Proiect JUDETUL NEAMT [PDF]

Zitiervorschau

TEMA PROIECTULUI DE LICENTA:

“ ANALIZA ZONELOR CU POTENŢIAL TURISTIC ŞI AGROTURISTIC ALE JUDEŢULUI NEAMŢ” PIATRA NEAMŢ “ PERLA MOLDOVEI “

MOTTO:

“Turismul,în sensul modern al cuvântului,este un fenomen al timpurilor noastre bazat pe creşterea necesitaţii de refacere a sănătăţii si de schimbare a mediului înconjurător,pe naşterea şi cultivarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţile naturii” ( G. Freuler )

-1-

CUPRINS

INTRODUCERE CAPITOLUL I : Analiza potenţialului natural al zonelor turistice şi agroturistice ale judeţului Neamţ. CAPITOLUL II : Analiza potenţialului antropic al zonelor turistice şi agroturistice ale judeţului Neamţ. CAPITOLUL III : Studiul potenţialului turistic şi agroturistic al zonei Piatra Neamţ. CAPITOLUL IV : Studiul posibilitaţilor de dezvoltare a activităţilor turistice şi agroturistice în judeţul Neamţ. CAPITOLUL V : Sistemul ecologic de mamagement al deşeurilor menajere în judeţul Neamţ. CONCLUZII SI RECOMANDARI BIBLIOGRAFIE

-2-

INTRODUCERE

Un miracol românesc. O lume vie. O provocare pentru piaţa turistică europeană şi mondială. O civiliyaţie şi o cultură rurală inedită. Şi în acelasi timp , o veritabilă călătorie în timp. Neamţul prin văile jucauşe ale Bistriţei şi Siretului, prin înălţimilor ameţitoare ale Ceahlăului formează un adevărat muzeu în aer liber, despre care “ dacă zeiţele din legendele greceşti ar fi aflat, ar fi coborât din Olimpul lor” ( Miron Costin ). Ţara noastră are toate motivele pentru a aborda cu grija şi raspundere problematică turismului şi agrotursmului, deoarece moştenim, printr-o binefacere divină, unul dintre cele mai bogate, mai diversificate şi ,în mare parte, cel mai nealterat spaţiu european. Multe naţiuni europene nu au nici pe departe asemenea zestre naturală, exprimată printr-o bogaţie de peisaje unicat, începand cu cele montane, colinare, zonele împădurite, apele curgătoare, mirifica Delta Dunarii, o campie dintre cele mai manoase ale lumii, în rezumat un relief neîntrecut, începand de la litoralul Mării Negre, şi pană la crestele Munîilor Carpaţi. Activitatea turistică si agroturistică se numară printre fenomenele ce s-au impus în epoca contemporană,constituind o trasătură caracteristică a secolului nostru. De-a lungul timpului oamenii au înclinat să-şi petreacă timpul liber călătorind, căutand sau visand la colţurile liniştite din natură, vizitand oraşe şi sate din ţară de baştină sau din alte ţari, pentru a cunoaşte oameni şi locuri noi pentru a-şi îngriji sănătatea. Şi cum numarul populaţiei în majoritatea ţărilor a crescut considerabil , iar influenţa factorului distanţă (timp) a fost diminuată simţitor, prin modernizarea mijloacelor de transport, turismul şi agroturismul – ca modalitaţi concrete de petrecere placută si utilă a timpului liber – au cunoscut o “explozie” fără precedent.

