Pedagogie Prescolara 2014 [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI Str. Universităţii, nr.5, 410087, Oradea, jud. Bihor Tel/fax: 0259 408439 www.uoradea.ro, www.socioumane.ro PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR An universitar 2014- 2015

SUPORT DE CURS la disciplina:

PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREŞCOLAR COORDONATOR DISCIPLINĂ: Conf. univ.dr. Carmen POPA

CUPRINS

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI Str. Universităţii, nr.5, 410087, Oradea, jud. Bihor Tel/fax: 0259 408439 www.uoradea.ro, www.socioumane.ro Pagina Modulul 1: Pedagogia preşcolară şi obiectul ei de studiu 1.1. Ce este pedagogia preşcolară? 1.2. Importanţa educaţiei copilului la vârsta preşcolară 1.3. Educaţia timpurie – primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală 1.4. Teorii psihopedagogice care stau la baza educaţiei timpurii Subiecte pentru autoevaluare Subiecte pentru evaluare şi control Bibliografie obligatorie Bibliografie suplimentară Bibliografia Modulului Modulul 2: Principiile educaţiei preşcolare 2.1. Principiul intuiţiei 2.2. Principiul accesibilităţii 2.3. Principiul participării conştiente şi active a preşcolarului în activitatea instructiv-educativă 2.4. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor 2.5. Principiul sistematizării şi continuităţii în activitatea didactică 2.6. Principiul

respectării

particularităţilor

de

vârstă

şi

individuale ale copiilor în procesul instructiv-educativ Subiecte pentru autoevaluare Subiecte pentru evaluare şi control Bibliografie obligatorie Bibliografie suplimentară Bibliografia Modulului Modulul 3: Noul Curriculum pentru învăţământul preşcolar. Prezentare generală 3.1. Structură şi conţinut 3.1.1. Finalităţile specifice programului curricular 3.1.2. Conţinuturile didactice 3.1.3. Strategiile de instruire şi evaluare 3.1.4. Distribuţia pe tipuri de activităţi didactice 3.2. Planul de învăţământ 3.3. Metodologia de aplicare a planului de învăţământ pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6/7 ani Subiecte pentru autoevaluare Subiecte pentru evaluare şi control Bibliografie obligatorie

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI Str. Universităţii, nr.5, 410087, Oradea, jud. Bihor Tel/fax: 0259 408439 www.uoradea.ro, www.socioumane.ro Bibliografie suplimentară Bibliografia Modulului Modulul 4: Metode didactice utilizate în instruirea şi educarea copiilor de vârstă preşcolară 4.1. Observaţia 4.2. Explicaţia 4.3. Povestirea 4.4. Demonstraţia 4.5. Conversaţia 4.6. Exerciţiul 4.7. Algoritmizarea 4.8. Problematizarea 4.9. Învăţarea prin descoperire 4.10. Învăţarea prin cooperare Subiecte pentru autoevaluare Subiecte pentru evaluare şi control Bibliografie obligatorie Bibliografie suplimentară Bibliografia Modulului Modulul 5: Principale forme de organizare a activităţilor instructiv-educative din grădiniţă 5.1. Jocul – formă de bază în organizarea procesului instructiveducativ din grădiniţă 5.2. Activităţile pe domenii experienţiale 5.3. Jocurile şi activităţile didactice alese 5.4. Activităţile de dezvoltare personală 5.4.1. Rutinele 5.4.2. Tranziţiile 5.4.3. Activităţile opţionale 5.4.4. Activităţile din perioada după-amiezii Subiecte pentru autoevaluare Subiecte pentru evaluare şi control Bibliografie obligatorie Bibliografie suplimentară Bibliografia Modulului Modulul 6: Aspecte ale proiectării didactice în grădiniţă 6.1. Analiza curriculum-ului preşcolar din perspectiva dimensiunii de concepţie al acestuia 6.2. Etapele proiectării didactice 6.3. Niveluri ale proiectării didactice în grădiniţă

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI Str. Universităţii, nr.5, 410087, Oradea, jud. Bihor Tel/fax: 0259 408439 www.uoradea.ro, www.socioumane.ro 6.3.1. Proiectarea activităţii anuale 6.3.2. Proiectarea tematică 6.3.3. Proiectarea săptămânală 6.3.4. Proiectul de activitate didactică Subiecte pentru autoevaluare Subiecte pentru evaluare şi control Bibliografie obligatorie Bibliografie suplimentară Bibliografia Modulului Modulul 7: Activităţile integrate în grădiniţă 7.1. Curriculum-ul integrat – modalitate inovatoare de proiectare a curriculum-ului preşcolar 7.2. Tipuri de activităţi integrate 7.3. Exigenţe în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor integrate 7.4. Exemple de activităţi didactice integrate Subiecte pentru autoevaluare Subiecte pentru evaluare şi control Bibliografie obligatorie Bibliografie suplimentară Bibliografia Modulului BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

LISTA PICTOGRAMELOR UTILIZATE ÎN TEXT

Suportul pentru studiu individual (SSI) de faţă conţine pictograme care au o semnificaţie specifică, după cum urmează:

Obiective educaţionale – se prezintă obiectivele Modulului Cuvinte cheie - se prezintă cuvintele cheie principale din conţinutul modulului Cuprinsul modulului - se prezintă cuprinsul modulului

Important! - atrage atenţia asupra unei porţiuni de text care conţine noţiuni sau informaţii importante pentru tine. Subiecte pentru autoevaluare - se prezintă subiectele destinate autoevaluării din cadrul unui Modul. Întrebări de autoevaluare - se prezintă întrebările destinate autoevaluării cunoştinţelor teoretice asimilate din cadrul Modulului

Subiecte pentru evaluare şi control propuse pentru un Modul.

Teste grilă propuse pentru un Modul.

Studii de caz propuse pentru un Modul.

Jocuri de rol propuse pentru un Modul.

Teme pentru aprofundarea cunoştinţelor propuse pentru un Modul.

Întrebări de evaluare propuse pentru un Modul.

Aplicaţii practice/ comentarii/ analize de texte/ situaţii propuse pentru un Modul.

Probleme/exerciţii propuse pentru un Modul.

Referate / lucrări de reacţie propuse pentru un Modul.

Rezumatul Unităţii de învăţare inclusă într-un Modul.

Bibliografia obligatorie pentru un Modul. Bibliografie disponibilă on-line pentru un Modul. Bibliografie suplimentară (facultativă) pentru un Modul. Este destinată celor care doresc să aprofundeze tematica abordată într-un Modul.

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

MODULUL 1: PEDAGOGIA PREŞCOLARĂ

1 ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaţionale În urma studierii acestui Modul, vei fi capabil: - să enunţi obiectul de studiu al pedagogiei preşcolare; - să explici importanţa educaţiei copilului la vârsta preşcolară; - să defineşti conceptul de ”educaţie timpurie”; - să enumeri teoriile care stau la baza educaţiei timpurii, evidenţiind importanţa acestora .

Cuvinte cheie: pedagogie preşcolară, educaţie preşcolară, educaţia timpurie

Cuprinsul Modulului: Modulul 1: PEDAGOGIA PREŞCOLARĂ ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU.......................................................................................................15 Obiective educaţionale...........................................................................15 Cuvinte cheie...........................................................................................15 Cuprinsul Modulului..............................................................................15

9

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

1.1. Ce este pedagogia preşcolară?...........................................................17 1.2. Importanţa educaţiei copilului la vârsta preşcolară........................24 1.3. Educaţia timpurie – primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală ........................................................................................................24 1.4. Teorii psihopedagogice care stau la baza educaţiei timpurii ..........24 Subiecte pentru autoevaluare:...................................................................28 Întrebări de autoevaluare......................................................................28 Subiecte pentru evaluare şi control:.........................................................28 Referate ...................................................................................................37 Bibliografie obligatorie..............................................................................40 Bibliografie..................................................................................................41

10

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 1 Copilăria timpurie reprezintă una dintre cele mai importante perioade din viaţa unui individ datorită consecinţelor pe care le are asupra dezvoltării ulterioare a acestuia. Pedagogia învăţământului preşcolar este disciplina care ne învaţă cum trebuie abordată această perioadă de vârstă, prezentând o tematică ce gravitează în jurul unor concepte precum: proiectare curriculară, dezvoltare personală şi socială a preşcolarilor, principii de predare în grădiniţă, evaluarea progresului în învăţare, coordonarea şi desfăşurarea activităţilor grupei de preşcolari. În acest modul se vor aduce câteva clarificări teoretice privind obiectul de studiu al pedagogiei preşcolare, importanţa educaţiei în acest stadiu al dezvoltării copilului, precum şi câteva din direcţiile de dezvoltare ale pedagogiei preşcolare.

1.1. CE ESTE PEDAGOGIA PREŞCOLARĂ? Trecerea de la mediul familial la mediul instituţionalizat este un moment pe care atât copilul, cât şi familia acestuia îl doresc a fi unul natural, plăcut, benefic copilului sub toate punctele de vedere. Aşteptările părinţilor vis-a-vis de instituţia căreia îşi încredinţează copilul, precum şi conştientizarea de către cadrele didactice (şi nu numai) a responsabilităţilor ce le revin ca persoane care preiau şi continuă ceea ce părinţii au început, îi obligă pe aceştia din urmă să demonstreze un înalt profesionalism şi o bună pregătire pedagogică, metodică şi ştiinţifică.

11

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

Pedagogia învăţământului preşcolar este disciplina în cadrul căreia viitorul profesor pentru ciclul preşcolar se familiarizează cu specificul şi particularităţile desfăşurării activităţilor de predare - învăţare din grădiniţă. Pe lângă tactul pedagogic care îl ajută pe cel de la catedră să se apropie mai uşor de copil şi să-i câştige încrederea, cadrul didactic care lucrează cu copiii de acest nivel trebuie să cunoască normele generale care ghidează procesul de predare la acest nivel de vârstă, obiectivele specifice fiecărui tip de activitate desfăşurată cu copiii, să stăpânească anumite deprinderi (de proiectare curriculară, de selectare şi adaptare a conţinuturilor, de alegere a celor mai adecvate şi eficiente modalităţi de intervenţie, de evaluare şi monitorizare a activităţii copiilor). Cu alte cuvinte, profesorul de la ciclul preşcolar trebuie pregătit pentru a fi nu doar un practician care să ştie cum să desfăşoare activităţi cu copiii, dar şi un teoretician care ştie şi de ce desfăşoară acele activităţi, care îşi pune întrebări de reflecţie pe baza activităţii zilnice, care analizează într-un mod ştiinţific activitatea de la grupă căutând să găsească soluţiile cele mai pertinente, care este informat privitor la noile orientări din domeniul său de activitate şi, nu în ultimul rând, care reuşeşte să facă echipă cu colaboratorii săi direcţi (colegii, părinţii, personalul auxiliar), cât şi cei indirecţi (reprezentanţii celorlalte instituţii cu care grădiniţa colaborează: teatre de păpuşi, case ale copiilor, graficieni, instrumentişti, coregrafi etc.). Pedagogia învăţământului preşcolar este o ramură a pedagogiei şi, împreună cu aceasta aparţine sistemului ştiinţelor educaţiei. Obiectul ei poate fi definit în sens larg si în sens restrâns. Astfel, în sens larg, pedagogia preşcolară are ca obiect acţiunea educaţională realizată de la naştere până la intrarea în şcoală (în acest caz, obiectul ei de studiu interferează pentru perioada 0-3 ani cu pedagogia educaţiei în familie).

12

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

În sens restrâns, pedagogia învăţământului preşcolar are ca obiect de studiu realizarea educaţiei (formale) în perioada cuprinsă între 3 şi 7 ani, perioadă specifică instituţionalizării în gradiniţa de copii. Pedagogia învăţământului preşcolar studiază esenţa procesului educaţional realizat pentru

perioada

enunţată,

analizează

finalităţile

actului

educativ,

conţinuturile corelate acestora, metodele, procedeele şi mijloacele abordate, formele de organizare, principiile didactice toate privite din perspectiva principalelor dimensiuni ale educaţiei.

13

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Care este obiectul de studiu al disicplinei pedagogia învăţământului preşcolar? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Pedagogia învăţământului preşcolar este o ramură a pedagogiei care are ca obiect de studiu esenţa şi particularităţile predării-învăţării-evaluării la ciclul preşcolar (obiectivele învăţământului preşcolar, conţinuturile, principiile, metodele, mijloacele didactice, formele de organizare specifice acestui nivel). Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

14

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

1.2. IMPORTANŢA EDUCAŢIEI COPILULUI LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ Vârsta preşcolară corespunde unei perioade de dezvoltare intensă a copiilor atât sub aspect fizic, cât şi psihic. Cadrul didactic trebuie să-şi fundamenteze

procesul

de

instrucţie

şi

educaţie

pe

cunoaşterea

particularităţilor anatomo-fiziologice ale copilului, a legilor dezvoltării psihicului acestuia, a particularităţilor de vârstă şi individuale. Datele furnizate de psihologia copilului sunt fundamentale pentru profesoruleducator, scenariile didactice proiectate de acesta trebuie să ţină cont de particularităţile psihice ale preşcolarului, de căile principale de dezvoltare a proceselor şi însuşirilor psihice ale acestuia. În felul acesta, cadrul didactic va înţelege mai bine care sunt cauzele succesului sau insuccesului aplicării unor metode de predare, a folosirii unor mijloace de învăţământ etc. Intervenţia educaţională precoce este covârşitoare pentru dezvoltarea ulterioară a copilului. Nimic din ce se întâmplă acum nu trebuie lăsat la voia întâmplării, întregul sistem de influenţe educative trebuie organizat şi planificat conştient ţinându-se cont de specificul dezvoltării psihice a acestuia. Cercetări din domeniul psihologiei (apud, Jişa, E., 2001, pg 11) arată că la vârsta de 4-5 ani copilul îşi dezvoltă 40% din capacitatea intelectuală pe care urmează să o atingă la maturitate. Disponibilităţile acestei perioade din viaţa copilului nevalorificate la timp, se pot recupera doar în mică măsură în anii următori sau cu eforturi foarte mari. Alte cercetări (vezi A. Glava, C. Glava, 2002, pg 52) demonstrează că intervenţia educativă la vârste timpurii are ca efect creşterea motivaţiei copiilor pentru şcoală şi implicit scăderea abandonului şcolar prematur; egalizarea şanselor, ajutând copiii cu risc (cei proveniţi din medii sociale sau culturale defavorizate, copiii din familiile de imigranţi etc) să-şi depăşească handicapul iniţial.

