Psihocorectiei [PDF]

Zitiervorschau

e W19 DEPARTAMENTUL EDUCAŢIE, ŞTIINŢĂ, TINERET ŞI SPORT CENTRUL DE DIAGNOSTICARE ŞI REABILITARE "ARMONIE"

Coordonator Lucia Savca Autori: Lucia Savca, Carolina Luchian, Diana Beşleaga

Natalia Perciun, Lucia Ulmanu, Tatiana Grosu

ASPECTE ALE PSIHOCORECTIEI

Chişinău 2003 CZU 159.98-057.874 (082) p 97

Coordonator, Lucia Savca Autori:

Lucia Savca Carolina Luchian Diana Beşleaga Natalia Perciun Lucia Ulmanu Tatiana Grosu Recenzenţi: Ludinila Şchiopu, psiholog, lic.P.Zadnipru Ina Voroniuc, psiholog, lie. M. de Cervantes

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Aspecte ale psihocorecţiei / Lucia Savca, Carolina Luchian, Diana Beşleagă, ...; coord. Lucia Savca. - Ch.; S.n., 2003 ("Tipografia Sirius").-196 p. ISBN 9975-921-36-1 200 ex. 159.98-057.874 (082)

ISBN 9975-921-36-1

CUPRINS:

ASPECTE ALE PSIHOCORECTIEI..................................2 «rrrrrn IIIII1111I...........................................................17 rrrillllll..............................................................................61

M M m I■ M ® * *

1.

ASPECTELE PSIHOCORECŢIEI Psihocorecţia presupune ^«XÎ^

ale psihocorecţiei in psihologie se reouc comportamentale, aptitudinilor intelectuale —^^aWomM Xva. de către psihocorecpe, consta « acor^Xmbârii atitudinii faţâ de Scopul

% SrSSES emoţional ,n «, —— SiX^ericontportanKnt^ntintpu, S ^S^RR^ ^ o r d e a

* psihocorecţia prezintă totalitatea de măsuri şi tehnici orientate la înlăturarea abaterilor în dezvoltarea psihică, emoţională, comportamentală şi a personalităţii; * psihocorecţiei se supun fenomenele psihice negative, care se manifestă mai mult de patru, şase luni sau cele slab dezvoltate, în discordanţă cu vârsta; * la şedinţele de psihocorecţie se formează motivaţia schimbării comportamentului; se dezvoltă responsabilitatea, ce constituie un element de bază în lichidarea problemelor; * în gri tjul de psihocorecţie se formează noi obişnuinţe comport imentale, deprinderi de a merge la compromis, se educă noi valori; * pe procesul psihocorecţiei se suscită manifestarea trăsăturilor de caract ;r pozitive, se educă autoaprecierea corectă şi trebuinţa în autoevoluare. Serviciul psihologic în colaborare cu pedagogii din instituţia de învăţământ duce responsabilitate de crearea condiţiilor ce asigură dezvoltarea psihică normală şi formarea personalităţii multilateral dezvoltate a fiecărui minor. 1. 2. 3. 4.

nu numai recuperarea tulburam, dar şi se pr j

nizând

orga

^^Sr^a^^a^ivttatea, disfuncţiile emoţionale şi psihice (nevroza) etc. în linii generale: 3

5. 6. 7. 8.

Psihocorecţia presupune următoarele etape: Evidenţierea subiecţilor cu probleme. Formularea problemei psihologice. Elaborarea ipotezei despre cauzele fenomenului înregistrat. Selectarea metodelor de cercetare multiaspectuală a fenomenului presupus. Aplicarea metodelor de psihodiagnostică şi analiza datelor obţinute. Formularea diagnozei psihologice şi prognozei în evoluarea problemei. j Petrecerea examenului multidisciplinar (în caz de necesitate). Elaborarea programei dezvoltative şi psihocorecţionale.

(A Adler 1976; V.G.Stepanov, 1996) etc. Din caracteristica dată de aceşti autori esie clar că toţi vorbesc de unul şi acelaşi fenomen- tulburare de ASPECTE ALE PSIHOCORECTIEI..................................2 «rrrrrn IIIII1111I...........................................................17 rrrillllll.............................................................................61 sindroame comportamentale asociate perturbărilor fiziologice şi factorilor psihici; I Tulburările mentale şi comportamentale datorate utilizării de substanţe psihoactive cuprind numeroase tulburări variate, de gravitate şi simptomatologie diversă, dar care sunt legate de utilizarea unei_sau mai multor substante psihoactive. Au fost descrise peste o suta de substante psihoactive, care sunt clasificate în 9 grupe de tulburări mentale şi de comportament legate de consumul de: 1.Alcool 2.0piacee 3 Cannabis 4.Sedative sau hipnotice 5.Cocaină 6.Alte stimulente inclusiv cofeina 7.Halucinogene 8.Tutun 9.Solvenţi volativi. ^ W.Tulb urările comportamentale şi emoţionale cu debut in copilărie şi adolescenţă includ în sine: 1. Tulburări hiperchinetice (90.0-90.9); a) tulburare a activităţii şi atenţiei (90.0); b) tulburare hiperchinetică de conduită (90.1) c) alte tulburări hiperchinetice (90.8); d) tulburare hiperchinetică, nespecificată (90.9) 2. Tulburări de conduită (F91.0-F91.9) a) tulburare de conduită limitată la contextul familial (F91.0) b) tulburare de conduită ne socializată (F91.1) c) tulburare de conduită socializată (F91.2) d) tulburare opoziţională cu provocare (F91.3) e) altă tulburare de conduită (F91.8) f) tulburare de conduită, ne specificată (F90.9)

3. Tulburări mixte ale conduitei şi emoţionale (F92.0-F92.8) b) tulburare de conduită depresivă (F92.0) c) 4 alte tulburări mixte ale conduitei şi emoţiei (92.8)

d)

tulburare mixtă de conduită şi a emoţiei ne specificată (F92.9) 4. Tulburări emoţionale cu debut specific în copilărie (F93) a) tulburare de tip anxietate de separare, în copilărie (F93.0) b) tulburare anxioasă - fobică în copilărie (F93.1) c) tulburare de tip anxietate socială în copilărie (F93.2) d) tulburare de rivalitate fraternă (F93.3) e) alte tulburări emoţionale cu debut specific în copilărie (F93.8) 0 tulburare emoţională în copilărie ne specificată (F93.9) După cercetările făcute de noi (L.Savca, 1996) asupra tulburărilor de conduită în vârsta pubertară, am propus următoarea clasificare: a) comportament abuziv (abuz de tutun, alcool şi stupefiante, inclusiv canabisul - produse din cânepă); b) comportament devia'nt (agresiv, brutal, hiperchinetic, minciuni, vagabondaj, chiul şcolar, abandon de lecţii, fuga de acasă, furt de bani şi bunuri puţin valoroase din familie sau de la cunoscuţi); c) comportamei t antisocial (tâlhării, jafuri, furturi din averea statului, excrocherii, v ol, omoucidere, răchet, traficul de droguri, prostituţie). d) comportament autodistructiv: autoagresie, tentative de suicid, autosadism,. uicid. Psihocorecţia şi psihoterapia tulburărilor comportamentale la minori este mai eficientă, dacă se ţine cont de motivele dominante în manifestarea comportamentului dat. Investigaţiile ^noastre petrecute cu minorii în vârstă de 10-18 ani, au depistat că motivele tulburărilor comportamentale sunt diverse. Cele mai răspândite din ele în vârsta pubertară pot fi: 1. Motivul curiozităţii se exprimă prin dorinţa de a proba pe sine ceva nou, de a av ;a senzaţii puternice, de a-şi încerca posibilităţile propriului organism. 2. Motivul ca mijloc de susţinere a ritualului grupului Minorii uşor se supun influenţei grupului. Graţie educaţiei incorecte în familie

