REferat BAR [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea de Stat din Republica Moldova

Facultatea ,,Ştiinţe Economice’’

Referat Rolul intermediarilor in asigurari

A elaborat: Jemna Elena Grupa: FB 171

Chișinău, 2019

CUPRINS: 1.1.

NOŢIUNE. CARACTERIZARE GENERALĂ

1.2.

INTERMEDIARII IN ASIGURARI

1.3.

ROLUL INTERMEDIARILOR IN ASIGURARI

CONCLUZIE BIBLIOGRFIE

1.1. NOŢIUNE. CARACTERIZARE GENERALĂ

Intermediari in asigurari - persoanele fizice sau juridice, denumite in continuare broker de asigurare, agent de asigurare, subagent sau agent de asigurare subordonat, care desfasoara activitate de intermediere in asigurari in schimbul unui/unei comision/remuneratii, autorizat sau inregistrat in conditiile stabilite de prezenta lege si de normele emise in aplicarea acesteia. De multe ori, asigurarea nu se încheie în mod direct între părţile contractante, ci prin intermediere. În asigurări există două categorii de intermediari: 

agentul de asigurare



brokeri de asigurare (persoană juridică)



brokerul în asigurare şi asistenţi în brokeraj (persoană fizică angajat al persoanei juridice)

Prezentarea comparativă a agenţilor de asigurare şi a brokerilor de asigurare: Agenţi de asigurare

Brokeri de asigurare

Reprezintă interesele asigurătorului

Reprezinta interesele asiguratului

Vând poliţele de asigurare ale unuia sau mai

Cumpără asigurări/reasigurări pentru

multor asigurători

clientul său, numit principal

Persoanele fizice care lucreaza full-time sau

Persoane juridice independente, specializate

part-time pentru asigurătorul pe care

în intermediere în asigurări

îl reprezintă pe baza unui contract Nu sunt profesionişti în asigurări

Sunt experti în asigurări

Ca regula, nu pot fi daţi în judecată pentru

Pot fi daţi în judecată pentru neîndeplinirea

neglijenţa în exercitarea profesiei

sau îndeplinirea defectuoasa a sarcinilor lor

Renumerat de către asigurător prin salariu,

Renumerat de catre asigurător prin

commision sau o combinare a acestora

commision, denumit brokeraj

Uneori are atribuţii limitate(numai

Atribuţii privind găsirea protecţiei optime

completarea cererii de asigurare), fără

pentru client, încheierea contractului de

dreptul de a emite poliţa de asigurare

asigurare, uneori şi administrarea daunei

1.2.

INTERMEDIARII IN ASIGURARI

1.2.1. Agentul de asigurare Agentul de asigurare este persoana fizică sau juridică abilitată, în baza autorizării unui asigurător, să negocieze sau să încheie în numele şi în contul asigurătorului contracte de asigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurător sau broker de asigurare. Agenţii de asigurare reprezintă un mod de distribuţie al societăţilor de asigurare pentru vânzarea poliţelor de asigurare. Ei vând poliţele de asigurare ale unui asigurător sau în anumite situaţii pot să vândă poliţe ale mai multor asigurători dar numai pentru un singur tip de asigurare de la fiecare asigurător. Aceştia reprezintă interesele societăţii de asigurare primind în schimb un comision sau salariu. Sunt anumite cazuri când aceştia sunt plătiţi în funcţie de un plan de realizări dinainte stabilit de către societatea de asigurări. O alta formă de organizare a agenţilor de asigurare este ca persoana fizica autorizată care poate lucra full-time sau part-time pentru societatea de asigurări pe care o reprezintă. Sunt utilizaţi, îndeosebi, pentru asigurările încheiate de persoanele fizice(în special asigurări de viaţă, autovehicule, bunuri). În unele companii ei sunt implicaţi şi în activităţile legate de constatarea, evaluarea şi lichidarea daunelor.

1.2.2. Brokerul de asigurare Asigurările se practică încă din antichitate, acestea facându-şi apariţia odată cu nevoile negustorilor de a acoperi riscurile pierderii mărfurilor, uneori a întregii averi, din cauza pericolelor mării, actelor de piraterie, furtunilor şi multor altora. În condiţiile de instabilitate economico-financiară şi de risc sporit se intensifică necesitatea de protejare a proprietăţii patrimoniale, deci creşte cererea la produsele de asigurare şi concomitent apare necesitatea sporirii calităţii şi eficientizării pieţei asigurărilor. Un pas important în acest sens este apariţia unor noi participanţi la acest segment. Dezvoltarea pieţei de brokeraj în asigurări joacă rolul central în distribuirea produselor de asigurare şi reasigurare. Brokerului i se atribuie un cadru legal concret, cu angajamente şi obligaţiuni odată cu adoptarea Legii cu privire la asigurări, nr.407-XVI din 21.12.2006. Odată cu adoptarea legii susmenţionate, care a înaintat un şir de cerinţe faţă de intermediarii în asigurări, a apărut o speranţă

