Recenzie - Creierul Lui Buddha [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea ,,Al. I. Cuza’’ Facultatea de Teologie ,,Dumitru Stăniloae’’, Iaşi Student: Ţaranu Mihai An III, Grupa 4 Obiectul: Teologie Fundamentala şi Apologetică Profesor: Diac. dr. Sorin Mihalache

Recenzie de carte ,,Creierul lui Buddha. Neuroştiinţa fericirii, iubirii şi înţelepciunii’’ Autori: Rick Hanson, Dr. Richard Mendius Editura: Paralela 45, Piteşti, 2017. Lucrarea de faţă răspunde problematicii implicaţiilor pe care creierul uman le are în vederea susţinerii stărilor mentale de fericire, dragoste şi înţelepciune, adică ne relevă modalităţile prin care ne putem folosi mintea pentru a stimula şi consolida aceste stări pozitive atât de necesare fiinţei umane. Cartea aceasta poate fi considerată drept un ghid educativ, care se află la confluenţa neuropsihologiei de ultimă generaţie cu străvechea înţelepciune budistă, ghid ce cuprinde numeroase sugestii practice despre cum să ne modelăm creierul pentru a putea creşte capacitatea de a ne bucura de fericire şi pace. Avînd o documentare solidă în cele mai recente studii ale neuroştiinţei şi combinată cu înţelegerea profundă a practicii contemplative, lucrarea răspunde întrebării esenţiale din viaţa fiecăruia dintre noi – cum să fim fericiţi -- prezentând concepte cheie ale budismului alături de un ABC despre funcţionarea creierului uman. De asemenea, cartea ,,Creierul lui Buddha” consituie un ajutor atât pentru studenţi , cât şi pentru psihologi sau pentru cei care caută o cale spirituală laică, deoarece descrie clar modul în care conceptele moderne ale neurobiologiei evoluţioniste şi cognitive sprijină tehnicile şi practicile budiste. Lucrarea de faţă reprezintă ediţia a doua a acestei cărţi ( prima ediţie apărând în anul 2009) şi este structurată în patru părţi organizate pe 13 capitole. Capitolul 1. Creierul care se transformă Partea întâi. Cauzele suferinţei Capitolul 2. Evoluţia suferinţei Capitolul 3. Prima şi a doua săgeată Partea a doua. Fericirea Capitolul 4. Cum să asimilaţi lucrurile bune Capitolul 5. Cum să controlaţi dorinţele Capitolul 6. Intenţii nestrămutate Capitolul 7. Stăpânirea de sine

Parte a treia. Dragostea Capitolul 8. Cei doi lupi din inimă Capitolul 9. Compasiunea şi aserţiunea Capitolul 10. Bunătatea fără margini Partea a patra. Înţelepciunea Capitolul 11. Baza înţelegerii Capitolul 12. Concentrarea perfectă Capitolul 13. Relaxarea sinelui În Prefaţa acestei lucrări, autorii neurologul Rick Hanson şi neuropsihologul Dr. Richard Mendius îşi prezintă motivele pentru care au elaborat cartea, punînd în lumină câteva ,,modalităţi eficiente de a face faţă stărilor negative ale minţii, precum stresul, starea generală proastă, capacitatea scăzută de concentrare, problemele de relaţionare, anxietatea, supărarea şi furia. Noi ne vom concentra în principal pe dezvoltarea psihologică, starea de bine şi practica spirituală.” Capitolul 1 intitulat Creierul care se transformă se deschide având ca motto o afirmaţie făcută de Marvin Minsky , un expert american în ştiinţe cognitive din domeniul inteligenţei artificiale : ,, Principalele activitaţi ale creierului sunt supuse schimbărilor.” Acest lucru se referă la faptul că ceea ce se petrece în minte ne schimbă creierul , atât temporar, cât şi pe termen lung. Astfe, ne putem folosi mintea pentru a infuenţa în bine modificările creierului, lucru de care va beneficia atât întreaga noastră fiinţă, cât şi persoanele cu care relaţionăm. Starea de bine influenţează dezvoltarea personală bazându-se pe cele trei funcţii neuronale esenţiale: control, învăţare, selecţie. Calea iluminării implică atât transformarea minţii / creierului , cât şi revelarea adevăratului caracter, care există în stare latentă. Partea I, Cauzele suferinţei, pune în discuţie momentele mai puţin plăcute din viaţa noastră, cele de suferinţă, dezamăgire, îngrijorare, frustrare, furie şi neputinţă. Pentru a rezolva problemele trebuie să pătrundem cauzele. Cel de-al doilea capitol analizează suferinţa din perspectiva evoluţiei, pentru a-i detecta sursa localizată la nivelul creierului. Motto-ul capitolului, îl reprezintă afirmaţia – titlul unui eseu de excepţie apărut în 1973 – făcută de geneticianul Theodosius Dobzhansky : ’ Nothing in biology Makes Sense Except in the Light of Evolution’ ( ,,În biologie, nimic nu are logică, dacă nu este analizat din perspectiva evoluţiei’’). De-a lungul timpului, creierul a evoluat, iar înaintaşii noştri au dezvoltat trei strategii fundamentale pentru a supravieţui : crearea limitelor, stabilizarea sistemelor şi exploatarea ocaziilor care se ivesc, evitând în acelaşi timp ameninţările. Deşi aceste strategii sunt foarte eficiente în supravieţuire, ele produc şi suferinţă. Atunci când sistemele din organism devin instabile, creierul produce semnale de avertizare. Evenimentele negative sunt mai pregnant înregistrate de fiinţa umană, lucru care duce la anxietate şi pesimism. Deoarece creierul deţine capacitatea extraordinara de a simula experienţe, putem manifesta compasiune faţă de propria persoană şi astfel nu vom mai suferi atât de mult.

