Psihoterapia Poststres [PDF]

Zitiervorschau

Psihoterapia copiilor cu sindrom al stresului post traumatic Elaborat de: Oxana Furtuna – Şevcenco, magistru în psihologie

Identificarea SSPT   

 



prezenţa unui eveniment identificabil considerat cu potenţial de a provoca supărare majorităţii indivizilor; trăiri repetitive a evenimentului traumatic evitarea locurilor, activităţilor, gândurilor, emoţiilor, a discuţiilor, oamenilor sau a situaţiilor care ar putea reaminti evenimentul traumatizant; creşterea alertei interioare; o îngustare a interesului faţă de lumea exterioară cu manifestări de indiferenţă faţă de persoane apropiate sau diminuarea manifestărilor afectuoase faţă de persoane semnificative; simptoamele durează mai mult de 1 lună.

Evenimentul traumă Eveniment de o intensitate şi tensiune majoră în viaţa subiectului, reacţia căruia poate fi caracterizată prin incapacitatea de a răspunde în mod adecvat situaţiei şi tulburări cu efecte patogene durabile în organizarea psihică;  Subiectul a trăit, a fost martor sau s-a confruntat cu evenimente în timpul cărora integritatea fizică a sa sau a altuia a fost ameninţată. 

Trăiri repetitive a evenimentului traumatic: involuntare, obsesive şi copleşitoare A. Amintiri flash (sentimente sau evenimente cate apar în starea de veghe); B. Coşmaruri (sentimente sau imagini cutremurătoare în timpul visului); C. Reacţii fizice şi emoţionale exagerate la stimuli care-i aduc persoanei respective aminte de evenimentul traumatic;

Evitarea  

 



Amnezia totală sau parţială a evenimentului traumatic; Pierderea interesului faţă de acele activităţi care erau în topul preferinţelor până la traumă; Distanţarea, detaşarea de la persoanele înconjurătoare; Îngustarea diapazonului reacţiilor emoţionale; Incapacitatea de a elabora şi a se conduce în raport cu scopurile de lungă durată .

Creşterea alertei interioare (hiperactivism) 

  

   

Dificultăţi de a adormi, insomnii Iritabilitate sau mânie Dificultăţi de concentrare a atenţiei Hipervigilenţa Reacţii exagerate la spaime Reacţii explozive de agresivitate Tendinţe spre agresiune fizică asupra altor persoane; Abuz de substanţe şi comportament dependent;

Durata SSPT acut – dacă simptoamele se păstrează mai puţin de 3 luni;  SSPT cronic - dacă simptoamele se păstrează de la 3 luni în sus;  SSPT deplasat - dacă simptoamele apar după 6 luni după evenimentul traumatic.  SSPT

Tabloul clinic include: Amorţire emoţională;  Pierderea interesului;  Detaşare de ceilalţi / asociere confuză;  Reprimarea emoţiilor; 

 Sentimente

de culpabilitate;  Părere de sine deformată;  Anxietate înaltă;  Dereglări cognitive;  Mutilare de sine.

Părere de sine deformată 

Dificultatea de a se asocia cu o imagine sau model interior a propriei persoane;  Confuzia propriei identităţi;  Sentimente de “gol” personal;  Incapacitate de a se calma şi linişti pe sine;  Dificultăţi în a se separa pe sine de restul lumii;  Dificultăţi în a înţelege şi a se compara cu ceilalţi, independent de propriile experienţe;  Incapabilitate de a percepe şi experimenta propriile stări interioare, independent de cererile şi reacţiile celorlalţi;  Diminuarea capacităţii de a evalua critic acţiunile şi cererile celorlalţi.

Anxietatea 

 

 

Hipervigilenţa la pericol în mediul înconjurător; Control exagerat; Interpretare greşită a stimulilor neutri sau pozitivi. Această interpretare greşită este consecinţa unei condiţionări clasice dintre traumele primite (viol, abandon, depreciere, durere etc.) şi gradul de apropiere cu persoanele care au provocat trauma; Disfuncţii sexuale; Preocupări somatice.