că acest sector al pieţei de asigurări se va dezvolta în continuare şi vor activa doar societăţi caracterizate prin profesionalism şi calitate a serviciilor prestate. Piaţa de brokeraj în asigurări este un sector tânăr pe piaţa financiară nebancară, cu tendinţe de dezvoltare, care ar putea aduce un aport imens la dezvoltarea întregii economii a ţării. Unele dintre principalele sarcini pe care le îndeplineşte brokerul pe piaţa de asigurări sunt: 

Evaluarea permanentă a cererii pentru serviciile de asigurare, precum şi oferta de astfel de servicii pe piaţa asigurărilor, astfel reprezentând un „mediator” între asigurat şi asigurător, puntea dintre aceştia, participând la stabilirea raportului asigurat–asigurător, convenabil pentru ambele părţi.



Brokerul de asigurare în multe cazuri contribuie la gestionarea riscurilor în asigurări de toate formele.



Brokerul de asigurare contribuie la dezvoltarea pieţei de asigurări şi la consolidarea transparenţei pe această piaţă, precum şi la perfecţionarea acesteia. La baza funcţionării eficiente a pieţei de asigurări stă corelarea intereselor consumatorilor şi prestatorilor produselor de asigurare. În acest sens, activitatea brokerilor pe piaţa de asigurări reprezintă un „catalizator” al concurenţei pe această piaţă şi o garanţie a respectării intereselor asiguraţilor şi asigurătorilor. Astfel, existenţa brokerilor pe piaţa de asigurări este indispensabilă pentru dezvoltarea unei pieţe prospere, civilizate de asigurări. Implementarea cadrului legislativ în reglementarea activităţii brokerilor de asigurare:



• 1993 – Legea cu privire la asigurări, nr.1508 din 15.06.1993 – noţiunea „misit în asigurări”;



• 2006 – Legea cu privire la asigurări, nr.407-XVI din 21.12.2006 (redacţie nouă) – noţiunea „broker de asigurare”.



• 2008 – licenţierea brokerilor de asigurare (Art.49 al Legii cu privire la asigurări, modificată prin Legea nr.302-XVI din 25.12.2008, în vigoare de la 13.02.2009).

Conform Legii cu privire la asigurări, intermediarii în asigurări includ: agenţii de asigurare, agenţii bancassurance şi brokerii de asigurare, iar intermediari în reasigurări sunt brokerii de reasigurare. Agentul de asigurare este persoană fizică sau persoană juridică care desfăşoară activitate profesională în baza mandatului acordat de asigurător, având dreptul să încheie, în numele şi din contul asigurătorului, contracte de asigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul

de mandat, fără să aibă calitate de asigurător, reasigurător, agent bancassurance sau de broker de asigurare/reasigurare. Agentul bancassurance este banca comercială, asociaţia de economii şi împrumut sau organizaţia de microfinanţare, care, în baza mandatului acordat de asigurător, este în drept să încheie în numele şi din contul asigurătorului contracte de asigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat. Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare este persoana juridică înregistrată în Republica Moldova, care negociază pentru clienţii săi încheierea de contracte de asigurare (reasigurare) şi care prestează servicii de consultanţă şi inspecţie de risc şi acordă asistenţă pe durata derulării contractelor sau în legătură cu regularizarea daunelor, după caz Cerinţe normative faţă de brokerul de asigurare şi/sau reasigurare: 

Forma organizatorică societate cu răspundere limitată sau societate pe acţiuni.



Capital social nu mai mic de 25 000 lei.



Să dispună de un contract în vigoare de asigurare de rădpundere civilă profesională de minimum 10 milioane lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 15 milioane de lei pe an pe totalitatea solicitărilor de daune.



Să desfăşoare doar activitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare.



Să păstreze şi să pună la dispoziţia CNPF, la cerere, registrele şi înregistrările contabile cu privire la activitatea sa.



Să aibă personal cu funcţie de răspundere ce să corespundă criteriilor de pregătire şi de experienţă stabilite prin acte normative ale autorităţii de supraveghere, iar administratorul brokerului şi personalul propriu cu atribuţii de intermediere să deţină certificatul de calificare conform actelor normative în domeniu.



Să ţină Registrul asistenţilor în brokeraj, conform cerinţelor înaintate de organul de supraveghere.

1.3.

