Senzaţionalul În Limbajul Tinerilor [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea din Craiova Facultatea de Litere

Lucrare de Licenţă

Coord. Ştiinţific: Conf. Univ. Dr. Silvia Pitiriciu

Absolvent: Marica Anda Claudia Craiova

1

2010

Universitatea din Craiova Facultatea de Litere

Lucrare de Licenţă Senzaţionalul în limbajul tinerilor

Coord. Ştiinţific: Conf. Univ. Dr. Silvia Pitiriciu

Absolvent: Marica Anda Claudia

2

Craiova 2010

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………….4 1. Stadiul cercetărilor………………………………………………………….7 2. Metodologie………………………………………………………………...9 3. Anglicismele, procedeu intern sau împrumut?.........................................11 3.1. Definiţie…………………………………………………………………..11 3.2. Denotaţie, conotaţie……………………………………………………....13 3.3. Flexiune, uz……………………………………………………………….14 4. Argoul, O limbă convenţională………………………………................... 25 4.1.Definiţie.Caracteristici..................................................................................25 4.2. Originea cuvintelor argotice........................................................................26 5. Concluzii........................................................................................................38 6. Bibliografie....................................................................................................40 7. Anexa..............................................................................................................43

3

Introducere

„[...]limba, alegerea şi cursivitatea expresiunii în expunerea vorbită sau scrisă e un element esenţial, ba chiar un criteriu al culturii [...] şi măsurariul civilizaţiunii unui popor[...]1” „Noi nu suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră… Să păstrăm cu demnitate şi să luptăm, că avem o limbă pe car ne-au lăsat-o ca un mărgăritar scriitorii şi stăpânii noştri”2. Tema limbajului a suscitat de-a lungul anilor probleme dezbătute de către lingvişti. Cuvintele au apărut, în special, în limbajul tinerilor, iar sursa lor este interpretabilă, fie că sunt producţii proprii, fie că sunt împrumuturi. Obiectivul acestei lucrări este cerectarea provenienţei acestor cuvinte, termeni de argou sau anglicisme. Manifestarea fenomenului de anglicizare şi în ţara noastră se datorează condiţiilor social-politice actuale, precum şi lărgirii relaţiilor economico-financiare cu lumea occidentală, cuvintele englezeşti fiind utilizate de specialişti pentru comunicarea şi informarea în toate domeniile de activitate (unde sunt preferaţi termenii originali), precum şi de vorbitori, care au tendinţa de a folosi limba engleză ca limbă internaţională de comunicare. După doctrina lui Saussure, limba este asemeni unui organism mereu în schimbare3, dar care îşi restabileşte neîncetat echilibrul său intern. Prin urmare, şi lexicul unei limbi este un ansamblu cu mutaţii permanente. Două sunt sursele de îmbogăţire a vocabularului: una internă şi alta externă. Sursa externă nu reprezintă altceva decît 1

Sergiu Praporişciu, interviu cu Vlad Pohilă De ziua memoriei lui Eminescu, Revista „Agero” , 15 ianuarie 2008, Chişinau, pag. 1. 2 Idem, Ibidem, pag. 1. 3 Idm, Ibidem, pag. 3.

4

împrumutul. În studiul dat o atenţie deosebită vom oferi împrumuturilor recente din enleza britanică şi americană. Odată cu intrarea copilului într-un alt mediu social, sunt asimilate cuvinte noi, unele intrând în vocabularul activ al acestuia. Tinerii sunt foarte inventivi, în ceea ce priveşte limbajul folosit, adesea sunt greu de înţeles de însuşi părinţii lor. S-a considerat că limbajul folosit de către tineri ar reprezenta o subcultură diferită. Ca o definiţie, putem descrie o subcultură ca pe o tendinţă de manifestare a unei culturi elementare a grupurilor şi subgrupurilor sociale. Tinerii încearcă în permanenţă să se distanţeze de ideologiile generaţiilor mature, să evite adulţii şi să li se opună pentru că ei reprezintă autoritatea. Indirect, ei îşi creează un stil propriu de viaţă format din variate sisteme de conceptii, de valori, de norme şi de solidarităţi4. Diferitele subculturi pot fi identificate datorită unor etichete vestimentare asumate: geacă de piele, pantalonii evazaţi şi pantofii cu talpă grosă definesc stilul unui teddy-boy din anii '50; cămăşile şi pantalonii de jeans, cizmele groase şi grele, coafura trăznită mergând de la capetele rase până la tot felul de combinaţii între "ras" şi "creastă" sunt elemente reprezentative pentru stilul unui skinhead etc. Subculturile tinerilor folosesc aspecte ale limbajului, nonverbal şi teatral pentru a investi lumea „lor” cu sensuri reprezentative. Subculturile jonglează cu valorile subterane ale societăţii: hedonismul, dispreţul pentru muncă, noţiunile de agresivitate şi violenţă ale masculinităţii, accentuându-le până la excluderea caracterului lor formal sau oficial. Prin aceste subculturi tinerii încearcă să-şi exprime nevoia de a crea, însă cea mai importantă este

nevoia

de

exprimare

a

autonomiei

faţă

de

părinţii

lor5.

Subculturile tinerilor îşi asumă atât „o teritorialitate” fictivă, plasându-se pe un teren al plăcerii şi nu pe unul al muncii, cât şi „o teritorialitate” concretă, prin "cucerirea" unor zone specifice precum strada, „colţul străzii”, diferite localuri . Subculturile se focalizează în jurul unor „ocazii” de interacţiune socială: weekend-ul, vacanţele,

4

Sergiu Bălţătescu, Sociologia culturii, Universitatea din Oradea, 2004, pag. 9. Sergiu Bălţătescu, art. Spaţiul oraşului şi subculturile urbane, Revista Română de Geografie Politică, nr. 2, pag. 136. 5

5

sărbătorirea zilelor de naştere, petrecerea nopţilor în „centru”, concertele, meciurile, „statul degeaba” 6. Tinerii îşi marchează propriul limbaj, ei îşi creează un limbaj cu termeni de argou prin care se autodiferenţiază de interlocutorii lor mai în vârstă. Teribilismul vârstei îi determină să adauge la acest limbaj codat cuvinte cu înţeles de superlativ, precum cuvântul „super”, atât de folosit în rândul tinerilor de astăzi. Înlăturarea comunismului a avut consecinţe până şi în domeniul limbajul, toate constrângerile suferite de către populaţie în această perioadă s-au dorit a fi înlăturate din amintire şi până şi tinerii şi-au exprimat această dorinţă de libertate. Se poate demonstra această argumentaţie printr-o cercetare a originii cuvintelor care au început a fi folosite în limbajul nostru după această perioadă. Lucrarea mea are la bază cercetarea amănunţită a anglicismelor şi a argoului din limbajul tinerilor. În relaţia profesională cu aceşti copii, am reuşit să surprind conversaţii în care cuvintele nu îmi sunt tocmai uzuale oricui. După 1990 lexicul românesc s-a confruntat cu o avalanşă de anglicisme care au invadat limba şi care continuă să pătrundă în limba română în ritm accelerat. Un exemplu destul de grăitor ar fi o revistă adresată tinerilor cu un tiraj mare, precum „Bravo” sau „Cool Girl”. Tinerii generaţiei după anul 2000 au acces la internet la o vârstă mică, sunt mai solicitaţi din punct de vedere intelectual şi social. Internetul le-a oferit posibilitatea de a fi familiari cu toate evenimentele care până acum nu le erau împărtăşite de către părinţi. Teribilismul, despre care se vorbeşte este o cauză a comportamentului acesta. Tinerii doresc să-şi exteriorizeze sentimentele doar în interiorul grupului lor de prieteni, prezenţa părinţiilor îi stânjeneşte. Petrecea timpului liber are un aspect mult mai diferit faţă de ce însemnat până acum. Jocurile interactive sunt cele care împlinesc viaţa adolescenţilor din timpul liber. Ca în orice societate, nu putem cataloga toţi tinerii după un anumit tipar, faptul că există şi unii care au păstrat legăturile cu tradiţia, reprezintă un lucru absolut normal.

6

Idem,Ibidem, pag. 136.

6

Comportamentul unui tânăr este strâns legat de educaţia primită în cadrul familiei, ea poate doar fi observată de cei din jur şi de evoluţia ulterioară a tânărului adult. Faptul că am ales să tratez această temă, în care îmi propun să analizez limbajul tinerilor adolescenţi ai mileniului al III-lea7, reprezintă, de fapt, o preocupare actuală. 1990 a reprezentat anul în care lingviştii susţin că „asistăm la o dinamică lingvistică nu numai spectaculoasă prin amploare, ci şi extrem de rapidă, determinată, în oarecare măsură intralingvistic, dar mai ales extralingvistic, o evoluţie caracterizată, paradoxal, prin două mari direcţii şi tendinţe contradictorii”8. Asistăm, în acelaşi timp la o îmbogăţire, din punct de vedere lexical, prin împrumuturi, dar şi prin creaţii interne. Limba actuală se îmbogăţeşte şi se diversifică atât sub aspectul utilizărilor stilistic funcţionale (apar noi stiluri şi, mai ales, noi substiluri funcţionale), cât şi sub aspectul utilizărilor discursiv-comunicative (utilizări în situaţii noi de comunicare, multe dintre ele imposibil de imaginat în epoca ceauşistă), utilizări care antrenează mutaţii semnificative de strategie discursivă şi o diversificare fără precedent a tipologiei textuale9. Influenţa engleză în limba română, foarte pronunţată în perioada actuală în limbile europene, se realizează atât prin preluarea

masivă de elemente lexicale cât şi prin

atribuirea unor sensuri ale împrumuturilor englezeşti cuvintelor din limba română.

1. Stadiul cercetărilor În ultimii ani, împrumuturile, cu precădere anglicismele şi americanismele, au constituit obiect de studiu pentru nenumăraţi lingvişti, profesori, academicieni români, motiv pentru care au apărut pe piaţă diverse lucrări de specialitate care abordează acest subiect din diferite perspective. Aş enumera aici doar câteva din numele de referinţă care au dezbătut acest fenomen lingvistic: Mioara Avram, Rodica Lăzărescu, Adriana Stoichiţiu Ichim, Ioana Vintilă Rădulescu, Rodica Zafiu.

7

Acesta este un termen prin care tinerii se descriu.

8

Rodica Zafiru, articolul “Se urâţeşte limba actuală?”, in Romania Literară, pag. 11.

9

Sergiu Băltăţescu, art. Spaţiul oraşului şi subculturile urbane, Revista Română de Geografie Politică, nr.

2, pag. 136.