În capitolul al treilea intitulat Prima şi a doua săgeată, descoperim că fericirea nu este altceva decât capacitatea de a alege între disconfortul de a fi conştient de suferinţele mintale şi disconfortul de a ne lăsa dominat de ele. Suferinţa are rădăcini adânci, dar trebuie să fim echilibraţi, să acceptăm lucrurile care ni se întâmplă, transformându-le şi refugiindu-ne în străfundurile fiinţei noastre. Scopul este acela de a păşi pe calea iluminării, practicând înţelegerea, virtutea şi înţelepciunea. În cea de-a doua parte a cărţii, Fericirea, capitolul 4 ne prezintă cum să asimilăm lucrurile bune, anume să transformăm faptele negative în experienţe pozitive. De fiecare dată când ne însuşim binele, mai adăugăm o piatră la structura noastră neuronală şi vom modifica treptat creierul, ca şi modul de a simţi şi acţiona. Este bine să ne însuşim starea de bine, deoarece astfel se creează emoţii pozitive cu numeroase beneficii pentru sănătatea fizică şi psihică. În plus, sprijină practica spirituală consolidând motivaţia, convingerea şi generozitatea. Capitolul 5, Cum să controlăm dorinţele, sugerează numeroase moduri prin care putem să activăm sistemul nervos parasimpatic, anume: relaxarea, respiraţiile adânci, atingerea buyelor, înţelegerea corpului, imaginile, echilibrarea ritmului cardiac şi meditaţia. Meditaţia creşte producţia de materie cenuşie din regiunile cerebrale care sunt responsabile cu atenţia, compasiunea şi empatia. De asemenea, este eficientă în tratarea a numeroase afecţiuni, consolidează sistemul imunitar şi îmbunătăţeşte funcţionarea psihologică. Conştientizarea sentimentului de siguranţă ajută la controlarea tendinţei de căutare şi reacţie la ameninţări. Trebuie să ne refugiem în orice lucru care reprezintă pentru noi o staţie de realimentare cu energie: activităţi, persoane, locuri, dar şi lucruri intangibile ca raţiunea sau adevărul. În capitolul 6, Intenţii nestrămutate, se dezvoltă ideea alimentării puterii interioare pentru a spori cauzele fericirii. Intenţiile sunt o formă de dorinţă; dorinţa în sine nu este rădăcina suferinţei, dar poftele sunt. Important este să avem intenţii complexe fără a ne ataşa de rezultatele lor. Puterea interioară are multe forme, inclusiv perseverenţa tăcută. Dacă stimulăm sentimentele de putere, putem consolida traseele lor neuronale. În ultimul capitol din cea de-a doua parte a lucrării, capitolul 7 Stăpânirea de sine, se pune accentul pe stăpânirea de sine --’equanimity’-- stare care creează un gard protector în jurul sentimentelor asociate experimentelor pentru a nu reacţiona la ele prin pofte. Stăpânirea de sine nu înseamnă detaşare, insensibilitate sau indiferenţă, ci reprezintă o revărsare a compasiunii, bunătăţii şi bucuriei faţă de fericirea celorlalţi. Sunt prezentate şi câteva practici detaliate prin care se poate dobândi stăpânirea de sine, care ne va face mai fericiţi în mod necondiţionat. Partea a treia a cărţii, Dragostea, începe capitolul 8 Cei doi lupi din inimă, prin prezentarea celor doi lupi din inimă, cel al dragostei şi cel al urii. Depinde de noi pe care dintre aceştia hotarâm să-l hrănim în fiecare zi. De fapt, lupul dragostei este mai mare şi mai puternic, deşi lupul urii primeşte mai multă atenţie. Cooperarea şi agresivitatea, dragostea şi ura s-au dezvoltat împreună. Atrebuie să fim conştienţi de

