Realitatea Ilustrata [PDF]

Zitiervorschau

ANUL

V I I I N o . 39«

26 AUGUST 1934

Inundaţiile din ţară P o to p u l de săptăm âna trecută, nu a fă cu t r a v a g ii nu m ai la p e r ife r ia C a p i­ talei. N u m ero ase reg iu n i din estul ţării au fost com p lect inundate. F o to g r a fiile a lătu rate sunt e d ific a ­ toare în această p rivin ţă . V ed em ast-

fe l: efec te le in u n d a ţiilo r din ca rtic r i A p ă ră to r ii P a trie i, unde lo c u ito rii sui n e vo iţi să m ea rgă în apă până la g< nunchi. A fa r ă de p r iv ile g ia ţi, bin e îi ţeles, care trec s fid ă to ri în..: căruţă. V e d e m şi o casă d ă râm ată la B răil; precu m şi o în cerca re de ca n a lizs i „su i gen eris” . ( F o t o B e r n ia n )

REALITATEA“ I L U S T R A T Ă D irector;

N iC . C O N ST A N T IN

A p a r e s ă p t ă m â n a l în 3 2 p a g i n i mari, cu un su plim ent gratu it de 4 8 pagini. U n e x e m p l a r 10 Lei No. 396 _

PR PE PE PE

EŢUL AB U N AN ŞASE L U N TREI L U N

REDACŢIA

Şl

Bucureşti S t r . T

E

L

E

ONAMENTULUI: . . . . . 400 LEI I ................. 200 „ I .................100 „ ADMINISTRAŢIA

CONST. M ILLE 5 -7 -9

F O

N

3 - 8 4 - 3 0

Im prim ată Ia foto - ro tojra vu ră in a tîlieie'.e „A d everu l" S. A

R.

|.

—

Pag. 2

Lupta dela Orkhan-Ghazi între vulturi şi berze N T R E o armată de trei sute berze şi alta de şasezeci vulturi a fost un răsboi in toată regula, la care se puteau regăsi etapele răsboaielor noastre : mobilizarea, planul strategic deplasarea forţelor inamice, luptele, cu rezultate variabile, armistiţiile şi chiar comunicatele, publicate zi de zi în presa turcă. Câmpul de bătae a fost ţinutul dintre Brussa şi Bergam, în Asia Mică. In Turcia trăesc foarte multe berze, mai cu seamă pe coasta mării, de la Stambul şi până la Smirna. Au cuiburi în vilaetele Stambulului şi în toate satele de pe ţărmul asiatic. Turcii, opriţi de Coran de-a face un rău cât de mic animalelor, iubesc berzele, pe c a r e __ ca şi noi — Ie consideră aducătoare de noroc. Xe aflam în tr’o excursie la Ejub, localitate de pe Cornul de Aur unde se găseşte mormântul sfânt al celui care-a purtat steagul verde al profetului, până sub zidurile Constantinopolului. In tr’una din luptele pentru cucerirea metropolei bizantine, Ejub a fost ucis. turce*li’ de conducător, s’au retras. Când mai târ­ ziu Mohamed Cuceritorul a pus stăpânire pe Constantinopol, el a căutat multă vreme mormântul lui Ejub, spre a-1 cinsti cum se cuvine unui urmaş al profetului, dar nu l-a putut găsi. In tr’o noapte la 1459, hjub ii apare in vis lui Mohamed si-i arată locul unde se găsesc osemintele sale, la capătul Cornului de Aur, lângă Pădurea Apelor Dulci. A doua zi, din porunca lui Mohamed, se fac săpaIturi în acest loc şi de fapt se găseşte un mormânt. ’ Acest mormânt devine loc de pelerinaj, al doilea •'—' .în însemnătate după Mecca. Mohamed construeşte 'a ic i un mausoleu şi o moschee. Pe colina din spa\ vlfc tele acestui mausoleu, se întinde azi cel mai vechi cim itir musulman din Constantinopol. Până mai a'v i H K cum două decenii, rar european căruia să-i fi fost îngăduit accesul în cim itirul din Ejub. Lui Pierre V ufr

I

Lotti i s’ a permis însă să-şi iacă aci loc de refugiu, in clipele de su­ ferinţă sentimentală. Astăzi, oricare vizitator al Constantinopolului merge la Ejub, să vadă mausoleul, moscheea şi cimitirul, să se oprească la cafeneaua numită „a lui Pierre Lotti” de unde p ri­ veliştea pe Cornul de Aur e minunată, mai ales la apusul soarelui, şi să primească o fotografie veche şi ştearsă, pe care cafegiul turc o păstrează anume pentru oaspeţii săi, şi în care se află un Pierre Lotti, de treizeci şi cinci de ani, cu o bărbiţă scurtă, înconjurai de prieteni. Pentru toti câţi au citit „Desamăgitele” , fotografia aceasta are un farmec trist. Dar ne-am îndepărtat prea mult de subiectul nostru. Am vorbit de Ejub pentrucă în curtea exterioară a moscheei orice moschee are două curţi — în jurul unui platan uriaş, îndărătul unui grilaj de fier, stăteau gânditori, în tr’un singur picior, vreo opt pui de barză. Cunoşteam porumbeii din curtea moscheii : sute şi mii de po­ rumbei îndrăsneţi, cari la fel cu cei din piaţa Şan Marco de la Venezia, nu se sfiesc să vie să mănânce din mâna vizitatorilor; ştiam că în Ejub se găsesc cele mai frumoase berze din Turcia şi mai ştiam, că musulmanii iubesc animalele şi păsările, dar nu înţelegeam ce caută puii de barză, închişi în curtea moscheii. Şi atunci mi s’au dat lămuriri că părinţii puilor au plecat la răsboi şi nu a rămas nimeni să se îngrijească de ei. Aşa i-au luat turcii miloşi şi i-au adus la moschee, ca să nu moară de foame, în cui­ burile, în cari au fost părăsiţi de răsbonicii lor părinţi. Motiv al răsboiului între berze şi vulturi — casus belii cum se spune — a fost o agresiune din partea vulturilor. In tr’o dimineaţă, în zori, la începutul lunei August, un grup de şase vulturi au atacat un cuib de berze, dintr’un cătun mic, la două ceasuri cu piciorul de la Orkhan-Ghazi. Au ucis cu uşurinţă barza matură de pe cuib şi după ce-au sfârticat-o, au omorât puii şi i-au luat cu dânşii, ca să-i ducă hrană puilor lor. Cele cincizeci-şaizeci de berze din ţinut s’au alarmat, presimţind că vizitatorii dedulciţi la carnea puilor de barză, se vor înapoia şi când vulturii se pregătiau în tr’adevăr să atace iarăş alte cui­ buri, ele s’au adunat, şi-au dus în grabă puii în tr’un adăpost, la un loc unde vulturii nu puteau veni uşor, şi şi-au întâmpinat duş­ manii cu clămpăniri răsboînice, în formaţiuni m ilitare: câte cinci în triunghiu, ca nişte escadrile de avioane. Cei şase vulturi, în fata acestei prim iri neaşteptate, au dat îndărăt, dar s’au înapoiat curând mai numeroşi. Ei evoluau acum în cercuri tot mai strânse în jurul berzelor, care sburau deasupra locului unde se aflau adăpostiţi puii. Desigur că vulturii ar fi învins pe cele şasezeci de berze, dacă acestea n’ar fi trimis din vreme crainici, după ajutor. Astfel ber­ zele au prim it şi ele întăriri. Surorile lor s’au ridicat de la distanţe de sute de kilom etri: din Smirna, din Eskichelir, din Balikessir, din Dardanele (Tchanakale) şi chiar din Stambul — după cum am văzut — din Ejub. In grupuri de câte cinci, sau nouă, berzele sosiau mereu, până când s’au adunat ca la vreo treiJpatru sute. Atunci s’au năpustit asupra vulturilor, cari şi ei erau acum în număr de cincizecişasezeci. . . . Spectacolul era emoţionant. S’a dovedit — altminteri decât pu­ team crede — că berzele nu sunt nişte păsări inofensive^ ci răsboi nici periculoşi, de cari au să se teamă celelalte sburătoare. Pu­ terea lor stă mai ales în faptul că luptă unite şi după o strategie bine definită. Câte două trei grupuri de berze în triunghi încercuiau un Vultur şi izolându-1, îl ucideau^ lovindu-l cu ciocurile. Răsboiul a durat vreme de două săptămâni. El se suspenda în fie­ care seară, ca să reînceapă iarăş în zori. Se încheia astfel pentru noapte un soi de armistiiţu: berzele se adăpostiau pe unul din ma­ lurile râului Sima, iar vulturii pe celălalt, inam icii considerând desigur acest râu drept o frontieră naturală. Douăzeci de vulturi au căzut ucişi în luptele care s’au dat în cele două săptămâni, iar berzele au eşit învingătoare, nu fără a fi în­ registrat şi ele perderi simţitoare: cincizeci au fost rănite şi o du­ zină omorâte. In cele din urmă vulturii s’au retras, înnapoindu-se în munţii lor. Berzele s’au întors şi ele pe la cuiburi, cele din Orkhan-Gazi reinstalându-şi puii la locul lor. Au rămas însă mulţi orfani, printre cari şi cei din Ejub, pe cari i-am găsit la moschee. Nădăjduim că după acest răsboiu sângeros se va încheia pace între cele două grupuri de sburătoare beligerante.

O IÎcl a Sale de sxxvre fă ră Xexxirem ! Tenul inegrit dc »oare prinde bine pe oricine. Asta arată tinereţe şi sănă­ tate. D ar nu exagerat! cu băile de soare. Păzit_i-vă pielea prin Leocrem ca să nu sufere. Leocrem ajută la înegrirea rapidă şi om ogenă căci conţine vitamine solare, Cutii el#§*nt« da t«i 13'“

— Ehl»r»dont 8. A. R., Brtfo*

n. c.

INSTITUT MEDICAL COSMETIC

DOAM NELOR! Vopsitul păruIul, în cele mai frumoase culori naturale, precum şi ondulaţiunl permanente, execută ireproşabil Coaforul François, Str. Edgar«* Quinet, 7.

Str. Brezoianu 9, Bucureşti III, Tel. 3-5922. Consult. 11-1, 5-8 sub conducerea unui medic der­ matolog şi unei doctoriţe din Berlin Sfaturi şi în grijiri date de că­ tre specialişti în toate tărimurile cosmeticei. înlăturarea radicală a perilor de prisos, prin diatermie, Îngri­ jirea frumuseţei şi a trupului,, etc.. etc.

Citiţi

„Magazinul“ No. 396

Cu prilejul unei nunti mari care a avut loc recent la Zărneşti, s’a organiiat şi un târg de fete urmat de un concurs de frumuseţe. In fotografiile noastre vedem : m irii şi naşii urmaţi de mulţime in drum spre biserică şi Elena Plugaru (în m ijloc) din Bod, câştigătoarea premiului I la concursul de frumuseţe, având in dreapta şi’ n stânga pe celelalte două premiate. Prem i­ ile de 3000, 3000 şi 2000 lei au fost donate de d. I. G. Stoian. mare nun.

—R. I. — pag 4

(F o t o B erm a n t

Cum p rim im străinii la noi

dovedeau un simţ just ai obser­ vaţiei. Cu dorinţa de a nu jign i şi ale­ gând cuvintele au descris felul cum sunt găzduiţi la CarmenSylva. Odăile ce li s’au promis pe litoralul mării se află la cale de cel puţin jumătate oră de mers în soare şi praf, sau in noroi, pe timp de ploaie. 4 Nu i-ar supăra nici mobilierul sumar, nici lipsa de apă şi de lumină electrică, dacă intrând obosiţi în cameră s’ar putea o- dihni. Dar camerele fiind în preajma grop ilor cu gunoi, muş­ tele mişună in case in număr atât de mare, încât „nu mai ră­ mâne Ioc pentru oam eni” a re­ marcat unul, dând un ton glu­ meţ observaţiei sale. Masa servită in comun, în tr’un fel de şopron, la mare depărta­ re de vile, le-a provocat tuturo­ ra câteva zile de boală. In so­ suri găsesc adesea muşte şi gân­ daci, iar mâncarea e gătită cu ulei, lucru cu care nu s’au pu­ tut obişnui. Societatea care le-a adus şi le-a

ARA aceasta Constanţa prezintă cel mai auten­ tic aspect cosmopolit al centrelor europene. Cehoslova­ cii şi Polonezii, lipsiţi la ei acasă de litoralul mării, au pă­ răsit tradiţionala vilegiatură pe plajele Adriaticei, venind în gru­ puri de sute de persoane spre nisipul nostru de la Mamaia, Eforie şi Movila. Trenuri spe­ ciale i-au purtat prin ţinuturile noastre variate, de la o frontie­ ră la alta, oprindu-i pe ţărmul Mării Negre. Pe străzile Constanţei, de-o cu­ răţenie pilduitoare chiar pentru capitala noastră, pe frumoasa promenadă din jurul cazinoului acea armonioasă întruchipa­ re arhitectonică înalţată superb pe un promontoriu de stâncă graiuri slave, intonaţii străine ne făcea să ne credem în tr’o staţiune balneară din altă ţară. Un sentiment măgulitor ne silea să privim, cu atenţia proprieta­ rului satisfăcut, progresele ora­ şului. casele noui, pavajul în gri­ jit, cutiile de gunoi, stâlpii stră­ zii. luminozitatea coloritului, până şi vremea favorabilă, ca­ re colabora întru buna prim ire a străinilor la noi.

trimis prospecte tipărite în lim ­ ba lor, le făgăduise pe lângă în­ treţinerea de prim rang, par­ curi şi stabilimente de Sport ine­ xistente în acea localitate. Cu aceeaş rea credinţă Ii s’a descris amuzamente şi întreţinere* de care nu au avut parte. Se putea ca aceea societate de voiaj, care-a adus la CarmenSylva sute de străini, având un sezon prosper, să facă tot odată şi un serviciu ţării, în loc să provoace denigrări şi o tristă faimă a ospitalităţii noastre, pâ­ nă acum proverbială. Există, cred, un O ficiu de T u­ rism pe lângă ministerul de Ex­ terne, care prin însăşi existen­ ţa lui nu trebue să îngădue ase­ menea fapte de duşmănie îm ­ potriva noastră. Căci faima acestei prime veri de vilegiatură a străinilor la noi se va răspân di cu iuţeală umblând din oraş în oraş, din casă in casă, spre a zădărnici începuturile noastre cari ar fi putut fi înfloritoare. B. M ADELEINF

V

SINGURUL TONIC BIOLOGIC PENTRU PIELE

In port, străinii veneau în nu­ măr mare pe vapoarele noastre să cutreere Marea, până la Istanbul. Şeful Poliţiei Portului, d. A. Duca, a înţeles să înles­ nească aceste excursii de câte­ va zile, fiin d iniţiatorul gratui­ tăţii vizei de înapoere în ţară a oaspeţilor noştri de pe ţăr­ murile mării. Aceste înlesniri civilizate, cum şi starea de curăţenie şi frumu­ seţea litoralului nostru ne făceau să credem că a început şi la noi era turismului şi că publicul din străinătate ne va cunoaşte şi va povesti despre noi aşa cum obişnueşte când revenim din străinătate după o vacanţă plă­ cută şi vizitări interesante. Pe vapor, în drum spre Istanbul am întâlnit câţiva din colo­ nia cehoslovacilor. In majorita­ te titraţi, oameni obişnuiţi cu călătorii colective, cu trenuri, cu autocare, având în ţara lor splendorile Tătici, cunoscând viaţa din corturi ca şi aceea a Palace-urilor. Impresiile lor fugitive despre cele văzute în traseul prin ţară

Jsj^nr iukuioC

Eukutol 6 1 Eukutol-ULEI No. J96

_ R. I. _ Pag- 5

P E N T R U ŞT R A N D , SPORT. M A S A J SI ÎNGRIJIREA PIELEI

w m

In ftumerile p r e c e d e n t e , am expus l i t u o ţ i a c o m p l i c a t ă din B a l c a n i printr'un studiu ai Bu lgari e i, z u g r ă v i r i v i a ţ a p o ­ l i t i c ă a primului ministru S ta m b o liis k y . ţ e fu l a g r a r i e n i l o r ţi p a r t i z a n î n f o c a t al a p r o p i e r e i d in t r e B u lg a r ia f i J u g o s l a v l a . A s a s i n a t d e p a r t iz a n ii lui T a n c o f f , a c e s t a şi p a rt id u l m i lit a r s'au în lo c u it r â n d pe râ nd la p u te re p ân ă In ziua cân d o nouă lo v i t u r ă d e s t a t a re ad us in fl u en ta a g r a r i e n i l o r ţi a grupului „ Z v e n o ” . A s ­ tă zi, p re z in tă m c i t i t o r i l o r noşt ri „C am itagiu l", a c e st s old at-plu gar g a t a o r i­ c â n d să -fi p ă r ă s e a s c ă plugul ţi b o ii c a să ia p u ţ c a atunci c â n d id e a lu l sau p artid u l lui p o l i t i c sunt In jo c ţi p a r a m e n in fa t e .

