Scriitori Latini [PDF]

Zitiervorschau

LITERATURA LATINA Literatura Republicii Romane şi cea a Imperiului Roman au fost scrise în limba latină. Perioadele literaturii latine sunt divizate convenţional în Latină "de Aur" sauEra de aur, care acoperă aproximativ perioada de la începutul secolului I î.Hr. până la mijlocul secolului I d.Hr. şi Latina de Argint, care acoperă diferenţa perioadei clasice. Tot ce a urmat după mijlocul secolului al II-lea vine sub descrierea generalizantă de literatură latină "târzie" şi tinde a fi studiată pentru lumina pe care o pune asupra dezvoltării latinei în limbile romanice, mai mult decât pentru meritul său literar (deşi există excepţii, precum Augustin din Hippo). LITERATURA LATINA TIMPORIE

 POEZIE Quintus Ennius (n. c. 239 î.Hr. - d. c. 169 î.Hr.) a fost un poet, dramaturg şi scriitor roman de origine oscă.Este considerat ca fiind "tatăl poeziei latine", fiind poetul laureat al Romei. Deşi doar câteva fragmente din lucrările sale au fost păstrate (de către Apuleius), influenţa sa asupra literaturii latine a fost considerabilă. Exemple de opere: "Analele", "Sabinele" , "Euhemeros” , "Satire"

 COMEDIE Plaut (cca. 250 î.Hr. - cca. 184 î.Hr.) este considerat părintele teatrului roman preclasic şi cel mai semnificativ autor al începuturilor literaturii latine.Opera sa numără 21 de comedii, incluse în “Corpus Plautinum”. Cele mai cunoscute comedii ale lui Plautus sunt: ”Amphitrio”, ”Aulularia”, ”Pseudolus”, ”Miles gloriosus”, ”Rudens”. Publius Terentius Afer (n. 195/185 î.Hr. – d. 159 î.Hr.), cunoscut în special ca Terenţiu, a fost un dramaturg latin din timpulRepublicii Romane. Numele Afer inseamna „africanul”, poetul fiind născut în Cartagina, în nordul Africii. A fost sclav, iar numele de Terenţiu l-a primit de la stăpânul şi eliberatorul său. Comediile sale s-au jucat pentru prima data prin jurul anilor 170 – 160 î.Hr., iar el a murit de tânăr, cel mai probabil în Grecia sau în drumul de întoarcere spre Roma. Exemple de opere: Fata din Andros (Andria), Soacra (Hercyra), Cel ce pedepseşte,singur(Heautontimorumenos), Eunucul (Eunuchus), Formio (Phormio), Fraţii (Adelphoe).

se

ERA DE AUR

 POEZIE Lucreţiu (Titus Lucretius Carus) (ca. 99 î.Hr.- ca. 55 î.Hr.) a fost un poet si filozof latin. Singura sa locrare cunoscuta este poemul filozofic De Rerum Natura (Despre natura lucrurilor).

Gaius Valerius Catullus (n. c. 87 î.Hr.- d. c. 54 î.Hr.) a fost un poet latin, reprezentant principal al poeziei neoterice. Publius Vergilius Maro (cunoscut în limba română ca Virgiliu, n. 15 octombrie 70 î.Hr., Andes – d. 19 î.Hr.,) a fost un poet latin, autor al epopeii în versuri Aeneis ("Eneida"), considerată epopeea naţională a romanilor. Multe din datele biografice nu sunt sigure, cele mai multe informaţii datează din perioada antică târzie sau provin din legende ale evului mediu timpuriu. Quintus Horatius Flaccus, în limba română Horaţiu, (n. 8 decembrie 65 î.Hr., Venosa - d. 27 noiembrie 8 î.Hr., Roma) a fost unul din cei mai importanţi poeţi romani din "perioada de aur" a literaturii romane ("Secolul lui Augustus") sau "epoca augustană", cuprinsă între 43 î.Hr. (moartea lui Cicero) şi 14 d. Hr. (moartea împăratului Augustus).Exemple de opere: „Satirae” , „Epodon liber” , „Carmina I-III”, „Epistulae I”. Publius Ovidius Naso (n. 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona,provincia Aquila - d. 17 sau 18 d. Hr., Tomis, aziConstanţa) a fost un poet roman, cunoscut în română sub numele de Ovidiu. Datorită perfecţiunii formale a stilului, umorului fin şi fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horaţiu şi Virgiliu. Ovidiu a excelat în forma distihului elegiac, cu excepţia Metamorfozelor, scrise în hexametru dactilic, după modelul Eneidei luiVirgiliu sau epopeelor lui Homer.Exemple de opere:Amores - „Iubiri” ; Heroides sau Epistulae Heroidum - „Eroine” sau „Scrisori ale unor eroine” ; Ars amandi - „Arta iubirii” ; Remedia amoris - „Remediile iubirii” ; De medicamine faciei femineae - „Îngrijirea feţei feminine”