7

Mioara Avram menţiona „ în mod paradoxal, pericolul reprezentat de influenţa engleză actuală vine din faptul că ea se produce prin oameni culţi şi că, la nivelul limbii literare, funcţionează factori care împiedică sau măcar încetinesc românizarea împrumuturilor, menţinute de lucrările normative într-o formă strident străină. Numeroase cuvinte demonstrează că fără frîna lucrărilor normative şi a cunoscătorilor limbii engleze, anglicismele recente s-ar adapta la limba română la fel de uşor ca împrumuturile din alte straturi etimologice”10. Rodica Lăzărescu11 atrage atenţia asupra greşelilor posibile sau deja generalizate în utilizarea limbii române, pe care le denumeşte, în tradiţia deschisă de Al. Graur, „capcane“. Formula pe care autoarea o găseşte este una mai puţin folosită în cărţile de cultivare a limbii. Ea constă în prezentarea acestor abateri sub o formă mai distractivă, aşa cum ne indică şi prima parte a titlului – Haz de necaz. Adriana Stoichiţoiu Ichim12 surprinde dinamica vocabularului românesc, aşa cum se reflectă ea în presa postdecembristă, în limba vorbită şi în dicţionarele apărute după 1989. Autoarea examinează descriptiv şi funcţional cele mai productive procedee interne de îmbogăţire a vocabularului, împrumuturile recente (îndeosebi din engleză şi franceză) şi principalele tipuri de mutaţii semantice. În centrul atenţiei se află cuvinte şi sintagme de ultimă oră (multe neînregistrate în dicţionare), specifice stilului publicistic sau preluate de acesta din alte registre ale limbii: din stilul tehnico-ştiinţific, din limbajul familiar sau din argou. Ioana Vintilă Rădulescu13, se opreşte, în analiza noului DOOM, şi asupra anglicismelor, despre care menţionează „Numite de unii critici anglisme sau chiar... senisme (nu de la senil, ci în loc de xenisme), ceea ce arată care este, uneori, nivelul... semidoct al mass-mediei”), cuvintele englezeşti sunt preferate în locul celor româneşti, folosirea fiind încurajată şi de către mass-media.

10

Mioara Avram, Anglicismele în limba română actuală, Editura Academiei, Bucureşti, 1997, pag. 10.

11

Rodica Lăzărescu, Dicţionar al capcanelor limbii române Haz de necaz, Editura Corint, Bucureşti, 2005.

12

Adriana Stoichiţoiu Ichim, Vocabularul limbii române actuale :dinamică, influenţă, creativitate, Editura

All, Bucureşti, 2001. 13

Idem, Ibidem .

8

Rodica Zafiu14 în studiile , interviurile şi publicaţiile realizate se ocupă de neologismele din engleza britanică sau americană. Georgeta Ciobanu realizează o sinteză asupra anglicismelor din limba română în prima lucrare românească care abordează conceptul de anglicism în sensul acceptat pe plan internaţional15. Metodologie Deşi DOOM pune la dispoziţia celor interesaţi de o exprimare cât mai îngrijită (scriere, pronunţie, încadrare morfologică) o selecţie a celor mai uzuale achiziţii în română din categoriile anglicismelor şi americanismelor, precizându-le categoria gramaticală, forma şi pronunţia corectă, trebuie totuşi menţionat faptul că acest instrument lingvistic nu reuşeşte nici pe departe să ţină pasul cu numărul mare de anglicisme care pătrund în limba română din diverse domenii de specialitate şi din diferite registre ale limbii englezei britanice şi ale englezei americane. Titlul este unul sugestiv „Senzaţionalul în limbajul tinerilor”, intenţia mea fiind aceea de a sublinia acest limbaj care a fost creat de către tineri pentru a fi înţeleşi doar de către ei. Cuvintele create de ei, de la împrumuturile din engleză la prescurtările şi gradele absolute demonstrează dorinţa tinerilor de independenţă. Faptul că la noi în ţară se studiază încă din perioada preşcolară a condus la apariţia acestui limbaj diferit, intenţia tinerilor fiind aceea de a nu se face înţeleşi de către adulţi. Acesta este un limbaj care se foloseşte în paralel, uzanţa acestor cuvinte într-o măsură destul de mare a determinat introducerea acestor cuvinte în dicţionarele noastre. Analiza limbajului tinerilor are ca punct de plecare surprinderea cuvintelor neobişnuite, care nu se găsesc în limbajul nostru curent. Senzaţionalul constă în aşezarea acestor cuvinte, într-o conversaţie, la locul potrivit, expresiile necesită o cunoaştere în profunzime a sensului lor. Senzaţionalul eeste explicat prin apariţia acestor cuvinte care reprezintă un mod de exteriorizare a propriilor sentimente şi gânduri într-un mod destul de normal pentru aceşti tineri adulţi. 14

Rodica Zafiu, Diversitate stilistică în România actuală, Editura Universităţii din Bucureşti, 2001.

15

Georgeta Ciobanu, Anglicismele în limba română, Timişoara, 1996.

9

3.

Anglicismele, procedeu intern sau împrumut?

Ideea că anglicismele sunt folosite de către snobi, sau de către persoane care doresc să-şi demonstreze astfel „cultura aleasă”, apare cel mai des. Dacă privim şi din alt punct de vedere, înţelegem necesitatea introducerii acestor cuvinte noi. 3.1. Definiţie . Anglicismele sunt definite astfel, în DEX, drept cuvinte împrumutate 16, însă în MDN găsim o continuare a acestei definiţii17. Alte definiţii găsim la lingvişti, precum Mioara Avram, în Anglicismele în limba română actuală18 „anglicanismul este un tip de străinism sau xenism, care nu se restrânge la împrumuturile neadaptate şi / sau inutile şi este definit ca : unitate lingvistică ( nu numai cuvânt, ci şi formant, expresie frazeologică, sens sau construcţie gramaticală) şi chiar tip de pronunţare şi / sau scriere (inclusiv de punctuaţie) de origine engleză, indiferent de varietatea teritorială a englezei, deci inclusiv din engleza americană, nu doar din cea britanică”. Adriana Stoichiţiu Ichim, foloseşte termenul de anglicism, pentru „împrumuturi recente din engleza britanică şi americană, incomplete sau deloc adaptate (ca atare, ele se scriu şi se rostesc în româneşte într-un mod foarte apropiat sau identic cu cel din limba de origine)”19. Realizează o delimitare între anglicisme (rocket, master) şi xenisme ( cuvinte 16

Anglicism, expresie specifică limbii engleze; cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o

altă limbă şi neintegrat în aceasta, pag. 112. 17

Anglicismul, se consideră că este un „cuvânt, expresie proprii limbii engleze; cuvânt pătruns într-o altă

limbă și încă neintegrat în aceasta. 2. caracteristică, obicei tipic englezesc. (< fr. Anglicism)” . 18

Avram, Mioara, op. cit., pag. 11.

19

Adriana Stoichiţoiu Ichim, op.cit., pag. 83.

10

neadaptate numite şi barbarisme: cash, jogging, show, summit), menţionând că această „ calificare de anglicanism ni se pare nepotrivită în cazul unor împrumuturi deja asimilate şi frecvent utilizate, inclusiv în limba vorbită, precum : fan, job, hit, star, stres”20. Carmen Vlad consideră anglicismele „ cele mai recente împrumuturi, care se disting prin slaba adaptare la sistemul morfologic şi fonologic al limbii române şi care prezintă fluctuaţii în grafie şi scriere”21. Această „modă lingvistică”, are, în general, un caracter efemer, şi în acelaşi timp, superficial. De ce afirm acest lucru despre limbajul tinerilor din zilele noastre? Foarte simplu, genul acela de „limbă engleză” amestecată cu tot felul de cuvinte de argou nu are o şansă de supravieţuire îndelungată. Nu îl întâlnim decât în perioada de teribilism adolescentin, în perioada, aşa-numită a „superlativelor absolute”. Englezismele din limbajul actual al tinerilor sunt mai ales elemente lexicale (cuvinte şi expresii) preluate din limbajul familiar, vorbit (ok, cool, fresh etc.) reprezintă un mijloc de "internaţionalizare" comportamentală şi, prin opoziţie cu jargonul "clasic", o modalitate de ştergere a diferenţelor sociale şi naţionale. Anglicismele ,,de lux”22 sunt împrumuturi inutile, care ţin de tendinţa de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a se individualiza lingvistic în acest mod. Sunt fapte de snobism şi ca atare nu vom insista decât cu puţine exemple: advertising (publicitate), band (orchestră), fashion (modă), toast (pâine prăjită). Există expresia „limbă personală adoptivă”23 prezenţa adjectivului „adoptivă”, cel puţin în limba română, nu poate însemna altceva decât ceea ce constituie “primit” în familie, în existenţa ta, cu drepturi şi obligaţii egale, identice cu limba ta maternă. Prin acest mod de a vorbi, foarte greu acceptat de societate, elevilor li se oferă un sentiment de emancipare, de independenţă şi mai ales de nonconformism. Cauza principală a apariţiei acestui limbaj este nevoia de a crea un limbaj care să nu fie înţeles de cei din jur.

20

Idem, Ibidem, pag. 83.

21

Carmen Vlad, Limba română contemporană. Lexicologie”, Universitate Babeş-Bolyai, Cluj, pag. 3.

22

Lyutakova, Rumyana, Adaptarea grafică a anglicismelor in limbile română şi engleză, în

Romanoslavica, XXXIX, 2003, pag. 109. 23

Nistor Barbu, Aspecte ale dinamicii lexicale in limbajul presei de azi, Universitatea „Ovidius”,

Constanta, pag. 2.

11

Tinerii zilelor noastre au un limbaj „subordonat”, dacă se poate spune aşa, limbajului internetului. Permisivitatea internetului determină această „modă” lingvistică. Foarte rar un tânăr nu are acasă un computer instalat la internet, încât să nu se ocupe serios de limba engleză dacă doreşte să-şi facă noi prieteni prin intermediul „chat-ului”.

A3.2. Denotaţie, conotaţie. În majoritatea cazurilor aceşti termeni de origine englezească nu au echivalenţe în limba noastră, astfel încât, noi am împrumutat şi realităţile pe care le definesc. Anglicismele denotative nu au, în general, echivalente în limba română, întrucât denumesc realităţi apărute recent în diferite domenii ale culturii materiale şi spirituale. De exemplu: fotbal (fotbalist), baschet (baschetbalist), rugby (rugbist), schi, lap-top, site, walkman, pager, sponsor, hard, soft, computer, web, clip, curriculum, fast-food, ketchup, hamburger, hot-dog, chips24. Caracterul internaţional al anglicismelor denotative motivează folosirea lor în forma originară (tocmai pentru a fi un ,,instrument” facil de comunicare între specialişti şi nu numai). Ele nu se vor adapta niciodată, tocmai datorită acestui caracter:lobby,hobby, thriller, brandy, ketchup, western etc. Anglicismele conotative sau stilistice sunt cele care dublează un cuvânt românesc preexistent. In afara anglicismelor pe care le captează prin intermediul internetului, revistele adresate tinerilor sunt saturate cu astfel de termeni, iar adolescenţii, din dorinţa de a epata, împrumută acest limbaj. Domeniile în care anglicismele sunt folosite cu frecvenţă crescută sunt: domeniul muzical şi cel al vieţii mondene, domeniul sportiv, precum şi cel tehnic şi economic.

