Referat Carta Onu PUBLI [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

REFERAT CARTA ONU CUPRINS: Cap 1 Introducere Cap 2 Care este sistemul Organizatiei Natiunilor Unite? Cap 3 Organele speciale ale Natiunilor Unite Cap 4 Obiective si principii ale ONU, conform Cartei

Cap 5 Declaratia Universala a Drepturilor Omului

Cap 6 In loc de concluzii: 60 de moduri in care ONU a schimbat lumea Cap 7 Bibliografie

1

Cap 1 Introducere "Noi, Popoarele Natiunilor Unite, hotarate sa izbavim generatiile viitoare de flagelul razboiului care, de doua ori in cursul unei vieti de om, a provocat omenirii suferinte de nespus, sa ne reafirmam credinta in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si valoarea persoanei umane, in egalitatea in drepturi a barbatilor si a femeilor, precum si a natiunilor mari si mici (...), sa promovam progresul social si conditii mai bune de trai intr-o mai mare libertate, si in aceste scopuri (...) sa ne unim fortele pentru mentinerea pacii si securitatii internationale, sa acceptam principii si sa instituim metode care sa garanteze ca forta armata nu va fi folosita decat in interesul comun, sa folosim institutiile internationale pentru promovarea progresului economic si social al tuturor popoarelor, am hotarat sa ne unim eforturile pentru infaptuirea acestor obiective..." Cu aceste cuvinte incepe Carta ONU, documentul de infiintare prin care 51 de state au aderat, in anul 1945 la San Francisco, la Organizatia Natiunilor Unite. Intre timp, aceasta organizatie cuprinde 191 state membre, adica aproape toate statele lumii Intr-un scurt text introductiv la o editie a Cartei Natiunilor Unite, Hartmut Krüger sustine urmatoarele: "Constituirea Natiunilor Unite nu a fost prima tentativa de creare a unei organizatii pacifiste internationale. Avand inca proaspete in memorie enormele pierderi de bunuri materiale si vieti omenesti din Primul Razboi Mondial, politicienii pledasera ... pentru o infiintarea unei aliante a natiunilor care sa impiedice declansarea unor alte razboaie. Presedintele american Woodrow Wilson a chemat lumea in celebrele sale 14 puncte de la 8 ianuarie 1918 la o 'asociere generala a natiunilor care sa garanteze autonomia politica si integritatea teritoriala atat a statelor mari cat si a celor mai mici deopotriva'. Cat de revolutionara a fost ideea unei raspunderi colective pentru pace si securitate reiese mai ales daca ne gandim ca, conform teoriei dreptului popoarelor, pana la Primul Razboi Mondial, razboaiele, chiar si cele de agresiune - atata vreme cat erau declarate in mod formal -, nu erau considerate imorale, ci ultimul mijloc legitim al politici.

2

Momente importante care au prefatat constituirea ONU: 1941: Churchill si Roosevelt proclama Carta Atlantica in care se regasesc primele elemente ale unei noi ordini a pacii si cooperarii. 01.01.1942: Numele „Natiunile Unite“ apare pentru prima oara in declaratia Aliatilor din cel de-al Doilea Razboi Mondial, in care 26 de state se obligau sa-si continue lupta impotriva Axei. Pana la finalul razboiului, alte 25 de state adera la Alianta.

30.10.1943: Prima conferinta a ministrilor de externe din statele Aliantei la Moscova. SUA, Marea Britanie, URSS si China declara ca trebuie creata o organizatie internationala care sa cuprinda toate statele care iubesc pacea, in vederea mentinerii pacii mondiale si a securitatii internationale. 01.12.1943: La Conferinta de la Teheran, Roosevelt, Churchill si Stalin declara ca atat ei, cat si Natiunile Unite au ca sarcina primordiala instaurarea unei paci de durata. Sept. 1944: Reprezentantii SUA, ai Marii Britanii, URSS si China schiteaza la Dumbarton Oaks, SUA, scheletul Cartei Natiunilor Unite. Feb. 1945: Churchill, Roosevelt si Stalin cad de acord la Yalta asupra crearii unui statut special al marilor puteri in cadrul Consiliului de Securitate (drept de veto). Aprilie–iunie 1945: La Conferinta de la San Francisco, reprezentantii celor 50 de state membre ale Aliantei elaboreaza Carta Natiunilor Unite. 26.06.1945: Carta ONU este semnata de cele 50 de state fondatoare (Polonia devine mai tarziu cel de-al 51-lea stat fondator). 24.10.1945: Carta ONU intra in vigoare dupa ce a fost ratificata de majoritatea membrilor fondatori. Cap 2 Care este sistemul Organizatiei Natiunilor Unite? Organizatia Natiunilor Unite a fost infiintata in anul 1945, pentru "a izbavi generatiile viitoare de flagelul razboiului", asa cum se spune in deja celebra fraza de deschidere a Cartei ONU. Prin pace, Organizatia nu intelege insa doar absenta razboiului, ci si - in sensul unei interpretari pozitive - dezvoltarea si dreptatea la 3

