Procesul de Extindere A Uniunii Europene [PDF]

Zitiervorschau

PROCESUL DE EXTINDERE A UNIUNII EUROPENE

Autori: Vodarici Alina Gabriela Vintila Karla Alexandra Vintila Laura Ruxandra Zamfir Ramona Dora

Cuprins I.

Procesul si premisele extinderii UE

II.

Motivele extinderii UE

III.

Istoricul UE

IV.

Criterii de aderare

V.

Moneda unica EURO

VI.

Tari aflate pe drumul aderarii la UE

VII.

Impactul extinderarii UE asupra vietii cotidiene si asupra institutiilor europene

VIII.

Extindere UE : pericol sau oportunitate?

IX.

Limitele extinderii UE

X.

Cum va afecta extinderea relaţiile Uniunii Europene cu restul lumii?

2

Rezumat: În primul rând, el încearcă să ofere răspunsuri la numărul mare de întrebări adresate de cetăţeni pe parcursul procesului de ratificare pentru aderarea a zece noi membri la 1 mai 2004. De ce se măreşte UE de la 15 la 25 (şi într-o etapă ulterioară mai mulţi) membri ? Care vor fi efectele extinderii asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor? Sunt speranţele şi îndoielile exprimate în actualele şi viitoarele state membre întemeiate ? Astfel de întrebări puse de cetăţeni merită un răspuns serios. Scopul pe care l-am urmărit este să prezint într-o manieră echilibrată nu numai avantajele şi oportunităţile oferite de primirea de noi membri în UE, ci şi obstacolele, costurile şi riscurile potenţiale implicate de acest proces. În al doilea rând, raportul abordează principalele provocări pe care le presupune extinderea. Aderarea a 10 ţări în 2004 este numai o etapă într-un proces care a început cu mai bine de un deceniu în urmă şi care va continua încă mulţi ani de acum încolo. În toată această perioadă, atât membrii mai vechi, cât şi cei mai noi au realizat progrese semnificative, deşi rămân încă multe de făcut. Ce anume va asigura succesul procesului de extindere? Ce trebuie făcut pentru obţinerea unor beneficii maxime şi evitarea unui succes parţial sau chiar a unui eşec al acestui proces ? Scopul meu este să expun principalele domenii în care UE trebuie să elaboreze o strategie în vederea realizării cu succes a extinderii. Chiar dacă percepţia generală a populaţiei asupra extinderii este pozitivă, este necesar ca procesul de informare să continue. Unele din întrebările adresate vizează probleme de bază ale integrării europene. Extinderea UE pentru a cuprinde mai multe ţări va fi însoţită de o pierdere a identităţii naţionale ? Va fi oare posibil să se ia decizii în cadrul UE dacă aceasta va număra atât de mulţi membri ? Oare extinderea va ajuta UE să-şi facă mai puternic auzit glasul pe plan mondial ? Pe măsură ce se apropie de momentul extinderii, UE trebuie să răspundă la aceste întrebări. Acest proces în care societăţi şi popoare sunt aduse laolaltă începe acum. El este similar unei fuziuni din lumea afacerilor: adevăratul test al succesului ei este atunci când devine o realitate de zi cu zi pentru cei care muncesc acolo. Iată de ce este nevoie de o agendă foarte clară pentru gestionarea schimbărilor într-o Uniune Europeană extinsă.