3.3. Flexiune, uz. 24

Manuela Nevaci, Anglicisme in publicatii adresate tinerilor, pag. 5.

12

Majoritatea anglicismelor sunt substantive şi adjective invariabile. Integrarea noilor cuvinte se realizează la diferite niveluri lingvistice, fonetico-fonologic, morfologic, lexical, grafic. “Adaptarea reprezintă procesul transformărilor petrecute în forma şi conţinutul anglicismului care cuprinde anumite etape- din momentul apariţiei noii unităţi, prin treptele care marchează evoluţia ei, până la asimilarea acesteia”, aceasta este definiţia anglicismelor la care a ajuns lingvista Lyutakova Rumyana25. Ea a transpus în cartea sa stadiile de adaptare ale cuvintelor englezeşti. Astfel încât, aceasta a descoperit că există diferite stadii de adaptare, de la o adaptare iniţială, deci incompletă, la una încheiată, sfârşind cu „adaptarea inversă”. Aceasta presupune o nouă variantă de întrebuinţare a unui anglicism, precum este cazul următoarelor cuvinte: aisberg/aisberg, baipas/by-pass, brocăr/broker, clovn/clown, feribot/fery-boat, ghem/game, lider/leader, meci/match. Denumind noţiuni abstracte, substantivele au primit desinenţa de plural a neutrelor româneşti . De exemplu: chart-uri, hobby-uri, party-uri, trend-uri. Se observă şi preferinţa pentru compusele prin contopire (la majoritatea substantivelor compuse prin parataxă înregistrăm fenomenul contopirii) : comeback, outsider, partytime, snowboard. O mare parte a cuvintelor englezeşti sunt cuvinte compuse, astfel încât apare problema scrierii acestora, într-un cuvânt, în două cuvinte separate sau unite prin cratimă26. Din punctul de vedere al adaptării cuvintelor, acest proces este frânat de factori de natură sociolingvistică : vorbitorii nu renunţă la varianta englezească. Se observă şi tendinţa de formare a familiilor lexicale : de la shirt- t-shirt, la trendy- super-trendy. Anglicismele sunt considerate împrumuturi recente din engleza britanică şi americană, incomplet sau deloc adaptate. Se poate observa că majoritatea termenilor sunt neasimilaţi fonetic şi morfologic la structura limbii române, chiar neînregistraţi în lucrările lexicografice româneşti. De exemplu: cover, boarder, outfit, challenge, fresh, look, modeling, partytime, songwriter. Numeroasele variante ortografice se datorează procesului de adaptare nedefinitivat şi sentimentului de caracter străin al anglicismelor 25

Lyutakova, Rumyana, op. cit.pag. 110. Idem ibidem, pag. 110.

26

13

mai noi la care se adaugă şi caracterul psiho-lingvistic (dorinţa vorbitorilor a demonstra cunoştiinţele de engleză). Ex. songwriter : Eu sunt şi rămân songwriter-ul de la HIM. ( Bravo, nr. 4/2001, pag. 4). Prin adăugarea sufixului moţional –iţă, se formează femininul, ceea ce demonstrează o semi-adaptare la structura gramaticală a limbii române. În domeniul muzical, 65% din termenii selectaţi nu sunt atestaţi în lucrările lexicografice recent publicate. De exemplu: „...favoritii din zona dance-ului“ (Ziua, 14.05.2002). Anglicismele precum play-back, underground, show-room, come-back, sunt deja înregistrate, astfel încât play-back, reprezintă înregistrarea mimată a unei înregistrări, underground, reprezintă mişcarea artistică subterană, come-back, reprezintă revenirea în top a unei vedete. Live se traduce ca fiind reprezentarea în direct,în ceea ce priveşte viaţa mondenă, s-au înregistrat termeni precum: cool, college-shirt, fresh, hair-styling, outfit, tshirt, cover-girl, casting, make-up, look. Cuvântul cool înlocuieşte termenul grozav, fiind usual în limbajul tinerilor, după cum reiese din publicaţiile amintite. De exemplu: „Cool-Girl vă prezintă cele mai cool trend-uri în hair-styling. ( Cool-Girl, nr. 12/2001, pag. 17). Cuvântul college-shirt, reprezintă o fustă cu pliseuri late, tank-shirt este utilizat pentru „vestă”, t-shirt pentru „tricou, costum”. Anglicismele precum cocktail, make-up, party, pub, trend, super-trendy, inventariate şi în ,DCR au pătruns în limbajul tinerilor datorită revistelor cu subiecte din viaţa mondenă: „Vi s-a pregătiti un cocktail tare”( Cool-Girl, nr. 10/2002, pag. 12) ; casting reprezintă selectarea actorilor pentru anumite roluri. Există şi un alt domeniu interesant pentru tineri, cel sportiv. De exemplu: boarder, fitness, snowboard, fair, outsider. Snowboarder reprezintă o trunchiere a compusului englezesc snowboarding. Outsider şi fair şi-au extins întrebuinţarea îmbogăţind sfera semantic a domeniului sportive. În domeniul economic, printre anglicismele cele mei folosite de către tineri sunt: boss, bussines-man, dealer, job, marketing, shopping. Boss, desemnesză şef: Eşti boss-ul grupului HIM( Bravo, nr. 4/ 2001, pag. 4).

14

În domeniul etnic s-a putut constata frecvenţa următorilor termeni: „Poţi memora imagini digitale pe care apoi le poţi folosi wall-paper” ( Bravo, nr. 6/2002, pag. 5), având astfel înţeles de „fundal”. În limbajul tinerilor a devenit, astfel, familiar utilizarea termenilor precum challenge- „provocare”, nobody- „nimeni”, target- „ţintă”, wicked- „ciudat”, preluând modelul întâlnit în mass-media. De exemplu: „ a avut loc un challenge între cele două trupe de hip-hop”

(Gazeta

Sporturilor, 30.12.2005). Brand s. n. pl. branduri „marcă, firmă”. Broker s. m. pl. brokeri „agent care vinde sau cumpără pe comision; intermediar”. Dealer s. m. pl. dealeri „distribuitor”. Site s. n. pl. site-uri „spaţiu pe internet, spaţiu în care sunt situate informaţii pe reţeaua de internet”. Mouse s. n. pl. mouse-uri, articulat mouse-ul „dispozitiv la computer, calculator, periferic cu care se poate deplasa cursorul pe ecranul unui computer”. Chat s. n. „discuţie amicală, o discuţie care se face prin schimbarea mesajelor electronice”. Desktop s. n. pl. desktopuri „ecran”. Display s. n. pl. display-uri, articulat display-ul „dispozitiv de vizualizare folosit ca periferic la calculatoare”. Hard disk s. n. „disc magnetic de mare capacitate, pentru stocarea datelor la computer”. Software s. n. „ansamblu de activităţi (codificare, organizare, analiză, programare) pentru calculatoarele electronice, soft”. Joystick s. n. „manetă care controlează mişcarea imaginilor pe un ecran electronic sau la jocurile mecanice”. E-mail s. n. pl. e-mailuri „scrisoare în format electronic, mesaje”. On-line/online loc adj., loc. adv. „echipament, dispozitiv sau mod de prelucrare a datelor conectate direct la calculator”. Off-line/offline loc adj, loc adv. „echipament, dispozitiv sau mod de prelucrare

15

a datelor neconectat direct la calculator”. Play-back sn; pl. play-back-uri „redare a unei înregistrări pe bandă electromagnetic sau pe disc; tehnică inversă dublajului, prin care înregistrarea sunetului precede pe aceea a imaginii”. Single s. n. pl. single-uri „când se vorbeşte despre un disc de muzică, având câte o singură melodie pe fiecare faţă”. Hit s. n. pl. hituri „cântec de succes, şlagăr”. Derby s. n. pl. derby-uri, articulat derby-ul „întrecere sportivă de mare importanţă”. Hamburger s. m. pl. hamburgări. Hotdog s. m. pl. hotdogi. Fast-food s. n. pl. fast-fooduri „local în care se serveşte mâncarea standardizată, preparată şi servită rapid”. Cheeseburger s. m. „sandvici cu brânză”. Chips s. n. pl. chipsuri „cartofi prăjiţi (denumire comercială)”. Cornflakes s. n. „floricele de porumb”. Brandy s. n. pl. brandy-uri, articulat brandy-ul „băutură alcoolică, coniac”. Whisky s. n. pl. whisky-uri, articulat whisky-ul „băutură alcoolică”. Ketchup s. n. „sos picant din suc de roşii, oţet şi mirodenii”. Look s. n. pl. lookuri, articulat lookul „înfăţişare,aspect”. Lifting s. n. „operaţie estetică care constă într-o incizie ce scurtează pielea pentru a face ridurile invizibile”. Make-up s. n. pl. make-upuri, articulat make-upului „machiaj”. Fashion s. n. „modă”. Design s. n. „creaţie vestimentară”. Gloss s. n. „luciu de buze”. Eye-liner s. n. „tuş”. Office s. n. „îmbrăcăminte pentru serviciu”. Casual s. n. „îmbrăcăminte de zi”. Beauty „frumuseţe, splendoare” ca în sintagma „salon beauty” Aspecte de flexiune sunt înregistrate în DOOM pentru termeni precum : staff / pl.