nivel mondial. Astfel, promovarea dezvoltarii economice si sociale s-a numarat inca de la inceput printre cele mai importante domenii de activitate a ONU. Pentru a putea indeplini acest larg spectru de sarcini, Carta1 a prevazut ca organele principale ale Natiunilor Unite sa creeze, la randul lor, organe secundare si speciale si sa coopereze cu alte organizatii intru indeplinirea scopurilor enuntate. Cele sase organe principale care constituie nucleul Organizatiei Natiunilor Unite, au uzat in mod sustinut de aceasta prevedere. Pe parcursul anilor de existenta, in jurul acestui nucleu a luat nastere o retea2 foarte eterogena de organe si cooperatii, pentru care s-a incetatenit termenul de sistem al Natiunilor Unite

La toate acestea se adauga, asa cum se poate vedea si din schema de mai sus, diverse conexiuni cu sfera economica (si mai ales cu asa numitii global players, ca de ex. in cadrul "Global Compact"), cu sfera stiintifica si cu societatea civila Bianca Selejan-Guţan, Laura-Maria Crăciunean, Drept internaţional public, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008; 1

2

www.onuinfo.ro 4

internationala: in Consiliul Economic si Social sunt inregistrate peste 1.500 de ONG-uri (organizatii neguvernamentale).

Cap 3 Organele speciale ale Natiunilor Unite Organele speciale sunt constituite de Adunarea Generala si trebuie sa raporteze in fata acesteia (in parte direct, in parte prin intermediul Consiliului Economic si Social). Ele trebuie sa urmeze directivele Adunarii Generale si nu dispun - spe deosebire de organizatiile speciale - de autoritare bugetara si nici de un statut propriu. Acest lucru nu inseamna insa ca nu se pot impune ca organizatii autonome. In ciuda dependentei lor formale de Adunarea Generala, organele speciale intervin intr-un mod cu totul autonom fata de actorii din afara Natiunilor Unite, drept pentru care ele au fost uneori considerate a fi institutii semi-autonome. Ele dispun de o structura interna diferentiata si de organe proprii de conducere politica, ceea ce reduce din diferentele (formale) fata de organizatiile speciale in ceea ce priveste activitatea si modul in care sunt percepute de alti actori. Textul Cartei ONU a fost amendat pentru prima data la 17 decembrie 1963, amendamentele – care au privit articolele 23, 27 si 61, intrand in vigoare la 31 august 1965, apoi textul a fost amendat a doua oara la 20 decembrie 1965, de data aceasta amendamentul a privit articolul 109 si a intrat in vigoare la 12 iunie 1968, iar al treilea amendament din 20 decembrie 1971, care a privit de asemenea articolul 61 a intrat in vigoare la data de 24 septembrie 1973. Despre amendamentele textului Cartei ONU, care au fost mentionate mai sus : Amendamentul la articolul 23 – a vizat sporirea, de la unsprezece, la cincisprezece a membrilor Consiliului de Securitate. Amendamentul de la articolul 27 – dispune ca Hotararile Consiliului de Securitate, in probleme de procedura, sa fie luate cu votul afirmativ a noua membri – anterior se cerea votul afirmativ a sapte membri – iar in privinta tuturor celorlalte hotarari, trebuia sa existe votul afirmativ a noua membri – anterior modificarii erau necesare tot sapte – dintre care cinci voturi, trebuiau sa fie voturile concordante ale celor cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate. Modificarile articolului 61 au vizat initial, in anul 1965, sporirea, de la optsprezece, la douazeci si sapte, a membrilor Consiliului Economic si Social, pentru ca prin modificarea din anul 1973, acest numar sa fie sporit la cincizeci si patru.

5

Ultimul amendament, cel care vizeaza articolul 109 paragraful 1 – prevede o Conferinta Generala a Membrilor Natiunilor Unite, avand drept scop, revizuirea Cartei, si care va putea adopta hotarari cu votul a 2 / 3, adica a doua treimi din membrii Adunarii Generale, si prin votul oricaror noua – anterior sapte – membri ai Consiliului de Securitate. Din punct de vedere juridic, Carta ONU3 este un tratat multilateral – chiar universal astazi – deschis spre semnare tuturor statelor lumii, si ea constituie actul constitutiv sau statutul celei mai importante organizatii internationale interguvernamentale, Organizatia Natiunilor Unite. Scopurile ONU pot fi identificate cu usurinta, atat in Preambulul Cartei ONU, cat si in cuprinsul articolului 1 astfel : 1. izbavirea generatiilor viitoare de flagelul razboiului ; 2. practicarea tolerantei si a pacii ; 3. unirea fortelor pentru mentinerea pacii si a securitatii internationale ; 4. folosirea institutiilor internationale, pentru promovarea progresului economic si social al tuturor popoarelor ; 5. reprimarea actelor de agresiune ; 6. prevenirea si inlaturarea amenintarilor impotriva pacii ; 7. aplanarea sau rezolvarea diferendelor sau a situatiilor cu caracter international, care ar putea duce la o incalcare a pacii ; 8. respectarea egalitatii in drepturi a popoarelor ; 9. promovarea si incurajarea respectarii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pentru toti, fara deosebire de rasa, de sex, de limba, sau de religie, etc. Luand in considerare aceste scopuri enuntate la articolul 1, in articolul 2, Carta ONU stabileste si sapte principii fundamentale, dupa care organizatia si membrii ei, ar trebui sa se ghideze, principii al caror continut va fi mai tarziu, – in anul 1970 – dezvoltat prin Declaratia Adunarii Generale a ONU asupra principiilor de drept international, ale relatiilor prietenesti si de colaborare dintre State. In prezent, sunt membre ale ONU, 192 de State, din 194, ultimul Stat care a dobandit acest statut, fiind Muntenegru in 28 iunie 2006, iar State nemembre fiind inca Vaticanul si Nioue. Romania a devenit membra a ONU abia la 14 decembrie 1955, ea nefiind invitata la Conferinta de la San Francisco, deoarece, in ciuda faptului ca Romania intorsese, la Bianca Selejan-Guţan, Laura-Maria Crăciunean, Drept internaţional public, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008; 3

