Socul viitorului [PDF]

Zitiervorschau

ALVIN TOFFLER

ŞOCUL

VIITORULUI

1973

EDITURA

POLITICA,

BUCUREŞTI

Coperta de VALENTINA BOROŞ

Traducere de ŞI GABRIELA MANTU

LEONTINA MOGA

Control ştiinţific de CATALIN ZAMFIR

cuvint inainte de SILVIU BRUCAN

ALVIN TOFFLER

FUTURE SHOCK Random House New York, 1970

Cuvînt

înainte

"Şocul viitorului" este un produs tipic al ambianţei americane de la sfîrşitul anilor '60, cînd mutaţii d emografice de o amploare fără precedent au dus la sufocarea urbană, cînd răsturnări bruşte în modul de viaţă pricinuite de revoluţia tehnologică s-au împle­ tit cu explozia rasială şi cu rebeliunea din universi­ tăţi şi cînd pe deasupra acestor fenomene copleşi­ toare a izbucnit ceea ce se numeşte "criza ecologică·', descoperirea alarmantă că poluarea apei, aerului şi solului ameninţă însăşi existenţa umană. "Şocul viito­ rului" este strigătul unei societăţi asediate de crize şi speriate de incapacitatea instituţiilor ei de a le controla. Cartea lui Alvin Toffler este în acest sens extrem de reprezentativă. Aşa se explică vilva pe care ::1 produs-o, succesul ei de librărie şi faptul că ti tlul ei a intrat în limbajul curent şi a devenit o formulă de referinţă în literatura socială, în presă, în jargo­ nul omului de . c ultură contemporan. Tot combătînd t eoria "excepţionalismulu� american", istorkii şi sociologii care cad in cealaltă extremă a unor legităţi universale absolute scapă din vedere că în această ţară imensă cît un contin ent s-au vărsat patru mari fluvii migratoare din celelalte conti nente, care au dus la contopirea unor rase şi naţionalităţi diferite într-un imens creuzet demografic, că aici s-a produs o evoluţie istorică în care dinamica pro­ ductivităţii industriale şi puterea de expansiune a ·capitalismului, lipsit de frînele rămăşiţelor feudalis­ mului european, s-au afirmat ca nicăien altundeva i

dacă la începutul acestui secol, 60 o;0 din populaţia americană trăia încă în mediul rural, in prezent mun­ citorii şi funcţionarii formează majoritatea absolută a populaţiei active, iar In agricultură au rămas ocu­ paţi doar 3,6 o;o ! Intr-o singură generaţie, marile oraşe şi-au dublat şi chiar triplat populaţia, şi concomitent numărul americanilor care au evadat din metropolele zgomotoase şi poluate spre suburbii a trecut de 70 000 000. Paralel cu legendarul exod spre vest şi middle-west a avut loc năvala negrilor din sud spre nord, unde reprezintă acum peste un milion jumă­ tate în New York, peste un milion in Chicago şi Detroit, iar în capitală, Washington, peste 70% ! In campusurile universitare mişună peste 7 000 000 de tineri. Toate au crescut in proporţii neliniştitoare, ca acele animale uriaşe care apar deasupra oraşelor în filmele de groază ale televiziunii americane. Nu-i de mirare că mutaţii demografice şi dezrădăcinări sociale atit de formidabile pricinuiesc tensiuni, nevroze, anxietăţi la o scară fără precedent, că consumul de calmante şi somnifere, pentru a nu mai vorbi de marijuana, haşiş, L.S.D. şi alte stupefiante, bate toate recordurile, că bolile cardiace sînt pe primul loc, iar numărul psihiatrilor şi specialiştilor în boli nervoase a crescut cu 44 0/o in numai cinci ani. Toate aceste procese sociale şi calamităţi sociale au fost impulsionate, accelerate, iar uneori generate de revoluţia ştiinţifică-tehnică contemporană : în nu­ mai două decenii, comuni,caţiile au devenit univer­

sale şi

instantanee,

transporturile

informaţiile au

aviatice

au

întrecut

făcut sunetul,

explozie, armele

au devenit planetare ca rază de acţiune şi putere dis­ tructivă. Iar caracteristica acestei revoluţii rezidă în aceea că descoperiTile ei şi inovaţiile tehnice se aplică cu atit mai rapid cu cît nivelul de dezvoltare eco­ nomico-tehnologică este mai inalt. In America, viteza impactului social al revoluţiei tehnice a depăşit atît de mult limitele normale, încît oamenii au început să privească tehnologia modernă ca pe o forţă supra­ naturală imposibil de stăpînit, ameninţătoare şi ostilă �ocietăţii. Imperativul tehnologic lansat de Galbrait!)

a

surclasat

capitaliste

chiar

şi

mitul

sacrosanct

free enterprise,

-

libera

al

ideologiei

întreprindere.

Pentru a înţelege "şocul viitorului", cititorul trebuie să-1 proiecteze pe acest enorm ecran american. Me­ ritul lui Alvin Toffler este de a fi reuşit să prindă aspectele

caracteristice

ale

noii

fenomenologii

so­

ciale, operînd pe întreaga gamă extraordinar de di­ versă a rapidelor transformări moderne în producţie, comunicaţii,

transporturi,

informaţii

şi

a

schimbări­

lor pe care acestea le produc în ritmul de viaţă al omului, în deprindc.rile şi habitudinile sociale, în mo­ bilitatea

şi

relaţiile

oamenilor,

în

organizaţiile

şi

instituţiile lor sociale. Teoria lui este că aceste schim­ bări constituie procesul prin care viitorul invadează viaţa

oamenilor,

că

ritmul

accelerat

în

care

se

produc pune la încercare însăşi capacitatea de adap­ tare a omului, este covîrşită, nit

laconic,

şi că atunci cînd această consecinţa

şocul

este

viitorului

capacitate

şocul viitorului. Defi­ este

reacţia

la

supra­

stimulare. Intr-adevăr, în mod ideal, revoluţia ştiinţifică-teh­ nică

ar

umană

fi

trebuit

să

în care omul

se

producă

controlează

într-o

societate

toate mecani.smele

economice şi sociale, inclusiv tehnica. In cadrul con- . ceptual al unui asemenea model social, şocul viitoru­ lui

pe

putea

care-I fi

suferă

descris

ca

astăzi

societatea

tributul

americană

ar

pe care ea îl plăteşte

pentru întîrzierea ei istorică. Cînd Toffler se întreabă dacă se poate trăi într-o societate care

a

scăpat de sub control, el nimereşte

- cum sună o expresie americană - drept în ochiul taurului. Aici e aici şi nu poţi ·Să nu fii de acord cu autorul

cînd,

după

ce

în)Ira

asemenea

fenomene

sociale explozive ca urbanizarea, conflictul etnic, mi­ graţia,

populaţia,

crima,

face

constatarea

că

efortul

de a le capta şi ţine sub control este din ce în ce mat ineficace

în

cadrul

sistemului

social

respectiv.

Şi

atunci - se întreabă el din nou - cum putem pre­ întîmpina şocul viitorului în proporţii de masă, ajus­ tind selectiv ritmul schimbării, ridicînd sau coborînd nivelul stimulării, cînd guvernele par incapabile chiar şi să îndrepte schimbarea în direcţia corectă

'

?

Ideea că trăim în­

Pînă aici totul este în regulă.

tr-o societate în schimbare, într-o lume în schimbare şi în genere conceptul de schimbare

socială (social change) este acceptată cvasiunanim în literatura so­

cial-politică

americană.

Fenomenele

descrise

această carte s-au impus atenţiei cu o asemenea

în

forţă,

încît chiar şi acele şcoli de gîndire care respingeau în trecut

ideea de schimba11e socială,

Dar, aşa cum

vom vedea,

are un caracter

a·cum

revizuirea

o

acceptă.

acestei

păreri

tactic, fiind subordonată în ultimă

instanţă scopuJui strategic al salvgavdării sistemului în ansamblu. Poate în nici un alt domeniu al ştiinţelor sociale nu apare acest substrat ideologic mai transparent ca în futurologie. Caracteristica principalelor proiecţii în viitor elaborate în America constă în aceea că sînt extrem de lungi în privinţa schimbărilor tehnologice şi extrem de scurte în privinţa schim bărilor sociale. Scenariul tipic începe ca o prezentare impresionantă a

descoperirilor

ştiinţifice

care

în

următoarele

trei

decenii vor ins·taura era electronicii şi a caJ.culatoa­ relor, a ciberneticii, a automatizării şi energiei nucle­ are, pentru ca în cele din urmă să aterizeze lin într-o societate în care structurile sociale sînt

păstrate în

forma actuală ca într-un freezer istoric. In

Lumea

Herman

Standard a

Kahn

şi

anului

Anthony

anticipată

2000

Wiener,

revoluţia

de

ciber­

netico-informatică va permite guvernelor să conducă societatea

aşa cum un

"oamenii de afaceri

pilot

mînuieşte

avionul,

dar

vor continua să fie intens ocu­

paţi cu afacerile lor" ca într-o adevărată businessopia ! Revoluţia tehnetronică, descrisă în termeni temerari de Brzezinski ca o forţă care răstoarnă totul - mo­ ravuri, structuri sociale,

valori

şi concepţii -, pînă

la urmă lasă capitalismul intact. Chiar şi cutremură­ toarele

proiecţii

ale

dezechilibrului

ecologic

gen

"Limitele creşterii", care anunţă prăbuşiri cataclismice în anul avea

2000

loc

sau

2100,

au drept premisă că "nu vor

schimbări mari în

valorile

umane şi

în funcţionarea sistemului populaţie-capital

a

operat în ultimele secole" .

•

nici

aşa cum

Alvin Toffler se fereşte cu grijă de aceste "părţi esenţiale"

cum le-ar numi Caragiale. Cîmpul lui de

oer·cetare nu

se

extinde asupra sistemului global ; el

nu urmăreşte nid efectele pe •care tehnologia modernă le are asupra stJ:"ucturii sociale şi a relaţiilor de clasă şi nici asupra funcţionării sistemului economic. Pro­ blematica

socială

este

limitată

la

patologia socială,

la maladiile sociale pe care le provoacă supraindus­ trializarea nismul

şi

la

biologic,

cu schimbări

stress-ul

la

care

este supus

oTga­

biosistemul uman, cînd este confruntat

atît de

rapide

încît

depăşesc

capaci­

tatea lui de adaptare. Preocuparea esenţială a auto­ rului

este

stabilirea

unui

diagnostic

corect

şi

pre­

scrier.ea unui tratament, a uned terapii menite a vin­ deca sau mă·car a alina durerile pricinuite de şocul viitorului, ceea ce el numeşte "strategie pentru supra­ vieţuire". Reţetele oferite încep cu cele la nivel per­ sonal, şi apoi la nivel de grup, reorganizarea învăţă­ mîntului, supunerea tehnicii, planificarea şi, în sfîrşit, educaţia futurologică, inclusiv forme organizate pen­ tru

a-i

obişnui

pe

oameni

să

trăiască

colectiv

în

viitor- democraţia anticipatoare. Dar

problema

esenţială

pe

care

o

ridică

Toffler

însuşi, cea a controlului social, fără de care omul

nu

poate domestici forţa tehnologiei moderne şi năvala ei

în

viaţa

socială,

rămîne

deschisă.

nu

Autorul

oferă nici o reţetă în această privinţă. El nici măcar nu se întreabă dacă se poate realiza contirolul social într-un sistem care funcţionează pe baza proprietăţii şi a iniţiativei private şi al cărui stimulent principal este profitul maxim. Departe controlului

de

noi

social

gîndul este

reţetă gata preparată,

că

răspunsul

simplu

sau

că

la problema există

vreo

cu atît mai mult cu cît este

vorba de o societate atît de complexă ca cea ameri­ cană. Ceea ce ţinem însă să subliniem este că a pre­ coniza drept soluţie modificări de comportament per­ sonal sau de grup, reforme în învăţămînt şi educaţie, măsuri de planificare şi de trăire colectivă în viitor înseamnă a rămîne la suprafaţa lucrurilor. Controlul

social reclamă transformări profunde şi 9

r a d i c al e

nu

numai în suprastructură, ci şi în bază, reclamă schim­ barea întregului sistem. In mod evident, Toffler nu este dispus să abor­ deze problema într-.un mod atît de radical. Ca fost editor al cunoscutei !'eviste "Fortune", care s-a spe­ cializat

în ierarhia corporaţiilor

miliardare pe

plan

mondial, el nici nu simte chem!We sp!'e o asemenea comandă socială. Ceea ce însă el veuşeşte să fa·că cu succes este să prezinte pregnant acest "·cancer al is­ toriei", acest conflict între o tehnologie avansată şi o

societate întîrziată. Dat

fiind

că

revoluţia

ştiinţifică-tehnică

este

un

fenomen mondial, iar efect·eie ei se resimt peste tot, modelul lui Toffler, î:n care aceste efecte sînt ridicate la pătrat,

are,

ca să spunem aşa, o însemnătate inter­

naţională. Terenul său de predilecţie fiind America, vedem aceste ef·ecte printr-o lupă care are darul de a revela

puternic

fenomene

şi

procese

imperceptibile

cu ochiul liber sau aflate aiu� doar

într-o formă

incipientă, embrionară. Numai că tehnologia nu acţionează în mod direct asupra vieţii sociale

şi

poliUce,

ci

prin intermediul

forţelor sociale, al claselor şi naţiunilor, şi de aceea consecînţele

umane

şi

sociale

ale

revoluţiei

tehno­

logice nu sînt identice în toate tipurile de organizare socială, după cum cunosc g.rade şi intensităţi diferite în raport cu nivelul de dezvoltare economică al unei ţări sau alteia. Asemenea fenomene descrise de Toffler sub noţiunea de "tranzientă", ca rochiile de hîrtie pur­ tate o singură dată şi apoi zvîrlite la coş, construite temporar pentru a necesităţi dureze

sau

decît

ca doi,

fi

automobilele maximum

ca

şcolile

ulterior mutate după care

trei

nu

ani,

trebuie

potrivit

să

con­

cepţiei "demodării planificate", ţin in mod evident de un sistem economic care are nevoie de o stimulare artificială a consumului pentru a maximiza profitU­ rile şi a preîntîmpina crizele de supraproducţie. Vi­ ziunea toffleriană a unei societăţi industriale general valabile care se află în faza trecerii la "supraindus­ trialism",

ca şi

conceptul "societăţii

postindustriale".

al lui Daniel Bell nu reprezintă decît forme de escamo­ tare

a

diferenţelor de orînduire socială şi de

10

camu�

flar.e 'a conflictelor de clasă din sinul societăţii capi· taliste. Intr-un anumit sens, aceste formule sint oferite ca

o

xi,st

alternativă la teoria marxistă, la modelul

de

rezolvare

a

oontradkţiilor societăţii

mar·

capita4

liste, care constituie un �ăspuns la probl·ema funda� mentală ridi·ca.tă de Toffler- controlul social. In acelaşi timp, noi, marxiştii, ştim prea bine că revoluţi-a ştiinţifică-tehnică, prin însăşi forţa ei obiec­

o

produce

tivă,

indif·erent

de

serie

sistemul

de

efecte>

in

economic

ori,ce

societate,

social.

şi

Indus­

trializarea este însoţită peste tot de urbanizare,

iar

aooelel'area acestui proces prin ef.ectul revoluţiei ştţ ­

inţifioe-tehni,ce, constituie

un

fenomen

social

căruia

sociologii români i-au şi consacrat citeva studii remar­ cabile. Cititorului român nu-i va fi greu să identifice in paginile cărţii de faţă şi alte efecte pe care le re­ simte societatea noastră, chiar dacă ele nu capătă pro­ porţme unui

şoc al

viitorului. Dealtfel, ele au consti­

tuit şi constitutie obiectul unei preocupări

constante

a partidului şi statului nostru, iar măsurile şi deciziile adoptate pe acest plan, inclusiv iniţierea unei acţiuni de prospectare ştiinţifică a dezvoltării eoonomico-so­ ciale ca metodă de fundamentare

economice,

faţa

sînt

binecunoscute.

a

actualelor planuri

Aici

se de schide în

cercetătorilor marxişti din România un vast cîmp

de investigaţie concretă şi de elaborare teoretică crea·

toare,

deoarece marele salt

în ştiinţă şi tehnică, pre·

cum şi prefacerile sociale adinci din lumea contem· porană ridkă pro bleme noi, care cer soluţii noi. "Şocul viitorului'' este în acest sens un stimulent, demonstrînd o dată mai mult că aceste probleme noi reclamă o vi­ ziune revoluţionară nu numai asupra tehnologiei,

şi asupra societăţii.

ci

Silviu Brucan

Introducere

Această

carte

îşi

propune

să

înfăţişeze

ce

li

se

întîmplă oamenilor atunci cînd schimbările care in­ tervin

felul

in viaţa în

lor îi copleşesc.

11euşim -

care

sau

Ea tratează despre

nu

reuşim

-

să

ne

adaptăm viitorului. S-a scris mult despre viitor. Cărţile despre lumea ce va să vină au, în majoritatea lor, un timbru aspru, metalic. Paginile de faţă se ocupă însă

cu

aspectul

"moale" sau uman al zilei de mîine. De asemenea se ocupă de căile pe care vom ajunge probabil la acest "mîine". Ele tratează probleme

banale din viaţa noastră

zilnică : produsele pe care le cumpărăm şi le aruncăm, locurile cărora

pe

care

trăim,

le

părăsim,

comunităţile

oamenii care se perindă,

în

sînul

cu paşi

tot

mai grăbiţi, prin viaţa noastră. Prietenia şi viaţa de familie

sînt cercetate în

investigate

noi

şi

perspectiva viitorului.

ciudate

subculturi

şi

Sînt

moduri

de

viaţă, împreună cu o diversitate de alte teme, de la politică şi terenuri de joc la salturi în spaţiu şi la sex. Ceea ce uneşte toate acestea - în carte ca şi în viaţă - este curentul năvalnic al schimbării, care a devenit atît de

puternic

încît

răstoarnă

instituţiile,

modifică valorile şi ne usucă rădăcinile. Schimbarea reprezintă procesul prin care viitorul irupe în viaţa noastră, şi e necesar să ne ocupăm mai îndeaproape de ceea ce se întîmplă nu numai ca perspectivă isto­ il'ică, dar şi sub aspectul

interesului indivizilor care

trăiesc fremătînd această experienţă. Acceleraţia schimbării în vremurile noastre este ea însăşi o forţă elementară. Tendinţa de accelerare are

n

consecinţe atît personale şi psihologice cît şi socio­ logice. In paginile ce urmează, vor fi cercetate pentru prima oară sistematic efectele acceleraţiei. Cartea demonstrează, în mod convingător, sper, că sîntem hărăziţi a suferi o dezastruoasă prăbuşire adapţională dacă nu vom reuşi, în timpul cel mai scurt posibil, să controlăm ritmul schimbării în problemele per­ sonale, ca şi în problemele societăţii în general. In 1965 am folosit pentru prima oară, într-un ar­ tkol publicat în revista "Horizon", termenul "şocul viitorului" pentru a descrie tensiunea distrugătoare şi dezorientarea cărora le cad pradă indivizii cind trebuie să suporte schimbări fuarte mari într-.un timp foarte S·Curt. Obsedat de această idee, mi-am petrecut următorii cinci ani vizitînd zeci de univensităţi, cen­ tre de cercetare, laboratoare şi agenţii guvernamen­ tale, citind nenumărate articole şi studii ştiinţifice şi stînd de vorbă cu sute de experţi care se QCupă cu diversele aspecte aLe schimbării, ale comportării de adaptare, ale pmblemelor viLtorului. Laureaţi ai Premiului Nobel, hippii, psihiatri, medici, oameni de ataceri, futu.rologi de profesie, filozofi şi educatori şi-au manifestat p11eocuparea în legătură ou schim­ barea, neliniştea în legătură cu adaptarea, temerile în legătură cu viitorul. Două idei tulburătoa.re mi s-au conturat în urma tuturor acestor investigaţii. In primul rînd a devenit limpede că şocul viito­ rului nu mai e un peri·col potenţial, îndepărtat, ci o ade­ vărată boală de car.e suferă deja un număr mare de oameni. Aoeasrtă condiţie psiho-biologkă poate fi descrisă în termeni medicali şi psihiatrki. Este boala schimbării. In al doiLea rînd, pe măsură ce progresam in cer­ cetări.J.e mele, eram din ce în ce mai înspăimîntat, vă­ zînd cît de puţine lucruri wnosc despre adaptabi� litate atît cei car.e promovează şi determină schim­ bări imense în societatea noastră, cîrt şi oei care pre­ tind că se ocupă ,cu pregătirea noastră pentru

a

putea

face faţă acestor schimbări. Intelectuali de vază vor­ besc frumos despre "educaţia în vederea schimbătrii" sau despre "pregătirea oamenilor pentru viitor". tn reaUtate tnsă .nu ştim ni.mic despre f·elul în care ar u

trebui să ne pregătim. Intr-un mediu înconjurător atît de rapid schimbător, cum nu i-a mai fost dat omului niciodată să cunoască, rămînem într-o stare de jalnică ignoranţă asupra posibilităţilor de adaptare ale animalului uman. Psihologii, la fel ca şi politicienii noştri, sînt nedu­ meriţli de rezistenţa, aparent iraţională, faţă de schim­ bare pe care o manifestă anumiţi indivizi şi anumite grupuri. Şeful unei corpomţii care vrea să reorga­ nizeze un departament, educatorul care vrea să intro­ ducă o nouă metodă de învăţămînt, primarul care vrea să realizeze o integrare paşnică a raselor din oraşul său - toţi, la un moment dat, se lovesc de această rezistenţă oarbă. Ştim însă foarte puţin des­ pre cauzele care o g.enerează. Pe de altă parte, de ce sînt unii oameni însetaţi de schimbare şi chiar se înflăcărează de dragul ei, făcînd tot ce le stă în putere ca să-i dea viaţă, pe cînd alţii fug de ea ? Nu numai că n-am gă.sit răspunsuri la aceste întrebări, dar am descoperit că ne lipseşte o teorie adecvată a adaptării, fără de care e puţin p["lobabi1 că vom reuşi vreo . dată să aflăm răspunsurile. Scopul acestei cărţi este deci de a ne ajuta să cădem la o înţelegere cu viitorul - de a ne ajuta să facem faţă în mod mai eficient atît schimbărilor din viaţa pensonală cît şi celor din viaţa socială, prin cunoaşterea mai profundă a modului cum răspund oamenii la schimbar.e. obiectiv,

cartea

In vederea 11ealizării acestui

prezintă

o

nouă şi

cuprinzătoare

teorie a adaptării. Ea atrage, de asemenea, atenţia asupra unui aspect. important, oare adesea e trecut ru vederea. Aproape inbotdeauna analiza efe!Ctelor produse de S·chimbare se

concen.t.rează

mai

mult

asupra

destinaţiei

spre

caDe ne dru·ce schimbarea decÎit a.supra vite:z;ei cu care se face călătoria. In această carte încerc să arăt că ritmul schimbării. are imp.li.caţii dif.erite, uneori chiar mai importante decît oeJe ,],egate de direcţiile schim­ bării. Pentm a putea Îl!lţelege ce înseamnă adaptabi­ litatea, trebuie mai întîi să pătrundem sensul acestei idei. Ori·oe în·oeooare de a defini ,1r.onţinutul" schimt5

bării trebuie să includă ca parte i nteg ran t ă a acestui c onţinut şi consecinţele pe care le are -ritmul în care se face schimbarea. William Ogburn, cu celebra sa teorie a decalajului cultural, a a ră ta t cum se n.as.c tensiunile sociale din cauza rHmurilor inegale de schimbare în diferitele sectoare ·ale so cietă ţii. Conceptul de şoc al viitorului - şi teoria adaptă rii ca['e derivă din el - presupune că trebuie să existe un ec h ilibru nru numai între ritmurile schimbării în dife:rite secto are, dar şi între rapiditatea schimbării din mediul înconjurăto[' şi ritmul .lent al adaptării umane. Căci şocul viit orului se naşte din prăpastia crescîndă dintre ac es te două :ritmuri. Cartea îşi propune însă mai mult decît expunerea unei si mple teorii. Ea �vea să demonstreze, de ase­ menea, o metod ă. Pe vremuri oame!'lii studiau trecu­ tul pentru a arunca oarecare lumină asupra pre­ zent ului . Eu însă am întors ogilinda timp ului, c on vins fiin d că o imagi,ne ·Coerentă a vii torulu i ne va putea :flurniza in formaţ ii preţioase şi pentru prezent. Căci. e din ce în ce mai greu s ă înţelegi problemel·e per­ sonal·e ale individului, ·ca şi cele de ordin general fără a f a·ce uz de viitor ca de un instrument intelectual. ln pag inile ce urmează, mă voi folosi de ac es t in ­ strument pent ru a demonstra ce se poate realiza cu ajutorul lui . In sfîrşit, şi acesta nu e, d esigur , aspectul cel mai puţin important, cartea îşi p ropune să-1 transforme pe citi to r printr-o metodă subt ilă , dar foarte perti­ nentă. Pen•tru a reuşi să facem faţă în mod CO!res­ pu nzăt or schimbărilor rapide din ex i st en ţ a noastră, va fi necesar să adoptăm o nouă atitudine faţă de viitor, să dev e nim oonşti.enţi de r:olul pe care viitorul il j oacă în p rezent . Cartea aceasta îşi prop un e să dez ­ volite conştiinţa viitorului 1a citi tor . In m ăsura în

c�re, după ce va fi terminat de citi t ca.rt.ea, cititorul se

va

surprinde

gîndind la

evenimentele

viitoare,

fădnd speculaţii în privinţa lor sau î ncer.cî n d să le

antidpeze, •Cartea îşi va fi dovedit utilitatea. Odată

aoes·te obiective stabilite,

urmează la rînd

.l'ezerv.ele pe care le avem de făcut. Mai în tîi , treb uie 18

să ţinem seama de perisabilitatea faptelor. Orice reporter şti e din experienţă că se întîmpl ă adesea ca, lucrînd la un reportaj, lucrurile să-şi schimbe aspectul şi sensul chiar înainte de a-şi aşterne fra­ zele pe hîrt ie. In prezent, întreaga noastră lume e o poveste în care întîmplăr i le se succed cu repezi­ ciune. De aceea este inevitabil ca într-o carte scrisă de-a lungul mai multor ani anumite fapte să fie depăşite în intervalul dintre perioada cercetării, pe­ rioada redactării şi momentul publicării. Unii pro­ fesori de la Universitatea A se mută între ti mp la U ni vers i ta tea B. Anumiţi oameni politici care aveau poziţia X trec între timp la poziţia Y. Deşi m-am străduit în tot cursul elaborării cărţii să ţin Şocul viitorului în pas cu timpul, unele date prezentate sînt fără îndoială deja perimat•e. (Aceasta se întîmplă, bineînţeles, cu multe cărţi, deşi autorilor nu le prea place să vorbească despre acest lucru.) Perimarea datelor are însă o semnificaţie deosebită în cazul de faţă, întrucît serveşte la v erificarea tezei înseşi a cărţi.i privind rapiditatea s ch imbărilor. Scri­ itoriior le este din ce în ce mai greu să ţină pa sul cu realitatea. Incă nu am lnvăţat să concepem, să cer­ cetăm, să scriem şi să publicăm într-un "timp real''. De aceea, cititorii vor trebui să se preocupe mai mult de probleme generale decît de amănunte . Trebuie să facem, de asemenea, o rezervă în le­ gătură •Cu auxiliarul "va " . Nici un futurolog nu lu­ crează cu "preziceri". Acestea sînt l ăs ate pe seama oracolelor de la .televiziune şi a astrologilor din ziare. Oricine ·cunoaşte cît de cît complexităţile previziunii nu va pretinde că poate f a ce prognoze absolute. Este ceea oe cu subtilă ironie spune un proverb chinezesc : "E foarte g·reu să faci profeţii, mai ales în privinţa viitorului". Aceasta înseamnă că orice afirmaţie cu privire la viitor ar trebui de fapt să fie însoţită de un şir întreg de rezerve : "dacă, şi, dar, pe de altă parte". A i ntro­ duce însă î.ntr-o car te ca cea de faţă toate rezervele necesar� ar însemna să-I înăbuşim pe cititor sub o avalanşă de "s-ar putea ca". Şi, pentru că n-am vrut să folosesc această modalitate, mi-am permis 17

să

vorbesc ferm, fără ezi tări, avînd înc r e d e re că inteligent va înţelege că este o ch es tiun e de stil. Cu vîn t ul "va" tre b uie citit întotdeauna ca şi cum ar fi pr eced at de prob ab i l sau "după părerea mea" . De asemen ea, toa t e datele cu privire la eve­ ni mente vi i toa re trebuie judecate la j usta lor valoa re. Imposibilitatea de a vorbi cu pr ecizi e şi cer ti tudin e despve viitor nu îns ea mn ă însă a nu vorbi deloc. Acolo un d e e x i stă da te ferme", desigur că ele trebuie luate în c ons i d e raţie Dar acolo unde acestea lipsesc scri itorul c on ş t i en t de răspunderea sa chiar şi omul de ştiinţă - are atît dreptul cît şi obligaţia de a recurge la alte feluri de probe, inclusiv date an ecdo ti ce im­ presii, precum şi păreri le unor oameni bine infor­ mati. Am proce dat astfel ori de cî t e ori a fost necesar şi nu consider că tre bu i e să-mi cer i ertare pentru asta. Cînd te ocupi de viitor, cel puţin în sco pu l arătat aici, e mai i mportan t să ai i ma ginaţ i e şi intuiţ i e decît să fii "exact" sută la sută. Chiar dacă o teori e nu e absolut exactă, ea poate fi extrem de folositoare. Pînă şi erorile po t fi folositoare. Hă,rţile g l ob ulu i pămîn­ tesc trasate de car tografii medievali era u atît de i m­ p recis e atît de pli ne de erori flagran te în cît astăzi, cînd aproape întreaga su pr afaţ ă a Pămîntului a fost cartografiată, ele suscită doar zîmbete cpndescendente. Totuşi fără aceste hărţi m arii ex pl orato ri n-ar fi putut d es c o pe r i n i c i oda tă Lume a Nou ă Iar h ărţ i le mai bun e şi mai ex a cte de astăzi n-ar fi putut fi elabo­ rate dacă oamenii care lucrau cu datele limitate ce le stăteau pe atun ci la d isp oz i ţie nu şi-ar fi aşter­ nu t pe hî rtie c oncepţii le îndrăzneţe d es pre lumi pe care nu le văzuseră niciodată. Noi, care explorăm viito rul, sîntem a s em en e a acelor vechi car tog ra f i , şi în aces_t spirit sînt prezentate aici concep t ul de şoc al vi i tor ului şi t eori a adaptabi­ lităţii - nu ca ultimul cuvînt, ci ca o p ri mă apro­ ximare a no i lor reali t ăţi, pline de primejdii şi de f ăgă duieli, pe care le-a cveat t en dinţa de a ccelerare cititorul

"

"

"

.

­

-

,

,

.

.

.

.

Partea întîi MOARTEA PERMANENŢEI

A 800-A PERIOADĂ DE VIAŢĂ

ln cele trei scurte decenii ce ne mai despart de secolul al XXI-lea, milioane de oameni obişnuiţi, nor­ mali din punct de vedere psihologic vor avea de făcut faţă unei coliziuni bruşte cu viitorul. Mulţi cetăţeni ai celor mai bogate şi mai avansate naţiuni din punct de vedere tehnologic din lume vor găsi că e din ce în ce mai greu să ţină pasul cu schimbările neîncetate care caracterizează vremea noastră. Pentru ei viitorul va fi sosit prea devreme. Această carte tratează despre schimbare şi despre felul cum ne putem adapta la ea. Tratează despre cei cărora schimbarea se pare că le prieşte, care călă­ resc cît mai sus pe valurile ei, precwn şi despre mul· ţimea celor care-i opun rezistenţă sau caută să fugă de ea. Tratează despre capacitatea noastră de adap· tare. Tratează despre viitor şi despre şocul pe care-I provoacă. In ultimii trei sute de ani, societatea occidentală

a

fost prinsă într-un iureş al schimbării. Furtuna, de­ parte de a se potoli, pare că-şi adună acum noi forţe. Schimbarea

îşi

rostogoleşte

talazurile

peste

ţările

supraindustrializate, tot mai repede şi cu o forţă ne­ maipomenită. ln urma ei răsare o faună socială cu tot felul de ciudăţenii - de la biserici psihedelice şi "universităţi

libere"

pînă

la

oraşe

ale

ştiinţei

în

Arctica şi cluburi pentru troc de neveste în California. De asemenea se ivesc specimene stranii : copii care la doisprezece ani nu mai au nimic copilăresc în ei ;

adulţi care la cincizeci de ani se comportă ca nişte 21

copii de doisprezece ani. Apar oameni bogaţi care se joacă de-a sărăcia, programatori de calculatoare cnre se îndoapă cu LSD ; anarh işti care, sub cămăşile lor murdare de doc, sînt de fapt nişte conformişti re­ voltători şi con formişti care, sub gulerele lor scrobite, sînt în realitate nişte anarhişti revoltători. Apar preoţi căsătoriţi şi predicatori atei şi evrei budi şti zen . Avem pop ... şi op ... şi artă cinetică ... Există cluburi de playboys . amfetamine şi tranchilizante... mînie, belşug şi uitare. Multă uitare. Se poate oare explica un peisaj atît de straniu fără a recurge la jargonul psihanalizei sau la clişeele sum­ bre ale existenţialismului ? E ca şi cum o nouă şi curioasă societate ar irupe în mijlocul nostru. Există oare o cale de a o cunoaşte, de a-i modela dezvol­ tarea ? Cum se poate ajunge la un acord cu această societate? Multe din lucrurile ce ne par de neînţeles ar de­ veni mult mai limpezi dacă am lua în consideraţie ritmul accelerat al schimbării, care transformă uneori realitatea într-un fel de caleidoscop ce se mişcă în­ continuu. Căci acceleraţia schimbării loveşte nu nu­ mai industriile sau naţiunile. E o forţă concretă care pătrunde adînc în existenţa noastră personală, ne si­ leşte să interpretăm noi roluri şi ne ameninţă cu o boală nouă, de un mare impact psihologic. Aceast ă boală nouă poate f i numită "şocul viitorului" , i a r cu­ noaşterea originii şi a simptomelor ei poate explica multe lucruri care altfel desfid orice analiză raţio­ nală. .

.

Musaflrul nepregAtit

Termenul paralel "şocul cultural" a şi început să se introducă în vocabularul curent. Şocul cultural este efectul pe care imersiunea într-o cultură străină îl are asupra vizitatorului nepregătit. Voluntarii Corpu­ lui Păcii suferă de această boală în Borneo sau Bra­ zilia. Marco Polo a suferit şi el probabil de ea în Katay. Şocul cultural este ceea ce se întîmplă cînd un călător se pomeneşte deodată într-un loc 22

unde ,.da" poate să însemne "nu", unde , ,preţul fix" e su­ pus tocmelii , u nd e a fi lăsat să aştepţi în anti camera u n u i birou nu reprezintă un motiv de supărare, unde

rîsul poate sii însemne mînie. Este ceea ce se întîm­ plă cînd regulile psih ologice familiare, care-1 ajută pe

individ să existe într-o societate, sînt deodată anulate şi înlocuite cu altele care apar ciudate sau de neînţeles. Fenomenul de şoc cultural explică într-o mare mă­ sură sentimentele de înstrăinare, dezorientare şi frus­ trare care îi chinuie pe americani cînd au de-a face cu alte societăţi . El provoacă o întrerupere a comu­ nicării, o interpretar e greşită a realităţii, o incapaci­ tate de adaptare. Totuşi şocul cultural este relativ blînd în comparaţie cu boala mult mai serioasă care e şocul viitorului. Şocul viitorului este dezorientar ea extremă cauzată de sosirea prematură a viitorului. Şl n-ar fi exclus să devină cea mai importantă boală a zilei de mîine. Şocul viitorului nu va fi găsit în Index Medicus sau în vreo altă listă de anormalităţi psihologice. Totuşi, dacă nu se iau măsuri inteligente pentru a-1 combate, milioane de fiinţe umane se vor găsi din ce în ce mai dezorientate şi vor deveni într-o măsură crescîndă incapabile de a se descurca în mediul lor înconjurător. Neliniştea, n evroza de masă, iraţionalitatea şi violenta nestăvilită, care se manifestă deja în viaţa contempo­ rană, sînt doar o imagine premergătoare a ceea ce ne aşteaptă dacă nu vom reuşi să înţelegem boala şi s-o tratăm. Şocul viitorului este un fenomen al timpului, un produs al ritmului foarte rapid de schimbare in so­ cietate. El se naşte din suprapunerea unei noi culturi pe o cultură veche. Este şocul cultural în propria noastră societate. Dar impactul lui e cu mult mai grav. Căci membrii Corpului Păcii, ca şi majoritatea călă­ torilor în ţări străine, au în general sentimentul re­ confortant că vor regăsi la reîntoarcere cultura pe care au lăsat-o în urmă. Pe cînd victimele şocului viitorului nu beneficiază de acest refugiu. Dacă scoatem un individ din mediul său cultural şi-1 transpunem subit într-un mediu complet diferit 23

de al lui, cu un complex de reguli diferite la care trebuie să reacţioneze - concepţii diferite despre timp, spaţiu, muncă, dragoste, religie, sex şi toate ce­ lelalte -, dacă ii luăm apoi orice nădej de de a re­ veni într-un peisaj mai familiar, dezrădăcinarea pe care o va suferi va fi de două ori mai grea. In plus, dacă această nouă cultură se află ea însăşi într-o per­ manentă frămîntare şi dacă - ceea ce e chiar mai rău - valorile sale sînt în permanentă schimbare, senzaţia de dezorientare va deveni şi mai intensă. Dispunînd de puţini indici cu privire la ce tip de com­ portament este raţional în împrejurări radical schim­ bate, victima poate să devină un pericol pentru ea în­ săşi ca şi pentru ceilalţi. Inchipuiţi-vă acum că e vorba nu numai de un in­ divid, ci de o întreagă societate, o întreagă generaţie, inclusiv membrii săi cei mai slabi, cei mai puţin in­ teligenţi, cei mai iraţionali, care deodată se găsesc transportaţi în această lume nouă. Rezultatul este dezorientarea în masă, şocul viitorului pe scară largă. Aceasta este perspectiva pe care omul o are acum în faţă. Schimbarea se prăvăleşte peste capetele noas­ tre ca o avalanşă şi majoritatea oamenilor sînt com­ plet nepregătiţi pentru a-i face faţă.

Ruptura cu trecutul

Oare toate acestea sînt exagerate ? Cred că nu. A devenit o banalitate să afirmi că trecem în prezent prin "a doua revoluţie industrială " . Această formulare e menită să ne dea o idee despre rapiditatea şi pro­ funzimea schimbării din j urul nostru. Dar, pe lîngă faptul că e banală, este şi înşelătoare. Căci ceea ce se întîmplă în prezent are probabil o semnificaţie mult mai mare, mai profundă şi mai cuprinzătoare decît revoluţia industrială. De fapt, unele opinii auto­ rizate - şi care devin tot mai numeroase - susţin că momentul de faţă reprezintă nimic mai puţin decît un al doilea punct de revoluţionară discontinuitate din istoria umanităţii, comparabilă ca dimensiuni 24

numai cu prima mare ruptură in continui tatea i sto· rică - trecerea de la barbarie la civilizaţie. Această idee apare tot mai des în scrierile unor oa· meni de ştiinţă şi ale unor tehnologi. Fizicianul bri· tanic sir George Thomson, laureat al Premiului No· bel, afirmă în Viitorul previzibil că paralela istorică cea mai apropiată de timpul prezent nu este revoluţia industrială, ci "inventarea agriculturii în era neoli· tică". John Diebold, expertul american în automatică, atrage atenţia că "efectele revoluţiei tehnice pe care o trăim în prezent vor fi mai profunde decît orice transformări sociale pe care le-am cunoscut în trecut". Sir Leon Bagrit, constructorul britanic de calcula· toare, subliniază că automatizarea reprezintă ea însăşi "cea mai mare transformare din întreaga istorie a omenirii" . Oamenii de ştiinţă şi inginerii nu sînt însă singurii care împărtăşesc aceste opinii. Sir Herbert Read, fi· lozof al artei, afirmă că trăim "o revoluţie atît de fundamentală încît trebuie să ne întoarcem cu multe secole în urmă ca să-i găsim o paralelă. E posibil ca singura transformare comparabilă să fie aceea care a avut loc între epoca veche şi epoca nouă de piatră ... ". Iar Kurt W. Marek, cunoscut sub numele de C.W. Ceram ca autor al cărţii Zei, morminte şi savanţi, spune : "Noi, cei din secolul al XX-lea, încheiem o eră a omenirii de cinci mii de ani... Nu ne aflăm, după cum presupunea Spengler, în situaţia Romei la în· ceputul istoriei Occidentului creştin, ci în situaţia din anul 3000 î.e.n. Ochii noştri se deschid ca aceia ai omului preistoric şi vedem o lume cu totul nouă". Una dintre declaraţiile cele mai remarcabile asupra acestui subiect i se datorează lui Kenneth Boulding, economist eminent şi sociolog plin de imaginaţie. Afirmînd că momentul de faţă reprezintă o cotitură capitală în istoria omenirii, Boulding, observă că "în ceea ce priveşte numeroase serii statistice legate de activităţil e omenirii linia care desparte istoria umană în două părţi egale e cuprinsă în istoria prezentă". "Intr-adevăr, secolul nostru reprezintă Marea Linie Mediană care trece prin centrul istoriei wnane. Ast· 25

fel, susţine el, "lumea de astăzi... e tot atît de diferită de lumea în care m-am născut pe cît era de diferită lumea de atunci de cea a lui Iuliu Cezar. M-am născut, s-ar putea spune, la mijlocul istoriei omeneşti. Aproape tot atît de mult s-a întîmplat de cînd m-am născut eu cît s-a întîmplat în toată istoria omenirii pînă atunci". Această declaraţie surprinzătoare poate fi ilustrată în mai multe feluri. S-a spus, de exemplu, că dacă ultimii 50 000 de ani ai existenţei omului ar fi îm­ părţiţi în perioade de viaţă de circa 62 de ani, s-ar ajunge la cifra de 800 de asemenea perioade. Din aceste 800 de perioade, 650 au fost petrecute în peşteri. Abia în ultimele 70 de perioade de viaţă a devenit posibil să se comunice efectiv de la o perioadă la alta, şi aceasta datorită scrisului. Abia în ultimele şase perioade de viaţă, masele de oameni au ajuns să vadă cuvîntul tipărit. Abia în ultimele patru perioade a devenit posibil să se măsoare timpul cu oarecare pre­ cizie. Abia în ultimele două a fost folosit pentru prima oară motorul electric. Iar majoritatea covîrşi­ toare a tuturor bunurilor materiale pe care le folo­ sim în viaţa noastră zilnică au fost produse în ultima perioadă - cea prezentă, a 800-a. A 800-a perioadă de viaţă reprezintă o ruptură bruscă cu întreaga expeTienţă trecută a omenirii, deoarece în cursul acestei perioade relaţia dintre om şi resurse a suferit o răsturnare, ceea ce apare în chip evident in domeniul dezvoltării economice. In cursul unei singure perioade de viaţă, agricultura, baza ini­ ţială a civilizaţiei, şi-a pierdut caracterul :predomi­ nant la o naţiune după alta. In prezent, în douăspre­ zece dintre cele mai dezvoltate ţări, agricultura folo­ seşte mai puţin de 15% din populaţia activă din punct de vedere economic. In Statele Unite, unde fermele agricole hrănesc 200 000 000 de americani, plus alte 160 000 000 de oameni de pe întregul glob pămîntesc, această cifră a seproducere a lumii ext erioare, elaborată şi fo l o s i tă ca un gh i d în a cţi une de c ătre o soci etate istorică , trebuie să cores­

pundă într-o ,mă s u rii

oa rec a re

a c elei

rea l i tă ţ i.

