Sistemul Digestiv - Schema Biologie Vegetala Si Animala Bac [PDF]

Zitiervorschau

Sistemul digestiv Sistemul digestiv este format din: ❖tub

digestiv: cavitatea bucală, faringe, esofag, stomac, instestin subțire și intestin gros

❖glande

anexe: glande salivare, ficat și pancreas

Cavitatea bucală = segmentul de recepție a hranei; aici începe digestia chimică a glucidelor trănsformări mecanice: tăierea, mărunțirea și amestecarea hranei; sub acțiunea dintilor și a limbii - transformări fizice: umezirea hranei și dizolvarea componentelor sub acțiunea apei din salivă. -

Saliva este un suc digestiv secretat de trei glande salivare mari: glande submaxilare, sublinguale și parotide. Conține apă, mucus, ioni minerali și lizozim- o substanță cu rol bactericid și o singură enzimă digestivă - transformări

chimice: sub acțiunea amilazei salivară (ptialină) care acționează asupra amidonului preparat pe care îl degradează până la stadii de dextrine și maltoză.

Rezultatul tuturor proceselor de la nivelul cavității bucale este transformarea hranei într-un bol alimentar care, prin degluție, trece în faringe, apoi în esofag (care se întinde de la cartilajul cricoid până la orificiul cardia) și ajunge în stomac.

1

Stomacul = cel mai voluminos segment al tubului digestiv; situat în partea superioară a cavitații abdominale, sub diafragmă, în loja gastrică Majoritatea mamiferelor prezintă un stomac unicameral, cu excepția erbivorelor rumegatoare care au un stomac tetracameral (ierbar, ciur, foios, cheag). Acestea închit hrana nemestecată care ajunge în ierbar unde trăiesc bacterii simbionte, sub acțiunea cărora este degradat peretele celular de natură pectocelulozica. Din ierbar, hrana trece în ciur, este reînchițită și ajunge în foios și apoi în cheag.

Dimensiuni, după tipul de hrănire • mamifere fitofage - stomac încăpător, deoarece hrana este voluminoasă, dar săracă în substanțe nutritive • mamifere prădătoare - stomac mai mic • omnivore - redus ca dimensiune Prezintă două orificii: • cardia - comunică cu esofagul • pilor - comunică cu intestinul subțire (cu duodenul) Rol HCL: • activează pepsina gastrică • creează un mediu acid necesar pepsinei • împiedică dezoltarea germenilor în stomac -

transformări mecanice: desfacerea bolurilor alimentare și amestecare acestora cu sucul gastric, sub acțiunea musculaturii netede din peretele gastric tranformări fizice: umezirea și mai puternică a hranei, sub acțiunea apei din sucul gastric. transformări chimice: sub acțiunea enzimelor proteolitice și a enzimelor lipolitice

2

Enzime proteolitice - acționează asupra proteinelor ❖ pepsina - secretată sub formă inactivă de pepsinogen și activată în stomac sub acțiunea HCl; acționează asupra moleculelor mari pe care le degradează în proteine mai mici de tipul albumozelor și peptonelor ❖ labfermentul - coaguleaza laptele în prezenta ionilor de Ca ❖ gelatinaza - lichefiază gelatina Enzime lipolitice ❖ lipaza gastrică - hidrolizează grăsimile în acizi grași și glicerol Toate procesele de la nivelul stomacului duc la transformarea alimentelor într-o pastă acida denumită chim gastric. Mici cantități de chim gastric trec în duoden.

Intenstinul subțire -

se întinde de la orificiul pilor până la valvula ileo-cecală; scurt la carnivore, mediu la omnivore, lung la erbivore

Este împărțit în trei zone: duoden (porțiune fixă) - mucuoasa lui secretă enzime digestive; aici se descarcă bila și sucul pancreatic ❖ jejun (porțiune mobilă) - conține glande ce secretă sucuri digestive ❖ ileon (porțiune mobilă) - rol în absorbția nutrimentelor ❖

Partea interioară a intestinului (mucoasa) prezintă o enromă suprafața, constituită din numeroase proeminențe numite vilozități intestinale. În structura unei vilozități se găsesc: un epiteliu cu microvili, vase de sânge și limfatice, precum și fibre musculare neted care provoacă mișcările vilozităților. La nivelul intenstinului subțire se definitivează procesele digestive și, în același timp, se realizează absorbția nutrimentelor. Absorbție intestinală constă în: a) trecerea nutrienților în sânge și limfă b) trecuperarea apei și a ionilor minerali din compoziția sucurilor digestive -

transformări mecanice: realizate de muculatura netedă din peretele intestinului; amestecare conținutului intestinal cu sucurile digestive transformări fizice: înmuierea puternica a hranei sub acțiunea apei din sucurile digestive transformări chimice: sub acțiunea enzimelor hidrolitice din sucurile digestive (bila, sucul pancreatic și sucul intestinal)

3

Ficatul = cea mai mare glande anexă de coloare roșcat-maronie = glandă exocrină; situat în cavitatea abdominală sub diaframă, în dreapta stomacului, în loja hepatică -

format din lobi și lobuli hepatici = unitatea de bază a fiactului, care au în alcătuirea lor celule hepatice, calicule biliare și numeroase vase sangvine

-

pe fața inferioară se observă hilul hepatic, locul de intrare și ieșire a vaselor de sânge și al nervilo.