6

data de 23 august 1944, armele impotriva Germaniei, ei nu i-a fost recunoscuta calitatea de cobeligerant alaturi de Statele care declarasera razboi Puterilor Axei, in cel de-al doilea razboi mondial. Membri ONU pot fi numai Statele care au participat la redactarea Cartei , denumiti membri fondatori sau membri originari, precum si Statele care s-au alaturat ulterior organizatiei – articolele 3 si 4 din Carta ONU – si care accepta si respecta obligatiile din Carta, sunt capabile si sunt dispuse sa le respecte, si care promoveaza o politica de pace. Organizarea si functionarea ONU este asigurata prin infiintarea si reglementarea functionarii a doua categorii de organe : 1. 2.

organele principale, reglementate de Carta ONU si, organele subsidiare, care au acte proprii de reglementare.

Organele principale ale ONU, potrivit articolului 7 din Carta, sunt : 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social sau ECOSOC, Consiliul de Tutela, Curtea Internationala de Justitie, Secretariatul.

Organele subsidiare sunt organe infiintate de organele principale, fara ca ele sa fie enumerate limitativ undeva, precum : 1. 2. 3.

Comisia de Drept International – organ subsidiar al Adunarii Generale, Inaltul Comisariat ONU pentru Refugiati, Operatiunile pentru Mentinerea Pacii, etc.

Cand statele devin membre ONU, ele accepta si isi asuma obligatiile prevazute in Carta Natiunilor Unite, un tratat international care stabileste principiile de baza ale relatiilor internationale. ONU a inceput sa existe oficial la 24 octombrie 1945, cand Carta Organizatiei a fost ratificata de China, Franta, Uniunea Sovietica, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii si de o majoritate a celorlalti semnatari. Ziua ONU este sarbatorita la 24 octombrie a fiecarui an. Secretarul General al ONU este domnul Ban Ki-moon - Republica Coreea (de la 1 ianuarie 2007), ales de Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate, pentru un mandat de cinci ani. 7

Sediul principal al ONU se afla la New York (United Nations Headquarters). Alte doua sedii majore se afla la Geneva (United Nations Office at Geneva), in cladirea fostei Societati a Natiunilor (Palais des Nations) si la Viena (United Nations Office at Vienna), in cadrul Vienna International Centre. In ultimii ani, ONU si-a multiplicat activitatile vizand promovarea dialogului intercultural si inter-religios si cooperarea pentru promovarea tolerantei, intelegerii si diversitatii culturale. Importanti actori din sistemul ONU, precum UNESCO, Alianta Civilizatiilor si FNUAP, lucreaza in acest domeniu. La 17 decembrie 2007, Adunarea Generala a ONU a proclamat anul 2010 drept „Anul International al apropierii intre culturi”. (citeste mai departe – Alianta Civilizatiilor). Cap 4 Obiective si principii ale ONU, conform Cartei Obiectivele ONU, conform Cartei, sunt urmatoarele : 

sa mentina pacea si securitatea internationale ;  sa dezvolte relatiile prietenesti intre natiuni, intemeiate pe respectarea principiului egalitatii in drepturi a popoarelor si dreptului lor la autodeterminare;  sa realizeze cooperarea internationala in solutionarea problemelor internationale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar si in promovarea respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale ;  sa fie un centru pentru armonizarea eforturilor natiunilor in realizarea acestor scopuri comune. In realizarea obiectivelor de mai sus, ONU si membrii sai trebuie sa actioneze in conformitate cu urmatoarele principii: 

egalitatea suverana a tuturor statelor membre;  indeplinirea cu buna credinta a obligatiilor asumate conform Cartei;  solutionarea diferendele internationale prin mijloace pasnice;  abtinerea de a recurge la amenintarea cu forta sau folosirea ei impotriva integritatii teritoriale ori independentei politice a vreunui stat sau in orice alt mod incompatibil cu scopurile ONU;  statele membre trebuie sa acorde Organizatiei asistenta in orice actiune pe care aceasta o intreprinde in conformitate cu Carta ONU si sa se abtina de a da ajutor vreunui stat impotriva caruia ONU intreprinde o actiune preventiva sau de constrangere;  nici o prevedere a Cartei nu autorizeaza Organizatia sa intervina in chestiuni care apartin esential competentei interne a fiecarui stat.