15

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

Trecerea din mediul familial într-unul instituţionalizat, mai formal, ce impune respectarea unor reguli, a unui program, aduce dupa sine modificări în plan comportamental. În prima perioadă, copilul învaţă să interacţioneze cu ceilalţi copii de aceeaşi vârstă, depune eforturi pentru integrarea într-un nou regim de viaţă care presupune ruperea de dependenţa părinţilor sau a celor din familie, formarea unor deprinderi de autonomie personală, cu alte cuvinte obiectivul major al primei etape este cel de socializare a copilului. Treptat, experienţele de învăţare se diversifică, ei învaţă să se descurce singuri, să-şi asume responsabilităţi, să-şi descopere propriile competenţe, precum şi propriile limite. În perioadele următoare, accentul va fi pus pe pregătirea copilului pentru integrarea şcolară. În această perioadă, copilul îşi va dezvolta competenţe din diferite domenii (lingvistice, matematice, practice, artistice etc.). Pe tot parcursul preşcolarităţii, educaţia se centrează atât pe dezvoltarea fizică (abilitatea de mişcare şi coordonare, sănătate şi nutriţie), cât şi pe cea cognitivă (abilitatea de a gândi, a reflecta, a judeca, a asculta şi a înţelege, a comunica oral şi scris), socio-emoţională (abilitatea de a interacţiona cu lumea din jur şi de a trăi emoţii, sentimente adecvate). Tot ce se întâmplă în primii ani de viaţă ai copilului este esenţial, atât pentru progresul său imediat, cât şi pentru viitorul său. Perioada de vârstă preşcolară este fundamentală pentru dezvoltarea creierului, ce determină progresele

în

formarea

capacităţilor

fizice,

cognitive,

lingvistice,

emoţionale, sociale ale copilului. Iată câteva din efectele educaţiei la vârsta preşcolară (Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani): 

efect pozitiv asupra abilităţilor copilului, asupra carierei sale şcolare (copiii dobândesc atitudine pozitivă şi motivaţie pentru activitatea şcolară);



se dezvoltă abilităţile sociale şi intelectuale ale copiilor, independent de mediul de provenienţă, atunci când mediul educaţional şi interacţiunea adult-copil promovează calitatea;

16

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i



efect pozitiv asupra integrării sociale a adolescentului şi adultului (pentru copiii proveniţi din medii socio-economice defavorizate s-a observat o reducere a comportamentului delincvent, precum şi o rată mai mare a duratei de şcolarizare). Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să rezolvi următorul test grilă:

1.Asupra căror aspecte ale dezvoltării copilului trebuie să se centreze educaţia în perioada preşcolară? a. dezvoltării cognitive şi fizice; b. dezvoltării cognitive şi afective; c. dezvoltării fizice, cognitive, socio-emoţionale. 2. Care sunt cele două mari obiective ale educaţiei la vârsta preşcolară: a. socializarea şi pregătirea pentru şcoală; b. exersarea unor deprinderi de autonomie personală şi integrarea în colectivul de copii; c. dezvoltarea în plan cognitiv şi socio-emoţional. Scrie aici răspunsul considerat corect de către tine: 1. 2. şi apoi, verifică-te mai jos dacă ai dat răspunsul corect. Răspunsul corect este:

1. c 2. b Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

1.3. EDUCAŢIA TIMPURIE – PRIMĂ TREAPTĂ DE PREGĂTIRE PENTRU EDUCAŢIA FORMALĂ Sistemul de învăţământ românesc a înregistrat progrese remarcabile, în ciuda condiţiilor economice grele şi a deselor schimbări sociale înregistrate după 1989. La sfârşitul anului 1990, ţara înregistra o stagnare economică, dar după 1998, ca rezultat al democratizării treptate şi a infuziei

17

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

fondurilor europene şi ale Băncii Mondiale, reforma în educaţie a fost demarată. Odată cu prevederile Legii învăţământului Nr.84/1995, privind generalizarea treptată a grupei pregătitoare pentru şcoală, rata de înscriere a copiilor la grădiniţă a crescut anual. Anul 2000 aduce o nouă viziune despre educaţia preşcolară, văzută, în cadrul programului educaţional Organizarea învăţământului preprimar, ca un prim pas pentru formarea tânărului şi specialistului de mâine. Astfel, primii ani de viaţă şi educaţia la această vârstă au devenit probleme cruciale pentru evoluţia ulterioară a oricărei persoane. În anul 2002 este iniţiat programul Generalizarea grupei mari pregătitoare în învăţământul preşcolar românesc şi, în cadrul acestuia, în conformitate cu modificările şi completările la Legea învăţământului (stabilirea duratei învăţământului obligatoriu de 10 ani şi coborârea vârstei de şcolarizare de la 7 al 6 ani), este revizuită Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii şi sunt realizate corelările cu programa claselor I-IV. Ulterior, respectiv în anul 2005-2006, este elaborată Strategia Ministerului Educaţiei şi Cercetării în domeniul educaţiei timpurii, cu sprijinul UNICEF. Realizarea unui sistem coerent de educaţie timpurie a copilului în România este o necesitate care decurge din priorităţile educaţiei la nivel mondial şi naţional. Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, pe care 189 de state membre ale Naţiunilor Unite s-au angajat la Sesiunea Specială dedicată Copiilor din mai 2002 să le îndeplinească până în 2015, Programul Guvernului României (2005-2008), Programul

Naţional de Reformă, precum şi Strategia Ministerului

Educaţiei, cu proiecţie până în 2013, trasează coordonatele de bază ale sistemului de educaţie timpurie pe care dorim să-l promovăm. Dezvoltarea timpurie, integrată a copiilor este o prioritate a UNICEF, cu rol determinant în îndeplinirea obiectivului de dezvoltare al

18

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

mileniului trei şi anume: asigurarea absolvirii ciclului complet de învăţământ primar de către toţi copiii, fete şi băieţi. Educaţia timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală, asigură intrarea copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani), prin formarea capacităţii de a învăţa. Conform Raportului de monitorizare globală a Educaţiei pentru Toţi (2007), educaţia timpurie sprijină supravieţuirea, creşterea, dezvoltarea şi învăţarea copiilor de la naştere până la intrarea în ciclul primar incluzând sănătatea, nutriţia, igiena, dezvoltarea cognitivă, socială, fizică şi emoţională a lor. Investiţia în educaţia timpurie este cea mai rentabilă investiţie în educaţie, după cum arată un studiu elaborat de R.Cuhna, unul dintre laureaţii Premiului Nobel în economie. Învăţarea timpurie favorizează oportunităţile de învăţare de mai târziu. Deprinderile şi cunoştinţele dobândite devreme favorizează dezvoltarea altora ulterior, iar deficienţele de cunoştinţe şi deprinderi produc în timp deficienţe mai mari, oportunităţi de învăţare ratate sau slab valorificate. În România, de regulă, se vorbeşte despre educaţie timpurie odată cu intrarea copilului în grădiniţă. În acelaşi context, se consideră că grădiniţa asigură mediul care garantează siguranţa şi sănătatea copiilor şi care, ţinând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului, implică atât familia cât şi comunitatea în procesul de învăţare. Ca note distinctive ale educaţiei timpurii sunt amintite (Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani): 

copilul este unic şi abordarea lui trebuie să fie holistică (comprehensivă din toate punctele de vedere ale dezvoltării sale);



la vârstele mici este fundamental să avem o abordare pluridisciplinară (îngrijire, nutriţie şi educaţie în acelaşi timp);

19

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i



adultul/educatorul, la nivelul relaţiei “didactice”, apare ca un partener de joc, matur, care cunoaşte toate detaliile jocului şi regulile care trebuie respectate;



activităţile desfăşurate în cadrul procesului educaţional sunt adevărate ocazii de învăţare situaţională;



părintele nu poate lipsi din acest cerc educaţional, el este partenerul-cheie în educaţia copilului, iar relaţia familie – grădiniţă - comunitate este hotărâtoare. Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să completezi cuvintele lipsă în textul de mai jos:

Educaţia timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală, asigură ............................................... ............................................... (în jurul vârstei de 6 ani), prin formarea capacităţii .............................................. Scrie aici răspunsul considerat corect de către tine: ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... şi apoi, verifică-te mai jos dacă ai dat răspunsul corect. Răspunsul corect este:

„(...) intrarea copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu”, „(...) de a învăţa.” Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

1.4. TEORII PSIHOPEDAGOGICE CARE STAU LA BAZA EDUCAŢIEI TIMPURII Realizarea unei educaţii centrate pe copil se bazează pe o reţea teoretică solidă, pe practici pedagogice de succes pe plan mondial.

20

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

Teoriile constructiviste pun accent pe dezvoltarea cognitivă. Copiii sunt abordaţi ca subiecte care îşi utilizează capacităţile fizice şi intelectuale în continuă dezvoltare, pentru a interacţiona activ cu mediul şi a acţiona asupra acestuia. Ideile lui Piaget privind impactul învăţării prin descoperire şi explorare asupra dezvoltării copiilor mici constituie baza educaţiei timpurii. După Piaget, stadiile dezvoltării în procesul de învăţare şi formare al personalităţii copilului sunt: 

stadiul inteligenţei senzorio-motorii, cuprins între 0-2 ani



stadiul gândirii pre-operaţionale, 2-6 ani



stadiul operaţiilor concrete, 6/7 – 10/11 ani



stadiul operaţiilor formale, peste 11 ani

Copiii îşi construiesc structuri mentale care iau naştere prin interiorizarea acţiunilor cu obiectele. Piaget a demonstrat rolul activ al copilului în explorarea mediului în care trăieşte, în dezvoltarea sa cognitivă şi morală. Copilul se străduieşte să găsească explicaţie evenimentelor şi lumii din jurul lui, iar adultul are sarcina de a-i crea oportunităţi pentru cercetare şi explorare, să-i asigure suport emoţional, securitate şi să încurajeze cunoaşterea.Structurile mentale se formează prin interacţiunea copilului cu mediul. Ulterior, informaţiile dobândite prin explorare sunt utilizate în acţiuni, stabilind raporturi între obiecte, fiinţe, evenimente, fenomene. Teoria dezvoltării psihosociale a lui Erik Erikson completează teoria dezvoltării cognitive a lui Piaget. După acesta, individul traversează crize de dezvoltare în urma cărora acumulează noi achiziţii, anumite calităţi. Potenţialul de dezvoltare al individului capătă împlinire pe tot parcursul existenţei, omul traversând mai multe stadii. În primul an de viaţă există relaţia bipolară încredere-neîncredere ce poate avea ca achiziţie încrederea în adulţi (Pot avea încredere în lume?). De la 2-3 ani există relaţia autonomie – îndoială şi generează autocontrolul (Pot controla propriul meu comportament?).

21

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

Între 4-5 ani apare şi se manifestă relaţia iniţiativă – vinovăţie generează sentimentul de responsabilitate (Pot deveni independent de părinţi şi explora fără limite?). Între 6-11, se manifestă relaţia hărnicie – inferioritate conduce spre sentimentul competenţei (Pot fi stăpân pe deprinderile necesare supravieţuirii şi adaptării?). Între 12 -18 ani, conştientizarea identităţii Eu-lui – confuzia rolurilor, iar ca produs – fidelitate, loialitate (Cine sunt eu? Care sunt gândurile, sentimentele şi atitudinile mele?). Teoria învăţării socio-culturale şi zona proximei dezvoltări a lui Vâgotski Teoria inteligenţelor multiple a lui Howard Gardner (lingvistică, logicomatematică, interpersonală, intrapersonală, spaţială, muzicală, chinestezică, naturalistă) evidenţiază laturile forte şi punctele vulnerabile care influenţează dezvoltarea fiecărui individ. El renunţă la noţiunea de inteligenţă generală şi arată că multe probleme legate de învăţare trebuie considerate diferenţe şi nu deficienţe. Teoria lui Gardner atrage atenţia asupra talentelor unice ale fiecărui copil, astfel părinţii, educatorii trebuie să acorde atenţie laturilor forte ale copilului şi să acţioneze în sensul dezvoltării lor. Procesul educaţional, din perspectiva teoriei inteligenţelor multiple condiţionează centrarea pe copil şi individualizarea, el trebuie să faciliteze interacţiunea cu lumea, să asigure şi să susţină succesul în autoexprimare, să întărească imaginea de sine şi sentimentul de competenţă la copil.

22

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să rezolvi următorul test grilă:

1. Cine este cel care a demonstrat rolul activ al copilului în dezvoltarea sa cognitivă şi morală? a. Vâgotski; b. Erikson; c. Piaget.

2. Care este criza pe care o traversează copilul de la 45 ani, după Erikson? a. Pot deveni independent de părinţi şi explora fără limite? b. Pot controla propriul meu comportament? c. Pot fi stăpân pe deprinderile necesare supravieţuirii şi adaptării? Scrie aici răspunsul considerat corect de către tine: 1. 2. şi apoi, verifică-te mai jos dacă ai dat răspunsul corect. Răspunsul corect este:

1. c 2. a Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

23

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

Subiecte pentru autoevaluare:

Întrebări de autoevaluare 1. Care sunt principalele teme abordate în cadrul disciplinei Pedagogia învăţământului preşcolar? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Principalele teme abordate în cadrul acestei discipline sunt: finalităţile învăţământului preşcolar (analiza acestora pe nivele de vârstă), conţinutul învăţământului preşcolar (exigenţe curriculare ale diferitelor categorii de activitate), metodele şi mijloacele de învăţământ utilizate în gradiniţă, formele cele mai potrivite de organizare a activităţilor din instituţiile de învăţământ preşcolar, modalităţile de colaborare ale gradiniţei cu familia, şcoala, bune practici pentru educaţia timpurie. 2. Cât de importantă este educaţia copiilor la vârsta preşcolară? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. .............................................................................................................

24

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Iată câteva dintre argumentele care susţin importanţa educaţiei la vârsta preşcolară: - la vârsta de 4-5 ani copilul îşi dezvoltă 40% din capacitatea intelectuală pe care urmează să o atingă la maturitate; - disponibilităţile acestei perioade din viaţa copilului nevalorificate la timp, se pot recupera doar în mică măsură în anii următori sau cu eforturi foarte mari; - intervenţia educativă la vârste timpurii are ca efect creşterea motivaţiei copiilor pentru şcoală şi implicit scăderea abandonului şcolar prematur; - intervenţia educativă la vârste timpurii ajută copiii cu risc să-şi depăşească handicapul iniţial. 3. Care este documentul cel mai recent de politică educaţională care a pus bazele sistemului de educaţie timpurie a copilului în ţara noastră? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Documentul care a pus bazele sistemului de educaţie timpurie a copilului în România este Strategia Ministerului Educaţiei şi Cercetării în domeniul educaţiei timpurii, elaborat în anul 2005-2006, cu sprijinul UNICEF.