ROLUL INTERMEDIARILOR IN ASIGURARI

Dezvoltarea sectorului asigurărilor în economia ţării este direct determinată de modul în care derulează activitatea de intermediere în asigurări. Republica Moldova a cunoscut societăţi cu obiect de intermediere în asigurări odată cu descentralizarea sistemului de asigurări. Printre acestea cele mai cunoscute erau agenţiile de turism, apoi poziţia de lider în intermedieri au preluat-o companiile de leasing. Publicul interesat de asigurări aude tot mai des expresia de broker sau intermediar de asigurări. Existenţa, rolul şi spectrul serviciilor prestate de brokerii de asigurări este corelată direct cu gradul de maturitate şi liberalism al pieţei de asigurări şi a economiei în general. R.Moldova a cunoscut societăţi cu obiect de intermediere în asigurări odată cu descentralizarea sistemului de asigurări. Printre acestea cele mai versate erau agenţiile de turism, apoi poziţia de lider în intermedieri lau preluat companiile de leasing şi cred că va trece mult până când acestea, împreună cu brokerii lor captivi, vor ceda în faţa unor megabrokeri independenţi. Chiar dacă abia în legea cu privire la asigurări din 21.12.2006 (nr. 407-XVI) brokerului i se atribuie un cadru legal concret, cu angajamente şi obligaţiuni precise, noţiunea de „misit în asigurări” este expres menţionată şi în legea veche din 1993, dar şi în Codul fiscal din 1997 care prevedea impunerea taxei pe valoare adăugată la comisioanele din asigurări. Printre factorii de influenţă care vor determina o dezvoltare consistentă şi o creştere rapidă a rolului Brokerilor în asigurări şi reasigurări în Moldova putem menţiona: 1. Costuri relativ reduse de intrare a noilor Brokeri pe piaţă, determinate în principiu de deţinerea unui capital social de 25000 lei, poliţă de răspundere civilă profesională de aproximativ 11mii lei, licenţa de 2500 Lei, şi plăţi regulatorii de funcţionare de 0,4% din încasările lunare de comisioane. 2. Lipsa taxei pe valoare adăugată pentru operaţiunile de intermediere în asigurări. Acest factor este foarte important, întrucât va permite brokerilor să creeze reţele dezvoltate de angajaţi, oferind remuneraţii competitive în raport cu cele primite de agenţii de asigurări angajaţi de asigurători. 3. Posibilitatea reducerii de costuri pentru asigurători legate de întreţinerea reţelei proprii de vânzare schimbă priorităţile managerilor societăţilor de asigurări de la extinderea reţelelor proprii de agenţi la dezvoltarea relaţiilor strânse cu brokerii;

4. Avantajele evidente pe care asiguraţii le obţin de pe urma conlucrării cu brokerii face ca aceştia să fie o soluţie inteligentă pentru cei cu pretenţii de calitate şi soliditate pe termen lung. 5. Existenţa şi afluxul de noi investitori străini în sectoarele strategice ale economiei (leasing, bănci, industrie, construcţii, reţele electrice) determină şi venirea brokerilor cu care lucrează investitorii în ţara de origine. Chiar dacă până în prezent brokerii străini preferă lucrul prin parteneri locali ori la distanţă din ţările de origine, cred că în cel mai scurt timp vom asista la deschiderea mai multor birouri de brokeri de renume din străinătate. Totul depinde de numărul şi volumul investiţiilor străine în Moldova. Deja este resimţită suflarea unor brokeri de calibru ca Marsh (la METRO şi MOBIAS Bank Groupe Société Générale), WILLIS la Union Fenosa şi Biroul „Carte Verde” Moldova , MAI la SKY TOWER etc. 6. Tendinţa de migrare a agenţilor de asigurare angajaţi la asigurători către sectorul brokerilor de asigurări şi a agenţilor independenţi. Cu titlu de exemplu, o societate locală care acum 10 ani deţinea peste 1500 de agenţi de asigurare, deţine în prezent în jur de 700 de agenţi de asigurare activi, dar şi un număr de 100 de brokeri şi agenţi independenţi. Explicaţia este simplă, lucrul în cadrul socieăţilor de brokeri este mai motivat, atât din punct de vedere material, cât şi din punct de vedere psihologic (independenţă, recunoaşterea valorii personale, posibilitatea de a alege cel mai bun pentru clientul tău, lipsa frustrărilor şi conflictelor interne posibile legate de discrepanţa între ce vrea clientul şi ce-ţi oferă asigurătorul angajator). Brokerul de cele mai multe ori este un vânzător bun, pentru că efectiv crede că a ales o variantă optimă pentru clientul său. Conform unui sondaj internaţional realizat de Reactions, 73% din clienţii intervievaţi consideră brokerii lor de a fi foarte importanţi sau necesari pieţei asigurărilor. Chiar şi pentru produsele de asigurare standardizate, clienţii folosesc internet pentru a se informa cu privire la produsele de asigurare, dar cumpără produsele prin brokeri. Societăţile de brokeraj sunt şi cei mai mari furnizori de servicii de consultanţă în risk management. Utilitatea Brokerilor de asigurare/reasigurare se exprimă prin ceea ce simte CLIENTUL: • Primeşte asigurarea la condiţii şi preţuri optime (conform profilului individual de risc), datorită competenţei Brokerului şi negocierilor purtate de către acesta; • Este mai bine informat, întrucât poate primi rapoarte periodice de evaluare a riscurilor înteprinderii sale, reieşind din experienţa de pierderi din trecut atât la propria întreprindere cât şi la unităţi similare din aceeaşi ramură; • Are asistenţă de urgenţă din partea Brokerului, care-i stă la dispoziţie 24/24 ore, oferindu-i tot spectrul de servicii de asigurare + asistenţă în caz de daună asigurată;