Principalele forme de turism care se pot practica în judeţul Neamţ se clasifică astfel: a) după provenienţa fluxului turistic şi structura categoriilor de turişti din judeţul Neamţ, putem avea: - turism intern (naţional), - turism extern (internaşional). b) după gradul de mobilitate a turismului în judeţul Neamţ, se poate identifica: - turismul de sejur (lung, de durată medie şi scurt, la sfârşit de săptămână) - turismul itinerant (cu valenţe cultural – artistice, ştiinţifice, cognitive, tehnice, drumeţii) - turismul de tranzit. c) după porioada anului în care se realizează acţiunea turistică pe teritoriul judeţului Neamţ putem avea: - turism continuu (pe tot parcursul anului) - turism seyonier (de vară, de iarnă) - turism ocazional (la sfârsit de săptamână) d) în funcţie de mijloacele de transport folosite pentru deplasările efectuate în localităţile judeţului Neamţ distingem: - drumeţiile - turismul rutier, feroviar, naval şi aerian. e) după momentul şi modul de angajare a prestaţiilor turistice avem: - turism organizat - turism neorganizat (pe cont propriu) f) în funcţie de vârstă şi ocupaţia turistilor, putem întâlni: - turism pentru tineri - turism pentru vârsta a treia - turism social Societatea industrializată, pe langă numeroasele efecte socioeconomice favorabile, are şi efecte negative asupra membrilor ei, acestea manifestandu-se sub forma agresivitaţilor biologice (poluare, lipsa de mişcare, maladii frecvente etc.) precum şi a celor de ordin nervos (stresul psihic, constrangerile de viată socială si profesională etc.) Mediul rural nemţean oferă, în diversitatea sa, frumuseţe, liniste, reconfortare şi sănătate pentru întreaga populaţie (localnici, trecători, sau turisti). El deţine o mare bogăţie de floră şi faună şi conservă partea cea mai importantă a patrimoniului nostru cultural. Spaţiul rural reprezintă, în acelaşi timp, principala sursă de alimente a populaţiei locale şi a populaţiei urbane. De asemenea, pădurile, resursele minerale, materiile prime pentru industrie şi sectorul energetic îşi au orihinile tot în spaţiul rural.

Exista în România unele regiuni pitoreşti şi deosebit de interesante care, o dată descoperite, exercită o atracţie tot mai mare pentru turisti. În această situaţie se află ţi judeţul Neamţ, ale cărui locuri, deşi au fost descrise de pana multor cărturari şi au fost bătute de paşii a milioane de turisti, manifestă o atracţie unică pentru toţi, indiferent că au fost sau nu drumeti pe aceste meleaguri. La ora actuală, în judeţul Neamţ există numeroase şi variate obiective turistice li agroturistice către care se îndreaptă din ce în ce mai mulţi turişti, a căror deplasare este inlesnită şi de modernizarea căilor de comunicaţie. Varietatea formelor de relief, bogăţia floristică şi faunistică, marele număr de monumente ale naturii, monumente istorice şi de artă, prceum şi splendida vatră folcloristică, ce păstrează datinile strămoşeşti, au facut din judeţul Neamţ una din cele mai atractive zone turistice şi agroturistice ale ţării noastre. Punctele de atracţie şi posibilităţile de agrement din judeţul Neamţ sunt multiple, constituindu-se în obiective turistice şi de agroturistice de interes regional şi naţional, precum: ateliere de ceramică, instalaţiile vechi, artizanatul, portul popular, tradiţiile şi obiceiurile, rezervaţiile naturale floristice, faunistice, forestiere, geologice şi mixte. Problemele de potecţie a mediului înconjurător existente in judeţul Neamţ sunt în strânsă corelaţie cu dezvoltarea economico-socială a judeţului. În acest context, este necesară fără echivoc protecţia resurselor naturale ale judeţului, pentru ca toate generaşiile care vin să poată beneficia de spaţiul turistic şi agrituristic al judeţului Neamţ, cu toate elementele sale inegalabile pentru sănătatea şi confortul uman – apa, aerul, pădurile, relieful şi mai ales populaţia acestui spaţiu. Toate aceste elemnte trebuie să fie permanent în grija şi atenţia societăţii umane pe ansamblu şi a fiecărui individ în parte, în sensul păstrării şi protecţiei lor permanente. Judeţul Neamţ nu poate fi rezumat întru-un cuvânt. Este nevoie de o laborioasă introspecţie şi de lucidă asumare pentru că judeţul Neamţ înseamnă frumuseţea locului, care au dat consistenţă credinţei în Dumnezeu întruchipat în biserici şi mănăstiri, care au transformat pitorescul în aşezare, care au construit reguli şi obiceiuri ce au învins în timp. Cele mai vechi urme de locuire umană de pe teritoriul actual al judeţului Neamţ datează din paleoliticul superior (cca. 100.000 ani î.e.n.), ele fiind evidenţiate îndeosebi pe Valea Bistriţei, unde s-au descoperit numeroase situri arheologice. Evoluţia comunităţilor umane, concentrarea lor în adevărate sate, introducerea uneltelor din piatră şlefuită, corn, os, lut ars, pe lângă cele din silex, diversificarea tehnicilor de modelare şi de decorare a ceramicii, dezvoltarea vieţii spirituale, toate acestea au condus treptat la formarea celei mai strălucite civilizaţii preistorice a Europei: Complexul