16

staffuri; management, lobby / art. loby-ul, high technology, discount / pl. discounturi; dumping / pl. dumpinguri, art. dumpingul; brand / pl. branduri, broker / brokeri, dealer / dealeri, manager / manageri, site / pl. site-uri, art. site-ul, chat / art. chatul, desktop / pl. desktopuri, display / pl. display-uri, art. display-ul, hard disk / pl. hard diskuri, software, on-line / online, off-line / offline, e-mail / pl. e-mailuri. Limbajul tinerilor se caracterizează printr-o combinaţie de limbă română şi limbă engleză, aşa-numita romgleză. Printr-o analiză succintă asupra cuvintelor menţionate aici, am constatat că majoritatea cuvintelor englezeşti se regăsesc în Marele Dicţionar de Neologisme, numărul acestra fiind de 22, pe când in DEX doar de 12, iar în DOOM de 11. pentru o mai bună apreciere am adăugat la finalul lucrării o anexă cu aceste cuvinte. De exemplu: mouse, joystick, bowling, bungee-jumping, fitness, gloss, office, casual. Anglicizarea este considerată un superstrat27 al limbii române, folosirea cuvintelor englezeşti de către tineri, şi mai ales a expresiilor uzuale reprezintă un mijloc de „internaţionalizare" comportamentală. Deşi anglicismele sunt termeni neadaptaţi sau incomplet adaptaţi la sistemul limbii, studiile specializate au pus în evidenţă faptul că, datorită utilizării lor frecvente, pot fi considerate ca având caracter de normă (fonetică, ortografică, morfologică). Au existat discuţii cu privire la folosirea cratimei în scrierea acestor cuvinte englezeşti, astfel încât, se consideră că „nu se foloseşte cratima la articolele sau desinenţele terminate în litere din alfabetul limbii române, pronunţate ca în limba română”28: boardul, boarduri; clickul, clickuri; trendul, trenduri. În acelaşi timp, s-a considerat că se foloseşte cratima „în cazul împrumuturilor şi numelor de locuri a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare 29”: acquis-ul; bleu-ul; Bruxelles-ul; dandy-ul, pl. art. dandy-i (nu dandi, pl. art. dandii); show-ul, show-uri, gadgetul [gheğetul], itemul [itemul], weekendul [uĭkendul], inclusiv în cazul unor anglicisme ceva mai vechi, scrise şi conform DOOM fără cratimă: westernuri ş.a. 27

Dragoş Vlad, Topală, Aspecte ortografice şi ortoepice ale anglicanismelor din limba română actuală, în

„ Omagiu Gheorghe Bolocan” , „ componentă importantă a lexicului limbii române actuale este vizibilă atât în limbajele specializate, cât şi în limba comună” , Editura Universitaria, Craiova, 2006. 28

DOOM, „Principalele Norme Ortografic, Ortoepic şi Morfologice ale Limbii Române”, pag. 270.

29

Idem Ibidem, pag. 270.

17

Aceeaşi la secţiune, unde la paginile XCI şi XCII ni se explică în ce situaţii articolul hotărât enclitic (singular şi plural) de leagă cu cratimă. Exemplele sunt aceleaşi de mai sus, cu menţiunea că sunt adăugate şi cuvintele greu flexionabile (ph-ul, RATB-ul, x-ul). DOOM ia în considerare doar ultima literă în care se termină cuvântul respectiv, în timp ce există şi alte opinii conform cărora întreg cuvântul ar trebui să se scrie sau să pronunţe la fel în limba română. Astfel, articularea şi pluralul recomandată de DOOM sunt: e-mailuri, pluginuri, internetul, în cazul cuvintelor e-mail, plugin, internet. Necunoaşterea sensului unor anglicisme, graba, neatenţia în exprimare generează de multe ori construcţii pleonastice. Pleonasmele morfologice menţionate sunt tolerabile, dar pe lângă acestea există şi pleonasme lexicale intolerabile . Apar astfel situaţii de genul: naraţiunea unui story; bani cash; hobby preferat; bord de conducere; a face henţ cu mâna. Cele mai multe pleonasme se realizează prin alăturarea unor termeni în construcţii cu caracter redundant, întrucât sensul determinantului este inclus în definiţia determinatului ( anglicismul). Cel mai des întâlnit pleonasm lexical, în ciuda numeroaselor semnalări rămâne mijloace mass-media. Dragoş Vlad Topală30 „substantivele anglicisme primesc articolul hotărât enclitic la formele cazuale de nominativ-acuzativ si genitiv-dativ”, articolul hotărât este ataşat fără cratimă la împrumuturile care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română şi cu cratimă la împrumuturile a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare. Dragoş Topală menţiona că în cazul substantivelor masculine şi neutre, articularea se realizează prin –l pentru nominativ-acuzativ şi –lui pentru genitiv-dativ, precedat de vocala tematică –u- : brokerul, brokerului; dealerul, dealerului; driverul, driverului; hamburgerul, hamburgerului; rockerul, rockerului (masculine); bannerul, bannerului; boardul, boardului; charlestonul, charlestonului; 30

Idem Ibidem, pag. 261.

18

copyrightul, copyrightului; jazzul, jazzului;

leasingul, leasingului; managementul,

managementului; posterul, posterului; rapul, rapului; rockul, rockului; soccerul, soccerului (neutre). Pentru plural substantivele primesc articolele -i pentru masculin, -le pentru neutru la nominativ-acuzativ, respectiv -lor la genitiv-dativ: beatnicii, beatnicilor; bikerii, bikerilor; challengerii, challengerilor; hackerii, hackerilor; hamburgerii, hamburgerilor; outsiderii, outsiderilor; stripperii, stripperilor (masculine); castingurile, castingurilor; computerele, computerelor; hard-diskurile, hard-diskurilor; jeepurile. Există cazuri când articolul se leagă cu cratimă în cazul substantivelor masculine terminate în vocală sau în semivocală : boy-ul, boy-ului; dandy-ul, dandy-ului; discjockey-ul, disc-jockey-ului; old-boy-ul, old-boy-ului; playboy-ul. De exemplu: „a comentat boss-ul de la Balkan Petroleum“ ; nume predicativ: „Sunt joker-ul echipei“; genitiv, atribut: „pauza pentru achizitionarea hotdog-ului“31. Nu toate substantivele se leagă prin cratimă, există şi câteva excepţii, precum : flashul, playboyul, sprayul, whiskyul; showului, talk-showului; showurile, talk-showurile. Substantivele feminine „se situează în contexte unde au o formă apozitivă” 32, fiind, astfel, mai puţin supuse flexiunii. Nu putem să excludem şi alte posibilităţii, pentru că există şi cazuri de flexiune a cestor substantive: bazooka, miss-uri. Flexiunea substantivelor feminine prezintă o dinamică mai avansată, care nu ţine cont de gen sau de normă. Articolul hotărât, marcă a determinării definite, apropie masculinele de neutre. Ambele ataşează articolul hotărât diferenţiat pentru nominativ-acuzativ si genitiv-dativ singular, la radicalul substantivului. La plural, articolul este aglutinat la desinenţă, datorită poziţiei lui enclitice. Grafia cu sau fără cratimă este diferită în funcţie de finala substantivului. Femininele au formă fixă, masculinele si neutrele primesc articolul hotărât. Uzul demonstrează că articolul apare şi la substantivele invariabile. Astfel, articolul contribuie la exprimarea flexiunii, marchează valorile de gen, de număr şi de caz. Secvenţele -urile, -urilor, „ansambluri de clasificatori“33, sunt elemente care

31 32 33

Dragoş Vlad Topală, op. cit., pag. 262. Idem Ibidem, pag. 264. Dragoş Vlad, Topală, op. cit., pag. 263.

19

îndreaptă substantivele anglicisme spre o flexiune de tip sintetic, tendinţă care se manifestă în limbajul presei actuale si în limbajele profesionale. Datorită faptului că utilizarea cratimei ţine, de foarte multe ori de subiectivismul persoanei, precum şi că liniuţa nu se aplică la formele de plural ale substantivelor neutre, s-a concluzionat folosirea cratimei în cazul substantivelor neadaptate din punct de vedere fonetico-fonologic, grafic sau lexico-semantic şi se datorează înclinaţiei limbii române de a asigura trecerea liberă a neologismelor în limba română34 . Cercetând gradul de adaptare a cuvintelor de origine engleză în limba română, conform normelor lingvistice, s-a putut constata că tendinţa generală a limbii literare actuale este de a păstra împrumuturile din engleză într-o formă cât mai apropiată de cea din limba sursă. În acelaşi timp, la nivel morfologic, o consecinţă a pătrunderii masive a cuvintelor din engleză ar putea fi „subminarea” caracterului flexionar al limbii române prin creşterea numărului adjectivelor invariabile şi ştergerea graniţelor dintre părţile de vorbire35. Iar potrivit normei lexico-semantice, definirea sensului împrumuturilor se face, în general, printr-un sinonim sau o expresie echivalentă românească. Anglicismul mai poate fi introdus în text după echivalentul său românesc sau, într-o manieră jurnalistică, prin alternarea termenilor sinonimi în titluri şi subtitluri36. O problemă importantă întâlnim în cazul unor cuvinte din limba română pentru care se folosesc sinonime în limba engleză: un cuvânt precum team (care pune probleme de scriere şi citire, [tim], dar nu şi de adaptare morfologică – cf. forma articulată teamul) ca sinonim al mai vechiului echipă, termenul sit (ca şi în arheologie sau arhitectură, şi el împrumutat nu de prea multă vreme, dar din franceză, care lipseşte din DEX) şi nu site, care pune, încă, probleme de scriere şi deci de pronunţare (căci în privinţa flexiunii este şi el adaptat: site-ul, site-uri), dar mare lucru nu se mai poate face acum, după ce toţi utilizatorii, care folosesc programele de calculator în limba engleză, l-au adoptat ca atare, mouse cu şoricel (cf. fr. souris, sp. ratón etc.) sau cu alt cuvânt, iar într-un caz precum acela al lui gay, homosexual sau homo, care circulă paralel, nu prea au şanse să-l înlocuiască. 34

Idem Ibidem, pag. 263.

35

Idem ibidem, pag. 263.

36

Idem ibidem, pag 263.

20

Ioana Vintilă – Rădulescu observa că „ceea ce ar putea fi făcut şi avem intenţia de a face în dicţionarele viitoare este a adăuga, la asemenea cuvinte, corespondentul românesc recomandabil, în speranţa că el se va impune – aşa cum se procedează pentru franceză, unde, în cazul termenilor de specialitate, este vorba chiar de recomandări oficiale (cf. arrière-plan pentru background, ristourne, respectiv minimarge pentru sensurile diferite ale lui discount etc.)”37. În opinia lui Theodor Hristea, care este şi a autoarilor DOOM, „acţiunea de cultivare ştiinţifică a limbii naţionale nu trebuie să aibă nimic în comun nici cu imuabilitatea anumitor norme gramaticale, nici cu neaoşismul, nici cu neologismomania [...] şi nici cu fanatismul unor purişti întârziaţi, care resping orice inovaţie lingvistică sub pretext că ei apără frumuseţea şi puritatea limbii strămoşeşti. Este în afară de orice discuţie că limba trebuie lăsată să evolueze”; „nici vorbă nu poate fi despre o încercare de a ţine în loc evoluţia firească a limbii”, aceasta trebuind „să se dezvolte (adică să se schimbe)”38. În întărirea acestei afirmaţii, Theodor Hristea menţiona că „inovaţiile pozitive contribuie la uniformizarea, sistematizarea şi simplificarea sistemului”39, acestea fiind cele care ar putea generaliza „ceea ce trebuie înţeles în sensul că ele au şanse de a fi adoptate şi de către vorbitorii instruiţi şi, ca urmare, de a fi acceptate, în cele din urmă, în norma limbii literare, inclusiv în forma ei codificată”40. Inovaţiile negative sunt considerate abateri de normă, lipsite de justificare structurală. Autorul articolului specifică, cu privire la aceste inovaţii negative faptul că „inovaţiile negative neducând, deci, la îmbunătăţirea sistemului, ci, dimpotrivă, la degradarea lui, în cazul multora dintre ele „nu mai putem vorbi de „evoluţie”, ci de o adevărată involuţie lingvistică”41. 37

Ioana Vintilă-Rădulescu, Normă şi norme în tradiţia filologică românească, Institutul de lingvistică Iorgu

Iordan-Alexandru Rossetti, Bucureşti, pag. 93. 38

Theodor Hristea, Inovaţii lingvistice negative în limba română contemporană, în Aspecte ale dinamicii

limbii române actuale, Editura Universităţi din Bucureşti, 2002, pag.190. 39

Idem Ibidem, pag 192.