Căci

a l tiel societatea n- a r fi putut să se menţină ; dacă ar

fi acţion a t conform unor j ude că ţi complet incorecte, membrii ei n-ar fi reuşit să p rodu că nki c el e mai s i m­

ple unelte şi nici să procure c u ajutorul lor hrană şi adăpost d i n lumea exterioară" . Nici un m od el a l ['ealităţii n u este un p rodus pur

p ers ona l .

Deşi

un el e

dintre

noastre

i m a g i n il e

sî nt

bazate pe ob servaţ ii prop ri i, un număr tot mai mare se

întemeiază

în

prezent

pe mesaje

răspîndite

de

mass-media şi de oamenii din j u rul nostru. In conse­ cinţ ă, gradul de precizie a modelului nostru reflectă

într-o oarecare măsură ni velu l general de cunoaştere al

Dat fiind că exp eri enţa şi cercetarea pompează cunoştinţe mai precis e şi mai

societ ă ţii.

ş tiin ţifi.că

valoroase în so ci etat e, noile concepte, noile moduri de gîndiTe înlocuiesc, c ont razi.c şi fac să se .perimeze ideile şi con c ep ţ ii le mai vechi despre lume. Dacă soci et atea însăşi ar sta pe l oc , nu

ar

exista o

presiune pentru ca individul să-şi a d u că la zi propri a sa

prov iz i e de imagini, să le pună de a cord cu cele

ma i noi c unoşti nţe de care dispune societatea. Atîta timp cit societatea în ca r e se află ad ă po s tit e stabilă ·

sa u se schimbă încet, i mag ini l e pe care îşi î ntem eiază de asem enea , să se s ch i mb e încet. Pentru a p u tea trăi insă într-o soci etate în ra pid ă schimbare, p en tru a pu tea face faţă schimbărilor ra pi de şi comp l exe, individul trebuie să-şi s ch i mbe propriul său stoc de im ag·in i într-un ritm care să se coreleze oarecUllll c u ritmul schimbărilor. Mod elul său trebuie adus la zi . I n măsura în care se produce

comportarea pot,

un decalaj, rea cţi il e sale la s c h im bări vor deveni ne-

lGS

corespunzătoare, iar el se va dovedi tot mai ineficient. Există d eci o presiune intensă asupra individului pen­ tru a-l face să ţină pasul cu ritmul general. în prezent în tehnosocietăţi schimbarea are loc atît de repede şi continuu încît adevărurile de ieri devin ficţiuni astăzi, iar membrii cei mai calificaţi şi inteligenţi ai s ocietăţii mărturisesc că le vine greu să se ţină l a curent cu potopul de cunoştinţe noi chiar şi în domenii foarte înguste. "Nu e posibil să urmăreşti tot ceea ce ai dori " , se plînge d r. Rudolph Stohler, zoolog la Universitatea din California, la Berkeley. "Imi consum 25 pînă la 50 % din timpul d e lucru căutînd să mă ţin la curent cu ceea ce e nou in lume" - spune dr. I. E. Wallen, şeful secţiei de oceanografie de la Instituţia Smithson din Washington. Dr. Emilio Segre, laureat al Premiu­ lui Nobel pentru fizică, d eclară : "Chiar şi numai in problema mezonilor K e imposibil să consulţi toate publicaţiile" . Iar oceanograful dr. Arthur Stump re­ cunoaşte : "Nu ştiu într-adevăr ce soluţie s-ar putea găsi ; siniura posibilitate ar fi să se d eclare un mora­ toriu al publicaţiilor pe zece ani" . Cunoştinţele noi le dezvoltă pe cele vechi sau le scot din uz. In ambele situaţii îi obligă pe c ei care sînt interesaţi să-şi reorganizeze d epozitul de imagini. Ii obligă să reinveţe azi ceea ce credeau ieri că ştiu. Lord James, vicepreşedintele Universităţii din York, afirmă : "Mi-am luat licenţa in chimie la Oxford in 193 1 . Cînd mă uit la întrebările ce se pun în pre­ zent l a examene la Oxford, îmi dau seama nu numai că nu ştiu să răspund la ele, dar că n-aş fl putut să răspund la ele niciodată, deoarece cel puţin două treimi din probleme presupun cu­ noştinţe care pur şi simplu nu existau la d ata cînd mi-am luat licenţa" . Iar dr. Robert Hilliard, spe­ cialistul prin cipal în emisiuni radiofonice şcolare din Comisia federală pentru comunicaţii, merge chiar mai departe : "In ritmul in c are se înmulţesc cunoş­ tinţele, la vremea cînd copilul ce se naşte acum va fi absolvit colegiul, cantitatea de cunoştinţe in lume va fi de patru ori mai mare. La data cînd acelaşi. copil va atinge vîrsta d e cincizeci de ani, v a fi de 166

treizeci şi două de ori mai mare, iar 97 % din toate c un oştin ţ el e din l ume vor fi fost obţinute în perioada de cînd s-a n ăs c ut" . Admiţînd că definiţia "cunoştinţelor" e vagă şi că asemenea statistici au un caracter hazardat, rămîne totuşi un fapt evident că fluxul crescînd d e noi cu­ noştinţe ne obligă să ne specializăm într-un domeniu din ce în ce mai îngust şi ne sileşte să ne revizuim imaginile interioare ale rea lităţii într-un ritm tot mai rapid . Aceasta nu se referă însă numai la in­ formaţii ştiinţifice greu accesibi l e despre particule fizice sau structuri genetice. Se aplică în aceeaşi măsură diverselor categorii de cunoştinţe care afec­ tează direct viaţa de fiecare zi a milioane de oameni.

Valul freudian

Evident că multe din cunoştinţele noi nu au o l e­ gătură directă cu interesele imediate ale cetăţea­ nului de pe stradă. Nu îl intrigă şi nici nu îl impre ­ si onează faptul că un gaz nobil ca xenonul poate forma compuşi - un lucru despre care pînă nu de mult !Jlaj oritatea chimiştilor jurau că este imposibil. Probabil că şi aceste cunoştinţe vor avea o influenţă asupra s a cînd vor fi cuprinse într-o nouă tehnologie, dar pînă atunci îşi poate permite să l e ignoreze. Pe de al tă parte însă, o bună parte din cunoştinţele noi afectează în mod direct preocupările sale imediate, slujba sa, politica pe care o face, viaţa sa de familie, chiar şi c omportarea sa sexuală. Un exemplu dureros îl constituie d ilema în care se a flă în prezent p ă rinţii ca urmare a schimbărilor radicale succesive privind imaginea c o p i lu l ui in so­ cietate şi teoriile noastre despre creşterea copiilor. La începutul secolului, de exemplu, în Statele Unite, teoria dominantă reflecta concepţia ştiinţifică foarte răspîndită pe atunci despre primordialitatea eredi­ tăţii în determinarea caracterelor. Mame care nu auziseră niciodată despre Darwin sau Spencer îşi creşteau copiii după canaane corespunzînd cu con­ cepţiile despre lume ale ac e sto r gînditori. :Vulgari-: 167

zate şi simpl ifi cate, c irculînd din gură în gură, aceste concepţii

despre

lume

rellectau

;:;e

în

coin·ingerea,

împărtăşită de milioane de oameni o bi şnui ţi , că "copiii răi provin dintr-un soi rău" , că "instinctul criminal e ereditar" etc. In primele decenii ale secolului, aceste atitudini au dat înapoi în faţa progresului concepţiilor asupra rolului hotărîtor al mediului. Credinţa că mediul mo­ delează personalitatea şi că primii an i sînt cei mai importanţi a

creat o nouă imagine a copilului. Lu­

crările lui Watson şi Pavlov au început să pătrundă în conştiinţa publicului. Mamele urmau noul beha­ viorism, refuzînd să-şi alăpteze sugarii cînd aceştia cereau de mîncare,

refuzînd să-i

înţărcîndu-i ele timpuriu dependenţi. plîngeau,

ia

în

ca

.

braţe

cînd

să-i facă in­

Martha Wolfenstein a scris un studiu în care com­ pară sfaturile oferi te părinţilor în şapte ediţii &uc­ c es i ve

ale

lucrării

Ingrij irea

copilului,

un

manual

editat între 1914 şi 1 9 5 1 de către Biroul copiilor din Statele Unite.

A constatat modificări însemnate în

privinţa metodelor preferate recomandate în legătură cu înţărcatul, sugerea degetelor, masturbaţia, obiş­ nuirea copilului cu curăţenia. Din acest studiu .rezultă în mod limpede că spre sfîrşitul deceniului al 4-lea începuse să prevaleze o altă imagine a c op i l u lui. Con­

·

ceptele freudiene s-au revărsat ca un talaz, revolu­ ţionînd practicile de creştere a copiilor. D eodată, mamele au început să audă vorbindu-se despre "drep­ turile

copii1or"

şi

despre

necesitatea

"gratificaţiei

orale" . La ordinea zilei era permisivitatea. ln paranteză fie spus, în acelaşi timp cînd imaginile freudiene ale copilului începeau să determine modi­ ficarea comportării şi

Dallas,

părinţilor

din

Dayton, Dubuque

imaginea psihanalistului

ea. Psihanaliştii au devenit

s-a

modificat şi

eroii culturii. In filme,

emisiuni de televiziune, romane şi nuvele publicate în reviste apăreau ca nişte oameni înţelepţi, cu suflet bun, nişte făcători de minuni care erau in stare să regenereze

personalităţile

deteriorate.

filmul Sub puterea blestemului, din

168

Incepind

cu

1945 şi pînă la

sfîrşitul deceniului al 6- lea, ps ihanalistul a fost fn­ făţişat de mass-media în culori cît se poate de tran­ dafirii. Pe la mijlocul d eceni ului al 7-lea însă, el se trans­ formase deja într-o fig ură comică. Peter Sellers, în

f i l m ul Ce mai e nou, Pisicuţă ? , juca rolul unui psih analist care se dov.edea mult m ai nebun d ecît ma­ j ori ta tea pacienţilor săi. Au început să ci rcule "anec­ dote cu p si h analişti " nu numai în cercurile sofisti­ ­

cate din New York şi California, dar şi în rîndul cetă­ ţenilor de pe stradă, încurajaţi de aceleaşi mass-media care creaseră mitul psihanalistului. Această

răsturnare

bruscă

a

imagin i i

publice

a

psihanalistului (imaginea pub l i că nefiind altceva decît însumarea imaginilor particulare din societate) era determinată şi de schimbările survenite în cercetare . Căci d evenis e din ce în ce m ai evident că terapia psihanalitică nu era în măs ură să corespundă aştep­ tărilor, iar n oile d escope ri ri făcute în domeniul ştiin­ ţelor behavioriste, şi în sp e c i al în psihofarmacologie, făceau ca m u l te din pro ced eel e terapeutice freudiene să pară ciudat de arhaice . Totodată cercetarea a luat un mare avînt în domeniul teoriei învăţării, iar creş ­ terea copiilor a căp ă t at o n ouă orient are, de data aceasta in direcţia unui gen de n eobehaviorism. In fiecare stadiu al acestei d ez voltări, un ansamblu d e imagini foarte răspîndite au fost atacate d e un ansamblu de ima g i n i opuse. Indivizii fideli unor anu­ mite concepţii au f o st asaltaţi de i nform aţii, articole, filme do cumen t are, precum şi d e sfaturi pro v enind d e la aut orită ţ i , prieteni, rude şi chiar de la cunoştinţe întîmplătoare care a veau păreri contrare. Aceeaşi m amă, ad resîndu-se aceloraşi autorităţi în două mo­ mente

diferite

primi,

într-adevăr,

pe

in

cursul

anumite c onclu z ii

timp

ce

creşt e rii

sfaturi

oarecum

copilului diferite,

diferite privind

ei,

va

ba z at e

realitatea.

In

pentru oameni i din t rec ut, modelele de crescut

copii rămîneau stabile uneori timp de secol e, pentru

oamenii prezentului ş i ai vi i torului creşterea copiilor a devenit, la fel ca atîtea alte d omeni i , o a renă în care valuri succes ive de imagini 161

se

războiesc unele

cu altele, multe dintre efe generate de cercetarea .ştiin ţifică. ln acest fel, noile cunoştinţe le modifică pe c:ele vechi. Mass-media împrăştie în mod instantaneu şi cu o mare putere de convingere noi imagini, iar indivizii obişnuiţi, în căutarea unei modalităţi de a face faţă mediului social înconj urător tot mai complex, încearcă să se ţină la curent. In acelaşi timp, faptele - care se deosebesc de cercetare ca atare - distrug, •de asemenea, vechile noastre structuri de imagini. Apariţia lor fugitivă pe ecranul atenţiei noastre şterg e

vechil e imagini şi generează altele noi. După marşu­ rile pentru libertate şi răscoalele din ghetourile ne­ grilor, numai un arierat mintal şi-ar mai putea păstra .iluzia, atît de îndră�ită pe vremuri, că neirii sînt nişte "copii fericiţi " , mulţumiţi în sărăcia lor. ln educaţie, in politică, în teoriile economice, în medicină, în probleme internaţionale, valuri de noi imagini pătrund prin apărarea noastră, ne zdruncină modelele mintale ale realităţii. Rezultatul acestui bom ­ bardament cu imagini îl constituie o degradare acce­ lerată a vechilor imagini, o circulaţie intelectuală mai rapidă şi apariţia unui înţeles nou, mai profund al i�ermanenţei cunoştinţelor înseşi.

O avalanşă de best-sellers

Această impermanenţă se oglindeşte în societate in diverse moduri subtile. Un exemplu dramatic este impactul � care explozia cunoştinţelor îl are asupra acelui conteiner clasic de cunoştinţe care e cartea. Pe măsură ce cunoştinţele noastre au devenit mai abundente şi mai puţin permanente, am putut observa cum vechea legătură de carte din piele, durabilă şi solidă, practic a dispărut, fiind înlocuită la inceput prin pînză şi apoi prin coperte de carton. Cartea însăşi, la fel ca şi mare parte din informaţiile pe care le cuprinde, a devenit mai tranzientă. Cu zece ani in urmă, Sol Comberg, proiectant de sisteme de comunicaţii, un profet radical în domeniul tehnicii de bibliotecă, afirma că cititul va inceta 170

în curînd de a mai fi o formă primară de ingurgi·

t a re de informaţij. "Scrisul şi ci ti t ul - spunea el vor deve11i lJJcruri perimate" . (:Printr-o i ro n ie a soartei, soţia d·lui Cornberg e roma nci eră .) Oricum ar sta l u cru ri l e un fapt e evi d ent şi anume,

-

,

din

c a uz a

fiecare

,

dezvoltării de neînchipuit a cunoştinţelor,

(vai, inclusiv cea de faţă)

cart e

con ţin e

o

fra cţiune tot mai mică din volumul total de cunoştinţe.

Ia r revoluţia

cărţilor broşate, punînd

tuturor ediţii

ieftine,

a redus

la

avea o c arte datorită rarităţii

dispozi ţi a pe care

valoarea

sale tocmai

o

în mo­

men tul cînd perimarea tot m ai rapidă a cunoştinţelor îi reduce şi valoarea ce i-o d ă d ea u anterior infor­

maţiile de lungă durată. Astfel, în S ta tele Unite o ca rte

broşată

apare

simultan

în

peste

100 000

de

chioşcuri, p ent ru ca numai d upă o lună să dispară sub un al t val uriaş de pub lic aţi i . Cartea se apropie astfel de tranzienţa pu bl ic aţi ei lunare. De fapt, multe cărţi nu sînt decît nişte reviste cu număr unic. De

as emenea,

durata interesului manifestat de pu­

blic pentru o carte - chi a r pen t ru

o

ca rte

de mare

succeş - se reduce tot mai mult. De exemp lu, durata de viaţă a că rţilor

cu

tirajul cel m a i mare de pe lista

publicaţiei "New York Times" e în continuu declin.

desigur, mari variaţii de

Există,

la

la an, iar

an

unele cărţi reuş esc chiar să ţină piep t valului. Cu

t oate acestea, dacă examinăm primii patru a n i p en t ru există

care

date

complete

în

legătură

cu

această

temă, 1953-1956, şi îi comparăm cu o p erioad ă similară din

deceniul

prima

următor,

perioadă

1963-1966,

b es t -s eller ul

a

-

constatăm că în

rămas

pe listă

în

In deceniul următor, in tervalul 15,7 să p tămîni In decu rsul unei pe­

medi e 18,8 săptă mî ni.

s-a micşorat

la

.

rioade de numai zece ani, aşteptarea medie de viaţă a

b est s ell er- ulu i -

Asemenea

s-a

redus

cu

a proape

o

ş es ime.

tendinţe pot fi î n ţel ese numai dacă vor

fi sesizate elementele ce stau la paza lor. Sîntem mar­

torii unui proces istoric

care în mod inevit ab i l va

s chi mb a psihicul o mului. Căci, una peste alta, de la 171

cosmetice la cosmologie, de la faptele cotidiene cum e povestea lui Tiwggy la realizările strălucite ale tehnicii, imaginile noastre interioare despre realitate, răspunzînd la accelerarea schimbării din afara noas­ tră, trăiesc tot mai puţin, devin tot mai temporare. Creăm şi epuizăm idei şi imagini într-un ritm din ce în ce mai rap i d. Cunoştinţele, la fel ca şi oamenii, locurile, lucrurile şi form e l e organizaţionale devin un produs d e folosit şi aruncat.

Mesajul elaborat tehnic Dacă imaginile noastre despre real itate se peri n d ă tot mai repede, una din cauze ar putea fi creşterea ritmului cu care mesajele încărcate cu imagini sînt lansate asupra simţurilor n oastre. S-au depus puţine st ră duin ţ e pînă în prezent pentru a inve s ti g a această pr ob lem ă în m od ştiinţific, dar faptele arată că indi­ vidul este tot mai mult expus unor stimuli purtători de imagini. Pentru a putea păş i mai departe în acest sens, trebuie să vedem mai întîi care sînt sursel e pri m a r e ale imaginilor. De und e provin miile de imagini cla­ sate în modelul nostru mintal ? Mediul înconjurător ne bombardează cu stimuli. Semnalele c e ş i au ori­ ginea în afara noastră - undele sonore, lumina etc. ne izbesc organele senzoriale. După ce sînt percepute, aceste semnale sînt converti te, printr-un proces în­ conjurat încă de mister, în simbol uri ale realităţii, în imagini. Aceste semnale c e n e parvin sînt d e d ife ri t e ti pu ri . Unele ar putea fi n u m it e necodificate. As t fel, de exemplu, un om umblă pe stradă şi observă o frunză pe care vîntul o împinge pe trotuar. El percepe acest -

-

fapt prin organul său senzorial. Aude un foşnet. Vede m i ş care şi verdeaţă. Simte vîntul. Pe baza acestor

percep ţi i senzoriale, el îşi formează într-un fel sau

altul

o

i m ag i ne

mintală.

Putem

considera

aceste

se mnale senzoriale ca un mesa j . Acest mesaj nu a fost însă intocmit de om, în sensul obişnuit al ter111

menului. Nimeni nu intenţionase &A comunice ceva prin intermediul lui, iar înţelegerea lui nu depind e direct de un cod social o serie de semne şi definiţii convenite pe plan social. Sîntem cu toţii înconjuraţi d e astfel de întîmplări şi participăm la ele. Cînd au loc în raza simţurilor noastre, putem extrage mesaj e necodificate din ele, pe care le convertim în imagini mintale. De fapt, o anumită cantitate de imagini din modelul mintal al fiecărui individ derivă din asemenea mesaje necodificate. -

Primim însă şi mesaje codificate din afară. Mesaje codificate sînt toate cele care depind de convenţii sociale în ceea ce priveşte semnificaţia lor. Toate lim­ bajele, fie că sînt bazate pe cuvinte sau gesturi, pe ritmuri de tobă sau paşi de dans, pe hieroglife, pic­ tografie sau noduri înşirate pe o sfoară, sînt coduri. Toate mesajele transmise prin mijlocirea unor ase­ menea limbaje sînt codificate. Putem afirma cu oarecare precizie că pe măsură ce societăţile s-au dezvoltat şi au devenit mai com­ plexe, proliferînd coduri pentru transmiterea ima­ ginilor de la om la om, procentul de mesaje neco­ dificate primite de omul obişnuit a s,căzut în favoarea mesajelor codificate. Se poate presupune, cu alte cu­ vinte, că în prezent o parte mai mare din imagistica noastră provine din mesaje întocmite d e oameni decît din observarea personală a unor întîmplări brute, "necodifi cate" . In plus, se poate constata o deplasare subtilă, dar semnificativă a tipurilor de mesaj e codifi cate. Pentru ţăranul analfabet dintr-o societate agricolă a tre­ cutului, majoritatea mesajelor intrate erau de felul comunicărilor întîmplătoare sau elementare. Ţăranul putea să discute lucruri obişnuite, legate de casă, să zeflemisească, să se certe sau să spună trivialităţi, să bombăne, să se lamenteze, să imite copiii (şi, în ace­ laşi sens, animalele) etc. Aceasta

determina

natura

celor mai multe mesaj e codificate pe care le primea, şi una din parti cularităţile acestui fel de comunicare este

caracterul

ei

puţin

riguros,

inedit. 173

anarh ic,

flecar şi

Să comparăm aceste mesaje cu tipul de mesaje co­ dificate pe care le primeşte cetăţeanul obişnuit din societatea industrială de astăzi. In afară de toate cele de mai sus, el mai primeşte mesaje - mai ales prin mass - media - ce au fost modelate cu pricepere de experţi in materie de comunicare. El ascultă ştiri ; urmăreşte filme, piese de teatru, spectacole de tele­ viziune, toate regizate cu mare grijă ; ascultă mult mai multă muzică (o formă de comunicare cit se poate de organizată) ; aude numeroase discursuri. Şi mai presus de toate el face un lucru pe care str:ă­ moşul său, ţăranul, nu putea să-1 facă : citeşte mii de cuvinte în fiecare zi, care toate au fost redactate cu multă grijă. Revoluţia industrială, care aduce cu sine o canti­ tate enormă de mesaje elaborate de mass-media, modifică, prin uNnare, in mod radical natura mesa­ jelor primite de către individul obişnuit. Pe lingă mesajele necodificate pe care le primeşte din mediul înconjurător şi mesajele codificate, dar întîmplătoare, de la oamenii din jurul său, individul începe să pri­ mească acum un număr crescînd de mesaje codificate, dar preelaborate tehnic. Aceste mesaje

elaborate

tehnic

se

deosebesc

de

produsele întîmplătoare sau "elementare" sub un as­ pect esenţial : în timp ce acestea din urmă sînt puţin riguroase, produsele elaborate tehnic tind să fie mai exacte, mai condensate, mai puţin redundante. Sînt orientate înspre un scop anume, fiind prelucrate dina­ inte pentru a se elimina orice repetiţie inutilă, vederea

transmiterii

în

informaţional

conţinut

unui

maxim. Ele sînt, după cum spun teoreticienii comu­ n i caţiei, "bogate în informaţii " . Acest fapt deosebit de semnificativ, dar care adesea este trecut cu vederea, poate fi observat foarte uşor dacă îţi dai osteneala să

compari un

eşantion d e

500 de cuvinte de conversaţie obişnuită, înregistrată pe bandă (adică codificat, dar întîmplător), cu 500 de cuvinte dintr-un

text

de ziar s au

dintr-un

dialog

de film (de asemenea codificat, dar elaborat tehnic) . �7·

Conversaţia întîmplătoare va fi probabil plină de pauze şi de repetiţii. Ideile vor fi repetate de mai multe ori, adesea cu aceleaşi cuvinte sau cu mici va­ riaţii. Dimpotrivă, cele 500 de cuvinte de material de ziar sau de dialog de film sînt redactate în prealabil cu grijă, într-o formă cît mai concisă, fără repetări de idei. In principiu, ele sînt mai corecte din punct d e ve(,lere gramatical d ecît conversaţia obişnuită, iqr atunci cînd este vorba de un text oral ideile sînt enunţate mai clar. Materialul de prisos e eliminat. Scriitorul, editorul, directorul - toţi cei ce sînt impli­ caţi în producţia mesajului elaborat tehnic - luptă pentru ca "acţiunea să nu stea pe loc" , să aibă o "desfăşurare rapidă" . Nu e întîmplător faptul că reclamele pentru cărţi, filme, teatru de televiziune adeseori

anunţă

"aventuri

care nu-ţi

dau

răgazul

să respiri" , "cărţi c are se citesc pe nerăsuflate" . Nici unui editor sau producător de filme nu i-ar trece prin gînd să facă reclamă producţiei sale afirmînd că sînt "repetitive" sau "redundante" . Prin urmare, pe măsură ce radioul, televiziunea, ziarele, revistele şi romanele se revarsă în societate, pe măsură ce proporţia mesajelor elaborate primite de individ creşte (iar proporţia de mesaj e necodificat e şi

de

mod

mesaje

întîmplătoare

codificate

corespunzător) , sîntem martorii

descreşte în

unei profund e

schimbări : o continuă acceleraţie a ritmului mediu în care mesajele producătoare de imagini sînt pre­ zentate care

individului.

Masa de

informaţi.i

codificate

îl înconjură începe să asalteze simţurile sale

cu o insistenţă reînn oită. Aceasta explică în parte frenezia vieţii cotidiene. Dacă industrialismul se caracterizează printr-o acce­ lerare a comunicaţiilor, tranziţia la supraindustrialism este însoţită de eforturi intense pentru a accelera şi mai mult procesul. Valurile de informaţii codificate

se transformă în talazuri furioase, care iau un avîn t d i n ce în ce mai mare, atacîndu-ne, căutînd să intre în sistemul nostru nervos. 175

Mozart sincopat In pre.:: e nt, în Statele Unite timpul mediu folosit de adul�i pentru citirea ziarelor e de 52 de minute pe ;d. Aceeaşi persoană care dedică zilnic aproape o oră ziarelor cheltuieşte timp şi cu citirea revistelor, căr­ ţilor, indicatoarelor, notelor d e plată, chitanţelor, instrucţiunilor, etichetelor de pe cutii, reclamelor de pe cutiile cu alimente pentru micul dejun etc. In­ conjurat din toate părţile de tipărituri, omul "inge­ rează" între 1 0 000 şi 20 000 de cuvinte editate pe zi din totalul cu mult mai mare la care este expus. Aceeaşi persoană mai foloseşte probabil o oră şi un sfert pe zi pentru a asculta radioemisiuni - poat e chiar mai mult în cazul cînd posedă un aparat de recepţie cu modulator de frecvenţă. Dacă ascultă ştiri, informaţii comerciale, comentarii sau alte asemenea programe, va auzi în acest timp peste 11 000 de cuvinte prelucrate în prealabil. Mai petrece cîteva ore la televizor, ceea ce înseamnă încă vreo ... 10 000 de cu­ vinte, dublate de o succesiune de imagini elaborate cu multă grijă şi avînd o orientare foarte precisă*. De fapt, nici o emisiune nu e atît de precis orientată ca reclama, şi in prezent americanul adult obişnui t e asaltat zilnic de cel puţin 560 de mesaj e de publi­ citate. Dintre cele 560 la care este expus, nu înregis­ trează însă decît 76, eliminînd 484 de mesaje pu­ blicitare pe zi, pentru a-şi putea consacra atenţia altor probleme. Toate acestea reprezintă presiunea mesajelor ela­ borate asupra simţurilor sale. Şi presiunea creşte mereu. Străduindu-se să transmită mesaje producă­ toare de mai multe imagini într-un ritm tot mal rapid, oamenii care se ocupă de comunicaţii, artiştii şi alţii se străduiesc în mod conştiincios să obţină ca fiecare clipă de expunere la mass-media să aibă o şi mai mare încărcătură informaţională şi emoţio­ nală. * Asta nu înseamnă că numai C'Uvintele şi ilustra­ ţiile transmit sau evocă imagini. Şi muzic a pune î n mişcare mecanismul intern de imagini, deşi imaginile produse pot fi absolut nonverbale.

178

Constatăm astfel că simbolismul e folosit în măsură tot mai mare pentru concentrarea informaţiei. In prezent, oamenii care se ocupă de publicitate, căutînd cu tot dinadinsul să vîre cît mai multe mesaje în mintea individului, în cadrul unui timp limitat, se folosesc din ce în ce mai mult de tehnica simbolistică care este pus în rezervor. Un singur cuvînt transmite în acest caz publicului o imagine vizuală distinctă, care încă din a artei. Să luăm de exemplu "tigru!"

copilărie a fost asociată cu puterea, viteza şi forţa. Revistele ce se ocupă cu probleme de publici tate, ca, d e exemplu, "Printer's Ink" , sînt pline de a rticole teh­ nice sofisticate privind folos irea simbolismului vizual şi verbal în vederea accelerării fluxului de imagini. Actualmente, mulţi artişti ar putea învăţa de la oa­ menii care se ocupă de publicitate noi tehni ci de ac­ celerare a imaginilor. Dacă cei care se ocupă de publicitate şi care tre­ buie să plătească pentru fiecare frîntură de secundă la radio sau televiziune se luptă, în reviste şi ziare, să capteze atenţia volatilă a cititorului şi să-i comu­ nice maximum de imagini în minimum de timp, fără îndoială că şi o parte din public ar dori să mărească viteza cu care poate recepta mesaje şi prel ucra ima­ gini. Aşa se explică succesul fenomenal pe care-I în­ registrează cursurile de citire rapidă în rîndul studen­ ţilor, al directorilor de întreprinderi, al oamenilor politici şi al altora. Una dintre şcolile renumite de citire rapidă afirmă că poate mări de trei ori viteza de abs orbţie a oricărei persoane, iar unii cititori declară că sînt în măsură să citească literalmente zeci de mii de cuvinte pe minut, ceea ce numeroşi experţi contestă pur şi simplu. Indiferent dacă asemenea vi­ teze sînt într-adevăr posibile sau nu, fapt este că ritmul comunicaţiei se accelerează. Oamenii foarte ocupaţi dau în fiecare zi o bătălie ca să poată absorbi cît mai multe informaţii. Citirea rapidă îi ajută, de­ sigur, în această privinţă. Impulsul

către

accelerare

în

comunicaţii

nu

se

limitează însă nicidecum la publicitate sau la cuvîntul tipărit. Dorinţa de a maximiza conţinutul mesajului în minimum de timp stă la baza experienţelor ini1 77

ţiate de psihologii de la institutele americane de cer­ cetare, care au transmis prelegeri înregistrate p e bandă la o viteză mai mare decit cea normală şi au testat apoi gradul de înţelegere la auditoriu. Scopul lor era de a stabili d acă studenţii ar putea învăţa mai mult în cazul cînd conferenţiarii ar vorbi mai repede. Aceeaşi intenţie d e accelerare a fluxului de in­ formaţii rezultă şi din recenta obsesie cu filme pe ecrane fragmentate şi pe ecrane multiple. La Expo­ ziţia mondială din Montreal, spectatorii erau con­ fruntaţi, pavilion după pavilion, nu cu ecranul tradiţional de film, pe care apar în ordine imagini vizuale consecutive, ci cu cîte două, trei sau cinci ecrane, care-i bombardau în acelaşi timp cu mesajele lor. Pe aceste ecrane se d e s f ăşoară în acelaşi timp acţiuni diferite, care pretind spectatorului capacitatea de a accepta mult mai multe mesaje simul tan e decît spectatorul d e filme din trecut sau, în caz contrar, de a cenzura sau a bloca anumite mesaje pentru a putea menţine ritmul absorbţiei de mesaje sau al stimulării vizuale la un nivel rezonabil. Autorul unui articol din "Life" , intitulat O revo­ luţie a filmului menită să zdruncine mintea omului, descrie cu acurateţe această experienţă : "A p ri vi şase imagini în acelaşi timp şi a urmări în douăzeci de minute echivalentul unui film de lung metraj înseamnă pentru creier o excitaţie incredibilă şi un factor de saturaţie" . In altă parte arată că un film pe ecrane multiple, "condensînd mai multe lucruri într-un interval de timp dat, comprimă timpul" . Şi în muzică se observă tot mai mult impulsul acce­ lerator. La un congres al compozitorilor şi specia­ liştilor de computere care a avut loc nu demult la San Francisco, s-a afirmat că de mai multe secol e încoace se constată în muzică "o creştere a volu­ mului de informaţii transmis auditorului în cadrul unui anumit interval de timp" şi se pare, de asemenea , că muzicienii de astăzi cîntă muzica lui Mozart, Bach şi Haydn î ntr u n tempo mai rapid decît cel la care această muzică era executată pe vremea cînd a fos t -

compusă.

Astfel, Mozart ne parvine s in c opat . 178

Semianalfabetul Shakespeare

cu

Paralel

schimbările

care

afectează

imaginile

noastre despre �realitate şi cu accelerarea mecanis­ mului nostlru de tmnsrnisi·e a imaginilor, şi codurile pe care le folosim se modifică. Căci şi limbajul e supus Stuart

convutlsi:Llor. După cum arată lexioograful Berg FJ.exner, .redlactor�ef al Dicţionarului

limbii engleze, Random House, ,,.cuvintele pe care l e

folosim se modifică tot mai repede .pe z i c e trece, ş i n u numai l a nivel de j argon, ci la toate nivelele. Vit�a cu care cuvintele vin şi se duc a c ăpă ta t o mare acceleraţie. Şi asta se aplică nu numai la engleză, ci şi

la

franceză, rusă şi j aponeză" .

Flexner

a ilUJStrat această afirmaţie cu unele date uimitoare ; astf,el, din cele 450 000 de cuvinte "utili­ zabile" in Umba engleză de as t ăzi , conform eva luă­

rilor existente, doar circa 250 000 ar fi inteligibile pentru William Shakespearre. Dacă Shakespeare s-ar întruchipa, la Londra sau la New York, în zilele noastre, el n-ar fd în măsură să în ţ el e a gă , în medie, decît cinci

Bardul

·ar

Aceasta

din fiecare nouă

cuvinte din

vocabular.

fi un semianalfabet. înseamnă

că,

dacă

limba

a

avut

n umăr d e cuvinte pe vremea lui Sh a k es p ea re ca

acelaşi acum,

cel puţin 200 000 de cuvinte - poate chiar de cîteva

ori această cifră - au dispărut şi au fost înlocuite d ecu r sul celor �atru secole scurse de atunci. Flexner presupun•e, dealtfel, că cel puţin o treime

în

din această mişcare de •Cuvinte a avut loc numai în ultimii cin cizeci de ani . Dacă

pund

cu

aceste i·poteze

cores ­

realitatea, ar rezulta că in prezent cu vi n tele

sînt el i mi n a te di n li mbă şi înlocuite într-un ritm cel puţi n de trei ori mai rapi d decît în p eri o a d a de re­

ferinţă 1 5 64-1 914. Această mişcare rapidă reflectă schimbările ce s e prod uc î n lucrurile, procesele şi calităţile mediul ui î n conj urător.

Unele

c uvin te

noi

provin

direct

din

d omeniul tehnologiei şi al produselor de consum . L a nivelul j argonului, ritmul mişcării a fost atît dE' rapi d încît i-a sUit pe autorii

de

dicţionare să-şi

şchimbe criteriile de selecţi e a cuvin telor. "In 1954.

- spune Flexner , cind am inceput sA lucrez Ia Dicţionarul ;argonului american, nu i n cl u deam un cuv·Lnt nou decît in cazul cînd îl găseam consemna� în trei surse diferite într-o perioadă de cinci ani. fn prezent, un asemenea criteriu ar fi imposibil. Limba, -

la fel

ca

şi arta, urmează fluctuaţiile modei" .

Unul din elementel.e care contribuie la rapida in­

troducere şi perimare a cuvintelor constă în viteza de n ecrezut cu care un c uvî n t nou poate fi impus în limbajul curent. Pe la sfÎil'şitul deceniu:lui al 6-lea şi începutul deceniului al 7-lea, se putea s ta b i l i cu pre• cizie oa1ea pe care anumiţi termeni de jargon spe­ cial, ca, de exemplu, "ru b ric ă sau "subsumate" , fu­ seseră preluaţi din :revistele universitare şi folosiţi în unele periodi·ce cu un ti.mj mk, ca, de exemplu, "New York Review of Bookls" sau "Commentary" , apoi adoptate de "Esquire" , cu tirajul pe care-,J avea atunci de 800 000 pînă la 1 000 000 de exemplare, pen­ tru a fi di f uz a t mai departe în cerc u ri largi de "Time" , "Newsweek" şi marile I"eviste de masă. In prezent se trece peste aceste etape. Redactorii !l'evistelor de masă n u se mai mulţumesc să preia vocabularul pu­ blicaţiilor intelectuale intermediare ; în goana lor de a-şi asigura "Locul din vîrf", ei ridică acum produse!& d irect din presa ştiinţi fică. Intr-o bună zi, in toamna anului 1964, Susan Sontag a dezgropat cuvîntul ca mp * şi J-a 11olosit ca temă a unui eseu pu b l i cat în "Parttsan Review" . "Time" a aşteptat doar cîteva săptămîni şi a dedi cat un arti• col termenului şi celei care i-a dat o nouă tinereţe. După alte cîteva săptămîni, termenul proliferase in ziare şi în alte mass-media. In prezent cuvintul a ieşit practic din folosinţă. "Teenybop" ** e alt cuvînt care a traversat vocabul arul cu o viteză ameţitoare. Un exemplu şi mai semnificativ de modificare a limbii îl înfăţişează deplasarea bruscă a î n ţe l esul u i atribuit termenului etnic "black" . Ani de-a rîndul, americanii de culoare au constderat termenul ca un "

"

"

calificativ rasist. Albii l i b eral i îşi învăţau copiii în mod * I n acest caz, grup de adepţi ai unei doctrine. Nota trad. * * Un gen de j azz pentru tineri. - Nota trad. 180

c on ş ti i nci os să folosească termenul " Negro " , m a j u scul * · Scurt ti mp după ce Stokely

scri s

N

cu

Carml­

cha el a

proclamat doctrina Black Power (P utere a G re enw oo d , Mississippi, în iunie 1966, "black" a de ven i t un termen cu care se mi n d r ea u atît negrii cît ş i albii din m i şca rea pentru dreptate rasială. Luaţi pe neaşteptate, a l b i i liberali au trecut printr-o perioadă de :iJn,c eru t ud in e, deoarece nu mai ştiau dacă să f ol o s eas că "Negro" s a u "black". Curînd "black" a fost legitimat, căci mass-media au adoptat noul său sens. In decurs de cî te va l uni , " b lack" intrase şi "Negro" i eşise din uz. Sînt c unos cute cazuri şi mai ,rapide de di f u 1la re a unor termeni. "Cînd Beatles-ii - spunea lexicograful Flexner - se aflau Ja apogeul gloriei lor, ei put ea u să creeze orice cuvînt, să-1 strecoare pe un disc, şi în cel m ult o lună el făcea parte din limb ă . La un moment dat nu ex istau probabil mai mwt de cincizeci de oam€1Ili la NASA care să folosească expresia «A-OK». Dar atunci c înd rm astrona u t l-a folosit în timpul unui zbor televizat cu vî n tul s-a integrat în limbă peste noapte. Acelaşi l uc ru s-a întîmplat şi cu alţi termeni spaţiali, ca "'sputnik» sau «toate siste­ mele merg»" . Pe măs ură ce noi cuvinte sînt introduse, cuvintele v e chi dispar. Fotografi a rmei fete nu mai este o neagră)

"pin-up"

la

(de agăţat pe perete)

sau o "cheesecake

shot" (cheesecake - o p ră jitu r ă, shot - fotografie) , ci

o

"playmate" (tovarăşă d e joacă) . "Hep" s-a trans­

format în

"hip" ;

"hipster" în " h i p pie " . "Go-go" a

pătruns în limbă ca un bolid, dar s-a

dus, laolaltă

c u celel alte de a,c eJaşi fel.