Precucuteni-Cucuteni-Tripolie (aprox. 4.200 - 2.600 î.e.n.). Cercetările efectuate de către specialiştii Muzeului de Istorie Piatra Neamţ în staţiunile arheologice de la Izvoare-Piatra Neamţ, Traian-Dealul Viei, Târpeşti, Frumuşica, Calu, Văleni, dar şi în alte locuri, au evidenşiat în special valoarea plasticii antropomorfe şi zoomorfe, a ceramicii pictate, aducând o contribuţie de excepţie la o mai bună cunoaştere a acestei civilizaţii. De altfel, sălile acestui muzeu adăpostesc cea mai impresionantă colecţie de obiecte aparţinând acestei culturi. Epoca bronzului şi apoi epoca fierului, caracterizate prin apariţia şi dezvoltarea metalurgiei, sunt evidenţiate prin aşezările de pe cuprinsul bazinelor Bistriţei şi Moldovei. Treptat, ele au lăsat locul societăţii tracice şi apoi civilizaţiei dacice. Acesteia din urmă îi aparţin aşezările descoperite în zona oraşului Piatra Neamţ, la Bâtca Doamnei, Cozla şi Calu, care au oferit importante informaţii referitoare la nivelul înalt de dezvoltare economico-socială, militară şi spirituală atins de civilizaţia dacică din această parte a ţării. Chiar şi după constituirea provinciei Dacia, mărturiile arheologice de la Poiana-Dulceşti atestau gradul înalt de civilizaţie atins de dacii liberi în sec. II-III e.n. Apariţia popoarelor migratoare a modificat puternic evoluţia populaţiei daco-carpice existente în sec. IV e.n. pe teritoriul actual al judeţului. Influenţa acestora, dar şi cea a civilizaţiei romane sau romanobizantine, a dus la apariţia, între secolele V-VII e.n., a culturii CostişaBotoşana, care a coincis, pentru această parte a ţării, cu perioada formării poporului român. Dintre aşezările ce datează din această perioadă, merită amintită pe cea de la Davideni, unde a existat între sec. V-VIII o comunitate romanică, aflată într-un proces de creştinizare. Semnificative pentru perioada secolelor VIII-IX sunt aşezările de la Borniş-Dragomireşti, Izvoare-Bahna, Poiana-Dulceşti şi BrăsăuşiDumbrava Roşie, care aparţin culturii Dridu. Informaţiile privitoare la primele două secole ale mileniului II sunt insuficiente sau prea puţin analizate. În schimb se cunosc suficiente elemente legate de populaţia autohtonă a secolului XIII, dar mai ales despre aşezările medievale de la Piatra-Neamţ - Bâtca Doamnei şi Pietricica. Evoluţia aşezărilor rurale a dus la formarea, începând cu a doua jumătate a sec. XIV, a primelor centre cu nuanţă urbană: Piatra lui Crăciun, Roman şi Neamţ. Cu timpul, târgul Piatra capătă o mai mare importanţă, aceasta şi datorită constituirii aici a unei Curţi Domneşti, iar Roman-ul devine unul dintre cele mai însemnate centre, făcând parte din sistemul defensiv al Moldovei, aici fiind întemeiată în 1408 şi o episcopie. La fel de vechi ca şi Piatra sau Roman, oraşul Neamţ va deveni mai cunoscut odată cu ridicarea, pe Culmea Pleşului, a Cetăţii Neamţului. Tot din perioada medievală datează începuturile Mănăstirii Neamţ, unul