5

Mi

«rrrrrn IIIII1111I

Reuşita la învăţătură, după cum am menţionat, este importantă atât pentru manifestarea comportamentală, cât şi pentru menţinerea dispoziţiei adecvate. Eşecul şcolar este rezultatul unor condiţionări multiple, ce ţin de particularităţile individuale ale elevului (sănătatea fizică şubredă, tipul de sistem nervos slab), de condiţiile mediului în care el se dezvoltă (climatul emoţional nefast, condiţii economice, culturale scăzute), de eficacitatea procesului educaţional (utilizarea metodicilor didactice depăşite, personalitatea pedagogului, supradozarea cerinţelor şcolare) sau de un şir de factori nocivi: biologici, sociali, pedagogici, psihologici, culturali şi personali. Deosebim eşecul şcolar stabil şi episodic. Eşecul şcolar stabil ţine, în deosebi, de insuficienţa aptitudinilor şcolare ale elevului şi de condiţiile ambientale familiale. Lacunele severe în sfera cognitivă, lipsa motivaţiei învăţării şi a unor particularităţi ale personalităţii dezarmonice, sunt factori esenţiali ai nereuşitei în clasele medii. Eşecul şcolar episodic în clasele medii poate interveni în urma: lipsei motivaţiei învăţării; lipsei tradiţiei în familie de a învăţa bine; prezenţei nivelului scăzut de aspiraţii, şi de expectaţii în raport cu activitatea şcolară şi cu propriul Eu; lipsei deprinderilor de muncă intelectuală sistematică şi trebuinţei de a avea succese la învăţătură; prezenţei unor însuşiri caracteriale indezirabile; lipsei trebuinţelor de autoevoluare, a stimei de sine; manifestării tulburărilor de conduită;

persistării conflictelor sistematice în colectivul de elevi, între pedagog şi elev, elev şi semeni; atitudinii necuviincioase a pedagogului faţă de elev; organizării defectuoase a procesului educaţional din partea cadrelor didactice; • condiţiilor familiare precare (pauperizarea familiei, conflictele sistematice dintre părinţi). Din grupul elevilor cu-eşec şcolar episodic fac parte elevii cu moralitate scăzută: cei leneşi, mincinoşi, conflictuali, pasivi; personalităţile accentuate de tipul: demonstrativ, pedant, hipertim etc! Eşecul şcolar stabil şi episodic suscită evoluarea tulburărilor comportamentale şi emoţionale. Preîntâmpinarea eşecului şcolar este o problemă majoră, aşa cum este legată de dezvoltarea nivelului de inteligenţă a generaţiei în creştere, orientării profesionale şi autodeterminării. Măsurile de profilaxie ale eşecului şcolar în clasele medii includ: depistarea precoce a lacunelor în dezvoltarea psihică, emoţională şi comportamentală; organizarea măsurilor de compensare a lor organizarea psihoprofilaxiei şi psihocorecţiei; organizarea procesului educaţional, bazat pe principii democratice atitudinea binevoitoare a pedagogului faţă de preadolescent; organizarea măsurilor de orientare profesională a minorilor în concordanţă cu aptitudinile intelectuale şi crearea condiţiilor de plasare a lor în câmpul muncii; organizarea măsurilor de petrecere a timpului liber a minorilor (activităţi după interese); organizarea măsurilor de psihoigienă, orientate la dezvoltarea mecanismelor de apărare psihologică şi adaptare la stres.

Tulburările osihice, emoţionale şi comportamentale pot fi declanşate de unul sau un grup de factori nocivi: biologic, social pedagogic, psiho1 )gic, personal. Factorul bi< logic include transmiterea prin ereditate a tipului de sistem nervos, de temperament, constituţia corpului, de asemenea a unor 14

boli ereditare. Prin ereditatea patologică de la părinţi pot fi transmise unele tu lburări psihice, inclusiv cele debilizante şi somatice Majoritatea cercetătorilor menţionează că până la 68% din persoanele cu tulburări psihice şi comportamentale antisociale au moştenit o ereditate patologică. 9

15

* *

*

s

a

u

far de M pe a;

scăderea inopinată a reuşitei ce; ataşarea exagera a de ţ^^^J^ chiul şcolar evoluarea inopinata a l ; jafun ctc: abandonul vagabondaj, fuga de acasa, furt ы 5ubstanţeior leeltilor, a -J^^ţS-S* f M * toxice; se joaca cu fo u сhinu şи^ sporite; evoluarea impulsivităţii, agres v.uo^ oersoanele de sex opus cu diferenţa mare de var

i

,ă de timp -

înde unga

^^^^^ trece in , evoluia^ fobn= ~ ^'despre lucruri ireale;

La realizareapsihocorecţiei e necesar sabină contde factorii. enciem numai ţinândtse cont de totalitatea factorilor perturbator,. II . OPTIMIZAREA PROCESULUI

PSIHOCORECTIONAL t Optimizarea psihocorecţiei este posibilă, dacă se acordă atenţie la crearea condiţiilor de dezvoltare a preadolescenţilor. Odată ce psihologul a depistat problema, trebuie să discute cu minorul, pedagogii, părinţii lui despre ea. Abordarea problemelor apărute în comun acord cu specialiştii de profil (psihiatru, psihoterapeut, narcolog etc.), pedagogii şi părinţii facilitează înlăturarea lor. Selectând informaţia utilă, psihologul clarifică: a) ce problemă are minorul?

b) cum trebuie să fie în normă? c) ce trebuie să se întreprindă pentru a readuce la normă? Dacă se iau decizii pentru includerea minorului în grupul de psihocorecţie, psihologul încheie un contract cu părinţii prin care aceştea din urmă se obligă să creeze condiţii de dezvoltare normală în familie, să asigure elevul cu materialele necesare pentru realizarea corecţiei (caiet, hârtie,...) să ducă evidenţa şi controlul frecventării de către minor a şedi iţelor de psihocorecţie, de petrecerea tratamentului medicamentos şi 'te îndeplinirea însărcinărilor date de psiholog. Pedagogii, :e au tangenţă cu elevul inclus în grupul d£ psihocorecţie, sun informaţi de psiholog despre necesitatea respectării unor cerinţi în timpul lecţiei, în colectivul de copii, şi nu în ultimul rând despre schimbarea atitudinii faţă de elev. Crearea unui climat psihologic favorabil şi manifestarea unei atitudini pozitive faţă de elevul cu probleme, va asigura compensarea rapidă a lacunelor în dezvoltarea psihică sau recuperarea tulburărilor comportamentale.

"M®"1*3 ^jjp gjjpz g^p ţBP

TU CONDIŢIILE METODOLOGICE GENERALE IN STUDIUL SFEREI COGNITIVE ŞI A PERSONALITĂŢII PREADOLESCENTULUI Duoă cum am relatat anterior, în vârsta pubertară intervin

wmm m ^LbiH^'p^n" P-feson, pot deveni în dasele mcdu iraSC

Spt;"eera^o°rrfenomene nedorite e posibila dac, neîntârziat surn depistaţi factorii nocivi, care an ce. mat mare potent,a, ÎB

'tXtlpbol ne propunem sâ prezentam aspecte metodologice generale legate de designai cercetărilor efectuate asupra tu.buranlo,

W JF W ^rSSamitudpe'parcursul locuit, ftecaredinaccstc

Hrfectoloa - logoped, psihoterapeut, narcolog, sexolog e c. j. Examin^ea sub iec t il o r cu abateri în dezvoltarea normala presupune

sâhsgagss»»

ontologia dezadaDtivă a personalităţii.

Metodele ş tehnicile de investigaţie a grupurilor de cazuri reprezentatăe sdectate prin metodologia aplicată pun in evidenţa cauzele evoluţiei aberaţiilor menţionate. Ţinem să ; minţim, că diagnosticul este pus doar dacă simptomatica caracteristică tulburării are un caracter repetitiv de 4 - 6 luni cu anu nite intervale de timp. Din metodele psihologice utilizate pentru diagnosticul primar şi cercetările de ca;', au metodele biografică, observaţia, convorbirea, testarea, analiza produselor activităţii şi experimentul. Pachetul de investigaţie implică tehnici de constatare a manifestărilor însuşirilor caracteriale şi relaţionale în familie şi în colectivul de elevi, a stărilor emoţionale, a proceselor cognitive şi a nivelului de inteligenţă* a subiectului, care conturează diagnosticul dat. In scopul dej istării timpurii a abaterilor de la dezvoltarea normală, psihologul organ zează sondajul psihologic în masă, care e canalizat la evidenţierea pi oblemelor concrete. Pentru preadolescent este important ca sondajul psihologic să fie precedat de formarea motivaţiei în autocunoaştere. La această vârstă preadolescenţii încep să manifeste interes faţă de sine, să ţină cont de părerea colegilor şi nu a părinţilor sau rudelor. De aceea, motivul de a afla despre sine "ceva" nou, foarte interesant, necunoscut încă, are cea mai mare pondere pentru a participa la sondajul psihologic, pentru a răspunde corect şi cu toată seriozitatea la întrebările din chestionar sau la îndeplinirea probelor propuse. Psihologul trebuie să convingă adolescentul că acest „ceva" nou îl va ajuta să se schimbe, să-şi organizeze mai bine activitatea sau relaţiile cu semenii săi.

In discuţia preventivă puberii trebuie să fie încurajaţi de psiholog că rezultatele obţinute în urma examenului psihologic sunt absolut discrete. Ele vor fi cunoscute numai de minor sau numai după acordui lui, vor fi anunţate părinţilor şi pedagogilor, în cazul, dacă acestea vor prezenta interes şi necesitate ca adultul să intervină. Un alt motiv de mare importanţă pentru o atitudine serioasă a preadolescentului către îndeplinirea probelor propuse este importanţa depistării aptitudinilor, înclinaţiilor latente şi corespunderea lui la profesia aleasă (dacă deja au fost duse discuţii în alegerea profesiei). Fiind astfel motivaţi, puberii vor îndeplini cele mai dificile şi lipsite de sens probe.

