alte bilete de transport internaţional; b. voucherele turistice internaţionale; c. ambele raspunsuri.

C

794.

Engel împarte intenţiile de cumpărare în trei categorii: a. cumpărare din instinct, cumpărare planificată, cumpărare neplanificată; b. cumpărare prin informare, cumpărare ţinînd cont de preţ, cumpărare neplanificată; c. cumpărare deplin planificată, cumpărare parţial planificată, cumpărare neplanificată;

C

795.

Cate tipuri de clienţi ar exista din punct de vedere al comportamentului? a. Indiferentul, reclamantul, evitantul, ostilul, provocatorul, ascultătorul neutru, observatorul, interesatul, jucătorul, încrezătorul; b. Indiferentul, ezitantul, prietenosul, provocatorul, observatorul, interesatul, jucătorul, curiosul, încrezătorul; c. cicălitorul, intersantul, atotştiutorul, expertul, clientul misterios.

A

796.

În funcţie de factorii sociali, comportamentul consumatorului este influenţat de: a. ocupaţie, situaţie economică, stilul de viaţă, personalitatea şi autoaprecierea; b. grupurile de referinţă, familie, roluri şi statuturi soociale; c. motivaţie, învăţare, credinţe şi atitudini.

B

797.

La 15 Martie 1962 preşedintele S.U.A., John F. Kennedy, în discursul ţinut „Asupra protecţiei intereselor consumatorului” a enunţat cele patru drepturi fundamentale ale consumatorului: a. dreptul la siguranţă şi la despăgubire, dreptul de a fi informat, ascultat şi educat; b. dreptul la siguranţă, dreptul la informare, dreptul de a alege şi dreptul de a fi auzit; c. dreptul la siguranţă, dreptul la informare, dreptul la educaţie, dreptul de a fi auzit.

B

798.

Organizaţia care promovează interesele consumatorilor în România este: a. Oficiu pentru Protecţia Consumatorilor; b. Agenţia Naţională de Protecţie a Consumatorului; c. Comisia Naţională pentru Standarde, Metrologie şi Calitate.

B

799.

Din punct de vedere economic asigurarea implică: a. existenţa mai multor beneficiari ai asigurării; b. constuirea în condiţii specifice a fondului de asigurare;

B

105

ECTS

2015

c. existenţa mai multor societăţi de asigurare. 800.

Una din condiţiile obiective ale evenimentelor supuse asigurărilor este: a. să nu se producăîn viitor; b. să nu fie rare; c. să fie sporadice.

C

După regimul juridic asigurările se clasifică astfel: a. Asigurări de viaţă, asigurări de bunuri şi asigurări de răspundere civilă; b. asigurări de viaţă şi asigurări de persoane; c. asigurări prin efectul legii şi asigurări facultative.

C

802.

Contractantul asigurării este. a. persoana juridică (societatea de asigurări) care are ca obiect de activitate realizarea de operaţiuni de asigurare şi constituirea fondului de asigurare, contractarea asigurării, plata unor despăgubiri (în cazul asigurărilor de bunuri), acoperirea unor prejudicii provocate terţelor persoane (în cazul asigurării de răspundere civilă ) plata sumei asigurate şi a altor indemnizaţii de asigurare rezultate din asigurările de persoane; b. persoane fizice sau juridice care au un interes în legătură cu asiguratul şi care contractează asigurarea în numele şi pentru acesta; c. o persoană fizică sau juridică care în baza unor clauze dinainte stabilite şi de comun acceptate, intră în relaţii juridice de asigurare cu asigurătorul.

B

803.

Interesul în asigurare reprezintă: a. manifestarea de voinţă favorabilă promovării raporturilor de asigurare dintre asigurat şi asigurător; b. un eveniment viitor, incert şi probabil a cărui producere ar putea provoca diferite pierderi la bunuri sau ar afecta sănătatea, integritatea corporală sau chiar viaţa oamenilor ori ar produce pierderi morale; c. limita maximă până la care asigurătorul îl despăgubeşte pe asigurat sau beneficiar la producerea evenimentului asigurat.

A

804.

Pentru a constitui element al asigurării riscul trebuie să fie: a. să nu aibă extensie teritorială; b. să aibă caracter incert, să se producă întâmplător; c. să se producă din voinţa asiguratului.

B

805.