25

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

4. Care sunt notele distinctive ale programului de educaţie timpurie? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................ ............. ................................................................................................ Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Principiile de bază ale educaţiei timpurii sunt: 

copilul este unic şi abordarea lui trebuie să fie holistică;



la vârstele mici este fundamental să avem o abordare pluridisciplinară (îngrijire, nutriţie şi educaţie în acelaşi timp);



adultul/educatorul apare ca un partener de joc;



activităţile desfăşurate în cadrul procesului educaţional sunt adevărate ocazii de învăţare situaţională;



părintele este partenerul-cheie în educaţia copilului, iar relaţia familie – grădiniţă - comunitate este hotărâtoare.

5. Care sunt teoriile psihopedagogice care stau la baza educaţiei timpurii? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................ Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Teoriile psihopedagogice sare stau la baza educaţiei timpurii sunt: teoriile constructiviste (Piaget), teoria dezvoltării sociale (Erikson), teoria învăţării

26

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

socio-culturale şi zona proximei dezvoltări (Vâgotski), teoria inteligenţelor multiple (Gardner). Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă răspunsurile date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în acest Modul. Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi dezamăgiţi, căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul teoretic şi cu siguranţă veţi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! Puteţi de asemenea, să vă notaţi eventualele nelămuriri, pentru a le clarifica în cadrul Activităţii tutoriale (AT). Aţi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!! Continuaţi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti corespunzător în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru acest Modul.

27

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

Subiecte pentru evaluare şi control

Referate Referatul numarul 1. Aspecte ale dezvoltării copilului la vârsta preşcolară; Referatul numarul 2. Specificul învăţării la copilul preşcolar; Referatul numarul 3. Teoria inteligenţelor multiple. Aplicaţii practice pentru activităţile cu preşcolarii Termen pentru postare: sfârşitul săptămânii 1.

Rezumatul acestui Modul Pedagogia preşcolară este disciplina care studiază specificul şi particularităţile educaţiei copiilor cu vârsta între 3-6/7 ani. Principalele teme abordate în cadrul acestei discipline sunt: finalităţile învăţământului preşcolar (analiza acestora pe nivele de vârstă), conţinutul învăţământului preşcolar (exigenţe curriculare ale diferitelor categorii de activitate), metodele şi mijloacele de învăţământ utilizate în gradiniţă, formele cele mai potrivite de organizare a activităţilor din instituţiile de învăţământ preşcolar, modalităţile de colaborare ale gradiniţei cu familia, şcoala, calităţile necesare personalului didactic ce lucrează în gradiniţă, problematica formării continue a profesorilor pentru ciclul preşcolar.

28

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

Cadrul didactic trebuie să-şi fundamenteze procesul de instrucţie şi educaţie pe cunoaşterea particularităţilor anatomo-fiziologice ale copilului, a legilor dezvoltării psihicului acestuia, a particularităţilor de vârstă şi individuale, pedagogia preşcolară intrând într-o relaţie foarte strânsă cu psihologia copilului preşcolar. Grădiniţa, alături de familie trebuie să îşi asume responsabilitatea de a asigura condiţiile unei dezvoltări normale pe toate planurile a personalităţii copilului preşcolar,prin valorificarea potenţialului fizic şi psihic al acestora. Grădiniţa ca instituţie educaţională prezintă anumite caracteristici care o deosebeşte de celelalte: programe de educaţie structurate flexibil, tematică propusă de educatoare, jocul - ca principală modalitate de învăţare, evaluare centrată pe progresul copiilor, crearea unui mediu de învăţare plăcut şi stimulator, îmbinarea caracteristicilor educaţiei de tip informal întrun cadrul formalizat.

Bibliografie obligatorie 1. ***, 2008, Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), MECT

Bibliografie suplimentară (facultativă) 1. Jişa, E., (2001), Pedagogie preşcolară, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca 2. Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preşcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 3. ***, 2008, Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, MECT

29

Modul ul 1 – P edagogi a î nvăţ ăm ânt ul ui preşcol ar i

BIBLIOGRAFIE

1. Jişa, E., (2001), Pedagogie preşcolară, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca 2. Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preşcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 3. ***, 2008, Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, MECT 4. ***, 2008, Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), MECT

30

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

MODULUL 2: PRINCIPIILE EDUCAŢIEI

2 PREŞCOLARE Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaţionale În urma studierii acestui Modul, vei fi capabil: - să identifici principiile generale de predare-învăţare la ciclul preşcolar; - să analizezi importanţa respectării lor în activitatea de predare la grădiniţă; să propui un principiu personal de organizare/desfăşurare /evaluare a activităţii didactice la ciclul preşcolar.

Cuvinte cheie: principii didactice ale educaţiei preşcolare, principii ale educaţiei timpurii, reguli de predare

Cuprinsul Modulului: Modulul 2: PRINCIPIILE EDUCAŢIEI PREŞCOLARE.....................43 Obiective educaţionale...........................................................................43 Cuvinte cheie...........................................................................................43 Cuprinsul Modulului..............................................................................43 2.1. Principiul intuiţiei ...............................................................................47

31

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

2.2. Principiul accesibilităţii.......................................................................51 2.3. Principiul participării conştiente şi active a preşcolarului în activitatea instructiv-educativă.................................................................51 2.4. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor....................................51 2.5. Principiul sistematizării şi continuităţii în activitatea didactică.....51 2.6. Principiul respectării particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor în procesul instructiv-educativ....................................................51 Subiecte pentru autoevaluare....................................................................55 Întrebări de autoevaluare......................................................................55 Subiecte pentru evaluare şi control...........................................................59 Teme pentru aprofundarea cunoştinţelor.............................................59 Întrebări de evaluare..............................................................................59 Aplicaţii...................................................................................................61 Rezumatul acestui Modul...........................................................................63 Bibliografie obligatorie..............................................................................64 Bibliografie..................................................................................................65

32

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 2 Principiile didactice, aşa cum este cunoscut din teoria şi metodologia instruirii, sunt idei, teze orientative pentru organizarea şi desfăşurarea procesului instructiv-educativ în orice instituţie de învăţământ. Aplicarea lor pe o treaptă sau alta a învăţământului primeşte un anumit specific în funcţie de particularităţile de vârstă ale celor educaţi. În acest capitol sunt prezentate pe scurt principalele principii ale activităţii instructiv-educative cu copiii de la grădiniţă.

2.1. PRINCIPIUL INTUIŢIEI Principiul intuiţiei (al unităţii dintre senzorial şi raţional în activitatea didactică) exprimă cerinţa ca în familiarizarea copiilor cu mediul înconjurător să se pornească de la perceperea directă a obiectelor, fenomenelor sau a imaginii acestora. Ştim că la vârsta preşcolară cele mai multe legături temporare se stabilesc la nivelul primului sistem de semnalizare. Această particularitate trebuie folosită în scopul realizării primilor paşi în cunoaşterea obiectivă a realităţii. Contactul direct al copilului cu însuşirile obiectelor şi fenomenelor îl va conduce treptat la acumularea de fapte necesare dezvoltării operaţiilor gândirii, ca şi la formarea deprinderilor de activitate practică. Prin lărgirea cercului de percepţii şi reprezentări intuiţia înlesneşte preşcolarilor dezvoltarea operaţiilor logice de comparare, abstractizare, generalizare, stimulând dezvoltarea treptată a gândirii şi trecerea ei de la concret la abstract. Principiul intuiţiei se aplică diferit la cele trei grupe de preşcolari. La grupa mică, educatoarea se va folosi de intuiţie în toate activităţile pe domenii de învăţare (integrate sau pe discipline), precum şi la toate jocurile şi activităţile alese deoarece numai pe baza materialului concret se poate asigura concentrarea atenţiei copiilor şi implicit urmărirea şi înţelegerea explicaţiilor date.

33

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

La grupa de 5-6 ani, educatoarea poate organiza deja anumite activităţi pe domenii de învăţare în care nu foloseşte material intuitiv (convorbiri, jocuri didactice orale, povestiri create de copii, repovestiri, activităţi în care se repetă, se sistematizează sau se verifică cunoştinţele copiilor). Desigur, asemenea activităţi vor reuşi numai dacă, în prealabil, educatoarea a dus o muncă sistematică de formare a unui cerc larg de reprezentări cu ajutorul materialului intuitiv. În învăţământul preşcolar, principiul intuiţiei este prezent în toate tipurile de activităţi. El se aplică atât în activităţile integrate sau pe discipline care au drept scop dobândirea de noi cunoştinţe, cât şi în activităţile de repetare sau în cele liber alese. Materialul sau jucăria puse la dispoziţia copilului în activităţile liber alese îi sugerează acestuia tema jocului sau complicarea lui. Povestirea educatoarei însoţită de un material intuitiv asigură menţinerea atenţiei copiilor şi îi ajută să urmărească şi să înţeleagă faptele narate. Jetoanele, desenele, materialul distribuit copiilor îi antrenează în activitate, le facilitează operaţiile de observare, de comentare, de ordonare sau de clasificare cerute de educatoare. În activităţile pe domenii de dezvoltare se pot folosi materiale intuitive din cele mai diverse, începând cu fiinţe şi obiecte aşa cum se prezintă ele în natură, până la diferite materiale confecţionate: mulaje, jucării, tablouri, ilustraţii etc. În concluzie, respectarea principiului intuiţiei de către educatoare asigură înţelegerea cunoştinţelor, lărgirea orizontului de cunoaştere şi a experienţei copiilor, le trezeşte interesul pentru cunoaşterea unor fenomene, le educă curiozitatea şi spiritul de investigaţie faţă de aspecte necunoscute încă din obiectele şi fenomenele care îi înconjoară.

34

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să rezolvi următorul test grilă:

1. Principiul intuiţiei exprimă cerinţa ca: a. în activitatea de predare la grădiniţă educatoarea să-i cunoască foarte bine pe copii; b. în predare să se pornească de la perceperea nemijlocită a obiectelor şi fenomenelor sau a imaginilor acestora; c. în predare să se pornească de la perceperea mijlocită a obiectelor şi fenomenelor sau a imaginilor acestora; d. educatoarea să menţină atenţia copiilor asupra celor prezentate. 2. La care dintre cele trei grupe de copii, se impune obligatoriu folosirea materialului intuitiv? a. la toate grupele; b. la grupa mare; c. la grupa mijlocie; d. la toate grupele, în special la grupa mică. 3. De ce este important ca în predare să se aplice principiul intuiţiei?

a. numai pe baza materialului concret se poate asigura concentrarea atenţiei copiilor şi înţelegerea explicaţiilor date; b. materialul concret place copiilor; c. utilizarea materialului concret de către educatoare denotă interes pentru pregătirea activităţii; d. materialul concret sugerează copiilor tema activităţii. 4. Care dintre obiectele enumerate mai jos pot fi considerate materiale intuitive pentru o activitate practică? a. Foaia de desen; b. Desenele copiilor; c. Pensula şi culorile; d. Planta (zambila) pe care trebuie să o deseneze copiii. Scrie aici răspunsul considerat corect de către tine: ........................................................................................... şi apoi, verifică-te mai jos dacă ai dat răspunsul corect. Răspunsul corect este: 1. b. 2. d.

35

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

3. a. 4. d. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

36

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

2.2. PRINCIPIUL ACCESIBILITĂŢII Potrivit acestui principiu, volumul şi nivelul de cunoştinţe şi deprinderi care urmează a fi însuşite de copii în procesul instructiveducativ trebuie să corespundă stadiului lor de dezvoltare şi puterii lor de înţelegere. Acest principiu cere ca aceste cunoştinţe să nu fie nici prea grele, dar nici prea uşoare. Dacă sunt prea grele, copiii le memorează mecanic si le uită repede; dacă sunt prea uşoare, ele nu prezintă interes pentru copii; aceştia dau semne de plictiseală şi se orientează spre alte activităţi. Principiul accesibilităţii pretinde, de asemenea, ca metodele folosite în activităţile pe domenii de învăţare să corespundă particularităţilor de vârstă ale copiilor. În aplicarea concretă a principiului accesibilităţii trebuie respectate câteva reguli didactice şi anume: trecerea de la uşor la greu, de la simplu la complex, de la apropiat la depărtat, de la cunoscut la necunoscut. În procesul însuşirii cunoştinţelor şi al formării deprinderilor a trece de la uşor la greu înseamnă a porni de la fapte concrete spre generalizări, de la generalizări mai simple la generalizări mai complexe; ceea ce este la un moment dat greu copiilor, devine, ca urmare a înţelegerii şi însuşirii conştiente, uşor şi formează baza înaintării în cunoaştere. Respectarea regulii didactice de a trece de la cunoscut la necunoscut în procesul de învăţământ cere educatoarei să pornească de la experienţa personală a copiilor legată de anumite obiecte şi fenomene şi, apoi, gradat, să amplifice cunoştinţele, explicându-le, descoperindu-le „secretele". Trecerea de la simplu la complex este o regulă care nu trebuie confundată cu trecerea de la uşor la greu întrucât nu întotdeauna ceea ce este simplu este şi uşor, după cum nu întotdeauna ceea ce este complex este şi greu.

37

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Regula didactică a trecerii de la apropiat la depărtat are şi ea în vedere respectarea nivelului de dezvoltare intelectuală a copiilor. Această succesiune nu trebuie înţeleasă în raport cu ceea ce este apropiat sau depărtat de copil ca aşezare în spaţiu, ci în raport cu posibilităţile lui de înţelegere; ca urmare, prin apropiat înţelegem ceea ce este accesibil înţelegerii copilului, ceea ce poate el să-şi reprezinte mai uşor. De exemplu, copilul poate să povestească mai uşor ceea ce a văzut la munte sau la mare când a fost în vacanţă cu familia decât să vorbească despre activitatea profesională a părinţilor, deşi trăieşte în mijlocul familiei. În procesul instructiv-educativ toate aceste reguli didactice acţionează într-o strânsă interdependenţă.