40

Ioana Vintilă- Rădulescu, Unele inovaţii ale limbii române contemporane şi ediţia a II-a a DOOM-ului,

Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan-Alexandru Rosetti, Bucureşti, pag. 4. 41

Theodor Hristea, op. cit., pag.190.

21

Limba engleză este o limbă de circulaţie internaţională, în cele mai multe state ea a fost impusă încă de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Valul de neologisme care a apărut în limbajul nostru după anul 1989 a umplut golurile pe care le-au creat lipsa denominărilor din anumite domenii, precum în politică, economie, viaţă cotidiană, divertisment. Globalizarea lingvistică a fost remarcată, încă de la începutul anilor 1960, de către Pierre Bourney. În lucrarea sa capitolul care se referă la acest lucru l-a intitulat „Une même langue pour le monde entier”42. În urma unui scurt chestionar pe care l-am făcut unor elevi din clasele a V-a şi a VI-a, am putut constata că elevilor le sunt foarte uzuale cuvintele de salut din limba engleză. De fapt în urma analizei chestionarului, pot afirma că elevii din clasele chestionate se salută, mai mult, folosind aceste cuvinte. Se ridică o întrebare firească: de ce preferă aceşti elevi, care nu sunt decât iniţiaţi în limba engleză, să folosească mai mult cuvintele englezeşti când există echivalentele lor şi în română? De ce preferă să spună, „hello” sau „hy”, „ok”, „good”, în loc de tradiţionalul bună ziua? În acelaşi timp, am remarcat, că deşi aceste cuvinte au devenit uzuale pentru ei, nu şi-au dat străduinţa de a învăţa şi modul în care se aştern pe hârtie. Şi în ceea ce priveşte exprimarea lor am dubii că le folosesc adecvat, precum şi în pronunţia lor. Interesul adolescenţilor de a se cultiva cu limba engleză, chiar dacă este una puţin modificată, este un eveniment pozitiv. Cauzele acestui limbaj sunt numeroase, greu de înţeles de noi, dar adecvate vârstei şi dorinţelor lor de libertate. Mass-media este, după propria părere, cea mai importantă sursă prin intermediul căreia s-a transmis engleza . Un rol foarte important în difuzarea inovaţiilor lexicale îl are presa, care, pe lîngă faptul că este considerată, a patra putere în stat, este şi un important factor culturaleducativ. Prin larga sa audienţă, prin autoritatea pe care o impune, atît presa scrisă, cît şi presa audio-vizuală, ia parte la educarea lingvistică a publicului, dar şi la diversificarea şi difuzarea inovaţiilor lexicale. Astfel, englezismele care îşi fac apariţia pe paginile presei 42

Idem Ibidem, pag. 202.

22

scrise autohtone din ultimii şapte ani, tipologia lor, acceptarea sau neaceptarea anglicismelor de către cititori sunt întrebări ce prezintă interes nu numai pentru lingvişti, ci şi pentru noi. Iată de ce cunoaşterea profundă a limbajului presei scrise, realizările şi carenţele acestuia ar fi de un real folos celor interesaţi de subiectul cercetării. Motivaţia utilizării anglicismelor, după cum se poate observa din materialul prezentat, variază de la caz la caz. Unii termeni sunt introduşi din comoditate sau pentru evitarea sintagmelor (single „disc ce conţine câte o singură piesă pe fiecare faţă”). Caracterul internaţional, precizia anglicismelor necesare, dar şi nevoia de a înlocui „limba de lemn” din perioada anterioară anilor ’90 au determinat invazia termenilor de origine engleză. Anglicismele alcătuiesc o parte considerabilă din fondul lexical internaţional şi reprezintă o consecinţă a rolului de frunte jucat de statele în care se vorbeşte această limbă. Asistînd astăzi la o dezvoltare tehnologică fără precedent, la o interculturalitate în plină emancipare, facilitată de numeroasele canale de comunicare şi răspîndire a ideilor, remarcăm că un fenomen, mai rar auzit altădată, se desfăşoară în limba noastră în ultimele decenii. E vorba de împrumuturile de termeni anglo-americani, care pătrund masiv în limba română şi continuă să crească într-un ritm accelerat în pas cu schimbările tehnologice spectaculoase. Acestea îşi găsesc motivaţia în necesitatea de a desemna noile realităţi extralingvistice.

4. ARGOUL, O LIMBĂ CONVENŢIONALĂ

23

Termenii de argou se întâlnesc şi în limbajul răufăcătorilor, nu aceiaşi, adolescenţi îşi dezvoltă aceşti termeni, care au ca scop folosirea unui limbaj simplificat în ceea ce privesc activităţile lor şcolare sau din afara şcolii, pe când persoanele rău intenţionate au ca unic scop, săvârşirea de fapte infracţionale. 4.1. Definiţie. Caracteristici. Mă voi rezuma în a analiza limbajul format din termeni de argou al tinerilor noştri. Termeni folosiţi de către aceşti, de argou au următoarea definiţie, „este un limbaj convenţional, folosit în mod conştient de către vorbitorii unui grup social sau profesional, pentru a nu fi înţeleşi de către ceilalţi”43. O altă definiţie, a cercetătoarei Ion Pachia Tatomirescu, «argoul este un mod de exprimare nonliterar, specific anumitor grupuri sociale „certate cu legea“ şi cu „codul manierelor elegante”. Aceste grupuri sociale, sunt grupuri de vagabonzi, de delicvenţi, dar şi de elevi, studenţi, militari, care şi-au format un vocabular special. Definiţia lui Iorgu Iordan pentru argou este aceea de ,,limbaj special”44. Noţiunile din argoul românesc, însă au echivalente şi în cele din celelalte ţări, definesc părţi ale corpului, îmbrăcăminte, încălţăminte, crimă, bătaie, epitete depreciative. Ziarul Jurnalul, defineşte astfel argoul, „Argoul, prin definiţie, este folosit de grupuri de persoane din dorinţa sau din nevoia vorbitorilor săi de izolare şi de afirmare prin limbaj a solidarităţii la grup. Sentimentul de apartenenţă asigură un sentiment de siguranţă , dar şi de valorizare în cadrul acesteia” 45. Tonul de dezacord din rândurile acestui articol vin să întărească ideea că nu toţi oamenii sunt de acord cu limbajul de stradă al adolescenţilor noştri rebeli. Articolul se continua astfel: „ Ceea ce ar putea fi argoul folosit de adolescenţii români este un hibrid, un mixaj, o fiertură şi brambureală ţigănească, turcă şi engleza de baltă amestecate toate cu jargon din mediul infracţional, din dorinţa celor care uzitează astfel de argouri de a părea mai interesanţi şi de a se detaşa

43

Dicţionarul Explicativ al limbii Române, pag.

44

Iordan, Iorgu, Stilistica Limbii Române, 1975, pag. 307.

45

Jurnalul , articolul Argou de cocalar şi de piţipoancă, 13 martie 2010, pag. 1.

24

definitiv de ceea ce îi înconjoară. Pentru lingvişti, viteza de transformare argoului românesc este mină de aur”46. Părerile oamenilor sunt diferite, la fel cum este şi genul fiecăruia, unii prezintă un interes mărit în apariţia unor noi cuvinte în vocabularul nostru, aceştia sunt în special persoanele care se ocupă de acest subiect ca profesie, însă sunt şi numeroşi interesaţi, fără a avea ocupaţia aceasta în mod normal. Acesta este un lucru pozitiv în general, faptul că nu sunt dezinteresaţi de ceea ce se petrece în jurul lor. Însă, majoritatea, ceea ce este un lucru trist, prezintă un dezinteres destul de mare. Indiferenţa cu care tratează acest subiect o pun se seama grijilor zilnice, care sunt mult mai importante decât limbajul tinerilor. Argoul este considerat un limbaj care se bazează pe spontaneitate, argoul care se foloseşte în zilele noastre, cel al tinerilor, s-a putut constata că înlocuieşte latura aceea de păstrare a secretului, folosit de către hoţi, adoptând o formă prin care doreşte să reprezinte nevoia de expresivitate 4.2. Originea cuvintelor argotice. Unele cuvinte şi expresii argotice provin din limba comună, cu menţiunea că vorbitorul le atribuie acestora sensuri noi, care au la bază, uneori, comparaţia, sinonimia sau sinecdoca: bostan sau dovleac pentru ,,cap” , clănţău pentru ,,avocat” (care vorbeşte mult), patefon pentru ,,soacră”, spital pentru ,,carceră” , ciorap pentru ,,mănuşi”, a da o gaură pentru ,,a face o spargere”, borş pentru ,,sânge” , boboc pentru ,,student în anul I” . Alţi termeni provin din graiurile regionale sau sunt împrumutaţi din alte limbi, mai ales din cea ţigănească: a ciordi pentru ,,a fura” , gagică pentru ,,iubită” , a hali pentru ,,a mânca” , dar şi din germană: caput pentru ,,distrus, zdrobit” , vacs pentru ,,lucru fără valoare” , fraier pentru ,,om prost” , rusă: balşoi pentru ,,mare” , engleză: bişniţă pentru ,,afacere” etc. Cuvântul şmecher, face parte din categoria argotismelor intrate în uzul familiar şi tot mai puţin marcate stilistic. Dicţionare noastre definesc acest cuvânt prin „ persoană cu gust rafinat”, sensul pornind de la germ. Schmecker. Cuvântul şi-a păstrat, în paralel, şi un uz argotic. Categoria şmecherilor (care în uzul tinerilor se găseşte în opoziţie cu cea a 46

Idem Ibidem, pag 1.