existenţa lupului urii, să apreciem puterea lupului dragostei şi apoi să-l controlăm pe primul, continuând să-l hrănim pe al doilea. Capitolul 9 Compasiunea şi aserţiunea tratează compasiunea şi aserţiunea, care conlucrează, fiind cele două arii ale oricărei relaţii. Compasiunea oferă afecţiune, dragoste şi căldură, în timp ce aserţiunea ne ajută să ne protejăm pe noi şi pe ceilalţi şi să avem încredere că nevoile vor fi satisfăcute. Trebuie încurajată empatia conectându-ne la propriile emoţii şi făcând presupuneri pozitive despre orice eveniment pe care-l trăim. Aspectele-cheie ale comunicării eficiente sunt concentrarea pe exprimarea propriului adevăr, stabilirea faptelor autentice, asumarea răspunderii totale pentru problemele pe care celălalt le are şi manifestarea compasiunii şi bunătăţii. Capitolul următor, Bunătatea fără margini, continuă discuţia în legătură cu manifestarea bunătăţii fără margini. Dacă prin compasiune nu vrem decât ca ceilalţi să nu mai sufere, prin bunătate ne dorim ca ei să fie fericiţi. Bunătatea este însoţită de iubire, de unde şi termenul de bunătate iubitoare. Dacă manifestăm sentimentul bunătăţii, îmblânzim lupul urii şi hrănim lupul dragostei. Este uşor să fim buni atunci când şi ceilalţi ne tratează la fel; provocarea constă în a ne păstra bunătatea atunci când ne confruntăm cu reaua-voinţă. Trebuie să acordăm atenţie intenţiilor pe care le atribuim celor din jur, să evităm să luăm lucrurile personal, să ne impunem să răspundem la rău cu bunătate, să ne spunem părerea şi să iertăm, deschizâdu-ne inima şi manifestând bunătate faţă de întreaga lume. Ultima parte a cărţii, Înţelepciunea, se deschide cu capitolul 11, Baza înţelegerii. Concentrarea înseamnă atenţie bine controlată. Atenţia are trei aspecte: păstrarea informaţiilor, actualizarea conştientizării cu informaţii noi şi căutarea gradului adecvat de stimulare. Există puncte forte şi puncte slabe asociate acestor trei aspecte ale atenţiei. Intenţiile, păstrarea stării de veghe şi a concentrării, calmarea minţii şi realizarea conştientizării sunt modalităţile generale de stabilire a scopurilor personale pentru îmbunătăţirea atenţiei. În capitolul 12, Concentrarea perfectă, se accentuează ideea că atenţia duce către înţelepciune prin procesul meditaţiei. Pe lângă beneficiile aduse productivităţii învăţării şi sănătăţii, meditaţia ajută mintea să se concentreze în cadrul practicilor contemplative şi sprijină percepţia profundă şi eliberatoare a cauzelor suferinţei, fericirii şi păcii. În budism există cinci factori tradiţionali care calmează mintea: atenţia aplicată, atenţia susţinută, extazul, bucuria şi unicitatea minţii. Sunt analizate aici diverse metode prin care putem consolida substraturile lor neurale. Putem încuraja aceste stări conştientizând corpul ca întreg, abandonându-ne momentului prezent şi relaxând sinele. Capitolul 13, Relaxarea sinelui, încheie această lucrare. Acest capitol porneşte de la motto-ul filozofului japonez din secolul XIII Dōgen Kigen : Să studiezi Calea înseamnă să te studiezi pe tine. Să te studiezi pe tine înseamnă să uiţi de tine. Să uiţi de tine înseamnă să fii iluminat de toate lucrurile. afirmaţie care cadrează cu principiile creştine. Atunci când relaxăm sinele şi devenim una cu viaţa ne simţim fericiţi şi mulţumiţi. De obicei sinele creează o senzaţie de tensiune, este adesea inutil şi se află în continuă schimbare. Sinele nu are o existenţă independentă. Aici sunt analizate diversele

moduri prin care ne putem concentra pe generozitatea inimii, pe bunăvoinţa faţă de dezvoltarea personală şi pe relaţiile liniştite cu alte fiinţe. În concluzie, această carte poate fi înţeleasă fără a avea cunoştinţe de neurologie, psihologie sau medicină. Dacă ne interesează mai mult metodele practice, putem sări foarte bine peste părţile ştiinţifice. Această carte prezintă interes, este uşor de citit şi este educativă. Stilul cărţii, documentat, relaxat şi accesibil, permite reluarea lecturii şi încurajează deschiderea către dezvoltarea personală şi schimbarea modului de a privi viaţa. Această carte ne permite să înţelegem mecanismele şi motivaţiile funcţionării creierului uman pentru a lua decizii care să ne permită să ne trăim viaţa din plin. Ceea ce mi se pare extraordinar la Creierul lui Buddha este capacitatea lui Rick Hanson de a evidenţia cauzele suferinţei şi de a furniza câteva metode pertinente prin care putem produce o schimbare de durata la toate nivelurile minţii, corpului şi relaţiilor interpersonale.