Tema 5 [PDF]

Zitiervorschau

Dreptatea și echitatea în instituțiile de învățământ. Ideal versus realitate (factori decizionali și   implicarea lor) Etica in contextul nostru poate fi definita ca un set de reguli care definesc ceea ce este drept si gresit in conduita noastra, o reflectie sistematica asupra consecintelor morale ale deciziilor unei organizatii. Acesta cuprinde misiunea, valorile, procedurile si standardele etice si profesionale ce definesc activitatea organizatiei. Codul de etica are si un rol important in comunicare ce atesta ca organizatia isi respecta promisiunile asumate fata de valorile si principiile sale, a angajamentului fata de beneficiari, a felului de a isi desfasura activitatea si a relatiei comunitare. Sistemul de învătământ ca atare este un producător de identităti. Prin educatie se dezvoltă identitatea natională, iar prin calificarea profesională se dezvoltă economia natională sau, mai bine zis, identitatea economiei nationale. Atât educatia cât şi calificarea sunt domenii esentiale, care urmează a fi apreciate în aceeaşi măsură şi la justa valoare. Ca rezultat, personalitatea se manifestă prin educatie şi profesionalism – calităti acumulate în institutia de învătământ. Rolul profesorului şi al unitătii de învătământ în societate constă în actiunea prin care se formează personalitatea. Formarea personalitătii prin educatie şi instruire cu identitatea corespunzătoare este actiunea esentiala a unei societăti bazată pe echitate, respect şi transparentă. Iar actiunea prioritară a unui sistem de învătământ, parte componentă a societătii, este de a forma omul în limita valorilor axate pe intelect, personalitate, identitate. Existenta evolutivă ale acestora poate fi viabilă şi durabilă în timp doar într-un mediu social sănătos, plasat în parametrii corespunzători de dezvoltare a intelectului uman cu necesitătile reale ale vietii. Prin intermediul cerintelor şi necesitătilor reale ale existentei, fiinta umană cu capacitatea de a gândi şi a întelege sensul şi legătura fenomenelor din lumea înconjurătoare este capabilă să dezvolte natura lucrurilor până la limitele maxime ale valorilor Managementul eticii în instituţia școlară reprezintă un sistem coerent de acţiuni manageriale, bazate pe valori şi principii ale etice și manageriale, prin care aspectele etice devin parte integrantă/ referențial valoric în activitatea tuturor membrilor instituției, orientate spre dezvoltarea culturii etice organizaționale Valorile etice vizează activitatea de perfecţionare a fiinţei umane, pornind de la natura contradictorie, dar şi unitară a acesteia. 1. Binele ‒ angajare morală, tratarea cu bunăvoinţă, îngăduință, mărinimie, înțelegere, generozitate, consideraţie şi respect a fiecărui membru al comunităţii şcolare, decenţă, angajament conştient în promovarea valorilor pe care se fundamentează cultura organizaţională a instituţiei, preocupare pentru bunăstarea proprie dar şi a celorlaţi, sacrificarea interesului personal în favoarea interesului/ scopurilor majore ale instituţiei. 2. Umanismul şi individualitatea ‒ respectarea demnităţii umane, valorizarea personalităţii membrilor comunităţii şcolare, recunoaşterea valorii fiecărui actor educaţional; susţinere în conştientizarea propriei valori în corelaţie cu recunoaşterea valorii altuia; autoafirmare prin propriile forţe şi propriile merite; independenţei în gândire, susţinerea persoanelor în procesul de dezvoltare a sistemului de valori individuale, recunoaşterea şi aprecierea meritelor 3. Democraţia ‒ respectarea şi exercitarea drepturilor, pluralismul opiniilor, convingerilor, atitudinilor, a modurilor diferite de a acţiona. Fiecare membru al comunităţii şcolare/ educaţionale (în primul rând, elevul) are dreptul să-şi exercite libertăţile: libertatea de opinie, de