25

fraierilor), include o postiură profesională. Cuvântul intră în componenţa sau stă la baza unora dintre desemnările limbajului argotic românesc, reprezintă limba şmecherilor, abilitatea verbală fiind o trăsătură esenţială. Abrevierea şme, atestată în glosar Cota 1936 şi discutată, în construcţia à la şme, de Iordan este de actualitate. Varianta de pronunţare jmecher, este scrisă într-o notă glumeaţă. Familia lexicală a acestui cuvânt este următoarea, diminutivul şmecheraş, reprezintă o variantă ironică a utilizatorului, prin care este prezentat cineva într-un mod depreciativ. Verbul a şmecheri e polisemantic : în construcţia tranzitivă, acest verb are înţelesul de „a înşela, a truca, a falsifica”, ca reflexiv, a se şmecheri are sensul de „a deveni abil”. Adverbul şmechereşte intră în locuţiunea la şmecherie; din această familie fac parte şi substantivele: şmecherie, şmechereală şi şmecherlâc. Ca adjective, se întâlnesc şmecher, şmecheresc, precum şi şmechero, şmecheraş.. Câmpul lexico-semantic al acestui cuvânt cuprinde acţiuni precum: „a se învârti”, „a se descurca”, „a se orienta”, „a se prinde”, „a fenta”, „a îmbârliga”, „mişculaţii”, combinaţii (aceasta este acţiunea caracteristică a acestui cuvânt folosită în mod frecvent de către tineri), „manevre”, „moşmade” . Astfel încât, şmecherul este înrudit semantic cu: „miştocar”, „pontos”, „naş”, „jupân”, „băiat de băiat”. Un alt cuvânt foarte uzual în limbajul tinerilor noştri este marfă. „Marfă“ Unul dintre cei mai reprezentativi termeni ai vorbirii familiar-argotice actuale (mai ales a acelui registru sociolingvistic care e numit „vorbirea tinerilor“, chiar dacă nu are limite de vârstă rigide) e marfă. Substantivul marfă e folosit acum cu valoare adjectivală (ca adjectiv invariabil) sau adverbială, exprimând o caracterizare pozitivă, chiar superlativă: „O tipă cu totul superbă – marfă!“, „Unul peste alta, băutură peste băutură, a fost «marf㻓. Cum se vede, termenul beneficiază deja de atestări jurnalistice, în care marcarea prin ghilimele nu indică neapărat o ipotetică distanţă ironică, ci mai ales relativa sa noutate: „au contribuit, fiecare după puteri, la acordarea calificativului «marfă» acestei petreceri“ . Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o traiectorie asemănătoare cu a cuvintelor din româna populară, precum substantivele cu valoare adjectivală şi adverbială. 26

Acest cuvânt poate fi aplicat de la nume de obiecte, la persoane. Cuvântul are, ca formă adevărată desemnarea unei producţii, fiind astfel tipic economiei de piaţă, însă şi-a adaptat sensul la vocabularul tinerilor noştri. Unul dintre cele mai caracteristice este de cartier, la care se poate adăuga şi băiat de băiat. Acest termen este întâlnit în limbajul curent, în discuţii de pe internet, în creaţiile muzicale adresate tinerilor. Sintagma băieţi de cartier are două conotaţii, una pozitivă, din punctul lor de vedere, când membrii găştii din cartier o folosesc, dar şi negativă când apare în următoarea formă şmecher de cartier. Interesantă este realizarea care s-a produs ca urmare a acestei expresii, anume modelul acestei expresii s-a extins şi asupra altor termeni, adoptat, în special de limbajul publicitar (având o înclinaţie spre superlative şi din nevoia de a atrage atenţia prin inovaţii), „Cel mai premiu de premiu, a fost o pereche de pantofi care i-a aparţinut chiar celebratului”47, „chef de chef la Vox”48, „berbec de berbec”49. Spre deosebire de centru, cartierul reprezintă zonele mărginaşe, analogia se simte şi la nivelul limbajului. Principalul promotor al extinderii folosirii acestui termen l-a constituit muzica, în special din anii 90. Printre formaţiile reprezentative se numără, B.U.G. Mafia, genul muzical în care se regăseşte în mod constant acest termen este genul hip-hop. Supunându-se legilor după care evoluează limba în general, unele cuvinte şi expresii argotice pot să dispară din vocabularul grupului social în care au apărut. „ Însemnele" apartenenţei la un grup se realizează atât la nivel superficial prin aparenţa vestimentară şi fizică, cât şi la nivel profund prin limbaj şi împărtăşirea unor idei si credinţe comune. La nivelul limbajului, grupurile integrate social au termeni specializaţi prin care se transmit de obicei cunoştiinte şi informaţii specifice grupului (Ex: limbajul medical într-un spital). La fel, în cadrul grupurilor de subcultură, putem descoperi un limbaj specific.

47

Evenimentul Zilei, nr. 2310, an 2000, pag. 2.

48

Idem, nr. 2316, an. 2000, pag. 2.

49

Idem, nr. 2403, an 2000, pag. 16.

27

Lingvista Rodica Zafiu50, a definit, argoul, astfel, „argoul este un limbaj popular urban, creat în mod tipic în amestecul de populaţii din oraşe Derivarea termenilor argotici are la baza următoarele sufixe, „-ar”, „-an”, „-ean”, „-os”, „-oi”. Termenul prietenar, la acesta se adaugă şmenar,găşcar, miştocar, boschetar. Acesta sufix are o formă, în special argotică, în special atunci când nu modifică sensul propriu-zis al cuvântului , ci doar conotaţia. Sufixul –an, cu sens, în special augmentativ, apare la cuvinte, precum, merţan, cuvântul provine de la marca de maşina considerată a fi cea mai performantă în domeniul ei. Crearea acestui termen s-a realizat prin reunirea a două procedee cunoscute în argoul românesc: trunchierea şi derivarea cu sufixul analizat. Sufixul „–ean”, un exemplu al folosirii acestui sufix este termenul amărăştean, este considerat un epitet al cuvântului amărât. Cuvântul amărăştean s-a format prin derivarea cu sufixul „–ean”, însă este specific numelor de locuitori (bucureştean, ploieştean) şi numelor proprii care se formează de la acestea. Un alt sufix întâlnit adesea n construcţiile argotice este „–os”, cu ajutorul căruia sau format cuvinte, precum bărbos, ruşinos, neologismele dubios, religios, sau formaţii familiare păgubos. O particularitate a registrului familiar e folosirea sufixului –os ca adaos expresiv la o temă care este deja adjectivală, sau pentru a substitui un alt sufix adjectival deja existent. Un joc de cuvinte produs uneori de limbajul familiar şi argotic constă în transformarea, cu ajutorul sufixelor caracteristice, a unor termeni comuni în pseudo-nume proprii. Procedeul a fost înregistrat în mai multe limbi; la noi, exemple tipice ar fi: blătescu, goldeanu, şestache, terminoiu, vinuleanu etc. Asemenea forme pot coincide sau nu cu nume reale. Cuvântul fraier, inclus cândva în inventarul argotic, nu mai este înregistrat în DEX cu vechea sa conotaţie, de ,,victimă uşoară pentru hoţi şi escroci”. O situaţie oarecum asemănătoare o au cuvintele muzicuţă şi papagal cu sensul de ,,gură”, care, datorită unui slab caracter secret, au trecut în vorbirea familiară. 50

Rodica Zafiu, Păcatele limbii, Argou on-line, numărul 6, anul 2007.

28

Cuvântul barosan, înregistrat în secolul al XIX-lea cu sensul de ,,curcan, poliţist”, fără a-şi fi pierdut valoarea argotică, înseamnă azi, ,,persoană influentă, bogată”. În fine, alte două cazuri interesante de evoluţie semantică a unor cuvinte argotice: verbul a se şucări este înregistrat de C. Armeanu, în 1937, cu sensul de ,,a se face frumos”, în timp ce Gh. Agavriloaiei, într-un studiu din acelaşi an, îl explică prin ,,a observa, a vedea, a privi, a se uita, a fura,a şterpeli”. În limbajul argotic actual, a se şucări înseamnă ,,a se supăra, a se enerva”. Verbul a buşi era înregistrat, în 1937, cu sensul de ,,a respinge la examen, a rămâne corigent sau repetent” , în timp ce sensul actual, menţionat şi în DEX, este de ,,a lovi, a îmbrânci, a trânti”. La elevi şi studenţi, folosirea argoului este explicată prin adolescenţă, vârstă a predominării fanteziei şi a unei anumite atitudini de emancipare socială şi lingvistică. Întrebuinţarea termenilor argotici îi dă adolescentului, în general, conştiinţa unei stări de libertate a spiritului, înscriindu-se în refuzul mai amplu al oricărei convenţii: în îmbrăcăminte, comportament, atitudini, gândire, vorbire, îi accentuează sentimentul de individualitate, de personalitate, prin afirmarea calităţii de a fi spiritual. Argouri legate de şcoală: a chiuli, fereastră, fiţuică, a freca (,,a-l asculta pe un elev mult şi din toată materia”), scaun, şase, tocilar. La acestea se mai adaugă argourile provenite din trunchieri: bac, dirigul, diriga, diru (,,directorul”), profu, mate, bio. Apropiat de argoul elevilor este cel al studenţilor. Câteva exemple specifice: babac (,,tată”), boboc, a boboci (,,a repeta anul I”), plopist, a fi în plop, blatist ,,student care mănâncă la o cantină în mod fraudulos”. Ambele categorii de tineri (studenţi şi elevi de liceu ori din clasele terminale ale gimnaziului) folosesc însă termeni ca: baftă, cafteală, gagică, gagiu, a gini (,,a observa”), haleală, a hali, a se înţoli, mişto, nasol, naşpa, pileală, a se şucări, marfă, beton, a avea bulan (,,a avea noroc”), bazat (,,cu situaţie materială bună”), meseriaş, mortal, bairam, belea, praştie, haladit, prosteală, penal, ratat, praf, rupt etc. În ceea ce priveşte sinonimia, termenii pe care-i folosesc adolescenţii au la bază, în general, semne comune. Cu o bază care defineşte bomboana, deci, nuanţa fiind aceea