Jjţ^

jj^3

afective, interese ce au importanţă pentru interpretarea datelor obţinute şi stabilirea diagnosticului. Convorbirea se desfăşoară sub formă de interviu, chestionar,

anchetă. E posibil de realizat oral şi în scris.

în procesul convorbirii orale se înregistrează observaţiile făcute de psiholog asupra comportamentului, stării emoţionale a subiectului, pe care le trăieşte în raport cu problema examinată. Petrecerea convorbirii necesită o pregătire preventiva a psihologului în selectarea întrebărilor, vizavi de problema cercetata. De asemenea, se cere ca psihologul să mediteze asupra întrebărilor şi să presupună toate variantele de răspuns aşa ca să poata dirija convorbirea pentru atingerea scopului scontat. Chestionarul prezintă un sistem de întrebări elaborat în aşa fel, ca să se obţină date cît mai exacte la problema studiată. Pe larg se utilizează chestionarele cu răspuns deschis-când subiectul anchetat are libertatea de a răspunde cum el găseşte de cuviinţă: „Adesea, se întâmplă, să întârzii la lecţii?" şi închis - la care se dau mai multe variante de răspuns, din care se alege cel considerat convenabil:„poţi comunica mai uşor cu: a)colegii, b) adulţii; c) necunoscuţii". Alcătuind sau selectând chestionarul, psihologul trebuie să ţina

cont de specificul vârstei pubertare. . , Pentru majoritatea puberilor este specifică aprecierea neadecvata sau dorinţa de a produce impresie bună. Convorbirea preventivă cu puberul şl convingerea în necesitatea de a răspunde la întrebare cat mai sincer, aşa cum el mai des procedează, simte, asigură obţinerea rezultatelor veridice. Chestionarele alcătuite în scris necesită respectarea următoarelor cerinţe: ,. ~ a) întrebarea pusă trebuie să fie clară, fără echivoc, sa nu fie prea generală; b) răspunsul nu trebuie să fie influenţat de întrebările precedente; c)

se exclud întrebările ce ar sugera răspunsul;

d) limbajul din chestionar trebuie să fie înţeles, clar elevului corespunzător vârstei. Anchetarea se utilizează de psiholog în cazul, dacă este necesar în scurt timp de aflat opinia faţă de o anumită problemă, persoană sau . faţă de sine şi cu informaţie despre subiect (componenţa familiei, profesiunea părinţilor, petrecerea timpului liber cu familia, atitudinea elevului faţă de o problemă etc.). Cu deosebită atenţie se interpretează rezultatele anchetelor îndeplinite de preadolescenţi. Psihologul trebuie să ţină cont de originalitatea răspunsurilor: unele răspunsuri pot fi false din cauza autoaprecierii neadecvate. Testele sunt metode specializate utilizate de psiholog pentru căpătarea caracteristicilor cantitative şi calitative cu o exactitate relativ mai mare. a) Testele de personalitate, de inteligenţă şi de dezvoltare intelectuală, e necesar de utilizat după formarea unei opinii în baza datelor obţinute de la alte metode de examenare psihologică. Am relatat deja, că dezvoltarea psihică în normă a preadolescentului se apropie de ce,- a adultului, iar relaţiile interpersonale şi personalitatea rămân la nivel d ; semiadult. De aceea, la examinarea sferei intelectuale se pot utiliza temele ce se utilizează pentru adulţi, iar la examenarea personalităţii se utilizează acele metodici, care sunt elaborate special petru această vârstă sau au fost adaptate. Unele probe de inteligenţă pentru preadolescenţi pot fi îndeplinite cu unele excepţii de la instrucţiunile standardizade. Testele-chestionare, ce includ întrebări din programa şcolară, se verifică dacă în clasa dată elevul a învăţat deja acest material (dacă testele sunt date pentru vârsta de 12-18 ani). în caz că puberul nu găseşte soluţii la unele probe, este necesar de concretizat motivul. Se întâmplă că lipsa interesului, nedorinţei de a fi examinat să ducă la îndeplinirea formală a probei propuse, iar rezultatele căpătate nu vor reflecta realitatea. In caz dacă s-a evidenţiat că indicii de la probele neverbale din testul de inteligenţă sunt mai înalţi ca la probele verbale, psihologul

asupra subiectului, făcute în momentul examinării. De aceea, la examinarea unei probleme se recomandă de aplicat o batereie de teste pentru a elimina cât e posibil erorile. mintal* La examinarea inteligenţei generale, abilitaţilor mintale interdependente, aptitudinilor şcolare şi profesionale, buşirilor de personalitate şi relaţiilor interpersonale pot fi utilizate: Metodic matricilor progresive Dg. Raven; Test de inteligenţa Q1,Q2,Q3 montilă); Seria figurilor geometrice de Bender; Proba de corectura Bourdon-Antimov; Metodica cu mele Landolt; Metodica = i . de E Kraepelin; Metodica de adunare a cifrelor de E Kraepelm, Metodica studierii motivaţiei învăţării (L.Savca);.Probai lamemona asociativă- Metodica "20 cuvinte"; Metodica "Şulte"; Metodica A V Zac ^stele WISC (Inteligence Scale for Children); Metodica "Nivelul pretenţiilor " (Hoppe); Testul de personalitate R. Kettel, La examinarea sferei emoţionale şi trăsăturilor caracteriale se folosesc testele proiective "Animalul inexistent; "Casa"- în -lori Copacul "Autoportretul". „Omul în ploaie", „Casă, copac, om ; Testul color LuschSr Petele de cerneală Rorşchach; „Hadn-test"; Chestionarul de personalitate H.Eysenck, Chestionarul caracterologice de K. Leonhard (H. Smişek); Chestionarul de personalitate Matalina, Metodica aLidentificării de E. Eidemiller (pentru 8-16 ani) adaptare L Savca- Fişa de valori (Rochici). La studierea relaţiilor interpersonale în colectivul de elevi şi în familie se utilizează sociometna compunere „Clasa mea", „Familia mea", „Desenul cinetic al familiei estul proiectiv - Metodica "Rosenzweig", Metodica "Rene Gille , chestionarul pentru minori "ADOR", PARY de E.Şefer Chestionarele pentru părinţi ACB şi ARC de A. Varga; (

E

' ^ Rezultatele obtinute de la sondajul psihologic în masă se supun analizei cantitative şi

calitative. Apoi, în comun cu dirigintele clasei se alcătuieştefişa de caracterizare psihologa -pedagogica a elevului*după modelul dat (Tabelul 2) cu concluzii şi prognoza de dezvoltare, făcuta de psiholog. Fişa de caracterizare psihologo - pedagogică se pastreaza

la direginte din clasa a Y-a până în clasa a IX-a, completându-se în fiecare an cu material factologic. Tabelul 2 Fişa de caracterizare psihologo-pedagogică a elevului A. Date generale: Data naşterii; părinţii (studii, ocupaţia, loc de muncă), adresa; mediul familial (structura familiei, componenţa: familie normală, lipsa unui părinte, părinţi vitregi, fraţi, surori mai mari sau mai mici, alte persoane apropiate de familie; atmosfera şi climatul educativ: înţelegere deplină între părinţii părinţi şi copii; familie în curs de disociere, dezorganizată; condiţiile de viaţă şi de muncă ale elevului). B. Date medicale: dezvoltarea fizică şi starea generală a sănătăţii, comoţii cerebrale, boli somatice cronice. C. Procesele ir telectuale şi stilul de muncă: Nivelul de inteligenţă: capacitatea de înţelegere, puterea de judecată, priceperea de a compara, de a analiza, de a sistematiza, de a selecta esenţia ul, de a stabili legături, funcţionalitatea şi operaţionalitatea cunoştinţelor dobândite; spiritul de cercetare; Percepţia: Spiritul de observaţie: foarte bun, bun, superficial, slab dezvoltat; Atenţia: a) capacitatea de a fi atent în timpul lecţiei ________________________ b) comutarea, stabilitatea, concentrarea, distribuţiea, volum, mobilitatea (în timpul lecţiilor, jocului, altor activităţi); c) productivitati a la lecţie ____________________ Memoria: a) volumul men loriei__________ ASPECTE ALE PSIHOCORECTIEI..................................2 «rrrrrn IIIII1111I...........................................................17 rrrillllll.............................................................................61 memoria de lungă durată

F 1 nterese,înclinaţii, aptitudini deosebite: de ordin in.elec.nal; a

ştiinţific; t e h , n i c , ^ n e r a l s a personalităţii, asupra Concluzii: P' c: r ; ; ^n d llll d' valorificare a aees.ora; dominantelor şi - educativă ulterioară. reCOt

Reiestnd din^e^totele obţinute de la sondajul psihologic în masă

„S atateri d^ la dezvoltarea normală, psihologul organ,zeaza mdică la abaten de ia o individuai multiaspectual apoi, cu aceşt, elev, sondajul „siholOEic individual trebuie psihocorecţia. La realizarea pentru să se aplice acele P^^^^S la psihodiagnosticul simptomatica prezenta ^ ' ,„dlc„ de la diferiţi ce

Fişa de examinare clasa 3. Instituţia de învăţământ_ 4.___________Scopul examinării 5. Tata (N/P.). Studii Vârsta Profesia Calificarea prezentă _Tel___ Locul de muncă 6. Mama(N/P) Studii Vârsta Profesia Calificarea prezentă_ Tel Locul de muncă_______ 7. Date despre fan lilie (familie organizată, dezorganizată,

componenţa familiei, starea materială) 8. Perioada antinatală relaţiile dintre părinţi până la naşterea copilului, dorinţa copilului, dorinţa după sex, copil înfiat

SSsssKswsses

9. Perioada intrauterină

Pentni^î OTgan^za mai eficient procesul psihocorecţional subiecţii

^Wîssşsr

SS5EÎ

intoxicaţii, maladii, psihotraume ale mamei 10. Perioada natală naşterea rapidă sau prelungită, naşterea stimulată, expulzarea fătului, asfixia fătului în timpul naşterii, înconjurat cu ombelicul, cezariană etc.

