ROLUL-ASISTENTEI-MEDICALE-ÎN-ÎNGRIJIREA-PACIENTULUI-CU-ASTM-BRONȘIC-NIȚĂ-DANIELA-SIMONA 2 Word [PDF]

Zitiervorschau

FUNDAŢIA ECOLOGICĂ GREEN ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ FEG ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE

COORDONATOR, Prof. Nursing CALOTĂ FLORENTINA CAMELIA

ABSOLVENT NIȚĂ DANIELA SIMONA

SESIUNEA AUGUST 2021

FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ FEG DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ASTM BRONȘIC

COORDONATOR, Prof. Nursing CALOTĂ FLORENTINA CAMELIA

ABSOLVENT NIȚĂ DANIELA SIMONA

SESIUNEA AUGUST 2021

MOTTO ,,Nevoia de a respira este o necesitate a fiinţei vii, care constă în a capta oxigenul indispensabil vieţii celulare şi a arunca gazul carbonic, produs al combustiei celulare. Căile respiratorii permeabile (receptive) şi alveola pulmonară permit să se satisfacă această nevoie.”

VIRGINIA HENDERSON

ARGUMENT

Bolile respiratorii reprezintă o problemă de sănătate publică deosebită, la noi în ţară, luând în calcul indicii de mortalitate şi morbiditate datorate acestor boli. Acest lucru l-am aflat în cursul practicii îndelungate efectuate în clinica de boli interne. Mi-am dat seama că, afectarea funcţiei respiratorii atrage după sine afectarea stării de sănătate a întregului organism. Procesul complex al respiraţiei, al cărui rol biologic constă în alimentarea organismului cu O2 necesar oxidaţiilor tisulare şi eliminarea CO2, produs final al metabolismului, rezultă din îmbinarea activităţii a trei sisteme funcţionale diferite: plămâni, aparatul cardiovascular şi sângele. Acest sistem: respiraţie-circulaţie-sânge se comportă, prin urmare, ca o unitate funcţională ale cărei componente acţionează organizat în vederea menţinerii proceselor tisulare la un nivel normal. Perturbarea funcţiei uneia dintre verigile acestui sistem înseamnă, obligatoriu şi afectarea celorlalte două. Preferinţa pentru astmul bronşic nu cred că aş putea-o defini sau motiva într-un anume fel. Poate gravitatea şi variabilitatea etiologiei sale m-au determinat s-o aleg. Este o afecţiune foarte gravă şi foarte complicată ce necesită multă atenţie atât în ceea ce priveşte tratamentul, cât mai ales prevenirea, profilaxia ei. Presupune o permanentă supraveghere din partea asistentei medicale al cărei rol extrem de important constă mai mult în educarea bolnavului cu privire la prevenirea crizelor astmatice pentru a asigura eficienţa maximă a terapiei.

CUPRINS MOTTO .................................................................................................................................... 5 ARGUMENT ............................................................................................................................ 4 CAPITOLUL I. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI RESPITATOR.......................................................................................................................... 6 1.1 Noțiuni de anatomie: ........................................................................................................ 6 1.2 Noțiuni de fiziologie: ..................................................................................................... 13 CAPITOLUL II. NOȚIUNI TEORETICE ALE ASTMULUI BRONȘIC ...................... 18 2.1 Definiție:......................................................................................................................... 18 2.2 Clasificare: ..................................................................................................................... 18 2.3 Etiopatogenie:................................................................................................................. 18 2.4 Semne și simptome: ....................................................................................................... 21 2.5 Forme clinice: ................................................................................................................. 22 2.6 Examene paraclinice de laborator: ................................................................................. 22

2.7 Diagnostic: ..................................................................................................................... 24 2.8 Evoluție și prognostic: .................................................................................................... 25 2.9 Tratamentul: ................................................................................................................... 25 CAPITOLUL III. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU ASTM BRONȘIC ................................................................................ 28 3.1 Internarea pacientului în spital și asigurarea condiţiilor de spitalizare: ......................... 28 3.2 Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi: ..................................................... 28 3.3 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative: ................................................................ 29 3.4 Alimentaţia bolnavului: .................................................................................................. 29 3.5 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului: .......................................... 30 3.6 Recoltarea produselor biologice şi patologice: .............................................................. 32 3.7 Educaţie pentru sănătate: ................................................................................................ 34 3.8 Alte îngrijiri: ................................................................................................................... 35 CAPITOLUL IV. PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE ........................................ 36 4.1 Cazul I: ........................................................................................................................... 36 4.2 Cazul II: .......................................................................................................................... 45 4.3 Cazul III: ........................................................................................................................ 55 CONCLUZII .......................................................................................................................... 65 BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................... 66

CAPITOLUL I NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI RESPIRATOR

Fig.1 Sistemul respirator

1.1 Noțiuni de anatomie: Aparatul respirator este alcătuit din totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor dintre oxigenul atmosferic şi bioxidul de carbon rezultat din procesele metabolice din organism.

Fig.2 Aparatul respirator Căile respiratorii se împart, la rândul lor, după originea embriologică şi aşezarea anatomică în:

6

1. Căile respiratorii superioare, formate din cavităţile nazale şi faringe; 2. Căile respiratorii inferioare, formate din laringe, trahee şi bronhii.

Cavitatea nazală: Cavitatea nazală este împărţită de septul nazal în două cavităţi simetrice, aşezate sub baza craniului şi deasupra cavităţii bucale, având o direcţie antero-posterioară. Cavităţile nazale comunică cu exteriorul prin două orificii, situate la baza piramidei nazale, denumite nări, iar posterior, prin alte două orificii, denumite coane care se deschid în faringe. Nasul este o proeminenţă situată pe linia mediană a feţei, care pe lângă rolul de protecţie a cavităţii nazale, este totodată şi un ornament al feţei, cu rol de mimică şi expresivitate a feţei. Stratul superficial al piramidei nazale îl formează pielea, iar în jurul orificiului nazal, imediat sub piele se află muşchii cutanaţi, care strâmtează şi dilată nările. Cavităţile nazale sunt subîmpărţite de o creastă de perete lateral denumită limen naşi, în două compartimente: 1. Unul anterior, denumit vestibul nazal care se întinde de la orificiul reprezentat de nară şi până la limen naşi; 2. Unul posterior sau cavitatea nazală propriu-zisă care se întinde de la limen naşi până la coane. Mucoasa nazală înveleşte întreaga suprafaţă internă a cavităţii nazale, iar la nivelul orificiilor de deschidere a sinusurilor paranazale ea se continuă cu mucoasa sinuzală. Sinusurile paranazale sunt cavităţi perechi, pline cu aer, situate în oasele craniului, care se deschid în cavitatea nazală. Vascularizaţia şi inervaţia căilor nazale: Arterele care aduc sângele spre pereţii cavităţilor nazale sunt ramuri nazale din artera maxilară, artera facială şi arterele etmoidale anterioare şi posterioare. Venele duc sângele venos spre venele superficiale ale feţei, spre venele valului palatin, spre plexul venos pterigoidian şi spre sinusurile venoase ale durei mater din cutia craniană.

7

Inervaţia este dată de ramurile nazale ale nervilor oftalmic şi maxilar care sunt ramuri ale nervului trigemen. Faringele: Este un organ cavitar, median, situat înaintea coloanei vertebrale cervicale şi posterior de cavităţile nazală, bucală şi laringe. Vascularizaţia şi inervaţia faringelui: Vascularizaţia se produce cu ajutorul ramurilor arterei carotide externe. Inervaţia provine din plexul faringian, care este format din ramuri provenite din mai mulţi nervi.

Laringele: Este situat în partea anterioară a gâtului, sub osul hioid. Laringele are două mari funcţii: 1. Una respiratorie şi de protecţie a căilor respiratorii inferioare; 2. Alta fonatorie. Vascularizaţia şi inervaţia laringelui: Laringele primeşte sânge prin artera tiroidiană superioară şi de la artera tiroidiană inferioară. Venele însoţesc arterele. Inervaţia senzitivă şi motorie a laringelui este dată de nervul vag prin cele două ramuri ale sale: nervul laringian superior şi nervul laringian recurent. Traheea şi bronhiile: Traheea este un organ al căilor respiratorii inferioare. Este un conduct fibrocartilaginos ce continuă etajul infraglotic al laringelui şi se termină la bifurcaţia ei în cele două bronhii principale. Raporturile traheei: Traheei i se descriu două porţiuni: 1. Una cervicală; 2. Una toracală. Traheea cervicală vine în raport anterior cu istmul glandei tiroide, iar lateral cu artera carotidă comună, vena jugulară internă şi nervul vag. Posterior vine în raport cu esofagul.

8

Traheea toracală vine în raport anterior cu sternul, lateral cu faţa mediastinală a plămânului şi posterior cu esofagul. Structura anatomică a traheei: Traheea este alcătuită dintr-un schelet fibrocartilaginos, din muşchiul traheei şi din mucoasă şi submucoasă. Scheletul cartilaginos este format din 16-20 de inele cartilaginoase care în partea posterioară sunt incomplete. Este completat de o membrană musculo-fibro-elastică ce permite dilatarea esofagului. Muşchiul traheal este format din fibre transversale care se prind pe extremităţile inelelor cartilaginoase incomplete. Submucoasa este bogată în ţesut elastic. Mucoasa traheală este formată dintr-un epiteliu pseudo-stratificat cilindric ciliat în care se găsesc celule care secretă mucus.

Fig.3 Caile respiratorii Bronhiile: Bronhiile sunt două conducte fibrocartilaginoase care ajung în hilul pulmonar, prin care pătrund în plămân unde se ramifică şi formează arborele bronşic. Bronhiile principale dreaptă şi stângă continuă căile respiratorii inferioare de la bifurcaţia traheei până la plămâni. Bronhia principală dreaptă este mai scurtă decât cea stângă – 5 până la 7 inele fibrocartilaginoase. Are calibrul mai mare şi traiectul ei spre plămân este mai apropiat de verticală. Bronhia principală stângă conţine 12-19 inele. Are calibrul mai mic şi traiectul ei spre plămân este mai apropiat de orizontală. Structura bronhiei principale este similară cu cea a traheei.

9

Plămânii: Plămânii sunt organele propriu-zise ale schimburilor respiratorii. Plămânul drept şi plămânul stâng sunt situaţi în torace, de o parte şi de alta a mediastinului, în cele două cavităţi pleurale. Mediastinul este o porţiune a toracelui cuprinsă între stern (anterior), coloana vertebrală toracală (posterior) şi pleurele mediastinale (lateral). În ele sunt situate inima şi pericardul, vasele mari, traheea şi esofagul toracic etc.. Mediastinul separă cavităţile pleurale, stângă şi dreaptă, iar inferior cele două cavităţi şi mediastinul sunt separate de cavitatea abdominală prin muşchiul diafragm.

Fig.4 Sistem respirator

Greutatea plămânilor la adult este de 1.300 g (600 g – stângul şi 700 g – dreptul). Capacitatea totală, exprimată prin volumul de aer pe care îl conţin cei doi plămâni, este de aproximativ 4.500-5.000 cm3. Culoarea

plămânului:

La copil este roz; La adult este alb cenuşiu; La fumători este cenuşiu cu mari pete negre.