III

Bulgaria, C o m i t a g i i LA R E V O LU ŢIO N A R II IN SMOKING INEVA, îm i spusese în tr’o doară: Du-te să-l vezi pe doctorul Stanişeff. Şi am pornit. Dar vreau să înţelegeţi prin asta că am făcut patru demersuri, unul mai stăruitor decât altul până să fiu primită de fostul preşedinte al Comitetului naţional re­ voluţionar macedonean! Unde eşti tu umbră a lui Dam Grueff, pri­ mul dintre comitagii, pe vremea când ei erau atât de nobili şi simpatici în lupta dârză ce-o duceau contra năvălitorului mu­ sulman? De acum încolo adio ropotului de salve amestecat cu valuri nesfârşite de ostaşi; în locul lor, nu se mai aude alta decât sunetul metalic al m ilioanelor de leva încasate anual de Majestatea Sa Vanşa Mihailoff. Un al doilea impozit îm povorător pe spinarea Macedoniei bulgare. Iar aci, la Sofia, acest rege perceptor de un gen nou e reprezintat în persoana unui preşedinte, profesor, cu barba abia mijită, doctorul Stanişeff despre care mi se vo r­ bise. Fiica lui se îmbracă la Patou, in Pa­ ris. La Sofia, ea oferă oaspeţilor ciocolată dela Fourey-Galland. — L ’aţi văzut pe d. Condoff, actualul pre­ şedinte al Comitetului nostru? Mâine dim i­ neaţă, la ceasurile nouă, va veni la hotelul dv. spre a vă sta la dispoziţie cu toate informaţiunile de care aţi avea nevoe. Am dat ordin portarului ca a doua zi — fie ce-o fi! — să-l lase să se urce în ca­ mera mea pe un bărbat care, fără îndoială, va veni înarmat cu două puşti, patru re­ volvere, şase sau opt bombe şi însoţit de trei gardieni cu mutrele fioroase. In această aşteptare, petrecui o noapte destul de agi­ tată. Din Londra, Perrigant, Den Doolard, îm i anunţau lucruri înspăimântătoare cu privire la prim ejdiile ce mă pândeau. Când mi s’a adus cartea de vizită, crezui că leşin de spaimă şi uimire. Lucrurile se sfârşiau rău, în chipul cel mai rău pentru perspicacitatea mea de reporter. La cea­ surile nouă dimineaţa, Comitetul revoluţio­

C

nar îm i trimitea pe preşedintele lui... in smoking! II ascult, cu mintea zăpăcită. îm i spune că va veni să mă ia în dimineaţa următoare, cu trăsura lui, şi că vom vizita Macedonia. Ca prin vis îm i izbesc auzul un şir de nume atât de aşteptate: Kustendil, Bansko, GornaGiumaja, Sveti-Vraş, etc. focare de acţiune ale agitaţiei macedonene. Corect, cu stângăcia pompoasă a cavaleri­ lor de acum două secole, vizitatorul meu se înclină şi iese. Iată-mă, pentru trei zile, invitata şi prizo­ niera Comitetului naţional-revoluţionar ma­ cedonean. M AFFIA Un stâlp le eşirea din Kustendil: „Cotitură primejdioasă” . Să fie un avis pentru par­ tizani? Călătoria noastră n’a fost atât de triumfală precum mi-o închipuiam; pieţele erau de­ şerte, iar privirile, ici-colo, prea puţin în ­ curajatoare. N ici urmă de grupuri curioase aşa cum se obişnueşte prin satele dornice de atracţiuni; pretutindeni pustiu; fie că era ordin, sau lipsă de entuziasm, ştiu însă că populaţia se închisese prin case. Preşe­ dintele n’are o presă bună. Să nu vă închipuiţi cumva că in Macedo­ nia se întâlnesc comitagii pe la toate colţu­ rile străzilor. Termenul, de altfel, e şi pri­ mejdios. Un comitagiu e în deobşte un băr­ bat care cutreeră munţii sau pădurile şi care luptă; prin urmare se arată rar. E un ţăran, plugar, ca oricare altul atunci când n’ a pornit în vre-o expediţie. Ca să vezi comitagii, trebue să faci cam­ pania cot la cot cu ei. Sunt însă macedoneni, oameni ca oricare alţii, dar pretenţioşi şi vicleni fără pereche; stăpânesc simţul afaceri­ lor în gradul cel mai înalt şi ţin nevoie mare la reputaţia lor de agitatori.

No. 396 _

R.

|.

-

Haç. i

Iată de ce, în ceasul de faţa, Bulgarii adevăraţi abia îşi ascund necazul. Ei sunt sătui. Sătui de asasinatele periodice, sătui să-l ştie pe rege tremurând în faţa acestei puteri oculte; sătui să vadă cele mai înalte situaţii cucerite prin şantaj şi intrigi, adeseori sângeroase; sătui să se ştie preţuiţi de streinătate ca o turmă de in divizi mârşavi, barbari şi răzbună­ tori, toate acestea pentru o provincie care, negreşit, li-e dragă dar care, vor­ bind pe faţă, întrece în posibilităţi as­ cunse de catastrofe tot ce se poate închi­ pui. „Cazanul lui Satan” , aşa cum îl nu­ meşte o maximă populară. Oare această faimă tristă a Macedoneni­ lor se datoreşte şefului lor actual? E pro­ babil. In orice caz şi ei, la rându-le, abia îşi ascund nemulţumirea. Dictatura lui Vanşa care i-a adus în tr’un hal de scla­ vie dintre cele mai nemiloase (Karinceva, tovarăşa lui de pat şi de crime se plimbă pe străzile din Gorna-Giumaja ca o adevărată regină), îm i pare să fie în declin. Mi s’a spus uneori că posed arta între­ bărilor anti-diplomatice. „ A m auzit, d-le Condoff, că au fost oarecari dezbinări in sânul partidului; oare nu toţi M a ced o­ n en ii sunt M ih ailovişti şi revanşarzi? Dacă nu mă înşel, lumea a ajuns la c o n ­ vingerea că s’a vărsat destul sânge şi că singura soluţie pentru fericirea M acedo­ niei ar fi Sud-Slavism ul?

Asta e cărămida căzută din senin in cap. Să vedem: răspunde sau nu răspunde... Un hop, din multele cu care e presărăt drumul ne asvârle unul peste altul, incat mă m ir că am scăpat teafără. Să vedeţi, n’o să răspundă sau, în cazul cel mai bun, tăgădueşte totul. Discordii, mişcare spre o înţelegere mutuală a acestor două popoare frăţeşti?... Posibi­ li*; litatea unei colaborări strânse A în vederea propăşirei acestei

ţări haotice şi nenorocite ca şi drumurile ei? Dar pe buzele subţiri ale înso­ ţitorului meu flutură un imn de ură adresat Franţei şi politicei ei balcanice, în acelaş timp cu un apel nedesluşit dar hotărît către puterile cari de atâţia ani învrăjbesc lucrurile şi întreţin această armată de mercenari fa­ natici pentru un ideal căruia ei ii fac mai mult rău necunoscând interesele adevărate care-1 că­ lăuzesc pe şeful lor. Fireşte, am fost dusă să văd frontiera. Munţii albiţi de zăpadă cristali­ zată scânteiază sub un soare ra­ dios. Pe câmpii, caii, in plină libertate se odihnesc; măgarii se tăvălesc la câte o răspântie de drum; ţăranii fac coborâri ame­ ţitoare pe sănii improvizate... O femee trece cU găleţile de apă bine echilibrate pe umeri; toate costumele, aci, au culori vii, sclipitoare. Deşi adormită, simţi că natura n’a fost prea vitregă cu locuito­ rul prin părţile acestea. Murmu­ rul unui pârâu nevăzut şi, din când în când, nechezatul unui cal, abia dacă înfioară aerul de dimineaţă proaspăt şi uşor. De­ parte, un cioban cântă din fluer o doină poate la modă pe vre­ mea lui Alexandru... Adânca pace a munţilor şi a spaţiilor nepopulate se aşterne biruitoare aci. Guşti ceasuri de fericire, de tihnă şi seninătate... D-l Condoff a isprăvit ultima-i tiradă răzbunătoare. Eu visez.. Alaltăseară, la Gorna-Giumaja, omul acesta îm i spusese: „A ţi auzit vorbindu-se despre Maria Buneva, o femee tânără şi fru­ moasă care în tr’o dimineaţă şi-a părăsit gospodăria, bărbat, p rie­ teni, în sfârşit totul, trecând graniţa Jugoslavă prin Skoplie... S’a dus acolo ca să-l omoare pe Prelici, guvernatorul, dând ast­ fel o pildă pentru cauza mace­ doneană. Un glonţ pentru el şi altul pentru ea... Hotărâre, sân­ ge rece, un curaj cum rar se în­

pasionat al automobilului şi că­ ruia îi porţi sâmbetele, trimete-1 în Macedonia. Şoferul va fi scos din circulaţie în răstimp de trei zile, iar ocupantul, după zicala bulgară, „va simţi cum i se scurge inima prin cizm e” . Kustendil, un orăşel mic, teatru al atâtor asasinate mişeleşti, e unul din fiefurile lui Vanşa. Ne-am oprit acolo ca să prân­ zim. O masă îmbelşugată, nici urmă de asasini (afară de mine, bine’nţeles!) şi zău, în atmos­ fera aceea m’ara simţit parcă mai sigură. Vecinul meu din dreapta, aghio­ tantul lui Condoff, arborează un

te înalt de' peste două m ii de metri. Lumea îl întâlneşte plimbându-se singur la Paris, ca orice contribuabil de treabă. Numai privirea şi tonul glasului tră­ dează în el pe „ş e f” . Şi dacă doriţi să, petreceţi o seară literară, să cunoaşteţi chiar autorii francezi despre cari n’ati auzit decât vorbindu-se, vă urez să fiţi în salonul şi printre prietenii lui... El a fost ministru şi colaborator al lui Stambulisky. El a fost unul dintre prim ii care în toiul războiului mondial au crezut în tr’o viitoare apropiere de

Lostum e din îm p reju rim ile Sofiei

splendid inel de aur: un cap de mori, două fluere de picior şi două podoabe de rubine în or­ bitele scobite; vecinul din stân­ ga, citeşte: „Liberta te sau m oa r­ te” . Vizitiului nostru i s’a întâm­ plat un accident. Din nebăgare de neamă a nimerit cu mâna în buzunarul prea bine garnisit al unui drumeţ, aţipit la o masă din apropierea noastră. N ’a p ri­ mit nici un glonţ pentru asta, căci arma n’a luat foc la timp, aşa că s’a ales numai cu vreo câteva picioare în spate. Con­ versaţia se învârteşte acum în jurul asasinărei lui Th eodor Alexandroff (versiune oficia lă ). Atmosferă acră şi grea; miros de tutun prost, untură de carne friptă şi ardeiu transpiră din cojoacele de oaie; lucrul de că­ petenie aci e varza şi... slivoviţa (ţu ica), de altminteri destul de rea. Deodată, dintr’o cămăruţă înve­ cinată se ridică o voce bine cu­ noscută şi ştrengărească „ V a len ­ tina, Valentina avea picioruşe atât de m ici...” O placă de Mau-

tâlneşte...” . Văzându-1 atât de plictisit, nu ştiu de ce am im ­ presia că prea îm i spune mereu întâmplarea asta, ca un basm învăţat pe din afară. Sârbul care-mi descrisese aceiaşi scenă, la Skoplie, avea însă lacrim i în ochi... — Dar acest faimos monument al Comitagului necunoscut? I se tăgădueşte existenţa. Şi totuşi ej există... Apoi, aci e o adevărată grădină de monumente: ale Comitagiilor, al Macedoniei, al lui Theodor A lexandroff şi mai ştiu eu ale cui? Când e vorba că Vanşa să se ocupe de urbanism.. In schimb, dacă ai un duşman,

mai trec în teritoriul jugoslav ca să asasineze acolo. Entuzias­ mul plătit al soldaţilor lui Van­ şa M ihailoff s’a cam răcit. Cu siguranţă, d-l Condof îm i va spune că aceste măsuri de apă­ rare au fost luate cu scopul de, a-i îm piedica pe bieţii macedo­ neni jugoslavi, torturaţi şi mar­ tirizaţi în temniţele statului, să pătrundă în Bulgaria. Dar cum după' trecere de câteva minute numai, tot el îm i va de­ clara că, de când cu dictatura în Jugoslavia peste 300.000 de Macedoneni au trecut această frontieră blestemată, iar pe de altă parte că emigraţia macedo-

rice Chevalier, aici, te face să mori de râs sau să plângi, în sfârşit, am ajuns la frontieră. In adevăr, e ceva nespus de fru­ mos. Mai întâiu, peisajul; şire­ tenia sârbilor pe urmă. Nu poţi să treci dincolo nici o palmă de pământ. Pretutindeni cai de friză, garduri de sârmă ghimpa­ tă şi mărăeiniş, câmpii întregi minate şi trei rânduri de şan­ ţuri; apoi, din loc în loc, pos­ turi de pază cari sunt adevărate arsenale şi lungi şiruri de me­ tereze în beton armat. Ai im ­ presia că vezi aevea un câmp fortificat din evul mediu, ori ră_măşiţa vreunui front de după război, apărat din punct de ve­ dere strategic de toate binefaj cerile ştiinţei moderne. Cred că se întinde astfel pe o lungime de 700 km. Ce buget! Esenţialul este că scopul a fost atins: cetele de comitagii nu

neană, în total, este de 310.000, rămâi pe gânduri în faţa aces­ tor afirm aţii făcute cu atâta ră­ ceală şi hotărâre. Această emigrare a 310.000 de suflete se împarte în chipul ur­ mător: un prim val de 150.000, aproape în momentul şi după proclamarea independenţei Bul­ gariei, iar un al doilea val, în 1919, în virtutea convenţiei de schimb al populaţiilor, cifrat de asemenea la 150.000. Aceasta însă e emigrarea totală a Macedonenilor din diferite re­ giuni: din Jugoslavia, a fost cel mult de 8— 10.000 suflete. Vă miră, nu-i aşa, d-le Condoff, că n’am cerut să-l văd pe regele Comitagiilor, sau vreo altă per­ sonalitate din suita lui şi că în aceste trei zile n’am pronunţat măcar nici numele de Comi­ tagii... Da, pentru motivul că nu-mi închipuiam să-i găsesc la dv. Ştiam că toţi acei care au mai rămas vrednici să poarte acest nume au părăsit de multă vreme acest pământ al robiei. Dacă rămâneau pe Ioc, ar fi tre­ buit să se vâre sub pământ căci Vanşa nu obişnueşte să-i lase în viaţă pe acei cari nu se supun legilor lui tiranice. Un şef comitagiu? Am cunoscut unul. Unul din acei care au des­ chis focul îm potriva Turcilor, iar mai târziu, a fost cel mai în ­ focat soldat revoluţionar, numit pe nedrept, aci, nihilist. In timpul războiului, el a luptat în Champagne, alături de Francezi, în Legiunea streină. O figură impunătoare. Rănit de trei ori în atentate, zeci de prem ii puse pe capul lui, condamnat de acei pe care politica lui iugoslavă îi supăra şi îi supără încă, el nu se mai mândreşte astăzi cu atâtea peripeţii prin cari a tre­ cut. Pentru el nu mai e nevoie de o aureolă de mister şi de sânge. Ca să respire în voie nu mai e silit de nimeni să se cui­ bărească pe creştetul unui mun­