3

I. Procesul si premisele extinderii UE Extinderea Uniunii Europene se referă la aderarea pe parcursul timpului a noi state la Uniunea Europeană. Extinderea este un proces sui generis în comparație cu celelalte provocări ale UE. Ca politică, extinderea este mai mult decât o preocupare a organelor comunitare; Procesul de extinderea depinde de: pregătirea internă a țărilor candidate, pregătirea internă a UE, negocierile de aderare propriu-zise. Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a inceput in 1951 intre sase state europene: Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda. Dupa cinci valuri de aderari (1973: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie; 1981: Grecia; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria); 2007 : Romania , Bulgaria. UE are acum 27 de State Membre. Acest proces are ca scop extinderea pasnica a zonei de stabilitate si prosperitate catre noi membri. Extinderea este un pas important in constructia unei Uniuni Europene mai puternice si mai competitive, necesara pentru stabilizarea intregului continent european, consolidarea pacii si democratiei, intarirea economica si dezvoltarea durabila, precum si pentru asimilarea diversitatii culturale si istorice europene. A fost un proces de durata si impreuna cu toate celelalte entitati implicate, reteaua Camerelor de Comert europene a contribuit din plin la pregatirea procesului de aderare. O pregatire adecvata pentru acest eveniment este cheia succesului procesului de extindere a UE. Cu cat firmele sunt mai bine informate, cu atat ele vor fi mai competitive pe Piata Unica Europeana. Data de 1 Mai 2004 reprezinta un punct de referinta istoric si deosebit de important pentru dezvoltarea Uniunii Europene (UE). Prin integrarea a 10 noi tari din Europa Centrala si de Est si bazinul Mediteranean, Uniunea Europeana impune acum celor 27 de state valori comune de libertate, democratie, respectarea legii si a drepturilor omului. Acest val de extindere reprezinta o realizare unica – inseamna unitate in diversitate si in acelasi timp, un angajament luat pentru promovarea prosperitatii continentului nostru prin pace, securitate, solidaritate si stabilitate pentru toti cetatenii europeni. Procesul de extindere a UE a pornit din dorința clară de a crea premisele necesare unei uniuni cât mai strânse a popoarelor europene. Condițiile de bază pentru extinderea Uniunii Europene au fost stipulate prin Tratatul privind Uniunea Europeană care prevede că: "orice stat european poate cere să devină membru al Uniunii". În acest sens, statul interesat își adresează cererea de aderare Consiliului UE, care se pronunță în unanimitate, după 4

consultarea Comisiei Europene și obținerea avizului conform din partea Parlamentului European. Decizia Legislativului european se adoptă în condițiile întrunirii majorității absolute a membrilor săi. Uniunea Europeană de astăzi, are 27 de state membre și o popula ție de aproximativ 500 de milioane de locuitori, este mai sigură, mai prosperă, mai puternică și exercită o mai mare influență decât Comunitatea Economică Europeană de acum 50 de ani, cu 6 state membre și o populație de mai puțin de 200 de milioane de locuitori. Uniunea Europeană este deschisă oricărui stat european care îndeplinește criteriile democratice, politice și economice pentru dobândirea calității de membru. De asemenea, înaintea fiecărei extinderi, UE elaboreaza capacitatea de absorbție a noilor membri, precum și abilitatea propriilor instituții de a funcționa corespunzător în continuare. Extinderile succesive au întărit democrația, au conferit securitate Europei și au sporit potențialul său comercial și de creștere economică.

II. Motivele extinderii UE Extinderea UE este rezultatul hotărârii de a împărți cu alte state beneficiile obținute de Europa Occidentală prin crearea unei zone stabile, unde războiul a devenit imposibil. UE are responsabilitatea de a ajuta țările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic și democratic, în paralel cu promovarea stabilității și securității. Acest ideal își are rădăcinile în experiența acumulată datorită tulburărilor manifestate pe continentul european în anii interbelici, a distrugerilor cauzate de ultimul război și a optimismului care a început să se manifeste în perioada de după război. Pacea și stabilitatea constituie premisele unei economii prospere, reciproca fiind în egală măsură valabilă. Raționamentul părinților fondatori ai UE sa bazat pe logica faptului că integrarea economiilor din Europa Occidentală ar preveni războiul și ar crea pace, stabilitate și prosperitate pentru toți cetățenii, pretutindeni în Europa. Această viziune este în continuare importantă, după cum a demonstrat-o și dezintegrarea violentă a fostei Iugoslavii. Extinderea prin primirea de noi state membre va defini cadrul politic și economic al UE pentru mai bine de o generație de acum încolo.