11. Perioada postnatală____________________

maladii, afecţiuni organice, infecţii, intervenţii

chirurgicale, psihotraume

colaboratorii CDR" Armonie" (vezi tabelul

12.Dezvoltarea motoricii generale_

3). Tabelul 3

poziţia verticală, mersul autonom, manifestarea parezelor,

luni ani Vârsta Data_________________ 1.Numele şi prenumele 2. Data naşterii_____________

26. Rezultatele influenţei curative ___-----------------------------

27 Recomandaţii___________________________; pentru părinţi, pedagogi

28. Concluzii despre rezultatele psihocorecţiei

Semnătura psihologului. . Examenul P — ^ , « e « J U J J J » —

DEŞTS din oraşul Clamau, a m

-

Lpropuue —

^ •

< ■

,

de ezare

obligatoriu pentni căpătarea rezultatului scontat.

X V . CARACTERIZAREA DEZVOLTĂRII P 3IH0FIZICE GENERALE ALE PREADOLESCENTULUI I^S^Z^T ^ difîCiIă perioadă de vârstâ, personalităţii^^Sol^en^M^^^tg'^^^^^ fi^sat^rOfT1'!'^^ se deosebeşte de s^l w S -

dezvoltarea fizică L sTr ^^r? f** ^e în

se Ia normele dictate de aduM n ^

,

C O n d u i l a

«Ь^-

însuşirea rolurilor de SSf ? miC prin trecerea de la deosebită plăeere la TOllmlor sociale E1 se ' ™P IV •

3.

Jocul „Determinăm vizual" Scopul: dezvoltarea percepţiei şi a spiritului de observaţie. Desfăşurarea: participanţii se împart în două grupe. Condiţiile jocului: conducătorul propune elevilor, să privească atent un anumit obiect. Apoi câte 2-3 persoane din fiecare grup desenează pe tablă obiectul dat în mărimea sa reală. Conducătorul va aprecia a cui desen corespunde cu mărimea reală a obiectului. Pentru o redare mai exactă se acordă 5 puncte. 4.

Jocul „Mozaica" Scopul: dezvoltarea spiritului de observaţiei Material: foi, pix. Desfăşurarea: subiecţii se împart în 2 grupe şi timp de 10 min. trebuie să scrie cât mai multe obiecte, grupându-le după următoarele calităţi: 1) culoarea roşie; 2) culoarea neagră; 3) rotunde sau dreptunghiulare; 4) încep cu litera „C"; 5) sunt din lemn sau fier.

54

Şedinţa III Obiecţivejei 1. dezvoltarea percepţiei tactile; z - ^ersare i percepţiei auditive- 3. dezvolta ea percepţiei şi imaginaţiei. 1- „Săculeţul fermecat" Scocul: dezvoltarea percepţiei tactile. în câteva straturi de

1 f neobl?nuită>va fi învelit

^ puncte in^J^Î--^2.

3.

„Recunoaşta vocea" Scocul: percepţia sunetelor

„Figuri". f

Obiectivele:

1.

„La care pagină se află semnul" Scopul: dezvoltarea percepţiei vizuale. Desfăşurarea: participanţii se împart în două grupe. ry>nriiţiile jocului: conducătorul pregăteşte pentru joc 2-3 cărţi cu un număr diferit de pagini, iar în fiecare din ele se află câte un semn. Instrucţiunea: 1) „Determinaţi câte pagini are fiecare carte?". 2) „La care pagină în fiecare carte se găseşte semnul?". Pentru fiecare răspuns corect se acordă un punct. Dacă n-au fost răspunsuri exacte, învinge acel grup care a dat un răspuns mai apropiat de cel corect. 2.

„Reproducerea desenului" Material: un tablou. Desfăşurarea: subiectului i se prezintă un tablou, desen pentru a fi perceput şi memorat în exactitate. După 2min. se cere să fie reprodus. 3. „Matriţa-figuri geometrice" (anexa 4) Scopul: antrenarea percepţiei. Desfăşurarea: se prezintă o altă matriţă care conţine .diverse figuri de diferite forme şi două culori. Instrucţiunea: „de câte ori se întâlnesc pătratele albe; cele negre;..". 4.

Jocul „Dezvoltarea senzaţiei de timp" Scopul: dezvoltarea percepţiei şi a senzaţiei de timp. Desfăşurarea: participanţii se aşează în cerc, conducătorul propune elevilor să închidă ochii şi să se relaxeze, apoi le spune următoarele: „Când voi zice „începeţi", trebuie să cronometraţi timpul. Când voi zice „suficient", pe rând îmi veţi spune cât timp a trecut». De obicei se cronometrează 1; 1,5 sau 2 minute. Învinge acel care a apreciat mai corect timpul. 58

V I I . PROGRAMUL DEZVOLTATIV ŞI PSIHOCORECŢIONAL AL ATENŢIEI LA PREADOLESCENŢI

Dezvoltarea atenţiei pe parcursul vârstei pubertare are un caracter contradictoriu: pe de o parte, se formează atenţia voluntară, stabilă pe de altă parte bogăţia impresiilor, emoţiilor, impulsivitatea preadolescentului provoacă o instabilitate mare a atenţiei; o sustragere frecventă a ei, fapt c :,re complică considerabil activitatea care ^ut ceva intre ei Situaţia este una dintre cele mai simple. Preadolescentul se distrage. E necesar un mic efort volitiv pentru a-şi focusa atenţia 59

Regula 5. Dacă concentrării atenţiei asupra materialului şcolar vă încurcă neliniştea, emoţiile în legătură cu examenele apropiate, gândurile străine, atunci începeţi a conspecta. în virtutea continuităţii sale acest proces face imposibilă abaterile frecvente şi de durată ale atenţiei. Cam acelaşi efect îl are citirea materialului în voce. După ce aţi reuşit să vă concentraţi atenţia puteţi citi în gând. Regula 6. Citiţi materialul nou în aşa fel încât el să fie conştientizat adânc (să-i pătrundeţi sensul). Dar ţineţi minte, că tempoul prea lent favorizează abaterile frecvente ale atenţiei asupra obiectelor străine. Regula 7. Stăruiţi-vă să alternaţi citirea cu analiza şi povestirea, cu rezolvarea problemelor, inventarea propriilor exemple, deoarece aceasta preîntâmpină apariţia stării psihice de monotonie, în prezenţa căreia scade stabilitatea aten'iei. Schimbul obiectelor şcolare la îndeplinirea temelor pentru acasă la fel favorizează păstrarea atenţiei stabile. Dar un astfel de schimb nu trebuie să fie foarte frecvent: aceasta duce la perceperea superficială a materialului şcolar, la agitaţia exagerată. Regula 8. Controlaţi, inhibaţi transferările involuntare ale atenţiei asupra obiectelor străine,' determinate atât de excitanţii externi (trântitul uşilor, sunetele automobilelor, glasurile cuiva etc.), cât şi de excitanţii interni (asociaţii raţionale). Conştientizând, că a avut loc o transferare involuntară a atenţiei, stăruiţi-vă cu efort volitiv din nou să vă orientaţi în direcţia necesară. Regula 9. Dacă în procesul citirii Dvs. pe neaşteptate aţi observat, că pe untimp oarecare „v-aţi abătut", siliţi-vă imediat să vă întoarceţi la acel loc unde a avut loc abaterea. Este destul de uşor să-1 determinaţi: textul anterior la o citire repetată va fi perceput ca necunoscut. E natural, că a citi fară aceste întoarceri înseamnă a pierde timpul în zadar, a vă ocupa cu autominciuna. întoarcerile obligatorii vor asigura nu numai însuşirea materialului perceput, dar şi mărirea stabilităţii generale a atenţiei. Regula 10. Nu uitaţi de igiena activităţii intelectuale, iluminare normală şi temperatură. Şedinţa I 1. „12 deosebiri" (anexa 7) Şmmli dezvoltarea spiritului de observaţie, atenţiei voluntare ■12 deSSf Pr6Zintă 2 tabl°Uri ?i 56 ™ Să 2.

