Razboaiele Balcanice [PDF]

Zitiervorschau

Ştefania-Viorela DUMITRACHE Clasa a-XI-a G ROMÂNIA ÎN RĂZBOAIELE BALCANICE (Referat ISTORIE) Primul razboi mondial a fost precedat de doua razboaie regionale, purtate între anii 1912-1913, în sud-estul Europei, denumite razboaiele balcanice. Acestea au avut drept cauză principală dorinţa tinerelor state nou apărute în peninsula Balcanică de a-şi împărţi posesiunile otomane în Europa. Razboaiele balcanice au avut loc pe fondul acumularii tensiunilor pe plan european si pe plan regional. Între cele doua blocuri militare opuse, Antanta (format din Franta, Anglia si Rusia) si Puterile Centrale (format din Germania si Austro-Ungaria), nervozitatile cresteau. Dupa 1907, acestea sînt din ce în ce mai vizibile si mai active. Evolutiile din sud-estul Europei urmau acelasi curs, avand loc manifestarea din ce în ce mai violenta a nationalismelor, mostenire a secolului al 19-lea. Pentru cîteva sute de ani, stapînirea otomana unificase sudestul european. Criza orientala, care aparuse la jumatatea secolului al 19-lea, se adîncise, iar înlocuirea autoritatii otomane cu cea a statelor nationale marise apetitul ideii nationale catre constructia politica si culturala a noilor state. Proiectele nationale ale natiunilor din centrul si sudul Europei nu se puteau realiza decît unul împotriva celuilalt. În primul razboi, Liga Balcanica, formata din Bulgaria, Muntenegru, Serbia si Grecia, a luptat împotriva Imperiului otoman. Momentul izbucnirii luptelor găseşte Imperiul Otoman în timp ce încerca încetarea războiului cu Italia. Urmare mobilizării aliaţilor,conflictul este declarat deschis. România acceptă să-şi păstreze neutralitatea în schimbul participării la o viitoare conferinţă de pace în care să-i fie ascultate doleanţele. Turcii abia ieşiţi dintr-un război, decretează o nouă mobilizare, dar nu fac faţă aliaţilor care avansează rapid: bulgarii sunt aproape de Constantinopol, grecii ocupă Salonicul,sârbii invadează nordul Macedoniei iar muntenegrenii asediază oraşul Scutari din Albania. La 3 decembrie 1912 se semnează armistiţiul cu Bulgaria iar la 30 mai 1913 are loc Conferinţa de la Londra. Turcii pierd toată Europa cu excepţia Constantinopolului şi a unei fîşii adiacente. Muntenegru care cucerise Scutariul promeşte districtul Novi Pazar ce îi separa de Serbia iar albanezii îşi câştigau independenţa. Grecia câştigă insula Creta, Serbia primeşte o parte din Macedonia, restul fiind împăţit de Grecia şi Bulgaria. Tratatul de la Londra nu i-a mulţumit însă pe bulgari. În consecinţă se declanşează al doilea război balcanic de către Bulgaria, care fără o declaraţie prealabilă atacă vechii aliaţi (Grecia, Muntenegru si Serbia). Pentru bulgari consecinţele vor fi dezastruaose, chiar dacă în primă fază se părea că îi vor învinge pe greci şi pe sârbi. România a intrat în razboi împotriva Bulgariei, la capatul caruia a obtinut Cadrilaterul.

În acest context prezenţa României în cel de-al doilea razboi balcanic din 1913, reprezintă o temă de studiu de deosebit interes. Pentru început, este important de stabilit care era locul României în geopolitica regionala a Balcanilor la începutul anilor 1910 si de ce nu s-a angajat, de la început, în acest conflict: „România nu a intrat de la început în razboi pentru ca nu i s-a permis de catre marile puteri. Statele balcanice vor pune în aplicare nu doar propriile interese legate de proiectul national în forma sa maxima, dar se vor lasa ghidate si de simpatiile sau antipatiile politice la nivel european. România a avut aceasta ambitie de a juca un rol în Balcani, de a se situa pe pozitii mai importante fata de vecinii sai. Într-o oarecare masura, România era îndreptatita sa pretinda pozitia de arbitru al Balcanilor. Din punct de vedere economic, România era cea mai dezvoltata tara din regiune, era cea mai urbanizata, avea o economie, cu limitele ei, functionala, dispunea de cale ferata. Avea anumite atuuri fata de vecini. Pe de alta parte, România nu era pregatita sa faca fata acestui rol pe care si-l asuma. Si aceasta se va vedea la scurta vreme dupa ce România va intra în razboi. Desi nu a purtat operatiuni militare propriu-zise, armata româna a pierdut cîteva mii de soldati din cauza unei epidemii de holera, care a scos în evidenta toate tarele organizarii militare, tare care se vor vedea, din pacate, si în anul 1916, cînd România va intra în primul razboi mondial.”1 Războiul se termină după 15 zile, odată cu intrarea în război în 1913, total surprinzător, a României. Armata româna a trecut Dunarea pe 10 iulie 1913 amenintînd Sofia, capitala Bulgariei. În acelasi timp, Imperiul otoman ameninta la granita bulgara dinspre sudest. Cu toate ca armata bulgara iesise învingatoare în luptele împotriva armatelor greaca si sîrba din Macedonia, guvernul bulgar ameninţat pe trei fronturi a cerut pacea semnata la Bucuresti pe 10 august 1913. În urma acelei paci, România a anexat Cadrilaterul, teritorul din sudul Dobrogei si nord-estul Bulgariei, ocupat înca din 10 iulie. „România a facut o greseala acceptînd propunerea marilor puteri de a anexa o parte din sudul Dobrogei, Cadrilaterul, deoarece ea se va conecta în mod direct la toate problemele balcanice. Bulgarii nu au uitat ofensa si nu vor întîrzia sa-si ia revansa în 1916. Aceasta participare a României la cel deal doilea razboi balcanic a fost, în buna masura, o aventura. În 1913, clasa politica româneasca, regele Carol I, Titu Maiorescu, ministrul de externe, au încercat sa arate Europei, vecinilor din Balcani, care este puterea României. A fost un moment de mîndrie nationala prost înteleasa, a fost într-un fel ambitia unui popor mic de a arata Europei ca era altceva decît în realitate.” 2 Departe de a rezolva conflictele, pacea de la Bucuresti nu a reusit sa lichideze animozitatile dintre natiunile din regiune, iar primul razboi mondial nu a fost decît ocazia pentru luarea revansei. Nici urmarile primului razboi mondial nu au satisfacut pretentiile politice ale natiunilor balcanice si, privind în urma, 1

România în războaiele balcanice, Alin Ciupala, profesor de istoria românilor la Universitatea Bucuresti, Prelegere Radio România International, 01.07.2008, http://www.rri.ro/arh-art.shtml? lang=2&sec=40&art=8410 2

Ibidem

nici urmarile celui de-al doilea razboi mondial. Dupa o suta de ani de ura, se pare (speram) ca Europa de Sud-Est a gasit, în sfîrsit, calea catre împacare.