29

de a fi dulce, sunt următoarele două cuvinte, acadea şi pralină. Definiţia oferită de DEX pentru dulce, astfel încât, în ceea ce priveşte mâncarea, apare menţionată mierea, somnul este plăcut, apa este potabilă, clima este potolită, fiinţele sunt simpatice, iubite, blânde, omenoase, în ritualul creştinesc, care este permis numai în perioadele dintre posturi, a-i spune cuiva ceva de dulce, a-i reproşa ceva. Tot aici se încadrează şi mandarină şi corcoduşă, cu deosebirea că relaţia de sens nu se realizează pe baza culorii, ci a gustului dulce. În ceea ce priveşte cuvintele, „fată/femeie”, ca sinapse semantice, şi cuvântul violină, dicţionarul menţionează, „instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă, având întinse pe una din feţe patru coarde”, prin urmare am putea presupune că modul în care violina si-a dobândit sensul are legătură cu forma pe care o are instrumentul, asemănătoare cu corpul feminin. Denumirile de păsări, acestea, s-a putut constata că au conotaţii pozitive, bibilică, privighetoare, turturea, precum există şi denumiri de păsări având conotaţii negative, coţofană, pupăză. Mioară, are şi sensul de adolescentă, pe lângă cele de oaie sau capră, care într-un limbaj colocvial denumeşte o femeie proastă sau neserioasă. Spre deosebire de acestea, mioară are conotaţii literare, reprezentând şi un alint. Bucată/bucăţică, folosit pentru a denumi o femeie frumoasă, după cum se menţionează în MDA. Acelaşi sens se foloseşte şi la cuvântul piesă, la care se adaugă, de elicopter, folosit pentru a defini o femeie foarte frumoasă. Alţi doi termeni au un mod interesant de formare, prin derivare parazitară (folosirea unor sufixe improprii), în această situaţie se află bunăciune, format de la adjectivul bună, la care s-a adăugat sufixul –(ă)ciune şi agaţament, ca rezultat al acţiunii de a agăţa, a costa o persoană. Coexistenţa termenilor piesă şi bunăciune, folosite de către tineri, în cadrul limbajului lor de argou, au dus la uzura lor expresivă, în timp, astfel că, în limbajul tinerilor a apărut, de curând, un alt termen creat din fuziunea celor doi, piesăciune.

30

Bineînţeles, alături de aceste cuvinte, atât neologismele, cât şi termenii de argou, tinerii noştri şi-au creat un adevărat limbaj plin cu expresii care pornesc de la obiectele care îi înconjoară, însă prin intermediul lor definesc alte lucruri. Astfel încât, săpuniera , defineşte aparatul foto, a da cox, se referă la acceleraţia unei maşini, a mări această viteză, ciobănească, reprezintă o formă de karate, un alt termen care nu se întâlneşte foarte des este bengaf, sensul acestui cuvânt este acela de a se jura. Ex. Ia uite mă ce săpunieră are chinezu ăla. În domeniul ţigărilor51, limbajul tinerilor este înnoit încontinuu, un termen pe care eu l-am auzit folosit într-o măsura mai mare este a suda, explicaţia se referă la a aprinde o ţigară de cea precedenta. Se foloseşte în cazul celor care fumează în mod frecvent şi într-o cantitate mare, sau aşa cum se descriu ei,în cazul fumătorilor profesionişti. Pentru a descrie sentimentul curajului, tinerii, inventivi în spiritul lor, folosesc expresia: a avea cerneală în pix sau a avea presiune în instalaţie; o altă expresie caracteristica lor este a avea lilieci la cap, este acelaşi lucru cu e dus cu pluta, a fi ţăcănit, a avea pitici pe creier, cu referire la cei care au alte opinii . Adolescenţii, termen care defineşte creativitatea în esenţa sa, au găsit corespondenţi pentru toate activităţile lor. Vârsta lor fragedă şi optimismul care îi înconjoară în activităţi reprezintă principala cauză a amuzamentului cu care privesc crearea acestor noi corespondenţi ai unor cuvinte cu un înţeles general cunoscut de către societate. Corespondentul termenului noroc, în limbajul adolescentin este, a avea margheală, a avea papagal, înseamnă pentru ei talentul de a vorbi foarte mult despre orice subiect, dar şi de a bate câmpii cu graţie, sau cum descriu tot ei, a avea vrăjeală. Pentru a descrie o anumită specializare, folosesc o expresie foarte cunoscută lor, indiferent din ce zona fac parte, a avea pedigriu, în această categorie intră şi licenţa sau doctoratul. Graba în a realiza o anumită activitate, dar şi puterea de a realiza la o capacitate mai mare se traduce în limbajul argotic adolescentin astfel, a băga ca migu. Graba mai

51

Oricât de figilenţi sunt profesorii, tinerii încep să fumeze de la vârste fragede, chiar din clasa a V-a.

31

este expusă şi prin altă expresie, a băga NoS, sau pentru o activitate care necesită o rapiditate crescută, a băga turbo. Limbajul lor cuprinde, însă, şi o serie de cuvinte vulgare, călca apa, cu referire la faptul că nu doresc să vadă pe cineva. Tot în domeniul mecanic, se foloseşte şi termenii a da la blană, bineînţeles se referă la dorinţa de a accelera. În domeniul şcolar, a da cu ciocu, prin care elevii îi desemnează pe pârâtori, aceştia sunt cei care nu participă la o activitate greşita pe care grupul s-a hotărât să-l şi-l asume, la acesta se adaugă a da în gât, a ciripi, cu acelaşi sens. În ceea ce priveşte viaţa privată, a da cu flit, înseamnă „a alunga”, „a goni”, tot în traducerea acestei expresii, „a nu băga în seamă”. Principala preocupare a tinerelor este vestimentaţia, astfel încât în limbajul lor există termeni şi pentru acestea, a fi de Nechermann, Nechermann este, după cum se ştie o binecunoscută revistă destinată vestimentaţiei, prin atribuirea acestei expresii respectivă tânără îşi etalează superioritatea în domeniul îmbrăcămintei. Aceasta este preluată şi extrapolată din domeniul luxului, al calităţii cu care este asociat numele Nechermann. Când vorbesc despre perioada ceauşistă, printr-un limbaj care se opreşte destul de des asupra omisiunii pentru a uşura limbajul, tinerii folosesc formula „ pe vremea lui Ceaşcă”. Jigniri în propriul limbaj au loc foarte des, astfel un termen cu acest înţeles este chitros, gherţoi sau scârţar, traducerea acestei jigniri este, în limbajul nostru, zgârcit. Termenul frangleză desemnează o limbă străină vorbită foarte stâlcit, cu greşeli gramaticale. Ex. ."Er... signore, do you know, s'il vous plait, por favor... vous savez, yo quisiera trouver the street... die Strasse Newton... I want salir a la gare... Bankhof... train station!" O fată obsedată de shopping este declarată, în termenii lor, fashionistă sau hypeistă. Acest gen de fată este recunoscută după branduri, după modul în care vorbeşte, considerat superior. Pentru cuvântul penibil, au inventat un termen prescurtat, foarte greu descifrabil de către o persoana din afara grupului, anume fena.

32

Un elev, coleg, expert în folosirea computerului, aşa-zisul şoarece de bibliotecă, apare şi sub denumirea de geek.Ex. Mihai e cel mai geek dintre prietenii mei. Denumirea materiei geografie a devenit foarte cunoscută şi sub denumirea de geogravarză. Un fel de lider al grupului are o denumire aparte, anume, guper. O persona căreia lucrurile din jur nu îi sunt împărtăşite este, aşa-numitul, habarnist. Husen sau năvleg, reprezintă denumiri farsiste ale termenului fraier. Jocurile pe calculator, acestea au luat locul jocurilor normale, au o denumire care porneşte de la termenul ludic, anume, ludologie. Termenul manelostrofobie, reprezintă fobia de a sta lângă o persoană căreia îi plac manelele. Memorie de peştişor auriu, reprezintă o memorie foarte scurtă, un peştişor auriu, datorită faptului că trebuie să îndeplinească foarte multe dorinţe, le uită instant. Pentru gură, adolescenţii puşi pe glume au găsit sinonimul mestecătoare. Prin mierţi, este denumită o zi care, practic, nu există. Pentru a scăpa de întrebări supărătore răspunsul poate fi foarte simplu mierţi. Milenaristul sau generaţia digitală, îl desemnează pe puştiul care s-a născut în preajma mileniului 3, a cărui principală preocupare este jocul Playstation şi Messenger. Un moftangiu este acela căruia greu reuşeşte cineva să-i facă pe plac. Monitoristul ,este persoana care petrece mult timp prin sălile de jocuri, unde se găsesc calculatoare aşezate aproape unele de altele, putând astfel să se informeze unii de la alţii, dacă se joacă pe computer. Nepăsăritul reprezintă persoana care este frustrată, nemulţumită, nesatisfăcută. Codul bunelor maniere, în varianta sa de internet este consemnată, oral doar, prin netiquette. Accidentul de maşină pe care l-a produs membrul Partidului Naţional Liberal, Ludovic Orban, a produs fenomenul de orbanism, tradus prin siretlic la scara profesionala. Calculatoarele aflate în aceeaşi reţea, fără ca vreunul să aibă funcţia de server, sunt catalogate ca fiind p2p(peer to peer), adică de la egal la egal.

33

Apelul telefonic are o denumire puţin comică, sârmă, indicând firul telefonic care există pentru a putea forma un apel prin intermediul telefonului fix. Ceea ce este normal este faptul că limbajul adolescenţilor cuprinde numeroase cuvinte jignitoare, astfel încât, nu am să le redau, cu toate ca le-am auzit ca fiind folosite, însă o parte, care are un substrat comic am să o citez. Un astfel de cuvânt este sclavul rasei, reprezentându-l pe cel mai jalnic om din lume, având însă şi figuri în cap. O întrebare foarte frecventă o adresează sub următoarea forma, shto, tradusă prin „cui”, împrumutul este din limba rusă. O expresie cu origine în spotul Milka, având un substrat ironic, anume interlocutorul minte sau fabulează, şi marmota învelea ciocolata-n staniol. Tot de la reclama aceasta a apărut şi expresia eram precisă, pentru a crea un mediu comic şi a oferi sigurantă cu privire la o anumită situaţie. Sifonarul, este persoana care dezvăluie anumite informaţii considerate secrete. Pentru simţul umorului, au creat o expresie prin care exteriorizează o caracteristica specifică lor, un umor adolescentin, simţul omorului. În domeniul culinar, multitudinea de fast food-uri a primit o lovitură prin apariţia slow food-uri, reprezentând mâncarea tradiţională având la bază produse ecologice. Faptul că unii elevi, în dorinţa lor de a fi remarcaţi se implică în discuţii cu profesorii, doar din acest motiv, le atrage următorul termen, special creat pentru ei, ştramp. Denumirea unei fete care arată foarte bine este un simplu tipesă, cuvânt care la origine are termenul tipă. Pentru sexul masculin, persoana care se afişează în public înveşmantată la moda şi cu aşa-numitele fiţe în cap, poartă denumirea de trendinez. Pentru cuvântul super, sau cool, se mai foloseşte şi termenul uber. Vecinii prea curioşi au o denumire aparte care are are legătură cu instrumentul prin care realizează această veşnică observaţie, vizorist. Cum îmbrăcămintea, în special cea sportivă, reprezintă un loc aparte, astfel încât au inventat numerose denumiri ale brandurilor cunoscute. Pentru brandul Puma, au considerat potrivit virgula.