„Subliniază"

Scojmi: dezvoltarea stabilităţii şi productivităţii atenţiei Material: ziare vechi. Desfăşurarea: Se propune de a găsi şi de a încercui toate literele M, şi de a sublima literele F timp de 5 minute. La fiecare 1 minut se notează locul unde a ajuns. La sfârşit se verifică şi se corectează Rezultatele se vor compara cu rezultatele de la şedinţele ulterioare.' 3.

„Matriţa" (anexa 8) dezvoltarea proceselor senzorial-perceptive, a atenţiei

Materiali o tabelă cu 100 de semne (litere). Instrucţiune: „Priviţi cu atenţie modelul dat şi număraţi de câte ori este el pe matriţă. Pornim lucrul la comanda „începem" Când veţi termina a calcula toate semnele, veţi spune „gata". începem'" Se cronoi letrează timpul. Se verifică şi se notează greşelile. ' 4.

„Numări consecutiv". gcQ P"1: dezvoltarea comutării şi concentrării atenţiei Murata: se cronometrează timpul la ambele exemple A Desfăşurarea^ Se propune de a număra cifrele de la 1 până la 25 intr-un timp cât mai rapid. Se cronometrează timpul. în exemplul a) in creştere de la 1 la 25; iar în exemplul b) în descreştere de la 25 la 1 Kezultatele timpului se compară. Material:

Desfăşurarea: Se prezintă 1 tablou şi se cere să memorizeze maginile din tablou (timp - 10 secunde). Apoi se prezintă al doilea ;ablou, iar primul se ascunde. Şi se cere să determine ce imagini s-au exclus şi ce imagini s-au adăugat. 2.

"Cifre-pereche" (anexa 11) Scopul: Dezvoltarea capacităţii de comutare şi concentrare a atenţiei. . Material: Fişa cu tabel de 100 cifre-perechi, fişa de răspuns nr.2. Instrucţiune: «Găsiţi cifra mare în tabel, şi veţi observa că este însoţită de o cifră mică. Scrieţi cifra mică în fişa de răspuns nr.2 (vezi anexe)». Model: Cifra mare este 100 - cifra mică 24. Durata: 5min. Se cronometrează timpul la fiecare lmin. 3.

„Comutarea atenţiei" (anexa 9) Scopul: Dezvoltarea stabilităţii şi capacităţii de concentrare a atenţiei. Material: un tabel în care cifrele sunt amestecate haotic de la 1 la 90. Desfăşurarea: Se cere de a găsi cifrele de*'la 1 la 45, cât mai repede! Durata: timpul se cronometrează.

4.

„Cifra 7" Scopul: concentrarea atenţiei. Desfăşurarea: se cere de a scrie cifrele în ordine descrescătoare de la 100 la 1, respectând diferenţa de 7 unităţi între cifre. N.B! Se scrie doar rezultatul. Model: 100 - 6 = 94. 88, 82 ...

r 1.

Şedinţa IV «Numereate lipsă" (înexalO) ie luntare a M2SK ' ? 'H™ ' ^»'"'"i ^ observaţie. MâtSmL un tabel au cifre de la 1 -70 plasate haotic. Durata: se cronometrează timpul.

2. „Linii încâlcite" (anexa 6) atentă^ dCZV°ltare? a'en(iei VOluntare. ^abilităţi, şi concenMrii

Itaţâl 15 minute. 3. „Semne negre". M pătrate

1. X

2.

1

2

If

X

3

©X

Fişa model:

4

>

A

X

5.

6

îl

Instrucţiune: Găsiţi cifrele în ordine crescătoare de la 51 până la 100. Lucraţi repe de şi atent! Durata: 5 mi iute. 5.

Jocul „Omiterea cifrei". Desfăşurarea Participanţii la joc se află în cerc, fie în bănci Se propune a număra in voce, dar cifrele care conţin 4 şi care se împart a 4 trebuie omise, ^cel jucător care numeşte cifra interzisă iese din joc. Biruie acel, care rămâne ultimul. Şedinţa VI 1. Jocul „Aer. Apă. Pământ" Şcojuk dezvoltarea atenţiei voluntare, spiritului de observaţie H concentrării atenţiei. ' Material: minge. MăBLrarea: Copiii stau în cerc în picioare. Conducătorul arunca mingea şi pronunţă unul din cuvintele „apă, aer sau pământ" Cel care primeşte mingea trebuie să numească o vietate care trăieşte m acest mediu. N.B! Să nu se repete vietăţile. Cine greşeşte se aşează.

emoţiile. Percepţia emoţională îl va ajuta să însuşească materialul

mult mai bine; .. • Pentru o memorare mai efici entă urmează să fie scurtata informaţia până la maxim. Mai bine să omiţi careva detalii, decât sensul principal; • Căutarea legăturii dintre frazele materialului care trebuie memorat vă va uşura cu mult însărcinarea. în material pot fi următoarele legături:

a) b)

după sens (legături logice dintre abzaţe, paragrafe); structurale (la memorarea unui şir absurd de numere o mare importantă are amplasarea lor pe foaie. Pentru a memora mai bine un număr din şapte cifre: 7415216, trebuie să-1 scriem în modul următor: 741-52-16. Citind textul putem să-i atribui un anumit ritm, careva emoţii). • Un alt procedeu ar fi mnemotehnica (arta de a memora de exemplu: radiştii - alfabetul Morze); • Repetarea materialului. Toţi sunt cunoscuţi cu enunţul: „Repetarea este mama cunoştinţelor". însă chiar dacă repetaţi paragrafiil de 20 ori la rând, dimineaţa vă puteţi convinge că n-aţi memorizat paragraful după cum v-aţi fi dorit. Psihologii au stabilit că peste 30 minute se uită 40% din informaţia nouă, în ziua următoare - 34%; peste o lună - 21%. Luând în consideraţie aceasta, trebuie să repetăm prima dată imediat după citire, a doua oară peste o jumătate de oră, a treia oară - peste o zi, în al patrulea rând - peste 2-3-săptămâni. • Antrenarea memoriei. Antrenarea - cel mai elementar mod de formare a memoriei, la temelia cărora stă repetarea sistematică a câtorva acţiuni, iar rezultatul va fi consolidarea, întărirea proceselor. Şedinţa I Obiectivele: 1. dezvoltarea memoriei auditive logice; 2. corecţia memoriei vizuale; 3. educarea capacităţii de memorare logică. 1. Memorie vizuală. Scopul: dezvoltarea memoriei vizuale. 4 -t^ -

7

memSS ""

b i t ^ oca

° imagine cu 20 obiecte «« trebuie

cxo a

memorata timp de 2 minute (vezi anexa nr.l). Apoi timo de 1 m,w P P 1 mmUt se va reproduce în scris cele- memorate. 2. „Cupluri asociative". Sc °Pul: dezvoltarea memoriei logice învăt^^nStS^Printă 10 Perechi de Cuvinte> care ^buie învăţate, astfel incat cand se va citi cuvântul din stânga să-1 nutem gPm reproduce corect pe cel din dreapta. Material: Copiţ-Mt trandafir-floare Metal-fier sus-jos Nord-sud a asculta-a înainta Şcoala - magazin, fruct - măr Accident întuneric, varză - stilou 3. „Memoraţi cuvintele". Scopul: dezvoltarea memoriei vizuale pe fo^ffSff SC Prr ° fl?ă CU 20 CUvinte care sunt amplasate pe foaie haotic. Timp de 2 minute trebuie memorate aooi vor fi ISS

°

—-

^ i se sugerea2ă Material:

Banaăt Scaune Tun ^eză Corabk;OP ^ V corabie

" vo'tpor Peniţa

MedaHe

4. Jocul „Oraşele" Scogil: dezvoltarea memoriei logice şi imaginaţiei Deş^iarea: participanţii stau în cerc, conducătorul numeşte ... Participantul care nu mai poate conLa şiml iese d™ ^

Instrucţiune: „Citiţi cu atenţie fiecare vers, oprindu-vă asupra fiecărei imagini pe care încercaţi să o vizualizaţi cât mai clar. Utilizaţi de asemenea ritmul şi rima. Recitaţi poezia folosind imaginile asociate. 2.

„Povestirea în cerc" Scopul: dezvoltarea imaginaţiei şi memoriei auditive. Desfăşurarea: conducătorul citeşte un text. Participanţii ascultă foarte atenţi. Relatarea textului începe de la oricare jucător, iar mai departe, după acele ceasornicului, fiecare spune câte o propoziţie. Apoi conducătorul mai reciteşte o dată textul. Participanţii completează ce au omis. 3.