• Per ansamblu scad simţitor costurile cu asigurările, pentru că brokerul ştie cel mai bine promoţiile pe piaţă, oferind un tablou al preţurilor pieţei pentru mai multe oferte de încredere; evaluează expunerile la pierderi ale clientului oferă studii de piaţă şi analize. TENDERE participă în design-ul, structurarea şi negocierea asigurărilor Opinii calificate la situaţia financiară a asigurătorilor gestionează plata primelor şi asistă la despăgubirile de asigurare oferă servicii de actuariat, controlul riscurilor şi asistenţă Funcţiile tipice ale Brokerului asigurări • Primeşte mai repede despăgubirea corectă decât cei care au o asigurare fără Broker sau o persoană de legătură la Asigurător (existenţa unei persoane de legătură din cadrul unei societăţi de asigurare se dovedeşte de cele mai multe ori vulnerabilă atunci când în joc sunt puse despăgubiri de proporţii). Performanţele trecute şi prezente ale unui Broker, dar şi relaţiile interpersonale de durată, îi pot convinge pe asigurători să ofere atât cotaţii mai bune pentru o anumită cerere, cât şi să fie mai flexibili la efectuarea despăgubirilor de asigurare care de altfel puteau fi refuzate.

Concluzie Un rol aparte în formarea infrastructurii pieţei asigurărilor îl deţin intermediarii în asigurări (agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare), care asigură distribuţia produselor de asigurare în interesul clienţilor. Politica vânzării produselor de asigurare reprezintă în sine totalitatea formelor de distribuţie către clienţii (asiguraţi) a produselor financiare de care dispune societatea de asigurări (asigurătorul) şi include astfel de elemente importante, cum ar fi: studierea pieţei asigurărilor, perfecţionarea produsului de asigurare şi a procesului însuşi de vânzare a acestuia, inclusiv stimularea vânzării poliţelor de asigurare prin intermediul publicităţii. Problemele de bază ce persistă în procesul de vânzare a produselor de asigurare prezintă, de fapt, modalitatea de constituire şi formele de perfecţionare a relaţiilor dintre societatea de asigurări şi client prin intermediul produsului de asigurare promovat de aceasta. Punctele de tangenţă ale acestor relaţii apar din momentul constituirii pieţei asigurărilor şi necesită schimbări nu doar în relaţiile comerciale cu clientul, apărute pe durata dezvoltării asigurării în condiţii de monopol, dar şi în efectuarea unor modificări generale a structurii companiei de asigurări, astfel ca activitatea tuturor structurilor să fie orientată în interesul clientului (asiguratului).

BIBLIOGRFIE 1. Legea Republicii Moldova cu privire la asigurări, nr.407-XVI, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 21.12.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.47-49/213, cu modificările ulterioare. 2. Note de curs, Asigurari si Reasigurari, ASEM, Anatol Tugulschi, Stanislav Fotescu, Chisinau,2006 3. http://www.pbasig.ro/utile/informatii-utile/tematica/intermediari-in-asigurari/agentul-deasigurare-270 4. http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/10.-p.72-78.pdf

5. http://lex.justice.md/document_rom.php?id=8A72DED2:D810E610 6. https://capital.market.md/ro/content/ponderea-crescanda-intermediarilor-asiguraridemonstreaza-importanta-acestora 7. https://ru.scribd.com/document/120187230/Intermediarii-in-asigurari 8. https://legeaz.net/dictionar-juridic/intermediari-in-asigurarireasigurari