dintre cele mai vechi şi mai vestite centre religioase din ţară, alături de Mănăstirile Bistriţa, Secu, Sihăstria, Agapia sau Văratec. Continua creştere a producţiei de mărfuri şi a celei agricole, dar şi intensificarea schimburilor comerciale, face ca dezvoltarea economică a ţinutului să fie din ce în ce mai vizibilă. Astfel, spre sfârşitul sec. XVIII sunt atestate o serie de centre de schimburi, iar odată cu începutul sec. XIX încep să apară şi primele fabrici. Revoluţia tehnică, reformele de după 1859, cucerirea independenţei de stat în 1877 şi măsurile legislative ce au urmat au dus la dezvoltarea capitalismului industrial şi în această parte a ţării. Participarea României, începând cu 1916, la primul război mondial a făcut însă ca situaţia generală a judeţului să aibă mult de suferit. În anii de după război s-a reuşit refacerea vieţii economice, perioada interbelică fiind o perioadă relativ prosperă. Intrarea României în cel de-al doilea război mondial, moment ce l-a găsit pe mareşalul Ion Antonescu la Piatra Neamţ, a determinat trimiterea pe front a unităţilor militare din zona Neamţului, alături de alte unităţi din ţară, şi participarea la lupta pentru reîntregirea Patriei. Evoluţia ulterioară a evenimentelor, mai ales după străpungerea de către armata sovietică a fortificaţiei Tg. Neamţ-Paşcani, a făcut ca multe dintre localităţile din estul judeţului să sufere mari distrugeri. Anii de după război şi schimbarea regimului politic în 1947, au determinat o nouă etapă în evoluţia istorică a judeţului Neamţ, în care se pot distinge, totuşi, şi transformări pozitive, care şi-au pus amprenta asupra zonei şi locuitorilor săi. În ţinutul Neamţului, care se întinde pe o suprafaţă de 5896 kmp şi care se învecinează la sud cu judeţul Bacău, la est cu Vasluiul şi Iaşiul, la nord cu Suceava şi la vest cu Harghita se întalnesc 3 parcuri naturale de importanţă naţională, 15 rezervaţii naturale, 18 mănăstiri şi peste 30 de monumente culturale. Călătorind în acest spaţiu al miracolelor naturale şi al celor înfăptuite de oamenii locurilor, turistul descoperă cele mai frumoase biserici ale Moldovei de centru- Neamţ, Agapia, Văratec şi Sihastria nu în ultimul rând falnica Cetate a Neamţului, care a stat neclintită peste veacuri, în faţa invaziilor de tot felul. Judeţul Neamţ are câte ceva din toate, arătând frumuseţea masivului Ceahlau, care este ca o “Piatră nestemată a Moldovei” şi cel mai impunător din Carpaţii Orientali, în care legendele trăiesc. Pe lângă faptul că este o spectaculoasă forma de relief, muntele adăposteste un număr mare de specii rare de animale, drept pentru care a fost declarat Parc National. Principala bază de plecare pentru drumeţiile in Ceahlău este staţiunea Durău, un foarte bun loc de odihnă în orice anotimp. Turiştii au la dispoziţie hoteluri, pensiuni, cabane, pârtii de ski şi sănius, precum şi