Configuraţia exterioară şi raporturile plămânului: Baza plămânului este uşor concavă şi se găseşte în raport cu diafragmă prin intermediul căreia la plămânul drept intră în raport cu lobul drept al ficatului, iar la plămânul stâng cu lobul stâng al ficatului, fundul stomacului şi splina.

10

Vârful plămânului depăşeşte perechea I de coaste şi ajunge la baza gâtului. Faţa costală vine în raport cu coastele. Pe faţa costală a plămânului drept există două fisuri (oblică şi orizontală) care împart plămânul drept în trei lobi: superior, mijlociu şi inferior. Plămânul stâng prezintă o fisură oblică care îl împarte într-un lob inferior şi superior. Faţa mediană (faţa mediastinală) este plană. Pe această faţă se găseşte hilul pulmonar; care este locul de intrare şi de ieşire din plămân al bronhiei principale, al arterelor şi venelor pulmonare, bronşice, al nervilor vegetativi şi al vaselor limfatice; toate acestea fiind elemente care alcătuiesc pediculul pulmonar. Fisurile sau scizurile pulmonare sunt în număr de două la plămânul drept şi una la plămânul stâng. Fisura oblică împarte plămânul stâng în doi lobi: unul superior şi altul inferior. La nivelul plămânului drept, pe faţa costală a acestuia, de la jumătatea fisurii oblice pleacă fisura orizontală. Fisurile oblică şi orizontală împart plămânul drept în trei lobi: superior, mijlociu şi inferior.

Constituţia anatomică a plămânului: Plămânul are structura unei glande tubuloacinoase, adică este format din arborele bronşic care este un sistem de tuburi şi din acini pulmonari (mici saci). Plămânul este format din unităţi anatomice şi funcţionale după cum urmează: a) Lobulii pulmonari care sunt separaţi între ei prin fisuri sau scizuri. b) Plămânul drept are trei lobi: superior, mijlociu şi inferior. c) Plămânul stâng are doi lobi: superior şi inferior. Fiecare lob pulmonar este format din segmente. Segmentele pulmonare sunt unităţi anatomice, funcţionale şi clinice care formează lobi pulmonari. Fiecare segment are un pedicul segmentar format din bronhia segmentului, vase şi nervi ai segmentului respectiv. Segmentul pulmonar este şi o unitate chirurgicală a plămânului. La plămânul drept, lobul: Superior are 3 segmente: apical, anterior şi posterior;

11

Mijlociu are 2 segmente: lateral şi medial; Inferior are 5 segmente: apical al lobului inferior, antero-bazal, latero-bazal, posterobazal şi medio-bazal. La plămânul stâng, lobul: Superior

are

5

segmente:

apical,

posterior

sau

apico-posterior,

anterior,

lingularsuperior şi lingular-inferior; Inferior are 4 segmente: apical al lobului inferior, antero-bazal, latero-bazal şi posterobazal. Fiecare segment este format din lobuli: Lobulul pulmonar este unitatea anatomică şi funcţională a plămânului care intră în constituţia segmentelor pulmonare. Lobulii pulmonari sunt saci plini cu aer, care spaţial au şi ei, ca şi segmentele, o formă piramidală, cu vârful către bronhia lobulară şi baza spre suprafaţa plămânului. Lobulii sunt înconjuraţi de ţesut conjunctiv cu fibre elastice, celule conjunctive şi macrofage. Lobulul pulmonar este format din acini pulmonari, iar acinii din alveole pulmonare. Structura arborelui bronşic: După ce au trecut de hil, bronhiile principale se împart în bronhii lobare. Bronhiile lobare se ramifică în bronhii segmentare, care la rândul lor se împart în bronhii interlobulare. Bronhiile supralobulare pătrund în lobuli unde devin bronhiole intralobulare. Ultimele ramificaţii ale arborelui bronşic sunt bronhiolele terminale care dau naştere bronhiolelor respiratorii. Bronhiile respiratorii se continuă cu canalele alveolare ale căror pereţi se dilată sub formă de saci alveolari. În sacii alveolari se deschid alveolele pulmonare. Acinul pulmonar este format din totalitatea elementelor care continuă o bronhie terminală. Un lob are 50-100 acini. O bronhiolă intralobulară dă naştere la 50-100 de bronhiole terminale. Alveolele pulmonare: Alveolele pulmonare au forma unor mici saci plini cu aer care comunică cu sacul alveolar. Suprafaţa totală a alveolelor este de 150-200 m2. Ele sunt alcătuite din două tipuri de celule alveolare: celule mari (8-10) şi celule mici (4-6). Acestea formează epiteliul alveolar şi se găsesc pe o membrană bazală.

12

Celulele epiteliale alveolare au rol respirator şi fagocitar. Sub membrana bazală se află ţesut conjunctiv, bogat în fibre de reticulină şi în fibre elastice şi conţine o reţea capilară foarte bine dezvoltată. Bariera hemato-aeriană este formată din epiteliu alveolar, membrana bazală a alveolei, ţesut conjunctiv de sub membrana bazală, membrana bazală a capilarului şi endoteliul capilarului.

Vascularizaţia şi inervaţia plămânului: Vascularizaţia este dublă: 1) Funcţională – aparţine micii circulaţii. Realizează schimburi de gaze. Este reprezentată de trunchiul arterei pulmonare şi venele arterei pulmonare. Trunchiul arterei pulmonare începe din ventriculul drept şi după un scurt traiect se împarte în cele două artere pulmonare, stângă şi dreaptă, care pătrund în plămâni prin hil. Ajunse în plămâni se împart în ramuri care urmăresc ramificaţia arborelui bronşic, iar în final se capilarizează formând reţeaua capilară perialveolară în care are loc schimbul de gaze (O2 şi CO2). Artera pulmonară duce la inimă sânge venos, încărcat cu CO2. Sângele încărcat cu O2 este preluat de venele pulmonare, câte 2 pentru fiecare plămân. Acestea părăsesc plămânul prin hil, se varsă în atriul stâng şi pleacă în circulaţia sistemică. 2) Nutritivă – aparţine marii circulaţii. Este reprezentată de arterele şi venele bronşice. Artere bronşice se desprind din artera toracică, iar venele bronşice se varsă în vena azygoz. Inervaţia plămânului este realizată de sistemul nervos vegetativ printr-un plex pulmonar anterior şi altul posterior.

Pleura: Este o membrană seroasă formată din 2 foiţe care se continuă una pe cealaltă la nivelul pediculului pulmonar. Pleura parietală căptuşeşte pereţii cutiei toracice. Pleura viscerală acoperă plămânul şi pătrunde şi în fisuri.

13

Cavitatea pleurală este spaţiul virtual dintre pleura viscerală şi cea parietală. În cavitatea virtuală se găseşte o lamă fină de lichid pleural care permite alunecarea celor 2 foiţe între ele. În cavitatea pleurală există o presiune negativă. Cavitatea pleurală virtuală poate deveni reală când, în cazuri de boală, conţine aer (pneumotorax), sânge (hemotorax), puroi (piotorax) etc..

1.2 Noțiuni de fiziologie: Actul respiraţiei este constituit din două faze: inspiraţia şi expiraţia. Inspiraţia este un proces activ, care constă în mărirea bruscă a tuturor dimensiunilor cutiei

toracice,

datorită

contracţiei

muşchilor

inspiratori.

Diametrele

toracice

anteroposterioare şi transversal se măresc în timpul inspiraţiei, datorită orizontalizării coastelor produsă de contracţia muşchilor intercostali externi. În timpul unei inspiraţii forţate intră în acţiune şi muşchii intercostali externi împreuna cu muşchii inspiratori accesori: sternocleidomastodian, trapezi şi ai spatelui. Diametrul antero-posterior creşte datorită contracţiei muşchilor intercostali externi care deplasează coastele de la 2 la 6, de jos în sus şi ridică coastele de la 7 la 10. Alături de deplasarea laterală a coastelor 7, 10 se produce şi o creştere a diametrului transversal.

Fig.5 Fiziologia aparatului respirator Expiraţia este un proces pasiv, toracele revenind la dimensiunile sale de repaus din cauza relaxării musculaturii inspiratorii. Dimensiunile toracelui se micşorează, iar plămânii,

14

care nu mai sunt ţinuţi în stare de tensiune se retractă. Expirul se realizează datorită elasticităţii ţesutului toraco-pulmonar. În expirul forţat participă muşchii accesori, muşchii abdominali şi muşchii intercostali.

Ventilaţia pulmonară şi alveolară: Schimburile gazoase dintre mediul exterior şi plămâni constituie ventilaţia pulmonară. Volumul curent reprezintă cantitatea de aer care pătrunde şi iese din plămân în timpul unui inspir sau expir de repaus (500 ml). La sfârşitul unei expiraţii de repaus în plămân se mai află 2.500 ml de aer, din care 2.350 ml participă la schimbul de gaze purtând numele de aer alveolar. Restul de 150 ml se află în căile respiratorii unde nu se produce schimbul de gaze şi constituie spaţiu mort anatomic. Peste volumul de aer curent, o inspiraţie maximă poate introduce încă aproximativ 1.500 cm3 aer, care poartă denumirea de volum inspirator de rezervă sau aer complementar. Printr-o expiraţie forţată, după o expiraţie obişnuită, se poate elimina încă o cantitate de 1.000-1.500 cm3 aer, denumit volum expirator de rezervă sau aer de rezervă. Suma acestor trei volume expiratorii (aer curent, aer complementar şi aer de rezervă) constituie capacitatea vitală şi se determină prin efectuarea unei expiraţii forţate după o inspiraţie maximă. Debitul ventilator de repaus (V) reprezintă cantitatea de aer ventilată în timp de un minut în condiţii de repaus. El reprezintă produsul dintre volumul curent (VT) şi frecvenţa respiratorie. Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS) reprezintă cantitatea de aer expirată forţat timp de 1 secundă. Ventilaţia alveolară (VA) reprezintă cantitatea de aer care pătrunde în plămân după scăderea volumului spaţiului mort anatomic (VSMA) în timp de un minut. Volumul de aproximativ 1.500 cm3 aer care rămâne în plămân după o expiraţie forţată constituie aer rezidual. În alveole rămâne un volum de 200 cm3 denumit aer minimal. Suma volumului curent cu volumul de rezervă inspirator constituie capacitatea inspiratorie şi reprezintă 70% din capacitatea vitală. Consumul de oxigen pe minut reprezintă 15

volumul de oxigen reţinut de sânge din volumul de aer ventilat într-un minut. Echivalentul ventilator al oxigenului reprezintă volumul de aer care trebuie ventilat pentru consumul de 100 ml de oxigen. Coeficientul de utilizare al oxigenului reprezintă cantitatea de oxigen reţinută de sângele capilar din fiecare litru de aer ventilat. Capacitatea reziduală funcţională este cantitatea de aer care rămâne în plămâni după expirarea aerului curent. Volumul rezidual reprezintă cantitatea de aer care rămâne în plămâni după o expiraţie maximă forţată. Capacitatea pulmonară totală reprezintă suma capacităţii vitale cu volumul rezidual. Schimburile gazoase respiratorii: La nivelul membranei alveolo-capilare are loc un schimb de gaze între axul alveolar şi gazele din sângele venos din reţeaua capilară peri-alveolară, astfel încât O2 trece în sânge, iar CO2 în aerul alveolar. a) Etapa pulmonară: Acest schimb se realizează prin procesul de difuziune al membranei alveolo-capilare. Difuziunea reprezintă tendinţa moleculei unui gaz de a se deplasa dintr-o zonă în care concentraţia moleculară este mai mare spre o zonă unde concentraţia este mai mică. Factorii care determină viteza de difuziune a CO2 şi O2 la nivelul plămânului: Radientul de presiune parţială a gazelor din aerul alveolar şi din sângele din reţeaua capilară peri-alveolară; Suprafaţa de difuziune este suprafaţa prin care aerul vine în contact cu membranele alveolo-capilare; Distanţa de difuziune este grosimea membranei alveolo-capilare; Coeficientul de difuziune depinde de solubilitatea gazului şi greutatea lui moleculară astfel încât coeficientul de difuziune al CO2 este de 30 de ori mai mare decât al O2 ceea ce explică viteza practic egală de difuziune a celor două gaze în ciuda gradientelor de presiune parţial diferite.