Transformarea limbii implică, de

a s e m en

nonverbale de comunicare. Există gesturi

ea ,

forme

de jargon,

to t aşa cum există cuvinte de j argon - degetul mare în sus sau în jos, d egetul m a r e la nas : gestul copiilor care înseamnă

"să-ţi

fie ruşi ne" , mîna care trece

* In englezeşte, b lack are înţelesul de negru în gene­ ral ; Negro se foloseşte pentru desemnarea unei per­ soane de rasă mai mult sau mai puţin neagră. - Nota trad. 181

pe lîngă gît făcînd gestul de a tăia beregata. Spe­ cialiştii care u rmă11esc

evoluţia

socotesc că şi acesta

putea să sufere schimbări mai

ar

limbajului gesturilor

rapide. Unele gesturli, considerate cvasiobscene, au devenit oarecum mad

puţilll

şocante,

dată

fiind modificarea

valorilor sexuale în societate. Altele, adoptate numai

au căpătat

de anumite persoane, largă.

Un

e-,remplu

de

difuzare,

o răspîndire mai observă

FJexner,

este folosirea mai frecventă in prezent

a

gestului de

dispreţ şi sfidare - pumn'l!Jl ridicat şi

agita·t

in aer.

Invazia d e filme italieneşti, care s-a abătut asupra Stat eLor Unite în deceniile al 6-Jea şi al 7-lea, a con­

tribuit probabil

menea,

la

adoptarea

degetul ridicat

-

acestui

gestul

de

gest.

"ştii

De

ase­

la ce mă

gîndesc" - se pare că se buctllră de mai · mult �respect şi a căpătat o mai largă răspîndire decit

a

avut

înainte.

Totodată alte gesturi practic au dispărut sau au fost înzestrate cu o semnifieaţie complet schimbată. Cercul format din degetul mare şi arătător pentru a arăta că totul e î n ordine este, pare-se, pe cale d e dispa­ riţie ; semnul lui Churchill "V pentru Victorie" este folosit acum de protestatari pentru a sublinia sa semni ficaţie : "pace" ,

nu

noua

"victorie" .

Era o vreme cînd omul învăţa Hmb a societăţii sale ş i o folosea, cu puţine schimbări, de-a lungul întregii sale vieţi. î n văţat

"Relaţia"

era

durabilă.

sa

cu fiecare cuvînt

Acum

e

sau

extraordinar

gest

cît

de

puţin durabilă a devenit.

Arta : cubişti şi cineticil'nl Arta, l a fel ca şi gestul, e un fel d e exprimare non­ verbală

şi

i maginilor.

un Aci

canal

excelent

manifestarea

pentru

transmiterea

efemerizării

este

şi

mai pronunţată. Dacă vom considera fiecare curent

in artă

ca

pe un limbaj bazat pe cuvinte, vom observa

că se produc nu numai înlocuiri succesive de cuvinte, ci de limbi întregi dintr-o dată. I n trecut, arareori se întîmpla ca oamenii să aibă prilejul să asiste, în cursul unei existente, la schimbări esenţiale într-tlrl

m

s til

de artă.

Un

s til sau un curent dura, de o bi cei,

timp de mai multe generaţi i . Astăzi viteza schimbării în artă creează un văl în faţa ochilor, omul nu

mai

are timp ,,să vadă" cum se desfăşoară un c uren t , să-i pătrundă li mbajul , că acesta a şi dispărut.

Făcînd irupţie pe scenă în ulti mul pătrar al s e ­ colului al XIX-lea, impresionismul a fost doar pri m a dintr-o serie de schimbări epatante. A apărut în­ tr-o perioadă cînd industriali.smul s e afla în plin pro­ gres, aducînd cu sin e un ritm sensibil mai rapid al

vieţii d e t oa t e zileJe. "In special viteza nebună a dez­ voltării (tehnologice) şi fclul în care pasul e forţat apar ca ceva patologic, mai ales cînd le compari cu ri tmul progresului din perioadele a n t eri oa re ale isto­ riei culturii şi artei - scrie istoricul d e artă Arn o l d Hauser,

vorbind

despre

schimbările

s t il u rile artei. - C ăc i d e zvoltarea nu numai că accelerează

şi

intervin

ce

rap idă

accelerează schimbările d e modă, modificările

gusturilor est etic e . . .

criteriilor

Inlocutrea

în

a tehnologiei de

c ontinuă

bază

şi

tot

dar ale mai

rapidă a articolelor de f olos i nţ ă zilnică vechi cu al te l e noi... redimensionează viteza cu care se produc reeva­ luările f il o z of i ce ş i a rti s ti ce . . " .

Dacă încadrăm imp res i on is mul, în linii mari , în in­ tervalul dintre 1875 şi 1 9 1 0, constată m o perioadă de

p red o m in anţă

ce

durează

a proxim a ti v

treizeci

şi

cinci de ani. De a tun c i , nici o şcoală, nici un curen t, d e la futurisrn la fauvi.sm, d e la cubism la su p rare a lism, nu a mai dominat scen a atîta ti m p S tilurile se ­

.

succed

fără

întrerupere.

Curentul

care a

durat

mai mult în s ec ol ul al XX-lea - exp res i o n ismul

stract

-

şi-a

menţinut

prep o n d eren ta

ti mp

de

cel

ab­ cel

1 940 pî n ă în 1 960, fiind urmat într-o s u cc esiun e frenetică d e "pop " , care a durat ci rc a cinci ani, "op" , care a �re u ş i t să reţin:'! a t en ţ i a publicului t i mp de doi sau trei ani, ş i apoi de "arta cinetică" , a cărei mot i v aţ i e în ş ă şi este tran­

mult douăzeci

de ani,

din

z!enţa. Acest b alet f ant a sti c se petrece nu nu mai la New York sau San F ran cisc o , ci şi la Roma, P a ri s , Stock­ h olm şi L o qd ra - oriunde se află pictori. Robert Hughes scria nu d em u l t în "New Society" : "Desco-

183

perirea noilor pictori a devenit a c um unul d i n spor­ turile anuale ale Angilei .. . Entuziasmul pentru d es c o­ perirea unei noi orientări în arta eng leză , o da tă pe an, a d ev eni t un fel d e cult euforic, aproape isteric, al reî nn o i rii " . Ideea că fi eca re an trebuie să a d uc ă o nouă mod ă şi o n ou ă ii'ecoltă de artişti este "o pa­ rodie s em n i fi c,ati vă a unei s it uaţ ii care în sine es.te pa rodisti că - fluxul aoc el era t al a v an g ardei d e

astăzi" . Dacă c u rentel e în artă pot fi asemănate ou l i mbi l e , atunci putem compam fiecare operă de a rtă cu un cu v î nt . Dacă facem această transpunere, vom con­ stata că în a rtă are loc un proces absolut analog cu cel ce se petr.ec e în J.imba jul \"erbal. Ad, de ase m e n ea , "cuvintele" - adică operele de artă luate una cîte una - intră in folos in ţă şi apoi ies din v ocab ul a r ou viteze tot mai mari. Opere de artă ne străfulgeră cooştii n ţa in ga l eri il e de artă sau în pag i n ile reviste­ lor de mare ,tiraj ; a doua oa ră cînd le cău tă m, s-au dus. Uneori Îil!Săşi op era dispare literalmente - muJte din e1e sînt oolaje sau oonstrucţii făcute din ma te rial e fragile, care se d esfac d up ă puţin timp.

O mare .parte ddn confuzia ce domneşte în lumea artelor de astă zi se naş·te din faptul că societatea nu vrea să înţeleagă, odată pentru totdeauna, c ă domnia el i te lor şi permanenta au m u ri t şi în dorneni,ul cul­ tural - cel puţin aşa afirmă Jo h n McHale, sco ţi an u l plin de fantezie, pe j umătate art i st, pe jumMate socio­ l o g , care conduce Centrul pentru studii integrativ e al

Universităţii de stat din New York la Binghamton.

l n t r- un

eseu strălucit, intitulat Partenonul d e plas­ tic, el sub l in ia ză că "tradiţionalele canaane ale c ri ­ ticii literare şi artistice... obişnuiesc să pună mare preţ pe permanenţă, origin alita t e şi pe v a l oa rea uni­ versală şi durabilă a unor anumite opere artistk e" . Asemenea sta n d a rd e esteti c e, susţine el, era u adec­ vate pent11u o lume in care se producea meşteş ug ă ­ reşte şi după gustul unor elite reduse ca num ă r. .Aisemenea s tand ard e insă ,,111u ...ţi mai permit să te ra portezi in mod corespunzător la siJtuaţia noastră p rezen tă, cînd se produc, se pun în ci 11cul aţi e şi se consumă

in

IDaBă

un

număr astronomic de opere l!t

artistice. Acestea pot să fie i d entice sau să prezinte d eos e bi ri neglijabi1e. Ele sînt, mai mult sau mai puţin, n eimportante, :in1ocuibi1e şi lipsite de orice «valoare>+ unică sau « a d evăr,.. intrinlsec" . Artiştii de astăzi, afirmă . McHale, nu l u c rează pentru o elită infimă şi nici nu iau în serioo ideea că perma:nenţa e o virtute. Viitorul artei, spune el, "nu mai este legat d e CTearea rmor capodopere durabile" . Dimpotrivă, artiştii lucrează pentru un termen souli"t. Concluzia lui McHale este că "schimbările accelerate al e condi ţiei umane pretind o diversitate de imagini simbolice ale omului care să corespundă cerinţelor unei schi mbări constante, imagini volatile, precum şi un ritm �nalt d e perimare" . Avem nevoie, spune el, "de s erii d e imagini care să poată fi folosite şi înlo­ cui te" . Poţi să nu fii de acord cu teza lui McHale că tran­ zienţa în artă ar fi un lucru de dorit. Poate că fuga de permanenţă este o eroare tactică. S-ar putea chiar argumenta că artiştii noştri folosesc o magie homeo­ paUcă, comportîndu-se ca nişte primitivi care, îngro­ ziţi d e o forţă pe care nu o înţeleg, încearcă în nai­ vitatea �or s-o stăpmească imitînd-o. Oricare ar fi însă ati-tudinea noastră faţă de arta contemporană, tranzienţa rămîne un fapt implacabil, o tendinţă so­ cială şi istorică atî.t d e primordială a vremurilor noas tr.e încît nu poate fi ignorată. Şi evident că ar­ tiştii reacţionează la acea&tă stare de fapt. Impulsul către tranzienţă in artă expU.că apariţia celei mai tranziente dintre manifestările artisti-ce, "happening"-ul *· Alian Kaprow, căruia i s-a atribuit adeseori cr·earea acestei forme de spectacol, a arătat în mod explicit raporbUll acesteia cu cultura de folosit şi de aruncat iiil care trăim. Happening-ul, după oum sUJsţin iniţiatorii săi, in mod ideal are loc o dată, numai

dar

o

dată.

Happening-ul

este

Kleenex-ul

artei. Astfel stînd lucrurile, arta cineU.că poate fi conside­ rată ca întruohipare estetică a modularism'll l ui. Sculp* spectacol bazat pe improvizaţi! spontane. tracl.. tii

-

Nota

turile s au construcţiile cinetice se tîrăsc, fluie ră, gem, se învîrtesc, se r ăsu c esc , se leagănă sa u pulsează, în ti mp ce lu mi nile lor sclipesc, benzile l or magneti c e

lor din pl ast ic , oţel, s t i cl ă şi cupru se aşază şi se reaşază în forme efemere, într-un cadru stabilit, dar uneori invizibil. Aci conec­ toarele şi s îrm ă r i a vor fi p ar te a cea mai puţin tran­ zientă a structurii, tot astfel cum m acaralele rulante şi turnurile de susţinere ale "Palatului de distracţii·' al Joanei Littlewood sînt menite să supravieţuiască oric ăru i aranjament anume al componenţilor modu­ lari. Intenţia lucrării cinetice este însă de a cr�a maximum de variabilitate şi maximum de tranzi enţă. Je an Clay spune că într- o operă de artă tradiţională rela ţ iile părţilor cu întregul au fost stabilite odată pentru totdeauna". In arta cinet i că însă, spune el, "echilibrul formelor se compune din mişcare" . MuJ.ţi artişti lucrează actualmente î mpre un ă cu ing i ne ri şi oameni de ştii n ţă în sp eran ţa că vor putea exploata cele mai noi procese tehnice pentru pro­ p riul lor ţel, şi anume simbol iz a r ea tendinţei de acce­ lerare î n societate. "Viteza - scrie Francastel, cri ­ ti c u l d e artă francez a dev·enit ceva la care nimeni n-a vis a t vreod ată, iar mişcarea continuă, o expe­ rie nţ ă personală a f iec ăr u ia . Arta reflectă această n o uă real i tate Vedem astfel cum arti şti din Franţa, Anglia, State le Unite, S coţ i a Suedia, Is rael şi din alte ţări creer:tză i magini cinetice. Crezul lor 1-a exprimat poate cel mai bine Yaacov Agam, un cinetician israelian, care spune : "Sîntem altfel decît am fost cu trei minute în urmă, şi peste alte trei minute vom fi din nou a ltfel . Incerc să dau acestei i d ei o exp r es ie plastică, creînd o formă vizuală ce n u există. Imaginea apare şi dispare, dar nimic nu se poate r e ţi ne . s e învîrtesc, elementele

"

-

"

.

,

"

Punctul culminant al acestor eforturi U reprezintă poate crearea acelor noi "palate de distracţii" care îşi merită numele - aşa-numitele cluburi de noapte cu environment total, unde căutătorul de d istracţii se cufundă într-o atmosferă în care lu!IPUnile, culorile şi sun etele se modifi"că încontinuu. De f ap t, clientul păşeşte aci înăuntrul unei opere de artă cinetică. 186

In cazul acesta, de asemenea, cadrul, clădirea însăşi .reprezintă doar partea ce durează cel ma i mult din

î n t reg , în tim p ce interiorul este menit să producă c ombinaţii tranziente de stimuli senzoriali. Dacă se poate numi asta distracţie sau nu, depi n de, desigur, d e gusturile personale, ceea ce rezultă însă în mo d evi dent este direcţia generală a un or asemenea ten ­ dinţe. In domeniul a rt ei , ca şi în cel al limbaj ului, înaintăm cu paşi mari către impermanenţă. Relaţiile omului cu imaginile simbolice devin din ce în ce mai ·

tempora�re.

Investiţia neuralll Evenimentele

se

în

precipită

faţa

ochilor

noştri,

s ilin d u -ne să ne .revizuim evaluările şi imaginile de­ spre

realitate

fice

răstoarnă

natură.

Ideile

formate anterior. con c epţiile

vin

şi

se

mai duc

Cercetările vechi

intr-un

(Un ritm care, cel puţin în şt ii nţă,

a

ştiinţi ­

despre

om şi

ritm frenetic. fost apreciat la

d e douăzeci p în ă la o sută d e oril. mai rapid decît în urmă cu numai un secol.)

Mesaj e încărcate cu ima­

g i ni ne percutează simţurile. Intre timp, limbajul şi arta, codu�rile prin intermediul că rora ne transmitem reciproc mesa j e purtătoare de imagini se t rans fo rmă

şi ele mai repede. Toate acestea nu ne pot lăsa

-

şi nu ne lasă

-

ne­

schimbaţi. Se accelerează ritmul în care individul trebuie să prelucreze i magi n il e dacă vrea să se adap­ teze ieşte.

la mediul înconjurător tumultuos în care tră ­ Nimeni nu ştie de fapt în ce mod

con v ert im

semnale

din

afară

reuşim să

în i magini interioare.

Totuşi psihologia şi ştiinţa in formaţ i ei aruncă o oa­ recare lumină asupra celor

ce

se î n tî mp l ă odată ce

i m ag i11 ea s-a născut.

Astfel, în este

primul

org a n i z a t

în

rînd, se p are că modelul mi ntal numeroase

structuri

de

imagini

foarte complexe şi că noile imagini sînt de fapt c la ­

sate în aceste structuri conform anumitor princ i p i i de clasi f i c are O imagi ne recent generată este clasată impreună cu alte imagini referitoare la aceeaşi ches.

thme. Concluzii de proporţii mai mici şi cu semni­ ficaţie mai limitată sînt încad rate în general izări mai

e

largi şi mai cuprinzătoare. Imaginea

control ată în

ceea ce priveşte corespondenţa sa cu imaginile deja cla­ sificate. (S-a constatat existenţa unui mecanism spe­ cific

neUJral

ef ectu ea z ă

care

această

procedură

de

control al corespondenţei.) Se ia o hotărîre cu privire la imag i n e,

şi

are un

anume dacă

raport

strîns cu

obiectivele noastre sau dacă, di mpotrivă, e îndepăr­ tată de ele şi, prin urmare, fără i m po rt an ţ ă pentru noi.

e evaluată - e

De asemenea, fiecare imagine

"b u n ă " , sau "rea" pentru noi ? In sfîrşit, oricum ain proceda în continuare cu noua i m agine, o apreci em însă şi din punctul de vedere al adevărului pe care-1 prezintă.

Stabil i m

cîtă

încredere

dăm. Reflectă real i tatea în mod crezare ?

dăm

Putem

să

ne

putem

să-i

acor­

exact ? Putem să-i bizuim

pe

ea cînd

acţionăm ?

O imagine nouâ care se potriveşte în mod evident în comparti mentul stabil it pentru o p roblemă şi care corespunde cu i maginile d eja înmagazinate acolo nu ne creează prea mari dificultăţi. Dacă însă, aşa cu m

se î ntîmplă din ce în ce mai des, i maginea e ambi­ guă, dacă nu corespund e sau, ceea ce e şi mai ră u, dacă se bate cap în cap cu con cluziile noastre an te­ rioare,

in

mod inevi tabil

modelul

va trebui

mintal

rev i zui t. S-ar putea să fie n evoie c a un mare număr d e i magini să fie recla sificate, depla sate, redi stribuite pînă ce se g ăs e şte o integrare corespunzătoare. Une­ ori

vor

t reb ui

să

fi e

demolate

grupuri

întregi

de

stru.ctUJri d e i magini şi apoi să fie reconstruite. In cazuri e�treme, forma d e b az ă a în tregu lui model va trebui categoric să fie revi zui tă. In

consecinţă,

modelul

mintal

nu

trebuie

consi­

derat ca o bibli otecă statică de i magini, ci ca o enti­ tate vie, plină

d e energie şi de putere de a cţiune.

El nu es te un "dat", pe care-I p ri m i m în mod pasiv din afară. Dimpotrivă,

un factor pe care-1 con­

es t e

struim şi reconstrUJim în mod a ctiv, clipă de clipă. Investigînd ţurile

fără

noastre,

vate nevoilor

încetare lumea exterioară

căutînd şi

să

ob ţi n em

dorinţelor nostre, 188

cu

informaţii ne

sim­

adec­

angaj ă m

în-

tr-un proces continuu de reaşeza1 e şi aducere la zi a imaginilor. ,I,n orice moment, nenumărate imagini se deza­ gregă, cufundîndu-se î n imensitatea neagră a uitării. Alte imagini pă trund în sistem, fii nd prelucrate şi clasate. ln acelaşi timp scoatem ima�ini din depo­ zit, le "folosim" şi le clasăm din nou, poata în alt loc. Comparăm fără încetare imagini, le as"ciem, le ra­ portăm în noi chipuri şi le repoziţionăm. Aceasta este ceea ce se numeşte "activitate mintală" . La fel ca şi activitatea musculară, ea este o for.mă de muncă. E nevoie de multă energie pentru a menţine siste­ mul în funcţiune. Schimbarea, rostogolindu-se tum ultuos prin socie­ tate, lărgeşte ruptura dintre ceea ce cred em că există şi ceea ce există în realitate, dintre imagini,le existente şi realitatea pe care s e presupune că o reflectă. Atîta timp cît această ruptură se menţine în limite accep­ tabile, ne putem adapta sch imbării în mod mai mult sau mai puţin raţional, putem avea reactii sănătoase la noile condiţii, sîntem încă stăpîni pe realitate. Cînd această (!)Uptură d evine prea mare însă, nu mai sîntem în stare să ne adaptăm, reacţionăm inadecvat, devenim ineficienţi, n e dăm la o parte sau pur şi simplu intrăm în p a n i cii . In final, cind ruptura a devenit peste măsură de mare, cădem pradă unor psihoze sau chiar muri m. Pentru a ne menţi n e echili brul, pentru a menţine ruptura în limi tele u n o r proporţii rezonabile, ne luptăm să n e reîmprospătăm stocul de imagini, să-I aducem la zi şi să reînvăţă m realitatea. Astfel, ten­ dinţa de accelerare a lumii exterioare întîlneşte o accelerare corespunzătoare a adaptării la individ. Me­ canismele noastre de prelucrare a imaginilor, oricare ar fi ele, &Lnt constrînse să opereze cu o viteză tot mai mare. Acest fapt are î:nsă consecinţe care pînă în prezent au foot în mare parte neglijate. clasi..f.tc ăm

o

Căci

atunci

cîn d

imagine, orice imagine, facem o illlv es­

tiţi e de energie precisă, eventual chiar măsurabilă, într-un

mod,el specifi c organizaţional din creier.

In-

vâţarea n ecesită energie, iar reînvăţarea necesită şi mai multă energie. "Toate cercetările cu privire la învăţare scrie Harold D. Lasswell de la Yale par să confirme părerea că există «energii» anga­ jate în vederea protejării învăţăturii trecute şi că e nevoie neapărat de noi energii pentru a le elibera pe cele vechi..." La nivel neurologic, continuă el, "orice sistem stabilit cuprinde combinaţii nemaipo­ menit de complexe de material celular, încărcături electrice şi elemente chimice. In orice moment ... structura somatică reprezintă o investiţie formida­ bilă de forme fixe şi potenţiale ... " . Cu ale cuvinte, aceasta înseamnă un lucru foarte simplu : reînvă­ ţarea implică cheltuieli, sau, folosind terminologia noastră, reclasificarea imaginilor implică cheltuieli. Toate discuţiile despre necesitatea educaţiei con­ tinue, despre învăţare, lasă să se înţeleagă că posibi­ lităţile omului în această direcţie sînt nelimitate. Aceasta este, în cel mai bun caz, o supoziţie, nu un fapt, şi o supoziţie ce necesită a fi cercetată înde­ aproape, în spirit ştiinţific. Procesul formării şi cla­ sificării imaginilor este, în ultimă analiză, un proces fizic, depinzînd de caracteristi cile date ale celulelor nervoase şi elementelor chimice din corp. In siste­ mul neural, aşa cum se află constituit, există probabil limite inerente privind cantitatea şi viteza prelucrării i maiinilor de către individ. Cît de repede şi cît de des este individul in măsură să-şi revizuiască imagi­ nile interioare înainte de a şe lovi de aceste limite ? Nimeni nu ştie. S-ar putea ca limitele să se întindă atît de m ul t peste actualele necesităţi încît aceste speculaţii sumpre �ă fie nejustificate. Există totuşi un fapt evident : accelerind schimbarea in lumea exterioară, il silim pe individ să reevalueze mediul său înconjurător în fiece moment. Aceasta, in sine, reprezintă o nouă solicitare a sistemului nervos. Oa­ menii din trecut, trăind intr-un mediu înconjurător ....,.

relativ stabil, păstrau legături mai durabile cu pro­ priile lor concepţii despre "starea de lu�ruri" . Noi, care trăim într-o societate de înaltă tranzientă, sîn­ tem siliţi să trunchiem aceste relaţii. Tot astfel cum stabilim şi rupem, într-un ritm tot mai rapid, rela190

ţiile cu lucrurile, locuri l e, oamenii şi organizaţiile, sîntem nevoiţi să ne modificăm şi imaginile noastre mintale despre lume la intervale din ce în ce mai scurte. Prin urmare, tranzienţa, scurtarea impusă a re­ laţiilor umane, nu este doar o condiţie a lumii exte­ rioare. Ea îşi are reflecţia şi în interiorul nostru. Noile descoperiri, noile tehnologii, noile structuri sociale în lumea exterioară irup în existenţa noastră sub forma unor ritmuri a ccelerate de schimbare, a unei scurtări progresive a relaţiilor. Ele împing către o viteză tot mai mare a cursului vieţii zilnice. Ele pretind un nou nivel de adaptabilitate şi pregătesc cond iţiile pentru acea boală socială cu un mare po-: tenţial de distrugere - şocul viitorului.

Partea a treia NOUTATEA

TRAIECTORIA ŞTIINŢIFICA

Revoluţia sfărîmă instit uţiile şi ierarhiile. Şi asta se întîmplă acum în toate ţăril e cu tehnologie îna­ intată. Studenţii din Berl inul Occidental şi New York, din Torino şi Tokio îi sechestrează pe decanii şi rec­ torii facultăţilor, scot din funcţiune mari uzine de învăţămînt făcîndu-le să scrîşnescă din toate înche­ ieturile şi ameninţă cu răsturnarea guvernelor. In ghetourile din New York, Washington şi Chicago, poliţia stă cu braţele încrucişate, în timp ce sacro­ san ctele legi ale proprietăţii sînt violate în mod pu­ blic. Marile oraşe sînt paralizate de greve, pene de curent, revolte. Alianţele internaţionale dintre pu­ t eri sînt zdruncinate. Conducători finan ciari şi pol i­ t i ci tremură pentru că întregul sistem începe să scape întrucîtva de sub controlul l or. Sînt semne indiscutabile ale unei structuri sociale bolnave, ale unei societăţi care nu-şi mai poate în­ d eplini nici măcar funcţiunile de bază pe căile obiş­ nuite. Societatea e cuprinsă de frenezia schimbărilor revoluţionare. Sîntem în plină revoluţie supraindustrială. Neîn ţelegerea acestui fapt reduce capacitatea oa­ menilor d e a judeca prezentul şi totodată face ca oameni dealtfel inteligenţi să devină complet stu ­ pizi cînd vorbesc despre viitor şi să se compla că în a gîndi în linii simple şi drepte. Văzînd că în prezent există birocraţie, ei presupun cu naivitate că în viitor va exista şi mai multă birocraţie. Asemenea previ­ ziuni lineare sînt caracteristi ce pentru majoritatea lucrurilor care se spun sau se scriu despre viitor, 195

împingîndu-ne să ne preocupăm de chestiuni care n-au importanţă. E nevoie de imaginaţie ca să poţi înţelege o revo­ luţie. Căci revoluţia nu înaintează numai în linii drepte, ci face salturi, se răsuceşte, merge înapoi. Numai dacă acceptăm premisa că ne îndreptăm cu toată viteza spre un stadiu cu totul nou al dezvol­ tării ecotehnologice - stadiul supraindustrial pu­ tem înţelege semnificaţia epocii noastre. Numai dacă acceptăm premisa revoluţiei, putem să dăm frîu li ­ ber imaginaţi ei pentru a fi în stare să înfruntăm viitorul. Revoluţia implică noul. Ea aduce un flux de nou­ tate în viaţa a nenumăraţi indivizi, confruntîndu-i cu insti tuţii neobişnuite şi cu situaţii nemaiîntîlnite. Schimbările enorme ce ne aşteaptă vor transforma structurile familiale şi atitudinile sexuale tradiţionale, pătrunzînd adînc în viaţa noastră personală. Vor sfărîma relaţiile convenţionale dintre bătrîni şi ti­ neri. Vor răsturna valorile noastre privind banii şi succesul. Vor modifica munca, jocul şi educaţia în aşa fel încît vor deveni de nerecunoscut. Şi toate acestea vor avea loc intr-un context de progres şti­ inţific spectaculos, elegant şi totuşi înfricoşător. Dacă tranzienţa este deci prima cheie pentru în­ ţelegerea societăţii de mîine, noutatea este a doua cheie. Viitorul se va desfăşura ca o succesiune ne­ întreruptă de incidente bizare, de descoperiri senza­ �.

ţionale, de

confli.cte

neverosimile

şi d e

dileme în­

nebunitoare prin aspectul lor insolit. Prin mulţi

urmare,

membri ai societăţii supraindustriale nu vor

reuşi niciodată să se "simtă acasă" în a ceastă socie­ tate. Asemenea călătorului care, după ce s-a instalat într-o ţară străină şi

reuşit să se acomodeze,

a

�

nevoit să plece în altă ţară şi apoi în alta, vom ajunge să ne simţim mereu

ca

nişte "străini

într-o

ţară

străină" . Revoluţia industrială poate eradica foametea, boala, ignoranta şi violenţa. Mai mult încă, în ciuda profe­ ţiilor pesimiste ale ginditorilor care privesc lucrurile unilateral, supraindustrialismul nu-l va îngrădi pe om, 196

nu-l va strivi reducîndu-1 la o uniformitate cen uşie şi respingătoare. Omul se află acum pentru prima oară într-un me­ diu înconjurător plin de nou. Una este să trăieşti intr-un ritm accel erat cînd situaţiile de viaţă îţi sînt mai mult sau mai puţin familiare, şi alta este să faci faţă unor situaţii n eobişnuite, străine sau fără pre­ cedent. Dezlănţuind forţele noului, îl proiectăm pe om în nonrutină, în neprevăzut. Şi astfel facem ca problemele adaptării să escaladeze un nivel nou şi primejdios. Căci tranzienţa şi noutatea formează un amestec exploziv. Dacă unora toate cele de mai sus ar putea să li se pară îndoielnice, cel mai bun lucru e să cercetăm împreună unele din noutăţile care ne aşteaptă. Com­ binînd judecata raţională cu capacitatea de imagina­ ţie de care dispunem, să ne proiectăm cu elan în viitor, fără să ne temem de eventuale erori, căci imaginaţia se simte liberă numai atunci cînd lasă pe moment la o parte teama de a greşi. Deal tfel, cînd e vorba să facem speculaţii în legătură cu viito­ rul, mai bine să greşeşti din prea multă îndrăzneală decît din prea multă prudenţă. Şi de acest lucru îţi dai prea bine seama atunci cînd îi auzi pe oamenii care încă d e pe ac um creează viitorul descriind anumite invenţii care vor ţîşni din laboratoarele şi fabricile lor.

Noua Atlantidă "In cursul următorilor cincizeci de ani scrie dr. şeful Laboratorului de fizică maritimă d e la Institutul Scripps de oceanografi e -, omul se va mi şca pe mare şi în mare, ocupînd-o şi exploa­ tînd-o exact ca PP o parte integrantă a planetei pen­ tru recreare, pentru extragerea mineralelor, pentru procurarea alimentelor, ca rampă de gunoaie, pentru operaţiuni militare şi de transport şi, pe măsură ce populaţia globului se va înmulţi, ca spaţiu de locuit" . Peste două treimi din suprafaţa planetei este aco­ perită de ocean, şi din acest teren submersionat doar F. N. Spiess,

cinci la sută este cartografiat cu precizie. Totuşi se ştie că acest pămînt de sub apă e bogat în petrol, gaze, cărbuni, diamante, sulf, cobalt, uraniu, cositor, fosfaţi şi alte minerale. De asemenea abundă în peşte şi vi aţă vegetală. Aceste bogăţii imense sînt pe cale de a fi capturate şi exploatate pe o scară imensă. Actualmente, în Sta­ tele Unite numai, peste 600 de societăţi, incluzînd ase­ menea giganţi ca "Standard Oii" şi "Union Carbide" , se pregătesc pentru o bătălie monumentală competi­ tivă sub oceane. Cursa se va intensifica an de an şi va influenţa so­ cietatea în multiple feluri. Cui îi "aparţin" fundul oceanului şi viaţa marină care îl acoperă ? D eoarece exploatarea minieră submarină a devenit realizabilă şi avantajoasă din punct de vedere economic, se poate prevedea că balanţa resurselor va suferi modificări în cadrul diverselor ţări. Japonezii extrag de pe acum 10 000 000 de tone de cărbuni anual din mine subma­ rine ; cositorul se extrage deja din mine submarine de către Malaezia, Indonezia şi Tailanda. S-ar putea ca în curînd naţiunile să pornească războaie pentru cîte un petic din fundul oceanului. De asemenea s-ar putea să se prod ucă schimbări accentuate in ritmul de industrializare a unor naţiuni care în momentul de faţă sînt sărace în resurse. Din punct de vedere tehnologic vor apărea noi in­ dustrii de prelucrare a tot ceea ce provine din oceane. Alte industrii vor produce unel te complexe şi foarte scumpe pentru !'!Xploatarea mărilor - mecan isme de cercetare a adîncuril or, submarine de salvare, echipament electronic pentru dirijarea bancuri l or de peşti şi altele. Ri tmul perimării în aceste domenii va fi foarte mare. Lupta competiţională va fi un sti­ mulent permanent pentru inovaţie. Pe tărîm cultural se poate prevedea că noi cuvinte vor apărea curînd în limbă. "Acvacul tură" - terme­ nul pen tru cultivarea ştiinţifică a resurselor alimen­ tare maritime - va lua loc alături de "agricultură" . "Apa"

însăşi, un termen încărcat de asociaţii sim­

bolice şi afe dtive, va căpăta înţelesuri cu totul n o i .

lmprcună cu noul vocabular v o r aparea n o i simbo· m

!uri în poezie, pictură, cinematografie şi în celelalte arte. Reprezentări ale vieţii oceani ce îşi vor face drum în grafică şi în desenul industrial. Mod a va re­ flecta dependenţa de ocean. Se vor descoperi noi textile, noi materiale plastice şi alte materiale. Se vor găsi alte substanţe pentru vindecarea maladiilor sau pentru modificarea stărilor psihice. Ceea ce va fi însă şi mai important, folosirea ocea­ nului ca producător de hrană va modifica modul de alimentare a milioane de oameni - o schimbare care ea însăşi e purtătoare de necunoscute însemnate. Ce se va întîmpla cu potenţialul energetic al oamenilor, cu t endinţa lor de perfecţionare, pentru a nu mai vorbi de biochimia lor, de înălţimea şi greutatea lor medie, de ritmul maturizării lor, de durata vieţii lor, de bolile lor caracteristice, chiar şi de reacţiile lor psihologice atunci cînd vor trece de la un regim de agricultură la unul de acvacultură ? Exploatarea mărilor ar putea aduce cu sine şi un nou "spirit de frontieră" - un mod de viaţă ce oferă primilor exploratori aventură, primej dii, îmbogăţire sau celebritate rapidă. Ulterior, după ce oamenii vor începe să colonizeze platformele continentale, poate chiar şi regiuni situate la mai mare adîncime, pio­ nierii vor fi poate urmaţi de alţii, care se vor aşeza în acele locuri şi vor construi oraşe artifi ciale sub valuri - oraşe ind ustriale, oraşe de şti inţă, oraşe de medicină :;:i oraşe d e jocuri, toate amenajate cu spi­ tale, hoteluri şi locuinţe. Pentru cazul cînd cele d e mai sus ar părea a fi fanteziste, e bine poat e să arătăm că dr. Walter L. Robb, un om de ştiinţă de la "General Electric" , a menţinut în viaţă un hîrciog în apă, închizîndu-1 în­ tr-o cutie care este, d e fapt, o branhie artificială o membrană si ntetică ce extrage aer din apa în­ conj urătoare fără să lase apa să pătrundă înăuntru. Pereţii cutiei în care se afla hîrciogul erau făcuţi din -

membrane de acest fel. Fără această branhie ani­ malul s-ar fi sufocat ; aşa însă a putut să respire sub apă. "G eneral Electric" afirmă că asemenea mem­ brane ar putea fi folosite într-o zi pentru a furniza aer

locuitorilor din staţiunile experimentale subma199

rine. Ele ar putea fi încadrate tn pereţii locuinţelor, hotelurilor şi altor edificii submarine sau poate cine ştie ? - chiar în corpul omenesc. Intr-adevăr, vechile speculaţii ale povestirilor şti­ inţifico-fantastice despre oameni cu branhii implan­ tate pe cale chirurgicală nu ne mai par atît de fan­ teziste ca pe vremuri. Vor fi creaţi ( sau poate ch iar crescuţi) specialişti pentru munca în ocean, bărbaţi şi femei, care nu numai din punct de vedere in­ telectual, dar şi din punct de vedere fizic vor fi con­ diţionaţi pentru a munci, a se juca şi a face dragoste sub apă. Dar chiar dacă, în graba noastră de a cuceri terenurile virgine ale oceanelor, nu vom recurge la asemenea măsuri dramatice, apare foarte probabil că exploatarea oceanelor va da nastere nu numai unor noi profesiuni, ci şi unor noi stiluri de viaţă, unor noi subculturi orientate spre ocean, poate chiar şi unor noi secte religioase sau culte mistice care îşi vor stabili ca obiect d e adoraţie oceanele. Nu e nevoie însă să mergi atît de departe cu spe­ culaţiile pentru a-ţi da seama că noile medii încon­ jurătoare la care va fi expus omul vor aduce cu ele, în mod inevitabil, o modificare a percepţiilor sale, noi senzaţii, noi s ensibilităţi la culoare şi formă, un nou mod de gîndire şi simţire. De altfel, invazia ocea­ nului, al cărei prim val ne va ajunge din urmă cu mult înainte de sosirea anului 2000, reprezintă doar una dintr-o serie de tendinţe ştiinţifico-tehnologice care sînt strins înlănţuite între ele şi s e precipită spre viitor - toate încărcate cu noi implicaţii sociale şi psihologice.

Soarele şi personalitatea Cucerirea

oceanelor

e legată

direct

de progresul

prognozei exacte a vremii şi, în cele din urmă, de controlul climei. Ceea ce numim noi vreme este în mare parte o consecinţă a interacţiunii soarelui, aeru­ lui

şi

oceanului.

salinitatea

Supraveghind

şi alţi factori,

curentele

oceanice,

lansînd sateliţi meteorolozoo

gici vom face să crească foarte mult capacitatea noastră de a prevedea în mod corect vremea. După cum afirmă dr. Walter Orr Roberts, fost preşedinte al Asociaţiei americane pentru progresul ştiinţei, "urmărim să punem pînă către mijlocul anului 1 970 întregul glob sub observaţie continuă privind vre­ mea, şi aceasta cu cheltuieli rezonabile. Şi presupunem că astfel vom putea obţine prognoze incomparabil mai bune asupra furtunilor, îngheţurilor, secetelor, păturilor de smog şi în consecinţă vom avea posibi­ litatea de a evita calamit ăţile. I n spatele a cestor avan­ taje pe care ni le aduce ştiinţa se zăreşte tnsă stînd la pîndă primejdia unei arme de război potenţiale îngrozitoare - manipularea deliberată a vremii în favoarea unui număr mic de oameni dispunînd de putere, în detrimentul inamicului şi poate al celor ce stau deoparte" . I ntr-o povestire ştiinţifico-fantastică intitulată Meteorologul, Theodore L. Thomas înfăţişează o lume în care instituţia politică centrală este un "Consi­ liu al vremii" . Reprezentanţi ai diverselor naţiuni care fac parte din acest consiliu elaborează o poli­ tică meteorologică şi dirijează popoarele cu ajutorul climei, stabilind aici o secetă, dincolo o fu rtună pen­ tru a-şi putea impune hotărîrile. Sîntem probabil încă d eparte de un asemenea control precis cali­ brat. Dar fără îndoială că au trecut timpurile cînd omul nu putea face nimic decît să accepte ceea ce cerul binevoia să-i trimită în materie de vreme. Ca să ne exprimăm în termenii direcţi ai Societăţii meteo­ rologice americane, "modificarea vremii este în pre­ zent o realitate" . Aceasta reprezintă unul din punctele de cotitură în istorie şi îl illlzestrează pe om cu o armă care ar putea afecta in mod radical agricultura, transportu­ rile, comunicaţiile, timpul liber. Dacă însă acest dar al controlului vremii nu va fi mînuit cu cea mai mare grijă, s-ar putea ca el să ducă la pieirea omului. Sis­ temul meteorologic pe pămînt formează un tot : o schimbare minimă într-un loc poate avea urmări de­ zastruoase în altă parte. Chiar fără intenţie agresivă, există

pericolul ca încercarea de 261

a

evita o secetă

pe

un

continent să dezlănţuie o tornadă pe alt con­

t i n en t .