38

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Care este esenţa principiului accesibilităţii? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Principiul accesibilităţii exprimă cerinţa ca întreaga activitate didactică desfăşurată cu copiii, cunoştinţele transmise, deprinderile, capacităţile pe care le formăm copiilor trebuie să corespundă stadiului lor de dezvoltare şi puterii lor de înţelegere, cu alte cuvinte, în predare să se folosească metode corespunzătoare particularităţilor de vârstă ale copiilor şi să se pornească întotdeauna de la experienţa personală a copiilor. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

39

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

2.3. PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONŞTIENTE ŞI ACTIVE A PREŞCOLARULUI ÎN ACTIVITATEA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ Exprimă cerinţa ca în procesul de învăţare să se asigure respectarea concomitentă a două reguli importante: participarea conştientă şi participarea activă a copiilor. O demarcaţie netă între noţiunile de „conştient" şi „activ" este greu de realizat. În realitate, cele două concepte se completează şi se presupun reciproc. Principiul participării conştiente şi active exprimă deci cerinţa ca preşcolarul să participe conştient în activitatea instructiv-educativă, adică să înţeleagă ceea ce face şi ceea ce învaţă. În acelaşi timp, acest principiu recomandă angajarea efectivă a preşcolarului în procesul învăţării, adică participarea lui activă, depăşirea unor dificultăţi prin efort propriu. Cu alte cuvinte, înţelegerea este condiţionată de participarea efectivă a copilului în procesul instructiv-educativ. Respectarea acestui principiu în activitatea didactică contribuie la evitarea memorării mecanice, la realizarea unităţii dintre vorbire şi conţinutul de idei pe care aceasta îl reprezintă. Dacă de fiecare dată educatoarea asigură o concordanţă perfectă între momentele perceperii directe a materialului intuitiv şi explicaţiile pe care le dă, atunci copilul reuşeşte să înţeleagă atât cunoştinţele predate despre obiectele şi fenomenele observate, cât şi să reţină cuvintele, prin care acestea sunt denumite. Cuvintele respective nu vor mai fi în acest caz numai nişte expresii sonore oarecare fără semnificaţie precisă, ci vor corespunde unui conţinut concret, bine stabilit. Însuşirea conştientă a cunoştinţelor, ca şi formarea deprinderilor sunt condiţionate de măsura în care copilul participă activ în procesul cunoaşterii. Acest adevăr se regăseşte de multă vreme în înţelepciunea populară: „Aud şi uit / Văd şi ţin minte / Fac şi înţeleg", spune deosebit de sugestiv un vechi proverb chinezesc.

40

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Mânuirea materialului în exerciţiile matematice, observarea atentă a obiectului analizat şi perceperea lui prin cât mai multe simţuri (văz, auz, simţ tactil sau olfactiv), participarea efectivă la repetarea unei poezii sau a unui cântec, sunt tot atâtea forme de participare activă a copiilor la dobândirea noilor cunoştinţe şi deprinderi. La fel de importantă este angajarea directă a copiilor la activităţile practice care au ca scop formarea unor deprinderi tehnice (desen, modelaj, construcţii etc). Respectarea principiului participării conştiente şi active în procesul instructiv-educativ contribuie la formarea priceperii preşcolarilor de a rezolva cât mai independent şi cu cât mai mult spirit de iniţiativă diferite probleme cotidiene. Dovada însuşirii conştiente a cunoştinţelor de către copilul preşcolar este dată de capacitatea lui de a aplica aceste cunoştinţe în practică (în organizarea jocurilor, în lucrări de construcţii, în desen etc).

41

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Ce înseamnă „participare conştientă” şi „participare activă”? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

„A participa conştient” înseamnă a înţelege ceea ce face/învaţă. „A participa activ” înseamnă angajare efectivă, implicare personală a copilului în procesul de învăţare. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

42

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

2.4. PRINCIPIUL ÎNSUŞIRII TEMEINICE A CUNOŞTINŢELOR Exprimă cerinţa ca noile cunoştinţe transmise de educatoare să se întipărească bine în memoria copiilor şi să se păstreze timp îndelungat pentru a putea fi reproduse atunci când este necesar şi folosite în mod adecvat în activitatea practică. Se ştie că noile legături temporare care se formează pe scoarţa cerebrală, fiind instabile, se sting dacă nu sunt întărite. De aceea, realizarea exigenţelor impuse de acest principiu este posibilă numai în condiţiile repetării cunoştinţelor şi a exersării deprinderilor în diferite etape şi forme de activitate instructiv-educativă. În acest scop, educatoarea dispune de nenumărate metode şi procedee. De exemplu, repetarea cunoştinţelor referitoare la formarea mulţimilor de obiecte după diferite criterii (formă, mărime, culoare etc.) se face prin activităţi care urmăresc direct acest scop, sub formă de exerciţii şi jocuri didactice. Sau, repetarea cunoştinţelor despre fructele de toamnă se face prin activităţi organizate special pentru consolidarea acestor cunoştinţe: jocuri didactice, convorbiri, povestiri şi, în parte, prin activităţi de modelaj, desen, în care copiii modelează sau desenează aceste fructe. În repetarea cunoştinţelor şi a deprinderilor, educatoarea trebuie să introducă întotdeauna un element de noutate cu ajutorul căruia să poată asigura participarea activă şi conştientă a copiilor, să le menţină interesul pentru activitate. Elementul de noutate poate îmbrăca diferite forme: un nou material didactic, o variantă nouă de desfăşurare a activităţii etc. De exemplu, după activităţile de dobândire de noi cunoştinţe despre anotimpul „primăvară", educatoarea poate organiza o activitate de repetare fie sub forma lecturii după imagini, fie a unui joc didactic cu variate materiale şi reguli de joc, fie a unei convorbiri sau memorizări în care să reia cunoştinţele despre acest anotimp.

43

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Care este esenţa principiului însuşirii temeinice a cunoştinţelor? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor exprimă cerinţa ca ceea ce copilul învaţă să se întipărească bine în memorie şi să se păstreze timp îndelungat. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

2.5. PRINCIPIUL SISTEMATIZĂRII ŞI CONTINUITĂŢII CUNOŞTINŢELOR Aplicarea acestui principiu pretinde ca predarea şi repetarea cunoştinţelor ca şi formarea deprinderilor să se facă în mod succesiv şi gradat, asigurând o anumită continuitate şi legătură logică. Respectarea

principiului

sistematizării

şi

continuităţii

în

învăţământul preşcolar este asigurată în primul rând prin programa activităţilor instructiv-educative, programă care asigură o corelaţie strânsă între diferite activităţi instructiv-educative ce se organizează în grădiniţă. Această corelaţie priveşte atât derularea logică a activităţilor pe cele trei grupe de preşcolari (mică, mijlocie, mare), cât şi corelarea cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite de copii la nivelul fiecărei grupe de vârstă în cadrul diferitelor activităţi organizate de educatoare: activităţi pe domenii de învăţare, jocuri şi activităţi alese, activităţi de dezvoltare personală etc.

44

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Pornind de la cunoştinţe simple, uşoare, spre cunoştinţe mai complexe, copilul parcurge un drum cu multe trepte pe linia ascendentă a cunoaşterii. De aceea, fiecare activitate trebuie să se bazeze pe cele anterioare şi la rândul ei să constituie baza pentru activităţile ulterioare. Predând noile cunoştinţe, educatoarea trebuie să facă mereu legătura între noţiunile noi şi cele predate anterior, să revină cât mai des asupra lor şi să le completeze în mod gradat. Acest principiu trebuie respectat, aşa cum am precizat mai sus, atât în trecerea de la o activitate la alta, cât şi în cadrul fiecărei categorii de activităţi. De exemplu, în prima activitate de desen la grupa mică, preşcolarii se familiarizează cu mânuirea creionului, apoi se trece treptat la formarea deprinderii de a desena linii drepte în diverse poziţii (verticale, orizontale, oblice), linii curbe, îmbinarea acestor linii în diverse feluri. Sau, în timp ce la grupa mică se transmit copiilor cunoştinţe simple referitoare mai ales la însuşirile exterioare ale obiectelor şi fenomenelor ( de exemplu mingea este rotundă, de culoare roşie), la grupele mijlocie şi mare cunoştinţele copiilor despre aceste obiecte sau fenomene se adâncesc şi se îmbogăţesc. Astfel, ei vor învăţa în plus că mingea este uşoară, că este confecţionată din cauciuc, că este plină cu aer, iar dacă este înţepată cu un ac aerul iese afară şi mingea nu mai poate sări. Sau, dacă la grupa mică, în cadrul activităţilor matematice, preşcolarul este familiarizat cu numerele naturale în limita 1-3 fără grafic, la grupa mijlocie această operaţie se efectuează în limita 1-5 cu grafie, la grupa mare - în limita 1-10 (plus grafia), iar la grupa pregătitoare se ajunge la operaţii cu numere naturale în limita 1-10 sau chiar 1-20.

45

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Ce trebuie să facă educatoarea la grupă pentru a fi respectate cerinţele acestui principiu? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Educatoarea trebuie să facă mereu legătura între noţiunile noi şi cele predate anterior, să revină cât mai des asupra lor şi să le completeze în mod gradat. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

46

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

2.6. PRINCIPIUL RESPECTĂRII PARTICULARITĂŢILOR DE VÂRSTĂ ŞI INDIVIDUALE Exprimă cerinţa ca activităţile organizate în grădiniţă să corespundă sub raportul obiectivelor, conţinutului, metodelor, formelor de organizare etc., particularităţilor de vârstă ale copiilor şi particularităţilor lor individuale. Vârstei de 3-6 ani îi corespunde ca formă dominantă de activitate jocul în toate variantele sale. De aici, necesitatea ca în structura tuturor activităţilor instructiv-educative să-şi găsească un spaţiu cât mai extins jocul de manipulare a obiectelor, jocul de imitaţie, jocul de creaţie, desigur, aplicate diferenţiat pentru cele trei grupe de preşcolari. Activităţile comune de dezvoltare a vorbirii, cele matematice sau cele de cunoaştere a mediului înconjurător nu trebuie să îmbrace forma unor „lecţii" după modelul celor pe care le va întâlni copilul în şcoală, ci trebuie să se desfăşoare mai ales sub formă de joc, sarcinile de învăţare rezolvându-se prin joc, prin strategii didactice potrivite capacităţii de acţiune şi de asimilare a copiilor. Principiul respectării particularităţilor de vârstă trebuie corelat cu cerinţa tratării diferenţiate a copiilor în raport cu particularităţile lor individuale.

47

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Acest deziderat pretinde din partea educatoarei o muncă susţinută de identificare a trăsăturilor individuale ale preşcolarilor, de cunoaştere temeinică a copilului sub raportul nivelului de cunoştinţe, a nivelului de dezvoltare a capacităţilor lor cognitive, a ritmului de muncă, a calităţilor atenţiei, a efortului voluntar, a intereselor, înclinaţiilor, deprinderilor intelectuale şi motorii, gradului de maturizare socio-afectivă, gradului de interdependenţă etc. Pe această bază, educatoarea îşi va putea preciza criteriile de diferenţiere cu care va opera în organizarea tuturor activităţilor instructiv-educative, în îmbinarea echilibrată a activităţilor frontale cu activităţi independente individuale sau diferenţiate pe microgrupuri de copii, precum şi în conceperea programelor compensatorii de recuperare incluse în etapa jocului şi a activităţilor liber alese. Prin activităţile diferenţiate pe grupe mici de preşcolari, ca şi prin cele individualizate, educatoarea va urmări eliminarea unor lacune din cunoştinţele şi deprinderile copiilor, atingerea performanţelor minimale acceptate, dar şi îmbogăţirea şi aprofundarea cunoştinţelor copiilor capabili de performanţe superioare. Aplicarea principiului tratării diferenţiate este cu atât mai necesară în învăţământul preşcolar cu cât aici, (frecventarea grădiniţei nefiind obligatorie decât pentru grupa pregătitoare), de multe ori, colectivele de preşcolari se prezintă ca grupuri eterogene sub raportul nivelului de pregătire. În aceste cazuri, primul pas în organizarea activităţii cu preşcolarii îl constituie identificarea criteriilor de diferenţiere a copiilor recurgând la aplicarea diferitelor metode de studiere psiho-pedagogică, dar şi la aplicarea şi interpretarea rezultatelor unor probe de evaluare iniţială a nivelului de pregătire al acestora. Numai după ce această operaţie a fost efectuată educatoarea poate trece la conceperea programului de instruire diferenţiată a copiilor.

48

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Care este condiţia de bază pentru ca acest principiu să poată fi aplicat? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Condiţia de bază pentru ca acest principiu să poată fi aplicat este aceea că educatoarea trebuie să-şi cunoască foarte bine copiii de la grupă sub raportul nivelului de cunoştinţe, a nivelului de dezvoltare a capacităţilor lor cognitive, a ritmului de muncă, a calităţilor atenţiei, a efortului voluntar, a intereselor, înclinaţiilor, deprinderilor intelectuale şi motorii, gradului de maturizare socio-afectivă etc. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

49

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Subiecte pentru autoevaluare:

Întrebări de autoevaluare 1. Care sunt principiile educaţiei preşcolare? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Principiile educaţiei preşcolare sunt: principiul intuiţiei, principiul accesibilităţii, principiul participării conştiente şi active, principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor, principiul sistematizării şi continutăţii, principiul respectării particularităţilor de vârstă şi individuale. 2. În care dintre activităţi este recomandat a fi aplicat principiul intuiţiei? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Principiul intuiţiei trebuie aplicat în toate activităţile desfăşurate cu copiii la grupă, atât în activităţile pe domenii, cât şi în jocuri sau activităţi la alegere.

50

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

3. Ce înţelegi prin regula didactică „de a trece de la cunoscut la necunoscut” în procesul de învăţământ? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Respectarea regulii didactice de a trece de la cunoscut la necunoscut în procesul de învăţământ cere educatoarei să pornească de la experienţa personală a copiilor legată de anumite obiecte şi fenomene şi, apoi, gradat, să amplifice cunoştinţele, explicându-le, descoperindu-le „secretele". 4. Cum poţi şti dacă elevul şi-a însuşit conştient cunoştinţele? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Dovada însuşirii conştiente a cunoştinţelor de către copilul preşcolar este dată de capacitatea lui de a aplica aceste cunoştinţe în practică (în organizarea jocurilor, în lucrări de construcţii, în desen etc). 5. Cum trebuie să îşi organizeze educatoarea activităţile de predare pentru a demonstra că aplică principiul respectării particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. .............................................................................................................