8

ONU4 nu este un guvern si nu emite legi. Ofera totusi mijloace pentru rezolvarea conflictelor internationale si pentru formularea de politici in chestiuni care ne afecteaza pe toti. In cadrul Organizatiei toate statele membre – mari sau mici, bogate sau sarace, cu vederi politice si sisteme sociale diferite – au un cuvant de spus si drept de vot egal. Cap 5 Declaratia Universala a Drepturilor Omului La 10 decembrie 1948, Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite a adoptat "Declaratia Universala a Drepturilor Omului "a carei preambul contine cel mai inaltator apel la moralitate politica, adresat intregii umanitati: "Considerand ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii si pacii in lume, considerand ca ignorarea si dispretuirea dreptunlor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi in care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvantului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie, a fost proclamata drept cea mai inalta aspiratie a omului, considerand ca este esential ca drepturile omului sa fie protejate de un sistem de drept pentru ca omul sa nu fie constrans, ca mijloc suprem, la revolta impotriva tiraniei si a asupririi" (Preambul parag. 1,2,3.). In incheierea preambulului se arata ca "Adunarea Generala, proclama prezenta Declaratie universala a drepturilor omului ca ideal comun catre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile pentru ca toate persoanele si toate organele societatii, avand in vedere permanent aceasta declaratie, sa se stradiuiasca, prin invatatura si educatie, sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si sa asigure, prin masuri progresive de ordin national si intemational, recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva atat in cadrul statelor membre insesi cat si in teritoriile aflate sub jurisdictia lor". Declaratia Universala a Drepturilor Omului5 este documentul politic cel mai dezvoltat, mai substantial si mai complet, in raport cu declaratiile de drepturi si cu prevederile constitutionale care au precedat-o, ea reflecta o conceptie globala a drepturilor si libertatilor

Raluca Miga–Beşteliu, Drept internaţional public Volumul I si II Editura C.H. Beck Bucuresti 2010 4

5

Bianca Selejan-Gutan, Protectia Drepturilor Omului Editia 4, Editura CH Beck 9

Declaratia6 reprezinta rezultatul actiunii concentrate a fortelor progresiste din intreaga lume pentru triumful ideii respectului demnitatii umane, pentru recunoasterea si garantarea drepturilor fundamentale ale omului in conditiile lumii contemporane. Declaratia Universala a Drepturilor Omului cuprinde drepturile si libertatile fundamentale pe care le poate pretinde orice cetatean din lume. Declaratia enunta drepturile politice ale omului (art. 3-21) si drepturile economice, sociale, culturale (art.22-27). Egalitatea oamenilor si nedescriminarea in aplicarea drepturilor si libertatilor lor fundamentale sunt enuntate in Declaratie ca fiind principii de baza. In continuare sunt enuntate drepturi civile si politice ale omului si anume: fiecare om are dreptul la viata, libertate si securitate personala; nimeni nu poate fi tinut in sclavie sau aservire; nimeni nu va fi supus torturii, ori unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante; fiecare om are dreptul sa i se recunoasca personalitatea sa juridica pretutindeni; toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul sa fie egal ocrotiti de ea: nimeni nu poate fi arestat, detinut sau exilat in mod arbitrar; orice persoana are dreptul sa fie ascultata in mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial; orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni este prezumata ca fiind nevinovata, pana cand vinovatia sa a fost dovedita; potrivit legii nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care, in momentul savarsirii lor, nu constituiau infractiuni: potrivit dreptiriui intemational, nimeni nu va fi supus unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara, in ceea ce priveste familia, domiciliul sau corespondenta sa si nici unor atingeri aduse onoarei sau reputatiei sale; dreptul la o libera circulatie; dreptul de a cauta azil; dreptul fiecarui om la o cetatenie; barbatul si femeia au dreptul sa se casatoreasca si sa intemeieze o familie; dreptul fiecarei persoane la proprietate si de a nu fi lipsit, in mod arbitrar de ea; dreptul omului la libertatea de gandire, constiinta si religie, la libertatea de opinie si asociere pasnica; dreptul oricarei persoane de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale si are dreptul de acces, in conditii de egalitate la functhle publice. Articolul 22 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului prevede dreptul fiecarei persoane la la securitatea sociala si faptul de a fi indreptatita sa obtina satisfacerea drepturilor economice, sociale si culturale "indispensabile demnitatii si liberei dezvoltari apersonalitatii sale", precizand ca realizarea acestor drepturi fundamentale este conditionata de organizarea resurselor fiecarei tan. Declaratia Universala proclama urmatoarele drepturi economice, sociale si culturale; dreptul la securitate sociala, dreptul la munca, la libera alegere a 6