Pe de altă parte, consecinţele sociopsihologice ne­ cunoscute ale manipulării vremii ar putea fi enorme. Milioane dintre noi, de exemplu, sîntem avizi de soare, aşa cum arată migraţiile în masă către Flo­ rida, California sau coasta mediteraneană. Va d eveni posibil, poate, să producem soare - sau un înlocui­ tor al lui - la comandă. NASA studiază conceperea unei oglinzi gigantice care să orbiteze în spaţiu şi să reflecte lumina soarelui asupra părţilor din pămînt învăluite în noapte. Un funcţionar NASA, George E. M ue l l er, a declarat în faţa Congresului că Statele Unite vor fi în măsură să lanseze sateliţi mari pentru reflectarea soarelui pe la mijlocul anului 1 970. (P r i n analogie nu trebuie să pară imposibilă lansarea unor sateliţi care să blocheze razele solare deasupra unor regiuni prestabilite, cufundîndu-le într-o s emiobscu­ ritate.) Actualul ciclu n at ura l lumină-întuneric e st e legat de ri tmuri le biologice umane într-un chip care n-a fost încă cercetat. Se poate presupune că oglinzile de soare orbitale vor fi folosite pentru a schimba orele de l umin ă conform n eces i tă ţ il o r agriculturii, ale in­ dustriei sau chi ar din ratiuni psihologice. De exemplu, prelungirea zil elor în S c an d i navia ar putea avea o

influenţă

puternică

asupra

culturii

şi

tipurilor

de

personalitate ce s în t în prezent caracteristice pentru această regiune. Pentru a ·pune problema într-un mod oarecum umoristic, ce se va întîmpla cu arta sumbră a

lui Ingmar Bergman atunci cînd atmosfera moho­

rîtă din Stockholm se va fi lu m i n a t ? Ar fi pu tut fi

concepute oare în a l t ă climă Al şaptelea sigiliu sau Lumină de iarnă ? Posibilităţi le tot mai mari de a modifica vremea, apariţia de noi surse de energie, d e noi materiale

(unele dintre ele avînd însuşiri aproape suprarealiste) , de noi mijloa · c e de transport, de noi a l im en te (extrase d i n ocean sau produse în imense uzine alimentare hidroponi ce) - toate acestea lasă doar să se prevadă natura schimbărilor accelerate ca re 202

ll('

stau în faţă.

Vocea delfinului

I n Războiul salamandrelor, frumosul roman al lui Karel Capek, prea puţin cunoscut, omul provoacă distrugerea civilizaţiei încercînd să domesticească o varietate de salamandre. Astăzi, printre alte lucruri, omul învaţă să exploateze animale şi peşti într-un chip care 1-ar fi făcut pe C apek să zîmbească acru. Porumbei dresaţi sînt folosiţi pentru a identifica şi elimina pilulele cu defecte din liniile de asamblare ale fabricilor de medicamente. l n Ucraina, oamenii de ştiinţă sovietici folosesc o anumită specie de peşte pentru a curăţa de alge filtrele din staţiile de pom­ pare. Delfinii au fost dresaţi să transporte unelte "acvanauţilor" submersionaţi în largul coastei Cali­ forniei şi să gonească rechinii care încearcă să se apropie de zona de lucru. Alţii au fost dresaţi să lo­ vească minele submersionate, făcîndu-le astfel să ex­ plodeze şi sinucigîndu-se de dragul oamenilor, fapt care a provocat o discuţie aprinsă în legătură cu etica raporturilor dintre specii. Cercetările cu privire la modalităţile de comunicarP. între om şi delfin s-ar putea dovedi extrem de folo­ sitoare dacă omul ar lua contact cu fiinţe extrate­ restre - o eventualitate pe care mulţi astronomi re­ numiţi o consideră aproape certă. Intre timp, cer­ cetările asupra delfinilor aduc noi date cu privire la deosebirile dintre aparatul senzorial al omului şi cel al celorlalte animale. Ele evidenţiază astfel o serie d e limite exterioare în cadrul cărora poate funcţiona organismul uman - sentimente, stări d e spirit, per­ cepţii ce nu sînt accesibile omului din cauza consti­ tuţiei sale biologice, dar care pot fi cel puţin anali­ zate sau descrise. Nu avem însă de-a face numai cu speciile animale existente. O serie de autori au propus să fie crescute noi forme animale pentru s copuri speciale. Sir George Thomson afirmă că, "pe măsură ce genetica va pro­ gresa, se vor putea opera, fără îndoială, mari modi­ ficări în caracteristi cile speciilor sălbatice" . Arthur Clarke a scris despre posibilitatea de a face să "crească inteligen ţa ani malelor noastre domestice sau de iologie. Vedeţi, nu e vorba să discutăm numai în termeni de bacterii şi viruşi... Procesele industriale, în ge­ neral, se bazează pe procedee inventate de oameni. Oţelul se obţine prin reducerea minereului de fier cu cărbune. Să ne gîndim la industriile de materiale plastice, la produsele artifi ciale obţinute din petrol. Este totuşi semnificativ că astăzi, in ciuda dezvol­ tării fenomenale a chimiei şi a tehnologiei chimice, nu există nici un aliment produs pe scară industrială care să poată concura cu produsele obţinute pe cale naturală d e fermieri. I n acest domeniu, ca şi în multe alte domenii, na.; tura e cu mult superioară omului, chiar şi celor mai buni cercetători şi ingineri chimişti. Ce concluzie se poate trage de aici ? După ce vom ajunge, cu timpul, să descoperim în ce chip realizează natura aceste lu� 205

cruri şi cînd vom fi în măsură să imităm natura, pro­ c esele producţiei vor fi de un fel cu totul nou. Pe baza acestor procese se vor constitui industrii noi - un fel de fabrici biotehnice, cu o tehnologie bio­ logică. Plantele verzi produc amidon cu ajutorul bioxi­ dului d e carbon din atmosferă şi din soare. E un mecanism foarte efi cient... Frunza verde e o maşină minunată. Cunoaştem mult mai multe lucruri d espre ea decît ştiam acum doi sau trei ani, dar încă nu suficient pentru a o putea imita. Există multe ase­ menea «maşini•• în natură". Astfel d e procese, a adăugat Tiselius, vor fi folosite în prod ucţie. In loc să sintetizăm produse pe cale ch imi că, l e vom cul­ tiva conform unor specificaţii stabilite. Se poate imagina, de asemenea, că unele maşini, computerele de exemplu, vor putea avea componenti biologici. "E evi d ent - a confirmat Tis elius - că deocamdată computerele sînt doar nişte imitaţii proaste ale creierului nostru. După ce vom ajunge însă să aflăm mai multe despre modul în care a cţio­ nează creierul, n-ar fi de mirare dacă am reuşi să construim un fel de computer biologic ... Un asemenea computer ar putea avea componenţi modelaţi după componenţii biologici ai creierului ad evărat. Iar în­ tr-un viitor ceva mai îndepărtat se poate prevedea că o s erie de elemente biologice ar putea face parte ele înseşi din maşini". Tocmai asemenea idei l-an făcut pe Jean Fourastie, economist şi plan ificator francez, să declare categori c : "Omul este pe cale de a integra ţesutul viu în procesul meca nismelor fizice ... I n viitor vom avea maşini făcute din metal şi din substanţe vii . . ." In această perspectivă, Fourastie afirmă : "Corpul omenesc însuşi capătă o nouă sem­ nificaţie".

Corpul

proiectat

La fel ca şi geografia planetei, corpul omenesc a reprezentat pînă acum un punct fix în experi enţa

umană, un lucru "dat" . In prezent ne apropiem Cl,l 206

paşi mari de zina cînd corpul nu va mai putea fi consi d erat ceva fix. Omul va fi în măsură, într-o perioadă relativ scurtă, să reproiecteze nu numai tru­ purile individuale, dar şi rasa umană în în!re.::ime. In 1962. dr. J. D. Watson şi dr. F.H.C. Crick au

primit Premiul Nobel pentru descrierea moleculei ADN. De atunci s-au făcut în genetică progrese ne­ inceta!e, într-un ritm rapid. Biologia moleculară es!e pe cale d e a exploda, ţîşnind în afara laboratoarelor. Noile cunoştinţe în genetică ne vor permite sa

m­

fluenţăm ereditatea umană şi să manipulăm genele pentru a crea versiuni cu totul noi ale omului. Una din posibilităţil e cele mai fantastice pe care le va avea omul va fi aceea de a face copii biologi ce exacte după el însuşi. Printr-un procedeu denumit "cloning" se va putea creşte din nucleul unei celule adulte un nou organism, cu aceleaşi caracteristi ci geneti ce ca cele ale persoanei de la care provine nu­ cleul celulei. "Copia" umană rezultată va începe viaţa cu o înzestrare genetică identi că cu cea a donntorului, d eşi deosebirile de cultură ar putea modifica ulterior personalitatea sau dezvoltarea fizică a "clonei". Cloningul va da posibilitate oamenilor de a se ve­ dea renăscînd şi de a-şi răspîndi în lume gemenii . Printre altele, cloningul ne va putea furniza dovezi empiri ce solide pentru a ne ajuta să rezolvăm, odată pentru totdeauna, vechea controversă cu privire la ,.natură şi cultură" sau "ereditate şi mediu" . Soluţio­ narea acestei probleme, prin determinarea rolului ju­ cat d e fiecare din aceste elemente, ar reprezenta una din marile pietre de hotar ale dezvoltării intelectuale umane. Biblioteci întregi d e speculaţii filozofice ar deveni astfel, dintr-o singură lovi tură, inutile. Răs­ punsul la această problemă ar deschide calea pentru progrese rapide şi de mare valoare în psihologie, fi­ lozofie morală şi în zeci de alte domenii. Cloningul ar putea crea însă complicaţii inimagi ­ nabile pentru rasa umană. Ideea că Albert Einstein ar fi putut lăsa posterităţii copii după el însuşi e, de­ sigur, a trăgătoare. Dacă însă şi

Adolf Hitler ar fi

făcut la fel ? Ar trebui oare să existe legi care să reglementeze

cloningul?

Joshua 207

Lederberg,

laureat

al Premiului Nobel, un savant care îşi ia în serios responsabilitatea socială, socoteşte că este de presu­ pus că cei ce vor dori să se multiplice vor fi cei mai ' navcti; işti şi că clonele pe care le vor produce vor fi, de asemenea, narcisiste. Chiar dacă narcisismul se transmite mai curînd pe cal e culturală decît pe cale biologică, există totuşi alte ipoteze infri· c oşătoare. Astfel, Lederberg ridică problema dacă nu cumva cloningul uman, în cazul cînd ar fi permis, ar putea "deveni primej dios". "Folo­ sesc această expresie - mi-a spus el - exact în acelaşi sens care se referă şi la energia nucleară. Va deveni însă cu siguranţă primej dios în cazul cînd vor rezulta suficiente avantaj e dintr-o asemenea si­ tuaţie... Se pune întrebarea dacă eficienţa comunicării, in special pe linia educaţiei, es te mai mare între genotipuri identice sau nu. Similaritatea «hardware>>­ ului neurologi· c ar putea înlesni unor copii identice transmiterea anumitor cunoştinţe tehnice sau de altă natură d e la o generaţie la alta" . Care sînt perspectivele cloningului ? " E l a fost dej a realizat pe amfibii - spune Lederberg -, şi s-ar putea ca cineva să fie pe cale s-o facă acum pe mamifere. N-ar fi de mirare d acă am afla într-una din zilele acestea că e un lucru dej a făcut. Nu a m însă nici c e a mai vagă idee cînd va avea cineva cu­ rajul să încerce şi pe om. Experimentarea ar putea avea loc oricînd în cursul următorilor cincisprezece ani, începînd chiar de azi. Fără îndoială însă că nu mai tîrziu de următorii cincisprezece ani" . I n cursul a celoraşi cincisprezece ani, oamenii de ştiinţă vor afla, desigur, cum se dezvoltă diversele organe ale corpului şi vor porni să experimenteze diverse mijloace în vederea modificării lor. După cum spune Lederberg, "dezvoltarea unor asemenea elemente ca dimensiunea creierului şi anumite în­ suşiri senzoriale vor fi supuse unui control direct... Cred că asta se va întîmpla în curînd" . E bine ca cei neiniţiaţi să ştie că Lederberg nu este singurul din comunitatea ştiinţifică care îşi face griji cu privire la viitor. Temerile sale în privinţa revoluţiei biologice sînt împărtăşite de mulţi dintre 208

colegii săi. Problemele etice, morale şi politice pe care le sus cită noua biologie fac să răsw1e un semnal de alarmă. Cine va trăi şi cine va muri ? Ce este omul ? Cine va controla cercetările din �cest do­ meniu ? Cum vor fi aplicate noile descoperiri? Oare nu vom dezlănţui grozăvii faţă de care oamenii sînt complet n epregă tiţi ? După părerea multor eminenţi savanţi din lumea întreagă, a început deja să bată ceasul pentru o "Hiroshimă biologi că". Să ne în chipuim, de exemplu, ce implicaţii ar putea avea o descoperire biologică în ceea ce s-ar putea denumi "tehnologi a naşterii". Dr. E.S.E. Hafez, un biolog de la Universitatea d e stat din Washington c are se bucură de renume internaţional, a d eclarat în mod public, pe baza propriilor s:ale cercetări ui­ mitoare privind reproducţia, că în cel mult zece, cincisprezece ani orice femeie îşi va putea cumpăra un minuscul embrion congelat, pe care-I va duce la doctor ca să i-l implanteze în uter, îl va purta nouă luni şi apoi îl va naşte, ca şi cum ar fi fost conceput în trupul ei. Embrionul va fi vîndut cu garanţia că copilul care se va naşte nu va avea defecte genetice. Cumpărătoarea va afla d e l a început culoarea păru­ lui şi a ochilor copilului, sexul, înălţimea s a probabilă la maturitate, precum şi coeficientul d e inteligenţă probabil. D e altfel, la un moment dat se va putea renunţa de tot la uterul femeii. Copiii vor fi concepuţi, crescuţi şi aduşi la maturitate în afara corpului omenesc. Fără îndoi ală că este doar o chestiune de ani pînă ce lu­ crările începute de dr. Daniele Petrucci din Bologna şi alţi oameni d e ştiinţă din Statele Unite şi Uniunea Sovietică vor permite femeilor să aibă copii fără să fie nevoie să suporte n eplăcerile sarcinii. Aplicaţiile poten ţiale -ale unor asemenea descope­ de Admirabila Lume Nouă şi Uimi­ toarea ştiinţă fantastică. Dr. Hafez, de exemplu, în­

riri amintesc

tr-un elan de imaginaţie, socoteşte că ovulele umane fertilizate ar putea fi utilizate pentru colonizarea pla­ netelor. In loc să trimi tem adulţi pe planeta Marte, am putea exped i a o c utie de pan tofi plină cu asemenea celule, din care va creşte o populaţie de fiinţe umane "io9

suficientă p en t ru a constitui un oraş întreg. "Avînd în ve d e re cît de mult costă n umai combustibilul pentru a ridica de pe rampa de lansare fiecare funt, re m arcă dr. H af ez ce rost are să trimitem bărbaţi şi femei a dul ţi la bordul navel or s paţ iale ? De ce n-am îmbarca mai curînd embrioane minuscule, care ar fi date în grija unui biolog c o mp e ten t ? Minia­ turizăm o serie de părţi componente ale navelor spa­ ţiale, de ce n-am face acelaşi lucru şi cu pasagerii ?" Cu mult înainte însă ca asemenea progrese să se î nre gist re ze în s paţi ul cosmic, impactul noii tehno­ ,

logii a naşterii se va abate asupra Pămîntului, -fă­ cînd ţăndări notiunile noastre tradiţionale cu privire la s exuali tate, maternitate, dragoste, creşterea copiilor şi educaţie. Discuţiile în legătură cu viitorul familiei se ocupă mai ales de pilulă, dar ignorează fi e rtu ra ce se preg ă t eş te în cazanele vrăjitoarelor din labora­ toarele de biologie. Dilemele morale şi afective cu care vom fi confruntaţi în următoarele decenii sînt de natură să-ţi .fa că pă rul mă ciu că . I n p reze nt se desfăşoară deja o controversă acerbă între biologi cu pri vire la problemele etice pe care le

ridică eugenia. Trebuie oare să c reş te m o rasă mai bună ? Şi în acest caz ce înseamnă de fapt "mai bună" ? C in e va trebui să hotărască ? As e men ea în­ trebări nu şi le pun oamenii pentru prima oară. Insă t e h ni cile ce vo r fi în curînd accesibile d e pă şesc limi­ tele t ra di ţio nale ale discuţiei. R em od el a rea rasei umane ne apare azi nu în s tilul unui fermier care îşi

"ameliorează" cireada pe îndel ete şi cu migală,

ci în stilul unui pictor care ar utiliza o gam ă ame­ ţitoar e de culori şi forme neob i şnui te. Nu departe de Şos eaua 80, în apropi erea orăşelului Hazard, Kentucky, se află o localitate cunos cută sub numele pitoresc de Valea Rîului Neastîmpărat. ln această comunitate i z olată locuieşte o fami lie ai cărei

membri suferă, din moşi -strămoşi, de o ciudată ano­ malie : toţi au pielea albastră. Dr. Ma d ison Cawein, de la Universitatea Colegiului de m e di ci nă din Ken­

tucky

,

care s-a ocupat de această familie şi i-a re­

constituit istoricul, afirmă că aceşti oameni cu pielea 210

albastră sînt perfect normali în toate celelalte pri­ vinţe. Culoarea lor neobişnuită se da torează unei deficienţe de enzime foarte rar întîlnită, care s-a moş­ t enit din generaţie în generaţie. Date fiind noile cunoştinţe d e genetică ce se acu­ mulează foarte repede, vom fi în măsură să creştem ra� e întregi de o ameni albaş t ri sau, la al egere, verzi roşii ori portocalii. I ntr-o lume care mai su feră încă de maladia morală a rasismului, ideea aceasta pre­ .

,

zintă o oar eca re atracţie. Trebuie oare să ne străduim să facem o lume în care to ţi să aibă aceeaşi culoare ? Dac ă dorim acest lucru, vom avea, desigur, mijloacele tehnice de a-1 realiza. Sau poate, d impo t rivă, ar trebui să ne o rientăm spre o diversifi care chiar mai mare decît ex istă în p r ezent ? Ce se va întîmpla cu însuşi conceptul de ra�ă ? Cu standardele de frumu ­ seţe fizică ? Cu n oţiun il e de superioritate sau infe

­

rioritate ?

Ne îndreptăm în grabă s pre o epocă în care vom fi în măsură să creştem atît suprarase cît şi subrase. După cum scria Theodore J. Gordon în "The Future" : "Dată fiind posibil itatea de a croi rasa după măs u ră, mă întreb dacă am dori să «creăm toţi oamenii egali» sau am prefera să fabricăm apartheid. Rasele vii torului ar putea fi : un grup superior, avînd sub con­ trolul său ADN-ul ; servitori umili ; atleţi speciali pentru «jocuri sportive» ; oameni d e ştiinţă pentru cercetare cu un coefi cient de inteligenţă de 200 şi trupuri diminua te . ". Vom avea capacitatea de a pro­ duce rase de moroni * sau d e savanţi matematicieni Vom fi, de asemenea, în măsură să pr od u c em copii cu vedere sau auz supranormal, cu o sens ib il i tate ­

..

.

supranormală pentru a discerne schimbări de miro­ suri,

cu o musculatu ră

supranormală

sau

cu apti­

t udini muzicale supranormale. Vom put e a crea supra­ a tleţi sexuali, fete cu supramamele (şi poate cu mai multe sau mai puţine d ecît s tan dardul d e două) , pre­ c um şi

nenumărate alte

varietăţi

de fiinţe

umane

pînă atunci monomorfice. * moron ul are un coeficient ele inteligenţă de 50-75 ; este deasupra unui "idiot". - Notu irad.

:m

In ultimă analiză, problemele nu sînt de ordin ştiin­ ţific sau tehnic, ci de ordin etic şi politic. Alegerea - şi criteriile alegerii - va implica numeroase riscuri. Excelentul autor de romane ştiinţifico-fantastice Wil­ liam Tenn făcea odată unele reflecţii asupra posibili­ tăţilor manipulării g enetice şi a dificultăţilor alegerii. "Nădăjduind din inimă că nu va exista nici un di ctator, nici un comitet de planificare cu puteri arbitrare, nici o cutie neagră omnipotentă care să facă selecţiuni genetice pentru următoarea generaţie, ne întrebăm : cine sau ce le va face? D esigur că nu părin ţii... - spunea el -, ei se vor duce cu această problemă la vecinul Arhitect Diplomat de Gene, cu care sînt în bune relaţii. In mod necesar vor exista probabil şcoli competitive de arhitectură genetică... Funcţionaliştii îi vor con­ vinge pe părinţi să producă copii potriviţi pentru necesităţile societăţii ; futuriştii vor propune copii care să-şi poată asigura un loc în cultură aşa cum va fi evoluat ea peste douăzeci de ani ; romanticii vor cere ca fiecărui copil să i se cultive cel puţin un talent prin­ cipal ; iar naturaliştii vor recomanda producerea unor indivizi cu o compoziţie genetică care să le asigure un echilibru aproape perfect .... Moda corpului omenesc, la fel ca şi moda îmbrăcămintei omeneşti, se va s chimba după cum « croitorii>+ care vor desena mo­ delele vor fi sau nu en vogue ". In spatele acestor parodii se află însă probleme serioase, a căror gravitate creşte pe măsura imensi­ tăţii posibil ităţilor - unele dintre ele fiind atît de groteşti încît par să fi descins direct din tablourile lui Hieronymus Bosch. Am vorbit mai înainte de ideea creşterii oamenilor cu branhii sau a implantării branhiilor pentru a putea lucra în mediul subacvatic. La o adunare a biologilor de renume moodial ce a avut loc la Londra, J. B. S. Haldane a expus pe larg posibilitatea de a crea forme noi, cu totul dife­ rite, ale omului în v ederea explorării spaţiului . "Anor­ malităţile cele mai evidente din mediile extraterestre - observă Haldane - sînt deosebirile de gravita ţie, temperatură, presiune a aerului, compoziţie a aerului şi radiaţii... Desigur că un gibon e mai bine adaptat

decît omul pentru a trăi într-un cîmp gravitaţional redus, aşa cum este intr-o navă spaţială, pe un asteroid sau chiar pe Lună. Platirinele, cu coada prehensilă, sînt şi mai potrivite. Altoirea genelor ar face posibilă încorporarea acestor însuşiri în specia umană " . Deşi savanţii prezenţi la această conferinţă s-au arătat foarte preocupaţi de consecinţele morale şi de pericolele revoluţiei biologice, nimeni nu s-a sesizat de afirmaţia lui Haldane că am putea face la un moment dat oameni cu coadă dacă vom găsi n ecesar acest lucru. Lederberg a menţionat numai că s-ar putea găsi alte căi decît cele genetice pentru realizarea aceloraşi obiective şi în condiţii mai lesnicioase. "Vom modifica omul experimental prin transformări fizio­ logice şi embriologice şi prin înlocuirea anumitor părţi din trupul său cu mecanisme - a declarat Lederberg. - Dacă vrem un om fără picioare, n-avem nevoie să-1 creştem astfel, putem să i le tăiem ; dacă vrem un om cu coadă, vom găsi modalitatea de a i-o altoi". La altă conferinţă a oamenilor de ştiinţă şi savanţi­ lor, dr. Robert Sinsheimer, un biofizician californian, a pus problema direct : "In ce fel veţi dori să modificaţi vechile modele ale omului create de natură ? Vreţi să stabiliţi sexul pro­ g eniturii dv. ? Veţi putea să vă satisfaceţi această dorinţă. Aţi vrea ca fiul dv. să aibă înălţimea de 180 de centimetri, 2 metri ? 2 metri 40 ? De ce anume boli s uferiţi - alergie, obezi tate, artroză ? Sînt uşor de lecuit. Pentru cancer, diabet, fenilcetonurie va exista o terapi e genetică. Va fi administrat ADN-ul adecvat în doze corespunzătoare. Vor fi uşor d e vin­ decat bolile viroti ce şi mi crobiene. Pînă şi modelele eterne ale creşterii, ale maturizării şi îmbătrînirii vor fi prestabilite de noi. Pentru noi nu există limite in trinsece ale duratei vieţii. Cît doriţi să trăiţi ?" Şi, pentru ca Sinsheimer s-a

să fie sigur că a fost bine înţeles, adresat celor prezenţi : "Oare toate

aceste anticipări vi s e par nişte fantezii provocate de LSD sau o imagine reflectată de o oglindă di storsio­ n antă ? Nici una din ele nu depăşeşte totuşi poten213

ţialul cunoştinţelor noastre actuale. Poate că nu vor dezvoltate în sensul pe care-1 prevedem astăzi, dar sint realizabile, pot d eveni realitate, şi asta destul de curînd" .

fi

N u numai că asemenea minuni pot deveni reale, dar perspectivele arată că vor deveni. în ciuda pro­ blemei etice dacă ele trebuie să devină reale, fapt este că curiozitatea ştiinţifică în sine este una dintre cele mai puternice forţe motrice ale societăţii noastre. După cum spunea dr. Rollin D. Hotchkiss de la Institu­ tul Rockefeller : "Mulţi dintre noi simt o repulsie in­ s tinctivă faţă de riscurile pe care le implică interven­ ţia în sistemele atît de complexe şi de subtil echilibrate care constituie personalitatea unui individ. Cred totuşi că oricum se va ajunge aici sau se vor face încercări în a" .. G ruen sugerează celor bogaţi a

că,

în special în cadrul grupului

şi culţi, consensul pierde teren in faţa

ce el numeşte "insuliţe"

ceea

prevedea

că,

pe măsu ră

de valori. Se poate

ce numărul

şi

diversitatea

sub cultelor continuă să sporească, aceste insuliţe vor prolifera şi ele. Puşi

in

faţa

unor

sisteme

de

valori

opuse,

con­

fruntaţi cu o gamă orbitoare d e noi opţiuni in materie bunuri

de

fesiune

de

şi

consum,

timp

liber,

serv1 cn,

oamenii

învăţămînt,

viitorului

sint

pro­ obli­

gaţi să aleagă intr-un mod nou. Ei incep să "consume" stiluri de viaţă tot aşa cum oamenii dintr-o perioadă anterioară, mai

puţin sufocată de opţiuni, consumau

produsele obişnuite.

Motocicli'?tii

In

şi intelectualii

epoca elisabetană, termenul de "gentleman"

se

reîerea la un întreg stil de viaţă, şi nu l a un simplu accident

de na ştere.

respunzătoare pentru a

fi

să

fi

Este posibil fost

o

ca

ascendenta co­

premisă obligatorie,

dar

un gentleman t rebuie să şi trăieşti in­

tr-un anumit fel : să ai o educaţie mai bună şi ma­ niere

mai

oamenii

frumoase,

de

rînd,

să

să

te

îmbraci

practici

mai bine decît di stracţi i (şi

anumite

altele nu) , să trăieşti intr-o casă mare, bine mobilată,

să păstrezi o anumită distanţă faţă de subordonaţi, pe scurt să nu-ţi pierzi niciodată din vedere "superio­ ri tatea "

ele

de clasă. Clasa n egustorilor avea

viaţă

s tiluri

de

p r ef erat , viaţă,

iar ca

şi

ţărănimea cel

al

pe al

stilul

său.

său

Aceste

gentlemanului,

erau

asamblate din numeroase elemen te componente, mer­

gînd de la locuinţă, profesiune şi imbrăcăminte pînă la limbaj , gesturi şi religie. tS9

Şi astăzi ne creăm stilmile de viaţă formînd un mozaic din elemente componente. Totuşi multe s-au schimbat. Stilul d e vi aţă nu mai este o simplă mani­ festare a poziţiei sociale. Astfel încît astăzi nu atît situaţia socială a unui individ, cît legăturile sale cu un subcult determină stilul său d e viaţă. Hippii îm­ părtăşesc un stil d e viaţă comun fără a aparţine însă aceleiaşi clase sociale. Deoarece stilul de viaţă a devenit mijlocul care permite individului să-şi exprime identificarea sa cu un subcult sau altul, înmulţirea explozivă a subcul­ telor în societate a adus cu sine o înmulţire la - fel de explozivă a stilurilor de viaţă. Astfel, străinul catapultat astăzi in societatea americană, engleză, japoneză sau suedeză are de ales nu între patru sau cinci stiluri de viaţă caracteristice unei clase, ci literalmente între sute de posibili tăţi diferite. Avînd în vedere proliferarea micilor grupuri, mîine numă­ rul lor va fi şi mai mare. De aceea, modul în care alegem un stil de viaţă şi implicaţiile sale pentru noi se conturează ca una dintre problemele centrale ale psihologiei d e mîine. Căci alegerea unui stil de viaţă, indiferent dacă este făcută în mod conştient sau nu, modelează puternic viitorul individului. I ntr-adevăr, stilul de viaţă im· pune individului o ordine, o s erie de principii sau de criterii ce vor sta la b aza opţiunilor pe care le face în viaţa cotidiană. Această idee devine limpede dacă analizăm modul în care sînt de fapt făcute asemenea opţiuni. O pereche de tineri căsătoriţi care se apucă să-şi mo­ bileze apartamentul vede literalmente sute de lămpi diferite - scandinave, japon eze, franceze, lămpi Tiffany, felinare de vînt, lămpi coloniale ame­ ricane - zeci de lămpi d e dimensiuni, modele f;> i stiluri diferite - înainte de a alege, să spunem, lampa Tiffany. Trecînd în revistă o "lume" de posi­ bilităţi, ei s e opresc asupra uneia din ele. I n raionul de mobilă explorează din nou o serie de alternative şi apoi se fixează la o lungă masă victoriană. Această procedurli d e explorare- alegere se repetă apoi la cumpărarea covoarelor, a canapelelor, a perdelelor, ?90

a scaunelor de sufragerie etc. De fapt, ei folosesc această procedură nu numai la mobilarea locuinţei, ci şi cînd e vorba de adoptarea ideilor, a prietenii­ lor şi chiar a vocabularului pe care îl folosesc şi a valorilor pe care şi le însuşesc. Deşi societatea îl bombardează pe individ cu o mulţime pestriţă de alternative, aparent fără nici un fel de ordine, alegerile făcute nu sînt cîtuşi de puţin întîmplătoare. Consumatorul (fie el de mese sau de idei) vine înarmat cu o serie de gusturi şi preferinţe prestabilite. Mai mult decît atît, nici o opţiune nu este total independentă. Fiecare este con­ diţionată de cele care au precedat-o. Alegerea unei mese de către perechea respectivă a fost condiţionată de alegerea anterioară a lămpii. Pe scurt, există o anumită logică, o tendinţă spre un stil personal în toate acţiunile noastre, fie că sîntem sau nu con­ ştienţi de acest lucru. Americanul care poartă cămăşi cu colţurile gulere­ lor prinse în nasturi şi şosete lungi probabil că poartă şi pantofi cu vîrful pătrat şi servietă tip "diplomat" . Dacă il privim mai atent, sînt şanse să găsim o expresie a feţei şi un fel de a fi dinamic care vor să le imite pe cele ale cadrului de condu­ cere tipic. Şansele ca el să nu-şi lase părul să crească în genul cîntăreţului de rock Jimi Hendrix sînt uriaşe. El ştie, aşa cum ştim şi noi, că anumite haine, obiceiuri, forme de exprimare, opinii şi ges­ turi merg, iar altele nu. Poate că el doar a "perceput" sau a "intuit" acest lucru, sesizîndu-1 prin observarea altor persoane, acţiunile.

dar

faptul

că-1

ştie ii

modelează

Motociclistul cu jachetă de piele neagră care ar­ barează mînuşi cu ţinte şi o zvastică dezgustătoare la gît îşi completează costumaţia cu cizme groso­ lane, şi nu cu pantofi cu vîrful pătrat sau mocasini. Merge cu un pas marţial, iar cînd debitează platitu­ dinile sale antiautoritariste parcă grohăie. Căci şi el preţuieşte consecvenţa. El ştie că orice urmă de dis­ tincţie sau claritate în exprimare va distruge inte­ gritatea stilului său. 291

Creatori de stiluri şi minicroi De ce poartă mo toc i c l işli i jachete negre ? De ce nu cafen i i sau albastre ? De ce preferă cadrele d e con­ ducere din America servieta "diplomat" servietei tra­ diţional e ? Toate s e petrec ca şi cum s-ar conforma unui model, încercînd să atingă un ideal d efinit de o i nstanţă superioară. Nu ştim prea bine de unde provin aceste modele de stiluri d e viaţă. Dar ştim totuşi că eroii populari şi celebrităţile, inclusiv personajele imaginare (Ja­ mes Bond, de exemplu) , nu sînt total străini d e ele. Marlon Brando, îmbrăcat intr-o jachetă de piele neagră şi gonind mîndru pe motocicletă, a fost poate la originea acestui prototip ; cert este insă că el l-a popularizat. Timothy Leary, înveşmîntat în robă, îm­ podobit cu mă rgele şi bolborosind pseudoprofun­ dităţi mi stice despre dragoste şi LSD, a devenit un model pentru mii de tineri. După cum spune sociolo­ gul Orrin Klapp, asemenea eroi contribuie la ,.crista­ lizarea unui tip social " . El ii citează pe James D ean, care 1-a interpretat pe adolescentul alienat în filmul Răzvrătit fără cauză sau pe Elvis Presley, care a fixat iniţial imaginea "cîntăreţului de rock'n'roll zdrăngănind la chitară" . Ulterior au venit Beatles-ii, cu coafura lor extravagantă la vremea a ceea şi cos­ t u mele lor exotice. "Una dintre primele funcţii ale favoriţilor publi cului - spune Klapp este de a impune tipuri, care, la rîndul lor, vor impune noi stiluri de viaţă şi noi mode" . Şi totuşi creatorul unui stil nu trebuie să fie un idol al publicului larg. El poate fi aproape necunoscut î n afara unui grup dat. Astfel, timp de mulţi ani, Lionel Trilling, profesor de engleză la Columbia, a fost modelul masculin al intelectualilor din West Side, un subcul t newyorkez binecunoscut in cercurile li terare şi universitare din Statele Unite. Modelul -

lor feminin a fost Mary McCarthy, cu mult înainte ele a dobîndi celebritatea.

Un articol incisiv publicat de John Speicher într-o revistă pentru tineret numită unele

din

cele

mai

cunoscute 29t

"Cheetah" modele

menţiona de

stiluri

de viaţă insuşite de tineri spre sfîrşitul anilor '60. Printre acestea f igurau Che Guevara, William Buc­ kley, Bob Dylan, Joan B aez, precum şi Robert Ken­ nedy. "Tolba tineretului american - scria Speicher alunecînd în limbajul hippiilor - este burduşită cu eroi. Şi - adăuga el - unde există eroi există şi discipol" . La membrii unui subcult, eroul satisface ceea ce Spekher numeşte "trebuinta existenţială crucială a unei identităţi psihologice" . Desigur că acesta nu este un lucru nou. Generaţiile anterioare s-au identificat cu Charles Lindbergh sau cu Theda Bara. Nouă şi deosebit de semnificativă este totuşi proliferarea fantastică a unor asemenea eroi şi minieroi. Avind în vedere înmulţirea acestor mici subculte şi diver­ sificarea valorilor, ne vom trezi, după expresia lui Speicher, "cu un sentiment naţional de identitate iremediabil fragmentat" . "A veţi la dispoziţie o gamă largă de culte şi de eroi. Duceţi-vă din magazin în magazin şi faceţi comparaţia" .

Uzine de

stiluri

de viaţii

I n timp ce persoane charismatice pot deveni crea­ toare de stiluri, stilurile sînt elaborate şi plasate în rîndurile publicului de către subsocietăţile sau micile triboci pe care le-am numit subeulte. Preluînd fon­ dul simboU.c brut de la mass-media, ele reunesc într-un fel sau altul elemente disparate de îmbră­ căminte,

opmn

şi

manifestări,

formînd

un

tot

coerent : un model de stil de viaţă. După ce au asam­ blat un anumit model, ele trec, ca orice întreprindere serioasă, la plasarea lui şi îşi găsesc clienţi. Scepticii sînt sfătuiţi să citească scrisorile adresate de Allen Ginsberg lui Timothy Leary, cei doi bftr­ baţi cărora le revine cea mai mare răspundere pen­ tru crearea stilului de viaţă hippi, cu puternicul său accent pus p e folosirea drogurilor. Poetul Ginsberg spunea : "Ieri am apărut la tel e­ cu N. Mailer şi Ash l ey Montagu şi am ţinut

viziune

293

un mare discu rs ... recomandînd tuturora să «călăto­ rească»... Am intrat în c on tact cu toţi liberalii fa­ vorabili drogurilor d espre care ştiu că i -a u făcut reclamă şi au făcut-o să circule (un fel de pledoarie în favoarea drogurilor) ... Am trimis prietenului Kenny Love de la «The New York T i mes» un rezumat în cinci pagini al s it u aţiei şi el a spus că poate va scrie un material (newswise) ... care ar putea fi apoi pre­ luat de un prieten de la UP l a radio. Am dat un exemplar şi lui Al Aronowitz de la «Post» din New York, lui Rosalind Constable de la «Time» şi lui Bob Silvers de la «Harper's » ... " . Nu e de mirare că LSD-ul şi întregul fenomen hippi s-au bucurat de această publicitate imensă prin mass-media. Această relatare parţială a ene rg i cei ac­ ţiuni de p resă a lui Ginsberg, completată cu sufixul "wis e" (ca în "newswise" ), tipic p entru Madison Avenue, s eamănă cu o circulară internă dată de "Hill and Knowlton" sau de oricare alta din giganticele cor­ poraţii de informare a publicului prin publicitate, atît de criti cate de hippi pentru i nfl u enţarea op i nie i publice. Succesul " vînzării " stilului hippi către t inerii din toate tehnosocietăţile este una din poveştile cla­ sice de impunere a u nei "mărfi" p e piaţă în epoca noastră. Nu toate subcultele s î nt atît de agresive şi de ta­ lentate in ce priveşte p u blicitatea , dar cu toate aces­ tea forţa lor cumulată în s ocietat e este enormă. Această forţă provine din dorinţa noastră aproape universală de a " a parţine " . Primitivul resimte un ataşament puternic faţă de tribul său. El ş tie că îi "a parţine" şi ii este chiar greu să se imagineze rupt de el. Tehnosocietăţ ile sînt totuşi atît de mari, iar complexitate a lor dep ăşeşte atît de mult puterea de înţeleg·ere a oricărui individ încît el va păstra nn anumit sentiment de i d entitate şi contact cu intreaga societate numai integrîndu- se înt r- u nul sau altul din

s ub culte. Ne putinţ a de a ne identifica cu unul sa u

mai multe grupuri de acest fel ne condamnă la sen­ timente de s ing u ră t ate, alienare şi i neficienţă . I n­ cepem să ne întrebăm "cine sîntem" .

In contrast cu aceasta, s entimen tul de a aparţine unei celule sociale mai m a ri d ecît noi înşine (şi totuşi sufi cient de mici �p en t ru a se putea înscrie în limitele noastre de înţelegere) este ad eseori atît de minunat încît ne s imţ i m puternic atraşi, uneori (:hiar împotriva propriului nostru raţionament, spre va lo ri le, atitu­ d i n i l e şi stil ul d e viaţă preferate de grup. Şi totuşi n of p l ătim pent.ru av an ta j el e de care ne bu,curăm. Căci în momentul în care ne afiliem din punct d e vedere ps i h o l og ic la un grup, acesta începe să exercit e presiuni asupra no a st ră . Constatăm că rentează să "mergem" cu grupul. Acesta ne recompensează prin călduro, prietenia şi aprob a re a sa atunci cînd ne conformăm s tilului de viaţă ales. Dar ne pedepseşte fără milă prin ridicu­ lizare, ostracizare şi alte sancţiuni atunci cînd ne abatem de la el. Răspîndind modelele preferate, subcultele reclamă atenţia noastră. Procedînd astfel, ele acţionează di­ rec t asupra cel ei mai vulnerabile tră s ături ps i h ol o g i c e pe .care o avem, şi anume părerea despre noi înşine. " Veniţi cu noi -, şoptesc ele - , şi veţi fi mai mare, mai bun, mai eficient, mai respectat şi mai puţin singur" . Aleg înd unul din subcultele ce pro l iferează cu repeziciune, nu VOIIIl se s i za decît foarte vag fap­ tul că identitatea noastră va fi modelată de decizia noastră, dar vom sim ţ i urgen ţ a acută a apel u ri l or lor repetate. S întem a s a lt a ţi din toate părţile de promi­ siunile lor ps i h o l o g i c e . I n mome n tul alegerii semănăm cu t u ri s t u l care se plimbă pe Bourbon Street în New Orl e ans . I n timp ce hoinăreşte prin faţa bombelor şi barurilor d eocheate, portarii îl apucă de braţ, îl f a c să se răsucească şi deschid o uşă pent ru ca el să poată surprinde o ima­ gine ademenitoare a " s tri p - t ea s e " - ulu i pe scena din s p atele harului. Subcu l t e l e fac efortul de a ne aca­ para ş i de a ne satisface c ap r i c iil e pe căi mu l t mai ·

sigure şi mai subtile decît cele născocite vreodată pe M adis on Avenue.

Ceea ce oferă ele nu este pur şi s implu spectacolul unei bu c ăţi de carne, al unui săpun nou sau al unui detergent. Ele nu oferă un produs, ci un superprodus. 295

Este adevărat că î:;; i respectă prom1s1unea de căldură umană, tovărăşie, respect şi sentiment a l c omun ităţ i i.