Mărimea primei de asigurare depinde de: a. probabilitatea de producere a riscului şi valoarea eventualei pagube; b. veniturile asiguratului; c. valoarea riscului, durata asigurării, suma asigurată.

C

806.

Primele nete încasate au următoarele destinaţii: a. constituirea fondului de asigurare din care sunt despăgubiţi cei dăunaţi, respectiv se plătesc sumele asigurate la asigurările de persoane; b. constiturea rezervelor asiguraţilor în vederea acoperirii unor riscuri probabile; c. constituirea unui fond de investiţii pus la dispoziţia asiguraţilor.

A

807.

În caz de pagubă totală despăgubirea este limitată la: a. valoarea minimă a bunului avariat; b. valoarea sumei asigurate; c. valoarea bunului din momentul producerii evenimentului asigurat.

C

808.

Sistemul acoperirii proporţionale se caracterizează prin: a. despăgubirea este egală cu paguba, neputând depăşi suma asigurată; b. impune utilizarea franşizei;

C

801.

106

ECTS

2015

c. despăgubirea cuvenită asiguratului pentru paguba produsă este în funcţie de valoarea integrală a bunului asigurat în momentul producerii evenimentului asigurat, cât şi de suma asigurată. 809.

Franşiza deductibilă reprezintă: a. se utilizează doar în sistemul acoperirii primului risc; b. pagubele care sunt mai mici de valoarea franşizei nu se despăgubesc, iar pagubele mai mari se achită integral; c. suma stabilită de dinainte se scade din orice pagubă, achitându-se asiguratului numai partea ce depăşeşte suma respectivă.

C

810.

Rezerva de prime se calculează astfel: a. calculează lunar prin însumarea cotelor-părţi din primele nete subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor nete subscrise şi aceasta rezervă să reflecte primele nete alocate părţii din riscurile expirate la data calculării; b. se creeaza şi se ajustează cel puţin la încheierea exerciţiului financiar, dacă reglementările interne ale asiguratorului nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru daunele întâmplate, dar neavizate; c. se creeaza în anii cu rezultate tehnice favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile.

A

811.

Fondul de asigurare este: a. Se constuituie doar pentru eventualele prejudicii provocate terţilor; b. Pus la dispozişia beneficiarului asigurării; c. constituie o rezervă bănească, centralizată care se formează prin încasarea primelor de asigurare de la asiguraţi pe principiul mutualităţii.

C

812.

Reasigurarea proporţională reprezintă. a. asigurătorul direct plăteşte reasigurătorului prima stabilită, iar reasigurătorul plăteşte pentru daune care depăşesc o anumită limită; b. asigurătorul direct cedează reasigurătorului un procent din risc, plătind pentru aceasta acelaşi procent din primă iar reasigurătorul plăteşte acelaşi procent din daune; c. apare doar în cazul daunelor mari.

B

813.

Caracteristicile contractului excedent de daună sunt: a. se referă, în general, la daunele mari care pot apărea într-o companie de asigurări şi pot afecta capacitatea financiară a acesteia; b. reasigurătorul nu este răspunzător de daunele întâmplate până când nu se atinge nivelul procentual de daunalitate limită prestabilit, nivel de la care începe răspunderea sa; c. In cazul producerii daunelor, reasigurătorul nu are aceiaşi atitudine faţă de daună ca şi compania cedentă.

B

814.

Reasigurarea reprezintă: a. tranzacţia prin care reasigurătorul, în schimbul unei plăţi (prima de reasigurare) este de acord să despăgubească compania cedentă, parţial sau integral, pentru daunele pe care acesta din urmă le suportă pentru poliţa sau poliţele pe care le-a emis; b. constă în substituirea societăţii de asigurare sau beneficiarului de asigurare în limitele sumei asigurate ( la asigurarea de bunuri şi răspundere civilă ) contra celor răspunzători de producerea pagubei; c. constituie o sancţiune îndreptăţită împotriva efectelor care contravin scopului asiguratului.

A

107

ECTS

2015

815.

Caracterul sinalagmatic al ontractului de asigurare constă în: a. fiecare parte urmăreşte să obţină un folos (nu este gratuit), o contraprestaţie în schimbul obligaţiei ce-şi asumă; b. părţile contractante îşi asumă obligaţii reciproce şi interdependente; c. la încheierea lui părţile nu cunosc existenţa sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale, ce vor rezulta pentru ele din contract.

B

816.