Stelian Scaunas: Dreptul international al drepturilor omului, editura All Beck, Bucuresti 2003 10

ocupatiei, la conditiile de munca echitabile si de protectie impotriva somajului; dreptul la un salar egal pentru o munca egala, la o retributie echitabila si satisfacatoare, care sa-i asigure lui si familiei sale o existenta demna; dreptul de a initia sindicate; dreptul la odihna si la timp liber, concedii periodice platite; dreptul la un nivel de trai satisfacator pentru ,i-i asigura sanatatea si bunastarea sa si a familiei sale, mama si copilul au dreptul la un ajutor si asistenta speciala, dreptul la invatatura dreptul fiecarui om de a lua parte, in mod liber la viata culturala a comunitatii sale si la protectia intereselor sale morale sau materiale decurgand din productii stiintifice, literare san artistice In art.28, Declaratia Universala proclama Dreptul fiecarui om "la o ordine sociala si internationala in care drepturile si libertatile enumerate in prezenta declaratie sa poata fi intaptuite pe deplin" Totodata, Declaratia Universala precizeaza ca omul are si indatoriri si responsabilitati fata de comunitatea in care traieste Declaratia Universala7 nu cuprinde prevederi pnvind sistemul international de garantare a acestor dreptun. Declaratia are caracterul unui angajament al statelor de a se orienta "in sistemul lor constitutional si legal" din pnncipiile care le enunta, constituind numai o sursa de inspiratie pentru dreptul intern al statelor. Declaratia universala8 a drepturilor omului are un caracter de recomandare pentru statele membre ale Organizatiei Natiumlor Unite, cum de altfel, prevede Carta 0.N.U. (art. 13 pct 1). De aceea, ulterior s-a impus necesitatea ca prevederile Declaratiei Univesale sa fie incluse in tratate internationale, in conventii care sa le transforme in obligatii juridice, pentru statele participante la aceste acte. Cap 6 In loc de concluzii: 60 de moduri in care ONU a schimbat lumea Desi creata ca o masura de siguranta in vederea evitarii unor noi amenintari la adresa pacii la finele celui de-al doilea razboi mondial, iar activitatile de mentinere a pacii in lume sunt printre cele mai vizibile actiuni ale sale, Organizatia Natiunilor Unite, prin intermediul diverselor sale agentii este implicata intr-un vast proces de imbunatatire a conditiilor de viata la nivel mondial. Intre activitatile sale pot fi distinse9:

7

Bianca Selejan-Gutan, Protectia Drepturilor Omului Editia 4, Editura CH Beck

8

Stelian Scaunas: Dreptul international al drepturilor omului, editura All Beck, Bucuresti 2003 9

www.onuinfo.ro 11

1. Promovarea dezvoltarii - In total, agentiile specializate ale ONU cheltuiesc anual peste 10 miliarde dolari in vederea imbunatatirii standardelor economice, sanitare si administrative. In plus, Banca Mondiala acorda statelor in curs de dezvoltare imprumuturi anuale intre 18 si 20 miliarde dolari, finantand din 1947 pana in prezent 9500 de proiecte de dezvoltare. 2. Promovarea democratiei - ONU a facut posibila participarea cetatenilor din multe state la procesul electoral in cadrul unor alegeri libere si corecte, in unele cazuri in momente cruciale din istoria statelor in cauza (Afghanistan, Irak) 3. Promovarea drepturilor omului - Nu numai ca ONU nu s-a limitat la adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului in 1948, dar se implica activ prin agentiile sale in investigarea plangerilor individuale si in atragerea atentiei asupra principalelor incalcari ale acestor drepturi. Nu in ultimul rand, ONU exercita presiuni asupra statelor in care standardele de respectare a acestor drepturi sunt scazute. 4. Mentinerea pacii si securitatii - Misiunile de mentinere a pacii si de observare sub egida Natiunilor Unite au facut posibila initierea de negocieri, evitandu-se astfel cresterea numarului victimelor conflictelor armate. In prezent, ONU coordoneaza 16 misiuni de mentinere a pacii pe glob. 5. Pace - Pana in prezent, Natiunile Unite au acordat asistenta in incheierea a 170 de acorduri de pace, un astfel de exemplu fiind cel in urma caruia a incetat razboiul dintre Iran si Irak. 6. Protectia mediului - Natiunile Unite depun eforturi pentru gasirea de solutii la cele mai importante probleme ecologice ale prezentului, constiente de faptul ca o dezvoltare economica pe termen lung nu este durabila daca acestea nu sunt rezolvate. 7. Prevenirea proliferarii nucleare - Prin intermediul Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, Natiunile Unite se asigura ca statele nu isi folosesc potentialul nuclear in vederea dezvoltarii unui astfel de arsenal. 8. Promovarea independentei - Natiunile Unite au jucat un rol important in obtinerea, din 1945 pana in prezent, a independentei de catre mai mult de 80 de state. 9. Incetarea apartheid-ului in Africa de Sud - Ca urmare a masurilor luate, variind de la embargo asupra livrarilor de arme pana la o conventie impotriva segregatiei in sport, Natiunile Unite au jucat un rol important in caderea regimuluii de apartheid. 10. Intarirea dreptului international - Ca urmare a eforturilor depuse in cadrul Natiunilor Unite, de-a lungul timpului au intrat in vigoare peste 500 de tratate multilaterale in diferite domenii: drepturile omului, terorism, criminalitate transfrontaliera, refugiati, oceane, etc. 11. Oferirea de solutii judiciare in dispute internationale majore - Prin intermediul opiniilor sale consultative sau ale verdictelor date, Curtea 12