un important monument istoric – Mănăstirea Durău- cu picturi manuale in interior,realizate de celebrul Nicolae Toniţa. Piatra Neamţ – “ piatră cu piatră” Siluetele fragile ale castanilor ce ţin sub oblăduire principalele artere ale Pietrei Neamţ – impunătoare reşedinţă de judeţ ( cu 123.175 de locuitori şi o suprafaţă de 1700 ha), aflată la confluenţa Cuiejdiului cu Bistriţa (345m altitudine) – îi conferă o misterioasă aură de legendă. Cei aflaţi pe aceste plaiuri pot face o veritabilă incursiune în timp străbătând curtea bătută cu bolovani a cetăţii Petrodava. Menţionată de geograful antic Ptolemeu, se pare că aceasă “davă” getică ar fi fost, cândva, înainte de Hristos, vatra oraşului modern de astăzi. Multe războaie şi multe distrugeri a cunoscut în timp tîrgul Pietrei, dovezi în acest sens găsindu-se şi pe malurile mătăsoase ale Bistriţei, la numai 30 km de “Marea de la Bicaz” şi în vârfurile Cozlei ori la Bîtca Doamnei. În acest “oraş voloh” botezat de slavi (1387) sub numele de “Korociunov Kamne” (Piatra lui Crăciun), se înălţa pe vremea lui Alexandru cel Bun “casa lui Craciun de la Piatra”. Ştefan cel Mare(14571504) a fost însă cel care a schimbat aspectul arhitectural al târgului, ridicând aici, prin secolul al XV – lea , o mândra curte domnească cu ziduri ştraşnice şi beciuri încăpătoare, folosite pentru provizii dar şi ca loc de temniţă pentru rău facători. Tot aici şi-a ctitorit domnitorul şi o biserica (1497- 1498) purtînd hramul “ Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” al cărei turn servea drept clopotniţă şi punct de observaţie îm caz de pericol. Descoperiri arheologice de o inestimabilă valoare redau imaginea completă a unei populaţii cu un ridicat standard de viaţă şi cu un rafinament artistic excepţional,care a dat naştere, cu milenii în urmă Culturii Cucuteni. Cea mai veche aşezare descoperită pe raza orasului Piatra-Neamţ este cea de la Poiana Cireşului şi care aparţine mezoliticului (cca. 12.000 i.e.n.). Săpăturile arheologice efectuate atestă locuiri stravechi, la Bâtca Doamnei, Ciritei, Lutarie, Văleni-Bolovoaia, Cozla si Dărmăneşti, unde au fost descoperite fragmente de ceramică, obiecte de piatră şi silex aparţinând civilizaţiei Cucuteni (cca. 3.600 - 2.600 i.e.n.), epocii bronzului (mileniul II i.e.n.) şi civilizaţiei geto-dacice (sec. II i.e.n. - II e.n.). În urma săpăturilor efectuate în anii '50, au fost descoperite importante vestigii medievale la Batca Doamnei şi la Curtea Domnească. Dacă civilizaţia eneolitică şi-a facut simţită prezenţa prin frumuseţea ornamentaţiei ceramicii pictate şi prin formele acesteia, civilizaţia getodacică a dăruit unul dintre cele mai importante capitole ale istoriei