5

III. Istoricul UE

IV.Criterii de aderare Uniunea este întemeiată pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a statului de drept. Orice stat european care respectă aceste principii poate solicita să devină stat membru al Uniunii. Condiţiile sunt prevăzute în Tratatul privind Uniunea Europeană . Depunerea cererii de aderare la UE este doar începutul unui proces lung şi riguros. Startul oficial este dat în momentul în care o ţară îşi depune cererea de aderare – deşi, de cele mai multe ori, acest lucru este rezultatul unei relaţii bilaterale, deja solide, cu UE. O cerere valabilă atrage după sine o serie de proceduri de evaluare care pot - sau nu - conduce la invitarea statului să adere la UE. Ritmul în care avansează fiecare ţară depinde numai de progresele pe care le face aceasta către realizarea obiectivelor noastre comune. Cererea depusă de o ţară care doreşte să adere la UE este transmisă Consiliului. Comisia Europeană contribuie cu o opinie oficială privind ţara solicitantă, iar Consiliul decide dacă acceptă sau nu candidatura. Odată ce Consiliul decide în unanimitate asupra unui mandat de negociere, negocierile între ţara candidată şi toate statele membre pot fi oficial

6

deschise. Acest lucru nu se întâmplă, însă, în mod automat. Ţara solicitantă trebuie să îndeplinească o serie de criterii înainte ca negocierile să demareze. Aşa-numitele „ criterii de la Copenhaga ”, stabilite în decembrie 1993 de Consiliul European de la Copenhaga, impun unui stat candidat să aibă: •

instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept, drepturile omului, respectarea şi protecţia minorităţilor;

•

o economie de piaţă funcţională, precum şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din cadrul Uniunii;

•

capacitatea de a-şi asuma obligaţiile de stat membru şi, în special, adeziunea la obiectivele uniunii politice, economice şi monetare.

În 1995, Consiliul European de la Madrid a adus clarificări suplimentare – o ţară candidată trebuie, de asemenea, să fie capabilă să pună în practică regulile şi procedurile comunitare. Aderarea presupune, de asemenea, ca ţara candidată să dispună de condiţiile necesare pentru integrarea sa, prin adaptarea structurilor sale administrative. Cu toate că este important ca legislaţia UE să fie transpusă în legislaţia naţională, este şi mai important ca legislaţia să fie aplicată corect şi respectată, prin intermediul structurilor administrative şi juridice corespunzătoare. Aceasta este o condiţie necesară în vederea aderării, bazată pe încredere reciprocă. La rândul său, UE trebuie să fie capabilă să primească noi membri: trebuie să garanteze că instituţiile sale şi procesele de luare a deciziilor rămân eficiente şi viabile; pe măsură ce se extinde, trebuie să fie capabilă să dezvolte şi să aplice politici comune în toate domeniile şi trebuie să-şi poată finanţa în continuare politicile, într-o manieră durabilă.

V. Moneda unica EURO Statele afl ate in faza de aderare, ca şi cele care au intrat in Uniune după intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht nu au posibilitatea de opţiune cu privire la participarea in cadrul zonei Euro şi, implicit, cu privire la adoptarea monedei unice. Ca atare, Conform Tratatului CE şi excluzand statutul de “opt-out”, un stat membru poate să adopte moneda Euro dacă dovedeşte că indeplineşte condiţiile de convergenţă nominală şi pe cele de convergenţă reală, după ce face parte pentru o perioadă de cel puţin doi ani din Mecanismul 7