Asociere confuză deteriorări de durată în funcţionarea pe plan social: săracă adaptare socială şi sentimente de izolare; frică şi neîncredere în ceilalţi; dificultate în a-şi forma şi menţine legături intime; disfuncţii sexuale cauzate de frica de vulnerabilitate şi revictimizare;  tendinţe de a fi dependenţi de, sau să îi supravegheze pe cei cu care formează legături apropiate;  legături sexuale multiple superficiale, sau scurte, care se termină repede când se dezvoltă intimitatea;  dereglări de personalitate.    

Dereglări cognitive 

Supraestimare a gradului de pericol sau aversiune în lume şi o subestimare a propriei eficienţe şi valori;  Sentimente de vină, învinovăţire de sine, proastă părere de sine până la gânduri de proprie denigrare;  Atribuirea întâmplărilor negative unor factori interni, stabili şi globali, precum şi propriului lor caracter şi comportament;  Cauzalitatea întâmplărilor fericite este descoperită în careva factori externi.

Mutilare de sine rău corporal provocat deliberat, fără pericol de viaţă asupra propriei persoane, sau desfigurare neacceptată din punct de vedere social   

Tăieturi repetate sau încrustări cu cuţitul pe membre; Arsuri de ţigară pe piele; Lovire cu capul de sau cu obiecte etc. Aceste manifestări au ca efect reducerea temporară a tensiunilor psihice provocate de sentimente de vinovăţie, intensă depersonalizare, sentimente de neajutorare, gânduri dureroase. De regulă, aceste manifestări sunt ciclice: perioada de provocare de leziuni este urmată de perioada de calm şi acumularea lentă de nouă tensiune şi apoi o nouă mutilare.

Psihoterapia tulburărilor post – traumatice Etapele intervenţiei:  Stabilirea contactului care ar permite psihologului abordarea evenimentului traumatic.  Terapia centrată pe traumă: cercetarea traumei, analiza conţinutului amintirilor repetitive, terapia comportamentului evaziv, a disocierii, înstrăinării şi izolării. Descrierea evenimentului traumatic, exprimarea emoţiilor reprimate, învăţarea unor noi modele comportamentale (a spune nu abuzului).  Acceptarea evenimentului traumatic: descoperirea sensului filozofic şi experienţial al traumei suportate, reintegrarea cu familia, prietenii şi societatea. Stabilizarea clientului în contextul „aici şi acum” şi explorarea (valorificarea) „planurilor de perspectivă”.

Obiectivele intervenţiei:   

Corectarea imaginii de sine; Dezvoltarea obiectivităţii aprecierilor personale; Reabilitarea propriului „Eu” şi dobândirea încrederii în sine;  Corectarea sistemului de valori: ierarhizarea valorilor şi raportarea propriilor aspiraţii la potenţialul psiho – fiziologic;  Corectarea atitudinilor faţă de lumea înconjurătoare: restabilirea empatiei şi a capacităţii de înţelegere a stărilor emoţionale şi a intereselor altor persoane;  Dobândirea abilităţilor de comunicare de la egal la egal, de preîntâmpinare şi depăşire / soluţionare a conflictelor interpersonale;  Corectarea modului de viaţă neadecvat.

Psihoterapii utilizate în cadrul intervenţiei în criză:      

    



Terapia comportamentală; Terapia cognitivă; Terapia psihodinamică; Terapia centrată pe client; Gestalt terapia; Psihoterapia integrativ - transpersonală Psihoterapia de familie, Simboldrama PNL Hipnoza ericsoniană Relaxarea autogenă Metoda disensibilizării şi a prelucrării cu ajutorul mişcărilor oculare (DPMO)

Psihoterapia integrativ transpersonală Orientare nouă, desfăşurată preponderent în grup. Este o versiune inegrativ – eclectică, bazată pe: exerciţii de respiraţie (rebiofing, respiraţie holotropică), terapie corporală, artterapie, psihosinteză. Scopul acestei terapii este abreacţia evenimentului traumatic şi eliberarea energiei comprimate în tensiuni interne – musculare. Eliberarea energiei în procesul abreacţiei face posibilă prelucrarea evenimentului traumatic şi transformarea experienţei negative în una pozitivă.