51

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Educatoarea poate să îmbine echilibrat activităţile frontale cu activităţi independente individuale sau diferenţiate pe microgrupuri de copii sau poate să îşi conceapă programe compensatorii de recuperare incluse în etapa jocului şi a activităţilor liber alese. Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă răspunsurile date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în acest Modul. Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi dezamăgiţi, căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul teoretic şi cu siguranţă veţi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! Puteţi de asemenea, să vă notaţi eventualele nelămuriri, pentru a le clarifica în cadrul întâlnirilor faţă în faţă. Aţi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!! Continuaţi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti corespunzător în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru acest Modul.

52

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Subiecte pentru evaluare şi control

Teme pentru aprofundarea cunoştinţelor Citeşte, în scopul familiarizării cu ele, informaţiile din lucrarea Introducere în pedagogia preşcolară,(2002),Glava A., Glava C., Ed. Dacia, Cluj-Napoca, pg. 79-94 Termen: sfârşitul săptămânii 4.

Întrebări de evaluare 1.

Care sunt implicaţiile practice ale aplicării principiilor educaţiei

preşcolare? Daţi cel puţin trei exemple! 2.

Care este în opinia ta cel mai important principiu care trebuie

respectat în învăţământul preşcolar? Realizează o ierarhizare a acestor principii cu argumente personale! 3.

Valorificându-ţi experienţa personală, ce alt principiu consideri

că ar trebui respectat în activităţile desfăşurate cu copiii de la grădiniţă? Oferă cel puţin un exemplu! Termen: sfârşitul săptămânii 4.

Aplicaţii

53

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Ai de realizat şi de postat ca şi document MS Office Word, pe pagina web a disciplinei, la butonul creat în acest scop în secţiunea specifică aferentă Săptămânii 4, rezolvarea/soluţia la una din următoarele teme: 1. Pentru fiecare principiu didactic, evidenţiază avantajele respectării lui în procesul de învăţământ! 2. Pentru fiecare principiu didactic, analizează efectele nerespectării lui în procesul de învăţământ! Bibliografie recomandată: Bocoş, M., Jucan, D., (2008), Teoria şi metodologia instruirii. Teoria şi metodologia evaluării, Ed. Paralela 45, Piteşti Termen pentru postare: sfârşitul săptămânii 4.

54

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Rezumatul acestui Modul: Principiile pedagogice sunt norme generale cu valoare strategică şi operaţională care stau la baza proiectării, organizării şi desfăşurării activităţilor la nivelul sistemului şi a procesului de învăţământ. Principiile didactice cuprind ansamblul normelor generale care stau la baza proiectării, organizării şi desfăşurării activităţilor de predareînvăţare, în vederea realizării optime a obiectivelor educaţionale. Principiul intuiţiei

(al unităţii dintre senzorial şi raţional în

activitatea didactică) exprimă cerinţa ca în familiarizarea copiilor cu mediul înconjurător să se pornească de la perceperea directă a obiectelor, fenomenelor sau a imaginii acestora. Potrivit principiului accesibilităţii, volumul şi nivelul de cunoştinţe şi deprinderi care urmează a fi însuşite de copii în procesul instructiveducativ trebuie să corespundă stadiului lor de dezvoltare şi puterii lor de înţelegere. Principiul participării conştiente şi active exprimă cerinţa ca preşcolarul să participe conştient în activitatea instructiv-educativă, adică să înţeleagă ceea ce face şi ceea ce învaţă. În acelaşi timp, acest principiu recomandă angajarea efectivă a preşcolarului în procesul învăţării, adică participarea lui activă, depăşirea unor dificultăţi prin efort propriu. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor exprimă cerinţa ca noile cunoştinţe transmise de educatoare să se întipărească bine în memoria copiilor şi să se păstreze timp îndelungat pentru a putea fi reproduse atunci când este necesar şi folosite în mod adecvat în activitatea practică.

55

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Aplicarea principiului sistematizării şi continuităţii pretinde ca predarea şi repetarea cunoştinţelor, ca şi formarea deprinderilor să se facă în mod succesiv şi gradat, asigurând o anumită continuitate şi legătură logică. Principiul respectării particularităţilor de vârstă şi individuale exprimă cerinţa ca activităţile organizate în grădiniţă să corespundă sub raportul obiectivelor, conţinutului, metodelor, formelor de organizare etc., particularităţilor de vârstă ale copiilor şi particularităţilor lor individuale.

56

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Bibliografie obligatorie 1. ***, 2008, Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), MECT

Bibliografie suplimentară (facultativă) 1. Jişa, E., (2001), Pedagogie preşcolară, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca 2. Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preşcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 3. ***, 2008, Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, MECT

BIBLIOGRAFIE

1. Jişa, E., (2001), Pedagogie preşcolară, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca 2. Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preşcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 3. ***, 2008, Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, MECT 4. ***, 2008, Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), MECT

57

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

MODULUL 3: NOUL CURRICULUM

3 PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR. PREZENTARE GENERALĂ Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaţionale În urma studierii acestui Modul, vei fi capabil: - să identifici principalele componente ale curriculumului preşcolar; - să te familiarizezi cu principalele categorii de activitate din învăţământul preşcolar; - să precizezi particularităţile aplicării planul de învăţământ pentru învăţământul preşcolar.

Cuvinte cheie: curriculum preşcolar, domenii experienţiale, plan de învăţământ, activităţi pe domenii experienţiale, jocuri şi activităţi didactice alese, activităţi de dezvoltare personală

Cuprinsul Modulului:

58

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Modulul 3: NOUL CURRICULUM PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR. PREZENTARE GENERALĂ ........................................65 Obiective educaţionale...........................................................................65 Cuvinte cheie:..........................................................................................65 Cuprinsul Modulului..............................................................................65 3.1. Structură şi conţinut............................................................................67 3.1.1. Finalităţile specifice programului curricular.............................22 3.1.2. Conţinuturile didactice ...............................................................18 3.1.3. Strategiile de instruire şi evaluare ..............................................22 3.1.4. Distribuţia pe tipuri de activităţi didactice ...............................18 3.2. Planul de învăţământ .........................................................................71 3.3. Metodologia de aplicare a planului de învăţământ pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6/7 ani...............................................................71 Întrebări de autoevaluare......................................................................75 Subiecte pentru evaluare şi control...........................................................79 Întrebări de evaluare..............................................................................79 Aplicaţii...................................................................................................81 Referate....................................................................................................81 Rezumatul acestui Modul...........................................................................83 Bibliografie obligatorie..............................................................................83 Bibliografie..................................................................................................84

59

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 3 Experienţa românească în domeniul educaţiei timpurii din ultimii 17 ani, prin studiile, aplicaţiile şi adaptările realizate pe plan naţional, dar şi local, cu sprijin din partea specialiştilor din ţară şi din străinătate, oferă argumente solide pentru legiferarea conceptului de educaţie timpurie şi formarea de pârghii de acţiune la nivel de sistem educaţional. În elaborarea actualului curriculum pentru învăţământul preşcolar s-a ţinut cont de tendinţele actuale în pedagogie, de evoluţia sistemului de învăţământ preşcolar înregistrată în ultimii ani (deschidere către abordarea metodei proiectelor, a activităţilor integrate, a metodelor interactive de grup etc.), de o serie de aspecte pozitive/dificultăţi întâlnite în activitatea la grupă a cadrelor didactice educatoare, precum şi de nivelul de maturizare actual al copiilor din grădiniţe şi de tendinţele şi evoluţiile în domeniul informaţiilor şi al tehnologiilor moderne. În acelaşi timp, s-a reconsiderat rolul învăţământului preşcolar în raport cu celelalte trepte ale sistemului de învăţământ. În acest modul vom prezenta prevederile actualului curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani (pg. 10-24).

3.1. STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL NOULUI CURRICULUM Curriculumul pentru învăţământul preşcolar prezintă o abordare sistemică, în vederea asigurării: 

continuităţii în interiorul aceluiaşi ciclu curricular;



interdependenţei dintre disciplinele şcolare (clasele I-II) şi tipurile de activităţi de învăţare din învăţământul preşcolar;



deschiderii spre module de instruire opţionale.

60

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Programul curricular pentru învăţământul preşcolar se remarcă prin: 

extensie - angrenează preşcolarii, oferindu-le diferite experienţe de învăţare, în cât mai multe domenii experienţiale (Domeniul lingvistic şi literar, Domeniul ştiinţelor, Domeniul socio-uman, Domeniul psiho-motric, Domeniul estetic şi creativ), din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de învăţare;



echilibru – există o consistenţă internă a domeniilor experienţiale care asigură unitatea întregului program curricular. Aceasta obligă cadrul didactic să ia decizii responsabile privind numărul activităţilor didactice pentru fiecare domeniu experienţial, corelarea acestora cu activităţile integrate, cu activităţile pe bază de proiect, precum şi cu celelalte tipuri de activităţi specificate de noul plan de învăţământ (ALA, ADP ş.a.);



relevanţă – această trăsătură a programului curricular este dată de măsura în care programul curricular îi asigură preşcolarului experienţe de învăţare autentice, utile atât nevoilor prezente, cât şi celor de perspectivă ale copiilor preşcolari. Pentru practica şcolară aceasta înseamnă proiectarea activităţilor de predare în funcţie de nevoile specifice ale grupului de copii, ceea ce presupune cunoaşterea particularităţilor grupei şi ale membrilor acesteia.



diferenţiere - permite dezvoltarea şi manifestarea unor caracteristici individuale, chiar la copiii preşcolari de aceeaşi vârstă (vezi ponderea jocurilor şi a activităţilor alese şi a activităţilor de dezvoltare personală). Un element definitoriu al noului curriculum este cel impus de rezultatele noilor teorii constructiviste care accentuează necesitatea tratării diferenţiate şi individualizate a copiilor, în sensul respectării nevoilor şi ritmurilor acestora de învăţare;



progresie şi continuitate - permite trecerea optimă de la un nivel de studiu la altul şi de la un ciclu de învăţământ la altul sau de la o instituţie de învăţământ la alta, prevenirea sincopelor şi a

61

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

schimbărilor bruşte de practică educaţională care pot genera dificultăţi de adaptare în dezvoltarea copilului. D’Hainaut atrăgea atenţia asupra faptului că “punctul central al curricumurilor trebuie sa fie elevul, nu materia…. Atunci când se vorbeşte de conţinutul curricumului trebuie să înţelegem ca nu este vorba de enunţări de materii de învăţat, ci de scopuri exprimate în termeni de competenţe, moduri de a acţiona sau de a şti în general ale elevului”. Componentele

prezentului

curriculum

sunt:

finalităţile,

conţinuturile, timpul de instruire şi sugestii privind strategiile de instruire şi de evaluare pe cele două niveluri de vârstă (3-5 ani şi 5-6/7 ani).

3.1.1. FINALITĂŢILE SPECIFICE PROGRAMULUI CURRICULAR Obiectivele cadru sunt formulate în termeni foarte generali şi exprimă competenţele care trebuie dezvoltate pe durata învăţământului preşcolar pentru fiecare din cele cinci domenii experienţiale. Obiectivele de referinţă, precum şi exemplele de comportament, ca exprimări explicite rezultatelor învăţării (conceptelor, cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor, dar şi ale competenţelor vizate) sunt formulate pentru fiecare temă şi fiecare domeniu experienţial în parte. Întrucât finalităţile educaţiei în perioada timpurie (de la naştere la 6/7 ani) vizează dezvoltarea globală a copilului, obiectivele cadru şi de referinţă ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experienţiale, ţinându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare. Este bine să subliniem faptul că, obiectivele de referinţă, comportamentele selectate pentru cele şase teme curriculare integratoare, precum şi sugestiile de conţinuturi sunt orientativ aşezate şi constituie mai degrabă un suport pentru cadrele didactice aflate la început de drum. Un cadru didactic veritabil ştie că au mai rămas o mulţime de lucruri de fineţe pe care urmează să le conceapă şi să le evalueze singură şi că nimic nu poate fi mai provocator din punct de vedere profesional decât să „te întreci” cu

62

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

programa de studiu utilizată la grupă şi să-i găseşti, astfel, noi înţelesuri, abordări, strategii de aplicare etc. După cum spuneam, finalităţile învăţământului preşcolar sunt structurate pe domenii experienţiale. Dar ce sunt aceste domenii experienţiale? În lucrarea Educaţia timpurie. Ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preşcolar (2009) sunt aduse următoarele clarificări terminologice. Astfel, domeniile experienţiale sunt definite drept „arii de organizare a cunoaşterii (seturi de informaţii, concepte, realităţi fizice şi sociale) şi a modalităţilor diverse de raportare la realitate (competenţe, capacităţi, atitudini) (...). Sunt perspective sistematice, ordonate, de explorare, experienţiere, organizare prin înţelegere a realităţii, fiind (...) mai apropiate domeniilor de cunoaştere.” (Glava, Pocol, Tătaru –coord., 2009, pg. 15). Trebuie făcută o distincţie: conţinutul domeniilor experienţiale nu este echivalent şi nu se suprapune cu cel al domeniilor de dezvoltare. „Domeniile de dezvoltare ale copilului sunt strict asociate persoanei care învaţă, achiziţiile determinându-i dezvoltarea continuă. Completarea lor cu achiziţii specifice se poate face prin intermediul experienţelor de învăţare acumulate în toate şi în oricare dintre domeniile experienţiale.” (idem, pg. 15). În acest sens, domeniile experienţiale devin instrumente de atingere a acestor obiective şi, în acelaşi timp, instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului, în contextul în care ele indică deprinderi, capacităţi, abilităţi, conţinuturi specifice domeniilor de dezvoltare. Domeniile experienţiale sunt: - domeniul LIMBĂ ŞI COMUNICARE; - domeniul ŞTIINŢE; - domeniul OM ŞI SOCIETATE; - domeniul ESTETIC ŞI CREATIV; - domeniul PSIHO-MOTRIC.

63

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Domeniile de dezvoltare sunt: -

domeniul

DEZVOLTAREA

LIMBAJULUI

ŞI

A

COMUNICĂRII; -

domeniul DEZVOLTAREA COGNITIVĂ;

-

domeniul DEZVOLTARE SOCIO-EMOŢIONALĂ;

-

domeniul CAPACITĂŢI ŞI ATITUDINI ÎN ÎNVĂŢARE;

-

domeniul DEZVOLTARE FIZICĂ, SĂNĂTATE ŞI IGIENĂ PERSONALĂ.