exprimare, de informare, de asociere, cu asumarea conştientă a îndatoririlor şi răspunderii în raport cu necesitatea respectării drepturilor şi libertăţii altora; promovarea în cadrul tuturor activităţilor din instituţie a respectului pentru drepturile celorlalţi, respectarea opiniilor şi ideilor diferite de cele proprii. 4. Libertatea. În acord cu sistemul etic al lui Im.Kant, va fi promovată libertatea, demnitatea umană şi autonomia voinţei, adică, va fi încurajată libertatea gândirii, libertatea alegerii şi acţiunii conştiente, responsabilităţii individuale, or, fundamentul moralităţii este libertatea voinţei autonome. 5. Dreptatea şi echitatea – se are în vedere punerea în aplicare a principiului obiectivităţii şi imparţialităţii, al principialităţii, capacitatea individului de a fi echitabil reperezintând o probă a minții, puterii și frumuseții omului. Precizăm că semnificaţia termenilor dreptate şi echitate obligă la a fi în acord cu normele morale, cu normele juridice şi a promova egalitatea în drepturi. Echitatea poate fi definită ca o calitate de a fi imparţial sau corect. Pentru ca un tratament să fie corect, trebuie ţinut cont de problema diversităţii, aşa încât să fie satisfăcute nevoile şi cerinţele indivizilor. O abordare echitabilă în educaţie identifică şi ia în considerare diferenţele pentru a distribui în mod corect timpul şi resursele şi a evalua în mod imparţial rezultatele. În termeni echitabili succesul educaţional ar trebui sa fie un scop ce include, şi nu ce exclude. Echitatea este un aspect al dreptăţii sociale ce priveşte recunoaşterea şi corectarea discriminării, de exemplu, prin mecanismul acţiunilor pozitive. Acesta se bazează pe principiul recunoaşterii faptului că relaţiile de putere inegale şi obstacole ce stau în calea avansării grupurilor marginalizate integrate în relaţiile sociale exclud obţinerea dreptăţii sociale. Din acest motiv, dobândirea egalităţii formale în faţa legii e insuficientă. Măsurile speciale pentru asigurarea progresului grupurilor marginalizate şi transformarea practicilor sociale sunt aşadar precondiţii pentru dobândirea dreptăţii sociale. Discriminarea în mediul academic reprezintă tratamentul inegal al unei persoane, tratament care urmăreşte sau conduce la încălcarea ori limitarea drepturilor persoanei respective pe baza genului, rasei, vârstei, disabilităţii, orientării sexuale, a naţionalităţii, etniei, religiei, categoriei sociale, stării materiale sau mediului de provenienţă. În spiritul acestui cod, acţiunea afirmativă pe criterii de gen, rasă, vârstă, disabilitate, etnie, naţionalitate, zonă de provenienţă, stare materială mediu de provenienţă este permisă şi, în anumite situaţii, încurajată, tocmai pentru asigurarea egalităţii de şanse. Universitatea asigură transparenţa publică în privinţa accesului oricărei persoane vizate de astfel de politici Discriminarea poate avea forme indirecte atunci când reguli şi practici neutre în raport cu criteriile menţionate de acest cod (de exemplu, gen, rasă, vârstă, disabilităţi, orientare sexuală, naţionalitate, etnie, religie ş.a.m.d.) defavorizează anumite persoane în funcţie de unul sau mai multe dintre aceste criterii, De exemplu, anumite reguli de susţinere a examenelor, deşi sunt aceleaşi pentru toţi studenţii indiferent de particularităţile lor, ar putea să dezavantajeze practic persoanele cu disabilităţi (care, de pildă, nu pot intra sau nu pot să aştepte mai multe ore pentru a intra în ordine alfabetică la un examen oral). Sau, orarul unor cadre didactice trebuie să fie astfel conceput încât acesta să poată permite

persoanei în cauză să respecte anumite ritualuri religioase, deşi aceasta ar implica o abatere de la grila neutră de repartizare a orelor. Personalul didactic (inclusiv membrii conducerii universităţii şi a tuturor structurilor sale) şi nedidactic trebuie să ia măsurile necesare în scopul de a evita sau soluţiona adecvat situaţiile în care pot să apară conflicte de interese care ar putea compromite, direct sau indirect, îndeplinirea îndatoririlor lor. Conflictele de interese decurg din intersectarea mai multor tipuri de relaţii sau poziţii, de natură să afecteze judecăţile şi evaluările corecte şi acţiunile membrilor comunităţii. Ele pot duce la practici precum favoritismul şi nepotismul, la aplicarea unor standarde duble în apreciere sau evaluare, ori la acte de persecuţie sau răzbunare, pe care universitatea trebuie să le respingă.