referat_elearning fisa lucru 2 modul I [PDF]

Zitiervorschau

Învăţarea prin e-learning: azi o provocare, mâine normalitate E-learning este un termen prin care se descrie procesul de învăţare cu ajutorul unui calculator conectat la internet. E-learning are la bază o clasă virtuală și un profesor care planifică activitatea grupului din clasa virtuală. Învăţarea prin e-learning poate fi la fel de valoroasă ca şi învăţarea din sala de clasă tradiţională dacă nu chiar mai valoroasă. Termenul e-learning este cunoscut şi sub numele de învăţământ online; elearning vine de la “electronic learning”. Aşadar materialul educaţional este accesibil pe internet, pe o aşanumită platformă e-learning. Cel ce doreşte să înveţe pe o astfel de platformă, intră pe un site specializat, se înscrie cu datele personale de identificare şi devine utilizator. Accesul ulterior se face pe baza unui nume de utilizator şi parolă. În România există aprox. 20 platforme e-learning. Fiecare platformă elearning are o ofertă de cursuri, specializări şi domenii. De exemplu: - limbi străine: - nivel începători, mediu, avansaţi  engleză, franceză, italiană, etc. - cursuri de calculatoare:  Windows, Word, Excel, baze de date, web design, etc. În ţări precum SUA, Canada, ţările Uniunii Europene, unde e-learningul are deja o vechime mult mai mare, un elev îşi poate completa oferta educaţională din şcoală înscriindu-se în câteva clase virtuale. În fiecare clasă virtuală, cursantul aprofundează câte o disciplină, fiecare clasă are elevii săi şi profesorul său numit tutore. Astfel, oferta educaţională este mult mai bogată. Se poate afirma că e-learningul se înscrie pe o nouă orbită educaţională, reprezintă o nouă paradigmă a învăţării. E-learning fiind un sistem organizat de educaţie / formare, acesta include componentele unui demers didactic şi anume:  conţinut specific;  metodică;  interacţiune;  suport;  evaluare.

Acest învăţământ online este adaptat continuu; punând accentul atât pe a învăţa şi a asimila cât şi pe a aplica. Mă refer la acele discipline a căror conţinut teoretic este în strânsă interdependenţă cu conţinutul unor culegeri de exerciţii şi probleme, sau cu anumite experimente ce pot fi modelate. Există trei modele general acceptate în lumea e-learning, după cum au fost clasificate de European Corporate e-learning, fiecare ocupând o cotă aproximativ egală pe această piaţă: a) e-learning independent reprezintă modelul prin care utilizatorul individual descarcă materialul de curs de pe internet sau îl utilizează direct de pe CD, parcurgându-l de unul singur. Acesta prezintă avantajul unei cantităţi de informaţie foarte mare, care poate fi accesată într-un timp scurt, însă este foarte rigid în ceea ce priveşte comunicarea instructor-cursant. b) e-learning asincron permite doar unui singur utilizator să transmită informaţie la un moment dat. Un astfel de exemplu este acela în care instructorul poate să furnizeze informaţia cursanţilor, dar cursanţii nu pot interacţiona în timp ce primesc informaţia. Avantajul major în acest caz este acela că cursantul îşi păstrează facilitatea de a lucra după propriul ritm, putând însă obţine şi răspunsuri la cererile sale într-un interval de timp acceptabil. c) e-learning sincron permite transferul de informaţie cu orice alt utilizator în orice moment. Un exemplu este acela în care tutorele şi cursanţii transferă informaţii în timpul desfăşurării cursului / seminarului, de regulă în timp real. Acest mod este evident cel mai performant dintre toate în ceea ce priveşte gradul de facilitare al comunicării, facilităţile audio-video integrate creând conceptul de “clasă de curs virtuală”. Învăţământul online este într-o oarecare măsură diferit de învăţământul tradiţional cu care cu toţii suntem obişnuiţi. Odată ce accesul la un calculator este rezolvat, cel ce doreşte să studieze online trebuie să fie obişnuit cu căutarea pe internet, e-mailul, trimiterea şi primirea de ataşamente, procesare de texte. Scrisul este metoda principală de comunicare în clasele online; prin scris se vor exprima gândurile, se vor împărtăşi idei şi se vor pune întrebări. Atunci când cursantul online are nevoie de ajutor în înţelegerea unei noţiuni, acesta poate pune întrebări colegilor de clasă virtuală sau tutorelui. Limbajul trupului generat de confuzie, satisfacţie nu pot fi văzute de către colegi sau tutore decât dacă în plus e folosită şi o cameră web. Ca şi în cadrul unei şcoli tradiţionale, cursantul online trebuie să-şi rezerve un timp adecvat pentru studiu. În timp ce cursurile online oferă maximum de flexibilitate fiind centrate pe utilizator (cursant), ele necesită autodisciplină şi bunăvoinţa de a lucra independent din partea cursantului.