b) Etapa sanguină: Transportul O2 se face sub două forme:

16

1. Dizolvat în plasmă – se transportă în cantităţi mai mici în plasmă; 2. Legat de hemoglobină – principala formă de transport a O 2 astfel încât 1 g de hemoglobină leagă 1,34 ml O2, fiecare atom de Fe din structura hemoglobinei leagă în mod labil 1 moleculă de O2. Transportul CO2 se face sub trei forme: 1. Dizolvat în plasmă; 2. Legat de anumite grupări ale proteinelor plasmatice, inclusiv legat de hemoglobină; 3. Sub formă de bicarbonat – formă predominantă de transport a CO2. c) Etapa tisulară: La nivelul capilarelor tisulare, sângele arterializat cedează O 2 necesar activităţii celulare şi se încarcă cu CO2 rezultat din metabolismul tisular. CO2 difuzează cu rapiditate în lichidul interstiţial, unde se găseşte o tensiune de 46 mmHg.

Reglarea respiraţiei: Adaptarea ventilaţiei pulmonare la necesităţile variabile ale organismului se realizează permanent graţie unor mecanisme extrem de fine, care reglează ventilaţia prin modificarea atât a frecvenţei, cât şi a amplitudinii respiraţiei. În condiţii obişnuite, respiraţia ritmică spontană a adultului are o frecvenţă de 12-18/min. Respiraţia spontană depinde de descărcările ritmice de impulsuri nervoase de la centrii respiratori spre musculatura respiratorie.

Reglarea nervoasă: În condiţii neobişnuite, centrii respiratori bulbari pot fi influenţaţi temporar de stimuli proveniţi de la nivelul unor variate zone receptoare din organism. Stimulii de la nivelul căilor respiratorii superioare pot produce: strănutul, tusea, deglutiţia, vomă şi sughiţul.

Reglarea chimică: În condiţii fiziologice creşterea concentraţiei în CO2 a sângelui – hipercapnia – are ca urmare intensificarea ventilaţiei pulmonare, urmată de reducerea la normal al CO2. Scăderea concentraţiei în CO2 a sângelui – hipocapnia – determină diminuarea până la oprirea totală a respiraţiei. Apneea voluntară este urmată de polipnee, în cursul căreia se elimină excesul de 17

CO2 acumulat anterior. Polipneea voluntară este urmată de apnee, până ce concentraţia de CO2 în sânge atinge niveluri fiziologice. Diminuarea concentraţiei O2 în aerul inspirat constituie un stimul al ventilaţiei pulmonare, determinând o hiperventilaţie uşoară. Ventilaţia se modifică uşor sub acţiunea hipoxemiei atâta timp cât O2 din aerul alveolar nu scade sub 60 mmHg. Când se fixează CO2 la valori sub normale hipoxia nu determină efecte stimulente asupra ventilaţiei, decât atunci când presiunea O2 alveolelor scade sub 60 mmHg.

CAPITOLUL II NOȚIUNI TEORETICE ALE ASTMULUI BRONȘIC 2.1 Definiție: Este un sindrom caracterizat prin crize de dispnee bradipneică de tip expirator, care apar la contactul cu substanţe sau stimuli diferiţi, la subiecţi cu anumită predispoziţie constituţională; are ca substrat bronşiolospasm generalizat, însoţite de edem şi hipersecreţia mucoasei bronşice.

18

Fig.6 Astmul bronșic

2.2 Clasificare: Teoretic, după Rackmann (1980), s-a admis existenţa unui: a. Astm bronşic alergic (extrinsec); b. Astm bronşic: endogen sau infecţios (intrinsec); iritativ fizic sau chimic; indus de efort; cu geneză neprecizată.

2.3 Etiopatogenie: 1. Factori iritanţi: Praful de stradă; Fumul; Gaze toxice: oxizi de azot şi sulf; Ozon; Aer rece. 2. Factori alergici: Praful de casă, polen; Peri, lână, pene; Bumbac, ierburi; Componente de insecte şi acarieni; Medicamente; Detergenţi, cosmetice; Ricin; Reziduri de combustie incompletă.

19

3. Factorii psihici: Traume psihice; Stres psihic; Tipul de S.N.C. Factori infecţioşi: Infecţia bronşică virală; Infecţia bronşică bacterial. Alte infecţii: Efort fizic. Factorul genetic. 4. Factori favorizanți: a) Factorul alergic: Rolul alergic este dovedit numai într-un număr limitat de cazuri, sub 40%. Alergia la praful de casă este cea mai frecventă în astmul bronşic extrinsec. b) Factorul iritant: Se presupune că unele virusuri pot avea un rol în etiologia astmului, deoarece debitul acestuia şi mai ales agravarea lui se produce mai ales după viroze ale căilor respiratorii. Dintre infecţiile bacteriene, cele cu Streptococus pneumonial, Staphilococus aureus şi Hemophylus influenzae, par a avea rol important în etiologia astmului bronşic dar acesta nu a fost pe deplin elucidat. În unele cazuri de astm bronşic intrinsec, este prezentă o infecţie bronşică cu răspuns alergic la antigeni bacterieni (teste cutanate pozitive), după altele, infecţia acţionează numai ca factor iritant. În prezent, infecţia bronşică poate fi considerată atât factor etiologic cât şi ca factor de întreţinere şi agravare a astmului bronşic. Se poate spune că factorul infecţios joacă probabil un rol în apariţia accesului de astm, în principal la subiecţii predispuşi, cu hiperreactivitate bronşica, dar nu se poate susţine existenţa unui astm bronşic infecţios pur, ci doar posibilitatea modificării terenului bolnavului prin factorul infecţios.

c) Factorul psihic:

20

Participă frecvent la declanşarea crizelor de astm bronşic, fie prin emoţii puternice, fie prin simpla condiţionare a crizelor, în special la subiecţii predispuşi constituţional şi cu un sistem bronşic hiper-reactiv, dar un astm bronşic psihogen nu poate fi susţinut.

Particularităţii ale personalităţii astmaticului înaintea debutului bolii: Sensibilitatea crescută; Stări de anxietate; Agresivitatea sau reacţii asteno-depresive. d) Factorul fizic: Poate constitui un factor etiologic în astmul bronşic, în special la copii şi tineri. De reţinut ca, după efort fizic, apare bronhospasm şi la neasmatici. Efortul este un stimul potenţial de declanşare a unor episoade de obstrucţie bronşică acută.

e) Factorul genetic: Nu este acelaşi în cele două categorii de astm bronşic, extrinsec şi intrinsec.

Fig.7 Astmul bronșic

2.4 Semne și simptome: Manifestările clinice ale astmului bronşic constă, în esenţă, din: Dispnee paroxistică cu respiraţie şuierătoare (wheezing); Tuse; Expectoraţie cu spută mucoasă.

21

Criza de astm bronşic este declanşată de o mulţime de factori: Infecţii bronşice virale, bacteriene sau mixte; Inhalarea de agenţi fizici sau chimici iritanţi; Stresul emoţional; Efortul fizic; Administrarea de aspirină sau alte analgezice; Tusea sau râsul; Alte împrejurări. Uneori criza de astm bronşic survine fără o regulă şi o cauză clară, cu predilecţie în timpul nopţii. Simptomele nocturne ale astmului bronşic, cu aspiraţia de obicei în camera de dormit, nu trebuie puse obligatoriu în legătură cu alergenii din încăpere, deoarece şi la astmaticii nealergici pot apărea simptome caracteristice astmului (wheezing, dispnee, tuse) în primele ore ale dimineţii. Alteori, crizele survin în anumite condiţii, mereu aceleaşi. Dispneea: Este tipică. Ea are o frecvenţă rară în astmul bronşic, iar expiraţia este efectuată cu ajutorul muşchilor respiratori complementari. Este caracteristică respiraţiei şuierătoare ce seamănă cu un ţiuit (wheezing).

Tusea: Poate fi uscată sau umedă, cu o spută mucoasă, lipicioasă, cu eliminare dificilă şi de aspect perlat. Sputa devine muco-purulentă în prezenţa unei infecţii traheobronşice primare sau secundare.

2.5 Forme clinice: Forme ale astmului bronșic: •

Astmul bronșic cu dispnee continuă - se întâlnește la astmaticii vechi la care boala s-a complicat cu bronșita cronică și emfizem pulmonar. Aceste ultime afecțiuni dau boala numită bronhopatie cronică obtructivă cunoscută sub numele de BPOC.

22

•

Astmul bronșic tardiv - apare la vârste mai înaintate și se complică frecvent cu infecții respiratorii și tulburări endocrine.

•

Astmul bronșic medicamentos - survine la bolnavii tratați cu medicamente mult timp, la care apare iritabilitate, insomnie, tremurături și creșterea tensiunii arteriale. Crizele devin tot mai frecvente și mai prelungite și pot duce la tulburări de ritm cardiac (aritmii).

•

Astmul profesional - este determinat de factori alergici sau de factori iritanți de natură profesională, așa cum se întâmplă în industria textilă ,a morăritului, chimică, minieră și în turnătorii.

•

Astmul de efort - se întâlnește mai ales la copii și adolescenți. Crizele apar la câteva minute de la încetarea efortului. Ele pot fi prevenite cu medicamente, în special sub formă de spraiuri.

•

Astmul indus de aspirină - crizele apar la câteva ore după administrarea de aspirină.