Internationala de Justitie a contribuit la solutionarea a numeroase dispute internationale. 12. Oferirea de ajutor umanitar victimelor conflictelor - Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati a oferit din 1951 ajutor la peste 50 de milioane de refugiati. Se pune accent pe gasirea de solutii durabile, adica inlesnirea repatrierii refugiatilor daca acest lucru le este permis de imbunatatirea conditiilor din tara de origine, pe integrarea acestora in statele in care au dobandit o forma de protectie juridica sau pe relocarea lor in state terte. In prezent, mai mult de 19 milioane refugiati, solicitanti de azil si persoane stramutate, in mare parte femei si copii, primesc ajutoare in hrana, adapost, ajutor medical, educatie si asistenta la repatriere din partea Natiunilor Unite. 13. Ajutorarea refugiatilor palestinieni - in prezent, Natiunile Unite, prin intermediul UNRWA, acorda asistenta la mai mult de 4 milioane de refugiati palestinieni in tari arabe. 14. Atenuarea foametei cronice si a saraciei rurale in tarile in curs de dezvoltare - Fondul International pentru Dezvoltare Agricola (IFAD) a creat un sistem ce pune la dispozitie credite in vederea ajutorarii locuitorilor din zonele rurale ce traiesc in conditii de saracie. 15. Accent pe dezvoltarea continentului african - Africa este beneficiara a 33% din cheltuielile efectuate de catre Natiunile Unite pentru promovarea dezvoltarii, cel mai mare procent destinat unei regiuni. In plus, toate agentiile ONU au programe speciale pentru Africa. 16. Promovarea drepturilor femeii - ONU a organizat prima Conferinta Mondiala a Femeilor (1975, Mexico), iar in 1979 a fost semnata Conventia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor. 17. Promovarea unui conditii mai bune de viata pentru femei - S-a insistat, prin intermediul agentiilor specializate, pentru asigurarea respectarii drepturilor femeilor si pentru asigurarea egalitatii acestora in raport cu barbatii. 18. Asigurarea accesului la o sursa de apa sigura - Intre 1981 si 1990, primul deceniu ONU al apei, peste 1 miliard de persoane au dobandit acces pentru prima oara in viata la o sursa sigura de apa, peste un miliard dobandind acces intre 1990 si 2002. Al doilea deceniu international al apei, 2005-2015, isi propune sa reduca la jumatate numarul persoanelor care nu au acces la o sursa sigura de apa. 19. Atitudinea fata de HIV/SIDA - Programul comun al Natiunilor Unite pentru HIV/SIDA functioneaza in peste 130 de state, acordand acces la servicii de prevenire si tratament al epidemiei care afecteaza in prezent aproximativ 40 de milioane de persoane. 20. Eradicarea rubeolei - In urma efortului sustinut al Organizatiei Mondiale a Sanatatii si ca urmare a unui program intins pe 13 ani, rubeola a fost complet eradicata in 1980. 13