Franţa şi a încercat să instau­ reze un adevărat spirit jugo­ slav. Actualmente,, unul din şefii par­ tidului agrarian de opoziţie — singurul rămas credincios poli­ ticei Iui Stambulisky — s’ar putea să aibă un cuvânt de spus, acum sau cel mult peste câtva timp. Căci guvernul de azi e condamnat în alegerile v ii­ toare.

aiitiosiil' rnoit: ■ nt tu ,,c j/nitayiului n e a m osc ut”

Pentru potolirea spiritelor In Macedonia, o politică sinceră de înţelegere cu Jugoslavia şi o tendinţă franco-filă, nu pe d-l Ţan coff s’ar putea pune temeiu, ci pe adversarii lui: Zveno-Protogheroff, Agrarieni de opoziţie, Şandanoff şi alţi câţiva... Iată dece d-l Condoff n’a catadixit să răspundă întrebârei mele de adineauri. Prim ejdia e prea mare, aproape de neînlăturat şi e mai cuminte să fie tăgăduită. Acum, trebue să-i vedem pe Ma­ cedonenii jugoslavi, adică acei cari socotesc că Macedonia nu trebue să fie un element de ne­ întreruptă vrajbă în actuala re­

luare a politicei sud-slaviste. Dar pentru aşa ceva e nevoie să ies de aci. S’ar putea întâmpla să-i văd la Sofia. LA CICLO PI Deşi Bulgaria a căzut din Scylla în Charibda, totuşi să nu cău­ taţi aci reminiscenţe mitolo­ gice. Legenda se creiază de-alungul zilelor. Sunt numai per­ sonagii vii şi legendare, iar acei pe cari îi caut fac parte din rândul lor. Dar trăesc ascunşi, şi cât se poate de bine. Motivul e destul de serios deoarece în joc e însăşi viaţa lor. Sunt Ma­ cedoneni, prin urmare cunosc treburile şi ştiu câtă uşurare ar aduce lui Vanşa suprimarea lor. Trei şefi. Unul stă la Karlovo, prizonierul garnizoanei de acolo; viaţa lui e în siguranţă căci dacă ar fi suprimat, cu si­ guranţă că un personaj im por­ tant şi dinainte desemnat ar dis­ pare de pe orizontul politic. Ceilalţi doi, sunt la Sofia, du­ când viaţa obişnuită a revoluţio­ narului, adică n ici odată două zile sub acelaş acoperământ. Fraţi în lupte ca şi în orice alte primejdii, ei stau mereu de ve­ ghe, cu ochiul aţintit şi nu pot să se înşele; zic „ochiul” de­ oarece Vanşa a avut grijă să i-1 ia fiecăruia pe al doilea, ca amintire. Cum să-i întâlnesc? De astă^ da­ tă, nu prea e de glumit. Xu e vorba de o organizaţie revolu­ ţionară, recunoscută ca utilitate publică, aşa cum e cazul comi­ tetului Condofff, Stanişeff,_ etc. Altfel nu se poate decât să ma duc la Karlovo, cu trăsura. Deşi, în mod oficial, viu din Macedo­ nia aflată în revoluţie, mă bucur de încrederea tuturor. Iau toate precauţiunile de rigoare pentru călătoria plănuită. Agentul de legătură îmi dă întâlnire în tr’o cafenea din oraş, destul de de­ parte, unde vom aştepta desfă­ şurarea evenimentelor. Aştep­ tare înfrigurată... De obiceiu,_atât de flecari, nu mai schimbăm acum nici o vorbă. Am înaintea mea o pendulă, iar el care-mi face vis-a-vis, se uită mereu spre uşă. Două locuri, cât se poate de rele pentru nervii încordaţi să ples­ nească, mai cu seamă ai mei. Băiete, o slivoviţa ! In cadenţa cu care galopează acum mintea mea, cu trupul înţepenit în tr’un scaun ca vai de lume şi p rivi­ rile ţintuite la pendulă, a bea ceva e o distracţie. Uşa se deschide şi se închide fără încetare: numai bărbaţi. Iar pe noi trebue să, ne caute o femee. Vom pleca la trei minute după ea, urmând-o până la casa In care va intra, unde vom intra şi noi, iar la plecare ne vom strecura printr’o altă eşire, cu un al doilea agent care ne va conduce până la automobil, încep să mă tem de călătoria asta. Şi totuşi, nu-i altceva de­ cât viaţa însăşi. Reportajul e o meserie plină de emoţii şi fru­ museţe. însoţitorul meu a trecut prin multe. Unul din cei mai temuţi şefi comitagii, prietenul lui, n’a căzut la cinci metri de el în vreme ce, ca să-şi ascundă turburarea şi să nu fie prins, el îşi aprindea ţigarea cu aerul cel mai liniştit din lume? Ceasornicul de aci trebue să fie stricat; prea merge razna... Enervată, nu sunt în stare să spun nimic. Dar ştiu că „ e i” au obiceiu să fie exacţi şi priete­ nul meu a devenit pe neaştep­ tate vorbăreţ...

Insfârşit, iată o femee. Inima-mi tresaltă nebuneşte; mă crampo­ nez in scaun ca să nu mă scol şi să pornesc pe urmele ei. În ­ soţitorul meu n’o vede, însă dacă nu mă ’nşel schiţează un zâmbet negativ. Aşa dar, credinţa mea că „sunt exacţi” a suferit o lovitură... Restul nopţii, am să-l petrec la Sofia în cercul câtorva prieteni actori şi ziarişti. Ei nu pot să ghicească despre ce e vorba, iar la toate atenţiunile şi întrebă­ rile lor, eu rămân mută. Această fiindcă sunt neliniştită căci am început să-i cunosc pe Macedo­ neni: nu ne-au prevenit, n’au dat nici un semn de viaţă. T re­ bue să fie ceva. Pe când dansez în braţele unui slav care mă strânge de parcă ar ţine cu tot dinadinsul să nu mă piardă, am parcă siguranţa că mă aflu acolo, la Karlovo, unde s’a petrecut un eveniment neobişnuit... Sunt ceasurile cinci dimineaţa. In aerul acestui local de noapte parcă pluteşte cu totul altceva decât ceea ce se găseşte deobiceiu... Dece vecinul meu vorbeşte în şoaptă cu acel ziarist proaspăt sosit? In sbor, prind un nume: Şandanoff... Vedeţi, asta era: Vanşa M ihailoff a pus mâna pe el! încerc să mă conving. ,,D-ta, ai spus parcă Şandanoff, nu-i aşa?" „ — Da, a evadat aseară, la ceasurile opt...”

D-zeule, D-zeule, ce simplă şi li­ niştită e viaţa aci! Qi ce simţ al umorului au Bulrii. Şandanoff a venit să doar­ mă în noaptea următoare la un prieten, într’un hotel mare din Sofia, unde stau şi eu. Să nu vă închipuiţi cumva că m’a vizitat cu acest p r ile j! Moravurile politice în Balcani fiind destul de tragice, Macek aflându-se închis din cauza unui interview dat reporterului unui mare ziar parizian — sim­ plu pretext, fireşte, — nu aş­ teptaţi să vă spun prin cine am căpătat declaraţia următoare. Interesează numai faptul că e din sursă bună. — Vechea organizaţie a lui P r o togheroff a ajuns la co n vin g e­ rea că orice activitate a C o m i­ tal/ii lor dela război încoace a fost dusă într’un sens contrariu intereselor lor p ro p rii şi acelora ale naţiunei bulgare... — D ar opunerea dv. la p oli­ tica lui Stambulisky? — Asasinarea lui Stambulisky a fost o mare greşală. Am estecul in viaţa politică a Bulgariei a fost o alta ca şi participarea la num eroasele asasinate ale cetă­ ţenilor bulgari. Actuala schim bare la faţă pentru care atâţia din partizanii dv. au fost suprim aţi sau con ­ damnaţi, cărei pricin i se datoreşte? — Fa ptelor noui care ne-au fă­ cut să înţelegem că politica ur­ mărită de P rotog h ero ff şi care avea drept scop să contracareze orice tentativă de apropiere intre Bulgaria şi Jugoslavia, nu servea în realitate decât p o li­ tica pu terilor streine interesate în Balcani, puteri pentru cari agitaţia noastră era un factor preţios de dezagregare naţională. Ba chiar de turburări interna­ ţionale...

DIVERSE CONJUGĂRI ALE VERBULUI „A ASASINA” In luna Junie 1927, faimosul ge­ neral Protogheroff a fost asasi­

nat. A doua zi, organizaţia ma­ cedoneană căreia el îi era unul din şefi, anunţa că Protogheroff fusese ucis din ordinul Comite­ tului... ca represalii pentru asa­ sinarea lui Theodor Alexandroff de care îl învinuiau. Or, Theodor A lexandroff a fost ră­ pus la 1 August 1924, astfel că nimeni nu putea să creadă in versiunea lui Vanşa Mihailoff. Nu prea e obiceiu, in ţara asta, să se tărăgăneze atât de mult cu regularea socotelilor. Protogheroff a fost asasinat de­ oarece, brusc, şi-a dat seama că nu mai era decât o jucărie in mâinile Italiei, că idealismul, fanatismul lui care credea că serveşte cauza macedoneană, prin combinaţii politice diverse şi prin mijlocirea lui Vanşa Mi­ hailoff, îndruma deadreptul na­ ţiunea macedoneană spre jugul italienesc. Când a înţeles acest lucru era prea târziu, totuşi îm ­ părtăşi îngrijorarea lui Vanşa, supunându-i în acelaş timp un plan de bătae, spre a da îndărăt. Vanşa, neascultând decât cura­ jul... şi interesul lui personal, divulgă planul Italiei, îl zădăr­ nici bine’nţeles, şi-l asasină pe Protogheroff. Personal, n’am să vărs nici o la­ crimă pentru el. In timpul războiului, a prim it 30 milioane de mărci-aur ca să or­ ganizeze cea de-a 11-a divizie macedoneană şi să pregătească intrarea Bulgariei în conflagra­ ţia europeană. înainte de orice, era patriot, in­ teligent cum sunt puţini astăzi in Bulgaria şi cu neputinţă de atacat în onestitatea lui. Trăsă­ tură de caracter care spune multe în privinţa omului şi a concepţiilor lui; era teosof şi vegetarian. însăşi cruzimea do­ vedită în anumite împrejurări nu venea decât din fanatismul lui. Credea cu toată sinceritatea că serveşte cauza naţională. Din pricina acestui spirit, sau mai de grabă din pricina lipsei lui de spirit, l-am văzut cum şi-a mânjit mâinile în asasinarea odioasă a lui Stambulisky şi a celor douăzeci m ii de ţărani, fraţii lui. In 1927, câ şef de Comitet, el se duce la Roma ca să trateze cu Italia, eventuala aliată. Era după Tirana, când lumea se aş­ tepta la evenimente grave în Balcani. In războiul la care nă­ zuia, el căută să-şi definească poziţia lui şi soarta Macedoniei. Proiect supus: Macedonia să se bucure de-o aşa zisă indepen­ denţă sub protecţia italiană şi să i se dea ca şef eventual — nu importă sub ce titlu, fie chiar acela de rege — pe Protoghe­ roff. Greşeală psihologică. Şeful com itagiilor care-şi închipuia că serveşte idealul naţional de treizeci de ani şi se străduia pentru alipirea Macedoniei in­ tegrale la Bulgaria, se trezeşte în chip brutal şi înţelege în cele din urmă că acţiunea com itagii­ lor nu slujeşte decât scopurile imperialiste ale Italiei. Vine atunci momentul când înapoindu-se la Sofia, el îşi destăinue temerile Comitetului unde Vanşa trona decâtva timp în lo­ cul lui Cianleff; acesta din ur­ mă, asasinat după Alexandroff şi din ordinul lui Ţancoff, — dar asta e o altă poveste. Nu ştia bietul Protogheroff că Vanşa era în legături personale cu Italia prin intermediul gene­ ralului Volkof, atunci ministru de război şi agent italian. El îşi dă planul pe faţă: să plece la

Viena, să lanseze un manifest Macedonenilor ca să veştejească rolul Italiei şi să caute să lega­ lizeze mişcarea macedoneană în Jugoslavia. Băspunsul nu întârzie să vie. După asasinarea lui Alexandroff a urmat a lui. Aşa cum se şi cuvenia, Vanşa făcu astfel ca asasinarea şe­ fului să fie urmată de asasina­ rea unui şir întreg de partizani. Merse până acolo încât începu să-i terorizeze pe bătrâni. Dar tinerii, ca de pildă Şandanoff, nu s’au lăsat descurajaţi. Comitetul Protogherofiştilor, plictisit de-a fi mereu ţinta atacurilor de tot felul, hotărî o contraofensivă, care fuse fulge­ rătoare. Ea atinse pe şefii cei mai sus puşi. Vanşa Mihailoff, terorizat, nu mai cuteza să iasă din Macedonia. Poliţia, obosită, desgustată de toate asasinatele, se retrase în turnu-i de fildeş şi căută să păstreze cea mai strictă neutralitate vreme de trei ani. In faţa succesului reacţiunei Protogheroviste, iar Vanşa gatagata să fie dat peste cap, ordi­ nele venite întâmplător de sus au oprit în loc această operă de însănătoşire politică. Totuşi ea a pus capăt omorurilor dar nu şi neînţelegerilor din sânul cercurilor macedonene. Lupta dura de mai mulţi ani. O evo­ luţie foarte pronunţată se săvâr­ şise in rândurile foştilor prie­ teni ai lui Protogheroff. Pentru o Jugoslavie integrală şi federativă, ei au propovăduit apropierea ca un m ijloc prin care să ajute evoluţia actuală a problemei. Jugoslavia s’a ferit să intre în horă. Ziarul lor atacă şi denunţă Italia şi Germania pentru amestecul lor interesat în politica bulgară. In cele din urmă, ajung să ponegrească în­ suşi separatismul croat. Reese din cele de mai sus că ac­ tuala mişcare revoluţionară în Macedonia nu este câtuş de pu­ ţin, o aspiraţie a poporului, ci o vastă exploatare comercială fi­ nanţată de către puterile pentru care pacea şi unirea în Balcani ar spulbera toate speranţele însemânţate acolo de politica ne­ gativă a unor războaie interne. Trebue să li se evite cu orice preţ acestor puteri amestecul în înfăptuirea acum mai apropiată ca oricând a Jugoslaviei inte­ grale. Ar fi astfel un bloc de granit, opus în orice împreju­ rare pretenţiunilor cari stau în calea care să ducă până în Eur ropa Centrală. Dar ideia jugoslavă e_în mers, e astrul nou ce se ridică de-asupra Balcanilor. Recunoaştem, strălu­ cirea lui e slabă, sfioasă, nu e decât o auroră. Şi-i trebue multă tărie acestei naţiuni ca să se smulgă din noaptea ei de scla­ vie, de războaie, de omoruri şi de sânge. Razele ei mai lumi­ nează încă un număr de asasini mărunţi cărora întunericul li era atât de prielnic spre a su­ gruma în voie rase puternice, ti­ nere, dornice de a trăi şi a creia, popoare pline de posibi­ lităţi europene. Ţan coff şi Vanşa Mihailoff, aceste două elemente streine cari turbură politica internă şi ex­ ternă bulgară, să fie înlăturaţi, iată ce urez tuturor Bulgarilor adevăraţi şi tuturor Jugoslavilor... (Urm ează) RENÉE BADFAV

Iată-1 pe Amiralul Keinsuke Okada, noul prim-ministru al Japoniei. îmbrăcat 111 costum naţional japo nez, ţinând in braţe pe nepoţelul

P

Prim i vizită ne n r e cancelarul Schuschnigg a făcut-o in străinătate, a fost la Buda ‘fotografia noastră îl vedem trecând trupele în revistă împreună cu prinml-ministru ________

WWWWWWWWWWW

Spălatul dinţilor,' diminuata si şeara, constitue o regula elementara a higienei. Numai săpunul prin proprietăţile sale specifice poate disolva şi îndepărtă grăsimile şi resturile de mâncare ce se depun pe dantura, întrebuinţat! deci săpunul de dinţi „GIBBS l i

Prinţul Gonzales, cel mai tânăr fiu al ex-Regelui Alfons al Spaniei a murit de pe urm < unui accident de automobil. Vedem mai jos o foto­ grafie recentă a prinţului.