Ratei de Schimb 2, sau poate să rămană stat membru cu statut de derogare. Un Stat Membru căruia i se aplica o derogare este, conform articolului 122 al Tratatului, exclus de la drepturile şi obligaţiile aferente Sistemului European al Băncilor Centrale . Deşi aderarea presupune acceptarea obiectivelor UEM, indeplinirea criteriilor de convergenţă nu reprezintă o precondiţie pentru aderare. Cu toate acestea, intrucat aceste criterii reprezintă indicatori ai unei politici macroeconomice generatoare de stabilitate, toate Statele Membre din afara zonei euro şi cele aflate in curs de aderare aplică politici macroeconomice care conduc spre apropierea de atingerea acestor criterii. Criteriile cerute sunt: - Criteriul economic, identifi cat prin existenţa unei economii de piaţă funcţionale - Implementarea unor prevederi specifice ale aquis-ului privind Uniunea economicã si monetarã Acquis-ul din acest domeniu cuprinde: 1) elemente care trebuie transpuse in legislaţie inainte de data aderării, incluzand: - interzicerea fi nanţării directe a sectorului public: aceasta se referă la interzicerea depăşirii de cont şi a oricărui alt tip de facilităţi de creditare acordate instituţiilor publice, precum şi la interzicerea procurării directe de instrumente de datorie publică de către BCE sau de către Băncile Centrale Naţionale. Motivul este asigurarea disciplinei fi scale şi faptul că aceasta reprezintă un element de bază al independenţei Băncii Centrale. - interzicerea accesului privilegiat al sectorului public la instituţiile fi nanciare: aceasta se referă la interzicerea oricărei măsuri care nu este bazată pe considerentele prudenţiale ce stabilesc accesul privilegiat al organismelor publice la instituţiile fi nanciare. Acest lucru este motivat de faptul că astfel se completează interdicţia fi nanţării directe, se consolidează libera circulaţie a capitalului şi se previne distorsionarea principiilor economiei de piaţă. - independenţa Băncii Centrale: Banca Centrală Naţională trebuie sa işi fi xeze ca obiectiv explicit stabilitatea preţurilor şi nu trebuie să existe nici o instituţie sau organism extern care să poată să dea dispoziţii, aprobe, cenzureze, să fi e consultat sau să participe la luarea deciziilor acesteia. Pentru transpunerea legislaţiei comunitare legată de participarea la Sistemul Băncilor Centrale Europene, Romania va fi naliza ajustarea cadrului legal corespunzător pană cel mai tarziu la 31 decembrie 2006, in condiţiile in care aderarea va avea loc la 1 ianuarie 2007. 2) elemente cu care statul respectiv trebuie să se conformeze numai după data aderării. Acestea includ: 8

- politica ratei de schimb şi politica economică, - coordonarea politicilor economice cu celelalte state membre prin participarea la procedurile UE, - aderarea la prevederile Pactului de Stabilitate şi Creştere şi ale statutului SEBC.

VI. Tari aflate pe drumul aderarii la UE Croaţia, Islanda, Muntenegru, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Turcia sunt ţări candidate. Negocierile de aderare cu Muntenegru şi cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei nu au demarat încă. Celelalte ţări din Balcanii de Vest – Albania, Bosnia şi Herţegovina, Serbia şi Kosovo conform Rezoluţiei nr. 1244 a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite – au primit promisiuni cu privire la perspectiva de a deveni state membre ale UE, de îndată ce vor fi pregătite. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de potenţiali candidaţi. Procesul de stabilizare şi asociere este un proces stabilit de UE cu toate ţările din Balcanii de Vest care are drept obiectiv apropierea progresivă a acestora de UE. Datorită acestui proces, aceste ţări se bucură deja de acces liber la piaţa unică a UE pentru aproape toate exporturile lor, precum şi de sprijin financiar din partea UE pentru eforturile depuse în direcţia realizării reformelor. Piesa centrală a procesului constă în încheierea unui acord de stabilizare şi asociere (a se vedea acordul dintre UE şi Croaţia) care reprezintă o relaţie contractuală între UE şi fiecare ţară din Balcanii de Vest şi care stabileşte drepturi şi obligaţii reciproce. Acordurile de stabilizare şi asociere se concentrează asupra respectării principiilor democratice esenţiale şi a principalelor elemente centrale ale pieţei unice europene. Prin instituirea unei zone de liber schimb cu UE şi existenţa regulilor (în materie de concurenţă, ajutor de stat, proprietate intelectuală etc.) şi a avantajelor conexe (de exemplu, dreptul de stabilire) precum şi reformele introduse pentru a realiza adoptarea standardelor, acest proces va permite economiilor din această regiune să înceapă să se integreze în UE. Dacă aceste criterii sunt îndeplinite, acordurile de stabilizare şi asociere pot fi finalizate cu toate ţările din Balcanii de Vest în 2008 – acorduri fie semnate, fie în vigoare.