Suma asigurată reprezintă: a. suma pe care asiguratul/ beneficiarul asigurării o va primi în cazulîn care nu se produce evenimentul asigurat; b. suma de bani pe care asiguratul o va primi de la societatea de asigurare în funcţie de prima de asigurare pe care a plătit-o; c. limita maximă până la care asigurătorul îl despăgubeşte pe asigurat sau beneficiar la producerea evenimentului asigurat şi se stabileşte în contract sau poliţa de asigurare la asigurările facultative şi prin acte normative în asigurările prin efectul legii.

C

817.

Prima de asigurare reprezintă: a. suma de bani, dinainte stabilită pe care asiguratul este obligat în baza contractului de asigurare sau în baza legii să o plătească asigurătorului în schimbul preluării riscului asigurat şi angajamentul său de a achita asiguratului, la producerea riscului asigurat a despăgubirii sau a sumei asigurate cuvenite; b. limita maximă până la care asigurătorul îl despăgubeşte pe asigurat sau beneficiar la producerea evenimentului asigurat şi se stabileşte în contract sau poliţa de asigurare la asigurările facultative şi prin acte normative în asigurările prin efectul legii; c. expresia valorică a prejudiciului produs de apariţia evenimentului asigurat la bunurile cuprinse în asigurare.

A

818.

Despăgubirea de asigurare reprezintă: a. suma pe care asiguratul/ beneficiarul asigurării o va primi în cazulîn care nu se produce evenimentul asigurat; b. expresia valorică a prejudiciului produs de apariţia evenimentului asigurat la bunurile cuprinse în asigurare; c. suma acordată asiguratului de către asigurător pentru acoperirea unei pagube la bunuri sau răspundere civilă, pagubă produsă dintr-un eveniment asigurat.

C

819.

Întocmirea ofertei de asigurare constă în: a. Se aplică doar la asigurările de răspundere civilă; b. încheierea contractului de asigurare; c. completarea declaraţiei de asigurare.

C

820.

Rezilierea contractului de asigurare poate interveni: a. poate avea loc în cazuri prevăzute expres în actele normative care reglementează asigurarea; b. ca urmare a faptului că scopul său nu mai prezintă oportunitate pentru părţi sau pentru una din ele; c. este posibilă în cazul schimbării împrejurărilor esenţiale cu privire la risc, în raport cu regulile precizate în condiţiile de asigurare.

B

821.

Subrogarea constă în: a. substituirea societăţii de asigurare sau beneficiarului de asigurare în limitele sumei asigurate ( la asigurarea de bunuri şi răspundere civilă ) contra celor răspunzători de producerea pagubei b. poate interveni în sfera asigurărilor mixte de viaţă, în cazul în care asiguratul a întrerupt un anumit timp, plata primei de asigurare; c. poate avea loc ca urmare a faptului că scopul său nu mai prezintă

A

108

ECTS

2015

oportunitate pentru părţi sau pentru una din ele. 822.

Metoda prospectivă constă în: a. se bazează pe date şi elemente din trecutul asigurării; b. se aplică în calculul primei de asigurare; c. calcularea rezervei matematice în funcţie de analiza viitoare a stocului de asigurări.

C

823.

Contractul cotă parte reprezintă: a. reasigurătorul consimte să preia în reasigurare o anumită proporţie din fiecare risc acceptat de compania cedentă prin contractul iniţial de asigurare, suportând proporţional toate daunele în schimbul aceleiaşi proporţii din toate primele directe, mai puţin comisionul de reasigurare; b. reasigurătorul consimte să preia o parte dintr-un risc peste o anumită limită denumită „plin” sau „linie” reţinută de compania cedentă pe contul său, primind în schimb echivalentul proporţional din prima brută (minus comisionul de reasigurare) şi angajându-se să suporte în aceiaşi proporţie si daunele apărute; c. In cazul producerii daunelor, reasigurătorul nu are aceiaşi atitudine faţă de daună ca şi compania cedentă

A

824.

Contractul excedent de daună a ratei constă în: a. reasigurătorul plăteşte toate daunele ce rezultă dintr-un singur eveniment, indiferent de numărul de riscuri ce au creat daune; b. presupune limitarea răspunderii cedentului la un anumit nivel al ratei daunei, cedând în reasigurare ceea ce depăşeşte un anumit nivel procentual determinat din volumul de prime; c. reasigurătorul va suporta toate daunele care rezultă dintr-un eveniment, calculate risc cu risc, şi nu daunele ce rezultă dintr-un incident mare care provoacă o acumulare de daune sau dintr-un număr de daune ce pot să survină într-un an financiar.