2.6 Examene paraclinice de laborator: Examenul radiologic: Acesta evidenţiază: coaste orizontalizate; spaţiul intercostal creşte; coborârea, turtirea diafragmului. În cursul stării de rău astmatic se pot descoperi diferite stări patologice pleurpulmonare care pot explica rezistenţa la tratament a astmului: Pneumotorax; Pneumomediastin; Atelectozie lobară sau segmentară (astuparea unei bronhii). Examenul bronhoscopic: Acesta arată: edemul mucoasei bronşice; congestia. Explorări funcţionale pulmonare: Spirograma: Aspect obstructiv nespecific; Scade V.E.M.S. (volumul expirator maxim pe secundă); După acces revine la normal. Principalele modificări funcţionale respiratorii în astmul bronşic:

23

Scade VEMS şi indicele Tiffexean sub 70%; Tiffexean =VEMSx100/C.V = 80% din C.V; Scade C.V.; Scade V.I.R. (volumul inspirator de rezervă); Scade V.E.R. (volumul expirator de rezervă); Creşte rezistenţa căilor aeriene; Creşte capacitatea reziduală funcţională (C.R.F.). Gazele expiratorii: CO2 creşte în formele severe; O2 scade; Hipercopnia agravează bronhospasmul, hipersecreţia şi încărcarea bronşică. Examenul sputei: În astmul extrinsec, examenul microscopic al sputei pune în evidenţă: Eozinofile; Cristale Charcot - Leyden; Spirale Curchmann; Corpi Creolă (uneori); Aglomerări de celule descuamate; Mucus; Materie proteică. În

astmul

intrinsec,

în

spută

domină:

Polinucleare nutrofile; Bacteriile. Examenul bacteriologic, după spălarea sputei pune în evidenţă agenţii infecţioşi în cauză. Teste cutanate de provocare bronşică: Teste cutanate pun în evidenţă hipersensibilitatea bolnavului la alergeni specifici. Testul de provocare bronşică prin inhalarea pneumoalergenului bănuit, constituie, atunci când este pozitiv, singura dovadă că alergenul inhalat este cauza astmului. Dozarea IgE în sânge: Are o valoare diagnostică apreciabilă, întrucât la 80% din bolnavi alergici IgE este crescută.

2.7 Diagnostic:

24

Diagnostic pozitiv: În formele clinice, punerea diagnosticului nu comportă dificultăţi, dar diagnosticul etiologic este dificil deoarece identificarea cauzelor nu este întotdeauna posibilă. Pentru natura alergică a astmului bronşic pledează antecedentele alergice familiale şi personale, apariţia acceselor repetitive în condiţii asemănătoare de timp, de loc şi în contact cu aceleaşi obiecte generatoare de alergeni, testele cutanate şi provocare bronşică pozitivă. Pentru diagnosticul pozitiv al astmului intrinsec pledeza tabloul clinic, examenul de spută şi absenţa oricăror dovezi de hipersensibilizare la diferiţi alergeni.

Diagnostic diferenţial: Se face cu: Astmul cardiac; Bronşita astmatiformă; Spasmul laringian; Corpi străini intrabronşici; Tumori benigne sau maligne ale traheei şi bronhiilor; Sindromul mediastinal compresiv; Pneumotoraxul spontan; Embolie pulmonară cu sau fără infarct pulmonar; Acidoza metabolică; Pneumomediastin; Atelectozie lobară sau segmentară; Bronhospasmul

generat

de

secretată de substanţe bronhoconstrictoare); psihologenă.

2.8 Evoluție și prognostic: Evoluţie:

25

carcinoid

(tumora

Hiperventilaţia de natură

Se caracterizează prin crize de dispnee ce survin de regulă noaptea, intercalate cu perioada de acalmie, ca şi prin posibilitatea apariţiei stărilor de rău astmatic şi a insuficienței pulmonare acute favorizate de infecţii sau erori terapeutice. Astmul care debutează în adolescenţă sau de vârstă adultă, are tendinţa de progresiune, cedând mai greu decât astmul copilului. Agravarea se realizează fie prin reparaţia frecventă a acceselor cu remisiune incompletă a dispneei, fie prin suprapunerea unor infecţii bronşice repetate care determină bronşita cronică obstructivă şi apariţia cordului pulmonar cronic.

Complicaţii: Infecţiile aparatului bronşic; Bronşectazia; Emfizemul pulmonar; Pneumotoraxul; Infecţiile parenchimului pulmonar; Insuficienţa respiratorie; Cordul pulmonar cronic. Prognostic: Prognosticul vital al accesului de astm este în general bun, dar prognosticul de viitor este rezervat, deoarece astmul apare pe un teren genetic ce nu poate fi înlăturat. Din acest motiv, bolnavul este predispus la accese recidivante durând toată viaţa. Factorii de care depinde prognosticul bolnavului astmatic: Alergenul în cauza şi posibilitatea înlăturării lui; Forma clinică a astmului bronşic; Vârsta debutului bolii; Complicaţii produse de astmul bronşic.

2.9 Tratamentul: Obiective: Combaterea bronhospasmului şi a hiperventilaţiei alveolelor acute;

26

Combaterea inflamaţiei bronşice acute; Favorizarea expectoraţiei; Prevenirea expectoraţiei. Realizarea acestor obiective se face: Prevenirea expunerii la alergenul cauzal sau întreruperea contactului cu acesta administrarea de

bronhodilatatoare

simpatomimetice,

parasimpatolitice şi

musculotrope; Administrarea de inhibitori ai degranulării mastocitelor; Administrarea de fluidifiante ale secreţei bronşice; Hipersensibilizarea specifică. Medicaţia antiasmatică: Tratamentul medicamentos al astmului bronşic acut sever este reprezentat de: Aminofilină; Etamimetrică (Miofilin); Cromaglicat desedic; Glucocorticoizi; Aminofilia - derivat metil - xantilic. Corticosteroizi: Cu excepţia astmului bronşic de efort, nu există formă etico-patogenică de astm care nu beneficiază pozitiv de efectul corticosteroizilor. Au acţiune antiinflamatorie. Hemisuccinat de hidrocortizon: Doza 600-800 mg/zi sau mai mult, după caz, în criză de astm bronşic. Dacă după 24 de ore se apreciază că este nevoie de terapie cortizonică în continuare, se instituie un tratament cu Prednison sau inhalatori, cu Hemisuccinat de hidrocortizon pentru 24 ore. Administrare: Corticoterapia orală este un mijloc eficient în tratamentul antistatic, dar după 15 zile de administrare, apar efectele secundare ale acestora. Dozele zilnice pentru curele scurte încep, de regulă de la 40 mg Prednison, pe zi, scăderea făcându-se rapid odată cu scăderea severităţii crizelor de astm. Dacă este necesară o corticoterapie de durată mai lungă, administrarea Predinsonului în doza alternativa de 20 mg administrate la 2 zile nu au efectul terapeutic scontat. Principiul terapeutic esenţial în mânuirea corticosteroizilor pe cale orală

27

este de a administra cure cât mai scurte (de obicei 14 zile) până la stabilirea clinică bolnavului după care se administrează cele mai mici doze care conferă efect protectiv în cazurile în care există posibilitatea sevrajului cortizonic. La bolnavii astmatici n-ar exista, după unii autori, nici un motiv ca în administrarea orală să se folosească Dexametazon în loc de Prednison. Corticoizii administraţi pe cale inhalatorie asigură o acţiune terapeutică locală utilă terapiei antiastmatice. Se pot folosi: Beclometazona; Triamcinolon acetonic sau alţi produşi, care au o mică reabsorbţie la nivelul mucoasei bronşice, realizând efecte antiinflamatorii locale importante, dar concentrative sangvine minime, incapabile de a induce efecte secundare semnificative şi de a inhiba axul hipotalamocortico-sprarenal.

28

CAPITOLUL III ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU ASTM BRONȘIC

3.1 Internarea pacientului în spital și asigurarea condiţiilor de spitalizare: Bolnavii cu afecţiuni pulmonare necesită o îngrijire unitară, dar şi îngrijire specială în funcţie de varietatea cazurilor şi caracterul bolii. Asistentul medical împreună cu medicul specialist sau curant elaborează planurile de educaţie în privinţa cunoaşterii bolii. El facilitează discuţii între medic şi pacient oridecâte ori acesta face vizite la medic, pentru a fi implicat activ în managementul astmului. În acest fel pacientul să poată preveni problemele şi să ducă o viaţă activă şi productivă. Tot asistentul medical face educaţia pentru prevenire şi control pe termen lung prin o administrare regulată a medicaţiei obligatorii, prin evitarea trigerilor.

3.2 Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi: Îngrijirile unitare necesare se referă la următoarele:

Asigurarea condiţiilor de mediu în spital: Saloane luminoase, bine aerisite, fără curenţi de aer suficient încălziţi (18-20°C), în cazul bolnavilor cu afecţiuni bronşice inflamatorii, temperatura salonului va fi mai ridicată şi umidificată; Aerisirea va fi continuă, dacă temperatura aerului o permite, sau împrospătată de mai multe ori pe zi prin deschiderea ferestrelor (bolnavii vor fi bine înveliţi pentru a nu răci); Maturatul nu va fi uscat, se folosesc aspiratoare de praf sau ştergere umedă; Repartizarea bolnavilor în saloane se va realiza pe afecţiuni (cei cu îmbolnăviri cu caracter infecţios vor fi internaţi în saloane separate);

29

Psihoterapia este un mijloc terapeutic foarte important, mai ales în cazul crizelor cu tablouri dramatice care pun în pericol viaţa bolnavului; Atenţie la psihicul bolnavului, bolile cronice tulbură echilibru psihic al bolnavului. Bolnavilor cronici cu o perioadă lungă de spitalizare, li se va asigura un climat propice radio, televizor, cărţi), saloanele trebuie transformate în adevărate cămine cu atmosferă ,,caldă”, unde bolnavii să se simtă bine.

3.3 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative: Se măsoară zilnic pulsul, respiraţia şi diureza şi se notează în fişa de temperatură; Se măsoară temperatura şi urmăreşte evoluţia febrei (se combate prin tratament prescris de către medic); În pusee febrile se aplică comprese reci sau împachetări reci;

durerea toracică

(junghiul) se combate prin aplicaţii locale calde, antinevralgic, mialgin, (atenţie la valorile tensiunii arteriale); Dispneea şi cianoza necesita oxigenoterapie (6 l/minut); Tusea chinuitoare şi dureroasă în faza incipientă se combate cu preparate de codeină (Codenal, Tusomag), în faza a doua pentru permeabilizarea căilor respiratorii se recomandă bolnavilor să tuşească şi să expectoreze de mai multe ori pe zi; Pentru uşurarea eliminării expectoraţiei se vor administra fluidizante ale secreţiei bronşice; În accesele de tuse astmatiforme se administrează bronhodilatatoare spasmolitife (Miofilin, HHC); În infecţiile bronşice se administrează antibioticele prescrise (antibioticul şi doza ritmul sunt impuse de către medic).

3.4 Alimentaţia bolnavului: Va fi adaptată perioadei de evoluţie a bolii (de exemplu regim hidrozaharat în perioadele febrile; când fenomenele acute dispar, se trece la o alimentaţie hipercalorică);

30

Se verifică capacitatea de deglutiţie şi aportul de lichide din ultimele ore, se asigură un aport adecvat de lichide pe cale orală, iar la cei cu tulburări de deglutiţie se administrează lichidele pe sonda nazo-gastrică sau pe cale parenterală (la indicaţia medicului); Se evita supraalimentaţia şi regimul bogat în grăsimi; Se interzic tutunul şi alcoolul.