9

VII.

Impactul extinderarii UE asupra vietii cotidiene si asupra institutiilor europene De acum inainte, toti cetatenii Uniunii Europene vor avea posibilitatea de a trai, calatori,

munci si studia cu mai multa usurinta pe intreg teritoriul acesteia, care se intinde de la Marea Baltica pana in estul Marii Mediterane. De exemplu, studenti din 27 de State Membre pot studia la oricare universitate doresc in orice tara membra a Uniunii. Legislatia europeana implementata in noile |ari Membre va garanta aderarea acestora la actualele standarde privind siguranta bunurilor si serviciilor, publicitatea, comertul electronic, practicile comerciale legale, regulile privind mediul inconjurator si siguranta alimentatiei, a hranei. La capatul perioadei de tranzitie prin care trece conceptul de libera circulatie a fortei de munca, oameni de pe tot cuprinsul Europei vor putea beneficia de politicile si conditiile imbunatatite de angajare prin intermediul cresterii nivelului de pregatire, a flexibilitatii pietei muncii si mobilitatii fortei de munca, a climatului de afaceri, adaptarea la noile tehnologii si crearea de oportunitati egale. Va exista de asemenea si o preocupare activa, reala pentru o crestere a calitatii vietii, proces ce va fi realizat prin politici comune europene care vizeaza protectia mediului si o securitate mai buna pentru toti cetatenii Europei; toate acestea vor fi realizate prin conjugarea eforturilor in lupta impotriva crimei, drogurilor si migratiei ilegale.

In timpul perioadei de inceput a Uniunii extinse, Tratatul de Aderare a intampinat perioade de tranzitie pentru ca “vechile” si “noile” State Membre sa se poata obisnui gradual cu noile dimensiuni economice si sociale ale Uniunii Europene. Acest fapt va usura procesul de integrare in ceea ce priveste libera circulatie a fortei de munca, achizitionarea de terenuri si imobile, taxa pe valoarea adaugata si accizele, precum si in privinta mediului.

XI.

Extindere UE : pericol sau oportunitate? Putini sunt factorii de decizie care mai contesta necesitatea morala, economica si politica

a procesului, chiar daca unii dintre ei, cum sunt cei din Franta, s-au convertit recent. Au fost, in fapt, invatate lectiile razboiului din fosta Iugoslavie, de vreme ce extinderea este perceputa ca

un

extraordinar

element

stabilizator

10

in

estul

continentului

european.

Dupa recenta extindere, Europa celor 27 este al treilea ansamblu populat din lume (453 milioane de locuitori), cu mult insa in urma Chinei si Indiei, dar inaintea Statelor Unite (300 de milioane de suflete) si Rusiei (140 de milioane). Cu un PIB de 10.000 miliarde de euro, Uniunea Europeana reprezinta o treime din bogatia lumii si o cincime din comertul international. Natiunile Unite, Fondul Monetar International sau Organizatia Mondiala a Comertului vor ignora mai putin pozitia unui grup care si-ar putea impune cu mai multa forta punctul

de

vedere

asupra

problemelor

mondiale.