„10 cuvinte" Scopul: exersarea memoriei auditive. Desfăşurarea: preadolescentului i se prezintă un şir întreg de cuvinte pentru a fi memorate: ceas, peşte, stea, vis, hârtie, scaun, floare, moară, papagal, albastru. "F#f 4. Jocul „Antonimele" Scopul: dezvoltarea memoriei auditive logice. Desfăşurarea: participanţii stau aşezaţi în cerc, conducătorul numeşte un adjectiv, de exemplu: „rece", „fruinos". Jucătorii pe rând trebuie să numească cât mai multe antonime pentru acest adjectiv, nu se permite să se repete. Cel care nu va putea găsi un antonim iese din joc. Şedinţa IV Obiective: 1. dezvoltarea atenţiei şi a memoriei logice; 2. îmbunătăţirea nivelului de memorare pe baza relaţiei de analogie. 1. „Clasificarea". Scopul: dezvoltarea memoriei logice şi a atenţiei. Desfăşurarea: se vor prezenta 15 cuvinte care pot fi clasificate în 3 grupe. Determinaţi aceste metode de clasificare, definiţi aceste grupe şi memoraţi cele 5 nume ale obiectelor clasificate în funcţie de grup. Material: Tren - mătase - brânză - bicicletă - bumbac - carne - trăsură - in -pâine barcă - dulceaţă - cânepă - căruţă - lână 2. „Relaţia de analogie". 78

analog îmbună,5'irea

de memorare pe baza relaţiei de

Material; 1. albastrul este faţă de cer aşa cum este verdele fafS de iarbă

l ei

3.

3 f ,r.nmi PeŞ'e "ea " es,e 2borul pasăre 3. alb este faţă de zt precum este negrul faţă de noapte 4. htera este faţă de cuvânt precum este cifra faţă de „umăr 5. biblioteca este faţă de carte precum este dulapul fa,ă haTne .Memorizează figurile din pătrat Scocul: dezvoltarea memoriei vizuale

le in S^at^S!' figUrik Material:

79

^

X

J *

+

± V

(8)

a doua şi să notaţi suma, a doua cu a treia şi iarăşi notaţi suma primită; a treia cu a patra, iar a patra cifră cu a cincea. în total patru sume. De exemplu: 3 1 5 2 7 4 6 7 9 . Variantele: 44352 35126 13152 71726 63152 34325 42613 25341 7 15 2 1 3 15 12 2.

„Cântecele" Scopul: exersarea memoriei auditive. Desfăşurarea: participanţii stau în cerc. Cineva cântă un refren din orice cântec, următorul trebuie să-şi amintească şi să cânte un alt refren, în care obligatoriu trebuie să fie măcar un cuvânt din primul refren, ş.a.m.d. Acel participant, care timp de 1 min. nu a putut selecta nici un cântec iese clin joc. 3.

„Cuvintele de dezmierdare" Scopul: dezvoltarea memoriei şi a atenţiei şi a grijei unuia faţă de altul. Desfăşurarea: elevii stau în cerc. Fiecare participant pe rând trebuie să numească câte un cuvânt de dezmierdare, pentru gândire se acordă câte 2sec., să se repete nu se permite. Cel care nu mai poate să numească un cuvânt de dezmierdare iese din joc. 4. 82

Jocul „Memorăm cuvintele"

Desfăşurarea: jocul se desfăşoară în perechi. Fiecare partener scrie pe o foaie oricare 20 cuvinte, concomitent memorizându-le timp de 1 min. Apoi ei se schimbă cu foile apreciindu-şi fiecare partenerul cât de bine a memorizat aceste 20 de cuvinte.

I X . PROGRAMUL DEZVOLTATIV ŞI PSIHOCORECŢIONAL AL GÂNDIRII LA PREADOLESCENŢI t

Şedinţa I 1.

„Asemănări" Scopul: dezvolta ea gândirii verbal-logice. Desfăşurarea; Se propun 2 cuvinte care n-au nimic comun între ele şi se cere de a găsi cât mai multe asemănări între ele. Durata - 10 minute pentru o pereche. Exemple: a) creion - cremă; b) farfurie - calorifer. 2.

„Pătrate amuzante" Scopul: dezvoltarea gândirii logice. Materialul: se prezintă o fişă cu 3 pătrate. Instrucţiune: Aranjaţi astfel cifrele în pătrate încât suma lor pe 2 3 4

2 3 4

2 3 4

8 9 10

8 9 10

8 9 10

5 5 5 6 6 6 7 7 7 orizontală, verticală şi diagonală să fie pentru 1-ul pătrat = 9, al 2-lea pătrat = 18, al 3-lea pătrat = 27. 3. „Vocabular" (anexa 14) Scopul: dezvoltarea gândirii verbal-logice, vocabularului. Material: o fişă cu diferite desene. Se cere preadolescentului de a găsi şi de a scrie în caiet toate cuvintele care încep cu litera „S". Apoi se verifică şi se corectează. 83

i. „Sinonime" Scopul: Dezvoltarea capacităţii de comparare, dezvoltarea gândirii verbal-logice. Durata: 5 minute. . Desfăşurarea: Se propun un şir de cuvinte şi se cere de a găsi cuvântul asemănător după sens. Material: 1. Brutal 11. Duşman 2. Vestit 12. Linişte 3. Ciudat 13. Eşec 4. Cumpătat 14. Neobişnuit 5. Autohton 15. Prunc 6. Blând 16. Căldură 7. Cinstit 17. Juneţe 8. Trist 18. Ţipăt 9. Biruinţă 19. Ţarină 10. Tocit 20. Dur „Cuvinte" Scopul: dezvoltarea gândirii verbal-logice. Instrucţiune: „Alcătuiţi cât mai multe cuvinte cu sens din următoarele litere:

A B E F L T A U Şedinţa III l. „Anagrame" Scopul: dezvoltarea agerimii, isteţimii, operaţiilor de analiză şi sinteză. Instrucţiune: "Găsiţi cuvântul ce s-a ascuns".

84

Material: ACĂN AMER ECCR ÂPUD ER ACUSĂT »

ABELIRĂN PARIMĂD i^CCODOLI tEIVĂŢVE NRUGAC

ĂMRA RCIOROT LEVE ARSOE OGECL

Clasificarea" 2.

^^^i^fîşe^care se confecţionează separafpe coli de carton

Englez Italian

î^ăţarelAbstractizare _C:reaţîe | AnalizT Bucurie Mândrie Invidie

Seriozila

"ic TB^âmT

Categoriile: naţiune, rudă activitate o*«* virtute. " propunându-le să răspundă la mmăto^e întrebări: „de ce se temeau aceşti copii? Cum am putea acum să-ia^tăm?" Exerciţiul 5. „Peretele" Obiectiv: a stimula încrederea în sine şi în grup Durata: 20min. & P ' QemmmM participanţii se plasează la 2 metri de la obstacol formând un rând, la distanţă mică unul de altul (pentm a acoperi S 154

ffîSZ^F":-*^VoIuntarul e d u s ° de grup (cu ochit închişi) şi trebuie să alerge cu viteză mare sore

Şedinţa X Scopul: ridicarea nivelului autoaprecierii. Exerciţiul 1. „3 aut. .portrete" Obiectiv: autoc moaşterea, autoaprecierea Durata: 30min. Materialei foi, ;reioane colorate, radieră timn^fSfrP partidpanţil0r se oferă toate lucrările făcute în timpul şedinţelor 0ş.te se propune să deseneze cum ei văd toate schimbările ce au avut loc. Imţamtiunea: „îndepliniţi 3 autoportrete: 1) Dvs - până la trening; 2) Dvs. - în timpul treningului; 3) Dvs. - acum ? Urmează să observe schimbările sale. Exerciţiul 2. „Cel rr ai - cel mai" Obiectiv: autoc moaştere. Durata: 15min. dezorganizări în activitate stare de încordare şi nelinişte permanentă înstrăinare şi izolare socială, negativizm productivitate intelectuală joasă emotivitate mărită şi labilă tulburări de concentrare a atentiei »

155

dezadaptare, comportament inadecvat. Afectarea multiplă a personalităţii bâlbâitului impune o atitudine complecsă faţă de terapia vorbirii copilului. Problematica comunicării a constituit o preocupare constantă în psihopedagogie. Importanţă are relaţia dintre limbaj, personalitate şi comportament. Comunicarea verbală este dominantă în raport cu alte forme de comunicare. Ea facilitează, cel mai adecvat, exprimarea stărilor interioare proprii, a gândurilor, sentimentelor, atitudinilor, a modului de a fi şi de a reacţiona. Dereglarea limbajului oral într-un mod sau altul, împiedică declanşarea unei comunicări normale, eficiente, benefice pentru personalitate. în deosebi, aşa complicaţii apar în cazul tulburărilor de ritm şi fluenţă. Cea mai des întâlnită este bâlbâiala. Bâlbâiala este o tulburare a vorbirii care constă în funcţionarea defectuoasă a reglajului verbal, în dezordihi ale pronunţiei, repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme, omisiuni urmate de dificultăţi în articularea unor cuvinte (C.Stănică, E.Vrăşnaş, 1994). Ea se manifestă prin: repetarea unor silabe sau sunete la începutul sau mijlocul cuvântului, prezentarea unor pauze între acestea, prin repetarea cuvintelor, prin apariţia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive (E.Verza, 1997). XII.2. Formele clinice, caracteristica lor.

