Comentariu Harpa Vieru [PDF]

Zitiervorschau

Comentariu “Harpa” de Grigore Vieru Poezia “Harpa” este o ars poetica, deoarece ea ne prezinta conceptia scriitorului despre menirea poetului si poeziei in societate. Poezia care face parte din volumul intitulat sugestiv "Radacina de foc". Construita din paisprezece versuri, fara sa fie asezate în strofe, dar asezate în rime împerecheate, poezia se constituie ca unitate simbolica. Simbolul harpei sugerează poezia, care poate cuprinde în sine binele şi răul. Poetul crede ca harpa poate imblanzi serpii, adica duhurile rele, de aceea ea e asociata cu “coarda poamei”, simbol al vietii si rodului. Mesajul pe care îl transmite poetul contine ideea ca iubirea de semeni constituie taria morala a fiecarui individ. De asemenea, prin semnificatiile simbolului din titlul poeziei, autorul sugereaza ideea ca prin creatie spiritual, omul înfrunta timpul, adresându-se eternitatii. Dintre motive, este prezent motivul mamei, care ne sugereaza idea de protector si de fiinta care mereu are grija de noi: “Sunai al mamei par sub cetini”. Motivul codrului semnifica un spatiu misterios, labirint, un loc al incercarilor, care trezeste spaima prin faptul ca este un peisaj inchis si stapanit de umbre:”Trecand prin codru, singuratec,/ Au prins a suiera salbatec”. Motivul visului este un simbol viu, care ne reda situatia existentiala a eului. Visul este un constrast dintre real si imaginar, o imagine a eului liric:”Cand ma trezisem ca din vise,/ Vazui c-o struna-ncaruntise”. Dintre conotatii, in poezia “Harpa” intalnim: epitete(“neagra noapte”, “sfantul fir”), metafore (“coarda poamei”), personificari (“struna-ncaruntise”), simboluri(harpa, mama, codru, viata, vise) s.a. Poezia poate fi socotita ca fiind un simbol “mare”, care contine in sine mai multe simboluri “mai mici”. Neamul este sugerat prin “sfantul fir de par al mamei”. Tot ca un simbol al neamului poate fi considerat cuvantul „cetini"— brazi, bradul fiind un simbol al neamului. Simbolul lumii este sugerat de “vis”: “Cand ma trezisem ca din vise”. Semn al întunericului si al agresivitatii, sarpele devine în aceasta poezie forta satanica, distrugatoare, devorând însasi viata. Dincolo de aceasta, simbolurile din poezie trebuie întelese ca expresii ale meditatiei poetului asupra conditiei omului în raport cu spatiul si timpul, cu dimensiunile istorice si morale ale existentei. Actualitatea mesajului si ideei poeziei, precum si a motivelor si conotatiilor demonstreaza si actualitatea poeziei, care poate fi socotita drept un indrumar spre iubirea de semeni si ajutorul prietenilor.

Harpa de Grigore Vieru Sa cante pot (credeam) chiar serpii. I-am pus ca grave strune harpei Alaturea de coarda poamei Si sfantul fir de par al mamei. Cu harpa stam sub mere coapte. Ei bland cantau. Ci-n neagra noapte, Trecand prin codru, singuratec, Au prins a suiera salbatec, Sareau sa-mi muste mana, fata, Sa-i suga cantecului viata. Sunai al mamei par sub cetini, Venira-n fuga-atunci prieteni. Cand ma trezisem ca din vise, Vazui c-o struna-ncaruntise.