-

vascularizația ficatului este dublă :

nutritivă - realizată de artera hepatică, care aduce sânge oxigenat de la inimă ❖ funcțională - realizată de vena portă, ce aduce sânge neoxigenat de la intenstine, pancreas și splină, dar încărcat cu nutrimente Sângele din cele doua circulații se amestecă la nivelul lobulilor. ❖

Bila ! nu conține enzime = suc digestiv secretat de ficat; este produsa de celulele hepatice (hepatocite) și condusă printr-un sistem de canalicule și canale ce ies din ficat și confluează cu canalul veziculei biliare formând canalul coledoc; acesta se deschide în duoden printr-un orificu comun cu al canalului pancreatic principal, prevăzut cu sfincterul Oddi = lichid de culoare gălbuie sau verzuie cu o compoziție complexă (apă, săruri biliare, pigmenți biliari - bilirubină și biliverdină - rezultați din degradarea hemoglobinei), acizi biliare, colesterol și lecitina (asigură aborbția grăsimilor) - sărurile biliare au rol în emulsionarea grăsimilor, în activate lipazelor și în absorbția acizilor grași Pancreasul = glandă mixtă, situată în spatele stomacului stomac, în curbura duodenului, sub ficat -

are o parte endocrină, sub forma unor insule ce secretă hormoni (insulina si glucagon) și o parte exocrină, de tip tubulo-acinos (acinii pancreatice) ce secretă suc pancreatic, cu rol în digestia chimică

4

Sucul pancreatic = suc digestiv secretat de pancreas Enzime proteolitice - tripsină, chimiotripsină, carboxipeptidaze, colagenază elastază; hidrolizează proteinele până la oligopeptide (di-, tri-, tetrapeptide) și chiar aminoacizi Enzime lipolitice - lipaza pancreatică; hidrolizează grăsimile în acizi grași și glicerol Enzime glicolitice - amilaza pancreatică; hidrolizează amidonul crud până la maltoză.

Sucul intestinal = suc digestiv secretat de glande microscopice situate în grosimea peretelui intestinal Enzime proteolitice - oligopeptidaze - hidrolizează oligopeptidele până la aminoacizi Enzime lipolitice - lipaza intestinală - hidrolizează lipidele până la aicizi grași și glicerol Enzime glicolitice - dizaharidaze (maltază, lactază, zaharază) degradează dizaharidele (maltolză, lactoză, zaharoză) până la monozaharide (glucoză, fructoză, galactoză) ! În urma tuturor proceselor: Proteine => Aminoacizi Lipide => Acizi grași și Glicerol Glucide => Monozaharide Absorbția intesinală este favorizată de : suprafață foarte mare de absorbție datorită cutelor multiple ale mucoasei (valvulele conivente, vilozități intestinale și microvilii) ❖ grosimea mică a mucosei ❖ vascularizație foarte bogată ❖

Digestia intestinală transformă chimul gastric în chil gastric. Resturile nedigerate trec prin valvula ileo-cecală în intestinul gros. Aici, flora microbiană de fermentație degradează glucidele până la acizi organici, iar flora microbiană de putrefacție degradeaza proteinele până la aminoacizi. Intestinul gros -

delimitat de intestinul subțire printr-un sfincter și o valculă ileo-cecală, ce nu permit conținutului să trecă decât într-o singură direcție

-

alcătuit din cecum, colon și rect

5

Boli

Cauze

Gastrita

-

-

Ulcerul gastro-duodenal

-

Manifestări

Prevenire

Iritații produse de alcool, tutun, medicamente sau substanțe caustice consum de alimente alterate Mâncăruri fierbinți

Greață, dureri de cap, vărsături, dureri gastrice Indispoziție Regurgitări

Evitarea unei alimentații bogate în condimente iuți, alimentelor prăjite, prea fierbinți sau alimentelor alterate Evitarea consumului abuziv de alcool sau tutun

acțiunea corozivă a HCl Prezența unor bacterii (Helicobacter pylori) care atacă mucoasă stomacală

Leziuni în duoden sau stomac prin distrugerea mucoasei Dureri în partea superioară a abdomenului Grețuri, senzație de arsură Vomă în cazul ulcerului perforat

O alimentație ratională, variată și echilibrată Evitarea consumului de alimente alterate

Hepatita virală acută

Virusuri hepatice Heptita A= boala mâinilor mudare; se transmite pe cale digestivă (alimente contaminate) sau prin inoculare accidentală Hepatia B/C = transmise prin sânge infectat, salivă, spermă

Inflamarea ficatului Tulburări digestive Urină închisă la culoare Materii fecale decolorate Febră, oboseală, amețeli, greață, vărsături Icter (colorarea în galben a pielii)

Spalarea frecventă a mâinlor cu săpun Menținerea igienei dinților și a gurii pentru eliminarea focarelor de infecție Asigurarea igienei apei potabile

Toxiinfecții alimentare

-

alimente alterate ciuperci neavizate lapte nefiert salmonele, colibacili, streptococi alimente gătite insuficient

Greață, vărsături, dureri abdominale (colici), scaune apoase, dureri de cap

Evitarea consumului de alimente alterate Protejarea alimentelor de contacul cu insecte, depuneri de praf, polen sau alte particule cu potențial toxic Prelucrarea alimentelor în condiții de igienă

-

6