Dar l a fel fac ş i autorii reclamelor pentru dezodori­ zante şi bere. "Ingredientul mira-culos" , componenta exclusivă, singurul lucru pe care il oferă grupurile şi pe care c ei l al ţ i nu p o t să-1 facă este o s l ăb i re a încordării provocate de abundenta de alternativ e . Căci ele oferă nu un produs sau o idee unică, ci o modalitate de a organiza toate produsele şi ideile, n u o marfă unică, c i un întreg stil, o serie de linii călăuzitoare care îl aj ută pe individ să reducă com­ plexitatea crescîndă a opţiunii la pro p o rţii rezo ­ n abile. Majoritatea dintre noi dorim cu d i s p era re să g a s1m tocmai asemenea linii călăuzitoare. I n învălmăşeala principiilor morale contradi ctorii, în confuzia pro­ vocată de abundenţa opţiunilor posibile, "superpro­ dusul" cel mai puternic, cel mai util dintre to ate este un principiu organizatori c pent ru viaţa oamenilor. Iată ce oferă stilul d e viaţă. ·

}'orţa

stilului

Desigur, nu o ricare stil de viaţă n e va c o nveni. Trăim intr-un bazar de felul celui din Cairo, plin de modele concurente. î n a c eas tă fantasmagorie psi­ h o l ogică căutăm un stil, o cale de a ne ordona exis­ tenţa, care să corespundă temperamentelor şi con­ d iţiilor noastre s pecifice. Sîntem în căutarea unor

eroi sau minieroi pe care să-i imităm. Individul care îşi caută un stil seamănă cu femeia care răsfoieşte revistele de modă pentru a g ăsi un model potrivit. Ea examinează pe rînd rochiile, se opreşte l a una dintre ele, care ii place, şi ho tă răş te să-şi facă o rochie la fel. Apoi incepe să strîngă cele necesare - materialul, aţa, garnitura, nasturii etc. Abs olut la procură accesoriile necesare creatorul unui stil de viaţă. l şi lasă părul să crească, cumpără afişe în stilul "art nouveau" şi o ediţie de masă a operelor

fel îşi

lui Guevara,

învaţă

să

discute 296

despre Marcuse şi

Frantz Fanon şi adoptă un anumit jargon, folosind cuvinte ca "relevanţă" şi "establishment" . Aceasta nu înseamnă însă obligatoriu că acţiunile sale politice ar fi lipsite de sens sau că părerile sale sînt greşite sau nesăbuite. Se poate ca ideile sale despre societate să conţină mult bun-simţ. Şi totuşi modalitatea în care hotâ răşte să le exprime face part e, în mod inevitabil, din căutarea stilului per­ sonal. Confecţionîndu-şi rochia, doamna aduce unele mo­ dificări ici şi colo, abătîndu-se uşor d e la model , p entru a-1 face să i se potrivească şi mai bine. Pro­ dusul final este într-adevăr făcut după comandă, to­ tuşi are o asemănare izbitoare cu toate celelalt e cusute după acelaşi model. Exact în acelaşi fel ne individualizăm stilul de viaţă şi, totuşi, în final acesta are o asemănare clară cu unul din modelele de stiluri de viaţă create şi lansate anterior de un subcult. Adeseori nu sesizăm momentul cînd optăm pentru un stil de viaţă dat. Hotărîrea de "a fi" un Cadru de conducere sau un Militant negru sau un Intelectual c in West Side este rareori rezultatul unei analize exclusiv logice. Şi, de asemenea, decizia nu este în­ totdeauna luată deschis, dintr-o dată. Cercetătorul ştiinţific care trece d e la ţigări la pipă poate fac e a ceasta din motive de sănătate, fără a recunoaşte că pipa face parte integrantă dintr-un întreg stil de viaţă spre ·Care se simte atras. Tînăra pereche care alege lampa Tiffany crede că-şi mobilează apartamentul, ea nu priveşte acţiunile sale d rept o încercare de a-şi crea un stil d e viaţă general. De fapt, cei mai mulţi dintre noi nu ne gîndim la vieţile noastre ca la un stil de viaţă şi, adeseori, ne este chiar greu să vorbi m despre el cu obiectivitate. Ne este şi mai greu să precizăm scara valorilor in­ cluse în stilul nostru. Sarcina aceasta implică o dublă dificultate, d eoarece mulţi dintre noi nu adoptăm un stil integrat unic, ci un amestec de elemente luate din mai multe modele diferite. Putem să rivalizăm atît cu Hippi-ul cît şi cu Surfistul. Putem alege un com­ promis între Intelectualul din West Side şi Cadrul %91

de conducere - o fuziune larg răspîndită în lumea n ewyorkeză a editurilor. Atun ci cînd stilul personal al cuiva este un hibrid, este adeseori dificil să re­ găseşti numeroasele modele pe care se bazează el. Odată ce am optat pentru 1,m anumit model, ne luptăm însă cu energie pentru a-1 in clude în viaţa noastră .şi poate ·chiar mai mult pentru a-1 păstra în ciuda tuturor adversităţilor. Căci stilul capătă a i mportanţă capitală p entru noi. Acest lucru este cu atît mai valabil pentru oamenii viitorului, in rîndul cărora preocuparea pentru stil est e de-a dreptul pă­ timaşă. Această preocupare intensă pentru stil . nu este totuşi ceea ce criticii literari înţeleg prin forma­ lism. Nu este pur şi simplu o preocupare pentru aparenţele exterioare. Căci stilul de viaţă implkă nu numai formele exterioare ale comportamentului, ci şi valorile lui implicite, şi nu ne putem schimba stilul de viaţă fără a opera o oarecare s chimbare în imagi­ nea pe care o avem d espre noi înşine. Oamenii viito­ rului nu sînt "conştienţi de stil" , ci "conştienţi de stilul de viaţă " . Acesta este motivul pentru care lucrurile mici ca­ pătă adeseori pentru ei o mare s emnificaţie. Un detaliu unic, mărunt, din viaţa cuiva poate căpăta o puternică încăDcătură emoţională dacă pune sub semnul întrebării un stil d e viaţă edificat cu greu, dacă ameninţă să sfărîme integritatea stilului . Mătuşa Ethel ne face un cadou de nuntă. Acesta nu ne face o mare plăcere căci stilul său diferă de al nostru. Ne irită şi ne indispun e chiar dacă ştim că "mătuşa Ethel nu se prkepe" . I l exilăm în grabă pe raftul de sus al debaralei. Grătarul pentru prăjit pîine sau tacîmurile dăruite de mătuşa Ethel nu sînt importante în sine. Ele sînt un mesaj dintr-o lume diferită de a noastră şi dacă

dăm dovadă de slăbiciune faţă de propriul nostru stil sau dacă vrem tocmai să ne s chimbăm stilul ele reprezintă o ameninţare puternică. Psihologul Leon Festinger a inventat termenul de "disonanţă cogni­ tivă " , care desemnează tendinţa unei persoane de a respinge sau a tăgădui tot ceea ce pune sub semnul în trebării ideile sale preconcepute. Nu ne place să t98

auzim mm1c ce ar putea răsturna edificiul părenlor

p e care ni le-am elaborat cu atîta grijă. Tot aşa, darul mătuşii Ethel reprezintă un element de "diso­ nanţă stilistică" . El ameninţă să s ubm i nez e stilul nostru d e viaţă, elaborat cu atîta grijă. De unde are stilul d e viaţă forţa aceasta d e a se apăra ? Cum se explică ataşam€ntul nostru faţă de el ? Stilul de viaţă este un mijloc prin care ne ex­ primăm pe noi înşine. Este o cale d e a spune lumii cărui subcult sau căror subculte le aparţinem noi. Şi totuşi aceasta expUcă prea puţin imrx>rtanţa uriaşă pe care o are pentru noi. Cauza reală pentru care stilul de viaţă are o semn i ficaţie atît de mare pen­ tru noi - semnificaţie crescîndă pe măsură ce so­ cietatea se dive,rsifică - este că alegerea unui mo­ d el de stil d e viaţă pe care să îl imităm reprezintă o luptă d ecisivă în războiul purtat de fiecare dintre noi impotriva presiunilor zdrobitoare ale supraabun­ denţei de opţiuni posibile. Hotărîrea, conştientă sau nu, de a fi "ca" William Buckley sau Joan Baez, ca Lionel Trilling sau echi­ valentul său surfist J. J. Moon ne scuteşte de nevoia d e a lua într-o secundă mii de decizii de mică im­ portanţă. Odată angajaţi în favoarea unui stil, putem elimina numeroase forme de îmbră,căminte şi compor­ tare, numeroase idei şi atitudini care nu corespund stilului adoptat d e noi. Tînărul care optează pentru tipul d e Student protestatar nu-şi i roseşte energia punîndu-şi

întrebări

chinuitoare pentru a

şti

dacă

să voteze pentru Wallace, să poarte o servietă "di­ plomat" sau să investească în fondurile mutuale. Alegînd un anumit stil de viaţă, excludem din preocupăril e noastre un număr larg de alternative

.

Cel care adoptă tipul Motociclistului nu mai trebuie să

se

preocupe de sutele de tipuri de mînuşi pe care

i l e oferă piaţa, dar care contravin spiritului stilului său. Tot c e trebuie să facă este să aleagă un tip d e mînuşi din repertoriul cu mult mai mic care se înca­ d rează în

limitele fixate d e modelul său.

Iar ceea

ce spunem despre mînuşi este la fel de valabil pen­ tru ideile sale şi r ela ţi i l e sale sociale.

Angajarea într-un anumit gen de viaţă constituie, aşadar, o superdecizie. Este o decizie de un ordin superior celui al multiplelor decizii pe care le luăm zilnic. Este o decizie de limitare a gamei de alterna­ tive ce ne vor preocupa în viitor. Atît timp cît rămînem în limitele stilului pe care l-am ales op ­ ţiunile noastre sînt relatî v simple. Liniile conducă­ toare sînt clare. Subcultul căruia îi aparţinem ne ajută să răspundem oricăror întrebări ; el apără li­ niile directoare. Dar cînd stilul nostru de viaţă este pus brusc sub semnul întrebării, cînd ceva ne obligă să-I reconsi­ derăm trebuie să luăm o nouă superdecizie. Sîntem puşi în faţa necesităţii dureroase de a ne transforma nu numai pe noi înşine, dar şi imaginea pe care o avem despre noi înşine. Este o situaţie dureroasă, deoarece, eliberaţi de angajamentul faţă de un stil dat, rupţi de grupul care i-a dat naştere, noi am pierdut orice "aparte­ nenţă" . Şi, ceea ce este şi mai rău, principiile noastre fundamentale sînt puse sub semnul întrebării şi tre­ buie să reconsiderăm fiecare nouă decizie vitală, sin­ guri, fără garanţia unei politici precise, bîne definite. Pe scurt, trebuie din nou să facem faţă poverii zdro­ bitoare a supraabundenţei opţiunilor posibile.

O supraabundenţă de eurl A fi "intre mai multe stiluri" sau "intre mai multe subculte" constituie o criză, şi oamenii viitorului vor

petrece cea mai mare parte a timpului lor in această situaţie, căutînd un stil, mult mai mult decît oamenii de astăzi sau de ieri. Modificîndu-şi identitatea în decursul timpului, omul erei supraindustriale îşi va trasa o traiectorie pl"oprie printr-o lume de subculte care se ciocnesc. Aceasta este mobilitatea socială a viitorului : nu o simplă trecere de Ia o clasă econo­ mică la alta, ci şi de la o grupare tribală Ia alta. Viaţa de mîine se poate d efini ca o mişcare perpetuă de la un grup efemer la altul. 300

Această mişcare nesfîrşită are o mulţime de cauze. Şi aceasta nu numai pentru că nevoile psihologice ale individului se vor schimba mai des decît în trecut. Subcultele se vor s chimba şi ele. Pentru aceste mo­ tive şi pentru altele, aşa cum apartenenţa la un sub­ cult va deveni mai instabilă, tot aşa în deceniile ce vor veni şi căutarea unui stil personal va deveni mai intensă, chiar frenetică. In repetate rînduri ne vom simţi amărîţi sau plictisiţi , sau uşor nemulţumiţi de "felul cum stau lucrurile" cu alte cuvinte ne­ liniştiţi de stilul pe care l-am adoptat. Atunci vom începe încă o dată să căutăm noi principii pe care să ne bazăm opţiunile. De fiecare dată vom ajunge la momentul superdeciziei. In momentul de faţă, dacă cineva ar studia cu aten­ ţie comportarea noastră, ar constata o creştere accen­ tuată a ceea ce s-ar putea numi "indicele de tran­ zientă". Ritmul fluctuaţiei lucrurilor, locurilor oame­ nilor, relaţiilor organizaţionale şi informaţionale se accelerează subit. Scăpăm de rochia de mătase sau de cravată, de vechea lampă Tiffany, de oroarea aceea de masă în stil victorian, cu picioarele in formă de gheare, toate acele simboluri ale legăturii noastre cu vechiul subcult. Incepem, puţin cite puţin, să le înlocuim prin noi simboluri ale noii noastre identi­ ficări. Acelaşi proces se produce in viaţa noastră socială : defilarea oamenilor pe care-i întîlnim se accelerează. Ideile pe care le adoptasem începem să le respingem (sau să le explicăm sau să le înţelegem într-un mod diferit). Sîntem dintr-o dată eliberaţi de toate restricţiile pe care ni le-a impus subcultul sau stilul nostru. Un indice de tranzientă s-ar dovedi un indicator sensibil al acelor momente din viaţă cînd sîntem cel mai liberi, dar totodată şi cel mai descumpăni ţi. In a ceste intervale manifestăm noi acele oscilaţii puternice pe · c are inginerii le numesc "căutarea com­ -

portamentului" . Acum sîntem cît

se

poate de vulnera­

bili la mesajele noilor subculte, la adevărurile şi contraadevămrile la modă. Ne aplecăm într-o parte sau în alta. Un prieten n ou şi influent, o idee sau un capriciu nou, o nouă mişcare politică, vreun nou 301

erou rldtcat de mass-media, toate acestea ne izbesc

o forţă deosebită î n tr - un asemenea moment. Sîn­ " des c hişi " , ma i n es i guri, mai dispuşi ca o p ersoa nă sau un grup să ne spună ce să facem, cum să nt:! co mp o rtăm . Deciziile - chiar şi cele mai banale - devin mai difi cil�. Şi nu întîmplător. Pentru a face faţă exigen­ ţelor vieţii zilnice, avem nevoie de mai multe in­ fom.o.ţii d espre chestiuni cu mult mai numeroase, chiar şi d espre cele mai frivole, decît atunci cînd era m zăvorîţi într-un stil de viaţă bine precizat. Şi, ca să PlU ne mai simţim nelin i ştiţi, apăsaţi, singuri, ne continuăm drumul. Sau alegem un subcult nou, sau Be lăsăm a bsorb iţi de el. Adoptăm un stil nou . De aceea, in timp ce gonim sp re supraindust ria­ lism, constatăm că oamenii adoptă şi resping stilurile de viaţă intr-un rit m care i - ar fi uluit pe m embrii oricărei generaţi i anterioare. Căci stilul de viaţă a devenit un articol "de f olos it şi aruncat". Această proble m ă nu es t e nici minoră şi nici uşor de rezolvat. Ea contribuie mult la deplînsa "pierdere a sentimentului de angajare" , c a re este a tît de carac­ teristică epocii noastre. Pe măsură ce oamenii t rec de la un subcult la altul, de la un stil la altul, ei sînt obligaţi să se apere de durerea inevitabilă pe care o provoacă pierderea afilierii. Ei învaţă să se blindeze împotriva dulcei t ri steţi a des,părţirii. Catol i cul ex­ t rem de pios care îşi reneagă religia şi se avi nt ă cu t ru p şi suflet în viaţa de activ is t al Noii St î n gi, iar apoi se aruncă în braţele un ei alte cauze sau miş­ cări nu poate c o nt inua să facă aceasta la in fi nit . E l devine, ca să a d optă m termenul lui Graham Greene , "un 'C az de mutilare". El învaţă din deziluziile trecute să nu se angajeze cu toată fii n ţa . Astfel încît chiar atu n ci cî n d apa rent ad o p tă un su b cu lt sau un s til păstrează ceva din el însuşi şi pentru s ine. Se confo r m ează cerin ţelor grupului şi cu

tt;,n mai

se delectează cu senzaţia de apart enenţă pe care i-o dă acesta. Dar această senzaţie nu este nici o d at ă aceeaşi de m a i înainte şi, în secret, el e s te gata să dezerteze la momentul o po rtun . Ceea c e înseamnă că

ch i a r

atunci cînd pare cel mai profund ataşat de �Q�

grupul sau

de tribul său el ascultă, în intunericul semnalele emise de triburile concurente. In sensul acesta, apartenenţa sa la grup este superficială. El rămîne în permanenţă pe o poziţie de nonangajare şi nu se ataşează niciodată ferm de valorile şi stilurile unui grup dat ; în consecinţă este lipsit de acele criterii clare de care are nevoie P'·:>ntru a-şi croi drum prin jungla înfloritoare a supJa­ abundenţei opţiunilor posibile. Astfel, revoluţia supraindustrială deplasf'07i\ în­ treaga problemă a supraabundenţei opţiunilor lH un nou nivel calitativ. Ea ne obligă acum să alegem nu numai o lampă sau un abajur, ci şi viaţa n oa s tri'i nu numai dintre componente diferite ale stilului de viaţă, ci d i ntre stiluri de viaţă diferite. Această agravare a problemei supraabundenţei op­ ţiunilor ne împinge spre un abuz de examene de conştiinţă, de cevcetări ale sufletului şi introspecţii. Ne obligă să înfruntăm cea mai răspîndită dintr e bol ile contemporane, "criza de identitate" . Niciodată pînă acum masele de oameni nu au avut de făcut faţă unor opţiuni atît de complexe. Goana după o identitate nu provine din presupusa lipsă de opţiuni a "societăţii d e masă", ci tocmai din multitudinea şi complexitatea opţiunilor în faţa cărora sîntem puşi. De fiecare dată cînd alegem un stil, cînd luăm o nopţii,

.

superdecizie,

de fiecare dată

cînd

ne alipim unui

anumit grup subcultural sau mai multora, ne modi­ ficăm imaginea pe care o avem despre noi înşine. I ntr-un sens devenim o persoană diferită şi ne sim­ ţim

diferiţi. Vechii noştri prieteni, cei

care ne-au

cunoscut într-o "întrupare" anterioară, se miră. Le este din ce în ce mai greu să ne recunoască şi, d e fapt, noi înşine întîmpinăm difi cultăţi tot mai mari în a ne identifi.ca sau chiar in a simpatiza cu "eurile" n oastre t recute. Hippi-ul devine cadru de conducere, iar cadrul de conducere d evin e paraşutist fără să observe prea bine etapele de tranziţie. In acest proces, el renunţă nu numai la aspectele exterioare ale stilului său, dar şi la multe din atitudinile sale. Şi într-o bună zi, ca 303

un

duş

rece

în

plină

faţă,

îl

izbeşte întrebarea :

"Ce-mi rămîne ?" Ce rămîne din "eul" meu, din "per­

sonalitatea" mea c a structură internă permanentă, durabilă ? Pentru unii răspunsul este : aproape nimic. Căci ci nu au propriu-zis un "eu" , ci trec prin ceea ce s-ar putea n u m i "o serie de euri" . Revoluţia supraindustrială implică aşndar, o s c him­ bare fundamentală în con cep ţ i a despre sine a omului, ,

o nouă t eo r ie a person alită ţ i i care ţine seama aiît d e discontinuită ţ ile cît şi de co n tinui t ă ţile din viaţa omului. Saltul societă ţii spre un nou n iv el de di f erenţ ier e aduce cu sine noi posibilităţi d e indi viduali z a re iar noua tehnică, noile forme organizaţionale temporare cer cu insisten ţă un n o u gen de om. De aceea, în ciuda grăuntelui de nisip care face să scî rţîie angre­ najul şi a temporarelor reveniri înapoi, calea pro­ gresului social ne d uce spre o toleranţă mai largă, spre o acceptare mai uş o ară a unor tipuri umane din ce în ce mai variate. Brusca po pu lari t a t e a sl og anu l u i "vezi-ţi de tre­ burile t ale" este o reflectare fi d elă a acestei mişcări istorice. Căci cu cît s ocietate a este mai fragmentată şi mai diversificată, cu atît este mai mare numărul stilurilor de viaţă pe care ea le p romo v ează Şi cu cît ,

,

.

societatea le acceptă mai uşor, cu atît ea se apropie mai mult de momentul cînd fiecare om va face numai şi numai ceea ce îl interesează pe el. Aşadar, în pofida discursurilor antitehnic e ale unor Ellul şi Fromm, Mum ford sau Marcuse, oamenii viito­ rului v or avea mai multe şanse de autorealizare decît oricare alt grup anterior din istorie. Noua societate oferă puţine rădădni în sens ul unor legături cu adevărat durabile. Dar oferă, în schi m b, celule mai variate, o mai mare libertate de intrare şi ieşire din aceste celule şi o mai mare uşurinţă d e a-ţi crea propria celulă d ecît toate societăţile prece­ dente luate la

un loc. Ea oferă de asemenea, suprema ,

plăcere de a te lă s a purtat de schimbare, de a merge şi creşte o d at ă cu ea - un proces infinit mai pasiosot

n ant decît acela de a te lăsa purtat de un val, decît trîntele cu tăuraşi, d e cît năp ustirea pe autos trăzile cu 8 b enzi de circulaţie sau preocuparea pentru exci­ tantele fa rmaceutice . Ea îl supune pe individ la o încercare ce n ecesită s tă pînire de sine şi o mare inteligenţă. Pentru individul care vine înarmat cu aceste două calităţi şi care face efortul n ecesar pen­ tru a î nţel eg e structura socială supraindustrială ce se înalţă cu rapi d i t a t e, pentru persoana care-şi găseşte ri tmul de viaţă " a decvat ", subcultul "adecvat " căruia să i se alăture şi t i pu rile de stiluri de viaţă pe care să le imite, triumful este minunat. Incontestabil că aceste cuvinte elevate nu se aplică la toată lumea. Majoritatea oamenilor de ieri şi d e azi rămîn închişi în celule pe care nici nu le-au construit ei şi din care nici nu au multe speranţe să evadeze în condiţiile actuale. P en tru majoritatea f iin ţ elor uman e, op ţiunile continuă să rămînă nemai ­

pomenit de puţine. A ceste lanţuri trebuie să fie şi vor fi sfărîmate. Şi

totuşi ele nu vor fi sfărîmate cu ajutorul tiradelor împotriva tehnicii şi nici prin apelurile de a se reveni la pasivitate,

m is ticis m şi

iraţionalitate. Nu vor fi

&fărîmate "simţind" sau " int uind"

drumul nostru în

viitor în pofida oricărui s tudi u , a oricărei analize empirice şi a ef ortului raţional. In loc să se dezlăn­ ţuie, la fel ca luddi ţii , împotriva maşinilor, cei ce doresc cu a devăra t să sfărîme lan ţuri l e trecutului şi prezentului ar face bine să grăbească s osi re a selec­ tivă şi controlată a tehnicii zilei de mîine. Or, pentru a realiza aceasta intuiţia şi "viziunea mistică" nu sînt suficiente. Va fi nevoie de cun oştinţe ş tiin ţifice pre cis e, a plicate cu discernămînt la problemele vital e cele mai sensibile ale evoluţiei con trolate a soci etăţii. Nici considerarea principiului maximizării alegerii drept cheie a libertăţii nu este de vreun ajutor. Tre­ buie să avem în vedere pos ibilit atea, sugerată aici, că se poate ajunge de la alegere intre cîteva opţiuni la o supraabund enţă de opţiuni posibile şi că liber­ tatea se poate transforma în lipsă de libertate. 305

Societatea liberă In

pofida

discursurilor

romantice,

libertatea

nu

poate fi totală. A vorbi despre lib ertatea absolută de a alege (o noţiune lipsită de sens) sau de indi­ vidualitatea totală înseamnă a nega orice formă de comunitate sau societate. Dacă fiecare persoană pre­ ocupată rie

îndatoririle

sale ar

fi total

diferită

de

celelal te, nu ar exista două fiinţe umane care să aibă o bază "asocia"

sau

Karl

Ironia

soartei

este

plîng cel mai tare că o amenii nu se pot

se

aceiaşi care logul

comună.

comunicaţie

de

că cei ce

"comunica" cer

un

Mannheim a

dicţie atunci cînd

a

unii

cu

alţii sînt adeseori

mai mare individualism. Socio­ recunoscut

această

contra ­

scris : "Cu cît oamenii sînt mai

individualizaţi, cu atît le este mai greu să-şi găsească o

identitate" . Exceptînd cazul că am fi, fără exagerare,

gata să

ne întoarcem la un primitivism pretehnic şi să ac­ ceptăm toate consecinţele lui - o

viaţă

mai

scurtă

şi mai grea, mai multe boli, suferinţe, foamete, teamă, superstiţie, xenofobie, bigotism şi altele -, ne vom indrepta spre societăţi din ce în ce mai d iferenţiate. Aceasta ridică probleme serioase de integrare soci ală. Ce legături de ordin educativ, politic, cultural trebuie să modelăm pentru a menţine o ordine supraindus­ trială care să permită buna funcţionare a societăţii ? Se poate realiza acest lucru ? "Această întrebare scrie

Bertram

versity

-

M. Gross de

trebuie să

la

se b azeze

Wayne

State

pe anumite

Uni­ valori

universal recunoscute sau pe un anumit grad de in­ terdependenţă conştientă dacă n u pe obi ec tive accep­ tabile pentru toţi".

O societate care se dezintegrează rapid la nivelul val orilor şi al stilurilor de viaţă repune în discuţie toate

vechile

mecanisme de

integrare şi

impune

o

bază de reconstituire absolut nouă. Fără îndoia l ă că tncă nu am găsit această b ază. Iar dacă vom fi totuşi puşi

in

sociale,

faţa vom

problemelor fi

confruntaţi

alarmante şi

de

ale

integrării

problemele,

mai

dureroase chiar, ale integrării individuale. Că ci înmul306

ţirea

stilurilor de viaţă

asaltează

însăşi capacitatea

noastră de a ne menţine integritatea. eului. Pe care din multele euri potenţiale să··l alegem ? Ce serie de euri ni se potriveşte ? Pe scurt. cam tre­ buie noi să

facem faţă

supraabundenţei de

opţiuni

la a cest nivel, cel mai intim şi cu cea mai mare încărcătură emoţională din toate ? In goana noastră nebună după varietate, alegere şi libertate, încă nu am început să examinăm înspăimîntătoarele implicaţii ale diversităţii. Atunci cînd totuşi diversitatea se conjugă cu tran­ zienţa şi noutatea, impingem societatea cu o viteză vertiginoasă spre o criză istorică de adaptare. Creăm un mediu ambiant atît de trecător, de nefamiliar şi de complex încît ameninţăm milioane de oameni cu aceeaşi criză de adaptare. Iar această criză este şocul viitorului.

Partea a cincea

LIMITELE ADAPTABILITATII

ŞO C UL VIITORULUI: DIMENSIUNEA FIZICA

Cu miiiarde de ani în urmă, mările care se retră• geau

au

aruncat

milioane

de

creaturi

acvatice

pe

malurile nou create. Lipsite de mediul lor familiar, ele au murit horcăind şi luptîndu-se pentru fiecare frîntură de eternitate în plus. Doar cîteva dintre ele, mai norocoase şi mai bine adaptate la existenţa am­ fibie, au supravieţuit şocului schimbării. Astăzi, spune sociologul

Lawrence Suhm

Wisconsin,

de

la Universitatea din

"trecem printr-o perioadă

tot

atît

traumatizantă ca şi evoluţia predecesorilor omului la stadiul

de

de de

creaturi marine la cel de creaturi te­

restre... Cei ce

se

vor putea adapta o vor face ; cei

ce nu vor reuşi fie că vor continua să supravieţuiască

de fie

bine,

de

rău la un nivel

de

dezvoltare inferior,

că vor pieri, azvîrliţi pe maluri de valurile mării·'. A afirma că omul trebuie să se adapteze pare de

prisos. El s-a şi dovedit a fi una dintre formele de viaţă cele mai adaptabile... A supravieţuit verilor ecu­ atoriale şi iernilor polare. A păşit pe suprafaţa lunară. Asemenea realizări dau naştere ideii elocvente că posibilităţile sale de adaptare sînt "infinite". Şi to­ tuşi nimic nu este mai departe de adevăr. Căci,

în

poîida eroismului şi dinamismului său, omul rămîne un organism biologic, un "biosistem", şi toate siste­ mele de felul acesta acţionează în cadrul unor limite inexorabile. Temperatura, presiunea, raţia calorică, raportul tre oxigen şi bioxid

de

din.;

carbon, toate acestea fixează

graniţe absolute dincolo de care omul, aşa cum este el

constituit

astăzi,

nu

se 3U

poate

aventura.

Astfel,

atunci cînd lansăm un om în cosmos, îl inconjurăm cu o microatmosferă

minuţios pusă la punct, care

menţine toţi aceşti factori în cadrul unor limite su­ portabile. Ce ciudat este deci că atunci cînd lansăm un om in viitor ne dăm prea puţin osteneala să-1 protejăm de şocul schimbării. Este ca şi cum NASA i-ar fi aruncat pe Armstong şi Aldrin goi-goluţi în COS!TIOS.

Teza acestei cărţi este că volumul de schimbare pe organismul uman are limite identificabile şi că accelerind la nesfîrşit schimbarea fără a determina în prealabil aceste limite putem supune masele de oameni la solicitări pe care pur şi simplu nu le pot tolera. Riscăm să-i aducem in acea stare specifică pe care am numit-o şocul viitorului. Putem defini şocul viitorului ·drept suferinţa, atît fizică cit şi psihologică, care ia naştere dintr-o su­ prasolicitare a organismului uman la nivelul siste­ melor sale de adaptare fizică şi al proceselor de luare a deciziilor. Mai simplu spus, şocul viitorului este reacţia umană faţă de suprastimulare. Oamenii reacţionează diferit la şocul viitorului. Simptomele variază şi ele în fun·cţie de stadiul şi de intensitatea bolii, mergind de la nelinişte, ostilitate faţă de orice formă de autoritate şi violenţă aparent lipsită de sens pînă la suferinţa fizică, depresiune şi apatie. Victimele lui fac adeseori cotituri stranii in ce priveşte interesul şi stilul de viaţă şi încearcă să se "închidă in cochilia lor'' printr-un total refuz pe plan social, intelectual şi emoţional. Ele se simt în permanenţă "persecutate" şi hărţuite şi v.or cu disperare să reducă numărul deciziilor pe care tre­ buie să le ia. Pentru a inţelege acest sindrom, trebuie să recurgem la domenii diferite ca : psihologia, neurologia, teoria comunicaţiilor şi endocrinologia, luînd tot ce ne poate spune ştiinţa despre adaptarea umană. Incă nu există o ştiinţă propriu-zisă a adaptării. Şi nici un catalog care il poate absorbi

sistematic al bolilor sale. Cu toate acestea, dovezile pe care le revarsă asupra noastră diverse discipline fac posibilă schiţarea conturului unei teorii a adap­ tării. Căci, în timp ce cercetătorii din aceste disdpline 312

lucrează

adeseori

ignorînd cu

desăvîrşire

eforturile

făcute. de ceilalţi colegi, activităţile lor sînt perfect complementare. Alcătuind un tot distinct şi captivant, ele constituie o bază solidă pentru noţiunea de şoc al viitorului.

Schimbările vieţii şi boala

Ce se întîmplă de fapt cu oamenii atunci cînd li se cere să se schimbe mereu ? Pentru a găsi răspun­ sul la această întxebare, trebuie să începem cu corpul, adică cu organismul fizic. experienţe

senzaţionale,

Din fericire,

dar

care nu

încă publicităţii, au arnncat recent toare asupra

relaţiei

dintre

o serie de fost

au

date

lumină revela­

o

schimbare

şi

sănătatea

fizică. Aceste experienţe sînt rodul activităţii regretatului doctor Harold G. Wolff de la Cornell Medical Center din New

York.

Wolff

a

subliniat în

repetate

rîn­

duri că există o legătură intimă între sănătatea in­ dividului şi necesităţile de adaptare impuse de mediul înconjurător. Unul dintre

discipolii lui

Wolff,

doc­

torul Lawrence E. Hinkle Jr., a numit aceasta abor­ darea medicinei .prin prisma "ecologiei umane" susţinut

cu

înflăcărare

că

nu

este

obligatoriu

şi

a

ca

boala să fie rezultatul unui agent unic, specific, cum ar fi un microb sau

Ull1

virus, ci

ea

poate fi o con­

secinţă a mai multor factori, inclusiv caracterul ge­ neral al mediului ambiant. Hinkle s-a străduit ani de-a rîndul să sensibilizeze lumea medicală la im­ portanţa factorilor mediului ambiant în medicină. Astăzi, in condiţiile pericolelor crescînde pe care le reprezintă poluarea aerului şi a apei, suprapopularea urbană şi alţi asemenea factori,

autorităţi

medicale

tot mai numeroase se raliază în jUJI'ul ideii că indi­ vidul trebuie considerat parte integrantă

a

unui sis­

tem global şi că sănătatea lui depinde de un mare număr de factori externi. Un alt coleg al lui Wolff, doctorul Thomas H. Hol­ mes, a formulat ideea că schimbarea ca atare - nu o schimbare anume, ci ritmul general al schimbărilor

313

in viaţa unui om - poate fi unul dintre cei mm tm· portanţi factori ai mediului ambiant. După ce a lu­ crat un timp la Cornell Medical Center, Holmes se află acum la Facultatea de medicină a Universităţii din Washington ; acolo el a creat, cu concursul tî­ nărului

psihiatru

Richard

Rahe,

un

instrument

de

cercetare ing enios intitulat "Scara unităţilor de schim­ bare a vieţii". Acesta este un instrument de măsu­ cantită ţii

rare a

de schimbare suportată de un indi­

vid într-o perioadă de timp dată. Elaborarea sa a constituit o importantă realizare metodologică, făcînd posibilă

pentru prima dată cuanti ficarea,

cel puţin

în linii mari, a ritmului schimbărilor în viaţa indivi­ dului. Gîndindu-se că dive rs ele tipuri de schimbări

din

cursul unei vieţi ne afect ează cu o intensitate diferită, Holmes şi Rahe au încep ut prin

a

alcătui

o

listă a

cît mai multor schimbări de felul acesta. Un divorţ, o

c ăsători e,

mutarea într-o casă nouă - asemenea ne pot afecta pe fiecare dintre noi în

evenimente mod

Mai mult, în rîurirea

diferit.

este mai mare decît a altora. O

unora dintre ele

căl ători e

făcută în

timpul concediului, de pildă , poate reprezenta o schim­ bare

plăcută

in existenţa cotidiană a

omului.

Dar

înrîurirea ei nu se poate compara, să zicem, cu cea a morţii unui părinte. Apoi Holmes

schimbări mai

şi Rahe au supus această listă multor

mii

de persoane, bărbaţi

de şi

femei, din d if erite categorii sociale din Statele Unite şi Japonia. Fiecăruia i categorii de avut-o. Ce

sch imbări schimbări

s-a

cerut să

a şez e

diferitele

în ordinea înrîuririi pe care au

anume au necesitat o cantitate

mai mare de efort sau de adaptar e ? Car.e dintre ele au fost relativ minore ? Spre surprinderea lui Holmes şi Rahe, s-a constatat că există un consens larg răspînd i t în rîndul oameni­ lor în legătură cu acele schimbări din viaţa lor care impun adaptări importante şi cele care sînt, compa­ rativ,

neimportante. Consensul

privitor la

"amploa­

rea înrîuririi" exercitate de d iverse l e evenimente din cursul

vieţii se întinde dincolo

au

de

barierele

na ţ ie -

nale şi de limbă *· Oamenii ti nd să ştie şi să cadă de acord asupra schimbărilor care lovesc cel mai p u tern ic. Inarmaţi cu aceste informaţii, Holmes şi Rahe au putut să atribuie o valoare numerică fiecărui tip de schimb are. A stfel, elementele de pe listă au fost cla­ sific a te în o rdin ea importanţei şi au căpătat un nu­ măr de puncte corespunzător acesteia. De exemplu, dacă moartea unui soţ este evaluată la 100 de puncte, mutarea într-o casă nouă este evaluată de majori­ tatea oamenilor la numai 20 de puncte, iar un con­ cediu la 13 puncte. (Moartea soţului este considerată în mod aproape unanim d rept schimbarea cea mai puternică care se poate abate asupra unei persoane în cursul normal al vieţii sale.)

Acum Holmes şi Rahe erau p regăt iţi pentru etapa următoare. Inarmati cu "Scara unităţilor de schim­ bare a vieţii" , ei au început să-i chestioneze pe oa­ meni asup ra modui"ilor de schimbare din viaţa lor. "Scara" le-a permis astfel să comp are existenţa a două sau mai multe persoane. Studiind cantitatea de schimbare din viaţa unei persoane, putem oare afla ceva despre influenţa schimbării asupra sănătăţii ? Pentru a afla acest lucru, Holmes, Rahe şi alţi cercetători au determinat "indi·cii de schimbare a vieţii" la mii de indivizi şi au [ncepu t munca labori­ oasă de c omp arare a acestor bilanţuri cu anteceden­ tele medicale ale aceloraşi indivizi. Niciodată pînă atunci nu existase un mod de a corela schimbarea cu sănă tatea . Niciodată pînă atunci nu existaseră date atît de amănunţite referitoare la tipul schimbărilor din viaţa indivizilor. Şi rareori au fost rezultatele unui experiment mai puţin ambigue. Statele Unite şi Japonia, in rîndul militarilor şi al civililor, în rî n­ dul femeilor însărcinate şi al familiilor victimelor leu­ cemiei, in rîndul tinerilor atleţi şi al pensionarilor, acelaşi model frapant ridicat de

schimbare

ern

prezent

:

cei cu un indice

a vieţii aveau mai multe şanse

decît ceilalţi să se îmb olnă ve ască în * C erce tar ea din Statele plimentatii în prezent de Belgia şi Olanda.

anul următor.

Unite şi Japonia este su­ studii efectuate în Franţa,

315

A fost pentru prima dată posibil să se arate, într-o formă pregnantă, că numărul şi importanţa schimbă­ rilor în viaţa unei persoane - ritmul vieţii ei sînt strîns legate de starea sănătăţii ei. "Rezultatele au fost atît de spectaculoase - spune doctorul Holmes - încît mai întîi am ezitat să le ,pu­ blicăm. Abia în 1967 am făcut cunoscute primele noas­ tre constatări". Intre timp, "Scara unităţilor de schimbare a vieţii" şi " Chestionarul " respectiv au fost aplicate la o mare varietate de grupuri, de la şomerii de culoare din Watts pînă la ofiţerii de marină plecaţi în mlsiune . In toate cazurile, corelaţia dintre schimbare şi boală a reieşit cu claritate. S-a stabilit că "modificările în stilul de viaţă" care necesită o adaptare di fi cilă şi o mare stăpînire de sine se corelează cu boala, indi­ feren t dacă aceste schimbări depind sau nu de in­ divid, dacă el le doreşte sau nu. De asemenea, cu cît aceste transformări sînt mai importante, cu atît creşte şi riscul ca boala care va urma să fie gravă. Această dovadă este atît de puternică încît devine posibil ca, studiind indicii de schimbare a vieţii, să se prezică nivelul morbidităţii la diferite grupuri ale p opulaţiei . Astfel, în august 1967, comandorul Ransom J. Art­ hur, şeful Centrului de cercetări medicale neuropsihi­ atrice al Forţelor navale ale Statelor Unite de la San Diego, şi Richard Rahe, in prezent căpitan în grupul comandorului Arthur, au încer.cat să preva dă evoluţia sănătăţii într-un grup de 3 000 de oameni din cadrul F or ţelor navale. Doctorii Arthur şi Rahe au început prin a difuza un chestionar asupra schimbă­ rilor din cursul vieţii marinarilor de pe trei crucişă­ toare din portul San Diego. Navele urmau să plece în larg pentru aproximativ şase luni fiecare. In acest timp avea să fie posibil să se menţină o evidenţă ex actă a stării sănătăţii fiecărui membru al echipa­ jului. Este posibil ca informaţiil e despre schimbările

intervenite în existenţa fiecăruia să indice din vreme probabilitatea îmbolnăvirii sale in timpu l călătoriei ? Fiecărui membru al echip ajului i s-a cerut să spună ce transformări s-au produs în viaţa sa în anul ce 316

a precedat călătoria. Chestionarul aborda un spectru extrem de lar.g de domenii. Astfel, el se interesa cît de frecvente fuseseră neplăcerile cu superiorii avute de persoana respectivă în cursul ultimelor 12 luni. Conţinea întrebări despre modificările interv· e nite in obişnuinvele sale legate de mîncare şi somn. Se in­ teresa de schimbările survenite în ceocul de prieteni, în îmbră căminte, în formele de recreare. Cerea să se indice dacă se produsese vreo schimbare în activităţile sale sociale, în raporturile sale familiale şi in situaţia sa financiară. A avut neplăceri persoana interogată în relaţiile cu rudele prin alianţă ? A avut certuri cu soţia ? Copilul este al ei sau 1-a adoptat ? A suferit cumva pierderea soţiei, a vreunui prieten sau a vre­ unei rude ? Chestionarul a continuat sondajul şi in legătură cu alte probleme, ca, de exemplu, de cite ori s-a mu­ tat subiectul într-o locuinţă nouă. A avut cumva ne­ plăceri cu organele de ordine, încălcînd legile circulaţiei sau comiţînd alte infracţiuni mici ? A stat despărţit de soţia sa timp mai îndelungat din cauza de­ plasărilor în interes de serviciu sau a n eînţelegerilor conjugale ? Şi-a schimbat locul de muncă ? A obţinut recompense sau a fost promovat ? S-au schimbat con­ diţiile sale de viaţă ca o consecinţă a renovării lo­ cuinţei sale sau a deteriorării raporturilor cu vecinii ? Soţia lui a început să lucreze ? sau s-a retras din ac­ tivitate ? A contractat vreun împrumut sau o ipo­ t ecă ? De cite ori a plecat în concediu ? S-a produs vreo schimbare

importantă în

relaţiile sale

cu pă­

rinţii în urma unui d eces, a unui divorţ, a unei re­ căsători ri etc. ? Intr-un

cuvînt,

chestionarul

încerca să

cuprindă

tipurile de schimbări ce ţin de existenţa normală a omului. Nu întreba dacă

o

s chimbare este conside­

rată "bună" sau "proastă " , ci pur şi simplu dacă s-a produs sau nu. Cele trei c rucişă toare au rămas timp de şase luni pe mare. Cu puţin înainte de întoarcerea lor, Ar­ thur şi Rahe au trimis noi echipe de cercetători pe nave. Aceste echipe s-au apucat să examineze cu 311

atenţie

flşele

medicale.