Noile tari membre aduc un plus de dinamism economic. “Cei 15”, cu o crestere de 0,4% in 2004, lasa impresia ca stau pe loc in raport cu ritmul de 3,6% inregistrat anul trecut de cei zece nou veniti, care ar putea redistribui cartile in Europa. Daca China este atelierul lumii, Cehia si Slovacia pot fi atelierul Uniunii Europene, care dispune in Est de piete de desfacere, dar si de o mana de lucru calificata si ieftina. Noile tari membre, care reprezinta doar 5% din economia Uniunii, nu vor beneficia insa decat progresiv de ajutoare agricole directe, care devoreaza inca jumatate din bugetul comunitar. Fondurile structurale, care au permis decolarea Spaniei sau a Irlandei, vor fi, de asemenea, limitate de regula ce nu permite sa se injecteze mai mult de 4% din PIB in economiile noilor veniti, in general economii sarace. In scenariul cel mai “risipitor”, care are putine sanse de a fi realizat, cotizatia “celor 15” la pusculita comuna ar trece de la 100 de miliarde de euro anual la 143 de miliarde in 2013, ceea

ce

ar

insemna

1,15%

din

PIB,

fata

de

1%

cat

este

prezent.

Comisarul pentru extindere, Günter Verheugen, obisnuieste sa spuna adesea ca extinderea a fost atat de bine pregatita incat vechilor state membre le-ar fi foarte greu sa respecte criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca noile state membre. “Cei 15” nu sunt totusi entuziasmati. Dimpotriva, scepticismul pare sa domine la Berlin sau Paris. Vechile state membre

si-au

inchis

temporar

frontierele

pentru

muncitorii

din

Est.

In acelasi timp, statele bogate din Uniune, in frunte cu Germania si Franta, vor sa inghete bugetul european la nivelul actual, in pofida admiterii unor tari al caror standard de viata nu reprezinta in unele cazuri decat o treime din media vechilor tari membre. Sondajele de opinie sunt si mai descurajatoare. Ultimul Eurobarometru arata ca 47% din popula¡ia “celor 15” percepe

extinderea

mai

mult

ca

un 11

pericol

decat

ca

oportunitate.

Franta este de departe cea mai ostila. Sondajele sunt mai bune in Est, dar si aici atmosfera este departe de euforia care domnea in timpul reunificarii Germaniei. In vechile state membre nu se cunoaste nici unde se va opri procesul intr-o Uniune care n-a prevazut ca se va extinde atat de repede si cu atatea state, “big-bangul” de la 1 mai fiind considerat o utopie la sfarsitul anilor 90.

IX Limitele extinderii UE Conform articolului 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană "orice stat european care respectă principiilestabilite în articolul 6(1) poate depune cererea de aderare la Uniunea Europeană”. Articolul 6(1) prevede că “Uniunea are la bază principiile de libertate, decmocraţie, respect al drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale, şi statul de drept, principii comune statelor membre”. Uniunea Europeană nu şi-a stabilit limitele geografice, dar fiecare stat candidat trebuie să îndeplinească criteriile enunţate de Consiliul European de la Copenhaga: democraţie, stat de drept, respectul drepturilor omului şi protecţia minorităţilor, o economie de piaţă funcţională cu capacitatea de a face faţă presiunii competitive din Uniunea Europeană, precum şi capacitatea de a-şi asuma obligaţiile care decurg din statutul de membru. În prezent sunt implicate 13 state în procesul de extindere, în anii următori alte state putând să depună cererea de aderare. Uniunea Europeană a identificat drept potenţiali candidaţi statele din regiunea vestică a Balcanilor5, inclusiv fosta Iugoslavie, care au în proiect aderarea în viitor la Uniunea Europeană. Procesul de Stabilizare şi de Asociere, care este cadrul politicii Uniunii Europene în Vestul Balcanilor, oferă perspective aderării la Uniune şi un program de asistenţă care să sprijine pregătirea acestor state. De asemenea, este posibil ca Norvegia6 şi Elveţia7, care au depus cereri de aderare în trecut, să-şi reformuleze cererile în viitor.