Caracteristicile educației online:  învăţatul este orientat către o persoană, permiţând cursanţilor să-şi aleagă conţinutul şi uneltele corespunzătoare diferitelor lor interese, necesităţi şi nivele de abilitate.  învăţământul se face în ritmul propriu, cursantul având posibilitatea de a accelera sau încetini (aceasta la e-learning asincron).  barierele geografice sunt eliminate deschizându-se astfel opţiuni mai largi de educaţie;  se produce un schimb mutual de informaţii între cursanţi, precum şi între tutor şi fiecare cursant în parte; interacţiunea în perimetrul conţinutului specific este deci mai mare decât în cadrul învăţământului tradiţional.  cursantul este condus către topici ce emană plăcere, satisfacţie, bună dispoziţie; studiile arată că urmare a acestora şi a varietăţii metodelor de predare utilizate, gradul de reţinere a informaţiei este mai bun decât într-o clasă tradiţională.  evaluarea este obiectivă şi se face fie prin testare, fie prin elaborarea de referate sau proiecte, participare la forumuri online. Dacă cursantul învaţă mai bine prin citit, acesta caută un curs cu e-books, textbooks sau alte tipărituri. Dacă cursantul învaţă mai bine prin ascultat, acesta poate căuta un curs cu lecturi audio pentru a i se explica conceptele. Dacă cursantul învaţă mai bine văzând cum se fac lucrurile, acesta va căuta un curs cu demonstraţii grafice care ilustrează noile idei şi concepte. Dacă cursantul învaţă mai bine executând, acesta va căuta un curs cu sarcini de efectuat, colocvii sau exemple de aplicaţii practice. Dacă cursantul învaţă mai bine vorbind / comunicând, acesta va căuta un curs cu e-mail, chat sau discuţii tematice de grup, pentru a-şi împărtăşi impresiile şi pentru feed-back. Aşadar e-learning se adresează tuturor celor ce doresc să înveţe, indiferent de vârstă sau pregătire, deci atât elevilor cât şi dascălilor sau alţii de alte meserii. Elearningul este deci o variantă a educaţiei permanente în societatea informatizată. Îmi pun problema dacă M.Ed.C. nu va opta într-un viitor apropiat ca noi dascălii să urmăm cursuri de specializare online în locul celor tradiţionale. Mie mi s-ar părea mai interesant căci vom avea mai multe opţiuni. Înclin să cred că prin e-learning ne îndreptăm spre o nouă revoluţie în educaţie; rolul actual al profesorului, acela de intermediar al cunoaşterii devine desuet. Noi profesorii, să zicem tradiţionali am putea să devenim viitori tutori care asigură managementul clasei virtuale. Tutorele planifică activitatea grupului de participanţi ai clasei virtuale, supune dezbaterii acestora aspecte ale lecţiei în

forumuri de discuţii, furnizează resurse auxiliare pentru înţelegere, comentează temele, indicând fiecărui membru al clasei unde trebuie să mai insiste. Desigur că şi noua activitate de tutor este remunerată însă de data aceasta funcţie de performanţă. Performanţa o dă gradul de audienţă al clasei ce o administrăm; căci de data aceasta cursanţii sunt liberi a se înscrie la un curs sau altul, precum sunt liberi de a părăsi un curs dacă acesta este ineficient. Mai trebuie sa spun că politica platformelor e-learning este aceea de a oferi atât cursuri gratuite cât şi cursuri contra-cost. Transmiterea de informaţii, învăţarea într-un sistem deschis, profesional susţinut constant prin metode şi tehnici psihopedagogice speciale devine o marfă ce se cumpără.