Care

oameni

fuseseră

bol­

? Ce boli avuseseră ei ? Cîte zile stătuseră la infirmerie ?

navi

Cînd au ieşit

ultimele rezultate din calculator, le­

gătura dintre i mportanţa schimbării şi boală a fost

ca

stabilită mai pregnant s oanele car.e în primii

10 Ofo,

perturbări

adică cei

în

înainte. S-a dovedit că per­

raport cu ce

cursul

"Scara"

se situau printre

cunoscuseră cele mai mari

anului

precedent,

s-.au

î mbol­

năvit o dată şi jumătate s au de două ori mai mult decit cele

ce

se s ituau printre ultimi i

10 Ofo.

De ase­

menea s-a constatat o dată în plus că cu cît .indi­ cele

de

a vieţii este mai mare, cu atît

schimbare

boala va fi probabil mai gravă. Studiul tipurilor de schimbări din timpul vieţii - schimb area fiind c on­ siderată

factor al

mediului ambiant - a

contribuit

într-o măsură însemnată la succesul anti cipării volu­ mului şi gravităţii bolii l a grupuri de populaţie ex­ trem de variate. "Pentru prima dată

-

spune doctorul Arthur, dînd

o apreciere c ercetărilor asupra schimbării - avem un indice ref.eritor la ea. Dacă s-au numeroase

într- un

timp

scurt,

produs

corpul

va

perturbări fi

supus

unor presiuni serioase... Un număr uriaş de schim­ bări într-o perioadă de timp scurtă ar putea nimici mecanismele sale de rezistenţă. Este limpede - con­ tinuă el

-

că există o legătură între posibilităţile de

apărare ale corpului şi nevoia de schimbare pe care o

impune societatea.

echilibru

dinamic...

Sintem în Diverse

permanenţă

elemente

intr-un

«nocive,.,

atit

interioare cît şi exterioare, sînt întotdeauna prezente, încercînd să se transforme brusc în boală. De exemplu, anumiţi viruşi trăi esc in corp şi provoacă boala numai atunci

cînd

mijloacele

de

apărare

ale

organismului

sînt uzate. Se poate întîmpla foarte bine ca sistemele de apărare ale corpului să se dovedească incapabile să ţină piept valului de sti mulări care le parvin prin sistemul nervos şi endocrin". Miza cercetărilor despre schi mbările intervenite în existenţa individului

este intr-adevăr mare, căci nu

numai boala, ci şi moartea poate fi legată de i mpor­ tanţa solicitărilor de adaptare la care este supus cor-

3ţS

pul. Astfel, un raport s cris de Arthur, Rahe şi un coleg de�al lor, doctorul Joseph D. McKean Jr., începe

cu un citat din autobiografia lui S ome rset Maugh am prezentată d e autor sub titlul The Summing up (Re­ capitularea) :

"Tatăl meu...

a plecat la Paris

catul Ambasadei

britanice. . .

şi

a devenit avo­

După

moartea mamei

C red că ta­ romantic. S-a î ncăpăţînat să-şi con

mele, camerista ei mi - a d evenit d oică . . • tăl meu era un struiască o

cas ă

.

­

p entru vară. A cumpărat o bucată

de pămînt p e vîrful unui deal la Suresnes ... Trebuia să s emene cu o vilă de pe malurile B osforului, cu

etajul în conjurat de jur î mprej u r de logii. .. A fost o

casă

cu obloanel e vopsite în roşu. Abia a

albă,

fost amenajată grădina şi au fost mobilate camerele, cind tatăl m eu

a

murit ".

"La prima vedere - scriu ei - moartea tatălui lui Somerset Maugh am pare un Şi totuşi

fapt brusc, neprevăzut .

o apr eciere critică a eveni mentelor petr€{;ute .

cu un an sau doi înainte de decesul tatălui d ezvăluie

s chimb ă ri în ocupaţia, locuinţa, obiceiurile p ersonale, finanţele şi co mponenţa familiei sale". Aceste schim­ bări, sugerează ei, i-au grăbit, poate ,

sfîrşi tul.

Acest gen d e raţionament merge p e linia rapoar­ telor

co nfo rm

văduvelor şi

cărora

numărul

văduvilor în

deceselor

cursul

în

primului

rîndul

an

du p ă

d ep ă şeşte cifra normală. O serie de studii efectuate în Anglia au sugerat cu tărie că şocul

pi erderea soţului

văduvi ei la femei, ca

şi

la bărbaţi, de altfel, slăbeşte

rezistenţa la boală şi tinde să

a c.c entu

ez e

îmbătrînirea.

Cercetătorii de l a Institute of Community din Londra, după stat

Studies

ce au analizat documentele şi

au

de v orbă cu 4 486 de văduvi, declară că "sur­

plu3ul de mortalitate în primele şase luni este în mod aproape cert real. . . Văd u via la bărbaţi pare să atragă după sine o creştere bruscă a mortali tă ţ i i ximativ

40 0/o în

de apro­

primele şase luni" .

Cum este p osibil acest lucru ? Se presupune că du­ rerea însăşi duce la o stare patologi c ă. Şi totuşi s-ar putea c a răspunsul să nu constea cîtuşi

de puţin în

star ea de durere, ci în impactul foarte puternic pe 31JI

care îl conţin e pierderea unui soţ, obHgîndu-1 pe su­ pravieţuitor să facă o mulţime d e s ch i mb ări majo re în vi a ţ a sa, în decursul unei perioade foarte s cu rte. Munca desf ăş ur ată de Hinkle, Holmes, R a he, Arthur, McKean şi a lţii, explorînd relaţia dintre s chimb are şi boală, se află încă la începuturile sale. O con c l uzi e se desprinse însă deosebit de clar : schimbarea se plăt e şte pe plan psihologic. Şi cu cît este mai radi­ c a lă, ·CU atît mai mar e este preţul.

Reacţia faţă

de nou

.,VIaţa - spune doctorul Hinkle - ... presupune o interacţi une constantă între organism şi mediu". C î nd vorbi m despre

schi mbarea

provocată

de

un

d ivorţ

sau despre mutarea într-un alt loc d e muncă, sau chiar despre un concediu, vor­ bim despre un eveniment major d i n viaţa noastră . Şi t ot u ş i, după cum ştim cu t oţii , viaţa constă ş i din eveni mente mărunte, acestea intrînd şi i eşind în flux constant din existenţa noastră. Orice schimbare ma­ jară din vi aţ ă este majoră n u m a i în măs ura în c a re ne obligă să facem şi numeroase schimbări m i ci, şi acestea, la rîndul lo r, constau din schimbări şi m ai mici. Pentru a înţ e l eg e ce înseamnă să tră i eşti într-o societate în evoluţie rapidă, trebuie să ve­ dem ce se întîmplă şi l a nivelul acestor "microschim­ bări". Ce se întîmplă cînd se modifi c ă c eva în mediul nostru ambiant? Sîntem cu to ţ i i supuşi unui bombar­ dament de semnale primite d e la m e d i u - vizuale, auditive, t ac tile etc. Majoritatea acestora constituie modele repetitive. Cînd se s chimbă ceva în sfera sim­ ţur ilo r noastre, tipul de s emn al e ce se revarsă pr i n c an al u l simţ urilor în sistemul nervos este modificat. Modelele repetitive, de rutină sînt întrerupte, şi la această întrerupere ripostăm într-un mod deosebit d e v i ol ent. Este semnificativ faptul că atunci cînd asupra noas­ tră acţionează stimuli noi atî t corpul cît şi creierul şhu aproape in s t a nt an e u că sînt noi. Schimbarea sau de decesul unei rude

320

poate să nu constea decît în fulgerarea unei culori văzute cu coada ochiului. Poate să fie doar faptul că mîngîierea unei persoane dragi are o uşoară ezi­ tare. Oricare ar f i schimbarea, o parte importantă a mecanismului fizic intră in acţiune. Atunci cind un cîine aude un zgomot ciudat, ciu­ leşte urechile şi întoarce capul. Cu noi se petrece ace­ laşi lucru. Schimbarea stimuli lor declanşează ceea ce psih ologii numesc o "reacţie de orientare". Această reacţi e de o rientare, sau RO, este o operaţie com­ plexă, de implicare masivă a corpului. Pupi1ele ochi­ lor s e dilată. In retină se produc schimbări fotochi­ mice. Auzul devine momentan mai ascuţit. Involuntar ne folosim muşchii pentru a îndrepta organele de simţ spre excitaţiile care ne parvin - de exemplu, ne aplecăm în direcţia din care vine zgomotul sau mijim ochii pentru a vedea mai bine. Tonusul mus­ cular general creşte. Circuitele obişnuite ale creie­ rului sînt întrerupte. Degetele de la mîini şi de la pici oal'e se răcesc, venele şi arterele din ele con­ tractînd u-se. Ritmul respi raţiei şi al inimii s e ac­ celerează. l n unele cazuri, toate acestea precum şi alte fe­ nomene se produc într-un mod foarte vădit, evi­ denţiind ceea ce a fost numit "reacţia de surpriză". Dar chiar atunci cînd nu sîntem conştienţi de ceea ce se întîmplă toate aceste s chimbări au loc ori de cîte ori percepem noutatea în mediul care ne în· conjură. Explicaţia este că, aparent, am construit în creie­ rul nostru un sistem special de detectare a noutăţii care abia recent a atras atenţia neurologilor. Cerce­ tătorul sovietic E. N. Sokolov, care a prezentat ex­ plicaţia cea mai completă a modului în care se pro­ duce reacţi a de orientare, sugerează că celulele ner­ voase din creier înmagazinează informaţiile despre intensitatea, durata, calitatea şi succesiunea excita­ ţiilor care le parvin. Atunci cînd vin excitaţii noi, ele le compară cu "modelele neurale" din cortex. Dacă excitaţiile sînt necunoscute, dacă ele nu corespund -

-

nici unui model neural existent, RO se produce ime­ diat. Dacă, dimpotrivă, procesul de comparare dez321

văluie similaritatea lor cu alte modele înmagazinate anterior, cortexul lansează semnale sistemului reti­ cular de activitate, dîndu-i de fapt i ns tru cţi uni să stea liniştit. In felul acesta, gradul de n outate din mediul ce ne înconjură are consecinţe fizice directe. Pe de altă parte este esenţial să recunoaştem că RO nu este ceva n eobişnuit. La cei mai mulţi dintre noi, reacţia de orientare se produce de mii de ori în cursul unei singure zile, în măsura în care au loc diverse schim­ bări în mediul din jurul n ostru. Şi aceast a în per­ manenţă, chiar şi în timpul somnului. "RO este ceva uriaş ! spune psihologul Ardie Lubin, un expert în mecanismele s omnului. - Ea antrenează întregul corp. Iar cînd noutatea din me­ diul în conjurător creşte ceea ce înseamnă de fapt o schimbare de mari proporţii - ea este însoţită de RO-uri continue. Este probabil deosebit de stressantă pentru organism, care trebuie să suporte o greutate infernală. Dacă mediul înconjurător este supraîn c ă rcat cu elemente noi, el este la originea unui număr pro­ porţional de n evrotici anxioşi, oameni ale căror or­ ganisme sînt în permanenţă inundate de adrenalină, care-şi simt inima mereu epuizată, au mîinile reci, un tonus muscular mărit şi cad pradă tremurături­ lor - toate caracteristicile obişnuite ale RO". Reacţia de orientare nu este o întîmplare. Ea este un dar făcut de natură omului, una din cheile me­ canismelor sale de ada,ptare. Ea ascute simţurile în vederea primirii de noi informaţii, pentru a vedea sau a auzi mai bine, de exempl u . Ea îi pregăteşte omului muşchii pentru un · efort brusc în caz de ne­ voie. I ntr-un cuvînt, il .prepară pe individ pen tru luptă sau pentru fugă. Şi totuşi, după cum subliniază Lu­ bin, fiecare RO determină o oarecare uzură a corpu­ lui, căci declanşal:'ea ei necesită energie. Aşadar, unul din rezultatele RO este că trimite un val de energie anticipativă prin corp. Energia înma­ -

-

gazinată există în diverse locuri, cum ar fi muşchii sau glandele sudoripare. Atunci cînd sistemul nervos incepe să pulseze, ca reacţi e faţă de noutate, vezicu-: 322

lele sale s inap t ice eliberează mici cantităţi de adrena­ lină şi nor-adrenalină. Acestea, la rîndul lor, elibe­ rează în pa rt e energie înmagazinată. Pe s curt , fie­ care RO recurge nu numai la rezerva limitată de energie rapid dis poni b ilă a corpului, ci şi la rezerva şi mai limita t ă de declanşa t ori de energie. Trebuie totuşi subliniat că RO se produce nu numai ca răspuns la simple excitaţii senzoriale. Ea are loc în faţa unor idei sau informaţii noi la fel ca în cazul unor imagini sau s unet e noi. Ea poate fi declanşa tă de ceva neaşteptat într-o flecăreală la birou, cte un concept unificator sau chiar de o glumă nouă sau o i nto rsă t ură de frază originală. RO es t e deosebit de stressantă atunci cînd un eve­ niment sau un fapt nou pune sub semnul întrebării întreaga ·Concepţie generală despre lume. Ideologiile pot fi considerate nişte largi fişiere m en t ale cu ser­ tăraşe sau căsuţe libere, în aşteptarea n oilor date. Din această c au z ă ideologiile contribuie la reducerea intensităţii şi frecvenţei RO. Numai atunci cînd un fapt nou nu reuşeşte să-şi găsească locul, at unci cînd rezistă clasificării, se pro­ duce RO. Un exell1Jllu clasic este acela al credincio­ sului crescut mtr-o atmosferă de înc redere în pronia cerească şi lovit brusc de ce e a ce el consideră a fi un rău copleşitor şi lips it de sens. Pînă ce nu va reuşi să integrez e acest nou fapt în concepţiile sale sau nu-şi va modi fi ca părerea des p r e lume, el va t rece printr-o puterni.c ă agitaţie şi nelinişte. RO es t e in mod ·curent atît d e stressantă încît atunci cînd se t ermină avem o uriaşă senzaţie de uşurare. La n ivelul ideilor sau al cunoaşterii, este vorba de "ah" -ul p e care-I emitem, de reacţia de u ş urare pe care o avem în momentul c î nd î n ţel egem, în sf î rş i t ceva ce ne-a intrigat. Deşi nu s î nt em d ecît rareori con­ ştienţi de reacţia de uşurare, reacţiile de orientare şi "ah" - urile se produc în pe rm a n en ţă la graniţa din­ ,

,

tr·e .conşti ent şi inconş t ien t .

De aceea, noutatea

-

orice noutate percep tibilă

_;

dă na ş t ere unei activităţi explozive în corpul nostru, si în special în sistemul n er vos. R ea c ţii l e d e ori en t are se declanşează fulgerător în noi ca un blitz, într-un ,

323

ritm determinat de ceea ce se petrece în jurul nos­ tru. Omul şi mediul său înconjurător se a fl ă într-o in teracţiune reciprocă constantă şi trepidantă.

Reacţia de adaptare

I n timp ce noutatea di n mediul ambiant ri d i că sau scade ritmul în care se produc reacţiile de orientare, unele condiţii noi det e�:min ă rea,cţii şi mai puternice. Conducem o maşină pe o şosea monotonă, ascultînd radioul, şi începem să visăm cu ochii desc h işi. Din­ tr-o dată, o altă maşină soseşte cu viteză, obligîn­ du-ne să părăsim culoarul pe care mergeam. Reac­ ţionăm automat şi aproape instantaneu şi RO este foarte pronunţată. Putem simţi cum ne bate inima şi ne tremură mîinile. Trebuie să treacă un timp pînă cînd încordarea scade Dar ce se întîmplă dacă nu scade ? Ce se întîmplă cînd sîntem puşi într-o situaţie care reclamă o serie complexă de reacţii fizice şi psihice ? Ce se întîmplă, de pildă, dacă simţim zi de zi respiraţia f ierbinte a patronului în spatele nostru ? Ce se întîmplă cînd unul din copii este grav - bolnav ? Sau cînd aşteptăm cu nerăbdare o "întîlnire importantă" sau încheierea unei afaceri mari ? I n asemenea situaţii, valul brusc de energie fur­ nizat de RO nu este su f icient ; ca urmare se pro­ duce ceea ce s-ar putea numi reacţia de adaptare" . Aceasta este strîns legată de RO. Intr adevăr, cele două procese sînt atît d e intim î mpletite încît RO poate fi considerată parte integrantă sau faza iniţială a unei reacţii de a daptare mai largi, mai cuprinză toare. Dar în timp ce RO se bazează în pri mul rînd pe s istemul nervos, reacţia de a d apta r e d epinde în mare măsură de gl and e le endocrine şi de hormonii pe care acestea îi secretă în sînge. Prima l inie de apărare este nervoasă, cea de-a do u ă est e h or m ona l ă. Atunci cînd indivizii sînt obligaţi să s e adapteze în repetate rînduri la n outat e, şi, mai ales, cînd aceasta d i n urmă implică confl i ct e sau in cert i t u d i n e, o glandă de d i men siunea u n u i bob de maz[tre h i pofiza .

"

-

­

-

32i

seeretă o serie de substanţe. Una din a cestea, ACTH-ul, merge l a glandele suprarenale. Iar acestea, stimulate, fabrică, la rîndul lor, anumite substanţe chimice nu­ mite

corticosteroizi.

metabolismul

Cînd

corpului

şi

sînt fac

eliberaţi, să

ei

crească

sîngelui. Trimit substanţe antiinflamatorii pentru a se lupta cu

infecţi i l e din

grăbesc

presiunea prin

răni, în

corp

caz că

există. Şi încep să transforme grăsimea şi proteinele în

energie

dispersabilă,

recurgînd

la

rezervele

de

energie ale corpului. Reacţia de adaptare furnizează un val de energie cu mult mai puternic şi mai sus­ ţinut decît RO. Ca şi reacţia d e orientare, reacţia d e adaptare

nu

este un fenomen excepţional. Este mai greu de t re­ zit şi durează mai mult, dar se produce d e nenumă­ rate ori chiar şi în cursul unei singure zil e, ca răs­ puns la

sch imbările din

mediul fizic şi social care

ne înconjură. Reacţia de adaptare, cunoscută uneori sub d enumi rea d e "stress" , poate fi declanşată de de­ plasări sau sch imbări în climatul psihologic care n e î n conjură. Supărarea, gri j a, conflictul, incertitudinea , ba chiar aşteptarea unei bucurii, ilaritatea şi veselia, toate pun

în funcţiune uzina de ACTH. Perspectiva

însăşi a schimbării poate d a naştere reacţiei d e adap­ tare.

Neces i tatea

s chimbarea

de

locului

a de

modifica muncă,

modul

de

presiunile

viaţă, sociale,

schimbările î n statutul personal, modificările stilului de viaţă, d e fapt tot ceea ce ne obligă să înfruntăm necunoscutul poate declanşa reacţia d e a daptare. Doctorul

Lennart Levi, director l a Clini ca! Stress

Laboratory de l a Spitalul "Karolinska" din Stockholm, a arătat că, d e exemplu, chi a r s chimbările mărunte apărute în climatul emoţional sau în relaţiile dintre persoane pot produce modificări pronunţate în chimi a organismului .

Stressul

este

adeseori

canti tatea d e corticosteroizi şi

măsurat

catecolamine

prin

(adrena­

l i n i1 şi nor-ad renalină, d e pildă) găsită în sînge şi in urină. I ntr-o s erie de experienţe, Levi a folosit fil­ mele pentru a genera emoţii şi a reprezentat grafic

s ch i mbări l e chimice rezul t ate. U n u i grup de s t u d e n ţ i s u e d ezi î n masculin i-au fost prezen t a t e 325

m e di c i

secvenţe

nă

d e sex

i i l m ate d escri-

ind asasinate, lupte, torturi, execuţii şi scene de cru­ zime faţă de animale. Cantitatea de adrenalină din urina lor, măsurată înainte şi după experienţă, a crescut în medie cu 70 %. Proporţia de nor-adrena­ lină a crescut şi ea in medie cu 35 Ofo. Apoi unui grup de tinere funcţionare i-au fost prezentate patru filme diferite, in patru seri succesive. Primul era o simplă descriere a unei călătorii. Sentimentele inregistrate au fost calmul şi seninătatea, iar producţia de cate­ colamine a scăzut. In cea de-a doua seară au urmărit filmul lui Stanley Kubrick Căile gloriei, iar senti­ mentele înregistrate au fost frămîntarea intensă şi minia. P.roducţia de adrenalină a Ull"cat brusc. In cea de-a treia seară au urmărit comedia Mătuşa lui Charley, la care au ris în hohote. In ciuda sentimen­ telor lor plăcute şi a lipsei oricăror scene de agresiune sau violenţă, adrenalina a crescut din nou intr-o măsură insemnată. In cea de-a patra seară au văzut Masca diavolului, un film poliţist, in timpul căruia au ţipat de groază. După cum era de aşteptat, pro­ ducţia de catecolamină a crescut vertiginos. Pe scurt, reacţia emoţională, indiferent de caracterul ei, este însoţită de activitatea glandei suprarenale (sau, de fapt, o reflectă) . Constatări similare au fost făcute în repetate rin­ duri atît la bărbaţi cît şi la femei, ca să nu mai vorbim de şoareci , cîini şi alte animale supuse expe­ rienţelor "materiale" , spre deosebire de cele "indi­ recte" . Marinarii care s e antrenează să lucreze sub apă,

oamenii

staţionaţi

în

avanposturi

izolate din

Antarctica, astronauţii, muncitorii din uzine, cadrele de conducere, toţi au manifestat o sensibilitate chi­ mică similară faţă de schimbările din mediul exterior. Implicaţiile acestei stări de fapt au început să fi e sesizate abia de curînd, d a r există totuşi dovezi tot mai numeroase că d eclanşarea repetată a reacţiei de adaptare poate fi foarte dăunătoare, că excitarea exa·· gerată a sistemului endocrin duce la o "uzură" ire­ versibilă. Astfel, ne avertizează doctorul Rene Dubos; autorul lucrării Adaptarea omu lui, asemenea factori

de schimbare ca ,,situaţiile de concurenţă" , desfăşu� 326

rarea activităţii într-un mediu aglomerat schimbli foarte puternic s ecreţia hormonilor. Modificările se pot urmări în urină sau în sînge. Un simplu contact ca situaţia umană complexă provoacă aproape auto­ mat această stimulare a întregului sistem endocrin. Şi ce-i cu a ceasta ? "Este absolut incontestabil - declară doctorul Dubos - că stimularea sistemului endocrin poate fi excesivă şi că acest lucru are consecinţe fiziologice ce persistă pe parcursul întregii vieţi a organelor" . Cu ani în urmă, doctorul Hans Selye, unul dintre primii cercetători ai reacţiilor de adaptare ale corpu­ lui, a declarnt că "animalele supuse unui stre5s in­ tens şi prelungit, indiferent prin ce mijloace, suferă dereglări sexuale... Studiile clinice au confirmat fap­ tul că oamenii expuşi stressului reacţionează aproape la fel ca animalele în aceste domenii. La femei ciclul lunar devine neregulat sau se opreşte cu totul, iar în cursul alăptării secreţia de lapte poate deveni insuficientă pentru prunc. La bărbaţi atît apetitul sexual cît şi formarea celulelor seminale scad" . Intre timp, experţii în problemele populaţiei şi ecologiei au adunat dovezi impresionante care arată că eşantioanele de şoareci, căprioare şi oameni su­ puse unui stress puternic se dovedesc mai puţin fe­ cunde d ecît grupurile supuse unui stress mai slab. Aglomeraţia, de pildă, o condiţie care implică nume­ roase relaţii interpersonale constante şi îl supune p e individ la reacţii de adaptare extrem de frecvente, atrage după sine, la animale cel puţin, o mărire a glandelor suprarenale şi o reducere sensibilă a fe­ cundităţii. Declanşarea repetată a RO şi a reacţiei de adaptare, prin suprastimularea sistemului nervos şi a celui en­ docrin, este legată, de asemenea, de alte boli şi pro­ bleme fizice. Schimbarea rapidă a mediului înconju­ rător solicită adeseori rezerva de energie a organis­ mului. Aceasta duce la o accelerare a metabolismului grăsimilor, lucru care, la rîndul său, creează mari dificultăţi pentru unii diabetici. Chiar răceala banală s-a arătat că este afectată de ritmuJ schimbării me­ diului ambiant. In studiile menţionate de doctorul 327

Hinkle s-a văzut că frecven ţa răcelilor, la un grup ele muncitoare newyorkeze este corelată cu "schim­ bările petrecute în starea sufletească a femeii şi în genul ei de activitate, ca reacţie la schimbarea rela­ ţiilor sale cu oamenii din jur şi la evenimentele de care s-a ciocnit" . In prezent, în faţa angrena jului fenomenelor bio­ logice declanşate d e eforturile noastre de a ne adapta la schimbare şi noutate, începem să înţelegem de ce sănătatea şi schimbarea par să fie inextricabil le­ gate una de alta. Constatările lui Holmes, Rahe, Ar­ thur şi alţii angajaţi în prezent în cercetă ri în a ces t domeniu sînt perfect compatibile c u cercetările des­ făşurate în paralel în endocrinologie şi în psihologia experimentală. Este evident imposibil să accelerăm ritmul schimbării în societate sau să facem să crească procentul de noutate în societate fără a determina schimbări importante în chimia organismului la popu­ la ţia respectivă. Mărind ritmul schimbărilor ştiinţifice, tehnice şi sociale, intervenim în chimia şi echilibrul bi ologic al rasei umane. Trebuie să adăugăm însă f�n·ă întîrziere că aceasta n u este cu necesitate un lucru rău. "Există lucru ri mai rele decît boala" - ne aminteşte doctorul Hol­ mes. "Nimeni nu poate trăi fără a avea de-a face în­ tr-o măsură sau alta cu stressul" - a scri s doctorul Selye. A suprima reacţiile de orientare şi reacţiile de adaptare ar însemna să suprimăm întreaga schim­ bare, inclusiv creşterea, d ezvoltarea personală şi ma­ turizarea. Aceasta presupune staza completă. Schim­ barea este nu numai necesară vieţii, este viaţa însăşi. In consecinţă, viaţa este adaptare. Adaptabilitatea are totuşi limite. Atunci

cînd ne

modificăm stilul de viaţă, cînd stabilim şi rupem re­ laţiile cu alte lucruri, alte locuri sau alţi oameni, cînd ne mişcăm neobosiţi în mijlocul acestei socie­ tăţi cu structuri bine definite, cînd asimilăm informaţii şi idei noi, ne adaptăm, trăim. Şi totuşi există graniţe precise, care nu trebuie d epăşite, elasticitatea noas­ tră nu este infinită. Pentru fiecare reacţie de orien­ tare, pentru fiecare reacţie de adaptare plătim un 328

anumit preţ, mecanismele fizice uzîndu-se puţin cîte puţin pînă se ajunge la o deteri orare perceptibilă a ţ esuturilor. Aşadar, omul rămîne pînă la urmă ceea ce a fost iniţial : un bi os i s tem cu o capacitate de schimbare l i mitată. Cînd această capacitate este covîrşită, omul suferă şocul viitorului.

ŞOCUL VIITORULUI : DIMENSIUNEA PSIHOLOGICA

Dacă şocul viitorului ar fi numai o boală somatică, poate ar fi mai uşor să-I prevenim şi să-I tratăm. Dar şocul viitorului afectează şi psihicul. Aşa cum corpul se năruie sub presiunea suprastimulării am­ bientale, "mintea" omului şi procesele sale de decizie au comportamente stranii atunci cînd sînt supraîncăr­ cate. Accelerînd fără discernămînt motoarele schim­ bării, putem submina nu numai sănătatea celor mai puţin adaptabili, dar însăşi capacitatea lor de a ac­ ţiona raţional. Simptomele frapante ale crizei confuzionale din ju­ rul nostru - folosirea tot mai largă a drogurilor, creşterea misticismului, exploziile repetate de van­ dalism şi violenţă necontrolată, politica nihilismului şi nostalgia, apatia bolnăvicioasă a milioane de oa­ meni - pot fi înţelese mai bine dacă recunoaştem legătura dintre ele şi şocul viitorului. Aceste forme de psihopatie socială pot reflecta foarte bine deteriora­ rea proceselor individuale de luare a deciziilor în condiţiil e suprasolicitării ambientale. Psihofiziologii care studiază impactul schimbării asupra diferitelor organisme au arătat că o adap­ tare reuşită poate avea loc numai atunci cînd gradul de stimulare - cu alte cuvinte cantitatea de schim­ bare şi de noutate din mediul înconjurător - nu este nici prea ridicat, nici prea scăzut. "Sistemul nervos central al unui animal superior - spune profesorul D.E. Berlyne de la Universitatea din Toronto - este construit astfel încît să fad faţă unui mediu încon­ jurător care exercită un anumit grad de... excitare .••

S30

Evident că nu va funcţiona cel mai bine intr-un me­ diu înconjurător care îl suprasolicită sau îl oprimă" . Acelaşi lucru este valabil şi pentru un mediu încon­ jurător care îl solicită insuficient. Experienţele cu capre, cîini, şoareci şi oameni indică toate, fără pu­ tinţă de tăgadă, existenţa a ceea ce s-ar putea numi un "interval de adaptabilitate" , în afara căruia capa­ citatea de adaptare a individului este pur şi simplu redusă la zero. Şocul viitorului este răspunsul dat suprasolicitării. El se produce atunci cînd individul este obligat să acţioneze în afara intervalului adaptabilităţii sale. Numeroase cercetări au fost dedicate studierii impactu­ lui schimbării şi noutăţii asupra comportamentului uman. Studiile asupra oamenilor din avanpos­ turile antarctice izolate, experienţele legate de pierde­ rea s imţurilor, analizele rezultatelor obţinute de mun­ citori în uzine, toate acestea arată o reducere a facul­ tăţilor mentale şi fizice ca răspuns la substimulare. Datele directe despre impactul suprastimulării sînt mai puţin numeroase, dar dovezile exi,;;t ente sînt dra­ matice şi tulburătoare.

Individul suprasolicitat

Soldaţii aflaţi pe front se trezesc adeseori prinşi în situaţii care evoluează cu rapiditate, care sînt nefa­ miliare şi imprevizibile. Soldatul este hărţuit din toate părţile. Obuzele explodează pretutindeni, gloan­ ţele şuieră în jurul său. Rachetele luminoase brăz­ dează cerul, strigătele, gemetele şi exploziile îl as ur­ zesc. împrejurările se schimbă de la un moment la altul. Pentru a supravieţui într-un asemenea mediu, încărcat de suprasolicitare, soldatul este constrîns să acţioneze la limitele extreme ale facultăţilor sale de adaptare. Uneori este chiar depăşit de evenimente. In cel d e-al doilea război mondial, un soldat cindit bărbos, care lupta, sub ordinele generalului Wingate, în spatele liniilor japoneze în Birmania, pur şi simplu a adormit în timp ce o ploaie de obuze cădea în j urul său. Cercetările ulterioare au arătat că acest �:JJ.

sotaat nu reacponase doar la oboseala fizică sau la lipsa de somn, ci a cedat unei stări covîrşitoare d e apatie. De fapt, o asemenea apatie aducătoare de moarte era un lucru atît de obişnuit în rîndul comandourilor care pătrunseseră în spatele liniilor duşmane încît medicii militari englezi i-au dat şi un nume. Ei au botezat-o "Long Range Penetration Strain" ("Surme­ naj de adîncă penetraţie" ) . Soldatul care suferă de aşa ceva, spuneau ei, devine "incapabil să facă şi cel mai simplu lucru pentru el însuşi şi pare să cadă în mintea copiilor" . Această letargie mortală nu se limi­ tează însă la comandouri. La un an după incidentul menţionat, simptome asemănătoare au apărut în pro­ porţie de masă în rîndul trupelor aliate care au de­ barcat in Normandia ; după ce au studiat 5 000 de soldaţi americani şi englezi răniţi în luptă, cercetă­ torii englezi au tras concluzia că această apatie ciu­ dată nu este decît stadiul final al unui proces com­ plex de prăbuşire psihică. Deteriorarea mentală incepe adeseori printr-o obo­ seală. Aceasta este urmată de confuzie mentală şi instabilitate. Omul devine hipersensibil la cei mai slabi stimuli din jurul său. "li sare muştarul" din orice fleac. Dă semne de dezorientare. Pare incapabil să distingă zgomotul tirului duşman de alte sunete mai puţin ameninţătoare. Devine încordat, obsedat şi irascibil la culme. Tovarăşii săi nu pot şti mct­ odată cînd are să reacţioneze prin mînie sau chiar prin violenţă la cel mai mic inconvenient. Apoi soseşte şi ultima fază, cea a epuizării emoţio­ nale. Soldatul pare să fi pierdut pînă şi voinţa de a t răi. Renunţă să mai lupte pentru a se apăra, re­ nunţă să se comporte raţional în luptă. El devine, duprt cum spunea R. L. Swank, care a condus ancheta engleză, "insensibil şi indiferent ... întîrziat din punct de vedere mental şi fizic, preocupat" . Chiar şi faţa sa reflectă tristeţea şi apatia. Lupta sa pentru adap ­ tare ia sfîrşit printr-un eşec. A fost atins stadiul re­ nunţării totale. Faptul că oamenii se comportă i raţional, acţionînd împotriva

propriului

lor

interes atunci

332

cînd

sînt

puşt m situaţii caracteristice printr-un grad înalt de s c himb are şi nou t a t e este relevat şi de studiile asupra comportamentului uman cu prllejul incen­ diilor, inundatiilor, cutremurelor de pămînt şi al altor catastrofe. Chiar şi oamenii cei mai echilibraţi, cei mai "normali" şi cu o bună formă fizică pot fi azvîr­ liţi într-o stare de antiadaptare. Adeseori reduşi l a confuzi e şi indi ferenţă totală, ei par inc ap abili să i :1 pînă şi cea mai elementară decizie raţională. A s tfel într-un studiu asupra reacţiilor la uraganc î n Texas, H. E. Moore scrie că p ri ma reacţie poate­ fi de uimire nemăsurată, uneori de neîncredere sau cel puţin de refuz de a accepta faptul Aceasta, cre­ dem noi, este explicaţia esenţială a comportamentu lui unor persoane şi g rupuri din Waco cu prilejul cataclismului din 1953 . Pe plan individual, aceasta explică de ce o fată s-a strecurat prin vitrina spart{t într-un magazin de muzică, a cumpărat calmă un disc şi a ieşit afară, deşi geamurile clădirii se făcu­ seră ţăndări şi diverse obiecte zburau prin interiorul acesteia" . lntr-un studiu despre un uragan din Udall, statul Kansas, se citează o gospodină care a spus : "După ce s-a terminat, soţul meu şi cu mine ne-am ridicat, am sărit pe fereastră şi am început să alerg ă m ... Nu mă interesa nimic. Tot ce voiam era să fug" . Foto ­ grafia tipică a unui dezastru ne înfăţişează o mamă ţinînd un copil mic rănit sau mort în braţe, cu faţa lipsită de expresie şi stupefiată ca şi cum nu va mai putea înţ elege vreodată realitatea din jurul său. Un e­ ori ea şade pe pragul casei şi leagănă uşor o păpuşă ca şi cum ar fi copilul ei. D e aceea, catastrofele, ca şi unele situaţii de luptă, îl pot d epăşi pe individ din punct de vedere psihic. Şi o dată în plus, din cauza solicitării ambientale prea intense, vic t ima catastrofei se trezeşte dintr-o dată prinsă într-o situaţie în care obiectele şi rela­ ,

,

"

.

­

..

,

ţiile familiare sînt transformate. Pe locul

unde se

înălţa casa sa, nu va mai fi decît un maldăr de ruine fumegînde. Va întîlni o colibă plutind pe apele um­ flate sau o barcă plutind prin aer. Mediul înconju­ rător va fi plin de s chimbări şi noutăţi. Şi din nou 333

reacţia omului va fi caracteristică prin confuzie, ne­ linişte, iritabilitate şi retragere în apatie. "Şocul cultural" , profunda d ezorientare suferită de călătorul care a pătruns fără o pregătire corespunză­ toare într-o cultură străină, furnizează un al trei­ lea exemplu de eşec în materi e de adaptare. Aci nu găsim nici unul din elementele vizibile ale războiu­ lui sau catastrofei. Scena poate fi absolut paşnică şi lipsită de risc. Şi totuşi situaţia cere o adaptare p er­ manentă la noile condiţii. După părerea psihologu­ lui Sven .Lundstedt, şocul cultural este o "formă de neadaptare a personalităţii, adică o reacţie faţă de o încercare temporar nereuşită de adaptare la medii şi oameni noi" . Persoana care suferă un şoc cultural, la fel ca sol­ datul şi victima unei catastrofe, este obligată să lupte cu evenimente, relaţii şi obiecte nefamiliare şi nepre­ văzute. Modul in care obişnuia să facă anumite lu­ cruri, chiar şi pe cele mai simple, ca formarea unui număr d e telefon, nu mai corespunde. Poate că această societate străină se schimbă foarte încet, dar pentru el este ceva cu totul şi cu totul nou. Semnele, sune­ tele şi alţi stimulenţi psihici îl asaltează fără ca el să le poată sesiza imediat sensul. Intreaga experienţă capătă un aer suprarealist. Fiecare cuvînt, fiecare acţiune sînt însoţite d e o anumită incertitudine. In acest context, oboseala survine mai repede decît de obicei. Paralel, călătorul l"esimte ceea ce Lundstedt descrie drept "un sentiment subiectiv de a fi pierdut o senzaţie de izolare şi singurătate" . Imprevizibilitatea care decurge din nou ii submi­ nează simţul realităţii. Astfel, arată profesorul Lunds­ tedt, el tînjeşte "după un mediu în care satisfacerea unor trebuinţe psihice şi fizice importante să fie pre­ vizibilă şi mai puţin incertă" . El devine "anxios, tul­ burat şi adeseori pare apatic" . De fapt, conchide Lundstedt, "şocul

cultural poate fi privit drept o

reacţie la stress prin refuz emoţional şi intelectual" . Este greu s ă citim toate aceste relatări (precum şi multe altele) despre tulburările de comportament sub influenţa unei varietăţi de stressuri, fără a dobîndi 334

certitudinea asemănărilor dintre ele. Evident, exist;! deosebi ri între un soldat pe cîmpul de luptă, victima unei catastrofe şi călătorul dezorientat de un mediu cultural străin, dar, totodată, toţi trei sînt puşi in faţa unor s chimbări rapide, a unui grad inalt de noutate sau chiar a ambelor. Toţi trebuie să se adapteze cu repeziciune şi in mod repetat la excitaţii imprevizi­ bile, şi există asemănări uimitoare intre modurile in care reacţionează cei trei la această suprasolicitare. Mai întîi, găsim aceleaşi dovezi de confuzie, aceeaşi dezorientare sau denaturare a realităţii. In al doilea rînd, survin aceleaşi semne de oboseală, nelinişte, încordare şi iritabilitate extremă. În sfîrşit, în toate trei cazurile pare să existe un punct fatal, dincolo de care se instalează apatia şi refuzul emoţional. Pe s curt, observaţiile făcute sugerează că suprasoli­ citarea poate duce la o comportare bizară şi care îm­ piedică orice adaptare

Bombardarea simţurilor

Noi cunoaştem încă prea puţin acest fenomen pentru a explica cu competenţă de ce suprasolicitarea pare să genereze un comportament contrar adaptării. To­ tuşi avem deja indicii importante dacă recunoaştem că suprasolicitarea se poate produce la cel puţin trei niveluri diferite : senzorial, cognitiv şi decizional *· Cel mai uşor de înţeles este nivelul senzorial. Expe­ rienţele legate de pierderea simţurilor în ,cursul cărora voluntarii sînt lipsiţi de stimularea normală a sim­ ţurilor lor au arătat că absenţa unor noi stimuli sen­ zoriali poate duce la dezorientare şi la degradarea netă a facultăţilor mentale. La fel înregistrarea unui număr prea mare de stimuli senzoriali dezorganizaţi, dezordonaţi sau haotici poate avea efecte similare. Din această cauză, specialiştii "spălării creierului", fi e Graniţa dintre cele trei nu este absolut clară, chiar pentru psihologi, dar dacă, aşa cum ne spune bunul­ simţ, punem semnul egal între nivelul senzorial şi per­ cepere, în tre nivelul cogni tiv şi gîndire şi intre cel decizional şi luarea deciziilor nu vom greşi prea mult. *

şi

335

ea de natură politi că sau religioasă, folosesc nu numai privaţiunea senzorială (detenţiunea solitară, de exem ­ plu) , dar şi bombardarea simţurilor cu fulgere lu­ minoase, alternarea rapidă a culorilor, efecte de sunet haotice, adică întregul arsenal al experienţelor psi­ h edelice. Pasiunea religioasă şi comportamentul bizar al unor hippi pot rezulta nu numai din abuzul d e droguri, dar şi din experimentarea în g rup a privaţiunii de stimuli senzoriali şi a bombardării simţurilor. Psal ­ modierea incantaţiilor monotone, încercarea de a con­ centra atenţia individului asupra senzaţiilor corpo­ rale interioare, excluzînd stimulii exteriori, sînt efor­ turi de a produce efectele stranii, uneori halucinante, ale subexcitării. In contrast cu acestea, observăm privirile fixe şi stupefiate, feţele lipsite de expresie ale tinerilor can� dansează în marile săli de spectacole în care se cîn tă muzică "rock" , unde efectele de lumină, filmele proiec­ tate dezordonat, ţipetele cu un număr mare de deci­ beli, strigătele şi gemetele, costumele groteşti şi trupu·· riie pictate creează un mediu senzorial caracterizat printr-un stress ridicat, precum şi prin imprevizibl­ litate şi noutate duse la extrem. Aptitudinea organismului de a face faţă acestor stimuli senzoriali depinde d e structura lui fiziologică . Natura organelor lui de simţ şi viteza cu care circulă impulsurile p rin sistemul lui nervos sînt tot atîtea limite biologice impuse cantităţii de date senzoriale pe care le poate accepta organismul. Dacă analizăm viteza de transmitere a semnalelor în diverse orga­ nisme, constatăm că, cu cît gradul de evoluţie es te mai scăzut, cu atît propagarea este mai lentă. Astfel, de pildă, într-un ou de arici de mare, lipsit d e sis­ temul nervos propriu-zis, un semnal parcurge mem­ brana cu viteza de un centimetru pe oră. Evident că într-un asemenea ritm organismul poate reacţiona doar la o porţiune foarte redusă a mediului său în­ conjurător. Dacă urcăm ceva mai sus, pînă la me­ duză, care are deja un sistem nervos primitiv, sem­ nalele sînt transmise de 36 000 de ori mai repede şi

parcurg 10 cm pe secundă. La vierme, ri tmul acesta 336

face un salt, ajungînd la 100 cm pe secundă. In ce priveşte insectele şi crustaceele, influxul nervos atinge 1 000 cm pe secundă. La antropoizi ritmul aj unge la 10 000 cm pe secundă. Oricît de aproximative ar fi aceste cifre, ele ne aj ută să înţelegem de ce omul este indiscutabil una din cele mai adaptabile fiinţe. Şi totuşi, chiar şi la om, la care influxul nervos se propagă cu aproximativ 30 000 cm pe secundă, grani­ ţele si stemului nervos sînt imperative. (într-un calcu­ lator semnalele electrice circulă de miliarde de ori mai repede.) Aceste limite impuse de organele de simţ şi de sistemul nervos denotă că în jurul nostru numeroase evenimente se produc într-un ritm prea rapid pentru a le putea urmări şi de aceea, în cel mai bun caz, sîntem reduşi la o experienţă bazată pe selecţie. Atunci cînd semnalele care ajung la noi sînt regulate şi repetate, acest proces de selecţie ne poate oferi o reprezentare mentală destul de bună a realităţii. Dar cînd sînt foarte dezorganizate, cînd mediul ambiant este nou şi neaşteptat exactitatea imaginilor noastre este mult redusă. Imaginea noastră despre realitate este denaturată. Aceasta explică, poate, de ce atunci cînd sîntem obiectul unei supra­ solicitări senzoriale intrăm într-o stare confuzională, iar limita dintre iluzie şi realitate se estompează.