Domeniile de dezvoltare enumerate mai sus au fost preluate dintr-un document de politică educaţională elaborat în 2007, numit Repere fundamentale privind învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului între naştere şi 7 ani, document care reflectă rezultatele cercetărilor şi preocupărilor de la nivel mondial în domeniul educaţiei timpurii, precum şi priorităţile de la nivel naţional.

64

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Cum sunt structurate finalităţile educaţiei preşcolare? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revenii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Finalităţile educaţiei preşcolare sunt structurate pe următoarele domenii experienţiale: limbă şi comunicare, ştiinţe, om şi societate, estetic şi creativ, psihomotric. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

65

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

3.1.2. CONŢINUTURILE DIDACTICE Conţinuturile didactice sunt selectate şi articulate la nivelul a trei dimensiuni majore ale programului curricular: -

la nivelul domeniilor experienţiale;

-

la nivelul temelor curriculare integratoare;

-

la nivelul diferitelor tipuri de activităţi didactice cuprinse în planul de învăţământ.

Noul curriculum face trimiteri la elementele de conţinut pentru fiecare nivel de studiu şi pentru fiecare domeniu experienţial, însă nu toate precizările privind conţinuturile curriculare sunt prezentate cu titlu de obligativitate, ele fiind notate ca „sugestii de conţinuturi”, în marea lor parte rămânând exemplificări, modele posibile de practică educaţională. Noul curriculum aduce precizări clare în ce priveşte temele mari în jurul cărora trebuie să fie construit tot programul curricular. Astfel, aceste teme sunt: 1. CINE SUNT/SUNTEM? 2. CÂND, CUM ŞI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ? 3. CUM ESTE, A FOST ŞI VA FI AICI PE PĂMÂNT? 4. CINE ŞI CUM PLANIFICĂ/ORGANIZEAZĂ O ACTIVITATE? 5. CU CE ŞI CUM EXPRIMĂM CEEA CE SIMŢIM? 6. CE ŞI CUM VREAU SĂ FIU? Fiind foarte generale, aceste teme impuse în cadrul programului curricular reprezintă nişte jaloane pentru asigurarea acoperirii unei problematici cât mai vaste a realităţii. În programele curriculare anterioare erau menţionate opt domenii curriculare,

denumite

tradiţional

categorii

de activitate. Actualul

curriculum le menţionează doar sporadic, el punând accentul pe domeniile experienţiale ca activităţi de natură integrată, ale căror achiziţii fiind relevante pentru mai multe categorii de activitate clasice.

66

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

DEOARECE, ÎN PRACTICA EDUCAŢIONALĂ SUNT ÎNCĂ FOLOSITE AMÂNDOUĂ

CATEGORIILE

DE

CURRICULUM,

OFERIM

ÎN

CONTINUARE O POSIBILĂ ECHIVALARE ÎNTRE DOMENIILE EXPERIENŢIALE, CARE SUNT DE NATURĂ INTEGRATĂ ŞI DOMENIILE CLASICE DE CURRICULUM (CATEGORIILE DE ACTIVITATE TRADIŢIONALE). Domeniile experienţiale 1.

Domeniul

LIMBĂ

Categoriile de activitate (tradiţionale) ŞI 1. Activităţi de educare a limbajului

COMUNICARE 2. Domeniul ŞTIINŢE

2. Activităţi matematice

3. Domeniul OM ŞI SOCIETATE

3. Activităţi de cunoaşterea mediului 4. Educaţie pentru societate 5. Activităţi practice şi elemente de

4.

Domeniul

ESTETIC

activitate casnică ŞI 6. Activităţi de educaţie plastică

CREATIV 5. Domeniul PSIHO-MOTRIC

7. Activităţi de educaţie muzicală 8. Activităţi de educaţie fizică

67

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

68

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Care sunt elementele centrale în jurul cărora sunt structurate cele şase teme mari de conţinut impuse de actualul curriculum? Completează aici răspunsul considerat corect de către tine: ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă

ai

terminat

de

răspuns,

verifică-te

mai

jos.

Răspunsul corect este:

În funcţie de problematica abordată, cele şase tem pot fi împărţite

în

două

mari

grupe:

patru

(Cine

sunt/suntem?, Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?, Ce şi cum vreau să fiu?, Cine şi cum planifică/organizează o activitate? ) sunt teme în abordarea cărora punctul central este copilul, iar două sunt teme referitoare la problematica lumii fizice (Când, cum şi de ce se întâmplă?, Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?). Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

69

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

3.1.3. STRATEGII DE INSTRUIRE ŞI DE EVALUARE Una dintre tendinţele actualului program curricular face trimitere la strategiile de predare-învăţare-evaluare. Astfel, diversificarea strategiilor de instruire şi evaluare presupune accentuarea rolului metodelor activparticipative şi a jocului. Metodele activ-participative încurajează plasarea copilului în situaţia de a explora şi de a deveni independent. Situaţiile de învăţare, activităţile şi interacţiunile adultului cu copilul trebuie să corespundă diferenţelor individuale în ceea ce priveşte interesele, abilităţile şi capacităţile copilului. Copiii au diferite niveluri de dezvoltare, ritmuri diferite de dezvoltare şi învăţare, precum şi stiluri diferite de învăţare. Aceste diferenţe trebuie luate în considerare în proiectarea activităţilor, care trebuie să dezvolte la copil stima de sine şi un sentiment pozitiv faţă de învăţare. În acelaşi timp, predarea trebuie să ia în considerare experienţa de viaţă şi experienţa de învăţare a copilului, pentru a adapta corespunzător sarcinile de învăţare. Jocul este o formă fundamentală de activitate în copilăria timpurie şi formă de învăţare cu importanţă decisivă pentru dezvoltarea şi educaţia copilului. Jocul este forma cea mai naturală de învăţare şi, în acelaşi timp, de exprimare a conţinutului psihic al fiecăruia. Un bun observator al jocului copilului poate obţine informaţii preţioase pe care le poate utiliza ulterior în activităţile de învăţare structurate.

70

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

În ceea ce priveşte evaluarea, aceasta ar trebui să urmărească progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin raportarea la norme de grup (relative). Progresul copilului trebuie monitorizat cu atenţie, înregistrat, comunicat şi discutat cu părinţii (cu o anumită periodicitate). Evaluarea ar trebui să îndeplinească trei funcţii: măsurare (ce a învăţat copilul?), predicţie (este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul următor, şi în special pentru intrarea în şcoală?) şi diagnoză (ce anume frânează dezvoltarea copilului?). O evaluare eficientă este bazată pe observare sistematică în timpul diferitelor momente ale programului zilnic, dialogul cu părinţii, portofoliul copilului, fişe etc.

3.1.4. DISTRIBUŢIA PE TIPURI DE ACTIVITĂŢI DIDACTICE Pentru fiecare dintre cele două niveluri de preşcolaritate, planulcadru de învăţământ face referire la trei tipuri de activităţi de învăţare: a) activităţile pe domenii de învăţare (care pot fi activităţi integrate sau pe discipline); b) jocurile şi activităţile alese; c) activităţile de dezvoltare personală. În continuare, vor fi explicate fiecare din cele trei tipuri de activităţi, connform precizărilor din Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor (pg. 20-22):

71

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

a) Activităţile pe domenii experienţiale sunt activităţile integrate sau pe discipline desfăşurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcţie de temele mari propuse de curriculum, precum şi de nivelul de vârstă şi de nevoile şi interesele copiilor din grupă. Numărul acestora indică îndeosebi numărul maxim de discipline care pot fi parcurse într-o săptămână (şi ne referim la disciplinele/domeniile de învăţare care pot intra în componenţa domeniilor experienţiale respective). Astfel, considerăm că se pot desfăşura maximum 5 activităţi integrate pe săptămână, indiferent de nivelul de vârstă al copiilor Aşadar, educatoarea poate planifica activităţi de sine stătătoare, respectiv pe discipline (activităţi de educare a limbajului, activităţi matematice, de cunoaştere a mediului, de educaţie pentru societate, de educaţie fizică, activităţi practice, educaţie muzicală sau activităţi artistico-plastice) sau activităţi integrate (cunoştinţelele din cadrul mai multor discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi şi, cu acest prilej, în activitatea integrată intră şi jocurile şi activităţile alese SAU cunoştinţele interdisciplinare sunt focalizate pe anumite domenii experienţiale, iar jocurile şi activităţile alese se desfăşoară în afara acesteia). Este important să reţinem faptul că ordinea desfăşurării etapelor de activităţi (etapa I, atapa a II-a, etapa a III-a etc.) nu este întotdeauna obligatorie, cadrul didactic având libertatea de a opta pentru varianta potrivită.

72

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

b) Jocurile şi activităţile didactice alese sunt cele pe care copiii şi le aleg şi îi ajută pe aceştia să socializeze în mod progresiv şi să se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi cultural căruia îi aparţin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit şi scris. Ele se desfăşoară pe grupuri mici, în perechi şi chiar individual. Practic, în decursul unei zile regăsim, în funcţie de tipul de program (normal, prelungit sau săptămânal), două sau trei etape de jocuri şi activităţi alese (etapa I – dimineaţa, înainte de începerea activităţilor integrate, etapa a III-a – în intervalul de după activităţile pe domenii de învăţare şi înainte de masa de prânz/plecarea copiilor acasă şi, după caz, etapa a IV-a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare de după amiază şi plecarea copiilor de la programul prelungit acasă).Totodată, în unele cazuri, ele se pot pot regăsi ca elemente componente în cadrul activităţii integrate. Reuşita desfăşurării jocurilor şi a activităţilor didactice alese depinde în mare măsură de modul în care este organizat şi conceput mediul educaţional. Acesta trebuie să stimuleze copilul, să-l ajute să se orienteze, să-l invite la acţiune. Astfel, dacă este vorba de activităţi desfăşurate în sala de grupă, educatoarea va acorda o atenţie deosebită organizării spaţiului în centre ca: Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă şi altele. Organizarea acestor centre se va face ţinând cont de resursele materiale, de spaţiu şi de nivelul de vârstă al copiilor. In funcţie de spaţiul disponibil, sectorizarea sălii de grupă poate cuprinde toate centrele sau cel puţin două dintre ele în care cadrul didactic pregăteşte zilnic „oferta” pentru copii, astfel încât aceştia să aibă posibilitatea să aleagă locul de învăţare şi joc, în funcţie de disponibilitate şi nevoi. Materialele care se vor regăsi zilnic în zonele/centrele/colţurile deschise nu trebuie să fie aleatorii, ci atent alese, în strânsă corelare cu tema săptămânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. Pentru etapa jocurilor şi a activităţilor alese desfăşurate în curte, o atenţie specială va fi acordată atât organizării şi amenajării curţii de joc, cât şi siguranţei pe care o oferă copiilor spaţiul respectiv şi dotările existente.

73

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

c) Activităţile de dezvoltare personală includ rutinele, tranziţiile şi activităţile din perioada după-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau săptămânal), inclusiv activităţile opţionale. 

Rutinele sunt activităţile-reper după care se derulează întreaga activitate a zilei. Ele acoperă nevoile de bază ale copilului şi contribuie la dezvoltarea globală a acestuia. Rutinele înglobează, de fapt, activităţi de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă, micul dejun, igiena – spălatul şi toaleta, masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările, plecarea şi se disting prin faptul că se repetă zilnic, la intervale aproximativ stabile, cu aproape aceleaşi conţinuturi. La întâlnirea de dimineaţă accentul va cădea, printre altele (calendarul naturii, prezenţa etc.), pe: 1. Autocunoaştere (Stimă de sine, imagine de sine – Cine sunt eu/cine eşti tu?, Sunt creativ!, Fluturasul, Etichete bune, etichete rele; Inimioara de prescolar/scolar). 2. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare - comunicare asertivă – Învăţ să spun NU fără să îi deranjez pe cei din jur; comunicare cu colegii/părinţii/educatoarea – jocuri în diade de tipul: Cum salut?; Cum spun mulţumesc?; Cum cer iertare?; Cum mă împac cu prietenul meu?; Unele secrete nu trebuie păstrate niciodată…, în cine pot avea încredere?; Comunic în oglindă; Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!; Mima ( comunicarea verbală şi non-verbală a propriilor trăiri şi sentimente) Sunt vesel/trist pentru că…; Azi mi-a plăcut/nu mi-a plăcut la tine…pentru că…; Tristeţea/veselia în culori şi forme. 3. Managementul învăţării prin joc - Motivarea copilului pentru a deveni şcolar - Vreau să fiu şcolar; Continuă povestea....; Meseria de elev; Cum aş vrea să fie învăţătoarea mea; Eu, când voi fi şcolar....

74

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

4. Dezvoltarea empatiei - Dacă tu eşti bine şi eu sunt bine!; Cum să îmi fac prieteni?; Ba al meu, ba al tău; Cinci minute eu, cinci minute tu;

Cum îmi aleg prietenii?; Îmi ajut

prietenul?; Suntem toleranţi; Azi mi s-a întâmplat…; Cum v-aţi simţi dacă cineva v-ar spune…?, Cum să fac surprize celor dragi etc. 5. Luarea deciziilor în funcţie de anumite criterii şi încurajarea alegerilor şi a găsirii a cât mai multe variante de soluţii la situaţiile apărute - Hei, am şi eu o opinie!, M-am certat cu prietenul meu – ce pot să fac?, Vreau…, îmi permiţi?, La răscruce de drumuri... 6. Medierea conflictelor - Învăţ să lucrez în echipă, Singur sau în grup?, Fără violenţă!, Fotograful. 

Tranziţiile sunt activităţi de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la alte tipuri/categorii de activităţi de învăţare, de la o activitate de învăţare la alta, în diverse momente ale zilei. Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variază foarte mult, în funcţie de vârsta copilului, de contextul momentului şi de calităţile adultului cu rol de cadru didactic. În acest sens, ele pot lua forma unei activităţi desfăşurate în mers ritmat, a unei activităţi care se desfăşoară pe muzică sau în ritmul dat de recitarea unei numărători sau a unei frământări de limbă, a unei activităţi în care se execută concomitent cu momentul de tranziţie respectiv un joc cu text şi cânt cu anumite mişcări cunoscute deja de copii etc.