No. 396

R. I.

Pag. 9

BĂILE IEM1ME

CEHOSLOVACIA/

Celebrul bazin de nămol, a cărui'acţiune binefăcătoare tămăd.. eşte atâtea suferinţi. Podul cel nou de pe râul Waag, însoţit de o minunată privelişte din această staţiune unică.

Publicăm în această pagină câteva fotografii din minunata localitate balneară a Cehoslova­ ciei, Pystian. Ziln ic sosesc acolo noi vizitatori, printre care foarte mulţi români. Fotografiile noastre reprezintă- Gran J Hotel Royal şi Hotel Therm ia unde ;>,.t loc aproape ziln ic serate dansante care constitue un exceent prilej de distracţie pentru vizitatori, lai jos, o serie de cârje care au devenit inu-tile... Cei sosiţi cu ele, le abandonează după un scurt tratament...

Dacă prinţul este unic, iată mo­ tivele: este un privilegiat care a ştiut să se asimileze nouă aces­ tora cari nu avem privilegii. Unde s’ar duce şi orice ar face, fie că vânează, că joacă golf sau că innoată, că mănâncă sau dan­ sează, el este unic prin stăru­ inţa pe care o arată de a fi ca toată lumea. Este singurul om , de pe stradă pe care strada !J .. conduce la tron, singurul locui"*•— tor al acestei planete care, născut pentru a-şTiii. podobi pălăria cu trei pene, aruncă dotla din ele şi se mulţumeşte să poarte numai pe tea de a treia. Ce poate fi mai măgulitor pentru clasa m ijlo­ cie a om enirii decât faptul de a fi imitată în chi­ pul acesta? Căci, în tr’adevăr, dacă prinţul de Walles este ca toată lumea, şe înţelege că toată lumea este ca prinţul de Walles. Când omul m ij­ lociu contemplă pe acest alt om mijlociu, îi se pare că se ridică şi el pe pluşul unui tron.

I

Există anum iţi oam eni a căror personalitate seduce, in chip deo­ sebit, im a gin a ţia popoarelor. Ei nu sunt num ai decât personagiile cele mai im p ortan te n ici acelea care vo r supravieţui m ultă vrem e în istoria lu m ii; tot ceeace putem spune este că, pentru mom ent, ei sunt supraoam enii pu blicităţii m o ­ derne. ...Nu vom exam ina personalităţile alese, in ordinea m eritelor lor. N’ar fi de loc just ca Bernard Shaw să fie ultimul pe listă ; el işi va ream inti, însă, că aci caşi aiurea, cel din urmă poate fi cel dintâiu... Şi acum, ia tă lista D ecem virilor pe c a ri-i vom studia prieteneşte : Prinţu l de W alles; Mussolini; Staiin ; Papa; F ord ; G andhi; L in d bergh; Einstein; C h aplin ; Shaw. Vom băga de seamă, dintru în ­ ceput, că aceste personalităţi sunt foa rte d iferite. Au însă acel punct comun care este m agnetul ce atrage atenţia pasionată a om en irii în tregi şi i *tâ dece ne întrebăm care este cuvântul m isterios care a fost înscris ca o deviză pe toate aceste paşapoarte pentru Olim pul m odern? Cuvântul acesta m agic este carac­ terul, simbolul pe c ir e ni-1 în fă ­ ţişează aceste personagii diverse. Fiecare din tre aceşti D ecem viri îngăduie om enirii să în trevadă ceva pe care numai ea îl poate îaţelege. In fîe c ir e caz se ascunde o idee . bine definită, care întocm ai c i un covor ferm ecat, poarta numele omului-simbol, pe aripele vântului până la capătul lumii. în to c ­ mai cum pentru greci, Hercule întruchipa atletism ul în aplicarile lui practice, întocm ai cum Pluton în fă ţişa pentru ei flă că rile infernului topind m etalele pentru a le dărui omului, tot aşa se petrece astăzi cu Mussolini şi H enry Ford. O ricât s’a r schimba vrem urile, zeii râm ân aceiaşi. Care este, prin urmare, acel m esaj pe care-1 primesc in fiecare din aceste pilde, spiritele m ijlocii prin interm ediu ! acestor p u ter­ nice personalităţi ? Pentru a a fla adevărul, să smulgem aceste zece d ivin ită ţi din Panteonul lor din secolul X X şi să inc ustam B&iili, pe fieca re din m asivele lo r piedestale, tributul nostru de adoraţie.

PRiNTUL DE WALLES Ă studiem cazul prinţului de Walles. Cum se face c? e le s ţe unicul principe de care cronica se ocupă neîncetat? Să fie aceasta din pricină să descinde din Charlemagne şi - daca dăm crezare reginei Victoria care se arăta foarte mândră de viţa ei abisiniană — din regele Solomon şi regina Saba?... Dar cunoaştem sute de personalităţi de sânge regesc care se bucura de acelaş p ri­ vilegiu; dar numai el singur este „P rin ţu l” .

S

In această pagină: H e n ry F o rd , L in d b e r g h , B en ito M u ssolini şi prinţul de Galles

MUSSOLINI Cât despre Mussolini, ce putem spune despre el? In D u ce, lumea a găsii imaginea grandoarei i t a ­ licei R om e. Singurul om cu care M u ssolini pouic sta cot la cot este (c a să nu v o rb im de am icii personali cum suni A lexandru cel M are şi N a p o ­ le o n ) este lu liu Cezar, cuceritorul Franţei şi A n ­ gliei de astăzi... Ca dictator M u ssolini ponte fi criticat. Dar c r i­ ticii săi susţin in cor cu partizanii săi că, in ca­ zul de faţă, gestul este servitorul pu terii şi nu in-

iască. Autocratul acesta tră­ ieşte retras la Kremlin, în mijlocul poliţiei sale secrete, înconjurat de Armata Roşie ca de o gardă pretoriană,, tot atât de Cezar, tot atât de Ţar ; ca oricare Roman sau o r i- 1 care Romanof. Dar el e în-’ cercat să facă ceeace nici Cezar şi nici Ţarul n’ar fi visat măcar să încerce: a luat puterea aplicând-o po­ porului aşa cum se aplică le­ gile comerciale. Pentru Stalin, este limpede că omul fie că este literat, muzicant sau artist, trebue mai întâiu să se hrănească cum e cazul animalelor — să se îmbrace şi să aibe un adăpost. Statului îi revine grija de a se ocupa de aceste nevoi materiale şi iată cum Stalin a ajuns astăzi Marele Stăpân al tuturor Ruşi­ lor. Cele două idei de autoritate, idee economică şi idee politică până atunci vizib il separate, s’au contopit astăzi în tr’un amalgam cu neputinţă de a fi dizolvat...

PAPA PIU XI

locuitorul ei. Parlam entul poate fi suprim at şi oam enii politici exi­ laţi, dar ardoarea lui este urmată întotdeauna de efecte imediate. T eo­ riile lai econom ice au devenit realităţi. Maffia S iciliei a fost înnăbuşitâ. Trenurile sosesc la timp.

STALIN Am ajuns acum la Stalin şi, la el, întocmai ca la ceilalţi, găsim o per­ sonalitate bine caracterizată, care exprimă limpede ce vrea să glăsu-

Fotografiile noastre rep re­ zintă p e : Charlie Chaplin, A lbert E in siein , Mahatma Gandhi. B erna rd ?>'hav şi Papa Pins X I

...La papa P iu X I, ceeace a rem ar­ cat om enirea este iniţiativa pe care a luat-o de a distinge in catolicism ceeu ce este m edieval şi ceea ce este esen­ ţial. E l a ştiut să integreze m ed ieva ­ lul în m odern. In loc să com bată şti­ inţa m odernă, s’a folosit de ea. Călăto­ reşte cu autom obilul, se serveşte de telefon, are un post de radio, se lasă fotografiat, a publicat un catalog al bibliotecii Vaticanului şi lansează en­ ciclice asupra pro b lem elo r actuale. S e mai fiin d astăzi p rizon ier al Vati­ canului, a făcut din acesta din urmă un Stat, m ic prin întinderea lui, dar com plet, cu tot aparatul adm inistrativ necesar, serviciu poştal şi telegrafic şi cale ferată.

FORD Henry Ford reprezintă industriaşul desăvârşit. Este produsul perfect al în­ treprinderii particulare, omul care. fără ajutorul Statului, se aruncă sin­ gur în viaţă înfăptuindu-şi ideile, de minune. Desigur că şi alţii au făcut ceeace a făcut el. Ford n’a fost singu­ rul industriaş al producţiei masive. In schimb, el este omul care are o filozofie. Civilizaţia înseamnă pentru el un automobil care are nevoe de un inventator pentru a-1 pune în mişcare

si au naiv, este interesant, deoarece, în sfera lui speciala, a trium■> chip magistral.

GANDH1 Dacă Gandhi izbeşte imaginaţia, asta nu e fiindcă este un sfânt. Sunt milioane de sfinţi ale căror rugăciuni sunt tot atat de pioase si a căror viaţă este tot atât de pură. Gandhi pluteşte deasupra celorlaţi, fiindcă aruncă lum ii lui o îndoită sfidare: este un mţs al politicii şi un înţelept al Orientului, care s a ridicat îm p otriva înţelepciunii şi justiţiei din O ccident. hi cursul unei co n fe rin ţe im portante, unde se vorbeşte despre viitorul Indiei. Gandhi, aşezat ca un Rudha, pastreaza o zi de tă­ cere iar la recepţia dată în palatul din Buckingham el apare aco­ perit cu o p ă t a r ă ţ i încălţat cu sandale. P rin fiecare din aceste manifestări, spirituale şi vestim etare, el vrea sa spună ca mi face altceva decât să se folosească de dreptul sau de rec ip roc u a e... ..Ceea ce face sau spune, Gandhi ilustreaza p r m lr un sacrificiu. Bând lapte de capră el apare ca un ascet, sutpan pe pofta lui de mâncare: frate al săracilor, el renunţă la c o n fo rt; polemist, el evită orice aparenţă de ură.

UNDBER&H & EINSTEIN Lindbergh şi Einstein sunt nişte aventurieri. Aventura lui Lindbergh s’ a desfăşurat în domeniul material. Vehiculul Iu esto

nască măturător, fiinţa cea mai distinsă cure este, în acelaş timp, cea (nai desm oştenilă de soartă. In el nu clocoteşte num ai drama unui paria; acest paria poarta in el, sufletul unui brahm an. Chaplin, născut din casta cea mai de jos, este singurul care nu ve.de com icu l ce izvorăşte din ceea ce a rămas în el dela n obilii lai strămoşi. In film ele lui Chaplin pluteşte o virtute clasică care ne aminteşte de originele artei. D u pă cum H o m e r a fost tatăl poeziei, Charlot este tatăl râsului; a creat o şcoală, a întem eiat o tradiţie şi tofi ceilalţi sunt judecaţi astăzi, după el.

BERNARD SHAW Voga lui Bernard Shaw este astăzi un mister; a dobândit-o in c i u d a tuturor handicapurilor care sunt, în_ general, fatale pentru intelectuali; el nu se putea manifesta decât în sfera relativ strâmta a unui teatru care nu era sprijinit decât de o mâna de specta­ tori aleşi şi prin cărţile citite de câteva persoane dintre rarele persoane care citesc. „ , Că Bernard Shaw a putut‘ ajunge o vedeta p o p u l a r a e un adevarat tur de forţă care ne face o părere înaltă despre felul în care a ştiut să se pună în vedetă. Cum o fi ajuns până a c i. _ Shaw este acrobatul perfect al paradoxului, preotul neprevăzutu­ lui A studiat cu amănunţime ceea ce au spus cea mai mare part. Hin semenii lui după care el afirmă contrariul._ Cei cari vor să fie contrazişi, ştiu unde sa-şi îndrepte paşii, ei vor găsi pe Shaw în baraca lui de bâlciu ca pe un Cagliostro a! comunismului care, cu maşina lui diabolica şi nefacand altceva decât să învârtească manivelele deandoaselea, procura o ’ enzaţic ce face pe studenţii din colegii să strige de bucurie, ei cau ian toate acestea drept literatură. ^ W ILSO N In româneşte de G eo rg t T h eo d o rescu -T ed d u

al tuturor atleţilor, al tuturor şcolarilor, al ttUvir'ir f-x;*loratorUo . ■1 ;1 fost simbolul acelui instinct puternic ‘ „ r Pniondin 'i Pol pe Livingstone in inima j u n g l e l o r africane ş j • ríe frânghia întinsă deasupra apelor c l o c o t i t o a r e ale Niagarei. ’ indbergh este simbolul indrăznelei care izbuteşte. Ssle surprinzătoare

constatarea

că

admiratorii lui Lindbergh

^ ’^ ^ ‘ om d i ^ u i f m l K - a r avea cea mai mică idee i vrea Einstein. Dar există milioane de oameni ca ii iyi dau seama că,‘ îndeletnicindu-se cu pâlm nderea necunoscululm, , i a dovedit aceeaş îndrăzneala, aceeaş putere de Jlld®c.; ’ r , modestie aceeaş perfectă pregătire caşi marele _a\iator Lnul ' S t r ă b ă t u t atmosfera celălalt a navigat în Împărăţia gândului U „ îr a sfidat elementele cereşti, celălalt sfidează elementele lui Euciide şi triumfează...

CHARLIE CHAPLIN Mulţumită puterii film ului, Charhe Chaplin a astăzi un un personagiu, aşa cum a făcut Conan D ° V je ' norocirea să se p.iillase vagabond, marele senior care a avut n e n orocir

VON PA PPE N LA V IE NA Noul ministru al Germaniei la Viena, Von Pappen, a sosit să < tămâna trecută în Capitala Austriei. In fotografia noastră îl v. dem înainte de a se urca in avion.

H M C IP O S TM E 0 marcă de propagandă lansată pentru a se arăta că în R epu blica D om inicană, terenul este vulcanic şi deci nu este bin e să se constru­ iască pe acolo Canalul de Panama

ISTORIA LU M II Puţini b ă n u e s c c ă t i m b r e l e p o ş t a l e , a c e s t e mici b u c ă ţ e l e d e h â r t i e c o l o r a t ă , s i mp l e a u xi l i ar e al e t r a f i c u l u i şi i n o f e n s i v e o b i e c ­ te d e c o l e c ţ i o n a r e ale u n o r a m a t o r i , au p r o v o c a t t o t u ş i , in u ne l e c a z u r i , g r a v e c o n ­ flicte diplomatice, h o t ă r â r i de o im po rta nţă i s t o r i c ă , ba c h i a r şi r ă z b o a i e . In c e l e c e u r m e a z ă vo m r e l a t a c â t e v a c a ­ zuri c a r e i l u s t r e a z ă a c e a s t ă n e b ă n u i t ă i m­ p o r t a n ţ ă a t i mb r u l ui p o ş t a l .

C auze mici. e fe c te mari

It.f.aicos

G.díO^''

3fm d tgol

5r/¡nlT*& nncis Mint**1 P e d r o .•Pvrymd.xi M . TtJroCatt. *i> ' J "TtfO'3uem .