3.5 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului: Administrarea medicamentelor trebuie făcută cu mare punctualitate căci orice întârziere cât de mică provoacă emoţii inutile acestor pacienţi. Cu toate că medicamentele se administrează la indicaţia medicului asistenta va trebui să intervină de urgenţă în unele cazuri extreme până la sosirea medicului. Asistenta trebuie să sesizeze cât mai repede supradozarea sau efectul nefavorabil ca inapetenţa, greţurile, bradicardia, tahicardia, lipotimia, şoc anafilactic ce pot interveni ca o supradozare. Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor: Doza de administrare: În funcţie de doză administrată, acelaşi produs poate acţiona ca aliment, medicament sau toxic. Prescrierea medicamentelor: Medicamentele sunt prescrise de medic şi notate în foaia de observaţie a pacientului internat sau pe reţete în cazul pacientului ambulator. Prescrierea constă în: Numele medicamentului; Concentraţie şi cantităţi; Doza unică sau pe 24 h; Mod de administrare; Orarul administrărilor; Administrare în raport cu servitul meselor. Administrarea medicamentelor: 31

a. Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să controleze: Medicamentul prescris de medic să fie administrat pacientului respectiv; Doza corectă de administrare; Acţiunea farmacologică a medicamentelor; Frecvenţa de administrare şi intervalul de dozare; Efectul ce trebuie obţinut; Contraindicaţiile şi efectele secundare; Interacţiunea dintre medicamente. b. Asistenta medicală verifică şi identifică: Calitatea medicamentelor; Integritatea medicamentelor; Culoarea medicamentelor; Decolorarea sau supracolorarea; Sedimentarea, precipitarea sau existenţa flocoanelor în soluţie; Lichefierea medicamentelor solide; Opalescenţa soluţiilor.

c. Asistenta medicală respectă: Calea de administrat prescrisă de medic; Dozajul prescris, orarul de administrare şi somnul pacientului; Incompatibilitatea de medicament; Administrarea rapidă a medicamentelor deschise; Ordinea de administrare a medicamentelor; Servirea pacientului cu doza unică de medicamente pe cale orală.

d. Asistenta medicală informează şi anunţă: Pacientul pentru medicamentele prescrise, în ceea ce priveşte modul de administrare, cantitatea, efectul scontat şi eventualele reacţii secundare; Medicul asupra efectelor secundare şi eventualelor greşeli de administrare a medicamentelor. Pentru hidratarea organismului se va lua în seamă bilanţul pe 24 de ore prin ingerarea şi eliminarea lichidelor.

32

Eliminarea apei din organism se face prin mai multe căi: 1000-1500 ml se elimină prin urină, 500-1000 ml prin transpiraţie, 350-500 ml sub formă de vapori prin plămâni şi 100-200 ml prin scaun, nevoia de apă a adultului fiind de 2000-2500 ml/24 de ore. Hidratarea organismului se poate face pe cale orală, cale duodenală, cale rectală, cale subcutanată, cale intravenoasă prin numeroase soluţii ca: ser fiziologic, soluţie izotonică bicarbonat de sodiu 1,4%, soluţie izotonică lactat de sodiu 1,9%, glucoză soluţie izotonică 4,7%, soluţie hipertonă 5-10-20-33-40%, soluţie Krebs, soluţie Dextran, soluţia Locke. Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic este o urgenţă majoră de îngrijire a pacientului.

3.6 Recoltarea produselor biologice şi patologice: Recoltarea sângelui pentru analizele de laborator se efectuează prin puncţie venoasă. Definiţie: puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie. Scop: a. Explorator: recoltarea sângelui petru examenele de laborator precum cele biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice; b. Terapeutic: Administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi a perfuziei intravenoase; Recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale; Executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui. Locul puncţiei: Venele de la pliul cotului (cefalică şi bazilică), în locul unde se formează un ”M” prin anastomozarea lor; Venele antebraţului; Venele de pe faţa dorsală a mâinii; Venele subclaviculare; Venele femurale; Venele maleolare interne; Venele jugularei şi epicraniene (de regulă se execută la sugar şi copil mic). Pregătirea pacientului: 33

a. Psihic: se explică procedura şi riscurile; b. Fizic: se aşează pacientul pe scaun sau pat, într-o poziţie comodă care să faciliteze accesul venos.

Pregătirea puncţiei: Pentru protecţie se foloseşte o pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama şi aleză. Pentru a dezinfecta locul unde va fi executată puncţia se foloseşte alcool medicinal şi tampoane. Se utilizează ace de 25-300 mm, diametrul 6/10, 7/10, sau 10/10 (în funcţie de scop), seringi de capacitate, pense, mănuşi chirurgicale. Toate aceste materiale sunt de unică folosinţă. Execuţia puncţiei: Pacientul se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru el cât şi pentru cel care execută puncţia. Se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de întoarcere la nivelul braţului. Braţul pacientului se aşează pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă, se dezinfectează tegumentele şi se aplică garoul la distanţa de 78 cm deasupra locului unde se va executa puncţia, strângându-l astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera. Este recomandat ca pacientul să strângă pumnul, venele devenind astfel turgescente. Asistenta medicală îmbracă mănuşile sterile şi se aşează vizavi de bolnav. Se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine. Se fixează acul la holder, acul ataşat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă, între police şi restul degetelor. Se pătrunde cu acul traversând, în ordine tegumentul - în direcţie oblică, unghiul să fie de 30 de grade, apoi peretele venos - învingându-se o rezistenţă elastică până când acul înaintează în gol. În lumenul venei, se schimbă direcţia acului 1-2 cm. Se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase - precum injectarea medicamentelor, recoltarea sângelui sau perfuzie. După executarea puncţiei se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului şi a pumnului. Se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage brusc acul din venă. Se comprimă locul puncţiei timp de 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală.

34

Accidente: În timpul puncţiei pot apărea câteva efecte adverse sau se pot declanşa accidente: Hematom (infiltrarea sângelui în ţesutul perivenos). Asistenta medicală trebuie să intervină şi să retragă acul, apoi să comprime locul puncţiei timp 1-3 minute; Străpungerea venei (perforarea peretelui opus). Se retrage acul în lumenul venei. Este important îngrijirea pacientului după tehnică, i se asigură repaus la pat pe o perioadă prescrisă de medic, se supraveghează funcţiile vitale, culoarea tegumentelor, se informează medicul în cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei, se controlează locul puncţiei şi aspectul pansamentului la nevoie (hemoragie, hematom, roşeaţă). Recoltarea sângelui pentru: Examen biochimic: puncţie venoasă pe nemâncate, 5-10 ml sânge în seringă heparinizată. Ureea sangvină: valoarea normală 20-40 mg%; Acidul uric: V.N.3-5 mg%; Creatinină: V.N.0,6-1,3 mg%; Na+ =135-150 mEq/1 sau 15-21 mg%; K+ = 3,5 mEq/1 sau 15-21 mg%; Ca+ = 4,5/5,5 mEq/1 sau 9-11 mg%; Glicemie: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml sânge pe 4 mg florură de natriu. Valorile normale sunt: 80-120 mg/l; V.S.H.: prin puncţie venoasă, se recoltează 1,6 ml de sânge pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%. Valorile normale sunt 1 oră 4-6 mm, 2 ore 7-15 mm. Hemoleucogramă: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml de sânge pe E.D.T.A. Valorile normale sunt: eritrocite la bărbaţi 4,5-5,5 mil/mm³, iar la femei 4,2-4,8 mil/mm³, hemoglobină la bărbaţi 15±2 g/100 ml, iar la femei 13±2g/100 ml, leucocite 40008000/mm³.

3.7 Educaţie pentru sănătate: Educaţia astmaticului:

35

Dialog şi explicaţii concrete asupra bolii, într-un limbaj cât mai accesibil; Demonstraţii practice de folosire a dispozitivelor inhalatorii; Exemple cu situaţii similare;

36

Material vizual informativ, de tipul pliantelor, planşelor, afişelor, etc.; Explicarea situaţiilor care au determinat o nouă acutizare şi cum ar fi putut fi evitate; Prevenirea acutizărilor posibile în perioade de expunere alergenică, de exemplu la polen, prin avertizarea din timp a pacientului; Instrucţiuni concrete asupra a ceea ce trebuie să facă în caz de criză sau dacă nu ne găseşte atunci când are nevoie; Învăţ pacientul să diferenţieze medicaţia de ameliorare rapidă şi cea de prevenire pe termen lung şi îl învăţ tehnica corectă de folosire a dispozitivelor de administrare a inhalantelor (spacer, turbohaler, diskhaler, acuhaler). Cum să recunoască agravarea bolii şi ce trebuie să facă în această situaţie; Trebuie învăţat să-şi reeduce respiraţia la efort şi să evite condiţiile cu aer uscat şi rece, ca şi eforturile bruşte şi inconstante, un sport recomandat, în special copiilor astmatici, este înotul.

3.8 Alte îngrijiri: La majoritatea afecţiunilor pulmonare poziţia cea mai convenabilă pentru bolnavi este cea semişezândă, poziţia va fi lăsată la alegerea lui, în toate cazurile el va fi îndrumat să schimbe poziţia cât mai des, pentru a evita complicaţiile hipostatice; Poziţia luată de bolnav în pat sau la marginea patului; în cursul acceselor de astm bronşic, trebuie făcută cât mai comodă, cu ajutorul anexelor patului său sprijinindu-l pe braţe; Toaleta bolnavului se va face în funcţie de starea lui, ferindu-l în mod deosebit de curenţi de aer reci, care ar putea redeştepta infecţiile virotice latente; Trebuie avut în vedere că mulţi bolnavi pulmonari transpira abundent, ceea ce face ca pielea să fie foarte fragilă, se lezează uşor şi bolnavii pot face escare de decubit; Lenjeria bolnavilor transpiraţi trebuie imediat schimbată sau ori de câte ori este nevoie; Este bine că pielea transpirată să fie spălată cu alcool mentolat, care înviorează circulaţia periferică.

37

CAPITOLUL IV PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE 4.1 Cazul I: CULEGERE DE DATE DATE GENERALE DESPRE PACIENT (fixe şi variabile). F.N în vârsta de 67ani, sexul F, starea civilă: văduvă, copii 6, religia ortodoxă, profesia croitoreasă, ocupaţia pensionară. Mediul de locuit (urban/rural) urban casă/apartament apartament nr. camere 2 locuieşte (singur/cu soţ(ie)/cu copii/cu părinţi/instituţionalizat locuieşte împreună cu una din fiicele sale în condiţii favorabile.