21. Eliminarea poliomielitei - Ca urmare a initiativei globale de eliminare a poliomielitei, aceasta a disparut complet, cu exceptia a 6 state (Afghanistan, Egipt, India, Niger, Nigeria si Pakistan). 22. Eforturi pentru imunizare universala - Fata de anii ’70, rata de imunizare pentru principalele 6 boli vaccinabile a crescut de la 5% la 76% in prezent, in ultimele doua decenii imunizarea salvand peste 20 de milioane de vieti. 23. Reducerea mortalitatii infantile - Daca in anii ’60 mortalitatea infantila era de 1 la 5 (20%) in statele in curs de dezvoltare, in 2002 ea era de 1 la 12, pana in 2005 urmarindu-se sa fie micsorata cu doua treimi. 24. Lupta impotriva bolilor produse de paraziti 25. Prevenirea extinderii epidemiilor - Organizatia Mondiala a Sanatatii a ajutat la oprirea extinderii Sindromului Repiratoriu Acut Sever (SARS) inainte de a fi reponsabil de moartea a zeci de mii de victime. 26. Crearea conditiilor propice pentru afaceri - ONU se implica in conturarea mediului de afaceri, punand bazele infrastructurii soft (legislatie internationala in domeniu, standarde de calitate), promovand stabilitatea politica, buna guvernare, luptand impotriva coruptiei, etc. 27. Sprijinirea industriei in statele in curs de dezvoltare - Prin intermediul Organizatiei pentru Dezvoltare Industriala, ONU ajuta statele sa reduca in mod sistematic saracia si sa faca fata procesului de globalizare. 28. Reducerea efectelor dezastrelor naturale - Ca urmare a strategiilor Organizatiei Meteorologice Mondiale, a sistemelor de avertizare coordonate de aceasta, a fost posibila evitarea unor consecinte dramatice ale acestor dezastre. 29. Asistarea victimelor dezastrelor - Apelurile ONU duc la strangerea a peste 2 miliarde dolari anual pentru ajutorarea victimelor dezastrelor. 30. Asigurarea de ajutor pentru persoanele afectate de tsunami - In 24 de ore de la trecerea tsunami-ului care a lovit Oceanul Indian pe 26 decembrie 2004, primele echipe ONU au ajuns la fata locului. Mai mult, s-au distribuit alimente la peste 1,7 milioane persoane afectate, s-au asigurat adaposturi pentru mai mult de 1,1 milioane persoane ramase sub cerul liber si apa potabila pentru mai mult de 1 milion de persoane si toate acestea numai in primele 6 luni de la debutul operatiunilor. 31. Asigurarea de hrana pentru nevoiasi - De Programul Mondial pentru Alimentatie, cel mai de anvergura proiect de acest tip, beneficiaza anual aproximativ 90 de milioane de persoane din peste 80 de tari. In decursul ultimilor 40 de ani, Programul a pus 78,3 milioane de tone de hrana la dispozitia a 1,4 miliarde persoane din cele mai sarace state ale lumii, totalizand o investitie de 33,5 miliarde dolari. 32. Eliminarea minelor antipersonal - ONU nu are in vedere numai curatirea campurilor de mine in statele recent implicate in conflicte, dar se implica si in asistarea victimelor acestora. 14

33. Protejarea stratului de ozon - Ca urmare a constientizarii generalizate a impactului activitatii antropice asupra stratului de ozon, Protocolul de la Montreal contine angajamentul statelor lumii de a elimina din uzul industrial substantele chimice responsabile pentru deteriorarea acestuia si inlocuirea lor cu alternative mai sigure. 34. Combaterea schimbarilor climaterice - Cu incepere din 1991, ONU a acordat, prin intermediul Global Environment Facility, finantari de peste 5,7 miliarde dolari pentru proiecte vizand prevenirea deteriorarii calitatii mediului. 35. Lupta impotriva foametei - Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie a ONU (FAO) functioneaza atat ca forum de dezbateri intre statele cu dezvoltare economica diferita, cat si pentru acordarea de asistenta tarilor in curs de dezvoltare in vederea modernizarii si eficientizarii agriculturii, silviculturii si pescuitului in vederea asigurarii unei mai bune nutritii la nivel mondial. 36. Prevenirea pescuitului excesiv - Functie cu atat mai importanta cu cat peste 60% din stocurile de peste la nivel mondial sunt supra-exploatate, 8% dintre acestea fiind epuizate sau in curs de regenerare ca urmare a epuizarii. 37. Interzicerea substantelor toxice - Sub egida ONU s-au semnat conventii care au drept scop eliminarea unor substante periculoase atat pentru viata si dezvoltarea armonioasa a omului (Conventia de la Stockholm asupra substantelor poluante organice persistente), cat si pentru calitatea mediului. 38. Protejarea sanatatii consumatorului - Alaturi de statele membre, Organizatia Mondiala a Sanatatii si Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie au stabilit standarde pentru mai mult de 200 de produse nutritive, ca si reguli de procesare, transport si depozitare a acestora. 39. Promovarea sanatatii reproducerii si a celei maternale - Fondul Natiunilor Unite pentru Populatie a depus eforturi pentru implementarea de programe de planificare voluntara. Ca rezultat, femeile din tarile in curs de dezvoltare au in medie mai putini copii, 3 fata de 6 in anii ’60, incetinind astfel cresterea populatiei pe glob. Fata de 1969 cand numai 20% din cupluri practicau planificarea familiala, in prezent aceasta este practicata de aproximativ 61% din cupluri. 40. Lupta impotriva terorismului - Pana in prezent, sub egida ONU s-au semnat 13 acte relative la terorism, 63 de state ratificandu-le pe toate pana in iunie 2005. 41. Punerea sub acuzare a criminalilor de razboi - Tribunale internationale create pentru fosta Iugoslavie si Rwanda au condamnat si inchis criminali de razboi. 42. Problema drogurilor ilegale - Oficiul Natiunilor Unite pentru Droguri si Criminalitate depune eforturi pentru diminuarea cererii si a ofertei de substante stupefiante ilegale, dar si pentru eliminarea consecintelor consumului de astfel de substante. 15