Bâlbâiala se manifestă prin câteva forme clinice: - bâlbâiala clonică - se manifestă prin repetarea explozivă, involuntară a sunetelor sau silabelor. - balbaiala tonică - se manifestă prin întreruperea sau blocarea cursului vorbirii printr-o încordare, spasm, ce poate dura mai mult sau mai puţin. Spasmele apar în deosebi la începutul enunţului verbal. - bâlbâiala clonico-tonică - sunt prezente ambele caracteristici, dar predomină cele clonice. - bâlbâia: a tonico-clonică - predomină cea tonică. Forma mixt; este mai complexă, deoarece sunt prezente caracteristicile prii nelor două, cu predominarea unei din ele. In situaţia când bâlbâiala e conştientizată de logopat, acesta o trăieşte ca pe o dramă interioară, ceea ce poate transforma bâlbâiala în logonevroză. Aceasta e deosebit de rezistentă la corecţie şi afectează întreaga personalitate a subiectului. Ea are o simptomatologie mai complexă. In şcoală, copiii care sunt ignoraţi de colegi, pentru dificultăţile ce le au sau, sunt traumatizaţi de neântelegerea profesorului conştientizează handicapul cu care se confruntă. Problema se agravează' influenţându-1 în ansamblu pe individ. Ca urmare se instalează logonevroză şi logopatul pe lângă dificultăţile de vorbire devine anxios, temător, neâncrezut, suspicios negativist, nesociabil şi necooperat în activitate. Aceasta are efecte negative asupra randamentului şcolar (E.Verza, 1997). Pe lângă caracteristicile menţionate mai sus', la bâlbâit apar sunete sau silabe parazitare ce sunt intercalate în vorbire. în cazul adolescenţilor şi adulţilor se observă prezenţa unor şiretlicuri prin folosirea pauzelor exagerate în vorbire. Spasmele de la nivelul aparatului fonoarticulator sunt însoţite de mişcări uşoare ale buzelor încordări ale feţei şi chiar a întregului corp. Gesticulaţii de prisos' sau, dimpotrivă, o rigiditate exagerată, o inhibiţie a întregului corp ' Apar şi o serie de reacţii secundare ca efect al încordării şi suprasolicitării nervoase. Printre acestea sunt manifestările neurovegetative, schimbarea culorii feţei, transpiraţie, tulburări de somn creşte agitaţia şi neivozitatea, respiraţia devine scurtă şi întreruptă se vorbeşte în timpul ii ispirului, ceea ce complică şi mai mult bâlbâiala

156

Amănunţit se stabileşte apariţia şi declanşarea bâlbâielii: - când au apărut primele simptome; - cum se manifestă; - ce cauze au putut-o declanşa; - cum se manifesta bâlbâiala, ce manifestări adiţionale au observat părinţii (grimase, ticuri, gesticulaţii); nedezvoltări a limbajului - neajunsuri verbale, cuvinte, sunete în plus, pronunţia la inspiraţie a sunetelor separate şi cuvintelor; - cum se manifestă bâlbâiala în dependenţă de mediu: persoane, activitate; - cum vorbeşte copilul când e singur (jucându-se cu jucăriile sale); - ce predispune perioadele de îmbunătăţire sau înrăutăţire a vorbirii; - ce atitudine are copilul faţă de defectul său (indiferent, îl observă şi retrăieşte, se intimidează, îl ascunde, se teme să vorbească); - comportamentul verbal la şcoală. S-au adresat părinţii după ajutor la specialişti: unde, când, ce a fost recomandat, ce rezultate sunt.

162

După colectarea anamnezei petrece studierea copilului: limbajul, comportamentul, sfera emoţională, procesele psihice. Pentru studierea vorbirii se folosesc tablouri, cărţi cu poezii, poveşti, jocuri, caiet, pix. Etapele convorbirii cu copilul bâlbâit: 1. pronunţia numelui, prenumelui său, vârsta, clasa, numele membrilor familiei; 2. denumirea unor tablouri, generalizarea lor; 3. descrierea acţiunii de pe tablou; 4. descrierea unui obiect de pe tablou sau din imaginaţie; 5. stabilirea părţilor dreapta-stânga la obiectul din faţă,'la persoana vizavi, la sine, la obiectul din foaie; 6. compunerea unei povestiri, repovestirea celor auzite; 7. ordonarea tablourilor în serie, povestirea acţiunii prezente8. citirea unui te-t şi povestirea lui; 9. recitarea unei poezii; 10. scrierea unui text dictat; 11. compunerea urnii tablou din elemente, cu descrierea lui Pe parcursul acestor etape se atenţionează: - tipul repetărilor şi blocajelor; - locul apariţiei spazmelor; - când se manifestă mai accentuat bâlbâiala: în timpul vorbirii coerente, răspunsului la întrebare, citirea unui text, recitarea unei poezii... - starea vorbirii independente şi concomitente- apariţia spasmelor în dependenţă de pronunţia unei fraze simple sau compuse, cuvinte sau sunete separate; - depind oare spasmele verbale de tonalitatea vorbirii - se propune copilului să vorbească încet, tare şi în şoaptă; - prezenţa dereglărilor adiţionale verbale şi motore: sunetele şi cuvintele de prisos, pronunţia sunetelor, cuvintelor, propoziţiilor la tnspirare, pronunţia incorectă a sunetelor vorbirii, insuficienţa vocabularului ş, structurii gramaticale, tempoul, ticuri, mişcări suplimentare. Mişcări generale încordate sau superactive, haotice discoordonate; '' - utilizarea diferitor forme de vorbire: dialog, monolog, poezie- caracteristica citit-scrisului: la citire - prezenţa repetărilor de silabe cuvinte, omite cuvintele dificile sau le modifică după posibilităţile de pronunţie. încordare în timpul cititului. Perceperea - textului citit. La scris - repetiţii ale unor litere, silabe, omisiuni şi inversiuni, presiuni exagerate; prelungiri ale legăturilor dintre litere care dezintegrează caracterul unitar al scrisului. - orientarea în părţile stânga - dreapta. Prezenţa stângăciei. Conform unor ţ tudii frecvenţa bâlbâielii este mai mare în rândul stangacilor. Lateraluarea cerebrală dreaptă, ce este specifică pentru

stangaci, implică di Acuităţi de natură funcţională care pot duce la apariţia unor handicapuri de limbaj.

163

Este important ca reeducarea ritmului să se realizeze prin sincronizarea respiraţiei (se reaminteşte despre inspiraţie suficientă şi exprimare la expiraţie), mişcării mâinii (palma mâinii se mişcă în dreapta apoi în stânga, la fiecare mişcare pronunţând un cuvânt monosilabic, sau o silabă a cuvântului polisilabic; mâna se mişcă într- un tempou moderat), şi pronunţiei cuvântului (sintagmei). Exerciţiile se execută într-un ritm lin, continuu, nu sincopat. Pentru fiecare etapă bâlbâitul repetă simultan şi succesiv după logoped. In final se cere pronunţia independentă.