STIL DE VIAŢĂ:

38

Obiceiuri: Alimentare: în limite normale, consumă fructe şi legume regulat; Dietă/regim: da, hiposodat; De muncă: satisfăcătoare; De a se odihni şi dormi: uşoară insomnie; De a practica exerciţii fizice/mişcare: în limite normale; De a petrece timpul liber: îi place să împletească; Consumă alcool (da/nu/ocazional): nu; felul băuturii – cantitatea -; Fumează (da/nu/ocazional) da nr. ţigări/zi 10 ţigări/zi. Antecedente patologice: Afecţiuni respiratorii: astm bronşic de apr 10 ani; Afecţiuni cardiace: HTA stadiul II; Afecţiuni locomotorii: nu; Afecţiuni senzoriale: nu; Operaţii/intervenţii/anul: apendicectomie, fibrom uterin; Alte afecţiuni: nu se cunosc; Alergii cunoscute la: nu se cunosc alergii la nici un medicament sau aliment. Proteză dentară (da/nu) nu stimulator cardiac (da/nu) nu din anul - alte proteze lentile de contact/ochelari (da/nu) ochelari dioptrii + 2 tratamente urmate în prezent (da/nu) nu. Motivul internării/prezentării la medic/dată: 20.01.2021.tuse, dispnee expiratorie, cefalee, agitaţie, dureri precordiale. Istoricul bolii actuale: pacienta cunoscută cu astm bronşic, se internează pentru simptomatologie vastă care a debutat în urmă cu 3 zile.

Parametri actuali ai stării de sănătate: 20.01.2021. R: 20 r/min.;

39

TA: 180/95 mmHg; Puls: 83 b/min.; Temperatură: 36,8 0C; Greutate: 56 kg; Înălţime: 1,60 m; Diureză: micţiuni spontane fiziologice;

40

Scaun: prezent, culoare şi aspect normal; Tranzit intestinal: prezent; Alimentaţie: apetit scăzut; Somn: perturbat, agitaţie; Igienă: în limite normale; Tegumente: normal colorate; Comunicare: comunică cu cei din jur. Diagnostic medical: Astm bronşic alergenic.

Investigaţii paraclinice/analize de laborator: 1. Examen radiologic: Torace în limite normale; Semne de hiperinflaţie pulmonară cu diafragm aplatizat. 2. EKG: Tahicardie sinusală în abces.

Analize de laborator: Analiza

Valori obţinute

Valori normale

VSH

25 mm/h

2 – 13 mm/h

Creatinină

1,10 mg%

0,6 – 1,20 mg%

Uree

0,37 g%0

0,20 – 0,40 g%0

TGO

20 Ul

2 – 20 Ul

TGP

7,3 Ul

2 – 16 Ul

Glicemie

1,10 g%0

0,80 – 1,20 g%0

Tratament instituit: Miofilin; HHC; Hidroxizin;

41

Dipiridamol; Furosemid; Prednison; Bromhexin. În urma analizei acestor date consider că pacienta este depedentă în satisfacerea următoarelor nevoi:

42

Nevoia

Diagnostic de nursing

Obiective

Intervenţii autonome

Intervenții delegate

Evaluare

Nevoia de

Dispnee

Pacienta să

-Am asigurat confortul termic;

-Oxigeno-

În urma intervenţiilor cu

respira şi a

datorită

resimtă

-Am aerisit încăperea, am aşezat

terapie; -

rol propriu dar şi delegat

avea o bună circulaţie.

astmului

ameliorare

pacienta în poziţie semi-şezând;

pacienta resimte o

bronşic

a dispneei.

Administrez medicaţia prescrisă de medic.

o

manifestată

-Am educat pacienta în privinţa

prin expiraţie

spută în vas colector;

wheezing.

Vulnerabilitate faţă de pericole datorită crizei de astm bronşic manifestată prin posibile accidente prin căderea, alterarea stării

ameliorare a dispneei.

felului în care să tuşească şi să elimine

dificilă,

Nevoia de a evita pericolele.

Am umidificat aerul;

vulnerabilitate

-Am urmărit pacienta dacă ingeră cantitatea de lichide. -Monitorizez funcţiile vitale; -Supraveghez în permanenţă -Asigur condiţii de mediu adecvate pacienta. pentru a evita pericolele prin

faţă de pericole

accidentare;

faţă de pericole pe toată

pe toată durata

-Utilizez anexele patului şi asigur

durata spitalizării.

spitalizării.

pacientei repaosul absolut la pat;

Pacienta să nu prezinte

-Izolez pacienta de restul pacienţilor pentru a evita contractarea unei infecţii;

43

În urma intervenţiilor cu rol propriu pacienta nu a prezentat vulnerabilitate

generale. Nevoia de a comunica.

-Educ pacienta să apeleze la echipa medicală ori de câte ori este nevoie.

Anxietate

Pacienta să

-Am informat pacienta în legătură cu

datorită temei

resimte o

starea sa;

de sufocare

diminuare a

-Am liniştit pacienta explicându-i cu

manifestată

anxietăţii şi să

calm că fenomenul de obstrucţie

prin oboseală,

comunice eficient

apatie, refuzul

cu echipa

de a comunica.

medicală şi familia.

bronşică este reversibil; -I-am insuflat încredere în echipa de îngrijire şi în eficacitatea tratamentului; -Comunic în permanenţă cu pacientă; -Descopăr şi înlătur cauza anxietăţii; Rog familia să-i fie alături şi să o susţină.

44

-Administrez medicaţia prescrisă de medic.

În urma intervenţiilor cu rol propriu dar şi delegat pacienta comunică eficient cu echipa medicală şi familia.

Nevoia de a dormi şi a se odihni.

Oboseală datorită dispneei, somnului neodihnitor manifestată prin astenie

Pacienta să

-Am aerisit încăperea înainte de

prezinte un somn

culcare;

atât calitativ cât şi

-Am asigurat o lenjerie curată de pat şi

cantitativ pe toată

de corp;

somn atât calitativ cât şi

durata spitalizării.

-Am recomandat pacientei să citească

cantitativ pe toată durata

înainte de culcare;

spitalizării.

-Am recomandat servirea cinei cu cel fizică, agitaţie;

puţin 2 h înainte de culcare; -Am educat pacienta să evite consumarea de cafea la ore înaintate; -Am învăţat pacienta să facă gimnastică respiratorie; -Supraveghez calitatea şi cantitatea somnului şi notez în F.O.

45

-Administrez medicaţia prescrisă de medic.

În urma intervenţiilor cu rol propriu dar şi delegat pacienta a prezentat un

Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale.

Hipertermie

Pacienta

să

datorită

prezinte

pacientei;

procesului

temperatura

-Am asigurat confortul fizic prin

infecţios la

corpului

nivelul

limite normale.

în

-Am aplicat comprese reci pe fruntea

limite normale.

-Am măsurat temperatura corporală

prin febră

seara şi dimineaţa; am notat valorile în

transpiraţie.

pacienta prezintă

transpiraţiei, ori de câte ori este

manifestată

calde,

rol propriu dar şi delegat temperatura corpului în

nevoie;

tegumente

În urma intervenţiilor cu

schimbarea lenjeriei datorită

bronhiilor

ridicată,

-Administrez medicaţia prescrisă de medic.

F.O.; -Învelesc pacienta cu o pătură groasă pentru a evita frisonul; -Liniştesc pacienta cu privire la starea s-a; -Supraveghez în permanenţă pacientă.

46

Nevoia de a se alimenta şi hidrata.

Risc de

Pacienta să fie

-Am recomandat pacientei să ingere

dezechilibru

echilibrată

1800-2000 ml lichide/zi;

hidroelectrolitic

hidroelectrolitic pe -Am efectuat bilanţul ingesta-excreta;

datorită

toată durata

Am supravegheat pacienta pentru a

spitalizării.

observa semne de deshidratare;

transpiraţiilor abundente

propriu dar şi delegat pacienta este echilibrată hidroelectrolitic.

la o temperatură moderată prezentate

posibilă

atrăgător;

deshidratare,

-Aerisesc salonul înaintea servirii

tegumente şi

mesei;

mucoase uscate.

Cunoştinţe insuficiente despre modul prevenirii crizelor de astm datorită dezinteresului de a învăţa

În urma intervenţiilor cu rol

Deservesc pacienta la pat cu alimente

manifestată prin

Nevoia de a învăţata cum să-şi păstreze sănătatea.

-Administrez medicaţia prescrisă de medic.

-Urmăresc efectul medicaţiei administrate. Pacienta să acumuleze un minim de cunoştinţe privind boala sa şi prevenirea crizelor de astm bronşic.

-Stimulez dorinţa de cunoaştere a

În urma intervenţiilor cu

pacientei;

rol propriu pacienta a

-Educ pacientă care sunt factorii

dobândit un minim de

declanşatori ai crizelor de astm: praf, polen, par de animale, infecţii; -Educ pacienta cum să-şi administreze pufurile din dispozitivele tip spray; -Educ pacienta să nu practice 47

cunoştinţe privind boala sa. -

manifestată prin

automedicaţia;

dorinţa

-Educ pacienta că tratamentul este

de

dobândi cunoştinţe noi.

a

individualizat zilnic şi neîntrerupt; -Informez pacienta privind importanţa controlului medical periodic.

48

Evaluare finală: Pacienta F.N, în vârstă de 67 ani, se prezintă la Spital, secţia Medicală cu următoarele simptome: tuse, dispnee respiratorie, cefalee, agitaţie, dureri precordiale. În urma tratamentului administrat pacienta răspunde pozitiv. Se externează la data de 26.01.2021, în stare ameliorată cu următoarele recomandări: a. Evitarea contactului cu elemente alergizante; b. Regim igieno-dietetic; c. Respectarea tratamentului medicamentos; d. Evitarea schimbărilor bruşte de temperatură; e. Control periodic.

49

4.2 Cazul II: CULEGERE DE DATE DATE GENERALE DESPRE PACIENT (fixe şi variabile) R.O, în vârstă de 52 ani, sexul M, starea civilă: necăsătorit, nr. Copii: 1, religia ortodoxă, profesia mecanic, ocupaţia mecanic, condiţii la locul de muncă: corespunzătoare. Mediul de locuit (urban/rural) urban, casă/apartament: casă, nr. camere 2 locuieşte (singur/cu soţ(ie)/cu copii/cu părinţi/instituţionalizat: locuieşte singur într-o casă cu 2 camere; în condiţii igienice.

STIL DE VIAŢĂ: Obiceiuri: Alimentare: regim hipozaharat; De muncă: în limite normale; De a se odihni şi dormi: uşoară insomnie; De a practica exerciţii fizice/mişcare: mobilitate în limite normale; De a petrece timpul liber: îi place să joace şah; Consumă alcool (da/nu/ocazional) ocazional felul băuturii – cantitatea-. Fumează (da/nu/ocazional): da. Antecedente patologice: Afecţiuni respiratorii: astm bronşic infecto-alergenic de 4 ani; Afecţiuni cardiace: nu se cunosc; Afecţiuni locomotorii: nu se cunosc; Afecţiuni senzoriale: nu se cunosc; Alte afecţiuni: Diabet tip II; Operaţii/intervenţii/anul: apendicectomie, ulcer gastric; Alergii cunoscute la: nu se ştie alergic la nici un medicament sau aliment. Proteză dentară (da/nu) nu stimulator cardiac (da/nu) nu din anul - alte proteze nu lentile de contact/ochelari (da/nu) nu dioptrii - tratamente urmate în prezent (da/nu) da cu: Glibomet 400 mg 1-1-1; Spirivă; Bronhexin.