Condiţii de desfăşurare    

Componenţa grupului: 8 – 12 persoane Frecvenţa şedinţelor: 10 – 12 şedinţe de 2 – 3 ori în săptămînă Sală spaţioasă cu podea de lemn, acoperită cu covor, pentru fiecare câte un mat şi o cuvertură. Încăperea trebuie să fie bine aerisită. Acompaniere muzicală: diferite discuri (nu e bine ca clientul să se obişnuiască cu melodia pe fonul căreia are loc terapia). În general, se utilizează melodii fără cuvinte, sau cel puţin nu în limba cunoscută. Conţinutul unui disc pe fonul căruia are loc terapia poate fi împărţit în câteva partituri muzicale: 1) muzică plăcută, uşoară ce predispune spre relaxare şi început de proces respirator; 2. muzică mult mai ritmică, profundă, de regulă cu sunete de tobă, treptat dezvoltând coloratură etno, care are ca scop schimbarea stării de conştiinţă pe fonul unor inspirări profunde şi neîntrerupte; 3. melodie cu coloratură dramatică, care induce subiecţii în intense trăiri legate de confruntare, luptă şi culminare, când, de fapt, au loc abreacţii propriu – zise; 4. melodie liniştită, relaxantă, calmă.

Terapia integrativ - transpersonală este contraindicată persoanelor 

   

Bolnave de boli cardio – vasculare; Care au suportat recent o careva traumă fizică şi are răni, fracturi; Care au suportat recent o intervenţie chirurgicală; Care suferă de patologii ale retinei; de boli infecţioase; astm bronşic sau cardiac; Cu patologii psihice (epilepsie, schizofrenie, PMD), stări depresive severe, tulburări isterice profunde, IQ mai jos de 85.

Structura şedinţei terapeutice (I):   



1. Împărtăşirea impresiilor şi a informaţiei prelucrate în cadrul şedinţei precedente, discutarea temelor de acasă. 2. Exerciţii de interacţiune cu membrii grupului (15 – 20 min); 3. Inducerea stării de relaxare sau de transă(15 – 20 min). Starea de transă poate fi de câteva feluri: a) cu vizualizarea cărorva locuri pitoreşti, ce conferă subiecţilor senzaţia de siguranţă, confort, odihnă; b) cu regresii în copilărie; c) cu prelucrarea problemei de a „primi” şi a „oferi”; d) cu concentrarea pe feminitate – masculinitate; e) cu prelucrarea problemei de a ierta şi a se „elibera psihologic” de fiinţe care au decedat, de careva trăsături personale care sunt obişnuite, dar care produc stagnare sau regresia persoanei. 4. Secvenţa de schimbare a stării de conştiinţă prin: a) respiraţi, b) meditaţie, c) mişcare (1,5 – 2 ore);

Structura şedinţei terapeutice (II) 5. Observarea clientului în momentul ieşirii din starea de conştiinţă schimbată;  6. Desenarea mandalelor, în continuare aceste desene au rol de instrument psihodiagnostic la sfârşitul şedinţei (10 – 15 min);  7. Discutarea în grup (1 – 1,5 ore);  8. Psihodianosticul la final de sesiune (în baza desenelor şi a senzaţiilor corporale) şi lichidarea semnelor de disconfort psiho – somatic dacă sunt identificate. 

Simboldrama    

 

Obiective: Micşorarea tensiunii psiho – emoţionale; Formarea unei dispoziţii pozitive şi deschiderea canalelor de resurse interioare; Dobândirea stării de relaxare; Conştientizarea treptată a dificultăţilor pe care le întâmpină persoana şi raportarea lor la specificul psiho – individual al ei; Prelucrarea dorinţelor instinctive şi afective a persoanei; Prelucrarea problemelor ce ţin de vârsta copilăriei fragede şi preşcolare.

Simboldrama nu se recomandă persoanelor:  cu

patologii psihice (schizofrenie, PMD);  stări depresive severe;  tulburări isterice profunde;  Disfuncţii organice ale creierului;  IQ mai jos de 85;  lipsa motivaţiei.