H ARTA CU G R A N IŢE LE FALSE EPU BLICA Dominicană a fost din totdeauna, sub raportul politic, un ţinut turbulent al Indiei Occidentale. In anul 1900, guvernul ei a lansat în circulaţie o marcă poş­ tală, reprezentând o hartă a acestei insule cu frontiera între ţi­ nutul dominican şi republica Haiti. Pe aceasta schiţă geografică, Haiti apărea ca o mică anexă faţă de teritoriu) republicei Dominicane, deşi realitatea era cu totul alta: statul Haiti cuprinde cam două cincimi din insula Haiti. Sentimentele de ură, de mândrie jignită, provocate de această degradare şi „m icşorare” a ţării lor, au stârnit o furtună de in­ dignare naţională în Haiti. Imediat s’a ordonat mobilizarea la Port au Prince, ba s’a ajuns chiar la mai multe incidente de frontieră. Conflictul, din ce în ce mai ameninţător pentru ţările vecine, a luat sfârşit numai în momentul în care gravorul în cupru, care

R

Venezuela creşte ! m arca "im b o l ai luptei pentru petrol din Venezuela

desenase pe/marca polştală acea graniţă falş** şi’ Ijijjnitoare^recunoscut în mod oficial greşala, iar guvernul republicei Domi­ nicane a retras din comerţ aceste mărci primejdioase. C A N ALU L „PA N A M A ” IN N IKARAG U A? Cine îşi mai aminteşte că în anul 1881 o marcă poştală a hotărit de soarta canalului de Panama? Pe vremea aceea, se hotărîse crearea unei legături de comunica­ ţie pe apă între Oceanul Atlantic şi cel Pacific. Exista însă o şo­ văială dacă acest canal să se facă dealungul statului Panama sau Nikaragua. întrucât construcţia canalului promitea câştiguri imense pentru ţara, care avea să beneficieze de această importantă cale mari­ timă, fiecare din cele două republici se silia din răsputeri să prezinte avantagiile ei in cea mai bună lumină, pentru a descu­ raja partida concurentă. Astfel Panama, afirma — între altele — că Nikaragua ar avea în activitate încă mulţi vulcani, care ar putea al­ cătui o prim ejdie permanentă pentru canalul proectat. La rândul ei, Nikaragua contesta această afirmare. Conferinţa era gata să se pronunţe în favoarea Nikaraguei, când, deodată, toţi participanţii prim iră câte-o scri­ soare anonimă, pe plicul căreia şe pu­ tea vedea o marcă poştală din Nikara­ gua, reprezentând un ţinut cu o serie întreagă de vulcani în erupţie. Acest argument a avnt un efect fulge­ rător: A doua zi s’a hotărît să se con­ struiască canalul în Panama. E TE R N U L RÄSBOI Teatrul unui răsboi de mărci poştale, tot atât de răsbunător, este America de Sud. In interiorul acestui continent se în­ tind ţinuturile bogate în păduri şi li­ vezi din Gran Chako, aparţinând sudvestului Argentinei, pe când nordui şi l ’au împărţit, în părţi aproape egale — prin convenţia din anul 189' — Bolivia şi Paraguay. In timpul din urmă, fiecare din aceste două state, au ridicat pretenţiuni asu­ pra teritorului Chako Boreal. Pari guay s’a mulţumit să-şi anexeze... tec-

retic acesl teritoriu in litigiu, emiţând în 1927 un timbru poştal, in care întregul ţinut Chako Boreal figura ca „Chako Parp.guayan” . Această» măsură a stârnit imediat cea mai mare ‘agitaţie în ora­ şul La Paz, capitala Boliviei. După câteva luni. Bolivia a lansat şi ea o marcă poştală, in care „Chacko Bolivian” era reprezentată în proporţii uriaşe. C u. alte cuvinte, teritoriul „Chacko Boreal” era pur şi simplu. încorporat statului Bolivia. Şi astfel, cele două tabere s’au mulţumit să ducă răsboiul pe hârtie... de timbre, până când, pe la sfârşitul anului 1928. au ajuns să se răsboiască in toată regula, din cauza unui grav conflict de frontieră. Acest răsboiu între Paraguay şi Bolivia se duce acum de aproape şease ani.

Indignarea stârnită în Anglia era considerabilă. In cele din urmă, însă. în anul 1897, s’a încheiat un tratat, prin care Anglia ceda un teritoriu de 200 de mile pătrate. Totuş, Venezuela a fost obligată încă înainte, să retragă din comerţ mărcile poştale, după o valabilitate de patru luni.

L U P T A PE N TR U PE TR O L 0 marcă poştală, care figura în cataloagele filatelice ca un timbru comemorativ al Venezuelei, apărută in 1896, a provocat un con­ flict cu urmări grave intre Statele Unite şi Marea Britanie. „Apoteoza lui Miranda” (e vorba de generalul Miranda) urma să slujiască propaganda americană în Venezuela, întreprinsă de Preşedintele Grover Cleveland. In 1895, cercurile care exploatau bogăţiile subsolului ţării şi lu­ crau cu bani americani, reu­ şiseră să pornească o mişca­ re politică, revendicând pen­ tru Venezuela porţiuni întin­ se din Guyana Britanică. America a lăsrt cu acest p ri­ lej să se vadă, că, la caz de nevoie, va acorda Venezuelei un ajutor militar. Tensiunea reciprocă ajun­ sese Ia apogeu, când deo­ dată apărură mărcile poştale consacrate lui Miranda, mărci care înfăţişau în harţe geografică a Venezuelei, te­ ritoriile în litigiu dela Orinoc, ca aparţinând Vene­ zuela. __________ B o vilia şi Paraguay f ă c e a u am bele tirni - jj cu Gran Chuco, în cercâ n d să arate astfel ca lor le aparţine regiunea. D e aci, conflictul.

şi vă pufe|i bronza la soare cum şi la aer liber numai dacă vă masafi mai înfăi radical cu Crem a N ivea sau Uleiul N ivea. „ N iv e a ' micşo­ rează pericolul arsurilor solare,dând pielei o superbă culoare bronzată. C re m a N iv e a răcoreşte plăcut in zile călduroase; U leiul N ivea, vă apără la vreme răcoroasă de răceală.

(m n iv e a w a & t s i s& axz Crema Nivea: Lei 16.-----72.— Uleiul Nivea: Lei55.—şi 85.— No. 39Í

I BEIERSDORF & C O . S. A. R., BRAŞOV

R. I.

-

P*9, 15

N la Cram Cook Hutchins, aventuroasa am ericană care a petrecut trei ani în In d ia eă u tâ n i in elepciune şl cultură în sânul celei mai înapoiate şi mai întunecate naţiuni din lume îşi expune aci im presiile. Entuziasm ată de M ahatm a Gandhi, a tră it câtăva vrem e în ashramul lui, a postit, a freca t scâ n lu ri şi un timp, a în cetat să vorbească in am biţia ei de a deveni o adevăr i ' asceta. La un m om ent dat însă^ l-a părăsit pe omuleţul caraghios căreia ea-i spunea Bapu, adică tată şi au torităţile engleze uu fost de părere că ar face bine să se înapoieze în Am erica. In tre tim p ,_ N ila s’a în drăgostit de tânărul Hutchins, chelner pe micul steam er pe care revenea în patrie şi s’ a căsătorit c i el im e iia t ce a debarcat la N ew -York.

In le , dom va a Indii

Un on d cutre

Ca, te nu plital care

Int

d in h

Râ origii Ja ip i nosc apa. Ex polip cutta

’AM văzut pe Mahatma Gandhi pentru prima dată, în închi­ soare la Poona. Se întorsese dela conferinţa Mesei Rotunde, dela Londra şi nereuşind să obţie independenţa Indiei, şi-a reluat campania revoluţionară şi s’a pomenit din nou în închisoa­ re. Devenise însă o figură mondială şi ra’ am gândit că ar putea să :\iâ edifice în privinţa multor chestiuni ce mă frământau. La epoca aceea mă aflam în India de doi ani. Studiând limba grea­ că şi filozofia, pe când mă aflam în America şi apoi in Europa, am descoperit că originea cugetărei şi a lim bilor îşi avea rădăcinile in India şi însfârşit în 1931, când împlinisem 22 de ani, am reuşit să pornesc în pelerinaj către Patria Culturei în căutarea Adevăru­ lui şi a Frumosului. Ajungând la Caşmir, am fost prim ită în comu­ nitatea hindusă de către preoţii lui „Şantan Dharina” care se

L

9«

-

grafiile pe care im in aceste /, vedem câteit sugestive d in

il de sus : m a ­ ior naţionalist Gandhi. iIu din Rangorecent de u n de p ă m â n t. I dacă se p o a ­ le i—de o simlă la extrem, în ¡te Gandhi.

din m ijloc: P a ­ nilor din D e lh y . payodei de a u r on.

de jos: Un m o d !e a lua a p ă la :o!o nu se cu­ iele care extrag

i Ia o şcoală de 'ndieni la Cal-

*

'

:

'

''

^

traduce prin „religie ortodoxă” , şi am prim it dela aceştia numele de „N ila Nagini D evi” , după patronul spiritual al Kaşmirului - Nila Naja — adică, „Şarpele Eternităţei” . Am trăit aci unul din acele minunate vise dintr’o mie şi una de nopţi. Mi-am purtat paşii prin palate de marmură, am văzut nesfârşite grădini de o paradisiacă splendoare şi lacuri imense pe întinderea cărora se plimbau m ii.d e lebede albe ca zăpada. Apoi, în tr’o zi, tinerii studenţi brahmani dela Universitatea din Mysore, unde conferenţiasem asupra filo zo fiilo r şi literaturilor gre­ ce şi egiptene, mă conduseră prin mahalele Bangalorei. Când am intrat în această parte a oraşului, am crezut că sunt victima unui

vis urât. Contrastul între cocioabele .dărăpanaie şj in ­ fecte şi fabuloasa viaţă a maharadjahii a prinţilor şi a comercianţilor bogaţi era izbitor, deprimant. T in erii studenţi brahmani erau î. liâcăraţi de dorinţa de a îmbunătăţi condiţiunie de traiu ale ţărei lor, dar îşi cheltuiau energia în vorbărie. Ei mă rugară să pre­ zidez o întrunire unde urma să se discute un vast plan de refacere şi care avea să aibe loc în amfiteatrul Uni­ versităţii din lysora. Au vorbit aci membri de ai gu­ vernului şi l„tr e alţii, ministrul Instrucţiunei şi se pă­ rea că discuţiile se vor continua astfel” la infinit. In cele din urmă, cuprinsă de nerăbdare, luai cuvântul: „Toate acestea nu duc la nici un rezultat. S’a vorbit

decât să mă urmeze1 Cuvintele mele fură întâmpinate de o tăcere de ghiată dar în ziua următoare vreo treizeci de tineri brahmani veniră să mă ajute. Autorităţile municipale îmi oferiră uneltele necesare, iar medicul comunităţei şi inspectorul sanitar, ne în ­ soţiră discutând cu noi şi lăudându-ne iniţiativa, dar nici unul din ei nu se mişcă să ne ajute deoarece cu­ răţatul străzilor este munca „spurcaţilor” cari constituiesc doi la sută în cel de-al patrulea strat din sis­ temul hindus de caste. Intre altele, Gandhi se află în fruntea mişcărei care are de scop să ridice stigmatul „necurăţeniei” de pe clasa celor cari formează drojdia societăţei hinduse şi să le deschidă atât şcolile cât şi templele castelor superioare. M’a entuziasmat această mişcare şi am colindat dis­ trictele rurale ţinând d: cursuri pentru aşa numtii „S ervi ai Societăţei” Necuraţilor. Ceeace mă preocupa însă acum, era să concentrez atenţiile asupra stărei com­ plet insalubre în care se aflau mahalalele, şi speram că printr’un sprijin superior aveam să reuşesc a face să se ia măsuri practice graţie cărora mahalalele să devie demne de locuit. Cum eram ajutat de tinerii din casta preoţilor brah­ mani, activitatea mea deveni imediat o minunată propa­ gandă pentru mişcarea mai sus pomenită. Vreme de două luni am curăţat străzile şi şanţurile cu propriile noas­ tre mâini. Dar pe urmă, în ­ cepui să văd că situaţia în care intrasem avea mai mul­ te unghiuri şi că aveam ne­ voie să fiu condusă de o în ­ ţelepciune superioară. Mă gândii că voiu găsi această înţelepciune unită cu o ma­ re sinceritate în Gandhi, şi fără multă zăbavă mă adre­ sai lui. I i scrisei cerându-i sfaturi iar el îm i răspunse chemându-mă la el şi spu­ nând că dorea să deviu discipola lui.