 PROZA Marcus Tullius Cicero (n. 3 ianuarie 106 î.Hr. – d. 7 decembrie 43 î.Hr.) a fost un filozof, politician, jurist, orator, teoritician politic, consul şi constituţionalist roman. El a jucat un rol important în perioada de sfârşit a Republicii romane. Activitatea sa literară şi politico-socială s-a concretizat în domenii atât de numeroase, încât Cicero poate fi calificat drept un om universal, homo universalis. El a fost autorul roman care a exercitat cea mai profundă influenţă asupra literaturii latine şi s-a manifestat ca unul dintre cei mai prolifici scriitori, mai prolific chiar decât Seneca şiAugustin.Exemple de opere: In Verrem (Împotriva lui Verres), De oratore libri tres (Trei cărţi despre orator), De fato (Despre destin), De natura deorum (Despre natura zeilor)

 ISTORIOGRAFIE Titus Livius (ca. 59 î.Hr. - 17 d.Hr.) a fost istoric roman, autor al unei monumentale istorii a Romei, Ab urbe condita (De la fondarea Romei). În această "Istorie a Romei" se găseşte şi cea mai veche istorie ipotetică cunoscută: într-una din cărţi, Titus Livius îşi imaginează cum ar fi fost lumea, dacăAlexandru cel Mare ar fi cucerit vestul şi nu estul Greciei.

LATINA DE ARGINT

 POEZIE Marcus Manilius a fost un poet şi astrolog latin care a trăit prin secolele I î.Hr. şi I d.Hr. În poemul Astronomica ("Astronomicele"), în cinci volume, ilustrează ideea independenţei tuturor elementelor lumii, afirmând, ca şi Lucreţiu, încrederea în raţiunea umană, posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice a naturii şi preocuparea pentru seninătatea sufletului, într-un stil inegal, dar cu preferinţă pentru diversitatea expresiei.

 PROZA Marcus Fabius Quintilianus sau Quintilian (n. 35 - d. 100) a fost un retor si pedagog roman, fiind, alături de Cicero, unul dintre renumiţii oratori şi scriitori latini. Originar din Peninsula Iberică (Hispania), a studiat la Roma, devenind profesor de retorică şi avocat. I s-a încredinţat educaţia nepoţilor împăratului Vespasian. Lucrarea sa, De institutione oratoria ("Despre oratorie") este primul tratat sistematic de pedagogie, fiind un punct de referinţă important pentru şcolile medievale de retorică şi în literatura renascentistă. Aulus Gellius (c. 125 - după 180) a fost un erudit şi critic latin. Este autorul unei valoroase lucrări enciclopedice, intitulatăNoctes Atticæ ("Nopţi atice"), operă de erudiţie istorică, literară, filozofică ori ştiinţifică. Prin intermediul acestei lucrări, cu un notabil simţ al rarităţii lucrurilor consemnate, s-au păstrat numeroase fragmente din autorii arhaici ce ar fi fost sortite dispariţiei.

 TEATRU Lucius Annaeus Seneca (sau mai simplu Seneca sau Seneca cel Tânăr, n. cca. 4 î.Hr. – d. 65) a fost un filosof stoicroman, preceptor al împăratului Nero. Seneca a ocupat şi funcţii în administraţia Imperiului. A fost fiul lui Seneca cel Bătrân (55 î.Hr.-41d.Hr.).

 SATIRA Iuvenal sau Iuvenalis (Decimus Iunius Iuvenalis), a fost un poet latin care a trăit în secolele I şi II după Hristos. A scris Satirele (Satires), critică aspră şi pitorească a viciilor, care se remarcă prin realismul descrierilor, vioiciune, forţă retorică, stil satiric de mare efect. Marcus Valerius Martialis (cunoscut în limba română ca Marţial) (n. aprox. 1 martie 40 d. Hr., Calatayud - d. aprox. 103 d. Hr., Calatayud) a fost un poet latin. Este cunoscut pentru cărţile sale de epigrame, în care, manvrând cu o mare uşurinţă gluma ironică şi umorul caustic, prezintă instantanee din viaţa variată a Romei din timpul imparatilor Domitian ,Nerva şi Traian. Marţial este considerat a fi creatorul epigramei moderne.

 ISTORIOGRAFIE Gaius Suetonius Tranquillus (cca. 69/75 - după 130) a fost unul dintre cei mai importanţi istorici romani. A scris opera intitulată Caesarum XII. vitae (Viaţa celor 12 Cezari), care conţine biografiile unor împăraţi romani, de la Cezar la Domiţian, sub forma unor medalioane. Aceste medalioane sunt structurate într-un segment cronologic, în care sunt narate faptele politice, militare şi culturale.

