Superioritatea Sistemului Monetar European Fata de Sarpele Monetar [PDF]

Zitiervorschau

Superioritatea Sistemului Monetar European fata de Sarpele Monetar

1. Introducere Inceputurile procesului de integrare europeana se plaseaza in deceniul al 6-lea, cand sunt semnate doua tratate esentiale in crearea unei comunitati economice:

- anul 1951, cand se semneaza, la Paris: Tratatul cu privire la Comunitatea Economica a Carbunelui si a Otelului (la care participa 6 tari: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg); - anul 1957, cand se semneaza, la Roma: Tratatul privind crearea Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) si Tratatul privind crearea Comunitatii Economice Europene (CEE). Astfel, Tratatul de la Roma a pus in functiune un mecanism de cooperare economica, care ulterior a necesitat o coordonare a activitatii monetare. Integrarea monetara in cadrul SME este initiata prin mecanismul "sarpelui monetar", (1972), continuata cu infiintarea SME (in 1979) si urmata de procesul infiintarii monedei unice EURO, cu incepere din anul 1993.

2. Sarpele monetar La 12 aprilie 1972, Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda, tarile Comunitatii Economice Europene la acel moment, semneaza la Basel un acord prin care convin ca, incepand cu 24 aprilie 1972, ecartul dintre doua monede europene participante sa fie redus la 2,25%, deci marja de fluctuatie era limitata la ±1,125%. Astfel este creat "sarpele monetar", denumirea fiind data de imaginea evolutiei cursului monedelor europene. Acestea formeaza, in evolutia lor, o linie ondulata ("un sarpe") care se incadreaza intr-un tunel ce reprezinta marjele de fluctuatie autorizate de sistemul monetar international. Sarpele in tunel se caracterizeaza printr-o fluctuatie a monedelor europene fata de $ SUA si intre ele, in anumite limite, respectiv: 4,5 % fata de $ si 2,25 % intre ele. Astfel, exista doua tipuri de marje fata de $ : inferioara si superioara, care formeaza un tunel, iar in interiorul acestuia exista o banda de fluctuare a cursurilor de schimb ale monedelor europene. Atunci cand cursul de piata al unei monede se apropie de limitele stabilite este necesara interventia Bancii Centrale prin vanzarea sau cumpararea de devize cerute sau oferite excedentar. In data de 16 martie 1973, la Conferinta Monetara de la Paris, participantii la mecanismul sarpelui monetar convin asupra unor modificari in modul de functionare, impuse de recentele schimbari produse in sistemul monetar international. In conditiile renuntarii pe plan international la cursurile fixe si generalizarii cursurilor flotante (din martie 1973), se renunta la obligativitatea sustinerii cursului monedelor nationale fata de dolarul SUA - mai ales ca acesta fusese din nou devalorizat, la 12 februarie 1973 - dar ramane valabila obligatia fluctuarii concentrate a cursurilor monedelor europene: dispare tunelul in care fluctua "sarpele monetar" si incepe cea de-a doua etapa a sarpelui monetar,"sarpele fara tunel". Intrucat mentinerea cursului monedelor nationale in limitele stabilite se facea uneori cu dificultate si cu pretul unor grave tensiuni monetare interne, cand revizuirile de paritati nu au fost suficiente, autoritatile monetare au fost nevoite sa apeleze chiar la masura extrema a retragerii monedei nationale din sistem. Sarpele monetar nu a asigurat stabilitatea dorita nici pentru monedele care au ramas fidele sistemului. Marca germana a fost reevaluata de patru ori, guldenul olandez a facut obiectul a doua reevaluari, iar francul belgian a fost reevaluat o singura data. Inainte de renuntarea la sarpele monetar, in

sistem mai ramasera doar cinci monede comunitare: marca germana, guldenul olandez, francul belgian, cel luxemburghez si coroana daneza. Absenta coordonarii intre tari a transformat sarpele monetar intr-o retragere a integrarii europene, la disparitia sa tarile fiind mai departe de uniunea monetara decat fusesera cu cativa ani inainte. In acest mod, se poate explica de ce in anul 1979, tarile europene incearca o alta modalitate de asigurare a stabilitatii monetare, cu ajutorul unui nou sistem.