12

X. Cum va afecta extinderea relaţiile Uniunii Europene cu restul lumii? Pentru ca extinderea să aibă succes, sunt necesare implicarea şi sprijinul activ al cetăţenilor, atât din Statele Membre, cât şi din statele candidate. În toate statele candidate se organizează referendum-uri de aderare, iar Tratatul de Aderare trebuie aprobat de către Parlamentul European şi ratificat în Parlamentele naţionale ale statelor membre. În Statele Membre se efectuează periodic sondaje “Eurobarometru”. Comisia a lansat o Strategie de comunicare pentru extindere pentru a informa atât cetăţenii din actualele state membre, cât şi pe cei din viitoarele state membre. Este o strategie descentralizată, în cadrul căreia Reprezentanţele Comisiei în statele membre şi Delegaţiile Comisiei în cele statele candidate elaborează programe orientate spre problemele specifice naţionale şi locale. Extinderea va oferi noi oportunităţi ţărilor din afara Uniunii Europene şi nu va permite apariţia unor diviziuni ale Europei. Multe state, în special cele care au frontieră comună cu viitoarele State Membre, sunt interesate de efectele extinderii: care vor fi consecinţele unei frontiere comune cu Uniunea Europeană? cum va schimba acest lucru schimburile comerciale tradiţionale sau cooperarea transfrontalieră, cum îi va afecta pe cei care lucrează în străinătate? Statele ne-membre sunt în special interesate de modul în care extinderea ar influenţa relaţiile lor comerciale cu viitoarele state membre. Din punct de vedere politic, extinderea va creşte stabilitatea politică în Europa şi va permite Uniunii Europene să trateze problemele internaţionale mai eficient. Din punct de vedere economic, extinderea va însemna creşterea Pieţei unice, în care exportatorii din statele ne-membre vor avea de a face cu un singur set de tarife, reguli comerciale şi proceduri administrative. În general, tarifele din Uniunea Europeană sunt mai scăzute decât cele din statele în curs de aderare, ceea ce înseamnă ca extinderea va conduce mai degrabă la scăderea tarifelor, decât la creşterea lor. Uniunea extinsă va continua să sprijine dezvoltarea durabilă a statelor în curs de dezvoltare şi integrarea lor în economia mondială.

13

Concluzii: Credem că amploarea apropiatei extinderi a UE ne oferă ocazia să abordăm provocările într-o manieră decisivă. Aceste probleme nu sunt cauzate de extinderea UE. Ceea ce face însă viitoarea extindere este să ne oblige să le abordăm şi în unele cazuri ne poate ajuta să găsim soluţii. Extinderea poate să fie un catalizator pentru rezolvarea unora din problemele Europei aflate încă în suspensie. Ea poate să ne ofere dinamismul necesar pentru a face un salt înainte. A devenit de asemenea clar pentru mine că trebuie să ne mutăm centrul atenţiei în ceea ce priveşte abordarea politicilor UE şi să avem în vedere încă de pe acum situaţia unei UE extinse – viitoarea Uniune Europeană a celor 25. Discursul în care se vorbeşte de “actualii membri” şi de “ţările candidate” este deja depăşit şi trebuie să privim înainte la situaţia din viitor, când noii membri vor fi parteneri. Considerem că noii parteneri mai au încă o serie de lucruri de făcut pentru a finaliza pregătirile pentru aderare. Credem însă că la rândul nostru avem multe de învăţat din recenta lor experienţă, acumulată în domeniul reformelor sociale, economice şi politice.

14

Bibliografie: http://www.sferapoliticii.ro/sfera/116-117/art4-buzaianu.html http://ec.europa.eu/enlargement/the-policy/index_ro.htm http://www.eurotinet.ro/teme/Tema%2025.pdf http://www.ier.ro/documente/formare/Uniunea_economica_si_monetara.pdf

15