SCENARIUL G Vieru [PDF]

Zitiervorschau

SCENARIUL Decorul: Peretele din spatele scenei. În centru: Portretul lui Grigore Vieru. Deasupra portretului - citatul „Suflet din sufletul neamului meu”. Restul spaţiului - un cer improvizat: curcubeu (tricolor), soare, picături de ploaie. În partea dreaptă a scenei ecran pe care vor fi prezente imaginile din materialul Power Point. La marginea scenei - diverse flori. În sală: foto-galerie, o foaie literar-comemorativă şi vitrină de carte a lui G. Vieru. Pe fundal ,,Cântecul „Fuga – fuga”.Întră copii în sală Prezentatorul 1: Copilul - Poet s-a întâlnit cu Poetul - Copil. E în această întâlnire o taină, deoarece un poet, ce se naște în copilărie, păstrează în el copilul, sensibilitatea și psihologia acestuia. În pofida imaginilor sumbre ale copilăriei, poetul nu și-a pierdut darul de a privi lumea și cosmosul cu ochi de copil-ochii mirării, fiind convins că „mirarea e un dar” ce n-a murit în el. Doi copii – un băieţel cu umbrelă în mînă şi o fetiţă îmbrăcată în rochiţă albastră. Boc-boc-boc Boc-boc-boc! Ploaia în umbrelă bate: – Pot să intru? – Nu se poate! Boc-boc-boc! Ploaia în asfalturi bate: – Pot să intru? – Nu se poate! Boc-boc-boc! Ploaia în ţărână bate: – Pot să intru? – Da! Se poate!

Ploaia Vine ploaia peste lunci Cu picioare-albastre, lungi! Pic-pic-pic, pic-pic-pic, Grâul creşte mare-n spic! Iată, ca pe ţârâieci, Prind în palme stropii reci. Ploaie, tu de unde ştii Să creşti pâine în câmpii?! Prezentatorul: "Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil". A avut grijă poetul să ne simţim copii. Măria sa ne-a mângâiat pe creştet fiind copilaşi de grădiniţă, din paginile „Albinuţei”. Şi astăzi trăim copliăria evocând magicele versuri care ne fac să fim optimişti. Prezentarea de cărți pentru copii. A lăsat pentru generaţii întregi cărţi pentru copii. Alarma, Chişinău, 1957 (versuri); Poezii de seama voastră, Chişinău, 1967; Abecedarul (în colab.), Chişinău, 1970; Albinuţa (abecedar), Chişinău, 1979 (ed. a II-a, Buc., 1994); Să facem cunoştinţă, versuri pentru cei mici, Chişinău, 1989; Spune-i soarelui o poezie, versuri pentru copii, Chişinău, 1989. Recital de poezii: Grăuraşul Grăuraşul a mâncat Un grăunte îngheţat. Şi tot strigă ziua toată: „Am mâncat o îngheţată”. Albina, a doua variantă Zum-zum-zum, cu mare zor, Unde vreau acolo zbor. Nu mă-ntreabă nici un om Ce caut la el în pom.

Furnica Suie frunza, urcă ram: „Tare mult de lucru am!” Trece valea, trece coasta: „Tare-i scurtă viaţa asta!” Rândunică-rândunea Rândunică-rândunea, Cum clădeşti căsuţa ta?! Tipa-tipa, Cu aripa, Cioc-boc, Cu micul cioc! Puiul – Ce ai, puiu? Nu vrei mei?! – Am pierdut pe fraţii mei. – Cum arată? – Tot gălbui! – Cum îi cheamă? – Pui-pui-pui! Gâsca Gâscă, gâscă, ga-ga-ga! Ce tot strigi, nu mai striga, Că te-aude vulpea rea Şi-o să vină să te ia! Curcanul Măi curcane-curcănele, Ce ţi-ai pus la gât mărgele? N-am văzut băiat vreodată Cu mărgele ca la fată.

Prezentatorul : Poezia lui Grigore Vieru e un lung şi nesfârșit dor: dor de mamă, de baștină, dor de neam românesc întregit, un dor nemărginit de toate. Poezia lui e un continuu ritual al adoraţiei materne. O singura sărbătoare continuă a avut Grigore Vieru. Ea s-a numit Mama. Recital de poezii: Făptura mamei Uşoară, maică, uşoară, C-ai putea să mergi călcând Pe seminţele ce zboară Între ceruri şi pământ! În priviri c-un fel de teamă, Fericită totuşi eşti – Iarba ştie cum te cheamă, Steaua ştie ce gândeşti. Mă rog de tine Mă rog de tine, ploaie, Când zbori către planete, Stropeşte gura mamei Şi-o apără de sete. Mă rog de tine, codru, Căci anii tăi tot fi-vor! Cuprinde-i cald fiinţa Şi-o apără de vifor. Mă rog de tine, iarbă, Mângâie-i talpa goală Şi sărea grea din oase Şi-o apără de boală. Mă rog de tine, munte, Cât zboru-o să mă poarte Sărută ochii mamei Şi-i apără de moarte.