Simboluri utilizate             

câmp, pagişte izvor (hidroterapia catatimică) munte casă floare copac (3 copaci) a intra în bezna unei păduri introspecţia organelor interne sau a părţilor de corp mersul de-a lungul unui râu fiinţă simbolică care iese din beznă mlaştină vulcan peşteră

Interpretarea simbolurilor utilizate în psihoterapia copiilor cu SSPT SIMBOLUL CÂMPIEI  Interpretare  Imaginea cîmpiei poate fi interpretată ca un simbol matern (oral), care reflectă atât legătura cu mama şi dinamica interacţiunilor în timpul primului an de viaţă, cît şi starea generală actuală, dispoziţia la moment.  Dispoziţia poate fi interceptată prin anotimp (vară, primăvară / iarnă, toamnă), timpul perceput (cald / frig), perioadă de zi sau noapte, prezenţa sau absenţa plantelor pe câmpie.  Indicatori pozitivi: vară (primăvară târzie), zi (dimineaţă), căldură plăcută, pe cer soare, pe câmpie verdeaţă suculentă, flori. În general câmpia apare într-o lumină plăcută, şi oferă senzaţii de bucurie, tandreţe

SIMBOLUL CÂMPIEI Indicatori negativi:

Interpretare:

Cer sur, înnourat, ploaie sau un început de furtună, toamnă sau iarnă

În primul an de viaţă boală, lipsa fizică sau emoţională a mamei) SAU fon depresiv / anxios al dispoziţiei

Anotimp de toamnă sau iarnă

Frustrarea trebuinţei bazale orale

Peisaj de iarnă (în adolescenţă)

Mecanism de apărare, comportament ascet.

Peisaj de toamnă

Tristeţe

Câmp fără graniţe, limite

Insuficienţa diferenţierii graniţelor propriului Eu; Aşteptări iluzorii cu referire la viaţă şi viitorul său

Câmp cu dimensiuni foarte mici, apăsat din toate părţile de arborii unei păduri.

Tendinţe depresive, complexare, închistare.

SIMBOLUL DE ABURCARE A MUNTELUI  



Interpretare Muntele în închipuirea unei persoane ar putea lua chipul celor mai importante fiinţe din viaţa clientului. Ex. Muntele poate fi descris ca fiind „ascuţit, zîmţat şi inaccesibil”, sau „ca o masă imensă şi inertă”, sau „enorm, inaccesibil, care influenţează respect” etc. Reieşind din descrierea muntelui, am putea presupune, că muntele care apare cu un vîrf ascuţit este o proiecţie a lumii masculine / a figurii paterne. Şi respectiv, dacă muntele are vîrfurile line, rotungite, acesta este proiecţia lumii feminine / a figurii materne. Aşa, aburcarea muntelui devine un proces important în cazul identificării sexuale, afirmării de sine în rol de femeie sau bărbat.

Descrierea muntelui închipuit 

Înălţimea muntelui ar însemna nivelul de aspiraţii şi al autoaprecierii clientului. Indicator pozitiv serveşte reprezentarea unui munte cu o înălţime medie în zona europeană (de aproximativ 1000 m), acoperit cu arbori, cu un vîrf pietros, pe care l-ar aburca cu un oarecare efort.

Descrierea muntelui închipuit Indicatori negativi:

Interpretare:

Dacă clentul se vede în centrul Dependenţă exagerată faţă de figurile masivului muntos, în craterul muntelui, de referinţă (mamă, tată, sau alte fiinţe înconjurat din toate părţile cu un lanţ importante din viaţa subiectului). de munţi.

Reprezentarea muntelui în forma unui deal, sau ca o grămadă de nisip, sau zăpadă.

Nivel scăzut de aspiraţii şi autoapreciere.

Reprezentarea unui munte foarte înalt, Supra-apreciere şi nivel neadecvat de acoperit cu zăpadă şi ghiaţă. înalt al aspiraţiilor. Munte din papie – mache, din petre netede, granit neted, imposibil de a fi aburcat.

Personalitate nevrotică

Munte cu vîrf de zahăr, iar pereţii fiind netezi.

Personalitate infantilă

Aburcarea muntelui  Conţinutul

simbolic al aburcării unui munte este legat de acele sarcini pe care le înaintează viaţa. Unele persoane îşi propun nişte scopuri „înalte” şi chiar „foarte înalte”, alţii îşi propun scopuri de o „înălţime medie” şi respectiv, se consumă mai puţin. De regulă, o persoană sănătoasă acceptă propunerea de a aburca muntele şi îndeplineşte virtual această aburcare fără careva complicaţii.