50

Motivul

internării/prezentării

la

medic/dată:

01.02.2021.

Dispnee

expiratorie, dureri precordiale, senzaţie de sufocare, tuse productive.

Istoricul bolii actuale: pacient în vârstă de 52 se prezintă în serviciul de urgenţă la Spital în urma unui efort fizic prelungit în condiţii de iarnă declarând că simptomatologia a apărut în urma efortului.

Parametri actuali ai stării de sănătate: 01.02.2021. R: 23 r/min.; TA:

140/70

mmHg;

Puls: 78

b/min.; Temperatură: 36 0C; Greutate: 75 kg; Înălţime: 1,68 m; Diureză: micţiuni spontane nedureroase; Scaun: melena; Alimentaţie: regim alimentar hipozaharat; Somn: ore insuficiente de odihnă; Igienă: în limite normale; Tegumente: curate şi integre; Comunicare: în limite normale. Diagnostic medical: Astm bronşic în criză.

Investigaţii paraclinice/analize de laborator: 1. Examen sputei: Prezente eozinofile;

Cristale

CHARCOT-LEYDEN.

51

2. Radiografie pulmonară: Evidenţiază retentive intra-alveolară de aer; hipertransparenţa câmpurilor pulmonare. Analize de laborator: Analiza

Valori obţinute

Valori normale

VSH

26 mm/h

2 – 13 mm/h

HB

14,5 g%

13 – 18 g%

TGO

13 Ul

2 – 15 Ul

TGP

7,9 Ul

2 – 20 Ul

Glicemie

1,39 g%0

0,80 – 1,20 g%0

Uree

0,27 g%0

0,20 – 0,40 g%0

Tratament instituit: Algocalmin; Brofimen; Cephalexin; Doxicilină; HHC; Milfan; Papaverină; Vit. B1, B6, B12, C200; Siofor. În urma analizei acestor date pacientul este dependent în satisfacerea următoarelor nevoi după cum urmează:

52

Nevoia

Diagnostic de nursing

Nevoia de Dispnee cu wheezing respira şi a datorită obstrucţiei avea o bună bronşice, inflamarea circulaţie. peretelui bronhiilor manifestată prin senzaţie de sufocare, insipir profund accelerat.

Obiective

Intervenţii autonome

Intervenții delegate

Evaluare

Pacientul să resimtă o -Am asigurat condiţiile de

-Administrez medicaţia În urma

ameliorare a dispneei.

prescrisă de medic.

mediu;

intervenţiilor

-Am aerisit încăperea;

cu rol propriu

-Am umidificat aerul cu vapori

dar şi delegat pacientul

de apă; -Am

educat

pacientul

în

privinţa modului în care trebuie să tuşească pentru a elimina sputa; -Am educat pacientul să nu înghită sputa; -Am aşezat pacientul în poziţie şezând pentru a-i favoriza o bună respiraţie; -Asigur repaosul la pat; -Monitorizez funcţiile vitale;

53

prezintă o ameliorare a dispneei.

Nevoia de a Risc de complicaţii şi evita infecţii nosocomiale pericolele. datorită alterării funcţiei pulmonare manifestată prin posibile

Pacientul să nu prezinte -Am asigurat normele de igienă risc de complicaţii şi

pentru pacient;

infecţii nosocomiale.

-Am respectat normele de asepsie, antisepsie şi a circuitelor funcţionale;

-

În urma intervenţiilor cu rol propriu pacientul nu a prezentat risc

suprainfecţie, stare de

-Schimb lenjeria de pat şi de

de complicaţii

rău astmatic.

corp ori de câte ori este

şi infecţii

nevoie; -Asigur pacientului o

nosocomiale.

hidratare corespunzătoare pentru fluidificarea secreţiilor; Asigur pacientului o igienă riguroasă pentru evitarea complicaţiilor; -Suplinesc pacientul în satisfacerea nevoilor. Nevoia de

Poziţie impusă datorită

Pacientul să respecte

-Explic pacientului necesitatea

a se mişca

crizei de astm bronşic

poziţia impusă până la

adoptării acestei poziţii pentru

şi a avea o

manifestată prin poziţie

ameliorarea

favorizarea respiraţiei;

bună postură.

ortopnee şezând sau

semnelor/simptomelor.

semişezând.

-Supraveghez pacientul să nuşi schimbe poziţia indicată;

54

-Administrez medicaţia În urma prescrisă de medic. intervenţiilor cu rol propriu dar şi delegat pacientul a respectat poziţia impusă până la

Discut în permanentă cu pacientul şi îl încurajez cu privire la boala s-a; -Liniştesc pacientul explicându-i că nu are motive să-i fie frică deoarece echipa medicală îi stă la dispoziţie în permanenţă; Suplinesc pacientul în satisfacerea nevoii; -Susţin şi încurajez pacientul pentru reluarea autonomiei.

55

ameliorarea semnelor şi simptomelor.

Nevoia de a comunica.

Comunicare ineficientă la

Pacientul

să

-Am pregătit psihic pacientul

nivel afectiv datorită

comunice eficient cu

înaintea fiecărei tehnici; Am

procesului bolii

echipa

informat pacientul în

manifestată prin nelinişte,

familia.

agitaţie.

medicală

şi

cu rol propriu dar şi delegat

legătură cu starea sa; -Am

liniştit

explicându-i

pacientul

pacientul cu

calm

eficacitatea tehnicilor şi a tratamentului medicamentos; -Facilitez vizita familiei; Antrenez pacientul în cadrul îngrijirilor acordate să-i confere sentimentul de utilitate; Prezint pacientului cazuri similare care nu au prezentat complicaţii care au prezentat indicaţiile echipei medicale;

-Urmăresc efectul medicamentelor efectuate.

56

-Administrez medicaţia În urma prescrisă de medic. intervenţiilor

comunica eficient cu echipa medicală şi familia.

Nevoia de a Alimentaţie şi hidratare se alimenta prin deficit datorită şi hidrata. procesului bolii

Pacientul să fie

-Am cercetat gusturile

În urma

alimentat şi hidratat

pacientului şi i-am asigurat un

intervenţiilor cu

corespunzător nevoilor regim alimentar după preferinţele manifestată prin scădere în sale. sale; greutate. -Am cântărit zilnic pacientul; -Iam

asigurat

o

-Am respectat orarul meselor; -Educ pacientul importanţa unei echilibrate

pentru

reuşita tratamentului; -Administrez lichide ţinând cont că pentru fiecare grad de febră să mai adaug la valoarea normală de 2l câte 0,5l de lichid; -Încurajez pacientul să se alimenteze.

57

şi delegat pacientul este alimentat şi

alimentaţie

bogată în vitamine şi proteine;

alimentaţii

rol propriu dar

-

hidratat corespunzător nevoilor sale.

Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea.

Cunoştinţe insuficiente

Pacientul să

-Am explicat cu calm regimul

În urma

despre boală datorită

dobândească

de viaţă pe care trebuie să-l

intervenţiilor

lipsei de informaţii,

cunoştinţe noi privind

urmeze, să evite frigul,

cu rol propriu

varsta, manifestată prin

starea s-a de sănătate.

umezeală şi praful de casă;

necunoaşterea regimului de viaţă şi modul cum să se ferească de alergeni.

-Să respecte normele de igienă, să evite alte infecţii, traumatisme; -Educ pacientul cum să-şi administreze tratamentul medicamentos; - Învăţ pacientul să evite deplasările în mediile aglomerate cu umezeală, ceaţă, trecerea bruscă dintr-un mediu cu temperatura crescută într-un mediu cu temperatura scăzută; Explic pacientului necesitatea prezentării la control periodic;

58

pacientul a dobândit -

cunoştinţe noi cu privirea la starea sa de sănătate.

- Explic pacientului că tratamentul în astmul bronşic este zilnic neîntrerupt şi individualizat.

59

Evaluare finală: Pacientul R.O, în vârstă de 52 ani, se prezintă la Spital, secţia Medicală cu următoarele simptome: dispnee expiratorie, dureri precordiale, senzaţie de sufocare, tuse productive. În urma tratamentului administrat pacientul răspunde pozitiv. Se externează la data de 10.02.2021,în stare ameliorată cu următoarele recomandări: a. Regim igieno-dietetic; b. Respectarea tratamentului medicamentos; c. Evitarea schimbărilor bruşte de temperatură; d. Control periodic.

60

4.3 Cazul III: CULEGERE DE DATE DATE GENERALE DESPRE PACIENT: C.M, în vârsta de 46 ani, sexul M, starea civilă: căsătorit, nr. Copii: 2, religia ortodoxă, profesia şofer, ocupaţia şofer, condiţii la locul de muncă corespunzătoare. Mediul de locuit (urban/rural) urban, casă/apartament apartament, nr. camere 2 locuieşte (singur/cu soţ(ie)/cu copii/cu părinţi/instituţionalizat: locuieşte într-un apartament cu 2 camere împreună cu soţia.

STIL DE VIAŢĂ Obiceiuri: Alimentare: alimentaţie bogată în proteine; Dietă/regim: nu; De muncă: în limite normale; De a se odihni şi dormi: în limite normale; De a practica exerciţii fizice/mişcare: în limite normale; De a petrece timpul liber: îi plac plimbările în aer liber; Consumă alcool (da/nu/ocazional) ocazional felul băuturii – cantitatea -. Fumează (da/nu/ocazional) da nr. ţigări/zi: 1 pachet/zi. Antecedente patologice: Afecţiuni respiratorii: nu se cunosc; Afecţiuni cardiace: nu se cunosc; Afecţiuni locomotorii: nu se cunosc; Afecţiuni senzoriale: nu se cunosc; Operaţii/intervenţii/anul: neagă; Alte afecţiuni: nu suferă de nici o altă afecţiune; Alergii cunoscute la: polen, acarieni. Proteză dentară (da/nu) nu stimulator cardiac (da/nu) nu din anul - alte proteze nu lentile de contact/ochelari (da/nu) nu dioptrii - tratamente urmate în prezent (da/nu) nu.

61

Motivul internării/prezentării la medic/dată: 10.03.2021.Tuse seacă urmată de expectoraţie mucoasă filantă, dispnee expiratorie cu wheezing, transpiraţie, criză de panică. Istoricul bolii actuale: pacientul declara că criza de astm a debutat brusc cu strănut apoi s-a instalat dispneea şi tusea seacă. Se internează pentru tratament şi investigaţii.

Parametri actuali ai stării de sănătate: R: 22 r/min.; TA:

160/80

mmHg;

Puls: 75

b/min.; Temperatură: 38,50C; Greutate: 76 kg; Înălţime: 1,80 m; Diureză: micţiuni spontane nedureroase; Scaun: culoare şi aspect normal; Alimentaţie: în limite normale; Somn: în limite normale; Igienă: în limite normale; Tegumente: normal colorate; Comunicare: cooperantă. Diagnostic medical: Astm bronşic profesional infecto-alergic.