Activităţile opţionale intră tot în categoria activităţilor de învăţare, respectiv a celor de dezvoltare personală şi se includ în programul zilnic al copilului în grădiniţă. Ele sunt alese de către părinţi, din oferta prezentată de unitatea de învăţământ la 15 septembrie şi aprobată de către Consiliul director al unităţii. Opţionalele pot fi desfăşurate de către educatoarele grupei sau de un profesor specialist, care va lucra în echipă cu acestea. Programa unei activităţi opţionale poate fi elaborată de educatoarea/profesorul care

75

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

urmează să o desfăşoare şi, în acest caz, va fi avizată de inspectorul de specialitate sau poate fi aleasă de cel care predă opţionalul respectiv din oferta de programe avizate deja de MECT sau de ISJ. Timpul afectat unei activităţi opţionale este acelaşi cu cel destinat celorlalte activităţi din programul copiilor. În acest context, se va desfăşura cel mult un opţional pe săptămână, pentru copiii cu vârste între 37 – 60 luni (3- 5 ani) şi cel mult două, pentru copiii cu vârste între 61 – 84 luni (5 – 7 ani). Activităţile opţionale se desfăşoară cu maximum 10-15 copii şi au menirea de a descoperi şi dezvolta înclinaţiile copiilor şi de a dezvolta abilităţi, ca o premisă pentru performanţele de mai târziu. Grupele de copii participanţi la un opţional vor cuprinde 10-15 preşcolari. 

Activităţile desfăşurate în perioada după-amiezii (activităţi recuperatorii pe domenii de învăţare, recreative, de cultivare şi dezvoltare a înclinaţiilor) sunt tot activităţi de învăţare. Acestea respectă ritmul propriu de învăţare al copilului şi aptitudinile individuale ale lui şi sunt corelate cu tema săptămânală/tema proiectului şi cu celelalte activităţi din programul zilei.

76

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Care sunt tipurile de activităţi didactice prescrise de actualul plan de învăţământ pentru ciclul preşcolar? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Pentru fiecare dintre cele două niveluri de preşcolaritate, planul-cadru de învăţământ face referire la trei tipuri de activităţi de învăţare: a) activităţile pe domenii de învăţare (care pot fi activităţi integrate sau pe discipline); b) jocurile şi activităţile alese; c) activităţile de dezvoltare personală. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

3.2. PLANUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT Planul de învăţământ pentru nivelul preşcolar este un document curricular naţional care aduce precizări legate de numărul categoriilor de activităţi de învăţare pentru fiecare dintre cele două intervale de vârstă (3,1 – 5 ani şi 5,1 – 7 ani) atât pentru grădiniţele cu program normal (ON), cât şi pentru cele cu program prelungit (OP) sau săptămânal (OS).

77

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Plan învăţământ - nivel preşcolar Intervalul de

Categorii de activităţi de

vârstă

învăţare

37 – 60 luni (3,1 5 ani) 61 – 84 luni (5,1 7 ani)

Activităţi pe domenii experienţiale Jocuri si activităţi didactice alese Activităţi de dezvoltare personală TOTAL Activităţi pe domenii experienţiale Jocuri si activităţi didactice alese Activităţi de dezvoltare personală TOTAL

Nr.de activităţi/săptămână

ON

OP/OS

7 10 5 22 10 10 6 26

+7 +5 + 10 + 22 + 10 +5 + 11 + 26

La programul prelungit şi săptămânal numărul de activităţi menţionat reprezintă activităţile care se adaugă în programul de după-amiază al copiilor (tura a II-a a educatoarei). Noul plan de învăţământ are o structură pe două niveluri de vârstă şi, în contextul unei învăţări centrate pe copil, încurajează eterogenitatea (abandonarea sistemului de constituire a grupelor pe criteriul cronologic). De asemenea, acesta prezintă o construcţie diferită, în funcţie de tipul de program al grădiniţei (program normal şi program prelungit sau săptămânal) şi o delimitare pe tipuri de activităţi de învăţare: activităţi pe domenii experienţiale, jocuri şi activităţi didactice alese şi activităţi de dezvoltare personală. (vezi explicitările de la punctul 3.1). Planul de învăţământ, ca şi domeniile experienţiale, permite parcurgerea interdisciplinară, integrată a conţinuturilor propuse şi asigură libertate cadrului didactic în planificarea activităţii zilnice cu preşcolarii. În cele ce urmează, vom enumera şi detalia domeniile experienţiale care sunt vehiculate în cadrul curriculumului pentru învăţământul preşcolar. I. Domeniul estetic şi creativ - acoperă abilităţile de a răspunde emoţional şi intelectual la experienţe perceptive, sensibilitatea faţă de diferitele niveluri de manifestare a calităţii, aprecierea frumosului şi a adecvării la scop sau utilizare. Experienţele şi trăirile caracteristice presupun explorarea trăirilor afective, ca şi a proceselor de a construi, compune sau inventa. Prin intermediul unor asemenea experienţe, copiii acumulează cunoştinţe şi

78

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

abilităţi, precum şi o sporită receptivitate perceptivă, care le va permite să reacţioneze de o manieră personală la ceea ce văd, aud, ating sau simt. Aceste experienţe pot fi prezente în orice componentă curriculară, dar cu deosebire în contextul acelor discipline care solicită răspunsuri personale, imaginative, emoţionale şi uneori acţionale la stimuli (vezi muzica, activităţile artistico-plastice, drama, euritmia etc.). II. Domeniul om şi societate - include omul, modul lui de viaţă, relaţiile cu alţi oameni, relaţiile cu mediul social, ca şi modalităţile în care acţiunile umane influenţează evenimentele. Domeniul are o extindere şi către contexte curriculare care privesc tehnologia, în sensul abordării capacităţilor umane de a controla evenimentele şi de a ordona mediul. Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii să crească, astfel încât membrii comunităţii să-şi poată procura produse mai multe, mai ieftine şi de mai bună calitate. De aceea, se apreciază că preşcolarii pot fi puşi în contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale şi executarea unor lucrări care ţin de domeniul abilităţilor practice, prin constatarea proprietăţilor materialelor, prin selecţia unor materiale în funcţie de caracteristicile lor, prin constatarea că materialele pot avea şi calităţi estetice, cum ar fi textura, culoarea sau forma etc. De asemenea, în cadrul domeniului socio-uman se doreşte ca preşcolarii să înţeleagă fiinţele umane angrenate în construirea propriului viitor şi propriei lumi, trăind viaţa de zi cu zi. Totodată, este important ca preşcolarii să înţeleagă faptul că situaţiile prezente îşi au originile în situaţii din trecut, să observe similarităţi sau diferenţe între oameni sau evenimente, să îşi imagineze viaţa în alte perioade istorice. Se consideră necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilităţi de ordin general să utilizeze ca puncte de plecare experienţele personale ale copiilor. Din acest punct de vedere, ei vor fi încurajaţi să se angajeze în explorarea activă, din punct de vedere uman şi social, a zonei sau cartierului în care locuiesc.

79

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Familiile acestora, mediul fizic, uman şi social pot fi utilizate ca resurse de învăţare. Pe de altă parte, textul literar, imaginile şi alte materialele audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de informare. În abordarea acestui domeniu se pleacă şi de la premisa că instituţia preşcolară reprezintă un context utilizabil pentru coordonarea principiilor şi acţiunilor morale. Astfel, copiii vor înţelege mult mai uşor concepte precum dreptatea, echitatea, bunătatea, adevărul etc. atunci când le vor putea observa

concretizate în acţiunile adulţilor cu care vin în contact. De

asemenea, dezvoltarea unor conduite consistente cu principii morale va fi favorizată de observarea şi discutarea de către copii a unor probleme morale, de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate şi de studierea şi dezbaterea unor opere literare specifice vârstei. III. Domeniul limbă şi comunicare - acoperă stăpânirea exprimării orale şi scrise, ca şi abilitatea de a înţelege comunicarea verbală şi scrisă. Se apreciază că prin ascultare şi exprimare în situaţii de grup, preşcolarii devin capabili să exploreze experienţele altor persoane şi să-şi extindă astfel propriul repertoriu de experienţe semnificative. Se urmăreşte ca aceştia să vorbească cu încredere, clar şi fluent, utilizând modalităţi de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. Se recomandă ca toate instituţiile de învăţământ preşcolar să furnizeze contexte în care preşcolarii să se poată exprima şi să utilizeze activ mijloacele de comunicare. Din această perspectivă, se apreciază că studiul operelor literare specifice vârstei rafinează gândirea şi limbajul acestora, extinde capacitatea lor de a înţelege situaţii interpersonale complexe şi aduce o contribuţie importantă la dezvoltarea capacităţilor de evaluare.

80

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Tot în cadrul acestui domeniu includem şi primul contact al copilului cu o limbă străină sau regională. În acest sens, copilul va fi obişnuit sistematic să asculte sonoritatea specifică limbii studiate, să o recunoască, să reproducă ritmul, fonemele şi intonaţia (atenţie, el este sensibil la particularităţile limbii necunoscute, cum ar fi: succesiunea silabelor accentuate sau neaccentuate, ritmul....etc.). De asemenea, copilul va fi ajutat să înveţe cuvinte care să îi permită să vorbească despre el însuşi şi despre mediul înconjurător, care să îi faciliteze relaţii/contacte sociale simple cu vorbitorii nativi ai limbii respective şi care să îl ajute să participe oral la viaţa/activitatea din clasă/comunitate. Astfel, copilul va fi încurajat/stimulat să înveţe şi câteva elemente ale culturii ţării/regiunii respective (istoria locurilor, creaţii artistice specifice, mâncăruri, activităţi tradiţionale etc.). IV. Domeniul ştiinţe - include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experienţelor practice cât şi înţelegerea naturii, ca fiind modificabilă de fiinţele umane cu care se află în interacţiune. Astfel, se consideră necesar ca preşcolarul să fie pus în contact cu domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale, cum ar fi nisipul sau apa, sau prin simularea de cumpărături în magazine. În această manieră vor putea fi dezvoltate reprezentările acestora cu privire la unele concepte, cum ar fi: volum, masă, număr şi, de asemenea, ei vor putea fi implicaţi în activităţi de discriminare, clasificare sau descriere cantitativă. Dezvoltarea capacităţilor de raţionament, inclusiv de raţionament abstract, va fi încurajată în conexiune cu obiecte şi activităţi familiare în sala de grupă sau la domiciliul copiilor. Este considerată deosebit de semnificativă concretizarea ideilor matematice în experimente, utilizarea lor împreună cu alte concepte şi elemente de cunoaştere pentru rezolvarea de probleme, pentru exprimarea unor puncte de vedere, pentru creşterea clarităţii sau relevanţei unor mesaje. De asemenea, este de dorit ca domeniul să nu îngrădească copilul doar la contextul disciplinelor matematice, ci să-i ofere posibilitatea de a explora şi contexte ale unor alte componente curriculare, oriunde apar

81

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

elemente cum ar fi: generarea unor desene geometrice, scheme, estimarea unor costuri, planificarea unor activităţi, cuantificarea unor rezultate, analiza proporţiilor unei clădiri etc. Abilităţi şi competenţe asociate demersurilor de investigaţie ştiinţifică, cum ar fi observarea, selectarea elementelor semnificative din masa elementelor irelevante, generarea de ipoteze, generarea de alternative, conceperea şi realizarea de experimente, organizarea datelor rezultate din observaţii pot fi dobândite de copiii preşcolari atunci când sunt puşi în contact cu domeniul cunoaşterii naturii, prin activităţi simple cum ar fi: observarea unor fiinţe/plante/animale/obiecte din mediul imediat apropiat, modelarea plastilinei (putând face constatări privind efectul temperaturii asupra materialului), confecţionarea sau jocul cu instrumente muzicale simple, aplicarea unor principii ştiinţifice în economia domestică (ex. producerea iaurtului) sau prin compararea proprietăţilor diferitelor materiale. Totodată, preşcolarii pot fi încurajaţi să efectueze experimente, să utilizeze în condiţii de securitate diferite instrumente sau echipamente, să înregistreze şi să comunice rezultatele observaţiilor ştiinţifice, să utilizeze diferite surse de informare, să rezolve problem, să caute soluţii, să sintetizeze concluzii valide. V. Domeniul psiho-motric acoperă coordonarea şi controlul mişcărilor corporale, mobilitatea generală şi rezistenţa fizică, abilităţile motorii şi de manipulare de fineţe, ca şi elemente de cunoaştere, legate mai ales de anatomia şi fiziologia omului. Activităţile prin care preşcolarii pot fi puşi în contact cu acest domeniu sunt activităţile care implică mişcare corporală, competiţii între indivizi sau grupuri, având ca obiect abilităţi psihomotorii, ca şi activităţile care pot avea drept rezultat o mai bună supleţe, forţă, rezistenţă sau ţinută.

82

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

3.3. METODOLOGIA DE APLICARE A PLANULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU COPIII CU VÂRSTA CUPRINSĂ ÎNTRE 3 ŞI 6/7 ANI Metodologia de aplicare a planului de învăţământ este un document oficial în care sunt oferite câteva elemente de sprijin în vederea aplicării planului de învăţământ. Mai precis, această metodologie defineşte şi explicitează principalele tipuri de activităţi de învăţare prezente în planul de învăţământ (a se vedea explicaţiile de la punctul 3.2.), aduce precizări legate de: temele în jurul cărora este organizat programul de studiu, numărul de proiecte ce se pot desfăşura cu copiii, durata fiecărui tip de activitate, elementele obligatorii ale programului zilnic, precum şi detalii privind activitatea didactică a educatoarei. Toate acestea sunt prezentate mai jos:

1. Programul anual de studiu se va organiza în jurul a şase mari teme: Cine sunt/ suntem?, Când, cum şi de ce se întâmplă?, Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?, Cum planificăm/ organizăm o activitate?, Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? şi Ce şi cum vreau să fiu? (ordinea prezentării nu are nici o legătură cu momentul din anul şcolar când pentru o temă sau alta se pot derula cu copiii diferite proiecte).

2. Pornind de la aceste teme, anual, pe grupe de vârstă, se stabilesc proiectele care urmează a se derula cu copiii. Intr-un an şcolar, se pot derula maximum 7 proiecte cu o durată de maximum 5 săptămâni/proiect sau un număr mai mare de proiecte de mai mică amploare, variind între 1-3 săptămâni, în funcţie de complexitatea temei abordate şi de interesul copiilor pentru tema respectivă. De asemenea, pot exista şi săptămâni în care copiii nu sunt implicaţi în nici un proiect, dar în care sunt stabilite teme săptămânale de interes pentru copii. Totodată, pot exista şi proiecte de o zi şi/sau proiecte transsemestriale.