Aburcarea muntelui Interpretare Indicatori pozitivi: aburcarea muntelui îndată după ce a survenit propunerea, indică o persoană sîrguincioasă, gata să se confrunte cu dificultăţi pe care i le înaintează viaţa.

Aburcarea muntelui Indicatori negativi:

Interpretare:

Cărăruşa devine abia vizibilă, clientul mai tot timpul Tulburări se scapătă în jos, sa în loc să miargă în sus el se nevrotice coboară în jos spre o pădure întunecoasă care-l asupreşte şi-i crează o stare pesimistă. În drum ar putea să se sperie de ceva şi să întrebe, dacă nu poate să se întoarcă înapoi. Este supus vîntului, ploii, altor fenomene climaterice. Evitarea aburcării sau aburcare artificială (clientul din start se vede pe vîrful muntelui).

Personalitate isterică. Frica de obstacole.

Descrierea panoramei  Panorama

care se deschide în faţa persoanei care a aburcat muntele reprezintă harta propriului suflet. În normă panorama include: cîmpie, pădure, drumuri, oameni, care sunt ocupaţi cu ceva. În depărtare ar putea fi văzut un oraş cu uzine, fabrici, poate un rîu, iaz, mare sau un lanţ de munţi. De regulă cel care a aburcat muntele se vede în acest moment de unul singur.

Descrierea panoramei 

Interpretare: Clientul este rugat să descrie ce se află în faţa lui, în spate, în dreapta şi în stînga. În dependenţă de mecanismul cultural – lingvistic de reprezentare a simbolurilor, partea din spate ar putea fi o viziune a clientului asupra trecutului său, partea din faţa ar reprezenta aşteptările clientului de la viitorul său, partea din dreapta are tangenţă cu sfera cognitivă, raţională şi lumea masculină din viaţa clientului, iar partea stîngă are legătură cu sfera emoţională, lumea feminină.

Descrierea panoramei Indicatori negativi:

Interpretare:

Împosibilitatea de a vedea desluşit panorama în una din cele patru părţi, în pofida nourilor, ceţii, a altor munţi, stînci sau copaci care se ridică.

Opunerea rezistenţei, provocată de faptul că anume în acestă sferă (viitor / trecut, raţional / masculin; emoţional / feminin) clientul întîmpină dificultăţi, se confruntă cu probleme.

Lipsa oamenilor din panorama contemplată.

Dezadaptarea socială a clientului.

Panoramă exotică, sau pustiu, sau Atenţie, ar putea exista careva un lanţ de munţi care nu permit probleme. vizualizarea panoramei.

Coborîrea de pe vîrful muntelui. 



Din perspectivă diagnostică coborîrea din vîrf de munte ar însemna atitudinea clientului faţă de pierderi, eşecuri, insuccese şi schimbări nefavorabile în statutul social prezent. De multe ori întoarcerea înapoi devine mai deficilă decît însăşi aburcarea. Foarte greu şi fără dorinţă încep coborîrea persoanele cu un nivel neadecvat de înalt al aspiraţiilor. Alţii, însă se simt incomod sus pe vîrful muntelui şi vor mai repede să coboare înapoi în anturajul locuit de oameni. Aceşti clienţi trebuie întrebaţi înainte de coborîre ce simt. În procesul de coborîre şi atunci cînd a ajuns, clientul este rugat să descrie ceea ce se întîmplă şi ce „vede” în jur.

Coborîrea de pe vîrful muntelui Indicatori negativi:

Interpretare:

Coborîre artificială (clientul se vede la poalele muntelui fără a intreprinde ceva, sau poate să-şi ia zborul şi să planeze).

Structură de personalitte isterică. Dificultăţi de a accepta situaţia de pierdere.





În procesul terapiei au loc schimbări calitative pozitive: 1) panorama descrisă devine tot mai valorificată, mai populată de oameni, devine mai vizibilă perspectiva, chiar poate să se schimbe şi anotimpul din toamnă în vară; 2) după coborîre iarba se face mai verde, mai înaltă, florile se desfac, timpul devine mai bun, însăşi muntele nu mai pare atît de inaccesibil şi atît de înalt. Aburcarea muntelui are un efect terapeutic prin întărirea Eu – lui, afirmarea de sine şi identificare.