Investigaţii paraclinice/analize de laborator: Examen sumar urină: Albumină: absent; Glucoză: absent; Pigmenţi: absenţi;

62

Fibrinogen: normal; Frecvent epitelii; Frecvent mucus.

Analize de laborator: Analiza

Valori obţinute

Valori normale

Glicemie

0,70 g%0

0,80 - 1,20 g%0

VSH

19 mm/h

2 – 13 mm/h

HB

14 g%

13 – 18 g%

R Tymol

3 UML

0 – 4 UML

TGO

8 Ul

0 – 16 Ul

TGP

10 Ul

2 – 20 Ul

Uree

0,31 g%0

0,20 – 0,40 g%0

Tratament instituit: Ampicilină; Extraveral; HHC; Hidroxizin; Miofilin. În urma analizei acestor date pacientul este dependent în satisfacerea următoarelor nevoi după cum urmează:

63

Nevoia

Diagnostic de nursing

Obiective

Intervenţii autonome

Intervenții delegate

Evaluare

Nevoia de

Dispnee expiratorie

Pacientul să

-Monitorizez funcţiile

-Administrez

În urma intervenţiilor cu rol

respira şi a

datorită inflamaţiei la

resimtă

vitale;

medicaţia

propriu dar şi delegat

avea o bună circulaţie.

nivelul bronhiilor

ameliorare

-Asigur pacientului poziţie

prescrisă de

pacientul şi-a ameliorat

manifestată prin

a dispneei.

o

bradipnee, facies crispat.

confortabilă în pat care să-i favorizeze respiraţia; -Asigur salon aerisit şi curat;

medic;

respiraţia.

-Pregătesc pacientul pentru explorări funcţionale.

-Liniştesc pacientul;

Nevoia de a evita pericolele.

Anxietate, criză de panică

Pacientul să-şi

datorită crizei de astm

recapete starea de

bronşic, manifestată prin

bine şi să nu mai

facies crispat, agitaţie,

prezinte anxietate.

ochi exostalmici, cianoză, senzaţie de sufocare.

-Comunic în permanenţă cu pacientul. -Supraveghez în -Administrez medicaţia permanenţă pacientul; prescrisă de medic. Încurajez pacientul încurajându-l că întreaga echipa medicală îi este alături şi îl susţine; -Asigur pacientului poziţie care să-i favorizeze

64

În urma intervenţiilor cu rol propriu dar şi delegat pacientul prezintă o stare de bine.

respiraţia; -Comunic în permanență cu pacientul; -Descopăr cauza anxietăţii şi o înlătur; -Rog familia să-i fi alături şi să îl susţină; Ofer posibilitatea pacientului să-şi exprime temerile, gândurile, sentimentele. Risc de complicaţii şi

Pacientul să nu

-Asigur pacientului un

În urma intervenţiilor cu rol

infecţii nosocomiale

prezinte risc de

mediu de siguranţă;

propriu dar şi delegat

datorită procesului bolii,

complicaţii şi

Monitorizez funcţiile vitale

pacientul nu a prezentat risc

mediului spitalicesc

infecţii

manifestată prin risc de infecţii bronhopulmonare, cord pulmonar cronic.

nosocomiale pe toată durata spitalizării.

şi vegetative; -Schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie; -Hidratez pacientul conform gradului de febră; 65

-

de complicaţii şi infecţii nosocomiale pe toată durata spitalizării.

-Respect regulile de asepsie şi antisepsie; -Respect circuitul pentru bolnavi; -Izolez pacientul de bolnavii cu potenţial infecţios; -Învăţ pacientul cum să tuşească şi să expectoreze folosind batistă de unică folosinţă; -Învăţ pacientul să-şi spele mâinile după fiecare folosire a batistei, după utilizarea toaletei, precum şi înainte şi după masă.

66

Nevoia de a elimina.

Eliminare

inadecvată

Pacientul să

-Învăţ pacientul cum să

datorită

procesului

prezinte eliminări

colecteze sputa şi cum să

bolii manifestată prin

în limite

colecteze;

expectoraţie

fiziologice.

-Învăţ pacientul să consume lichide în cantitate crescută pentru a

mucoasă

filantă.

-Administrez tratamentul prescris şi recoltez sputa pentru examenul de laborator.

favoriza eliminarea sputei;

În urma intervenţiilor cu rol propriu dar şi delegat pacientul nu mai prezintă expectoraţie mucoasă, filantă în cantitate abundentă, iar pacientul a

învăţat cum să colecteze spută în condiţii de siguranţă.

-Învăţ pacientul să elimine spută în batiste de unică folosinţă sau în scuipătoare speciale; -Aşez pacientul în poziţie de drenaj postural. Nevoia de a Insomnie datorită stării de Pacientul să dormi şi a se epuizare, anxietăţii prezinte un somn odihni. manifestată prin oboseală, atât calitativ cât şi diminuarea rezistenţei la efort, agitaţie. cantitativ pe toată durata spitalizării.

-Asigur

pacientului

mediu

ambiant

mirosuri fără

un fără

dezagreabile,

umiditate,

lumină

intensă, zgomote; -Ofer pacientului un pahar de lapte cald înainte de culcare; 67

-Administrez

În urma intervenţiilor cu rol

medicaţia

propriu dar şi delegat

prescrisă de

pacientul prezintă un somn

medic.

atât calitativ cât şi cantitativ.

-Stimulez

pacientul

să

citească,

să

asculte

muzică;

-Rog

ceilalţi

pacienţi

să

păstreze

liniştea; -Nu trezesc pacientul decât dacă este o urgenţă; -Supraveghez calitatea şi cantitatea somnului.

68

Nevoia de a comunica.

Comunicare ineficientă la

Pacientul să

-Descopăr şi înlătur cauza

-Administrez

În urma intervenţiilor cu rol

nivel afectiv datorită stării comunice eficient

anxietăţii;

medicaţia

propriu dar şi delegat

generale alterate

-Liniştesc pacientul cu

prescrisă de

pacientul comunică eficient

medic.

cu echipa medicală şi familia.

cu echipa medicală

manifestată prin anxietate, şi familia. închidere în sine, pacientul prefera singurătatea.

privire la starea s-a, explicându-i că această boală poate fi controlată prin respectarea cu stricteţe a regimului igieno-dietetic şi medicamentos; -Comunic în permanență cu pacientul; -Dau posibilitatea pacientului să-şi exprime temerile şi sentimentele cu privire la boala sa; -Asigur pacientul că echipa medicală îi stă la dispoziţie în permanenţă; -Rog familia să-i fie alături şi să îl susţină.

69

Nevoia de a

Cunoştinţe insuficiente

învăţa cum

despre boală datorită lipsei dobândească

să-şi

surselor de informare,

păstreze sănătatea.

Pacientul să cunoştinţe noi cu

-Învăţ

pacientul

să

-Educ pacientul să În urma intervenţiilor cu rol

evite

deplasările

în

adopte un regim

mediile aglomerate pe

ignoranţei manifestată prin privire la boala sa.

timp de ceaţă, diferenţe

solicitarea de informaţii

mari de temperatură;

asupra modului de intervenţie în timpul crizei.

-Educ pacientul să respecte indicaţiile medicale; -Educ pacientul să meargă la controale medicale; -Educ pacientul să evite efortul fizic intens.

70

propriu pacientul a dobândit

de viaţa echilibrat. cunoştinţe noi.

Evaluare finală: Pacientul C.M, în vârstă de 46 ani, se prezintă la Spital, secţia Medicală cu următoarele simptome: tuse seacă urmată de expectoraţie mucoasă filantă, dispnee expiratorie cu wheezing, transpiraţie, criză de panică. În urma tratamentului administrat pacientul răspunde pozitiv. Se externează la data de 15.03.2021,în stare ameliorată cu următoarele recomandări: a. Regim igieno-dietetic; b. Respectarea tratamentului medicamentos; c. Evitarea schimbărilor bruşte de temperatură; d. Control periodic.

71

CONCLUZII De la internarea pacientului în spital şi până la externare, asistenta medicală supraveghează cu atenţie pacientul asigurându-se că acesta să aibă o stare de bine fizic şi psihic. Asistenta îi asigură pacientului o cameră curată, aerisită, la temperatura de 20-22 0C şi umiditatea corespunzătoare, un pat comod şi lenjerie curată şi perfect întinsă. ▪ Îi asigură repaus fizic şi psihic. ▪ Îl învaţă necesitatea odihnei, discută cu pacientul, îi dă informaţii despre boală şi tratament. ▪ Îl învaţă respectarea normelor de igienă pentru evitarea infecţiilor nosocomiale. ▪ Recoltează probe biologice şi patologice la indicaţia medicului pentru examenul de laborator. ▪ Pregăteşte psihic pacientul explicându-i importanţa tehnicii şi necesitatea acesteia. ▪ Face pregătirea fizică a pacientului pentru examenele care urmează să i se facă. ▪ Însoţeşte pacientul la sala de examinare, îl ajută să ia poziţia indicată de medic, îl supraveghează în timpul examenului şi după, îl serveşte la pat dacă nu poate şi îl ajută în satisfacerea nevoilor fundamentale. ▪ Supraveghează şi menţine funcţiile vitale şi vegetative. ▪ Monitorizează: pulsul, temperatura, tensiunea arterială, respiraţia. ▪ Observă orice modificare în starea generală a pacientului şi anunţă medicul. ▪ Administrează medicamentele indicate de medic. La indicaţia acestuia face şi oxigenoterapie.

72

BIBLIOGRAFIE ✓ ,,Anatomia şi fiziologia omului” – I.C. Voiculescu, I.C. Petricu – editura Medicală, Bucureşti 1971; ✓ ,,Tehnica îngrijirii bolnavului”, ediţia a IV-a, vol. I, vol. II – Dr. Carol Mozeş – editura Medicală, 1978; ✓ ,,Urgenţele medicale” – Florian Chiru, Crin Mărcean, Sorin Simion, Elena Iancu – editura RCR Print, Bucureşti 2003; ✓ ,,Manualul de medicină internă pentru cadre medii” – sub redacţia C. Borundel – editura Medicală, 1979; ✓ ,,Medicina internă” vol.I – sub redacţia Acad. Prof. Dr. I. Bruckner – editura Medicală, Bucureşti 1979; ✓ ,,Actualităţi în diagnosticul şi tratamentul astmului bronşic cronic” – sub coordonarea Prof. Dr. Ioan Paul Stoicescu; ✓ ,,Tratat de clinică şi patologie medicală” – vol. I - Prof. Dr. Ion Iliescu – editura Didactică şi pedagogică, 1993; ✓ https://www.edumedical.ro/astmul-bronsic-forme-si-simptome; ✓ www.romedic.ro; ✓ www.csid.ro; ✓ www.sfatulmedicului.ro; ✓ www.ymed.ro; ✓ www.wikipedia.ro;

73

74