Suprasolicitarea

informaţională

Dacă suprasolicitarea la nivel senzorial ne face să percepem realitatea intr-un mod mai denaturat, su­ prasolicitarea cognitivă se opune capacităţii noastre de a "gîndi" . In timp ce unele reacţii umane la nou­ tate sînt involuntare, altele sînt precedate de gîndirea conştientă ; aceasta depinde de capacitatea noastră de a absorbi, manipula, evalua şi asimila informaţia. Comportarea raţională a individului depinde de fluxul neîntrerupt de date provenite din med iul în­ conj urător. Ea depinde de puterea individului de a prevedea cu oarecare certitudine consecinţele proprii­ lor sale a cţiuni . Pentru a face aceasta, el trebuie să poată prezice în ce fel va reacţiona mediul înS37

conjurător. Astfel, sănătatea mentală însăşi este con­ diţionată de capacitatea omului de a prezice viitorul său personal imediat pe baza informaţiilor furnizate de mediul înconjurător. Atunci cînd individul este implicat într-o situaţie care s e s chimbă într-un ritm rapid şi neregulat sau într-un context .î ncărcat de noutate, exactitatea pre­ viziunilor sale scade brusc. El nu mai poate face eva­ luările pline de bun-simţ şi corecte d e care depinde comportarea sa raţională. Pentru a compensa aceasta, pentru a readuce exacti­ tatea la nivelul normal, ·el este obligat să adune şi să prelucreze mult mai multe informaţii d ecît înainte, iar acest lucru trebuie să-l facă cu o viteză extrem de ridicată. Pe scurt, cu cît mediul înconjurător se schimbă mai repede şi este mai nou, cu atît trebuie să prelucreze individul mai multe informaţii în vede­ rea luării unor decizii efi ciente şi raţionale. D ar, aşa cum există limite ale stimulării senzoriale pe care o putem tolera, tot aşa capacitatea noastră de a prelucra informaţia are şi ea

o

serie de restricţii.

După cum s e exprimă psihologul George A. Miller, de la Universitatea Rockefeller, există "limite stricte ale cantităţii de informaţie pe care sîntem capabili să o primim, s ă o prelucrăm şi să o

păstrăm în

memorie" . Prin clasificarea informaţiei, prin trierea şi "codificarea" ei în diverse fel uri încercăm să im­ pingem mai departe aceste Umite, dar, după toate aparenţele, fără prea mare succes. Pentru a descoperi

aceste limite extreme, psiho­

logii şi teoreticienii comunicaţiilor au supus unui test "capacitatea de canal informaţional" a organis­ mului uman. In cadrul acestor experienţe, ei consi­ deră că omul este un "canal" prin care este transmisă informaţia. Informaţia vine (input) din exterior, este prelucrată şi iese (output) sub formă de acţiuni ba­ zate pe decizii. Viteza şi exactitatea prelucrării umane a informaţiilor poate Ii măsurată comparînd viteza inputului informaţional cu viteza şi exactitatea out­ putului. 338

Informaţia a fost defini tă din punct de vedere tehnic şi a fost măsurată cu ajutorul unor unităl,i numite "biţi" * . Pînă în prezent, experienl,ele făcute au per­ mis stabilirea numărului de "biţi" necesar într-o gamă largă de activităţi mergînd de la citit, dactilografiat şi cîntat la pian pînă la formarea unui număr de telefon sau efectuarea mentală a calculelor aritme­ tice. Şi, cu toate că cercetătorii au opinii diferite despre cifrele exacte, ei sînt cu toţii de acord asupra a două principii de bază : mai întîi că omul are o capacitate limitată şi în al doilea rînd că suprasoli­ citarea sistemului nervos duce la o di minuare se­ rioasă a rezultatelor. Să ne imaginăm, de exemplu, un muncitor care lucrează la bandă într-o fabrică care produce cuburi pentru copii. Sarcina lui este să apese pe un buton ori de cîte ori un cub roşu trece prin faţa lui pe bandă. Atîta timp cît banda se mişcă cu o viteză rezonabilă, el nu va avea difi.cultăţi. Precizia muncii sale va fi aproape de lOOOfo. Noi ştim că, dacă ritmul este prea lent, gîndurile vor începe să-i rătăcească, i ar randamentul lui va fi mai mic. Ştim, de aseme­ nea, că dacă banda se mişcă prea repede el va ezita, îi vor scăpa cuburi, le va confunda şi nu-.şi va mai coordona mişcările. Este probabil să devină încordat şi iritabil. S-ar putea chiar să lovească maşina respec­ tivă, şi ac·easta numai din cauza sentimentului de frustrare. In ultimă instanţă va renunţa să incerce să păstreze ritmul. In cazul de mai sus, informaţia cerută este simplă, dar să ne imaginăm o sarcină mai complexă. Acum cuburile care defilează pe bandă sînt colorate în toate felurile. Instrucţiunea primită constă in a apăsa pe un buton numai atunci cînd apare o anumită serie de culori : un cub galben, să spunem, urmat de două roşii şi unul verde. In acest caz, muncitorul trebuie să primească şi să prelucreze mult mai multe date * Un "bit" reprezintă cantitatea de informatie nece­ sară pentru a lua o decizie intr-o alternativă c u doi termeni echiprobabi li. Numărul de "biţi" necesar creşte cu o unitate cînd numărul alternativelor se du­ blează.

339

înainte de a putea decide dacă să apese sau nu pe buton. Dacă se menţin toate celelalte condiţii, dar ritmul liniei se accelerează, îi va fi mai greu să ţină pasul. Să luăm o muncă şi mai dificilă : îl obligăm pe muncitor nu numai să prelucreze o mulţime de date înainte de a hotărî dacă trebuie să apese pe buton, ci şi să decidă p e care anume buton să apese. Putem, de asemen ea, varia numărul a păsărilor de la un buton la altul. Acum instrucţiunile primite de muncitor sînt : pentru seria de culori galben-roşu-roşu-verde apasă o dată pe butonul numărul doi ; pentru seria verde­ albastru-galben-verde apasă de trei ori pe butonul numărul şase etc. Asemenea sarcini cer muncitorului. să prelucreze un mare volum de date. De astă dată, cînd se măreşte viteza benzii, precizia muncitorului va scădea şi mai repede. Experienţele de acest g·en au atins nivele de com­ plexitate de neînchipuit. Testele au in clus fulgere luminoase, sunete, litere, simboluri, cuvinte vorbite şi un întreg eyantai de alţi stimuli. Iar indivizii cărora li s-a ·cerut să lovească uşor cu vîrful d ege­ telor, să formeze fraze, să dezlege cuvinte încrucişate, să facă o mulţime de alte lucruri au fost reduşi la o incapacitate totală. Rezultatele arată fără echivoc că, indiferent de sar­ cină, există o viteză dincolo de care aceasta nu mai poate fi îndeplinită şi nu doar din cauza unei lipse de exevciţiu fizic. Adeseori viteza maximă este im­ pusă mai degrabă

de limite �entale d ecit de cele

fizi.ce. A·ceste experienţe dezvăluie, de asemenea, că pe măsură ce alternativele puse in faţa individului sînt mai numeroase creşte şi timpul care ii este ne­ cesar pentru a lua o hotărîre şi a acţiona. Evident, aceste constatări ne pot ajuta să înţelegem anumite forme de tulburări psihice. Conducătorii de întreprinderi hărţuiţi de necesitatea unor decizii ra­ pide şi

complexe,

elevii

asediaţi

de o

a valanşă de

fapte şi supuşi unor teste repetate, femeile casnice în luptă cu copiii care ţipă, cu telefonul care zbîrnîie, cu maşina de

spălat defectă, 340

cu urletul

"rock and

c am era copiilor şi cu cel al televizorului din camera de zi pot constata cum capaci tatea lor de a gîndi şi acţiona este clar diminuată de avalanşa de informaţii care le loveşte simţurile. Este mai mult decît probabil ca unele simptome observate la sol­ daţii supuşl stressului luptei, la victimele catastrofe­ lor, la călătorii care au suferit şocul cultural să fie legate de o suprasolicitare informaţională de ace­ laşi gen. Unul dintre cei ce au desfăşurat o muncă de pio­ nierat în cercetarea informaţională, doctorul Ja mes G. Mp ler, director la Mental Health Research In­ stitute (Institutul de cercetări privind sănătatea men­ tală) al Universităţii din Michigan, afirmă categoric că "bombardarea unei persoane cu mai multe infor­ maţii decît este ea capabilă să prelucreze ar putea ... duce la tulburări grave" . El sugerează de fapt că suprasolicitarea informaţională nu este străină de

rollului" din

diverse forme de boli mentale. Una dintl'e trăsăturile pregnante ale schizofreniei o constituie, de exemplu, "asociaţiile incorecte" . Ideile şi cuvintele care ar

trebui să

fie legate în mintea

indivizilor nu sînt, şi invers. Schizofrenicul tinde �ă gîn deas că în funcţie de categorii arbitrare şi foarte

personale. Pusă

în

faţa unui sortiment

de volume

d e diverse f elu ri - piramide, cuburi, conuri etc. -, o persoană nonnală le va clasifica după forma lor geometrică. Schizofrenicul căruia i se va cere să le grupeze va putea tot atît de bine să spună "Sînt cu toţii soldaţi" sau "Toate mă fac să mă simt trist" . In volumul Tulburări de comunicaţie, Miller de­ scrie

o

serie de experienţe care au folosit asociaţiile

de cuvinte ca teste pentru compararea indivizilor nor­ mali cu schizofrenicii. Pers oanele normale sînt împăr­ ţite în două grupuri şi li se cere să asocieze diverse cuvinte cu alte cuvinte sau noţiuni. Un grup a lu­ crat în ritmul său propriu. Celălalt a lucrat sub pre­ siunea timpului, adică în condiţiile unui flux rapid de informaţi i. Indivizii presaţi de timp au avut re­ acţii

mai

asemănătoare cu cele ale schizofrenicilor 3U

decît cu ale unor persoane normale, lăsate să lucreze în ritmul lor propriu. Experienţe similare efectuate de psihologii G. Usdansky şi L. J. Chapman au permis să se facă o analiză şi mai subtilă a tipurilor de erori comise de pe�soanele care au lucrat în ritm forţat, sub presiunea unui flux rapid de informaţii. Ei au ajuns, de aseme­ nea, la concluzia că, obligînd persoanele normale să reacţioneze mai repede, acestea comit greşeli asemă­ nătoare celor ale schizofrenicilor. "S-ar putea presupune - sugerează Miller - că schizofrenia (printr-un proces n ecunoscut încă, poate printr-o defecţiune metabolică ce măreşte «zgomotul de fond,. nervos) slăbeşte capacităţile circuitelor im­ plicate în prelucrarea cognitivă a informaţiei. In con­ secinţă, schizofrenicilor... le este greu să prelucreze informaţiile într-un ritm normal, tot aşa cum indi­ vizii normali întîmpină dificultăţi în condiţiile unui ritm accelerat. Deci în condiţiile unui ritm normal schizofrenicii comit greşeli asemănătoare celor făcute de persoanele normale în condiţiile unui ritm rapid, forţat" . Pe scurt, arată Miller, s-ar putea ca scăderea ran­ damentului omului în condiţiile unei suprasolicitări informaţionale

să fie legată de psihopatologie prin

căi pe care noi încă nu am început să le explorăm. Şi totuşi, chiar fără a înţelege consecinţele, noi ac­ celerăm ritmul general al evoluţiei societăţii. li obli­ găm pe oameni să s e adapteze la un nou ritm d e vi � ţă, să facă faţă unor situaţii noi şi s ă l e domin'=!

în intervale de timp din ce în ce mai scurte. Ii obli­ găm să se hotărască pentru una din opţiunile posibile, care se înmulţesc cu rapiditate. Cu alte cuvinte, îi obligăm să prelucreze informaţiile într-un ritm mult mai rapid, decît a fost necesar în societăţile care eva ­ luau lent. Nu ne îndoim că îi supunem, cel puţin pe unii dintre ei, unei suprasolicitări cogni tive. Conse­ cinţele pe care le poate avea acest lucru pentru sănă­ tatea mentală în

tehnosocietăţi

cizate abia de acum încolo. 3t2

trebuie să

fie pre­

Stressul decizional

Indiferent dacă supunem sau nu masele de oameni unei suprasolicitări informaţionale, noi influenţăm ne­ gativ comportamentul lor, impunîndu-le o a treia formă de suprasolicitare - stressul decizional. Numeroşi indivizi prizonieri ai unui mediu anost sau în schimbare lentă tînjesc după locuri de muncă sau roluri noi, care să le impună luarea unor d ecizii mai operative şi mai complexe. Pentru omul viitoru­ lui, problema se pune însă invers. "Decizii, mereu decizii..." - mormăie el în timp ce goneşte neliniştit de la o treabă la alta. Motivul pentru care se simte hărţuit şi indispus este că tranzienţa, noutatea şi di­ versitatea formulează exigenţe contradictorii, punîn­ du-! astfel într-un dublu impas înfiorător. Tendinţa de accelerare generală şi corespondentul ei psihologic, tranzienţa, ne obligă să grăbim ritmul luării deciziilor, fie ele particulare sau publice. Ne­ cesităţile noi, situaţiile inedite şi crizele impun o reacţie rapidă. Cu toate acestea, noutatea însăşi a evenimentelor dă naştere unei schimbări revoluţionare a caracteru­ lui deciziilor pe care trebuie să le luăm. Pătrunderea rapidă a noului în mediul înconjurător perturbă echi­ librul delicat al deciziilor "programate" şi "neprogra­ mate" din diversele organizaţii şi din viaţa noastră particulară. O decizie programată este o decizie rutinieră, repe­ tabilă şi uşor de luat. Navetistul stă la marginea pe­ ronului în momentul cînd trenul de 8,05 se opreşte cu un huruit puternic. El se urcă, aşa cum a făcu t zi de zi, luni sau ani in şir. Dat fiind că a hotărît cu mult timp în urmă că trenul de 8,05 este cel mai convenabil pentru el, decizia reală de a se urca în tren este programată. Seamănă mai mult cu un re­ flex decît cu o decizie. Criteriile imediate pe care se bazează decizia sînt relativ simple şi precise, şi, deoarece toate împrejurările îi sînt familiare, practic el nu trebuie să mai gîndească. Nu are de prelu­ crat un volum de informaţie foarte mare. In acest sens, deciziile programate au un cost psihic scăzut. 343

Să comparăm acest gen de d ecizii cu cele la care se gîndeşte acelaşi navetist în drumul său spre oraş. Să accepte oare noua slujbă pe care i-a oferit-o cor­ poraţia X ? Să cumpere o casă nouă ? Să facă curte secretarei ? Cum să procedeze pentru a determina comitetul de direcţie să accepte propunerile sale pen ­ tru noua campanie publicitară ? Asemenea întrebări cer răspunsuri ieşite din făgaşul rutinei. Ele îl obligă să ia o singură dată sau pentru prima dată decizii care îi vor crea noi obişnuinţe şi proceduri compor­ tamentale. Trebuie să studieze şi să evalueze un mare număr de fadori şi să prelucreze un volum vast de informaţie. Aceste decizii nu sînt programate. Ele au un cost psihic ridicat. Pentru fiecare dintre noi, viaţa este o îmbinare a acestor două tipuri de decizii. Dacă această îmbinare cuprinde prea multe decizii programate, nu sîntem stimulaţi şi găsim viaţa plicticoasă şi lipsită de orice interes. Chiar inconştient căutăm căi pentru a intro­ duce ineditul în viaţa noastră, modificînd astfel în­ lănţuirea deciziilor. Dar dacă această înlănţuire cu­ prinde prea multe decizii neprogramate, dacă sîntem confruntaţi cu atît de mul te situaţii inedite încît programarea devine imposibilă viaţa d evine dureros de dezorganizată, epuizantă şi plină de nelinişte. Sta­ diul final al acestei stări este psihoza. "Comportarea raţională ... - scrie Bertram M. Gross, teoretician

al

organizării -

implică

întotdeauna

o

îmbinare strînsă a rutinei şi creativităţii. Rutina este esenţială ... (deoarece) eliberează energii creatoare care vor înfrunta o gamă dezorientată de probleme noi, pentru care rutina este o abordare neraţională". Cînd

sîntem în

mare parte din persoană

imposibilitatea viaţa noastră,

de a

programa o

suferim. "Nu există

mai nefericită - scria William James -

decît aceea... pentru care aprinderea fiecărei ţigări, băutul fiecărui pahar... începerea oricărei munci fac obiectul unor deliberări." Căci, dacă nu ne programăm o mare parte a comportamentului, irosim pe banali­ tăţi o parte uriaşă a capacităţii de prelucrare a in­ formaţiilor�

Acesta este motivul pentru care ne formăm deprin­ deri. Privi ţi un comitet care îşi întrerupe lucrările pen tru pauza de prînz şi apoi revine în aceeaşi în­ căpere ; membrii săi caută aproape invariabil aceleaşi locuri pe care le-au ocupat mai înainte. Pentru a ex­ plica acest comportament, unii antropologi au ela­ borat teor�a "teritorialităţii" , care susţine că omul încearcă întotdeauna să-şi rezerve un domeniu sacro­ sanct. O explicaţie mai simplă constă în faptul că programarea menţine capacitatea de prelucrare a in­ formaţii lor. Alegerea a·celuiaşi loc n e scuteşte de ne­ voia de a căuta şi a evalua alte posibilităţi. Intr-un mediu familiar sîntem în măsură să rezol­ văm multe din problemele n oastre de viaţă cu aju­ torul deciziilor programate, care au un cost psihic s căzut. Schimbarea şi ineditul fac să crească vertiginos costul luării deciziilor. Cînd ne mutăm într-un cartier nou, de exemplu, sîntem obligaţi să rupem vechile relaţii şi să ne creăm deprinderi noi. Acest lucru nu poate fi făcut fără a renunţa mai întîi la mii de decizii programate anterior şi fără a lua pentru prima dată o întreagă serie de decizii noi, neprogramate şi costisitoare pe plan psihic. De fapt, trebuie să ne reprogramăm pe noi înşine. Exact acelaşi lucru s e întîmplă cu vizitatorul care pătrunde nepregătit într-un mediu cultural străin, precum şi cu individul care, deşi se află încă în pro­ pria sa societate, este lansat în viitor fără un prea­ labil avertisment. Sosirea viitorului sub forma ine­ ditului şi a schimbării face ca întreaga sa rutină comportamentală, dobîndită cu greu, să fie d epăşită. El des coperă dintr-o dată cu groază că această rutină învechită, în loc să-i rezolve problemele, mai d egrabă le amplifică. El are n evoie de decizii noi, deocam­ dată imposibil de programat. Pe scurt, noutatea tul­ bură înlănţuirea deciziilor, înclinînd balanţa spre forme de luare a deciziei mai dificile şi cu un cost psihic mai ridicat. Este adevărat că unii oameni pot tolera un volum mai mare de schimbare decît alţii. Ritmul optim di­ feră pentru fiecare dintre noi. Şi totuşi numărul şi tipul de decizii cerute de la fiecare nu depind numai 345

şi numai de noi. Societatea este

cea

care determină

î n e s en ţ ă ce fel de decizii trebuie să luăm şi în ce ritm.

In prezent există un conflict latent în viaţa

pr·esiunea exer-citată de a ecel era ţi e şi cea exercitată de noutate. Una ne obligă s!i luăm de­ cizii l e mai operativ, pe cînd cealaltă ne impune să

noastră între

·

luăm d eciziile cele mai dificile şi care consumă mai mult timp. Anxietatea generată de a·cest conflict deschis este mult intensificată de creşterea continuă a diversităţii. Dov ezi

in·c ontestabile

arată

că

creşterea

numărului

de op ţi un i aflate în faţa unui individ măr�te, d e ase­ menea, cantitatea d e info rmaţi e pe care trebuie să o prelucreze dacă vrea să ia o d ecizie. Testele de la­ borator pe oameni şi animale dov ed e s c în egală mă­ sură că cu cît opţiunile sînt mai numeroase cu atît r eac ţi i l e sînt mai lente. Confruntarea

acestor

trei

exigenţe

incompatibile

este cea care p roduce în prezent o criză a luării de­ ciziilor în tehnosocietă ţi. L ua t e laolaltă, aceste pre­ siuni

j ustifică

termenul

de

"suprasolicitare

decizio­

nală" şi ne ajută să înţelegem de ce mase d e o am eni d in ac e st e s oci etă ţi s e simt d ej a chinuite, nefolositoare, incapabile să-şi pregătească p ropriul lor viitor. C o n ­ vingerea că lucrurile

luptă cu

au

scăpat

o forţă de

sub

c ovîrş eş t e,

care îi control

că

este c onseci n ţa

i nev i tab i lă a ac est ei încleştări. Căci ac·celerarea ne­ controlată a schimbărilor şt i inţi f i c e, tehnice şi sociale distruge puterea individului

d e a lua

în

cunoştinţă

d e cauză decizii ra ţ i onal e privind propriul s ău de s t i n.

Victimel e şocu l u i viitorului Cumularea efectelor stressului decizional cu cele ale suprasolicitării senzoriale teva

exemplu, accelerată orice

şi

cognitive

g enerează cî­

forme curente de inadaptare individuală. o

reacţie larg răspîndită l a

este

noutate

refuzul

categori.c.

adoptă o at it ud in e

Cel care

o

De

schimbare care

refuză

constă în a

"bloca" realitatea inoportună. Atunci cînd este nevoit

să

ia

d ecizii noi

într-un

U8

ritm mereu

acc e lerat , el

pur şi simplu refuză să mai primească noi informaţii. C a şi victima unei catastrofe a cărei faţă exprimă o neîncredere totală, cel ce refuză totul nu mai este capabil s ă accepte dovezile transmise de simţurile sale. Astfel, el trage concluzia că lucrurile sînt de fapt aceleaşi şi că toate dovezile schimbării sînt su­ perfidale. El caută alinare în expresii stereotipe ca "tinerii au fost întotdeauna refractari" sau "mm1c nu este nou sub soare" , sau "cu cît lucrurile se schimbă, cu atît rămîn aceleaşi" . Vi·ctimă inconştientă a şocului viitorului, el s e în­ dreaptă spre o catastrofă personală. Strategia pe care o adoptă pentru a rezista sporeşte probabilitatea ca, atunci cînd va fi obligat în ultimă instanţă să se adapteze, întîlnirea sa cu schimbarea să ia mai de­ grabă forma unei crize de viaţă unice şi fundamen­ tale decît forma unei serii de probleme uşor de re­ zolvat. O a doua strategie a victimei şocului viitorului este specializarea. Specialistul nu respinge orice idee nouă sau orice informaţie. In s chimb, el depune eforturi energi·ce pentru a ţine pasul cu schimbarea, dar nu­ mai intr-un sector de viaţă specific şi ingust. Astfel vedem cum medicul sau financiarul foloseşte cele mai recente informaţii din profesiunea lor, rămînînd însă impasibil la orice sugestie de inovaţie socială, politică sau economică. Cu cît contestaţia din universităţi se îndreaptă spre paroxism, iar ghetourile sînt cuprinse de flăcări, cu atît mai puţin doreşte el să ştie des­ pre acestea şi cu atît mai mult închide obiectivul prin care priveşte lumea. Dacă privim lucrurile la suprafaţă, el rezistă bine. Dar şi el acţionează contra lui însuşi. Se poote trezi într-o dimineaţă că specialitatea lui este perimată sau de n erecunoscut din cauza transformărilor pro­ duse de evenimente din afara cîmpului său vizual. O a treia reacţie răspîndită la şocul viitorului este obsesia revenirii la obişnuinţe de adaptare altădată încunun.ate de succes, dar care în prezent sînt ina­ plicabile şi n ecorespunzătoare.

Cel

care este astfel

obsedat de trecut se agaţă de deciziile sale progra­ mate şi de d eprinderile anterioare cu o desperare 341

dogmatică. Cu cit schimbările din exterior il ameninţă mai mult, cu atît recurge mai insistent la metodele trecutului. Viziunea lui socială este regresivă. Trau­ matizat de sosirea viitorului, el oferă un teren propice repunerii în discuţie a statu quo-ului sau cere, sub o formă mai mult sau mai puţin voalată, revenirea la vremurile fericite de odinioară. In întreaga lume, oamenii cu mentalitatea lui Barry Goldwater şi a l ui George Wallace fac apel la coarda lui sensibilă prin intermediul politicii nostalgiei. I na­ inte vreme ordinea era menţinută de poliţie ; aşadar, tot ce trebuie să facem pentru a menţine ordinea este să asigurăm mai multe forţe poliţieneşti. Odini­ oară autoritatea părinţilor asupra copiilor a dat roade ; aşadar, tulburăril e actuale sînt rezultatul îngăduinţei. Oamenii între două vîrste şi cu nostalgii de dreapta tînjesc după societatea simplă, ordonată din orăşelele de provincie, adică după un mediu social s tabil, că­ ruia îi corespundeau vechile obişnuinţe. I n loc să se adapteze la nou, ei continuă să aplice automat vechi l e soluţii, rupîndu-se d i n c e i n c e mai mult de realitate. Dacă nostalgicii de o anumită vîrstă visează să reinstaureze un trecut provincial, tînărul nostalgic de stînga visează să reînvie un sistem social şi mai vechi. Aceasta expUcă în oarecare măsură fascinaţia vieţii rurale, romantismul bucolic oare umple afişele şi poezia subcultelor hippi şi posthippi, zeificarea lui Che Guevara (identificat cu munţi şi jungle, dar nu cu medii urbane sau suburbane) , venerarea societă­ ţilor pretehnice şi dispreţul faţă de ştiinţă şi tehnică. Cu toate cereril e lor înflă.căvat·e de schimbare, cel puţin dteva grupări ale stingii împărtăşesc cu parti­ zanii lui Wallace şi Goldwater o pasiune secretă pen­ tru trecut. Similar ideilor pe care le profesează, bandourile lor indiene, pelerinele lor edwa rdiene, cizmele de vînă­ tori de cerbi şi ochelarii cu rame de aur imită diverse epoci din trecut. Terorismul de la inceputul secolu­ lui şi anarhismul romanUc cu steag negru în frunte revin dintr-o dată la modă. Cultul rousseauean al umilului sălbatic înfloreşte din nou. 348

t n sfî rşit există şi suprasimplifi catorul . tn condiţiile in care vec h ii eroi şi vechile ins ti tuţi i se p ră b u şesc,

grevele, revoltele şi ma nifes t aţi ile dau o lovitură conştiinţei sale, el caută o ecuaţie unică şi precisă care să explice toate nou t ăţile complexe ce ameninţă să-I înghită. Agăţîndu-se la întîmpla re de o idee sau alta, el devine un dreptcredincios temporar. Aceasta ne aj ută să înţel egem maniile intelectuale, care sînt pe cale să se schimb e mai repede chiar de�ît moda vestimen tară. McLuhan ? Profet al epocii elec­ tr i cită ţii ! Levi-Strauss ? Formidabil ! M arc us e ? Acum înţeleg ! M a h aris h i din Whatchmacallit ? Fantastic ! Ast.rologia ? Ştiinţa ştiinţelor 1 Suprasimplificatorul, bîjbîind mereu cu desperare, dă fiecăruia dintre ideile care-i ies în cale o aplica bilitate universală, adeseori spre s ting h ereala autorului lor. Vai, nici o idee, nici măcar a mea sau a ta nu este universală. Dar suprasimplifkatorul nu se mulţumeşte decît cu această universalitate. Această căutare a unei soluţii unice pe plan inte­ lectual îşi găseşte corespondentul în acţiune. Astfel, studentul neliniştit, d ezorientat, presat de părinţi, ameninţat de recrutare, sî cîit de un sistem de învă­ ţămînt a cărui desuetudine este dezvăluită zi de zi cu o forţă tot mai ma re, obligat să aleagă o cari eră, un sistem de valori şi un stil de viaţă care să-i con­ vină caută î nneb un i t o cale de a-şi simplifica exis­ tenţa. Recurgînd la LSD, methedrină sau heroină, el face un lucru ilegal care are cel puţin avantajul de a-i contopi suferinţele. I n schimbul unei multitu­ dini de probleme dureroase şi aparent insolubile, va avea o singură problemă mare, simplificîndu-şi astfel radical, dar temporar existenţa Adolescenta care nu poate rezista stressului com­ plex şi din ce in ce mai accentuat poate ajun g e Ia un act mai dramatic de suprasim,plificare : să facă un copil. Ca şi abuzul de droguri, graviditatea poate com­ pUca enorm vi a ţa mai tîrziu, dar pe moment va face ­

.

ca toate celelalte probleme ale ei să pară relativ n eî n semnate

.

Violenta oferă, de scăpa

a semen e a,

o

cale "simplă" de a

de c omplex itatea cresoîndă a alegerii 349

şi de

suprasoli citare pen tru

generală .

establishmentul

Pentru

generaţi a

veche

şi

bastoanele pol i ţişti lor

politic,

şi baionetele militarilor se conturează drept remed ii atrăgătoare, drept o cale de a pune capăt dezordinii odată pentru

totdeauna. Atît extremiştii

de culoare

cît şi albii din comitetele "de vigilenţă" folosesc vio­ lenta pentru a reduce numărul opţiunilor şi pentru a-şi clarifica vieţile. Pentru cei ce nu au un program in teligent şi cuprinzător şi nu pot face faţă noutăţii şi complexităţii unei evoluţii zdrobitoare, terorismul înlocuieşte gîndirea. Poate că terorismul nu răstoarnă regimurile, dar alungă îndoielile. Cei tipuri

mai mulţi dintre noi

identificăm

d e comportament la alţii

înşine -, fără

a

-

înţelege însă

şi

şi

uşor aceste chiar la noi

cauzele lor.

Dar

oamenii de ştiinţă care studiază problemele informa­ ţiei vor recunoaşte numaidecît l'efuzul, specializarea, nostalgia

trecutului

şi

suprasimplificarea

ca

tehni ci

clasice de rezistenţă la suprasoli citare. Toate acestea constituie o fugă peri culoasă de com­ plexitatea

realităţii.

o imagine dena­

Ele generează

turată a realităţii. Cu cît individul refuză mai mult lucrurile, se specializează mai adînc în dauna intere­ selor

sale

mai

largi,

vechile obişnuinţe şi

se

reîntoarce

atitudini

şi

mecanic

la

suprasimplifică

mai

cu

şi mai mare disperare, cu atît mai absurd va reac­ ţion a el la noutatea şi la opţiunile ce-i inundă viaţa. Cu cît se bazează mai mult pe această tactică, cu atît mai

bizar şi

mai

dezorientat apare comportamentul

său şi cu atît va fi mai instabil. Toţi

cercetătorii

problemelor

informaţiei

recunosc

c ă unele dintre aceste tactici pot fi cu a devăra t n ece­ sare în anumite si tuaţii de suprasolicitare. Şi totuşi, dacă individul nu va avea de la bun început o viziune clară asupra realităţii şi nu va porni de la valori şi priori tăţi

d efin i te preci s, folo s ir ea acestor tactici nu

va

decît

face

să

accen tueze

dificultăţile

sale

de

adaptare. Aceste ·condiţii prealabile sînt însă din ce în ce mai greu de î ndeplinit. Astfel, vi·ctima şocului viitorului care foloseşte aceste subterfugii

va

resimţi un

sen­

timent tot mai profund de confuzie şi incertitudine.

PSO

Prinsă in vîrtejul schimbărilor, solicitată sa Ia hotă­ rîri importante şi urgente, ea simte nu numai o con­ sternare pe plan intelectual, ci şi o dezorientare pe valorilor personale. Pe mâsură ce- ritmul

planul

schimbării

accelerează, această confuzi e interioară

se

este dublată de n eîncredere în forţele proprii, de în­ grijorare şi teamă. Omul se simte cuprins de tensiune, oboseşte uşor. Se poate chiar îmbolnăvi. Pe măsură ce presiunile cresc implacabil, tensiunea se transformă în irascibilitate, supărare şi uneori violenţă s tupidă. Eveniment.e mărunte d eclanşează reacţii uriaşe ; eve­ nimente mari provoacă rea.cţii necorespunzătoare. Cu mulţi ani in urmă, Pavlov a numit acest feno­ men

"faza paradoxală" , descriind crizele prin care tre­

ceau

sale

experienţele

făcut

a

care

pe

cîinii

cu

reflexe condiţionate. Cercetările ulterioare au arătat că

oamenii

şi

prin

trec

această

sub

etapă

efectul

suprasolicitării, şi acest lucru poate expHca de ce se produc

uneori

revolte chiar în lipsa unei

provocări

serioase, de ce, aparent fără motiv, mii de adolescenţi dintr-o dată

dintr-o localitate balneară se comportă ca

nişte

n ebuni,

aruncind

geamurile,

spărgînd

cu

pietre şi cu sUcle, distrugînd maşinile. Aceasta poate expli ca de ce vandalismul gratuit este o problemă în toate

tehnosocietăţile

incit

măsură

asemenea

într-o

un ziarist scria în "Japan Times" : "Niciodată pînă acum

nu

am

cunoscut

festă ri care ţin de Pe de altă

un

parte,

confuzia şi

de

val

asemenea

psihopaţie" .

mani­

incertitudinea gene­

rate de too.nzienţă, noutate şi diversitate pot explica profunda

apatie

care

desocialirează

milioane

de

oameni, bătrîni şi tineri deopotrivă. Aceasta nu este retragerea temporară şi voită a individului raţional, care trebuie să strîngă pînzele sau să frineze pentru a putea apoi să facă faţă problemelor. Este o capitu­ lare totală

in

deciziei

faţa efortului de luare a

în

condiţii de incertitudine şi pletoră d e Qpţiuni. B elşugul permite pentru prima dată în istorie unui mare număr

de oameni să

recurgă

la

o

renunţare

totală. Tatăl de familie care se retrage seara cu aju­ torul cîtorva pahare de "Martini" zat

de televizor lucrează

cel

351

şi se lasă narcoti­

puţin in

timpul

zilei,

i n d epl in in d

funcţie socială d e care d ep i nd alţH;

o

Renunţarea lui este o renunţare parţială. Dar pentru unii

hippi

surfului

şi

(nu

pentru toţi) ,

alţi

visători

pentru

mulţi

renunţarea

este

adepţi

ai

completă

şi

totală. Un cec de la un părinte indulgent poate rămîne singura legătură cu restul societăţii. Pe plaja din Matala, un mic sat scăldat în soare din Creta, există vreo

40

troglodiţi

evazionişti,

americani

sau

50

de grote ocupate de rupţi

de

familie,

tineri bărbaţi şi femei care în majoritate au renunţat la orice efort d e a face faţă complexităţilor cr�cînde ale vieţii. Aici d eciziile sînt rare, i ar timp este din belşug.

Opţiunile sînt

limitate.

Nici

o

problemă

de

suprasolicitare, nici o nevoie de a înţelege sau chiar de a

simţi.

Un ziarist care i - a

adus vestea asasinării

lui

vizitat în

Robert F.

1968

le- a

Kennedy. Răs­

punsul lor : tă cere. "Nici şoc, nici furie, nici lacrimi. Este acesta un fenomen nou ? Fuga d e America şi fuga de orice emoţie ? î nţeleg neamestecul, d ecepţia, ba chiar şi neangajarea. D ar ce s-a întîmplat cu toată sensibilitatea lor ? " . A cest ziarist ar putea înţelege ce s - a întîmplat cu întreaga lor sensibilitate

dacă

ar cunoaşte i nfluenţa

suprasolicitării, apatia luptătorului

cindit

din

forţele

de guerilă, figura impasibilă a victimei unui dezastru, refuzul

intelectual

cultural.

Căci

şi

aceşti

emoţional tineri,

la

al fel

victimei ca

alte

şocului milioane

d e oameni, dezorientaţi, violenţi şi apatici, manifestă de pe acum simptomele şocului viitorului. Ei sînt pri­ mele lui victime.

Societatea victimă a şocului viitorului Este imposibil ca şocul viitorului să s e producă la un mare număr de indivizi fără a fi afectată facul­ tatea

de

a

raţiona

a

întregii

societăţi.

In

prezent,

după părerea lui Daniel P. Moynihan, consilier prin­ cipal

pentru

problemele urbane la

Casa Albă,

Sta­

tele Unite "prezintă simptomele unui individ ce trece

printr-o d epresiune nervoasă" . Căci impactul cumulat 352

cognitive şi d ecizionale,

al suprasolicitării sen z o ri al e,

ca să nu mai menţionăm efectele fizice ale suprasoli­ citării nervoase sau endocrine, d ă naştere bolii in mijlocul nostru. A·ceastă boală

se reflectă

din

ce în

ce mai mult

în cultura noastră, în concepţiile noastre şi în atitu­ dinea noastră faţă că atîţi a

oameni

de realitate. Nu este întîmplător normali

privesc

lumea

ca

pe

o

"casă de nebuni" sau că alienarea mentală a devenit tema

principală

în

literatură,

artă,

dramaturgie

film. Peter Weiss, în p i esa s a Marat!Sade,

şi

descrie o

lume de d elir văzută cu ochii pensionarilor azilului de la Charenton. I n filme ca Morgan, viaţa dintr-un ospi­ ciu d e bolnavi mentali este prezentată ca fiind supe­ rioară celei din lumea exterioară. I n filmul Blow-Up, momentul

culminant este a cela cînd

eroul participă

la un joc de t enis cu o minge fictivă pe care j ucăto­ rii s e prefac că o aruncă într-o parte şi in alta peste plasă. Este acesta un simbol al acceptării de către el a i realului şi i raţionalului ?