SIMBOLUL RÎULUI  Rîul

poate fi interpretat ca un simbol matern (cu conotaţie orală), prin care se reflectă dinamica proceselor psihice şi dinamica dezvoltării psihice, în general. Descriind rîul putem culege informaţie despre faptul cît de armonios, coerent şi consecutiv se desfăşoară viaţa psihică internă a subiectului. În afară de aceasta, apa este un început dătător de viaţă, un element vindecător.

SIMBOLUL RÎULUI 

Indicatori pozitivi:  Apa izvorăşte puternic, în forma unui şuvoi. Aceasta ne vorbeşte despre faptul, că în primul an de viaţă copilul şi-a fundamentat vitalitatea bazală, confirmată prin sentimentul de încredere în lume.  Clientul îşi spală faţa, se scaldă, îşi aplică apa de izvor la unele părţi ale corpului, după care se simte împrospătat, plin de viaţă şi are dispoziţie bună.

SIMBOLUL RÎULUI Indicatori negativi:

Interpretare:

Apa tulbure, murdră, rece (de ghiaţă), neplăcută la gust. Imposibilitatea de a găsi izvorul

Distorsionarea relaţiilor simbiotice „mamă – copil”

Apa izvărăşte: printr-un şuvoi foarte subţire; printr-o mulţime de izvoraşe subţiri; din nisip.

Frustrarea trebuinţei orale, care mai apoi poate conduce spre „deficit oral” – defecte emoţionale. Copilul a fost devreme luat de la piept, mama manifestînd lipsa afectivităţii faţă de copil.

SIMBOLUL CASEI 



Simbolul casei ne dă acces la imaginea de sine a clientului, putem afla dorinţele lui, problemele legate de familie, mecanisme de apărare şi frici. În motivul casei putem determina autoaprecierea actuală şi starea emoţională la moment. Diferite încăperi ale casei simbolizează diferite părţi ale personalităţii. În comparaţie cu adolescenţii sau maturii, copiii mici îşi imaginează propria casă sau vilă, de aceea materialul obţinut poate servi în diagnosticul relaţiilor intrafamiliale. Fetele şi băieţii procedează diferit în elaborarea imaginii casei: băieţii pun accent pe înălţime / adîncime, ce ar însemna construirea unor structuri înalte sau distrugerea lor – ruine, prăbuşire de casă; fetele pun accent în special, pe amenajarea internă a casei.

SIMBOLUL CASEI Indicatori negativi:

Interpretare:

Castel, cu sală de tron.

Aşteptări grandioase de la viaţă, autoapreciere neadecvat de înaltă, narcisizm.

Castel în stil barroco, cu personaje Tendinţe isterice, demonstrative, istorice, care se primblă prin parc. esghibiţioniste. Casă transparentă (din sticlă), se vede absolut totul ce se petrece în interior. Bojdeucă mică

Carenţe în dezvoltarea conştiinţei

Lipsa ferestrelor

Neîncredere în lume, închidere în sine.

Reprezentarea casei sub formă de hotel, oficiu, instituţie, lipsa odăilor

Sfera intimă, emoţională este ascunsă, sau este lezată.

destinate traiului.

Simbolul întîlnirii cu persoana de referinţă 

 

Copilul este rugat să-şi imagineze persoana de referinţă (mama, tata, sora, fratele etc.) în formă obişnuită, dar de regulă, copiii mai uşor proiectează pe chipurile de animale. De regulă se alege fondalul unei cîmpii sau un pieisaj real din viaţa subiectului. Mai apoi se trece la descrierea animalului. Dacă apare frică, atunci i se propune să se ascundă după un tufar şi să povestească ce simte. Important este să aflăm de la copil care este atitudinea acestei fiinţe faţă de copil. În raport cu felul de contact între copil şi acest animal putem să diagnosticăm tipul relaţiilor stabilite între copil şi persoana de referinţă.

Simboluri prin intermediul cărora pot fi proiectate persoanele de referinţă: Simboluri materne: Cîmpie, izvor (rîu), munte cu contur rotungit, copaci foioşi, mare, bucătăria în casă, peşteră (uterul mamei), vaca

Simboluri paterne:  Munte cu contururi  ascuţite,  copaci coniferi,  elefant