,£ălătoria dela Bangalore la Poema a durat două zile .cu trenul, şi chiar in dimineaţa sosirei cu puţin înainte de ora nouă, mă aflam înaintea închisoarei, promptă la întâlnire. Fui primită chiar di către directorul închisoarei şi după ce semnai condica vizitatori­ lor, fui condus în tr’o curte mare unde se afla Gandhi. N ’aşi putea spune precis ce mă aşteptam să văd un m*re „Jcader” , un renumit ascet, un sfânt viu. Ştiu numai că eram extrem de emoţionată. Când am dat cu ochii de el, am simţit un fior. rece şi m i-a'venit s’o iau la fugă. Nu mai văzusem în viaţa mea o creiatură atât de slută. . . . Şta pe un scaun sub un .manglier, înaintea unei mese încărcate cu scrisori şi jurnale, iar alături de el, se afla secretarul său, Mahadev Desai. Secretarul purta u n i f o r m a închisoarei — un fel de pijama —• dar mahatma nu avea pe el nimic în afară de acea celebră bucată de pânză care este îmbrăcămintea obicinuită a ţăranului indian. Niciuna din fotografiile sale n’ a reuşit să-i redea urâţenia in în­ treaga ei valoare. E uscat si sbârcit ca o stafidă, cântăreşte mai pu­ ţin de 4o kilograme, iar oasele-i se ivesc peste tot sub pielea oa­ cheşă, evocând una din acele fotografii ce circulau imediat după războiu reprezentând grupe de copii sfârşiţi de foame. Din timp în timp, pune să i se radă capul şi puţinul păr ce i-a mai rămas creste ca nişte ţepi rari. . . Figura-i e pământie, urechile par două toarte, buza inferioara în­ vineţită, e cam proeminentă iar majorita'tea dinţilor îi lipsesc. Poartă ochelari cu rame de metal ce par prea mari pentru el. Văzându-mă, a început să-mi zâmbească — un zâmbet cu care el ar fi vrut poate să mă captiveze dar care nu făcu decât să mă înspăi­ mânte. „A i mâncat ceva ?” fură primele lui cuvinte, şi asta mi-a părut cam ciudat din partea unui om care-şi^ făcuse un renume prin ascetism. Dar cu vremea,’ aveam să aflu că Gandhi se gândeşte la mâncare mai mult decât se crede în general. Secretarul aduse portocale, smochine, papaya, pâine nedospită şi apă cu miere, şi avui impresia că Gandhi a savurat această gustare în aceeaşi mă­ sură ca şi mine. Descoperii curând că autorităţile închisoarei aveau ordine să-i procure tot ceeace doria să mănânce, şi observai un şir lung de celule extrem de curate ce dădeau în tr’o verandă şi care-i fuseseră puse la dispoziţie ca birouri. Imediat ce prinse să vorbească, începu să exercite asupra mea o influentă hipnotică ce mă făcu să-i uit urâţenia fizică. Curând, radeam din toată inima, de spiritele lui. La prima noastră întrevedere am discutat fugitiv chestiunile ce mă interesau. La sfârşitul vizitei, doi membri din colonia sa — tată şi fiica veniră la închisoare şi mă conduseră la palatul de marmură situat pe cel mai înalt deal al Poonei, unde locueşte Lady Thackersay. Lady Thackersay este hindusă şi e una din multele şi bogatele ad­ miratoare ale Gandhi. Când acesta se află in Poonâ şi nu e^ închis, locueşte în palatul ei, de care face uz împreună cu prietenii şi aju­ toarele sale, ca de un hotel. In călătoriile sale dealungul şi dealatul Indiei, în fiecare oraş pe care-1 vizitează, Ghandhi e găzduit totdea­ una în casa unui om ’ bogat. Indiferent de ideile politice pe care acesta le nutreşte. In închisoare, acasă sau în călătorie, Gandhi tră­ ieşte întotdeauna confortabil. L-am vizitat sub manglierul său zece zile la rând, şi mi-am deschis inima. Zelul meu îi produse mare bucurie şi mă încuraja spunând că în tr’adevăr trebuia să mă consacru fără rezerve cauzei umanităţei. Aveam mare încredere în el şi ne înţelegeam foarte bine dar, fiecare din noi avea impresia că juca în mod conştient teatru. „Trăieşte-ţi convingerile” , zise el, sorbind din ceaşca de apă cu miere si mestecând smochine. Când i-am spus că pentru a-mi trăi convingerile, trebuia sa renunţ la ipocrizie, s’o rup cu viaţa de până atunci, să deviu şi eu o pana să trăiesc din munca m âinilor mele şi să renunţ la toate acele proecte ce se bazau pe exploatarea intelectului meu, el îmi răspunse că această hotărîre a mea era cel mai preţios exemplu de traducere a cuvântului în faptă. _ , , Cuvintele lui mă înflăcărară. Eram convinsa ca atunci când voi îi reuşit a contribui la fericirea om enirii urmând sfaturile lui, voi fi răsplătită în cele din urmă printr’o mare linişte sufletească. II întrebai apoi ce trebuia să fac cu Sirios, băieţelul meu in varsţa de cinci ani pe care-1 aveam dela bărbatul de care divorţasem^ in Grecia. El răspunse că fiul ţinea de mamă şi împărtăşindu-mi destinul Sirios avea să devie şi el un paria. . . . Mă întorsei la Bangalore unde făcui un mic rug distrugând toate cărţile, actele, scrisorile şi fotografiile fam iliei, şi-mi dădui toate rochiile cu excepţia unui sari indian (vestmântul indigenilor) pe care-1 aveam pe mine. Curând după aceea plecai din Bangalore şi mă dusei să trăiesc în tr’un sat de paria lângă oraşul Chitaldrug, la câteva sute de mile de acesta, pe marginea junglei. Locuitorii sa­ tului lucrau cu ziua în câmpurile de bumbac. Ei erau plătiţi in bumbac pe care-1 schimbau apoi pe hrană. Trăiau în colibe cu aco­ perişul de paie. . „ „ . _ Casa coruunitătei care avea podeaua pietruita îmi fu data mie şi fiului meu. Ni se aduceau zilnic fructe, legume, şi lapte de vaca^ şi bivoliţă iar autorităţile municipalităţei vecine mă ajutau procurandu-mi pompe pentru curăţirea fântânilor şi alte unelte necesare. Aveam nevoie să-mi încerc tăria, curajul şi voinţa. Intr o zi plecai cu mai mulţi prieteni în tr’o excursiune pe vârful unui munte înalt, în tr’o regiune complect sălbătecită, unde se aflau şapte vechi foitareţe. Muntele era năpădit de tigri şi de urşi, dar oferea perspec­ tive de un pitoresc atât de încântător încât mă hotărîi să petrec o noapte acolo. Mă ocupasem de canalizări, de dezinfectarea fântâ­ nilor, de aplicarea diferitelor măsuri sanitare, şi acum, aveam ne­ voie de reculegere. Simţiam că trebuie să fac o nouă cucerire şi anume să înfrâng frica. Cei doi prieteni indieni cari ma insoţiau îmi căzură în genunchi şi mă implorară sa nu-mi risc viaţa, intr un mod atât de nebunesc. Trebui să vorbesc mult pentru a-i convinge să mă lase singură şi tocmai când disperasem, Sirios se amesteca spunând „Mami, am să fiu cuminte până când te întorci tu Aceste cuvinte puseră capăt discuţiei şi mi se făcu pe voie. Simţiam w

No. 396

îi.;,.. » v c m ü siguranţa că eram î n v - - ...: ■... ¡unii,- .„ rnâ pui‘- . atinge.'-Când cobor!» de pe munte, irt . urra."iî-'-i*e. S.rios mânca orez cu lapte. Căldura pentrucă vara înainta — şi regimul alimentar ;.n ul­ tim « vreme, îmi produseră profunde turburări in organism m pomenii plină de furuncuri. Auzind de boala mea. Gandhi trimise vorbă să viu imediat împreună cu Sirios la Poona. II ascultai. De data această însă nu se mai repetară îndelungile convorbiri sub manglier, aşa cum sperasem deşi cinam acolo zilnic. Locuiam în casa „S ervilor Societăţei Indiene” . Gandhi mă sfătui să fac o expunere a motivelor pentru care in­ trasem în satul locuit de paria, şi atunci, pregătii o scrisoare în care spuneam că am făcut acest pas spre a mă mântui de ipocrizie pe care o consideram o formă a imoralităţei. întrebuinţarea cuvântului „im oralitate” se dovedi însă nefericită pentrucă scrisoarea fu publicată în jurnalul lui Gandhi, „H arijan ’ şi produse o mare frământare. Fui asaltată de scrisori in care mi se cerea să mă explic şi atunci făcui jurământ să nu mai scot o vorbă. Gandhi fu de părere că starea de depresiune şi oboseală în care mă aflam, reclama linişte desăvârşită şi mă trimise în „ashramul său” . Numeroase sunt ashramurile în India. Unele adăpostesc pe cei cari practică „y o g i” , altele formează şcoli ţinute de brahmani pentru fete şi băieţi, iar altele sunt un fel de mici colonii în care se for­ mează asociaţii teosofice. In genere, aceste ashramuri iau naştere în jurul unei personalităţi marcante — a unui mare filo zof sau profesor. Fiecare grup se consacră unei mişcări care are de scop luminarea şi ridicarea Indiei. In fiecare ashram, bunurile sunt o proprietate comună iar membrii contribuesc cu toţii prin munca lor la menţinerea fondurilor. Ashramul lui Gandhi era esenţialmente industrial. Se afla pe malu­ rile râului Sabarmati la şapte mile distanţă de Ahmadabad, un oraş ce numără aproape un sfert de milion de locuitori, situat în Gujarat provincie învecinată cu provincia Kathaiwar unde Gandhi o văzut lumina zilei. Acest loc de retragere unde speram să-mi aflu liniştea sufletului era o vale vastă şi aridă, aproape pustie, în partea cea mai caldă a Indiei şi sosirăm aci, tocmai la epoca în care arşiţa era mai teri­ bilă. Mutându-mă dela Chitaldrug în colonia lui Gandhi dela Sabar­ mati, săream din tigaie direct în foc. Găsii în ashram un grup format din vreo trei sute de persoane de toate vârstele. Clădirile principale erau mari, curate, austere — se­ mănând foarte mult cu închisoarea dela Poona — , până şi la gratii. In afară de acestea, se mai aflau numeroase case m ici pentru pe­ rechile căsătorite. Fiecare din membrii permanenţi ai coloniei trebuia să facă cinci legăminte, dar sunt sigură că nu toate erau cu sfinţenie păstrate. Aceste cinci legăminte sunt: 1) Nonviolentă, 2) Respectarea ade­ vărului, 3) Celibat, 4) Renunţarea la orice posesiune, 5) Swadeshi, sau exclusiva întrebuinţare a produselor făcute în patrie şi de mână. Se plantaseră aci câţiva pomi pentru umbră dar din păcate nu prin­ seseră. Existau câteva livezi de lămâi şi papaya, a căror vegetaţie părea însă bolnavă. Una din strictele legi ale ashramului era ca fiecare membru să facă pe rând corvezile ce revin deobiceiu „necuraţilor” (p a r ia ). Dar după cele ce făcusem în mahalalele Bangalorei, aceasta nu era pen­ tru mine nici o noutate şi nici o greutate. La patru dimineaţa se suna deşteptarea. De cum mă instalai în co­ lonie, îmi făcui obiceiul de a mă scula la 3 spre a-mi lua baia, îna­ inte de a începe munca zilei, aşa că la cererea mea această atribu­ ţie îm i fu repartizată mie. Im ediat ce suna clopotul, membrii coloniei se adunau cu toţii pe o movilă de nisip pe malurile râului pentru oficierea serviciului religios. Acesta consta in vechi imnuri sanscrite şi indigene şi cân­ tece executate de copii şi acompaniate de muzicanţi pe nişte in­ strumente cu coarde, indiene. Un învăţat Brahman prezida cere­ monia. E uşor de clasificat aceste servicii religioase deoarece fondul lo r era adevăratul hinduism. Ele nu sunt ortodoxe ci universale. Religia adepţilor lui Gandhi se bazează pe credinţa în universalitatea şi omogenitatea spiritului omenesc. (U rm a re a şi sfârşitul in num ărul v iit o r )

NOI REDUCERI. TOATE SERVICIILE

COAFORUL C A L E A M O Ş IL O R 5 3 •

BEER

BAC ŞIŞUL

25 L E I

S U P R I M AT

î şi B iju te rii v echi cum păr

„ESANU

ÎP L A T E S C

STR. BRE Z O I A NU, 12

: A u r, B riliante, Sm aragde

CEL M A I BIN E

R. I. —Pa9 18

II

i,

Iii

astăzi geniul plastic al strămoşilor noştri celor mai îndepărtaţi. Izbânzile acestea nu î-au fost suficiente şi curiozitatea-i neostenită îl impinge să caute în orice punct de pe glob s’ar ivi, toate manifestările in­ dustriei omeneşti în începuturile ei. Origina omului pe pământ, descoperirea focului, dibuirile lui în experienţă, acestea sunt problemele covâr­ şitoare pe cari nu încetează să le studieze. Savantul iesuit Teilhard de Chardin vizitându-1 în tr’o zi, puse pe masă un fragment inform . D, Breuil îl luă, îl cercetă câteva clipe şi la întreba­ rea colegului răspunse: - Acest corn de cerb a fost carbonizat la câtva timp după moartea animalului. O unealtă de pia­ tră a slujit la tăierea lui... -— Sunteti sigur de ceeace spuneţi? — întrebă Teilhard de Chardin. Şi, în fata convingerii din nou şi hotărît confirmată, el arătă d-lui Breui) că restul acela de corn fusese găsit la Ciu-Ku-Tîen în aceleaşi zăcăminte şi împreună cu două ţest« craniene de Sinantrop. UBM ĂBILE U NEI DESCOPEBIBI Cei doi etnologi întrevăzură numai decât conse­ cinţele ce puteau să rezulte din această descope­ rire; ele n’au scăpat nici Institutului Bockefeller care conducea săpăturile în colaborare cu guver­ nul chinez şi astfel d. Breuil fu invitat să vie imediat la Peking. Acolo, la patruzeci mile departe de capitală, sa­ vantul coborî în adâncul zăcămintelor înfăţişate sub forma unor crăpături enorme care odinioară slujise de adăpost celor mai prim itive fiin ţe omeneşti şi, treptat, cu scurgerea veacurilor, se umpluse. Pământ, cenuşa, cioburi, alcătuind o grosime de 55 metri separa cele două cranii de sinantrop gă­ site unul aproape la suprafaţă, iar celalt în fun­ dul groapei. Cantitatea straturilor geologice arată că sute şi sute de veacuri despart moartea acestor foste vieţuitoare; or, aceste cranii se aseamănă întru totul; ele aparţin unei rase care, în cursul unui număr de milenii ce nu se pot cifra, n’a evo­ luat câtuşi de puţin. In privinţa datei depunerii lor acolo, geologii o plasează la începuturile epocei quaternare sau către sfârşitul aceleia terţia­ re; dar zâmbesc când aud că tot felul de vulgari¡ată două m a im u ţe m od e rn e care ţin să îşi afirm e calită ţi om eneşti „m od e rn e disputând cu ardoare un m a ich de box.

Mai p o a t e un f a p t ş tiin ţific , fn e p o c a n o a s tră , i a r ă s t o a r n e t o a t e d a t e l e i s t o r i c e ? E ve n im en ­ tul c e d e e u r q e din d e s c o p e r i r e a r e c e n t ă a • ovo n tu lu i Breuil, in Ch in a, in r e g i u n e a Cin-KuTien, e r e v e l a ţ i a c e l e i mai v e c h i ţi mai sur­ p r i n z ă t o a r e m a n if e s t ă r i a in d u st rie i o m e n e ţ t i . Cine a f o s t în tâ iu l o m ?

BA TE LE Henri Breuil e unul din savanţii frâncezi cu renume mondial în materie de antropologie preistorică. încă dela 1910 el face parte din Institutul fondat de către Prinţul de Monaco, iar deosebit de aceasta, e profesor la Colegiul Franţei. Mai mult încă, nu e din tagma savanţilor ce-şi scot învăţătura din texte, încă­ runţesc studiind in-folio-uri şi se mărginesc să tragă concluzii ingenioase din cercetările trud­ nice ale confraţilor. D. Breuil se ocupă cu pre­ istoria de peste treizeci de ani şi studiile sale cu privire la arta paleolitică ar fi suficiente să-i 'ternizeze gloria, deoarece e primul care s’a în ­ cumetat să exploreze grotele cele mai puţin ac­ cesibile, ca să descopere urme de desentiri şi basoreliefuri lăsate acolo de oamenii vârstei de piatră. Mulţumită lucrărilor sale sârguitoare dela Mas d’Azil, in 1902, şi mai târziu la Font-de-Gaume, în regiunea cantabrică, ni-e dat să cunoaştem

A

B i cio n te a de mamă . . . O m oştenim oare tot dela raci m uie r

)

'ială doi oa m e n i a c ă r o r fi z io n o m ie este un qums'tii p u te rn ic al te o r ie i d o r u r i l e . ti-' alăturat un grup de australieni la cure con ţocm^iia f ig u r i i p u r :■ a f i aproape identica cu r m aim uţelor.

uzajul focului, se pricepea sâ-1 folosească pentru lucrarea uneltelor sale şi că-1 păstra perioade extrem de lungi, deoarcce grosimea straturilor de cenuşe atinge în unele puncte chiar şapte metri. s Asemenea descoperiri senzaţionale n au zăbovit sa starnca..-a in cercurile antropologice o emoţie_considerabila. S au şi 1 -mulat obiectiuni cărora 'd.,Breuil, în raportul său către Aca­ demia de Ştiinţe le-a răspuns în termeni oarecum iron ici. .Câţiva critici foarte primejdioşi, presupun ca o seminţie cu mult apropiată de a pitecantropului din Java n a putut sa fie înzestrată cu facultăţi suficiente pentru asemenea cuceriri şl că numai un adevărat om evoluat, care n’a fost inea desco­ perit, le-ar fi autorul. Nu pot decât să regret ca in acele vre-

lată în sfârşit o maimuţă... muzicală. Şi să mai spuneţi că este inferioară om ului !...

zatori susţin că sinantropul trăia acum un m ilion de ani, contim­ poran deci cu pitecantropul din Java. .. .. , 1 oi Neîndoios însă este faptul că între ele, craniul pitecantropului şi al sinantropului prezintă analogii identice cu a l e unor anumite de maimuţe. Totuşi nu sunt cranii de maimuţa; prin cateva parti­ cularităţi chiar, ele îl amintesc pe al omului; volumul lor de o mie cinci sute centimetri cubi e in ferior volumului unui_ craniu ome­ nesc, dar superior gibonului. Se apropie într o masura izbitoare de conformaţia craniană a pigm eilor din centrul african şi din - ceania. De altminteri, anatomistul Elios Smith, venit la Peking > un an înaintea lui Breuil, recunoscuse în acestecrann caractcre_.iaeneşti atât de evidente în cât se mira ca nu găseşte in ele ^şi urmele unor manifestări intelectuale. Asemenea manifestari au trebuii sa apară mai târziu profesorilor Institutului Paleontologic din Pa. îs şi importanţa lor avu darul să revoluţioneze întreaga lume şaiaDe fapt, oricât de interesantă fusese în 1891 descoperirea pitecan­ tropului, ea n’aducea nici o lumină în privinţa gradului de c iv ili­ zaţie a prim elor rase omeneşti, ţeasta, femurul şi ambele masele nefiind însoţite de nici un obiect care să prezinte urmele manii de Nu tot astfel s’a întâmplat în China, unde d. Breuil a reunit să demonstreze că cele două m ii de cuarţi cizelate, ramurile cc cerb şi coarnele de gazelă transformate în pumnale, oasele frontale ale cervidelor modelate în formă de pahar, toate găsite acolo, erau opera sinantropului. El a căpătat siguranţa ca acesta cunoştea