43. Lupta impotriva criminalitatii internationale - Oficiul pentru Droguri si Criminalitate ofera asistenta legala si tehnica in lupta impotriva coruptiei, spalarii banilor, traficului de droguri, traficului de persoane si migratiei ilegale. 44. Imbunatatirea relatiilor comerciale internationale - Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare a asistat statele in curs de dezvoltare in negocierea de acorduri comerciale si in obtinerea de tratamente preferentiale pentru exporturile lor. In plus, au fost asistate in eficientizarea comertului si adecvarea productiei la cererile pietei internationale. 45. Promovarea reformei economice - Prin intermediul Bancii Mondiale si a Fondului Monetar International, statele au fost asistate in imbunatatirea managementului economic, in echilibrarea temporara a balantei de plati, precum si in instruirea oficialilor din domeniul financiar. 46. Promovarea unui mediu de munca decent - Preocupari ale Organizatiei Internationale a Muncii includ asigurarea libertatii de asociere, dreptul la negocieri colective, eliminarea muncii fortate, a muncii depuse de copii, precum si a discriminarilor la locul de munca. 47. Introducerea de tehnici agricole imbunatatite si reducerea costurilor 48. Promovarea stabilitatii si ordinii in oceanele lumii - Prin Conventia ONU asupra dreptului marii (1982) s-a asigurat un cadru universal acceptat pentru desfasurarea de activitati ce implica folosirea spatiilor marine. 49. Imbunatatirea transportului aerian si maritim - Eforturi incununate de succes au fost depuse pentru ca transportul aerian sa devina cel mai sigur mijoc de transport. In mod similar, transportul maritim a devenit mai sigur, numarul accidentelor scazand pe fondul cresterii tonajului transportat pe mare. 50. Protejarea proprietatii intelectuale - Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale asigura protectia drepturilor de autor, oferind astfel un stimulent pentru progres si dezvoltare prin cointeresarea creatorilor. 51. Promovarea libertatii presei si a celei de expresie - UNESCO actioneaza in directia crearii unei mass media puternice si independente, in acelasi timp monitorizand gradul de libertate al acesteia. 52. Imbunatatirea serviciilor postale globale - Uniunea Postala Universala, principalul forum de cooperare al serviciilor postale nationale, asigura adoptarea de reguli, produse si standarde unitare in domeniu. 53. Imbunatatirea sistemului de telecomunicatie la nivel global - Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor are drept scop dezvoltarea unui sistem unitar de telecomunicatii intre statele globului, aducand la aceeasi masa reprezentanti ai guvernelor si ai industriei. 54. Generarea unui consens international in sprijinul copiilor - In prezent, 192 de state au ratificat Conventia asupra Drepturilor Copilului, iar ca urmare a Sesiunii speciale a Adunarii Generale pentru problematica copiilor din 2002, 190 de guverne s-au obligat la o serie de masuri esalonate in timp in 16

domeniile sanatatii, educatiei, protectiei impotriva abuzurilor, exploatarii si violentei si luptei impotriva HIV/SIDA. 55. Imbunatatirea nivelului de educatie in statele in curs de dezvoltare - Ca urmare a eforturilor agentiilor ONU, in prezent 76% din adulti stiu sa scrie si sa citeasca si 84% dintre copii urmeaza cursurile scolilor primare. Pana in 2015 se spera ca toti copiii sa urmeze cel putin cursurile scolii primare. 56. Sporirea gradului de alfabetizare la femei - Programele derulate in acest domeniu intre 1970 si 2000 au avut ca rezultat o crestere a nivelului de alfabetizare in randul femeilor de la 36% la 70%. Pana in 2015 se spera ca toate fetele sa urmeze atat cursurile scolii primare, cat si a acelei secundare. 57. Conservarea siturilor istorice, culturale si arhitecturale - UNESCO a asistat 137 de state pentru a proteja monumente stravechi si situri istorice, culturale si naturale si a negociat conventii internationale pentru protejarea proprietatii culturale si a siturilor naturale exceptionale. 58. Facilitarea schimburilor academice si culturale - Prin intermediul UNESCO si al Universitatii Natiunilor Unite, ONU a promovat cooperarea academica si stiintifica, precum si promovarea valorilor culturale, inclusiv a celor ale minoritatilor si populatiilor indigene. 59. Promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilitati - ONU s-a situat in primele randuri ale luptei pentru deplina egalitate pentru persoanele cu dizabilitati, promovand participarea acestora la viata sociala, economica si politica. 60. Imbunatatirea situatiei populatiilor indigene - ONU a facut cunoscute nedreptatile suferite de 370 de milioane de indigeni din 70 de state de pe cuprinsul globului, indigenii reprezentand unul dintre cele mai vulnerabile grupuri sociale. Cap 7 Bibliografie Bianca Selejan-Gutan, Protectia Drepturilor Omului Editia 4, Editura CH Beck Stelian Scaunas: Dreptul international al drepturilor omului, editura All Beck, Bucuresti 2003 Bianca Selejan-Gutan, Laura-Maria Craciunean, Drept international public, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2008; Raluca Miga–Besteliu, Drept international public Volumul I si II Editura C.H. Beck Bucuresti 2010

17

Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata si proclamata de Adunarea Generala a ONU prin rezolutia 217 A (III) din 10 decembrie 1948 www.onuinfo.ro

18