El recunoaşte că nu mai

poate face deosebirea între iluzie şi oane

de

spectatori

s-au

identificat

realitate. Mili­

în

acel

moment

cu eroul. Afirmaţia că lumea " a înnebunit" , sloganul scris p e pereţi "Realitatea este un mit" , interesul pentru dro­ gurile h alucinogene, entuziasmul pentru astrologie şi ştiinţele oculte,

căutarea senzaţionalului, a

extazului

şi a "experienţelor de n euitat" , întoarcerea spre subiec­ tivismul extrem, atacurile la adresa ştiinţei, convin­ gerea cres cîndă că raţiunea 1-a părăsit pe om reflectă experienţa de fiecare zi a unor mase de oameni nor­ mali care c onstată că n u mai pot face faţă în mod raţional schimbărilor. Milioane de oameni intuiesc starea patologică care-i înconjură, Această sau alta naţie

dar

origine

nu se

reuşesc

să-i

află

într-o

nu

şi într-o măsură şi mai

mistică

spre

disperare

sau

înţeleagă

originea .

ideologie politică mică într-o încli­ izolare,

presupusă

a fi inerentă "condiţiei umane" . Nu se află nici în ştiinţă,

în

tehnologie

sau

în

exigenţele

îndreptăţite

ale s chimbării sociale. I n s chimb ele pot fi găsite în

natura n econ trolată şi informă asa

a

plonjonului nostru

in viitor, în incapacitatea noastră de a diri j a conştient şi

cu

imaginaţie

înaintarea spre supraindustrialism.

Aşadar, în pofida realizărilor lor extraordinare în artă, în ştiinţă, în viaţa intelectual ă, morală şi politică , Statele Unite sînt o ţară i n care zeci de mii de tineri fug de realitate, optînd pentru prostraţia produsă de droguri, o ţară în care milioane de părinţi se retrag într-o

abrutizare

d eterminată

aburii al coolului, o ţară în

de

televizor

sau

de

care milioane de bătrîni

veghează şi mor în singurătate, în care fuga de res­ ponsabilităţile familiale şi profesionale a d evenit un exod, în care mase de oameni luptă contra anxietă­ ţilor care îi apasă cu aj utorul miltownului, libriumu­ lui sau equanilului, sau cu o duzină d e alte tranchili­ zante ori tonifiante psihice. O asemenea ţară suferă, in mod conştient sau nu, de şocul viitorului. "Eu nu mă mai întorc în America - spune Ronald Bierl, un tînăr care s-a expatriat în Turcia. - Dacă vrei

să-ţi

păstrezi

echilibrul mental, n u

trebuie

să

te mai preocupi d e cel al altor o ameni. Sînt şi aşa prea mulţi americani nebuni de legat" . Sînt mulţi cei ce împărtăşesc aceast ă părere atît de puţin măgu­ litoare

d espre

realitatea

americană.

Sînt

americanii

unici în această privinţă sau sînt primele victime ale asaltului unui rău care va zgudui în curînd şi psihi­ cul altor naţiuni ? Facultatea

socială

de

a

raţiona

presupune

facul­

tatea individuală de a raţiona, lucru care, la rîndul lui, depinde nu numai de o anumită înzestrare bio­ logică, ci şi d e continuitatea, ordinea şi armonia me­ diului

ambiant.

laţie între

Ea

ritmul

se bazează

şi

pe

complexitatea

o

anumită

schimbării

core­ şi

pe

capacitatea omului de a lua d ecizii. Accel erind orbeşte ritmul schimbărilor, inovînd în permanenţă şi înmul­ ţind

opţiunile

ucenici

noi,

vrăjitori,

ne

j ucăm

iresponsabil,

ca

cu premisele ambientale ale

nişte raţio­

nalităţi i . Condamnăm milioane şi milioane d e oameni

să sutere şocul viitorului.

Partea a şasea STRATEGII PENTRU SUPRA VIEŢUIRE

INFRUNTIND ZIUA DE MIINE

Pe întinderile albastre ale părţii de sud a Oceanului Pacific, la nord de Noua Guinee, se afla insula Manus, unde, aşa cum ştie încă din anul întîi orice student în antropologie, o populaţie din epoca de piatră a pătruns în secolul al XX-lea în decurs de o singură generaţie. Povestea acestui miracol aparent de adap­ tare culturală ne-o spune Margaret Mead în New Lives for Old, afirmînd că este cu mult mai greu pentru un popor primitiv să accepte un fragment din cultura tehnică occidentală decît să adopte dintr-o dată un întreg mod de viaţă nou. "Fiecare cultu;:>ă umană, la fel ca fiecare limbă; este un întreg - scrie ea -, şi dacă indivizii sau grupurile de oameni trebuie să se schimbe... cel mai important este ca ei să înlocuiască un model întreg cu un altul" . Această observaţie este foarte judicioasă, deoarece este limpede că tensiunile iau n aştere din incompa­ tibilitatea elementelor unor culturi diferite. A con• strui oraşe fără reţea de canalizare, a distribui medicamente contra malariei fără un control al naşte­ rilor, înseamnă a dezintegra o societate şi a pune în faţa membrilor ei probleme vitale, adeseori insolu­ bile. Şi totuşi acesta nu este decît un aspect al problemei, căci există limite precise ale cantităţii de nou pe care o poate asimila un individ sau un grup într-o perioadă scurtă de t i mp, integrare al

întregului.

indiferent de nivelul

Nimeni

nu

de

poate face un

efort de adaptare prea mare fără a suferi o tulburare 357

sau dezorientare. Totodată este p ericulos să se tragă concluzii

g enerale

pe

baza

experienţei

acestei

mici

populaţii din mările sudului. Reuşita istori că a populaţiei din Manus, relatată în repetate rînduri ca o poveste populară din epoca mo­ dernă, este adeseori citată ca o dovadă a faptului că şi noi, cei din ţările cu o înaltă tehnică, vom putea face un salt spre o nouă etapă de dezvoltare fără să suferim prea mult. Şi totuşi, întrucît noi ne grăbim să

intrăm

în

era

supraindustrială,

situaţia

noastră

este radical diferită de cea a acestor insulari. Noi nu sîntem, aşa cum erau ei, în situaţia de a importa în bloc o cultură integrată şi bine formată, a

lumii.

Noi trebuie să inventăm supraindustrialismul,

maturizată

şi

verificată

într-o

şi nu

să-I importăm. In următorii să

anticipăm

nu

un

30

singur

întreagă s erie de convulsii

altă

sau

val şi

parte

40

d e ani va trebui

de

de

schimbări,

ci

o

frămîntări teribile.

Elementele acestei noi societăţi, în loc să se adapteze perfect unul altuia, vor fi tot

mai disparate şi

dezvălui

şi

viduri

impresionante

toare. Noi nu dispunem de un

contradicţii

vor

orbi­

"model complet"

pe

care să-1 putem adopta. Şi mai important însă este faptul că gradul de tran­ zienţă a

crescut atît

de

mult,

ritmul evoluţiei

acum atît de forţat încît sîntem

fără precedent Fn. istorie. Nouă nu cum

s-a

întîmplat

cu

locuitorii

este

puşi intr-o situaţi e

ni se cere, după

din

Manus,

să

ne

adaptăm unei noi culturi, ci unei succesiuni uluitoare de culturi noi temporare. Ca urmare, este posibil să ne apropiem de limitele maxime ale registrului nos­ tru de adaptabilitate. Nici o generaţie anterioară nu a fost supusă unei astfel de încercări. De aceea,

abia

acum,

în

cursul

vieţii

noastre şi,

pînă in prezent, numai in tehnosocietăţi, s-a crista­ lizat ameninţarea unui şoc în masă al viitorului.

A spune acest lucru înseamnă totuşi s ă fim sortiţi unei

grave neînţelegeri.

atrage

atenţia

asupra

Mai unei

întîi,

orice autor care

probleme

sociale

riscă

să adîncească şi mai mult pesimismul deja profund care

domneşte

în

tehnosocietate.

Disperarea

este o marfă literară extrem de vandabilă

C58

egoistă

astăzi. Şi

totuşi disperarea nu este doar un refugiu pentru ires­ ponsabil i tate ;

ea

este

şi

nejusti ficată.

Majoritatea

problemelor care ne asediază, inclusiv şocul viitorului, izvorăsc nu din forţele implacabile ale naturii, ci din p rocese generate de om, care sînt, cel puţin potenţial, supuse controlului nostru. I n al doilea rîn d, există pericolul ca cei ce proslă­ vesc

menţinerea

statu

quo-ului

să

se

prevaleze

de

noţiunea de şoc al viitorului ca o scuză pentru lupta lor

contra

p rogresului.

O asemenea încercare de a

suprima schimbarea ar da g reş, declanşînd schimbări şi mai mari, şi mai sîngeroase, şi chiar mai greu d:� controlat decît tot ce am cunoscut pînă acum, şi tot­ odată ar fi nejustificată pe plan moral. In raport cu orice norme umane, efectuarea anumitor reforme so­ ciale radicale se i mpune cu necesitate. Răspunsul la şocul viitorului nu este imobilismul, ci un tip dife­ rit de schimbare. Singura

modalitate

echilibru

în

cursul

de

a

menţine

revoluţiei

o

aparenţă

supraindustriale

de

va

fi

aceea de a inventa fără răgaz, de a elabora un nou si stem de şi

soci al.

acceptare

control al schimbărilor la nivel personal I n felul acesta, nu avem nevoi e nici de oarbă,

nici

de

opoziţie

oarbă,

ci

de

un

număr de strategii creatoare pentru a modela, a devia, a accelera sau a

modera

selectiv schimbălile. Indi­

vidul are nevoie de noi principii pentru a-şi coordona şi planifica viaţa în conformitate cu un tip de învă­ ţămînt cu totul nou. S-ar putea, de asemenea, să aibă nevoie de noi ajutoare tehnice speciale pentru a-şi spori adaptabilitatea. Deocamdată voie

de

n oi

instituţii

şi

forme

societatea are ne­ organizaţionale,

de

noi tampoane şi volanţi. Toate acestea implică, desigur, alte schimbări, dar d e un tip prevăzut de la bun început să controleze tendinţa spre accelerare, să o orienteze şi să o regula­ rizeze. Acest lucru nu va fi uşor de realizat. I naintind şi afundîndu-ne tot mai repede într-un teritoriu so­ cial neexplorat,

nu

avem tehnici

verificate în timp

şi nici planuri. De aceea trebuie să experimentăm

o

gamă largă de măsuri de reglementare a schimbării, inventîndu-le

şi eliminîndu-le pe parcurs. Tocmai în 1&8

acest spirit, de experimentare, sînt sugerate t acticile şi strategiile u rmătoare ;

ele nu sînt panacee sigure,

ci exemple de noi abordări care trebuie verificate şi evaluate.

Unele

ordin tehni c şi

sînt

de

ordin

individual,

de

altele

s ocial. Căci lupta pentru

dominarea

schimbării trebuie să aibă loc simultan la toate aceste nivele. Cu o înţelegere mai clară a problemelor şi un con­ trol mai

inteligent

al anumitor procese-cheie putem

transforma

criza într-o ocazie favorabilă,

pe

nu

o ameni

numai

să

ajutîndu-i

supravieţuiască,

ci

şi

să

plutească p e crestele valurilor s chimbării, să crească şi să

dobînd ească

un

nou s entiment,

acela

de

a

fi

stăpînii propriului lor destin.

Influenţarea directă Putem începe lupta noastră d e prevenire a şocului viitorului la nivel strict individual. Este limpede că o mare parte

a

comportării

noastre cotidiene

este de

fapt, cu sau fără ştirea noastră, o încercare de a ne proteja

de

şocul

viitorului .

varietate de tactici pentru cînd tăţii

ea ameninţă noastre. l n

Noi

folosim

o

întreagă

a reduce stimularea atunci

să depăşească limitele adaptabili­ majoritatea

sînt folosite totuşi inconştient.

lor,

aceste

procedee

Le putem însă mări

eficienţa, folosindu-le în mod conştient. Putem, de pildă, să ne îndreptăm p eriodic atenţia asupra noastră înşine pentru a ne examina reacţiile fizice şi psihice in faţa schimbării,

făcînd temporar

abstracţie de mediul exterior, pentru

ne cunoaşt e

a

mediul interior. Aceasta nu înseamnă că ne compla­ cem în

subi ectivitate,

ci

că

j udecăm

cu

sînge

rece

propriile noastre fapte. După cum spunea Hans Selye, ale cărui lucrări d espre stress au d eschi s noi orizon­ t uri d e biologie ş i psihi atri e, indivi d ul poate "căuta în mod conştient indicii ale unei prea mal'li încordări" . Palpitaţiile,

tremurăturile,

insomnia

sau

oboseala

neexplicată pot semnala suprasolicitarea, tot aşa cum confuzia,

i ritabilitatea

n eobişnuită,

plictiseala

pro­

fundă şi un sentiment alarmant că lucrurile ne scapă

360

de

sub

control

sint

Observîndu-ne din

tre{!utul

desfă şurăm pînă pe

la

semnale

pe

noi

nostru

de alarmă

înşine,

apropiat,

schimbările

putem stabili

activi tatea

avî n d o marjă adaptab ilităţii noastre

limitele

punctul

de

a

le

psihologice.

căutînd

Intr-un

d epăşi.

dacă

ne

confortabilă sau

sîntem

cuvînt,

putem

fixa în mod conştient ritmul nostru de viaţă. După ce am făcut aceasta, putem începe să-1 in­ fluenţăm

conştient

accelerîndu-1

sau

înceti­

nindu-1 -, mai întîi prin intermediul lu cru rilor mici, al

mi croambianţei, apoi în

delelor învăţa

structurale cum

să

ale

cadrul

mai

experienţei

facem

aceasta

vast

al m o ­

noast re.

examinînd

Putem reacţiile

noastre nepremeditate faţă de suprasolicitare. De exem,plu, folosim o tactică de destimulare atunci cînd

dăm

aparatul cu

buzna

în

camera

stereofonic

sunete

care

n edorite

şi

unui

ne

tînăr şi

bombarda

ascuţite.

închidem timpanele

Scoatem

pur

şi

simplu un oftat d e uşurare cînd nivelul zgomotului scade. Mai acţionăm şi în alte feluri p entru a reduce bombardamentul senzorial - atunci cînd tragem ja­ luzelele pentru a face întuneric în cameră sau căutăm liniştea pe o fîşie de plajă pustie. Putem pune in func­ ţiune aparatul d e con dlţionare a aerului nu atît pentru

a

reduce

temperatura,

cît

pentru

a

masca

sunetele noi şi imprevizibile d e pe stradă printr-un bîzîit previzibil şi neîntrerupt. Inchidem

uşile,

purtăm

ochelari

de

soare,

evităm

locurile urît mirositoare şi ne ferim să atingem supra­ feţe insolite atunci cînd vrem să reducem stimularea simţurilor noastre. Tot aşa, atunci cînd mergem pe un drum alegem

familiar un

de

casă,

in loc sA

folosim un "blindaj

senzorial " ,

la

serviciu

spre

itin erar nou, optăm pentru o n o nnout a t e

senzorială. Pe scurt,

o m i e de şiretlicuri comportamentale subtile pentru a "opri" stimulii senzori ali atunci cînd ne apropiem de limita superioară a adaptabilităţii noastre. Folosim sitatea

tactici

stimulării

similare

pentru

cognitive.

a

Chiar

controla şi

cel

inten­

mai

bun

student priveşte din cînd în cînd pe fereastră, igno­ rîndu-1 pe profesor şi întrerupînd fluxul noilor dat e provenite din

această

sursă.

361

Chiar

cititorii

cei

mai

voraci trec uneori prin perioade cînd nu pot suporta să ia în mî n ă o carte sau o revi stă. D e ce în timpul unei petreceri, acasă la un prieten, unul dintre invitaţi refuză să înveţe un joc nou d e cărţi în ciuda insisten ţ elor celo r lal ţ i ? rol mai

mulţi factori :

Aici j oacă un

amorul propriu, teama de

a

părea caraghios etc. Dar un factor trecut adeseori cu vederea şi care-i afectează dorinţa de a învă ţa poate fi

nivelul

gen eral

al

stimulării

din

cognitive

viaţa

individului în acel moment. "Scuteşte-mă de noută ţile

tale !" este o expresi e rostită de obicei în zeflemea

.

Dar gl uma disi mulează adeseori o dorinţă reală- de a evita abundenta de d ate noi. Aceasta ex plică în parte opţiunile noastre în materie de distracţie - lectură, filme sau emisiuni viziune. Uneori de noutate,

o

căutăm să afluenţă

tăm energic stimulării "

de tele­

obţinem un volum mare

de

informaţii.

Alteori

rezis­

cognitive şi căutăm distracţii

uş oare" . Romanul poliţist tipic, de exemplu, cuprind e

o necunoscută - cin e a ucis ? - într-un cadru ritual structurat

cu

gri j ă ,

lipsit

de noutate

şi

a st f el

uşor

de prezis. In felul acesta folosim distracţia ca pe un mijloc de

a

mări sau micşora stimularea, a daptînd

ritmurile noastre de absorbţie astfel încît să n u ne s uprasolicităm capacităţile. Folosind

în

mod

mai

conştient

asemenea

tactici,

putem asigura un "acord fin" al m i croambianţei noas­ tre. Putem, de asemenea, reduce stimularea nedorită micşorînd

povara

impusă

cunoaşterii.

" I ncercarea

de a memora prea multe lucruri este, desigur,

una

dintre principalele surse ale stressului psihic - scrie Selye. - Eu fac un efort conştient de a uita imediat tot ceea

ce este neimportant şi de a-mi n ota datele

cu o valoare posibilă ... Procedeul acesta poate ajuta pe oricine să atingă cea mai mare simplitate compati­ bilă cu gradul de complexitate al vie ţ ii sale intelec­ tuale" . De asemenea

reglementăm

fl ux ul

luă ri i

d eciziilo r.

Amînăm d eciziile sau îi însărci năm pe a lţii să le i a atunci

cînd suferim de o suprasolicitare în materie

de decizii. Uneori "demisionăm"

chiar pe plan deci­

zional . Am întîlnit într- o zi o sociologă

363

care tocmai

se întorsese de la o con ferinţă profesională cu o par­ ticipare largă şi extrem de stimulatoare ;

s - a aşezat

la o masă î n tr-un restaurant şi a refuzat pur şi simplu să ia vreun fel de decizie în legătură cu meniul. "Ce doreşti să iei ?" şi pentru mine"

-

-

a întrebat-o soţul. "Hotărăşte tu a răspuns ea.

Cînd a fost presată

să aleagă dintre mai multe alternati ve, ea a continuat să refuze, spunînd supărată că nu mai are "energia" să ia vreo hotărîre. Prin cît

asemenea

p u t em

cognitive

mai şi

metode

bine

căutăm

fluxul

decizion ale,

să

reglementăm

stimulărilor

încercînd

senzoriale,

poate,

de

ase­

menea, intr-un mod complicat şi necunoscut încă, să le echilibrăm între ele. Dispunem însă şi de mijloace mai eficiente

de a înfrunta primejdia suprastimulă­

rii. Acestea cuprind încercările de a controla ritmul tranzienţei,

al

noutăţii

şi

al

diversităţii

în

mediul

n ostru.

Zone de stabilitate personală Ritmul s chimbării în viaţa noastră poate fi influen­ ţat de d eciziile conştiente. Putem, de pildă, să limi­ tăm

intensitatea

schimbării

şi

a

stimulării,

nînd în mod conştient legături mai versele

elemente ale mediului

durabile

menţi­ cu di­

ambiant fizic. Astfel

putem refuza să cumpărăm produse de scurtă folo­ sinţă.

Putem să

ne cramponăm să

mai

purtăm

un

sezon vechiul nostru costum, putem refuza cu ener­ gie să ne conformăm noii mode, putem rezista atunci cînd

un

agent comercial ne spune că este timpul să

ne cumpărăm o maşină nouă. I n felul acesta reducem nevoia de a stabili şi

de a rupe legături cu obiectele

fizice din j urul nostru. Putem folosi aceeaşi tactică în relaţiile noastre cu oamenii şi în celelalte domenii ale vieţii. Există mo­ mente cînd şi persoana cea mai sociabilă fuge de so­ cietate

şi

refuză

invitaţiile

la

petreceri

sau

alte

manifestări care implică raporturi sociale. Ne deconec­ tăm în mod conştient. T ot aşa ne putem reduce la minimum

călătoriile.

Rezistăm

SG3

reorganizărilor

fără

sens d in

cadrul

bisericii

şi

companiei tn

care lucrAm;

grupurilor familiale

sau

din cadrul

sociale de

care

aparţinem. Cînd luăm decizii importante, putem cîn­ tări

cu grijă

avantajele şi dezavantaj ele schimbării.

Nu vrem să spunem prin aceasta că progresul poat e sau ar trebui să fie oprit. Nimi c nu este mai puţin raţional decît afirmaţia ducelui de Cambridge, despre care

se spune că a exclamat :

ori ce

moment

şi

indi ferent

"Orice schimbare, în

de

motiv,

trebuie

de­

plînsă" . Teoria asupra limitelor facultăţilor de adap­ tare sugerează

că,

în pofida costului

pe plan fizic,

un anumit ni vel d e schimbare este tot atît de vital pentru sănătate pe cît de dăunătoare este o schim­ bare prea mare. Din motive care nu sînt încă limpezi , unii oameni au

o

nevoie

de

stimulare

mai

mare

decît

alţii.

Ei

par să tînj ească după schimbare chiar şi atunci cînd alţii fug d e ea.

O casă n ouă, un nou automobil, o

n ouă călătorie, un nou loc de muncă, noi oaspeţi in casă,

noi

vizite,

riscuri

şi

decepţii

par să a ccepte toate a cestea

financi are -

ei

şi multe altele fără să

sufere vreun efect supărător. O

analiză

a tentă

a

unor

asemenea

oameni

dez­

văluie ades eori existenţa în viaţa lor a ceea ce s-ar putea numi

"zone d e stabilitate"

- anumite relaţii

durabile, care sint menţinute cu grijă în pofida tu­ turor sch imbărilor. Cunosc un om care a trecut printr-o serie d e com­ plicaţii

s entimentale,

un

divorţ

şi

o

recăsătorire -

toate intr-o perioadă de timp foarte scurtă. Se simte foarte bine cînd se schimbă ceva, ii plac călătoriile, mîncărurile noi, ideile noi, filmele, distracţiile şi cA. r­ ţile noi. Este inzestrat cu o mare inteligenţă şi este rareori "saturat" , suportă cu greu tradiţia şi este per­ manent insetat

de noutate. In aparenţă este schim­

barea personi ficată. Cînd privim totuşi mai atent, constatăm că ocupă a celaşi post de zece ani, conduce un automobil uzat, vechi de şapte ani, haineî e sale nu mai sînt d e cîţiva ani la modă, pri eten i i săi cei mai apropiaţi sînt vech i colegi de serviciu şi chiar cîţiva camarazi de facultate.

""'

Un alt caz se referă la rile

de muncă într-un

un om

ritm

care a schimbat locu­

consternant,

s-a

m u t at

împreună cu familia de 13 ori în 18 ani, c ă l ă t o reştt> n e în c et at,

automobile în ch iri a te,

foloseşte

utilizeazi.l

produse de s c urtă folosinţă, se l au d ă că es te ptimul

din

cartier care în cearcă noile aparate şi, în genera l,

t ră i e şte într-un

virtej

de

n o ut ate

tranzientă,

şi di­

versitate. Dar şi a i c i o p ri vi re mai atentă n e dezvă­ luie importanţa zon elor d e stabilitate din legături strînse

cu

viaţa

sa :

s oţia, care durează de 19 ani , re­

la ţi i neîntrerupte cu p ă ri n ţi i săi şi cu v ec h i i prieteni de fa cultate, presărate cu noi c uno şt in ţe. O formă d i ferit ă

de

obi şn u i n ţe

de zonă

de stabilitate este tipul

care însoţesc persoana oriunde călă·

toreşte ea, indiferent d e schimbările care intervin în v i a ţa sa. Cunosc un profesor care s-a

ş a pt e

mut at

de

ori în zec e ani , care că l ă to reşte permanent în Statele Uni te, A m eri c a de Sud , Europa şi Africa, care şi - a schimbat în r ep et a t e rînduri locul de mu nc ă , dar care

se

conformează

aceluiaşi

program zilnic

f e r en t unde se a fl ă . Citeş te între 8

face mişcare timp

şi a p oi face o s i est ă

de

şi

ind i ­

9 d i mi n eaţ a ,

sferturi de oră l a prînz j um ă t a t e de oră î n a i n te

t r ei

de vreo

de a se cufund a în munca

sa,

care îl ţine ocupat pînă

la 1 0 seara. D e aceea, problema care p ri ma

se

pune nu este de

a

su­

ci de a n e acomoda cu ea. Dacă optă m pentru o evo l uţie rapidă în anumite seetoare ale vi eţi i, putem încerca în m o d conştient să c onstru i m zone d e stabilitate în altele. Poate că un di v o rţ nu ar trebui să f i e urmat prea reped e d e u n transfer în alt loc de muncă. Cum schimbarea,

lucru

im,posibil

de

altfel,

naşterea unui c opi l modifică toate legăturile umane di ntr-o Jiamilie, poate că nu ar trebui să fie urmată

prea în de a p ro a p e d e o s t ab i l i r e în a l t loc, lucru c a re

pro v o acă a f a ra

perturbări uri aş e în leg ă tu ri l e umane d i n familiei. Poate că o f em ei e văduvă d e puţin

timp nu ar trebui să se grăbească să-şi vîndă casa. Pentru a crea zone de stabilitate ad ecvate, pentru

modi fica modelele de viaţă m a i larg i , avem nevoie i nst r u men t e mai eficiente. Trebuie, înain t e d e toate, să n e schimbăm radical atitudinea faţă de viitor. a

de

ll65

I n primul rînd, pentru a ne acomoda schimbării tre­ buie să o anticipăm. Cu toate acestea, i d eea că viito­ rul personal al unui individ poate fi în oarecare mă­ sură anti cipat s e împotriveşte unei

prej udecăţi

larg

răspîndite a oamenilor, maj oritatea acestora, profund d epri maţi, crezînd că viitorul este un mister. Totuşi ad evărul este că noi putem stabili p robabilitatea unora dintre schimbări l e care ne sînt rezervate, în special anumitor schimbă ri

a

structurale mari,

şi

că există

modalităţi de a folosi aceste cunoştinţe în edificarea zonelor d e stabilitate personală. Putem, d e exemplu, prezice cu certitudine că, d acă nu

intervine

moartea,

vom

rudele şi p rietenii noştri un

îmbătrîni,

că

vor îmbătrîni

şi

şi

copiii,

că d e

la

anumit punct sănătatea noastră s e va deteriora.

Oricît d e evident a r părea aceasta, noi putem d educe, ca rezultat al acestei simple afirmaţii, o mulţime de lucruri despre viaţa noastră în următorii doi, cinci sau zece ani şi d espre schimbările pe care va trebui să l e înfruntăm intre timp. Puţini indivizi şi puţine familii îşi fac planuri d e viitor în mod sistematic. Şi, cînd le fac, a cestea sînt văzute de obicei prin prisma b ugetului. Şi totuşi pu­ tem prevedea timp

şi

şi influenţa şi

emoţie

la

fel

ca

cheltuielile noastre d e

pe cele băneşti.

In

felul

a cesta n e este posibil să avem o imagine revelatoare a propriului nostru viitor şi să estimăm în linii mari importanţa

sch i mbărilor

care

s e întrevăd,

elaborîn ­

du-ne periodic ceea ce s-ar putea numi "un buget d e timp şi

emoţii " . Aceasta

este

o

încercare

de a

d e­

termina procentul de timp şi d e energie emoţională i nvestit în

diverse sectoare importante ale vieţii

şi

de a vedea cum ar putea evolua el în d ecursul anilor. Putem,

de

pildă,

să

înscriem

pe o

coloană

a cele

s ectoare ale vi eţii care ni se par cele mai importante : sănătate, profesiune, timp liber, vi aţă conjugală, re­ laţii cu copiii, legături cu părinţii etc. Apoi înscriem lîngă fiecare rubri că timpul aproximativ p e care îl alocăm

în

prezent

exemplu : un serviciu

acestui d e la

s ector.

9

la

17,

Să

luăm

drumul

de

un o

jumătate de oră şi concediile şi sărbători l e obi"Şnuite ; cel care foloseşte această metodă va constata că de-

366

25%

dicll aproximativ

din timpul său lucrului. Deşi

este, d esigur, mult mai greu, el poate face şi

apre­

o

ciere subiectivă a procentului de energ i e emoţională investit în activi tatea profesională. Dacă este plicti­ sit şi lipsit de griji, va investi foarte puţin, neexis­ tînd

o

corelaţie

necesară

între timpul

consacrat

şi

emoţi a investită. Dacă face a cest exerciţiu p entru fiecare din sectoa­

rele importante ale vieţii sale, stră d uindu-se să în­ scrie un procent chiar cînd nu este d ecît o estimare extrem de a

aproximativă

se asigura

şi

totalizînd

cifrele pentru

că nu d epăşesc niciodată

100%,

el va

fi recompensat prin unele constatări surprinzătoare. Căci modul în care îşi repartizează timpul şi energia emoţională

reflectă

fidel

sistemul

său

de

valori

şi

personalitatea s a . Dar e l va fi recompensat cu adevărat pentru an­ gaj area

sa

în acest proces abia atunci cînd

se va

întreba sincer şi în amănunt cum vor evolua în anii ce vin situaţia, viaţa conjugală sau relaţiile sale cu copiii sau părinţii săi. Dacă, d e pildă, est e un cadru de conducere d e nivel mediu, în vîrstă de 40 de ani, cu doi fii adolescenţi, doi

părinţi

sau s ocri în viaţă şi un u lcer du.od enal

i n c i pi ent, el poate presupune că peste cinci ani fiii s:ii vor fi la facultate sau vor fi părăsit casa părin­ tească. Timpul consacrat preocupărilor părinteşti pro­ babil că va scădea. Totodată poate anticipa un oa­ recare

declin

al

energiilor

emoţionale

solicitate

de

rolul său de părinte. Pe de altă parte, pe măsură ce propriii săi părinţi şi

socri

vor îmbătrîni, responsa­

bilităţile sale filiale probabil că vor trece pe primul loc. Dacă sînt boln avi, va trebui

poate să

consacre

mult t i mp şi emoţie îngrijirii lor. Dacă din punct de vedere statistic este probabil ca ei să moară în cursul perioadei în

studiate,

f a ţă. Aceasta îi

s chimbare maj oră

el trebuie spune în

că

să

privească

lucrurile

se poate aştepta l a o

angajamentele sale.

Nici

pro­

pri a sa sănătate nu va d eveni mai bună între timp. Dar, într-un fel sau altul, s e poate hazard a să facă unele presupuneri referitoare l a situaţi a

367

sa

-

şan-

sele de promovare, o eventuală reorganizare, schim.; barea locuinţei, reciclarea etc. Toate acestea sînt d i fidle şi nu-i asigură "cunoaş­ terea vii torulu i " . Mai degrabă îl ajută să-şi precizeze unele supoziţii în privinţa vi itorului. Pe măsură va îmbătrîni, în

curs,

verificîndu-şi

pentru

anul

ce

previziunile pentru anul

următor,

pentru

viitorii

cinci

sau zece ani, va putea desprinde tipuri de schimbări. Va vedea că în anumiţi ani s e va putea aştepta la deplasări şi reorganizări mai mari d ecît în alţii . Unele perioade decît el

sînt

mai

altele.

Pe

poate apoi

agitate,

baza

să

mai

pline

acestor

de

predicţii

adopte decizii

schimbări sistematice,

maj ore

în

prezent .

Va trebui oare să se mute cu întreaga familie în

anul următor sau vor exista destule schimbări şi fără aceasta ?

Va putea el să-şi schimbe locul de muncă ? Să petreacă un conce­

Să cumpere o maşină n ouă ? diu costisitor ?

Să-1 interneze p e s ocrul său vîrstnic

într-un cămin d e bătrîni ? Să aibă o aventură ? Işi poate permite să-şi sc hi mbe profesiunea ? Trebuie oare să în cerce

să

menţină anumite responsabilităţi

neschimbate ? Toate

aceste

rudimentare hologii

şi

precise, mai

tehnici

de

psihosociologii

mai

sensibile

rafinate şi şi

sau

extrem

loc

să

de

Poate că

psi­

pot făuri instrumente mai

la de

aceste mijloace

moderăm

instrumente

variaţi i l e

probabilităţilor,

care permit o înţelegere mai

Şi totuşi, dacă în chiar

sînt

planificare personală.

certitudini primitive

canalizăm

fluxul

bună.

căutăm indicii,

ne

pot

ajuta

să

sch i mbărilor din

viaţa noastră. Căci, ajutîndu-ne să identificăm zonele de schimbare rapidă, ele ne ajută, identi ficăm - sau să modele şeşte.

relativ

Ele

de a s emenea, să

creăm - zone

constante în

îmbunătăţes c

vîrtejul

şansele

de stabilitate, care

fiecărui

ne

cople­

individ

în

lupta personală p e care o duce pentru a rămîne stăpî­ nul propriului său d estin . Totodată acesta nu

es t e un proces exclusiv nega­

tiv, o luptă pentru suprimarea sau limitarea schim­ bări i .

Problema

care

se

pun e

oricărui

individ

care

încearcă să reziste schimbării rapide este cum să se menţină în limit ele adaptabilităţii sale şi, dincolo de

1168

aceasta,

cum

mite să

trăiască

să găsească punctul optim care-i per­ cu

o

in t en s i tate maximă.

Doctorul

John L . Fuller, cercetător princi pal la Jackson Labo­ ratory,

un

centru

de c ercetări

biomedicale din B ar

Harbor, în statul Maine, a efectuat experienţe legate de privaţiunea şi excesul de schimbări . "Unii oameni -

spune

el - capătă un anumit sentiment d e se­

renitate chiar în mijlocul agitaţiei din jur nu pentru că a r fi imuni la emoţie, ci p entru că au găsit moda­ litatea

de a i n clude

doza

«adecvată,.. de schimbare

în viaţa lor" . Căutarea acestui opti m este ,poate a ce­ laşi lucru cu "căutarea fericirii" . Prizonieri

tempoPari

ai

limitelor

impuse

de

sis­

temele nervoase şi endocrin pe care ni le-a dat evo­ luţia, trebuie să elaborăm noi procedee de regulari­

zare a stimulării căreia îi sîntem supuşi.

Gruparea situaţional! Nenorocirea este că asemenea tactici personale de­ vin pe zi ce tr ece mai puţin eficiente. Cînd ritmul schimbării

creşte,

indivizilor

le

este

tot

mai

să-şi creeze zonele de stabilitate personală

greu

d e care

au nevoie . Costul neschimbării creşte şi el. Putem locui în continuare în vechea noastră casă, dar totul în jur s e transformă. Putem păstra vechiul nostru automobil, dar

notele

de plată ale reparaţiilor

crese n emăsurat. Putem refuza să ne transferăm în­ tr-un nou loc de muncă, dar în consecinţă ne pierdem slujba. Căci, deşi putem lua anu mi te măsuri pentru

a reduce înrîurirea schimbărilor în viaţa noastră per­ sonală, problema reală se află în afara noastră. Pentru. a crea un mediu ambiant în care schimba­ rea îl îns ufleţ eşt e şi

îl îmbogăţeşte p e individ,

dar

nu îl copleşeşte, trebuie să folosim nu numai tactici personale, să-i

ci

ajutăm

şi pe

strategii oameni

sociale. să

Dacă

intenţionăm

suporte acceleraţia,

tre­

buie să începem acum să includem diferite tipuri de ,.paraşoc al vii torului"

in textura însăşi a societăţii

supraindustriale.

Sot

Iar acest lucru impune un nou mod de a concepe schimb a rm ş i n eschimbarea în vi aţa noastră, ba chiar un mod di� :: r i t de cl asificare a oamenilor. In prezent t i n d em să-i si tuăm pe oameni nu după schimbările pe care le suferă întîmplător l a un mo­ ment dat, ci după situaţia sau statu tul lor în peri o::t­ dele dintre schimbări. Noi considerăm că un membru d e sindicat este un om care s-a înscris într-un sindi­ cat şi continuă să facă p arte din el. Denumirea noas­ tră se referă nu l a înscriere sau la retragere, ci la "neschimbarea " care are loc între acestea

două. B e­

nefi ciarul asistenţei s ociale, studentul, metodistul, ·ca­ drul de conducere, toţi sînt între două schimbări . Există oamenii.

însă De

şi

un

mod

exemplu,

locuinţă nouă"

absolut d iferi t de

"ci neva

care

face parte dintr-o

se

a p rivi

m u tă

într-o

c ategori e în

care

sînt incluşi zilnic peste 100 000 de ameri cani, şi to­ tuşi aceştia sînt rareori consideraţi un grup. "Cei care îşi schimbă locul de muncă" sau "cei care se afiliază unei biserici" sau "cei care d ivorţează" constituie cu toţii categorii bazate pe situaţii temporare, trecătoare, şi nu p e situaţiile mai durabile dintre peri oadele de tranzi ţie. Acest pun ct de vedere cu totul nou, care n egl i j ează ce "sînt" oamenii, pentru a studia ce "devin" ei, suge­ rează o întreagă serie d e noi abordări ale problemei adaptării. Una

dintre

cele mai

pline

de

i maginaţie

şi

mai

simple abordări de acest fel îi aparţine doctorului H er­ bert Gerjuoy, psiholog în cadrul Organizaţiei de c er­ cetare a resurselor umane. El o numeşte "gruparea situaţională" , odată

şi,

explicată,

asemenea utilitatea

totuşi nu a fost niciodată

maj orităţii ei

pare

ideilor

bune,

indiscutabilă.

exploatată în mod

Şi

siste­

matic. Se prea poate ca gruparea situaţională să d e­ vină unul dintre servi ciile sociale cheie a l e viitorului. Doctorul Gerj uoy demonstrează că ar t rebui create organizaţii temporare - "grupuri situaţionale" - pen­ tru oamenii care trec prin schimbări similare în ace­ laşi moment. Asemenea grupuri, susţine G erjuoy, ar trebui

create "pentru

familiile prinse în

convulsiile

mutării, pentru bărbaţii şi femeile pe punctul de a

170

obţine divorţul, pentru oamenii pe •Cale de a-şi pierde un

părinte

copil, şeze

sau

soţul,

pentru bărbaţii o

nouă

pentru

c ei

care aşteaptă

un

care se

pregătesc să îmbrăţi­

p entru

f,amiliile care tocmai

ocupaţie,

s-au mutat într-o comunitate n o uă, pentru cei ce-şi vor căsători ultimul

copil,

pentru cei care a u atins

vîrs t a pensionării - cu alte cuvinte p entru toţi cei puşi în faţa

unei s chimbări importante în viaţa lor.

doar

Fi 11eşte, persoana respectivă va fi

un membru

temporar al grupului, doar atît cît să fie aj utată să d epăşească

dificultăţil e

tranziţiei.

Unele

grupuri

se

pot uni pentru cî teva luni, altele însă s�ar putea să n u reziste d ecît timpul unei singure întruniri" . Grupînd laolaltă oameni pe cale d e a împărtăşi

o

care împărtăşesc sau sînt experienţă de adaptare co­

mună, demonstrează el, îi aj utăm să-i facă faţă. "In­ dividul care trebuie să s e ad apteze la o situaţi e nouă pierd e

o

parte din elementele de bază ale respectu­

lui de sine. El începe să s e îndoiască de propriile sale capacităţi. Dacă îl punem î n contact cu alţii care trec prin aceeaşi exp erienţă, oameni cu cave s e poate iden­ tifica şi pe care îi poate respecta, îl vom reconforta. Membrii grupului aj ung să împărtăşească, chiar dacă pentru

scurt

timp,

acel aşi

s entiment

de

identitate.

Ei privesc problemele mai obi ectiv, fac s chimb de idei şi puncte d e vedere utile, dar mai important este fap­ tul

că

Acest

îşi

sugerează

a ccent

pus

reciproc alternative de viitor" . pe

vii tor,

spune

G erjuoy,

este

es enţial. Spre deosebire de unele şedinţe de terapie în grup, adunările g rupurilor situaţionale ar trebui să fie dedicate

nu

disecării trecutului sau introspec­

ţ i ei, ci discutării obiectivelor p ersonale şi planifi cării

folosite în viitor, în noile Membrii lor pot urmări filme despre

s trategiilor practice spre a fi condiţii de viaţă.

alte grupuri similare, care întîmpină acelaşi gen de probleme.

Ei

pot

asculta

persoane

care

trec

prin

aceeaşi perioadă de tranziţie, dar au ajuns la un sta­ diu mai avansat. Pe scurt, li se dă prilejul să-şi reu­ nească

experienţele

şi

i deile

personale

înainte

de

sosirea momentului schimbării .

ln esenţă

această abordare n u conţine nimic nou.

Există d ej a organi�aţii

care se bazează pe principii

situaţionale. Un grup d e voluntari ai Corpului Păcii