No. 396

—

R. j.

— Pag. 20

t

muri atât de depărtate nu se obişnuia iscălirea operelor; mă voi mulţumi să arăt că omul lui Neanderthal şi rasa lui au fost socotiţi, nu de multă vreme, drept nişte sărmani idioţi, abia în stare să utilizeze silexuri naturale sau să slujească de sclavi, sau animale de povară unui hom o sapiens, autor exclu­ siv al frumoasei industrii musteriane. Dar acest om care n’a fost găsit niciodată e catalogat acum in rândul şi numărul fiin ­ ţelor cu mintea încă întunecată, înclin să cred că acelaş lucru se va întâmpla şi cu sinantropul...” . D. £reuil merge mai departe; el socoteşte că acesta e atât de indemânatec că nu poate să fie decât urmaşul unui lung şir de hominen care a perfecţionat pu­ ţin câte puţin arta de prelu­ crare a pietrei, a oaselor, a coarnelor. Cu el spune sa­ vantul — suntem departe de în­ ceput şi nu mai încape îndoială că bunicul iui trebuia să fi ştiut multe... Pentru noi, cauza e lim pezită: această fiinţă care prin îngusti­ mea taliei şi forma craniului ei trebuia să se apropie de gibon, stăpânea toate primele elemen­ te ale meşteşugului omenesc şi cum n’a fost văzut nici un ani­ mal făcând foc şi cioplind aninelte, convenim aşa cum ne încredinţează d. Breuil, că acest antropoid era un om.

scrie, şpiritualizându-k, d ife­ rite povestiri cari circulau a tunci, fără să caute, în vreun mod oarecare, să îe pue de acord. In principiu, aceste texte au o valoare pur simbolică. Chipul prin care ele exprim ă simbolu­ rile oglindeşte starea cunoştin­ ţelor la epoca în care au fost scrise, şi nimic mai mult. A d e ­ vărul B ib lie i este de ordin filo­ zofic, iar n ic i decum ştiin ţific".

Precum se vede, Biserica e as­ tăzi departe de a mai fi atât de intransigenţă ca pe vremu­ rile lui Galilleu, iar d. Breuil îşi poate continua lucrările fără teama că Tribunalul In ch i­ ziţiei s’ar gândi cumva să-l suG. C.

ŞTIIN ŢA ŞI TEO LO G IA Câtorva ziarişti li s’a părut că descoperirea de la Ciu-Ku-Tien confirma nu numai teoriile lui Darwin şi ale evoluţioniştilor, ci şi faptul că ea trebue să-i in­ tereseze pe teologişti. Sinantropul înrudindu-se de aproape cu gibonul şi pigmeul, se naşte presupunerea că Adam, stră­ moşul lui, era un antropoid^ au­ tentic; or, Geneza ne învaţă că pe acest întâi om, Dumnezeu l-a creiat după chipul şi asemănarea-i proprie. In acest ccop, s’au adresat unui teolog ilustru, superior al unei mănăstiri, care le-a cerut să nu-i divulge numele; păcat, deoarece ingeniozitatea explicaţiilor sale care pune admirabil de acord ştiinţa cu sfânta Scriptură, îi face cinste. — De ce — a răspuns el — să considerăm Biblia ca un ma­ nual de istorie? Acei cari au compus-o, s’au mărginit să tran­

d

N° ~

f* ..

U L T IM U L ZBOR STRATO SFERIC *w v-'o1 nuaoiid fotografia noastră pe profesorul Cosyns — căruia î-a reuşit zborul în stratosferă . fotografiat în faţa nacelei, îna^ ¡n t e de plecare,

-- -

^

/f: r°ri

PURGATIVUL plâcuts ig u r

RAPID

PURGEN (Dr&aycr; IN T O A T t

FARMACII

Si

ftOţHERlI

Bl JU TIE R IA „E L IT E I“ 14 Calea Victoriei 14, B u c u r e ş t i I Vis - a -v is d e Bine

Socec

asortat

cu:

Bijuterii, Ceasornice, Argintării, Optică

Atelier s p e c i a l de comenzi şi repara|iuni Cumpărăm fi vindem: Briliante. Diamante, Perle, Platină, Aur şi Argint, O F E R R I N D P R E Ţ U R I M ARI S P E C I A L I T Ă Ţ I !N H C ILIM B A R V E R I T A B I L TELEFON 4 J 9 . M

No. 396

M ATC H UL DE TE N IN S GERMANIA-ROMÂNIA La Berlin s’ a disputat săptămâna trecută, matchul de tennis dintre România şi Germania pentru Cupa Davis. In fotografia noastră, Alexandru Hamburgher (Rom ânia) şi Von Cr^mm (Germ ania) înainte de match.

R. I.

Pag. 21

Casa regească. — Clădirile ----O singură fabrică şi un singur acuzat.

■ **

|p

N stat ciudat de fermecător, ir, oare nu există tramvaie şs au­ tobuze sgomotoase! După ce-ai arătat permisul, treci printr'o poartă mohorâtă şi umbroasă şi apari in razele soarelui, înaintea unor ziduri luminoase, orbit de lumina intensa, iermeca de grădini ea din basme, care înconjoară aci toate clădirile.

U

CASA REGEASCA 0 atracţie deosebită a Vaticanului o constitue aşa numit a „casă regească” adică acea casă destinată suveranilor stră:m, lunci când vin aci în vizită. , Valoarea obiectelor, în special a obiectelor de arta, care se găsesc în această casă, abia poate fi exprimată in cifre. Tablouri veritabile de Rubens, de Nan Dyck. sculpturi d e Bernini şi alţi mari maeştri mon­ diali, plafoane împodobite cu aur veritabil! Numai pentru de­ corarea plafoanelor s’ a Întrebu­ inţat 64 de kgr. de aur, .Şi marmora podelelor! Pode­ lele şi cadrcle uşilor sunt toate din cea mai fină marmoră a fri­ cană, prelucrată în cele mai mari fabrici de marmora din Milano. Tronul din sala tronului e lip ­ sit de obicinuitul baldachin, de­ oarece acel ce poposeşte în această casă, este in definitiv nu­ mai un oaspe al unuia care du­ pă concepţia bisericii catolice, stă deasupra lui ca un locţiitor a lui Christ. Pereţii sunt de un roşu de purpură, tapisaţi cu damasc de cea mai bună şi mai scumpă ca­ litate. Există un^ salon în „Casa re­ gească” , a cărui mobilă este îm ­ brăcată în tr’o catifea, care nu mai există astăzi. Acum vre-o câteva veacuri, această catifea a fost confecţio­ nată în apropiere de Genova. Catifea în culori de pastel, cu un fond verde-albastru, cu admira­ bile flori colorate, care sclipesc de par’că ar trăi. . Numai un american se zice ca ar mai poseda o mică bucăţică Untr’o asemenea catifea, pe ca­ re o ţine sub sticlă, din cauza raloarei ei nepreţuite. Intr’ adevăr, această bucăţică ăt stofă, are o valoare form ida­ bilă. Papa însă, posedă o întreagă garnitură, apărată de o îmbră­ căminte de piele, special con­ fecţionată. în camera de lucru, in cart ¿unt prim iţi înalţii vizitatori, găsim covoare chinezeşti, mar­

moră tablouri veritabile de uri colorit minunai în care abundă lu crările cele mai rare ale celor mai celebri pictori. fa m e rile da dormit au câte-un mic altar, cu perne de mătase, iar dângă fiecare dormitor, se găseşte câte-o camera pentru ser­ vitori. Încăperile sunt atât de elegante şi frumoase, cum nu le gasin. nici în cele mai mari hoteluri de lux pentru oaspeţi iluştri. Nii mai vorbim de camerile de baie, care posedă un lux remarcabil totul e marmoră. ^ ’ E drept că în definitiv e vorba de o casă, în care stau nuni a: | regii când vin ca oaspeţi. Acum sunt aşteptaţi în curând, oaspeţi: regali din Belgia, care urmează să sosească după ce principesa i moştenitoare va naşte. CLĂ D IR ILE STATU LU I Vaticanul, care are poate ir j total cinci sute de^ cetăţeni a j tolici, şi caro tot aţâţi supuşi it- j ligioşi, posedă o poştă proprie, o monedă proprie, un palat a! guvernului, şi o justiţie proprie. Palatul guvernului, este o clă­ dire uriaşe, luminoasă, cu_ mul te camere, din care răsună sgomot de maşini. Banii Vaticanului, nu .suni fa­ bricaţi „în ţară” , ci la Borna. Poşta e absolut modernă: c -se strălucitoare şi polisate, gh r cu geamuri admirabil şleli te, de o eleganţă, pe care nu o u-zi ! la Roma. Dealtfel nu e lipsit de interes faptul că un bilet de călătorie dela Vatican până la Roma, cos­ tă cincizeci de centime, pe când un bilet pentru oraşul Bon; costă numai cincisprezece centimi, aşa dar mai mult de cât triplu. Dar in definitiv Roma e.. străinătate! Fireşte, Papa are gara lui proprie şi trenul lui propriu. Şi ce sală de aşteptare! închipuiţivă o sală de aşteptare cu po­ deaua executată din marmora cea mai fină Trenul Papei se zice că ar fi plin cu perne de

’apa Piui; X l kt o şedinţă so­ ţim nu a bisericii catolice şi in tim pul unei slujbe religioasă

nătase, cu cele mai frumoase iroderii. Şi acum, In ceeace priveşte justiţia acestui stat, Vaticanul ire, ca orice stat, tribunalul său civil şi penal. Totuş, în faţa arestui tribunal penal n’a apărut oină acum decât un singur acuzat. Un străin, un italian, care a încercat să fure pietre preţi­ oase în biserică. Celulele inchisoarei prevă­ zute cu lumină electrică, sunt instalate modern şi frumos. De­ sigur mulţi acuzaţi din alte ţări ar fi încântaţi să-şi ispăşească aci pedeapsa lor. Justiţie şi închisoare există la Vatican, dar afaceri nu. LA VATIC AN E E F T IN Şi. totuş există o afacere. O afacere pentru care orice străin, in special orice roman, in vidia­ ză Vaticanul. Există anume un mare maga­ zin de alimente, în care totul e fantastic de eftin. lnchipuiţi-vă că, pe când la Roma plăteşti pentru un kilo­ gram de zahăr şase lire şi cinci­ zeci de centesimi, cetăţeanul Vaticanului plăteşte pentru această marfă numai o liră şi cincizeci de centesimi. Aceasta este în general dife­ renţa de preţuri între Roma şi Vatican. Lucrul se explică prin faptul că Vaticanul cunoaşte taxele va­ male. Atunci — s’ar zice — orice gospodină din Roma, n'are de cât să facă câţiva paşi până la Vatican, ca să se aprovizioneze acolo cu merinde. Da, dar lucrul nu e atât de uşor I întâi, e foarte greu să pă­ trunzi în general, in Vatican. Această cetate e înconjurată de un zid şi în fata fiecărei intrări sunt postaţi gardişti elveţieni care păzesc cu atenţie şi vo r să ştie: încotro, cum, la cine, etc. Şi tot atât de riguros este con­ trolul ca nu cumva să »e efectu­ eze vreo contrabandă din V ati­ can. Aşa, de exemplu, există un restaurant elveţian la Vatican. Mai înainte, pe când Vaticanul nu era încă un oraş în sine, pu­ teai vizita acest restaurant şi luai dejunul în mijlocul gardiş­ tilor elveţieni. Dar astăzi ? Astăzi in faţa in ­ trării stă unul din paznicii el­ veţieni şi ie lămureşte că este interzis să vizitezi restaurantul, afară doar dacă eşti din Elveţia. Nici un străin n’are voie să pă­ şească în acest restaurant, care cuprinde o mică sală cu trei mese, pentru oaspeţi elveţieni. SINGURA

FABRICĂ

Nici o fabrică, nici un depo­ zit şi aproape nici o femeie. Dacă vezi vreuna, e îm brăca­ te într’o rochie de culoare în ­ chisă, nefardată, cu mâneci lungi, şi nedecoltată. Şi totuş există o fabrică la Vatican, şi chiar una din cele mai frumoase din lume! 0 fabrică din mozaic, care a fost întemeiată de papii din veacul al V-iea. In această fabrică se găsesc în dosul zăbrelelor, închise 10 mii de serteraşe, nici mai mult, nici mai puţin decât 28.500 de pietre mici, în cele mai variate culori! Cele mai frumoase şi mai mari tablouri ale maeştri­ lor celebri, sunt reproduse aci din pietre de mozaic.

Vezi un tablou, un veritabil Rubens sau Tizian, îl recunoşti întocmai şi abia lâ un examen mai atent, constaţi -că tabloul e alcătuit in realitate din p ietri­ cele din mozaic. Aceste pietricele, uneori mai mici decât un act de gămălie, sunt tăiate cu mâna, după zile de trudă neînchipuită, şlefuite, rotunjite, puse una lângă alta. Din aceste piese se naşte apoi, după unul sau doi ani — cam atâta timp necesar pentru a constitui tablou din mozaic — un cap superb de madonă. Munca este obositoare, tablo­ urile pe cari le vezi aci, sunt scumpe, dar truda depusă 5n această operă, este unică în ge­ nul ei. Pe un gang atârnă portretele diferiţilor papi. După aceste portrete, au fost imitate, fa i­ moasele portrete papale în mo­ zaic, din biserica Sf. Paul. Statul cel mai bizar din lume are şi cel mai bizar gen de fa­ brică. I. S.

Aveţi dinţi albi şi frumoşi? Daca nu puteţi răspunde bucuros «da* la această întrebare, vă sfătuim să încercaţi cu Chlorodont Chlorodont este o pastă de dinţi care posedă cea mai largă putinţă de curăţire, fără totuşi a dăuna preţiosului smalţ de pe dinţi Dinţii îngrijiţi cu Chlorodont, capătă strălucire ţi frumuseţe.

O v...uoare ne trim ite foto­ grafia de mai sus, luată cu pri­ lejul unei excursiuni pe malul Bistriţei.

^Doamnelor! ...«•••dlHfill!C E REŢ I COAJffjgiF O â lflftu D v s . VOPSEA DE PÂR

Pentru a desăvărfi cu succes îngrijirea zilnică a dinţilor şi a gurii, folosiţi neapărat şi apa de gură Chlorodont, care nu este numai o plăcere pentru simţul gustului, d un mijloc de a împrospăta fi răcori gura, precum baia dă vigoare corpului. Este concentrată la maximum fi de aceia poate fi folosită cu economie.