166

Efectiv în reeducarea respiraţiei, ritmului şi fluenţei vorbirii este citirea cântată. Materialul verbal care va fi citit, se prelucrează, marcându-se pauzele pentru inspiraţie. Pe parcurs copilul singur, vizual, stabileşte pauzele necesare. Pentru citit se propun texte mici, cu un conţinut bine definit. La început se cântă cuvintele, apoi treptat se trece la o citire cursivă, lentă, unind literele în cuvânt lin, litera precedentă incluzându-se în următoarea. Apoi se povestesc cele citite - după întrebările puse sau independent. De la copii se cere o inspiraţie adâncă înaintea fiecărei sintagme, un tempou moderat, pauze pentru respiraţie incluse pe parcurs. Enunţuri expresive - povestirea celor citite, povestiri cât mai lungi şi redări cât mai perfecte. în reeducarea vorbirii se pot folosi diverse modele expresive. Aceeaşi propoziţie poate fi folosită pentru exersarea intensităţilor diferite, a accentelor, a interogaţiei, a exclamării, a constatării, etc. Aceste exerciţii permit ca preocuparea copilului să fie deplasată de la pronunţie spre expresivitatea limbajului. Copilului se propun modalităţi pentru formarea propoziţiilor: - ordonarea unei serii de tablouri, povestirea după ele; - discuţii despre timpul petrecut la şcoală, acasă, în curte... - convorbiri pe teme interesante adolescentului. Psihoterapia - baza tratamentului bâlbâielii. Cu ajutorul ei se înlătură teama de a vorbi, sensibilitatea exagerată, sentimentul de inferioritate. E necesar ca copilul să fie convins că poată vorbi ca oricare altul, dacă-şi organizează corect vorbirea. Psihoterapia poate fi: - directă - prin influenţa nemijlocită cu ajutorul cuvântului; - indirectă - prin modificarea condiţiilor de existenţă şi crearea unor condiţii pozitive. Tehnica psihoterapiei a) Sugestia în stare de veghe. Se sugerează copilului că poate vorbi bine. Se petrece sugestia într-o ambianţă de linişte şi calm. Personalitatea logopedului trebuie să aibă influenţă totală şi profundă asupra copilului. Se restabileşte înci îderea în forţele proprii prin crearea condiţiilor obţinerii succesului şi evidenţierea cu tact a momentelor de reuşită. b) Relaxarea urmăreşte eliminarea stărilor de stres. Ea constă în-* exerciţii de contrai tare musculară (la nivelul organelor fonatoare), nervoasă şi psihică. Exerciţiile de relaxare au ca efect: controlul emotivităţii, descreşterea anxietăţii. Condiţiile pentru realizarea relaxării: voce monotonă, joasă; comenzi repetate, clare, scurte, pozitive. Exerciţiile de relaxare se pot realiza: pe un fond muzical liniştit; pe fondul unor imagini, peisaje sau flori (fără prezenţa omului). c) Consultaţia membrilor familiei se petrece în formă de discuţii cu fiecare membru, acordând atenţie la: captarea încre< lerii şi posibilitatea de influenţă asupra familiei; rezolvarea con flictelor părinţi-copil; ameliorarea situaţiilor stresante; descrierea mediului favorabil copilului bâlbâit (mediu calm, lipsa: certurilor, ţipetelor, pedepselor, vizionarea emisiunilor stresante, ascultarea muzicii cu o intensitate mărită, exagerat de ritmică); a explica familiei necesitatea manifestării răbdării în ascultarea copilului bâlbâit, să evite observaţiile negative privind modul de exprimare a copilului;

să simuleze neatenţie la modul cum vorbesc copiii, neaccentuând exprimarea incorectă a lor; familia va oferi un model de vorbire calmă, lentă, poate chiar şi încetinită, bine intonată cu respectarea pauzelor între propoziţii, enunţuri;

167

în fiecare zi - tot timpul şi oriunde La lecţii, la joacă. Accentuat, tare, corect vorbim Niciodată noi nu ne grăbim.» La ultimile 3 activităţi se anexează următoarele enunţuri: «Pauzele noi le urmărim (2) Accentul noi îl evidenţiem (2) Uşor noi vorbim! Şi nu dorim să ne grăbim! E plăcut, e liniştit Să vorbim şi să fim înţeleşi». La activitatea de încheiere se petrece o discuţie cu logopatul: «Activităţile noastre s-au finisat. Acum ştiţi că vorbiţi uşor, când nu sunteţi încordaţi. Vorbiţi tot timpul liber, aşa ca la activităţi. Dacă simţiţi că nu se primeşte un cuvânt - nu vă neliniştiţi, opriţi-vă, relaxaţi- vă, inspiraţi încet adânc şi continuaţi să vorbiţi lin, clar, neâncordat... Ţineţi minte mereu (se pronunţă împreună cu copilul): Vorbim tot timpul frumos îndrăzneţ şi nerapid. Clar, frumos pronunţăm Fiindcă noi nu ne grăbim». Apoi logopedul propune copiilor să pronunţe acele exprimări a vorbirii corecte, pe care le ţine minte (din textul relaxării).

170

Un alt moment important în terapia bâlbâielii sunt exerciţiile relaxante, ce au ca scop relaxarea muşchilor mâinilor, picioarelor, corpului, gâtului şi abdomenului. (G.A. Volcova, 1985). Relaxarea se face în contrast cu încordarea, pentru a deosebi aceste două stări, a percepe plăcerea de a fi relaxat şi de a vorbi. Exerciţiile se fac în poziţia aşezat pe scaun. Fiecare exerciţiu se face în tempou moderat, se repetă de 3 ori. La începutul activităţilor se propune un exerciţiu. La celelalte se adaugă câte unul nou şi se repetă cele precedente. în final, la activitate se petrec toate exerciţiile în complex. Exerciţiile pro duse'. 1. «Pumnişori i» - ne aşezăm mai aproape de marginea scaunului, spinarea e lipită de speteaza scaunului. Mâinile se aranjează pe genunchi, picioarele puţin distanţate, tălpile sunt lipite de podea. Strângem degetele mânii în pumn, puternic. Mâinile sunt pe genunchi. Strângem aşa ca să se înălbească falangele. Ne-am încordat puternic. Nu ne simţim bine. Este neplăcut. Mâinile au obosit. Nu mai strângem degetele. Le îndreptăm. Mâinile s-au relaxat. Se odihnesc. Ne simţim uşor, plăcut, relaxat. Se odihnesc. Ne simţim uşor, plăcut. 2. «Cerbii» - ne aşezăm la fel. Ne imaginăm că suntem cerbi. Iată aşa coarne are cerbul. Ridică şi tu, mâinile la fel, încrucişindu-le. încordăm mâinile - ele sunt tari ca coarnele cerbului. încordarea este neplăcută. Coborâm repede mâinile, le scăpăm pe braţe. Relaxăm mâinile. Se odihnesc. De fiecare dată accentuăm copilului starea încordării şi relaxării. Evidenţiem că în timpul vorbirii e necesar să fim relaxaţi. Ne simţim bine când mâinile sunt libere, relaxate. 3. «Spiralele dansatoare» - ne imaginăm că picioarele noastre sunt situate pe nişte spirale ce ne împing puternic de jos. Ne împing aşa că degeţelele se ridică sus, iar călcâiele sunt lipite de podea. Ne simţim incomod, picioarele se ridică puternic în sus. Suntem încordaţi. Apoi ne relaxăm şi lipim picioarele de podea. Nu ne mai deranjează spiralele, ne simţim bine. Repetăm exerciţiul de trei ori, de fiecare dată accentuând plăcerea relaxării. 4. «Ne bronză im la soare» - imaginaţi-vă că suntem la plajă, picioarele noastre se bronzează - suntem aşezaţi pe scaun, ne spriginim cu mâinile şi ridicăm picioarele în sus, paralel podelei. Ţinem picioarele în aşa poziţie, numărând până la cinci. Picioarele sunt încordate, nu ne sir iţim bine. Acum le coborâm, ne-am relaxat, ne simţim bine. Exerciţiul se repetă de trei ori. 5. «Ridicăm greutatea» - ne vom ocupa cu sportul. Ne ridicăm şi ne imaginăm că i vem de ridicat o greutate. Ne aplecăm, o luăm, strângem pumnişorii şi lent o ridicăm în sus - mâinile se ridică lent

5. Psihoterapia - relaxarea, utilizând textul «Visul fermecător», partea întâi. 6. Sugestia - se sugerează copilului că el poate vorbi bine, că se va primi foarte bine dacă se va strădui la activităţi, dacă va îndeplini cu dorinţă însărcinările date, dacă îşi va aminti tot timpul de indicaţiile noastre. 7. Terapia ocupaţională - construirea unui desen din elemente separate. Pe parcursul lucrului copilul se instruieşte, că e necesar să pronunţe verbal fiecare acţiune a sa: «Eu am luat un pătrăţel cu desenul codiţei veveriţei. Acum caut corpul veveriţei. L-am găsit şi vreau să-1 aranjez la loc. Situez desenul la locul potrivit». 8. Totalizarea momentelor activităţii petrecute - se discută despre importanţa respiraţiei corecte, despre amintirea la momentul exprimării de inspirarea adâncă şi expirare prelungită. însărcinări pentru acasă: de repetat exerciţiile de respiraţie. Şedinţa 2 Scopul: - educarea respiraţiei corecte. - restabilirea echilibrului psihic. - reeducarea ritmului vorbirii. - decontractarea nervoasă şi musculară. Etapele şedinţei: 1. Exerciţiile relaxante: «Pumnişorii» şi «Cerbuleţul» (vezi exerciţiile relaxante). Se reaminteşte importanţa stării relaxante în momentul vorbirii, exprimării. 2. Educarea respiraţiei: inspiraţie-expiraţie (repetarea modelelor precedente, şed.l), cântarea vocalelor. 3. Reeducarea ritmului vorbirii - denumirea tablourilor la o expiraţie lungă. 4. Scrierea unor cuvinte, cântând fiecare sunet: avion, maşină, troleibuz, bicicletă, rutieră, vapor, corabie. Se grupează denumirile dictate, se divizează după tipurile de transport: terestru, aerian, maritim. Fiecare grup îl subliniem cu o culoare anumită. 5. Psihoterapia - sugestia şi relaxarea. însJjT1''