3. Sistemul Monetar European ( SME ) Componentele SME: - ECU; - Mecanismul de cursuri fixe; - FECOM (Fondul European de Cooperare Monetara). Moneda ECU era construita pornind de la un cos de monede al tarilor participante la sistem iar ponderea fiecareia in definirea ECU depindea de nivelul PIB al fiecarei tari si de volumul schimburilor comerciale. Ca succesor al Sarpelui, Sistemul Monetar European a intrat în vigoare la 13 martie 1979 cu obiectivul de a crea o zona de stabilitate monetara în Europa. Sistemul Monetar European a preluat multe din trasaturile Sarpelui, îndosebi obligatia de a interveni daca rata de schimb ameninta sa depaseasca limitele convenite. Noul element major a fost ECU, noua unitate valutara, care urma sa constituie miezul sistemului. În acest mod, Sistemul Monetar European a fost un compromis între dorinta franceza ca noul mecanism al ratei de schimb sa nu fie o copie a Sarpelui, care fusese dominat de marca germana si pe care Franta îl parasise deja de doua ori si obiectia facuta în special de Bundesbank ca sistemul va fi prea simetric, cu tari cu surplusuri si altele cu deficite, trebuind sa suporte o parte egala din povara ajustarii. Aceasta ar avea ca rezultat o lipsa de disciplina. Per total, SME a fost instaurat dupa coordonatele modelului german, dar adaugarea ECU, neesentiala pentru operarea sistemului, l-au facut acceptabil politic pentru Franta. Facilitatile de credit au fost extinse deasemea considerabil. Se avea în vedere ca peste doi ani SME sa treaca la o faza institutionala mai avansata prin creea unui Fond European Monetar si ECU sa fie folosit fara restrictie ca valuta de rezerva si un mijloc oficial de plata. Totusi, n-a rezultat nimic din aceasta, partial pentru ca divergentele dintre statele membre continuau sa fie substantiale. Toate tarile Uniunii Europene sunt membre ale SME, dar mai multe tari nu participa la mecanismul ratei de schimb . Sistemul monetar european s-a caracterizat printr-o superioritate, comparativ cu mecanismul "sarpelui monetar", prin posibilitatea de realiniere a cursului si prin interventia fondului FECOM (Fondul european de cooperare monetara) , in sustinerea cursurilor.

Desi a fost categoric mai elaborat, fiind superior sarpelui monetar - dovada si longivitatea sa - SME nu a fost scutit de crize, unele punandu-i in pericol chiar existenta.

4. Asemanari si deosebiri intre Sarpele monetar si SME Între Sarpele monetar si Sistemul Monetar European exista o serie de asemanari: - presupun o participare voluntara; - principalul obiectiv este identic: crearea unei zone de stabilitate monetara; - obligatiile asumate de un stat membru sunt similare: mentinerea unui sitem de cursuri fixe prin interventia pe piata a bancilor centrale;

Diferentele dintre Sarpele monetar si SME evidentiaza superioritatea acestuia din urma: -

aparitia ECU si rolul central pe care il va juca in SME;

existenta unui indicator de divergenta care declanseaza interventiile bancilor centrale pe piata; institutionalizarea si perfectionarea sprijinului destinat interventiei pe piata pentru mentinerea cursului in limitele prestabilite;

5. Bibliografie

-

BARBU Teodora, DARDAC Nicolae - Moneda, Banci si Politici monetare, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 2005;

-

TURLIUC Vasile, COCRIS Vasile, BOARIU Angela, STOICA Ovidiu,DORNESCU Vasile, CHIRLESAN Dan - Moneda si credit, Editura Economica, Bucuresti, 2005

- http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/treaties_ eec_ro.htm