Personaje Literare Care M-Au Învățat Dragostea Pentru Plaiul Natal Și Baștină. [PDF]

Zitiervorschau

Țurcan Ana Elevă a clasei a ,,X” -a ,,A”

Eseu Tema: ,,Personaje literare care m-au învățat dragostea pentru plaiul natal și baștină.” Plaiul natal este rădăcina sufletului oricărui om. Acel loc unde pentru prima oară ai respirat, unde ai șoptit cuvântul mamă și unde ai zis că ,,Vreau acasă”, căci unde nu ai pleca, mereu ți-e dor de casa ta. ,,Pământul,istoria și limba sunt în esență cei trei stâlpi pe care se ține neamul. Pământul ni l-a dat soarta, istoria este rodul trecerii noastre prin lume, iar limba zice-se, e darul Celui de Sus, căci după cum se spune la început a fost cuvântul.” , a spus Ion Druță. Citind acest citat am realizat câtă dreptate ne sugerează, fiindcă a-ți iubi țara înseamnă a-ți păstra istoria, a-ți vorbi limba și a te simți liber și împăcat în suflet atunci când pășești pe pământul tău. Nimeni nu o să te înțeleagă mai bine decât la tine acasă, căci ei îți sunt cei mai apropiați și cei care cu adevărat te iubesc și te așteaptă. Lecturând operele literaturii române am întâlnit o mulțime de personaje ce mi-au trezit din ce în ce mai tare dragostea către neamul meu. Unul dintre ei fiind ,,Ștefan cel Mare” din opera lui Barbu Ștefănescu-Dela-Vrancea ,,Apus de soare” și din opera lui Ion Druță ,,Păsările tinereții noastre” personajul - ,,Mătușa Ruța”. Aceste două personaje m-au făcut să-mi iubesc mai mult patria anume prin devotamentul său de țară și de neam. Mătușa Ruța, altfel numită păstrătoare de tradiții era o fire credincioasă, care în fiecare zi dimineața și seara se ruga la Cel de Sus ca în timpurile vechi. Era o ființă muncitoare, căci mereu pe afară lucra câte ceva și avea grijă de toate. Era independentă și orgolioasă , fiindcă când a intrat Andron la ea în casă să o invite să meargă la nepotul său, deoarece se afla pe patul de moarte i-a stricat ușa și a zis că o să i-o pună înapoi, dar ea nu l-a lăsat spunând-ui că o să o pună singură la loc. Astfel a refuzat să meargă în vizită crezând că este certată cu Pavel Rusu și nu va fi bucuros s-o vadă la el acasă, însă totul nu era chiar așa cum credea ea. Rămăsese unica săteancă care își încălzea căsuța cu tizic, ceea ce toată lumea deja uitaseră cum se mai face. Trăia în amintiri și zi de zi aștepta să vadă vreun cocostârc trecând pe deasupra locuinței ei, căci satul în care trăia se numea ,,Valea cucoarelor,, .

Ștefan cel Mare - domn al Moldovei. Știa cum să scape de greutățile ce se adunau pe umerii săi și a țărișoarei noastre. A fost un personaj isteț. Mantaua și sabia au fost simbolurile puterii și generozității sale. Lângă tronul său se afla un jeț mai înalt cu stema Moldovei, iar pe pereți erau portrete ale străbunilor. Cuvintele spuse de el în ultimile ceasuri ale existenței lui exprimă o viziune a patriotismului său: „..Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri și a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor…”. În concluzie pot spune că îmi prețuiesc enorm locul de baștină și nu înțeleg oamenii care spun că vor mai repede să plece de acasă cu cât mai departe. Îmi place unde trăiesc…îmi place ceea ce mă înconjoară…îmi place să vorbesc limba maternă…îmi place să citesc istoria neamului meu și cu mândrie zic: Îmi iubesc PATRIA!!!