B

825.

Asigurarea mixtă de viaţă este: a. asigurătorul va plăti asiguratului sau beneficiarului, în orice condiţii, suma asigurată; dacă asiguratul este în viaţă la expirarea poliţei, el va primi personal suma asigurată, iar dacă decedează în perioada de asigurare, suma asigurată va reveni beneficiarului; b. presupune ca asiguratul să plătească primele de asigurare până la data pensionării, riscul de deces fiind acoperit pe toată perioada cuprinsă între momentul încheierii asigurării şi atingerea vârstei respective; c. asiguratul va plăti periodic o sumă de bani, denumită primă de asigurare, în schimbul căreia o a treia persoană desemnată de asigurat, şi denumită beneficiar, va încasa suma asigurată la decesul asiguratului

A

826.

Asigurarea mixtă redusă presupune: a. este o asigurare cu capitalizare, prin intermediul căreia este acoperit nu doar riscul de deces ci şi riscul de supravieţuire; b. oferă posibilitatea rambursării primelor aferente riscului de supravieţuire, rămânând la dispoziţia asigurătorului doar prima aferentă riscului de deces; c. acoperă riscul de deces, pe o perioadă mai lungă de timp a asiguratului, respectiv până la o anumită vârstă.

B

827.

Asigurarea tip united – linked presupune: a. prima plătită de asigurat este investită în fonduri de investiţii puse la dispoziţie de asigurător din care asiguratul primeşte o cotă parte; b. oferă posibilitatea rambursării primelor aferente riscului de supravieţuire, rămânând la dispoziţia asigurătorului doar prima

A

109

ECTS

2015

aferentă riscului de deces; c. asigurătorul va plăti asiguratului sau beneficiarului, în orice condiţii, suma asigurată; dacă asiguratul este în viaţă la expirarea poliţei, el va primi personal suma asigurată, iar dacă decedează în perioada de asigurare, suma asigurată va reveni beneficiarului. 828.

Condiţia A de asigurare a mărfurilor pe parcursul transportului rutier presupune: a. acoperă un număr mai mic de riscuri menţionate în mod expres în conţinutul condiţiei; b. acoperă toate riscurile de pierdere şi/sau avariere la care sunt supuse bunurile în timpul transportului, cu excepţia celor prevăzute separat drept excluderi; c. acoperă pierderile şi avariile produse bunurilor în timpul transportului provocate de răsturnarea, deraierea sau prăbuşirea mijlocului de transport.

B

829.

Asigurarea CMR presupune: a. sunt acoperite pierderile şi avariile la bunurile asigurate, cauzate de furt, jaf şi nelivrarea unui colet întreg; b. sunt acoperite pierderile şi avariile la bunurile asigurate, cauzate de cheltuieli şi contribuţii la avaria comună şi cheltuieli de salvare; c. asigurătorul acoperă răspunderea transportatorului (persoană fizică sau juridică) care efectuează transportul de mărfuri cu autovehiculele aflate în proprietatea sa, închiriate sau luate în locaţie de gestiune, pentru pagubele la mărfurile transportate, potrivit convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele.

C

830.

Asigurarea RCA presupune: a. acoperă prejudiciile create de asigurat propriului autovehicul; b. este o asigurare facultativa; c. acoperă prejudiciile create de asigurat unor terţe persoane pentru care acesta este răspunzător conform legii.

C

831.

Asigurările de răpundere civilă: a. au ca obiect acoperirea prejudiciului produs de un asigurat propriilor bunuri; b. au ca obiect acoperirea prejudiciului produs de un asigurat unor terţe persoane, în condiţiile în care asigurătorul este răspunzător din punct de vedere legal; c. au ca obiect acoperirea prejudiciului produs de un asigurat propriilor bunuri cât şi unor bunuri ale terţilor.

B

832.

Asigurarea de răspundere a angajatorului: a. oferă protecţie pentru asiguraţi în legătură cu pierderile, cheltuielile de stabilire a despăgubirilor legate de răniri, îmbolnăviri determinate de neglijenţa angajatorului; b. este practică datorită faptului că toţi cei care vând o marfă au o răspundere faţă de cei care o folosesc sau o consumă; c. este o formă de protecţie specializată care acoperă răspunderea directorilor şi membrilor consiliilor de administraţie pentru erori şi neglijenţă în conducerea unei companii.