oraşului prin dezvoltarea pe care au cunoscut-o asezările fortificate de la Batca Doamnei, Cozla si Calu (sec. I i.e.n. - I e.n.). Primele menţiuni scrise despre această asezare sunt datorate Cronicii ruseşti (cca.1387-1392) şi documentelor ocazionate de expeditia regelui Sigismund de Luxemburg in Moldova în anul 1395. Dintre documentele interne, este menţionat actul din 31 iulie 1431, prin care Alexandru cel Bun a dăruit Mănăstirii Bistriţa doua prisaci şi o "casa a lui Crăciun de la Piatra". La începutul veacului al XVII-lea tărgul Piatra era un centru de producţie agricolă şi meşteşugărească. Cu timpul activitaţile meşteşugăreşti şi comerciale s-au diversificat, astfel ca sfarşitul sec. al XVIII-lea şi începutul sec. al XIX-lea impune Piatra ca cel mai important centru urban şi comercial al ţinutului Neamţ. La 8 noiembrie 1841 Gheorghe Asachi işi deschidea "moara" de hartie, prima de acest fel din Moldova, iar din 1852 va funcţiona şi fabrica de postav şi sumane a familiei Grulich. Apar apoi fabrici de cherestea, săpun, chibrituri, bere, mori, dezvoltarea oraşului ducand la construirea căii ferate Piatra-Neamţ Bacău (15 februarie 1885) şi deschiderea filialei locale a Bancii Naţionale. În 1832 este amintită prima scoală publică, iar în 1871 se construieşte primul "teatru" din Piatra-Neamţ. Oraşul Piatra Neamţ este menţionat documentar pentru prima dată în 1387 sub numele de Kamena (Piatra) într-o listă a oraselor menţinută de ruşi. În anul 1431 apare sub denumirea de Targul de la Piatra lui Crăciun dar statutul de targ domnesc îl primeşte doar în anul 1453. Curtea domnească de aici construită de Stefan Cel Mare este menţionată în mai multe randuri (1552, 1570, 1594). Aşezarea a purtat numele de Piatra până în anul 1859 când se adaugă cuvantul Neamţ, devenind astfel Piatra Neamţ. Această masură a fost necesară pentru a deosebi oraşul de alte localitaţi care purtau numele de Piatra şi care erau destul de numeroase la aceea vreme. La 1 ianuarie 1877, prin nouă organizare a armatei, ia fiinţă şi al XV-lea regiment de Dorobanţi, cu zona de recrutare judeţele Neamţ si Suceava şi reşedinţa la Piatra. Era compus din 2 batalioane de dorobanţi, primul comandant fiind Lt. col. Fotea Alexandru. În timpul războiului de independenţa din 1877-1878, Regimentul XV Dorobanţi din Piatra participă cu eroism la luptele de la Plevna, Griviţa II (fiind citat printr-un ordin de zi de domnitorul Carol), continuand luptele la Rahova, Vidin şi Smardan pan la 15 martie 1878, cand se reîntoarce în ţară. În august 1891 regimentul de Dorobanţi se desfiinţează şi se înfiinţează Regimentul 15 infanterie "Războieni" (acesta luand parte în 1913 la campania din Bulgaria, fiind printre unitătile care au ajuns sub zidurile Sofiei). În timpul primului război mondial regimentul a fost

implicat în campaniile din Transilvania, Muntenia şi sudul Moldovei (Mărăşeşti si Oituz), aducandu-şi o contribuţie importantă pe frontul de luptă, dar cu sacrificiul a peste 2.000 de ostaşi. În anii interbelici populaţia oraşului depăşeşte cifra de 30.000 de locuitori (de la 18.795 locuitori în anul 1913 la 35.952 de locuitori în 1927, din care 22.000 romani, 13.952 evrei, restul fiind de alte naţionalitaţi), orasul Piatra-Neamţ cunoscand un reviriment economic însemnat. Creşte numărul fabricilor şi atelierelor, sunt continuate acţiunile de sistematizare şi este finalizată si a doua uzină electrică (1929). Izbucnirea celui de al II-lea razboi mondial a stopat avântul economic înregistrat pană atunci. Pierderilor şi distrugerilor suferite în timpul războiului li se adaugă jafurile şi teroarea practicată de către "Armata Rosie eliberatoare" după momentul august '44. Abia odata cu sfarşitul anilor 1950 şi mai ales după 1968 când, în urma reformei administrativ-teritoriale oraşul redevine reşedinta de judeţ, Piatra-Neamţ începe să cunoască o dezvoltare din ce în ce mai dinamică, ajungând să-şi formeze faţa pe care o cunoaştem astăzi.