LITERATURA LATINA INPERIOADA ANTICA TARZIE

Ammianus Marcellinus (cca. 332 în Antiohia pe Orontes, Siria – 395, probabil la Roma) a fost un general roman de origine greacă şi ultimul mare istoric latin. El este autorul operei istorice "Res gestae", formată din 31 de cărţi, dintre care s-au păstrat ultimele 18, referitoare la perioada 353 - 378, tratând marile migraţii ale popoarelor din zona Mării Mediterane. Ele cuprind informaţii preţioase şi pentru istoria României. Narând campania nord-dunăreană a împăratului Valens (367), pomeneşte cetatea Dafne (în zona Olteniţei) şi Munţii Serilor (probabil zona Carpaţilor de curbură), două toponime din secolul IV. Anicius Manlius Torquatus Severinus Boethius (n. între anii 475 şi 480, Roma - d. 25 octombrie 525, Pavia), a fost unînvăţat, filozof şi om de stat din secolul al VI-lea, ultim reprezentant al culturii romane din antichitatea târzie, făcând trecerea către Scolastica Evului Mediu. Deşi nu există mărturii directe asupra vieţii sale religioase, datorită lucrărilor sale în domeniul teologiei (De trinitate, De fide catholica), este considerat filozof creştin, unul din primii "doctori ai Bisericii". În 1891 a fost beatificat de Papa Leon al XIII-lea. Eutropius (n. sec. IV. d.Hr., d. după 390) a fost un istoricroman. A scris în jurul anului 367 compendiul Breviarium ab urbe condita în 10 cărţi, în care tratează istoria Romei de la începuturile ei până la împăratul Valens (364-378), valoros mai ales pentru studierea evenimentelor petrecute în Dacia în secolele al II-lea şi al III-lea.

LITERATURA LATINA MEDIEVALA SI CRESTINA

Pierre Abélard (sau Abailard) (1079 – 21 aprilie 1142) a fost filosof, logician, teolog francez. Opera sa poate fi împărţită în trei mari categorii: poezii şi scrisori, texte logice, respectiv texte teologice. În plus, el a mai scris Historia calamitatum („Istoria nenorocirilor mele”), o autobiografie. Albertus Magnus sau Albert cel Mare s-a născut în 1195, în Lauingen, Şvabia. A murit la Köln în 1280. Este unul din cei mai reprezentativi filosofi creştini ai Evului Mediu, călugăr dominican

realist, profesor al lui Toma din Aquino şi al lui Pedro Hispano, viitor papă Ioan al XXI-lea. Opera lui Albert cel Mare a fost editată în 1899 în 38 de volume, incluzând texte de o mare varietate. Acoperă domenii ca teologia, logica, botanica, zoologia, astronomia, mineralogia, chimia, psihologia. Principalele texte teologice sunt Comentariile la Sentinţele lui Petrus Lombardus, precum şi o Sumă teologică în două volume. Opera lui Albert cel Mare a fost editată în 1899 în 38 de volume, incluzând texte de o mare varietate. Acoperă domenii ca teologia, logica, botanica, zoologia, astronomia, mineralogia, chimia, psihologia. Principalele texte teologice sunt Comentariile la Sentinţele lui Petrus Lombardus, precum şi o Sumă teologică în două volume. Geoffrey of Monmouth a mai scris şi Vita Merlini ("Viaţa lui Merlin"), tipărită în 1603. Thomas Morus, în engleză Thomas More, (n. 7 februarie 1478, Londra - d. 6 iulie 1535, Londra) a fost un avocat, scriitor şi om de stat englez, personalitate reprezentativă a umanismului din Europa. Thomas Morus a combinat viaţa activă a unui politician cu munca susţinută pe planul literaturii şi cunoaşterii. Talentul şi erudiţia sa i-au adus reputaţia de umanistcreştin în Europa continentală, şi prietenul lui Erasmus din Rotterdam i-a dedicat capodopera sa, „Elogiul nebuniei” (titlul este parţial un joc de cuvinte, deoarecemoria înseamnă „nebunie” în greacă). Erasmus l-a descris pe Thomas Morus ca un om de litere model, în scrisorile sale către alţi umanişti europeni, şi o descriere făcută de Erasmus, omnium horarum homo, a fost inspiraţia pentru titlul unei piese de teatru din anii '1950 privind viaţa lui Morus, „A Man for All Seasons” („Un om pentru toate anotimpurile”). Proiectul umanistic adoptat de Erasmus şi Morus a avut drept scop reexaminarea şi revitalizarea teologiei creştine, prin studierea Bibliei şi a scrierilor Părinţilor Bisericii în lumina literaturii şi filozofiei din Grecia antică. Cei doi au colaborat la o traducere în latină a operelor lui Lucianus, care a fost publicată în 1506. Sf. Isidor din Sevilla (în spaniolă San Isidro sau San Isidoro de Sevilla, iar în latină Isidorus Hispalensis, n. cca. 560,Cartagena, Spania — d. 4 aprilie 636, Sevilla, Spania) a fost un episcop hispanic, învăţător al Bisericii. Isidor era interesat de foarte multe domenii (ştiinţele naturii, gramatică, istorie, teologie) şi a încercat să transmită vremurilor viitoare întreaga cunoaştere a antichităţii. În domeniul ştiinţelor naturii, lucrarea lui principală, „Etymologiae”, o lucrare de bază a întregului Ev Mediu, redactată înlatina medievală, este un gen de enciclopedie care cuprindea întreaga cunoaştere profană şi religioasă a timpului.