A

833.

Rata daunei este: a. raportarea totalului cheltuielilor ocazionate de activitatea de asigurare, la totalul încasărilor obţinute din primele de asigurare şi din alte surse; b. arată în ce raport se află despăgubirile sau sumele asigurate, plătite

B

110

ECTS

834.

2015

de asigurător, faţă de primele de asigurare încasate; c. raport între totalul bunurilor (persoanelor) asigurate şi totalul bunurilor (persoanelor) asigurabile. Rezerva pentru riscuri neexpirate:. a. constituie un fond de rezervă specific asigurărilor de viaţă care se calculează după metode actuariale; b. se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea dupa închiderea exerciţiului financiar, aferente contractelor de asigurare încheiate înainte de acea data, în măsura în care valoarea estimată a acestora depăşeşte suma dintre rezerva de prime şi primele care urmează să se mai încaseze la aceste contracte; c. se creeaza în anii cu rezultate tehnice favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile.

B

835.

Rezerva de prime: a. se calculează lunar prin însumarea cotelor-părţi din primele nete subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor nete subscrise şi aceasta rezervă să reflecte primele nete alocate părţii din riscurile expirate la data calculării; b. se creeaza şi se actualizează lunar, în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plăţii acestor daune; c. se calculează lunar prin însumarea cotelor-părţi din primele nete subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor nete subscrise şi aceasta rezervă să reflecte primele nete alocate părţii din riscurile expirate la data calculării.

A

836.

Subrogarea: a. constă în substituirea societăţii de asigurare sau beneficiarului de asigurare în limitele sumei asigurate ( la asigurarea de bunuri şi răspundere civilă ) contra celor răspunzători de producerea pagubei. b. poate avea loc în cazul asigurărilor încheiate pe o durată determinată, în cazul în care la expirarea perioadei de asigurare, asiguratul îşi manifestă dorinţa continuării raporturilor de asigurare în anul următor prin perfectarea corespunzătoare a contractului de asigurare; c. poate interveni în sfera asigurărilor mixte de viaţă, în cazul în care asiguratul a întrerupt un anumit timp, plata primei de asigurare.

A

837.

Caracterul aleatoriu al contractului de asigurare presupune: a. presupune că executarea contractului să se facă cu bună credinţă de către părţi; b. la încheierea contractului părţile nu cunosc existenţa sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale, ce vor rezulta pentru ele din contract; c. părţile contractante îşi asumă obligaţii reciproce şi interdependente (asiguratul - declaraţii de risc exacte, achitarea primei de asigurare în termenii indicaţi la încheierea contractului; asigurătorul - plata sumei despăgubirilor, dacă asiguratul şi-a îndeplinit obligaţiunile sale).

B

838.

După legiuitor, asigurările pot fi: a. asigurări obligatorii şi asigurări facultative; b. asigurări de bunuri şi asigurări de persoane; c. asigurări generale şi asigurări de viaţă.

C

839.

Funcţia asigurărilor de prevenire a pagubelor constă în: a. finanţarea unor acţiuni de prevenire a evenimentelor ce fac obiectul

A

111

ECTS

2015

asigurărilor iniţiate de societăţile de asigurare cu tentă de popularizare pentru prevenirea pagubelor; b. dă o marjă de siguranţă cu privire la protecţia bunurilor şi a vieţii care nu se pot ignora nici de persoanele fizice nici de persoanele juridice; c. este una din pârghiile sistemului financiar. 840.

După natura relaţiilor între părţile implicate asigurările se clasifică în: a. Asigurări directe şi asigurări indirecte; b. Asigurări obligatorii şi asigurări faculative; c. Asigurari de viaţă şi asigurări de persoane.

A

841.

Coasigurarea este. a. o formă de asigurare a asiguratorului. Apariţia reasigurărilor este motivată de creşterea valorii bunurilor aduse în asigurare de către asiguraţi şi de cerinţa impusă asiguratorului de a face faţă unor riscuri grele; b. o formă de asigurare directă în care asiguratul încheie contractul de asigurare, pentru masa bunurilor asigurate, cu mai multe societăţi de asigurări în acelaşi timp, dar în cotă parte, riscurile vizate fiind greu de avizat de către o singură societate de asigurări; c. intervine între un reasigurător şi un alt reasigurător.