34

Foarte conservatori, disciplinaţi de către părinţii lor, care cu greu acceptă persoane de altă rasă, au inventat denumirea de voodoo people, pentru persoanele de etnie rromă. Supra mediatizarea cazului cu dispariţia avocatei Elodia a condus la apariţia unor expresii pe această temă, pare a fi o Elodie, adică o farsă, o inscenare. O privire prea insistentă din partea cuiva şi reperată ca atare, se captează în limbajul acestor tineri prin cuvântul a gini. A îndrepta banane, reprezintă termenul prin care cineva este certat pentru faptul ca nu se implică într-o anumită activitate, adică stă degeaba. Termenul care se referă la viaţa personală a unui tânăr şi că din punct de vedere sufletesc el nu este singur, se exprimă cel mai bine prin a fi combinat, despărţirea are sinonimul a dezcombina. Am analizat aici numai o parte din foarte numeroasele cuvinte de argou folosite de către tineri într-un limbaj care se doreşte să fie departe de urechile profesorilor şi părinţilor, sau cel puţin de cunoaşterea înţelesului de către aceştia. La baza analizei au stat chestionarele, chiar dacă elevii au tendinţa de a se feri de profesori în a expune pe hârtie aceste cuvinte, am reuşit să obţin destul de multe informaţii. Argoul dispune de sinonime, diferenţele de lexicalizare intre argou şi limba comună determină opoziţii semantic distincte. Argoul aduce în plus particularităţi de sens pornind de la noţiuni comune cu ale celorlalţi vorbitori, diferenţele sunt însă atât de expresivitate, cât şi de informaţie. Tinerii sunt creativi deplasând sensul termenilor cunoscuţi prin transformări ale semnificantului şi asocieri semantice inedite. Majoritatea termenilor argotici discutaţi mai sus au luat naştere prin metaforă, cel ai adesea pornind de la mărci negative sau conotaţii depreciative care se regăsesc în dicţionare, constituind un punct de plecare atât în procesul codificării, cât şi în cel al decodării. Pe lângă cuvintele limbii comune valorificate în argou prin transfer semantic, apar şi regionalisme, arhaisme şi, mai puţin, împrumuturi; utilizarea lor se datorează atât expresivităţii, cât şi sensului lor mai puţin accesibil.

35

Nu în ultimul rând, trebuie să admitem că, nu întotdeauna dicţionarele explicative ale limbii române ne-au fost de folos; nu de puţine ori am întîlnit argotisme cu origine obscură, de asemenea, trebuie să spunem că dicţionarele şi glosarele de argou consultate impun la rândul lor limite de altă natură. Ca o concluzie a scurtei analize făcute până acum, termenii de argou din limbajul adolescenţilor sunt mai puţin ermetici, deoarece funcţia predominantă a acestui tip de argou este cea ludică, spre deosebire de argoul infractorilor, care au, în principal, funcţia criptică.

Concluzii

Anglicismele sunt o realitate, iar atitudinea vorbitorilor şi a specialiştilor trebuie să fie una raţională în această privinţă, cântărind atât avantajele, cât şi dezavantajele. Acestea din urmă nu sunt numeroase, dar există. Dintre acestea menţionăm: nesiguranţă de adaptare, crearea de forme inculte (vezi ciungă, plovăr) sau forme hipercorecte (clovn pronunţat ca în limba engleză, deşi el s-a adaptat total), riscul pleonasmelor. 36

Pe de altă parte, însă, putem vorbi şi de multe avantaje. Anglicismele nu au determinat o ,,alterare” a limbii române, ci, dimpotrivă, au contribuit la permanenta ei înnoire şi reconstrucţie, la nuanţarea ei semantică şi stilistică, la modernizarea lexicului. Influenţa limbii engleze nu trebuie să fie considerată un fenomen negativ, nefind cu nimic mai periculos decât alte influenţe străine care s-au manifesta de-a lungul timpului în limba noastră, atâta timp cât nu se exagerează folosirea lor. Adoptarea în vorbire a acestor termeni corespunde unor necesităţi de expresie atât culturale, cât şi sociale (apariţia unor realităţi extralingvistice noi, determinată de fapte ce ţin de progresul umanităţii), cât şi funcţionale (necesitatea existenţei în limbă a unor termeni care să desemneze aceste realităţi noi din viaţa oamenilor). Esenţa limbii este aceea de a se reînnoi în permanenţă. Împrumutul din alte limbi reprezintă un aspect al creativităţii lingvistice prin care limba se schimbă, îmbogăţindu-se neîncetat pentru a corespunde unor realităţi în permanenţă noi. Istoria relaţiilor dintre argou şi literatura română aşteaptă să fie studiată în detaliu. Situaţiile sunt foarte variate şi uneori paradoxale: este amuzant, de pildă, să observăm, că în spaţiul literaturii de consum, într-un gen care atrage de obicei utilizarea argoului − romanul poliţist − cărţile româneşti din ultimele decenii ale secolului al XX-lea au preferat, cu puţine excepţii, limbajul plat, convenţional, impus de norma exterioară şi de modelul eroului pozitiv: poliţistul cultivat, încarnare a ordinii sociale ideale. În deceniile comuniste, discuţiile publice din mass-media tratau argoul ca pe un pericol împotriva căruia trebuie să fie mobilizate toate forţele naţiunii. Discuţiile asociau, în general, argoul cu ,,expresiile tari”, cu înjurătura, cu termenii brutali şi obsceni (la care nu se fac decât aluzii discrete), vorbitorii vizaţi fiind în primul rând tinerii, iar de contextul de comunicare − oralitatea familiară. Uneori, ,,vina” aparţinea litaraturii, unde cuvintele ar fi lăsate să circule prea liber prin cărţi. Alături de singurul roman intens argotizant al epocii postbelice, Groapa, autorul lui, Eugen Barbu, includea elemente de argou şi în paginile revistei Săptămâna, al cărei director a fost în deceniile 7 şi 8. Acest limbaj insolit era folosit ca instrument de captare, satisfăcând dorinţa cititorilor de a ieşi din şabloanele oficiale. În presă, argoul a început să pătrundă masiv după 1989, odată cu libertatea deplină a exprimării.

37

Fie că apare în ipostaza de limbaj secret, ,,tehnic”, fie că este un limbaj pur expresiv, folosit din dorinţa de individualizare a unui grup faţă de altele, argoul se caracterizează printr-o tendinţă de înnoire mai puternică decât cea a limbii comune.

BIBLIOGRAFIE

Avram, Mioara, Anglicismele în limba română actuală, Bucureşti, Editura Academiei, 1997.

38

Avram, Mioara, art. Stricarea limbii în zilele noastre în „Dilema”, VIII, nr. 393, 2000, pag. 6. Ciobanu, Georgeta , Anglicismele în limba română, Timişoara, 1996. Dimitrescu, Georgeta, Dinamica lexicului românesc-ieri şi azi, Cluj-Bucureşti, 1995. Dimitrescu, Georgeta, Dicţionar de cuvinte recente, Ediţia a II-a, Bucureşti, 1997. Forăscu, Narcisa, Popescu, Mihaela, Dicţionar de cuvinte buclucaşe, Editura All, Bucureşti, 2005. Theodor Hristea, Inovaţii lingvistice negative în limba română contemporană, în Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, Editura Universităţi din Bucureşti, 2002. Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, Bucureşti, 1975 Isaac, Ştefania, Dezvoltarea competenţelor comunicative vs. Anglicismele recente în limba română. Monografie., Chişinău, 2004. Lăzărescu, Rodica, Dicţionar de capcane ale limbii române, Editura Corint, Bucureşti, 2005. Rumyana, Lyutakova Adaptarea grafica a anglicismelor in limbile romana si engleza, in Romanoslavica, XXXIX, 2003. Nevaci, Manuela, Anglicismele în publicaţii adresate tinerilor, Universitatea „Ovidius”, Constanţa. Preda, Irina, Îmbogăţire lexico-semantic a limbii române actuale, (cu privire specială la perioada post-decembristă), în L.R., XLI, 1992. Stoichiţiu Ichim, Adriana, Vocabularul limbii române actuale:dinamică, influenţă, creativitate, Editura All, Bucureşti, 2001. Sturza, Cătălin, Blog de jurnalist cultural.

39

Topală, Dragoş, Vlad, Aspecte ortografice şi ortoepice ale anglicismelor din limba română actuală, în Omagiu Gheorghe Bolocan, Editura Universitaria, Craiova, 2006. Topală, Dragoş, Vlad, Studii de gramatică şi de formare a cuvintelor în memoria Mioara Avram, coord. acad. Marius Sala, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006. Carmen Vlad, Limba română contemporană. Lexicologie., Universitatea BabeşBolyai, Cluj-Napoca. Zafiu, Rodica, articolul În sau pe internet, in România Liberă nr. 38/2001. Zafiu, Rodica, Diversitatea stilistică în România actuală, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2001.

SURSE Bravo, nr. 4/ 2001, 6/2002; Cool-Girl, nr. 12/ 2001, 10/2002; Evenimentul Zilei ,articolul Petrecerea de Anul Nou, nr. 2316, an 2000; Gazeta Sporturilor, 30.12.2005. Jurnalul, articolul Argou de cocalar şi de piţipoancă, 13 martie 2010;

40

Pană-Dindelegan, Gabriela, articolul Forţa cuvintelor, în „Dilema Veche”, an III, nr. 108, 17 febr. 2006. Praporişciu, Sergiu, articolul De ziua memoriei lui Eminescu, interviu cu Vlad Pohilă,în Revista „Agero” 15 ianuarie 2008; Zafiu, Rodica, articolul Păcatele limbii, în „Argou on-line”, nr. 6, an 2007; Ziua, 14.05.2002. SIGLE Academia Română, Institutul de ingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionarul explicativ al limbii romăne, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1998; Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005; Marcu, Florin, Marele dicţionar de neologisme, Bucureşti, Editura , 2002.

ANEXA

Cuvinte Brand Broker Dealer

DEX -

MDN + +

DOOM 41

Site Mouse Chat Desktop Display Hard disk Software Joystick e-mail On-line Play-back Single Hit Derby Hamburger Hotdog Fast-food Cheeseburger Chips Cornflakes Brandy Whisky Ketchup Look Lifting Make-up Fashion Design Gloss Eye-liner Office Casual Beauty

+ + + + + + + + + + + + -

+ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + -

+ + + + + + + + + + + -

42