Tu iarbă, tot ai mamă? Tu, iarbă, tot ai mamă? De ai – de bună seamă: Atunci când înverzeşti, De ea îţi aminteşti. Tu, floare, tot ai mamă? De ai – de bună seamă: Atunci când înfloreşti, De ea îţi aminteşti. Tu, steauă, tot ai mamă? De ai – de bună seamă: Atunci când te iveşti, De ea îţi aminteşti. Mama Mama ne mângâie, Soarele luceşte, Soarele e unul, Mama una este. Puişorii (copii îl cântă) – Pui golaşi cum staţi în cuiburi Fără plăpumioare? – Ne învelim cu ale mamei Calde aripioare. – Dar când mama nu-i acasă Şi ploiţă cerne? – Ne învelim atunci cu frunza Ramurii materne. – Dacă n-o să vină mama Şi-o să cadă frunza? – Cum să nu mai vină mama? – Cum să cadă frunza?

Prezentatorul: Mama poetului, concretă, reală, veghetoare şi însufleţitoare a spaţiului copilăriei care este unul matern, devine Mama Naturii şi a Cosmosului, Muma în genere. Se audiază cântecul: Sub stele trece apa

Prezentatorul : Limba este pentru Grigore Vieru ,,un grai cu ochii verzi de dor şi istorie…Un grai cu tâmple îmbrobonate de roua trudei creatoare. Nicăieri dorul nostru de desăvârșire nu s-a arătat mai cu dor şi mai cu tărie ca in cuprinsul limbii.” . Recital de poezii: Limba noastră cea română Sărut vatra şi-al ei nume Care veşnic ne adună, Vatra ce-a născut pe lume Limba noastră cea română. Cânt a patriei fiinţă Şi-a ei rodnică ţărână Ce-a născut în suferinţă Limba noastră cea română. Pre pământ străvechi şi magic Numai dânsa ni-i stăpână: Limba neamului meu dacic, Limba noastră cea română. În al limbilor tezaur Pururea o să rămână Limba doinelor de aur, Limba noastră cea română.

Frumoasă-i limba noastră Pe ramul verde tace O pasăre măiastră, Cu drag şi cu mirare Ascultă limba noastră De-ar spune şi cuvinte Când cântă la fereastră, Ea le-ar lua, ştiu bine, Din limba sfântă-a noastră Recital perechi de copiii, în cor: Rugă pentru poet de Raisa Tâbârnă Perechea 1: Doamne, nu usca lacrima pe faţa Poetului, Ci las-o să curgă curăţătoare, Să ne pătrundem de măreţia Profetului Şi de taina simţurilor înălţătoare. Perechea 2: Doamne, nu şterge culorile acestui Frumos Curcubeu, Ci lasă-l aşa proptit în ceruri, Să ne pătrundem de strălucirea Poetului-zeu Şi a slovelor pline de adevăruri. Perechea 3: Doamne, nu arunca pe umerii mamei cămaşa uitării, Ci las-o să stea lângă noi iubitoare, Să-nvăţăm de la ea rugăciunea-nchinării În faţa a tot, ce trăieşte sub Soare.

Prezentatorul: Doamne, nu-nchide cartea Poetului cu nepăsare, Ci las-o deschisă pentru Copiii mei, Să se pătrundă de-nţelepciunea atotştiutoare Şi de Iubirea din ochii tăi Prezentatorul 2: Îți mulțumim, Poete , ca ai ales timpul nostru pentru a poposi pe Pământ. Prezentatorul 3: Îți mulțumim, Poete, pentru versurile tale,prin care am învățat sa ocrotim şi să valorizam comorile limbii romane, am găsit curajul de a crede, de a iubi, de a spera şi de a lupta pentru Adevăr. Prezentatorul 1: Îți mulțumim, Poete pentru privilegiul acordat de a-ţi fi contemporani. Toţi (în cor) Îți mulțumim, Poete, al neamului nostru! -

Pe fundalul melodiei Reaprindeţi candela un minut de reculegere.