B

842.

Asigurartul este: a. persoana juridică (societatea de asigurări) care are ca obiect de activitate realizarea de operaţiuni de asigurare şi constituirea fondului de asigurare, contractarea asigurării, plata unor despăgubiri (în cazul asigurărilor de bunuri), acoperirea unor prejudicii provocate terţelor persoane (în cazul asigurării de răspundere civilă ) plata sumei asigurate şi a altor indemnizaţii de asigurare rezultate din asigurările de persoane b. o persoană fizică sau juridică care în baza unor clauze dinainte stabilite şi de comun acceptate, intră în relaţii juridice de asigurare cu asigurătorul; c. persoane, specificate expres în contractul de asigurare sau numai în poliţă

B

843.

Se pot asigura bunurile: a. a căror valoare se poate cuantifica într-o unitate monetară şi care întrunesc toate condiţiile cerute de actele normative b. a căror valoarea nu se poate stabili decât printr-un raport de evaluare; c. a căror valoare este sub 10.000 lei

A

844.

Răspunderea civilă: a. constituie subiect de asigurare prin aceea că asigurătorul preia asupra sa obligaţiile de despăgubire pe care asiguratul le-ar putea avea faţă de o terţă persoană (fizică sau juridică) căreia asiguratul i-a pricinuit un prejudiciu (avarierea unor bunuri, decesul unor persoane, vătămare corporală, etc. )

A

b. constituie subiect de asigurare prin aceea că asigurătorul preia asupra sa obligaţiile de pierdere financiară pe care asiguratul le-ar putea avea în urma neâncasării de către el a obligaţiilor financiare de la clienţii săi c. nu poate fi subiect al unei asigurări. 845.

În asigurările de persoane: a. interesul este în strânsă legătură cu evenimentul sau riscul sub incidenţa căruia se află persoana – decesul, invaliditatea din accident, supravieţuirea; b. Interesul reflectă valoarea pecuniară expusă pierderii, a bunului asigurat sau valoarea patrimonială ce poate fi pierdută de asigurat sau

A

112

ECTS

2015

beneficiar ca urmare a unui eveniment asigurat; c. interesul se referă la patrimoniul celui responsabil, ameninţat a fi micşorat în caz de eveniment asigurat cu sumele datorate de asigurat terţului păgubit sau vătămat, pentru acoperirea prejudiciilor de care este răspunzător. 846.

Din punct de vedere juridic riscul în asigurare: a. este posibilitatea de a suferi o pagubă, eventualitatea distrugerii bunului asigurat sau a survenirii evenimentelor asigurate ce pot afecta viaţa oamenilor sau integritatea lor corporală, care devenind reală, obligă pe asigurător să plătească asiguratului (beneficiarului) despăgubirea sau suma asigurată; b. este caracterizat prin probabilitatea de producere a evenimentului respectiv şi prin volumul acestuia; c. constituie eveniment viitor, posibil dar incert, al cărui moment de apariţie este nedeterminat şi aflat în afara influenţei şi voinţei părţilor, contra căruia asiguratul îşi ia măsura de protecţie prin încheierea asigurării.

C

847.

Selectarea riscurilor: a. constituie o măsură aplicată de asigurător conform căreia riscurile deosebit de nefavorabile, grele sau care afectează doar o parte din masa asigurabilă, fie nu se cuprind în asigurare, fie că se cuprind în condiţii de cote de prime majorate; b. se aplică pentru toate riscurile licite; c. este specifică asigurărilor facultative.

A

848.

Adaosul la prima netă: a. este destinat acoperirii cheltuielilor de administrare a asigurărilor, constituirii rezervelor de siguranţă pentru acoperirea eventualelor diferenţe între plăţile de asigurare preliminate şi cele realmente efectuate în perioade defavorabile (inclusiv pentru acoperirea efectelor negative datorate antiselecţiei, pentru finanţarea măsurilor de prevenire sau limitare a unor calamităţi naturale, pentru asigurarea profitului asigurătorului; b. este prima de asigurare stabilită pentru o unitate de calcul ( 100 sau 1000 lei sumă asigurată ) o unitate de bun asigurat – cap de animal, hectar de cultură agricolă, pe perioadă de un an; c. constituie preţul pentru care asigurătorul preia asupra sa riscul.

A

113