Pasta de dinţi: Tuburi a câte Lei 16.- fi Lei % Apă daţuri: Sticla. . . . Lei 40.- fi Lei 75.*

TONAL îîu

naturale

C a le a M o ţ i l o r 131 B R O Ş U R I B U C U R E Ş T I GRATUUE

tSVOARELE STATULUI FRANCEZ

VICHY-CELESTINS RINICHI - B Ă ŞIC A -

GUTĂ -

DIABET - ARTRITISM

VJCHY GRANDE- GRILLE V v lI r

No. 396 —

R. |. -

U O I TI A ▲ IL. STţTaie AfecţiunileslomacuIUI V I .- n U rP 1 ¡mimului

P«9- 23

Oela Greta

• aterin e H e p b u r n

în d o u â u iilt w in m in u n a te . ( F o t o R. K . O. R a d i o )

De şapte ani, o figură de legendă domneşte în lu­ mea cinematografului: Greta Garbo. N ici o rivala n’a izbutit, în acest timp, să-i răpească^ supremaţia. Fiindcă nici una nu se ridicase la înălţimea ei. Dar, iată... Pe neaşteptate, o necunoscută îşi face apariţia şi, în tr’un singur an, înainte ca film ele ei să fi rulat încă pe toate ecranele lumii, se vorbeşte la H ollyw ood de o nouă regină a cinematografului... Katharine Hepburn se numeşte actriţa genială şi irezistibilă, care a cucerit lumea,, fără ca nimeni să-şi poată explica precis extraordinarul ei triumi. Care e secretul acestei personalităţi curioase şi atrăgătoare? . Katharine Hepburn posedă temperamentul^ genial al artistei născute. Nu s’a văzut încă niciodată pe ecran o libertate atât de deplină, o contopire atât de ab­ solută între actor şi personagiul interpretat. Cei mai mari artişti îşi repetă rolurile cu minuţiozitate, învaţă textul rând cu rând, repetă situaţiile gest cu gest cu gest. Jocul Gretei Garbo nu e decât o lungă serie de studii bine.pregătite şi meditate în faţa oglinzii. Cu totul altfel se petrec lucrurile în cazul acestei uimitoare Katharine Hepburn. Fără nici o repetiţie prealabilă, fără nici un efort aparent, Hep­ burn îşi joacă scenele cu o spontaneitate care i-a uimit pe technicienii studioului, pe regisori, pe cri­ tici si pe... spectatori. Katharine Hepburn ne asigură de realitatea vieţii, de frumuseţea mişcării şi a tinereţii. Triumfătoare, ea ar trebui să pătrundă în grădinile misterioase unde fiece plantă e o viaţă, u n d e sufletele celor pe care ii aşteaptă moartea sunt flo ri pe jumătate o fi­ lite... Grădina ar în flori din nou, pământul s’ar simţi întinerit sub pasul ei rapid, înaripat, ca pa­ ul unei zâne luminoase... Katharine Hepburn insuflă curaj şi forţa. hanţa ei e un torent de sentimente şi emoţii pe care le îm ­ parte cu amândouă mâinile, fericită, triumfătoare... Ce se va întâmpla? 0 va detrona Hepburn pe Garbo? Temperamente prea diferite, ele nu vor intra în conflict. Una e Visul, cealaltă e Viaţa. Prim a încântă prin magia prezenţei, a doua entuziasmează prin geniul impetuos âl jocului ei... Katharine Hepburn intră astfel în rândul m arilor f i ­ guri ale cinematografului, lume fantastică a um­ brelor... JAMES CRAY

Garbo la

Katharine Hepburn;

O fe r im cititorilor noştri . 0 0 0 lei p e n t r u o i d e e ha în c e p u t u l t o a m n e i , r e v is t a ,,R e a li t a t e a Ilustrată” v a îm b r ă c a o haină n o u ă ; va a p ă rea intr'utt f o r m a t m ă rit, aşa încât a s p e c tu l e x t e ­ rior să f i e m a i p lă cu t şi f o t o g r a f i i l e să se poa tă aranja m a i estetic. D a r odată cu s c h im b a r e a f o r m e i d o r i m să aducem şi îm b u n ă t ă ţ ir i d e f o n d , î m b u n ă t ă ţ ir i care să satisfacă g u s tu l u n u i n u m ă r cât m a i m a re d e cititori. D e v i z a „ R e a lit ă ţ ii I l u s t r a t e ” e s t e că ea aparţine p u b lic u lu i şi ca ea t r e b u i e d e c i să se c o n f o r m e z e d o r i n ţ e l o r lui. A p e l ă m d e c i la citito rii r e v i s t e i să n e s p u n ă care lip su ri ar t r e b u i î m p lin it e în ,,R e a lita t e a Ilu strată” , c e f e l d e a r t ic o le ar d o r i să citeasca, ce f e l d e c o n c u r s u r i să in stitu im , c e f e l d e f o t o ­ grafii să p u b lic ă m , în a fa ră sau în lo c u l c e l o r de azi. V o m s u p u n e p ă r e r ile , c e se v o r p u t e a lua în c o n s id e ra ţie , a p r e c i e r ii c iit o r ilo r n o ş tr i şi v o m p re m ia id e ile p e c a r e le v o m atlopta, id e ile p e care le v o m c o n s id e r a s u s c e p tib il să m u l ţ u ­ mească p e cititori. A c o r d ă m cinci p r e m i i în v a l o a r e totală 90.000 lei.

_____ mmmm

P r e m iu l I, p r e m iu l II,

SOOO Ie i 5 0 0 0 le i

de

mmmm

P r e m iu l III, P r e m iu l IV , P r e m iu l V ,

3 0 0 0 2 0 0 0 2 0 0 0

Ie i Ie i Ie i

■ ■

JVm s e v o r lua în c o n s id e r a ţ ie

id e ile n e s e ­ r io a s e şi nici a c ele a c a r e nu au un c a r a c t e r d e in o v a ţ ie p e n t r u r e v is t a n o a s tră ( n ’au m a i f o s t f o l o s i t e d e r e v is t ă pâ n ă aci). O r i c e id e e n o u ă p e c a r e o v o m p u b lic a v a f i p r e m i a t ă , ia r în cazul că în a fa r ă d e c e l e cinci a m m a i p r i m i şi a ltele, n e o b l i g ă m să r e c o m ­ p e n s ă m p e a u t o r cu o s u m ă echitabilă. V o m p r i m i p ă r e r i l e c itit o r ilo r n o ş tr i până la s fâ r şitu l lu n e i S e p t e m b r i e , iar d e c e r n a r e a p r e ­ m iilo r se v a f a ce la I O O c t o m b r i e . F i e c a r e s c r is o a r e c a r e ni se v a t r i m i t e p e n ­ tru a cest c o n c u r s va t r e b u i să p o a r t e în co lţu l d e j o s , din stânga, c ite ţ scris, in d ica ţia : „ O i d e e ”, iar p e v e r s o n u m e l e şi a d re sa e x p e d it o r u lu i. N o i v o m în r e g is t r a s c r is o r ile în o r d in e a p r im i r e i lo r şi le v o m d e s c h id e d e a b ia la s fâ rşitu l lunii S e p e m b r i e . I n m o d u l acesta, dacă î n t â m ­ p lă to r d o i inşi n e c o m u n ic ă a c e e a ş id e e _ g e c a r e n o i am a p lica -o , v o m p r e m i a p e a a celu ia c a r e a f o s t c e l dintâi.

0 înţeleaptă precauţiune digestivă

200 DE A.NI D ELA CO­ LO N IZA R E A O LTE N ILO R IN BAN AT

Dacă sunteţi predispuşi la indigestiuni suferiţi în mod inutil, căci puteţi obţine o uşurare re­ pede şi sigură luând Magnesia Bisurata. Foarte adeseori turburările digestive datoresc origina lor hyperchlorhidridei sau ex­ ces de aciditate şi Magnesia Bi­ surata neutralizează excesul vă­ tămător, prevenind astfel senza­ ţiile de arsură, greutate la sto­ mac, râgâelile acide, dilatările şi toate indispoziţiile cari urmea­ ză fermentaţiei alimentelor. Cu Magnesia Bisurata nu veţi aş­ tepta ore întregi pentru a simţi o uşurare; ea acţionează în câte­ va minute şi întrebuinţarea sa nu produce obişnuinţă. Magne­ sia Bisurata care este inofensi­ vă şi uşor de luat, se găseşte de vânzare la toate farm aciile şi drogueriile, la preţul de lei 75 sau in format economic lei 110.

Ir, ziua de 15 August, comuna Comloşul bănă­ ţean din jud. Tim iş-Torontai a sărbătorit 200 de ani de când prim ii colo­ nişti olteni din Craiova, Slatina şi com. Polovraci s'au stabilit în Banat, dând fiinţă acestei localităţi. Fotografiile noastre re­ prezintă : Asistenţa, tribu­ na oficială şi grupul tine­ rilo r care fac instrucţia preregimentară . (F o t o şoa ra ).

No. 196

_ R. I. - Pag 25

L e o n a r d o -T im i-

Articolu de mai jos dezvălue câteva cazuri senzaţionale de sp onaj din tim pul râ z io iu ui. Trenu rile în tre luinţate de spioni şi pericolele la care aceştia se ex .u n la orice momen sun; adm rabil d ezvâ lu iteîn rândur le de mai jos. N ziua isbucnirei răsboiului, intră în vigoare o serie de mă­ suri ce privesc populaţia civilă paşnică şi cari, deşi destul de aspre, nu sunt privite ca vexatorii. Acestea sunt: regle­ mentarea călătoriilor în ţările rămase neutre, închiderea graniţe­ lor, stări excepţionale în comerţ şi industrie (m oratoriu), preda­ rea armelor de vânătoare şi a revolverelor, declararea persoane­ lor străine adăpostite, etc. La aceste măsuri se mai adaogă în zo­ nele de operaţie, condiţionarea călătoriilor civile de permisele eliberate de anumite comandamente militare şi apoi ur.ele regu­ lamente foarte riguroase: stingerea tuturor lum inilor în cursul nopţii şi interzicerea eşirei din casă după lăsarea serei. O parte din aceste măsuri este necesară pentru a înlesni contro­ lul persoanelor civile, între cari se ascund un mare număr de agenţi inamici. Este absolut sigur, că puţin timp înaintea isbuc­ nirei răsboiului, s’au mai adaogat la spionii de mult stabiliţi în ţară, un mare număr de noi veniţi, cari vor -forma armata secretă inamică ce activează în tot timpul răsboiului, zădărnicind jertfele şi slăbind rezistenţa naţiunei militante. Ştiind acest lucru, nici o măsură nu ne va pare prea aspră sau vexatorie. Dim potrivă : dacă cunoaştem dedesubturile luptei secrete, vom fi de ajutor organele statului, căci de multe ori dintr’o observaţie banală, se dă de urma unui focar de spionaj inamic. Explicând sistemul de ofensivă şi apărare, vom aduce numeroase exemple din trecutul răsboi mondial, cari evidenţiază eroismul şi stăpânirea de sine necesare pentru aducerea la îndeplinire a or­ dinului primit. Căci spionul este în majoritatea cazurilor, tot aşa de erou în executarea datoriei sale, ca şi soldatul şi ofiţerul din tranşee: serveşte patria sa, cu preţul vieţei. Numai traficanţii de ştiri militare şi trădătorii cauzei proprii sunt moralmente con­ damnabili. Activitatea spionului se adaptează fazelor răsboiului. In primele zile de confuzie generală ce se numeşte „m obilizarea” , spionul caută să afle date certe despre forţele trimise la diferite puncte ale frontierei ameninţate. Şi în privinţa aceasta, el şi-a satisfăcut datoria cu prisosinţă, dacă află unde au fost trimise unităţile de elită, adică diviziile cu trupele cele mai bune ale ţării. Spionul are relaţii, pregătite dinainte, cu o fiţerii şi subofiţerii acestor unităţi. Petrece trupa la gară, strigă din răsputeri „trăiască” , in­ tonează imnul naţional, îmbrăţişează plângând pe o fiţerii cunos­ cuţi şi le face mici bucurii: flori, o cutie cu ţigări bune... Natu­ ral, unul dintre ei va face bunului şi patriotului său prieten, o con­ fidenţă: — „Se vorbeşte, că ne ducem la frontiera cutare... ar fi spus domnul colonel către domnul maior cutare. Probabil, în spre cutare punct...” şi bunul prieten ştie acum ceva foarte im ­ portant: că acolo unde o divizie de elită va fi pusă în luptă, ur­ mează o operaţie de o mare importanţă, deci ofensiva probabilă va avea loc în sectorul cutare. Şi ajungând acasă, va lua măsuri pentru comunicarea ştirei către comandamentul armatei din

I

l n spion executai p r i n

C E

S

S

RQ

i

A C C O

T

spânzurătoare.

a v

E c

P L A I

u E

J E V O

US

c, E

RE

p T

CE.

U n spio n rănii, păzit de agenţi.

-Voie m uzicale ca m ij lo c de spionaj ţara inamică pe care o serveşte. Iar rezultatul ofensivei este compromis. Să presupunem, că nici un ofiţer nu a ştiut, unde va pleca transportul. Ordinul respectiv este închis în tr’un plic sigilat, în buzunarul colonelu­ lui şi poartă inscripţia: „Va fi deschis în staţia X ". Gara respectivă este un nod de căi ferate, deci ajungând ¿»colo, încă nu se ştie direcţiunea pe care o va lua trenul. Deschizând plicul, coman­ dantul află că noi ordine îl vor aştepta la coman­ damentul gării Y, unde urmează să plece după ce oamenii au prim it raţia zilnică de mâncare. Şi astfel, nimeni nu ştie unde se duce trupa şi unde vor auzi primele gloanţe şuerând. Insă... nici spionii nu dorm.

In toate gările noduri de cale ferată, se găseşte desigur câte un agent inamic, având ocupaţia de chelner în restaurantul gării, hamal, la nevoe ca simplu călă­ tor şi bineînţeles, patriot care GiiservS număru! unităţii şi în ­ dată ce a aflat numărul regimen­ tului, ştie din ce divizie face parte şi care este valoarea de luptă a acestei divizii. Spionul a fost doar ani de zile pregătit pentru „specialitatea” ţării respective. Deasemeni, el ştie ce însemnează un transport de m ortiere grele: începe o ofensi­ vă, trebuesc undeva dărâmate forturile şi poziţiunile. Dar nici nu este nevoe, ca să se ocupe personal de adunarea tuturor inform atiunilor. Este Un rt.’olver in fo r m ă de toc re suficient, dacă locueşte în tr’o în'., întrebuinţat de s p io n 1 casă, care se află lângă o barie­ Butonul din stânga este descăi ră de tren, luminată şi peste cătorul. In dreapta, cartuşul noapte spre evitarea accidente­ lor. De după storurile lăsate, el va observu necontenit trecerea vagoanelor, pe cari sunt făcute multe inscripţii şi desenuri... cum se obicinueşte în prim ele zile de înflăcărare. Germanii au scris „Nach P a ris!” pe vagoanele lor, făcând şi caricaturile explicative despre inamic, iar francezii aa scris „A B erlin !” ilustrând exteriorul vagoanelor la fel. Aşa dar nimănui nu i s’au părut suspecte, câteva lin ii şi puncte, trase cu tibişir, eventual cifre şi litere scrise, de parcă ar fi relatările o fi­ ciale, obicinuite la Căile Ferate. Şi aceste semne au fost scrise de... agenţii străini, indicând după un cifru dinainte stabilit, nu­ mărul unităţilor. Şeful şedea acasă şi le citea, de pe pereţii va­ goanelor în trecere. Trenurile m ilitare merg foarte încet, din cauza suprapopulării lin iilo r de cale ferată. încep primele operaţiuni. La spitale sosesc prim ii răniţi, cari au parte de o prim ire mişcătoare. Şi ştiind că o lună mai târziu, n i­ meni nu se va mai ocupa de ei, caută să se afişeze prin povestirea cât mai amănunţită a zilelor petrecute în foc. Datele pozitive sunt notate de cineva din personalul sanitar şi trimise, pe căi dinainte pregătite, serviciului de informaţiuni al... inamicului. Intr’un spital de campanie, situat în Galiţia deci aproape de fron­ tul austro-rus, a sosit într’o zi o călugăriţă, cu actele în regulă şi natural, şi-a văzut imediat d£ treabă. Era supranatural, cum a mun­ cit ea; ziua şi noaptea a fost neîncetat în jurul răniţilor, îngrijea cu devotament şi abnegaţie pe cei sosiţi, se ocupa de fiecare 111 parte... intr’un cuvânt, era un model de soră de caritate. Totuş, intr’o" zi spitalul este vizitat de un ofiţer german, şeful centrului de informaţiuni de la o divizie apropiată. Acesta cere să i se aducă sora Inocenţia, spre a fi anchetată. Medicul şef al spitalului se