Reguli de Pronunţare [PDF]

Zitiervorschau

Reguli de pronunţare Limba latină are un sistem de scriere fonetic, adică în general se scrie aşa cum se rosteşte. Există însă şi câteva reguli de scriere şi pronunţie:  diftongii ae şi oe se pronunţă [e]: aedilis [edil]  diftongii au, eu şi iu se pronunţă cum se scriu, într-o singură silabă: audiamus  vocalele în hiat oë şi aë se pronunţă cum se scriu: poëtica [poetica]  sunetele c, r, t urmate de h se pronunţă [k], [r], [t]. Ele apar de obicei în cuvinte de origine greacă, în general la început: chorus [korus]  grupul ph se pronunţă [f]: phantasma [fantasma]  grupul ti urmat de vocală se pronunţă [ţi], iar precedat de consoanele s, x, t se pronunţă [ti]: iustitia [iustiţia], gluttio [glutio]  h se aude slab în pronunţare: homo  grupul qu se citeşte [cv]: quorum [cvorum]  grupul ngu urmat de vocală se citeşte [ngv]: lingua [lingva]. Când e urmat de consoană se pronunţă cum se scrie: angustiae [angustie]  consoanele duble se pronunţă simple: colloquium [colocvium]  c, g + e, i se citesc [č], [ğ]: Cicero [čičero], gener [ğener].