3. În medie, pentru toate cele patru intervale de vârstă, o activitate cu copiii durează între 15 şi 45 de minute (de regulă, 15 minute la grupa mică, 30-45 minute maximum la grupa pregătitoare). În funcţie de nivelul grupei, de particularităţile individuale ale copiilor din grupă, de

83

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

conţinuturile şi obiectivele propuse la activitate, educatoarea va decide care este timpul efectiv necesar pentru desfăşurarea fiecărei activităţi.

4. Numărul de activităţi zilnice desfăşurate cu copiii variază în funcţie de tipul de program ales de părinţi (program normal – 5 ore sau program prelungit – 10 ore), iar numărul de activităţi dintr-o săptămână variază în funcţie de nivelul de vârstă al copiilor (respectiv: 3-5 ani şi 5-6/7 ani). Totodată, pentru nivelul 3-5 ani, unde sunt numai 7 activităţi integrate sau pe discipline şi 8 arii curriculare, recomandăm alternarea activităţilor artistico-plastice şi de educaţie muzicală (aflate în aceeaşi arie curriculară) sau a acestora cu activităţile practice (din aria curriculară Tehnologii).

5. Pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 3-5 ani, categoriile de activităţi desfăşurate cu copiii vor viza îndeosebi socializarea copilului (colaborare, cooperare, negociere, luarea deciziilor în comun etc.) şi obţinerea treptată a unei autonomii personale, iar pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 5-7 ani, accentul se va deplasa spre pregătirea pentru şcoală şi pentru viaţa socială a acestuia.

6. În programul zilnic este obligatoriu să existe cel puţin o activitate sau un moment/secvenţă de mişcare (joc de mişcare cu text şi cânt, activitate de educaţie fizică, moment de înviorare, întreceri sau trasee sportive, plimbare în aer liber etc.). Totodată, educatoarea va avea în vedere expunerea copiilor la factorii de mediu, ca şi condiţie pentru menţinerea stării de sănătate şi de călire a organismului şi va scoate copiii în aer liber, cel puţin o dată pe zi, indiferent de anotimp.

7. Activitatea didactică a educatoarei se compune din 5 ore pe zi de activitate desfăşurată cu grupa de minimum 10 şi maximum 20 de copii şi 3 ore de activitate metodică (proiectarea şi pregătirea activităţilor pentru a doua zi, studiul individual, confecţionarea materialului didactic, conceperea şi realizarea unor fişe de lucru, participarea la cursuri de formare, comisii metodice, cercuri pedgogice, întâlniri metodice, schimburi de experienţă etc.). La nivelul Comisiei metodice, cel puţin o zi pe săptămână va fi dedicată efectuării celor 3

84

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

ore de activitate metodică în unitate. Întreaga activitate a educatoarei va fi înregistrată în documentul juridic Caietul de evidenţă a activităţii cu copiii şi a prezenţei la grupă şi va fi ilustrată în potofoliul profesional, pe care îl întocmeşte în urma desfăşurării activităţii metodice zilnice şi în portofoliile copiilor, care dau măsura valorii sale profesionale.

8. Instrumentele recomandate pentru a fi utilizate de educatoare pentru a înregistra diferite aspecte privind activitatea zilnică cu copiii sunt: Caietul de evidenţă a activităţilor cu copiii şi a prezenţei la grupă, Calendarul naturii, Catalogul grupei, Jurnalul grupei şi portofoliile copiilor. Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Care sunt precizările aduse de metodologia de aplicare a noului plan de învăţământ cu privire la organizarea proiectelor în grădiniţă? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Anual, pe grupe de vârstă, se stabilesc proiecte care urmează a se derula cu copiii. Intr-un an şcolar, se pot derula maximum 7 proiecte cu o durată de maximum 5 săptămâni/proiect sau un număr mai mare de proiecte de mai mică amploare, variind între 1-3 săptămâni, în funcţie de complexitatea temei abordate şi de interesul copiilor pentru tema respectivă. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

85

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Subiecte pentru autoevaluare:

Întrebări de autoevaluare 1. Care sunt tipurile de finalităţi cu care operăm la ciclul preşcolar? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: În învăţământul preşcolar sunt întâlnite următoarele categorii de finalităţi: obiective cadru, obiective de referinţă, obiective operaţionale. 2. Care este deosebirea între domeniile experienţiale şi domeniile de dezvoltare? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:

86

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Domeniile experienţiale sunt instrumente de atingere a obiectivelor fiecărui domeniu de dezvoltare. Domeniile de dezvoltare ale copilului sunt strict asociate persoanei care învaţă, achiziţiile determinându-i dezvoltarea continuă. Completarea lor cu achiziţii specifice se poate face deci prin intermediul experienţelor de învăţare acumulate în toate şi în oricare dintre domeniile experienţiale. 3. Ce sunt activităţile pe domenii experienţiale? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Activităţile pe domenii experienţiale sunt activităţile integrate sau pe discipline desfăşurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcţie de temele mari propuse de curriculum, precum şi de nivelul de vârstă şi de nevoile şi interesele copiilor din grupă. 4. În care etape pot fi desfăşurate jocurile şi activităţile liber alese? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:

87

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

În decursul unei zile regăsim, în funcţie de tipul de program al grădiniţei (normal, prelungit sau săptămânal), două sau trei etape de jocuri şi activităţi alese (etapa I – dimineaţa, înainte de începerea activităţilor integrate, etapa a III-a – în intervalul de după activităţile pe domenii de învăţare şi înainte de masa de prânz/plecarea copiilor acasă şi, după caz, etapa a IV-a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare de după amiază şi plecarea copiilor de la programul prelungit acasă). Totodată, în unele cazuri, ele se pot pot regăsi ca elemente componente în cadrul activităţii integrate. 5. Ce sunt „tranziţiile”? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Tranziţiile sunt activităţi de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la alte tipuri/categorii de activităţi de învăţare, de la o activitate de învăţare la alta, în diverse momente ale zilei. Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă răspunsurile date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în acest Modul. Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi dezamăgiţi, căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul teoretic şi cu siguranţă veţi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! Puteţi de asemenea, să vă notaţi eventualele nelămuriri, pentru a le clarifica în cadrul întâlnirilor faţă în faţă. Aţi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!! Continuaţi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti corespunzător în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru acest Modul.

88

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Subiecte pentru evaluare şi control

Întrebări de evaluare 1.

Care sunt noile tendinţe de modernizare a actualului curriculum

preşcolar? 2.

Ce sunt şi la ce se referă obiectivele cadru, de referinţă şi

exemplele de comportament pentru ciclul preşcolar? 3.

Care sunt principalele teme în jurul cărora se construieşte

întregul program curricular pentru ciclul preşcolar? 4.

Care sunt caracteristicile fiecăruia dintre cele trei tipuri de

activităţi de învăţare prevăzute de actualul plan de învăţământ? Termen pentru postare: sfârşitul săptămânii 6.

Aplicaţii Ai de realizat şi de postat ca şi document MS Office Word, pe pagina web a disciplinei, la butonul creat în acest scop în secţiunea specifică aferentă Săptămânii 6, rezolvarea/soluţia la una din următoarele teme: 1. Vizualizează într-o schemă/figură/grafic raporturile dintre domeniile de dezvoltare şi domeniile experienţiale. 2. Realizează o posibilă schemă orară pentru nivelul I sau II pornind de la informaţiile oferite de planul de învăţământ. Termen pentru postare: sfârşitul săptămânii 6.

89

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Referate Pornind de la materialul teoretic prezentat în acest Modul, realizează un referat de 3-5 pagini A4 (marginile de 1,5 cm.), tehnoredactat în word (MS Office), cu caractere TNR 12, la 1 rând, pe următoarea temă menţionată mai jos. Referatul se va posta pe pagina web a disciplinei, la butonul creat în acest scop în secţiunea specifică aferentă Săptămânii 6. Referatul numarul 1 Aplicarea actualului curriculum - o provocare pentru cadrele didactice din învăţământul preşcolar; Referatul numarul 2 Curriculum-ul pentru educaţia timpurie – din perspectiva debutantului. Temeri şi provocări; Termen pentru postare: sfârşitul săptămânii 6.

Rezumatul acestui Modul: Curriculumul pentru învăţământul preşcolar promovează conceptul de dezvoltare globală a copilului, considerat a fi central în perioada copilăriei timpurii. Perspectiva dezvoltării globale a copilului accentuează importanţa domeniilor de dezvoltare a copilului, în contextul în care, în societatea de azi, pregătirea copilului pentru şcoală şi pentru viaţă trebuie să aibă în vedere nu doar competenţele academice, ci în aceeaşi măsură, capacităţi, deprinderi, atitudini ce ţin de dezvoltarea socio-emoţională, dezvoltarea cognitivă, dezvoltarea fizică. Întrucât

finalităţile

educaţiei

în

perioada

timpurie

vizează

dezvoltarea globală a copilului, obiectivele cadru şi de referinţă ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experienţiale, ţinându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare.

90

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Caracteristicile actualului curriculum sunt: extensie, echilibru, relevanţă, diferenţiere, continuitate. Componentele sale sunt: finalităţile, conţinuturile, timpul de instruire şi sugestii privind strategiile de instruire şi de evaluare pe cele două niveluri de vârstă (3-5 ani şi 5-6/7 ani). Planul de învăţământ pentru nivelul preşcolar prezintă o abordare sistemică, în vederea asigurării continuităţii în cadrul celei mai importante perioade de dezvoltare din viaţa copilului. Categoriile de activităţi de învăţare prezente în acest plan de învăţământ sunt: activităţi pe domenii de învăţare (care pot fi activităţi integrate sau pe discipline), jocuri şi activităţi alese şi activităţi de dezvoltare personală.

91

Modul ul 3 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Bibliografie obligatorie 1. ***, 2008, Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), MECT

Bibliografie suplimentară (facultativă) 1. Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L., (coord.), (2009), Educaţia timpurie. Ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preşcolar, Ed. Paralela 45, Piteşti 2. ***, 2008, Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, MECT

BIBLIOGRAFIE

1. Jişa, E., (2001), Pedagogie preşcolară, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca 2. Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L., (coord.), (2009), Educaţia timpurie. Ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preşcolar, Ed. Paralela 45, Piteşti 3. Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preşcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 4. Popa, C., (coord.), (2007), Elemente de pedagogie preşcolară aplicată, Ed. Universităţii din Oradea 5. ***, 2008, Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, MECT 6. ***, 2008, Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), MECT

92

Modul ul 3 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

93

Modul ul 4 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

MODULUL 4: METODE DIDACTICE

4 UTILIZATE ÎN INSTRUIREA ŞI EDUCAREA COPIILOR DE VÂRSTĂ PREŞCOLARĂ Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaţionale În urma studierii acestui Modul, vei fi capabil: - să enumeri principalele metode didactice folosite în activităţile cu preşcolarii; - să identifici modalităţi practice de utilizare a strategiilor didactice în activităţile din grădiniţă; - să deduci avantajele şi limitele fiecărei strategii de predare.

Cuvinte cheie: metode de predare, metodologie didactică, strategii didactice

Cuprinsul Modulului:

95

Modul ul 4 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Modulul 4: METODE DIDACTICE UTILIZATE ÎN INSTRUIREA ŞI EDUCAREA COPIILOR DE VÂRSTĂ PREŞCOLARĂ......................15 Obiective educaţionale...........................................................................15 Cuvinte cheie...........................................................................................15 Cuprinsul Modulului..............................................................................15 4.1. Observaţia............................................................................................17 4.2. Explicaţia..............................................................................................17 4.3. Povestirea.............................................................................................17 4.4. Demonstraţia........................................................................................17 4.5. Conversaţia..........................................................................................17 4.6. Exerciţiul..............................................................................................17 4.7. Algoritmizarea.....................................................................................17 4.8. Problematizarea...................................................................................17 4.9. Învăţarea prin descoperire..................................................................17 4.10. Învăţarea prin cooperare..................................................................17 Subiecte pentru autoevaluare:...................................................................28 Întrebări de autoevaluare......................................................................28 Subiecte pentru evaluare şi control...........................................................32 Teme pentru aprofundarea cunoştinţelor.............................................32 Întrebări de evaluare..............................................................................33 Referate....................................................................................................37 Exerciţii propuse spre rezolvare............................................................38 Rezumatul acestui Modul...........................................................................40 Bibliografie obligatorie..............................................................................40 Bibliografie..................................................................................................41

96

Modul ul 4 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 4 Succesul activităţilor instructiv-educativ din grădiniţă depinde în bună măsură de modalităţile de lucru pe care le adoptă educatoarea în conducerea procesului de dobândire a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor la preşcolari. Din sistemul metodelor de învăţământ cunoscute, în grădiniţă se folosesc acele metode care corespund particularităţilor de vârstă ale preşcolarilor. Aceste metode sunt: observaţia, explicaţia, povestirea, demonstraţia, conversaţia, exerciţiul, problematizarea, învăţarea prin descoperire, jocul didactic, învăţarea prin cooperare. Alegerea uneia sau alteia dintre metode se face în funcţie de particularităţile de vârstă ale copiilor, de experienţa lor de viaţă, de obiectivele concrete ale activităţii în care sunt apilcate, de conţinutul activităţii, de scopul didactic urmărit. Despre specificul şi particularităţile fiecăreia dintre aceste metode veţi afla în cuprinsul acestui modul.

4.1. OBSERVAŢIA Este o metodă folosită în scopul efectuării de către copii, sub îndrumarea educatoarei sau în mod independent, a diferitelor constatări sau a unor mici „descoperiri” despre aspectele mediului înconjurător. În perioada preşcolară, copilul se află la începutul învăţării; acum el este introdus în mod organizat în cunoaşterea lumii înconjurătoare. De aceea, el trebuie ajutat să observe şi, mai ales, cum să efectueze observaţia; ce să vadă şi ce să înţeleagă din variatele manifestări din jurul său. În cadrul diferitelor activităţi pe domenii de învăţare, copiii sunt învăţaţi cum să efectueze o observaţie pentru ca ulterior să poată face singuri acest lucru în celelate momente ale zilei sau acasă. Îmbogăţirea bazei senzoriale a copilului de 3-4 ani se realizează în mare măsură prin observaţie dirijată.

97

Modul ul 4 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Eficienţa acestei metode depinde de calitatea ei, iar asigurarea calităţii observaţiei pretinde respectarea mai multor cerinţe de ordin psihopedagogic şi metodic şi anume: 

Asigurarea condiţiilor materiale necesare efectuării observaţiei, ceea ce presupune procurarea şi selecţia materialului faptic;



Precizarea scopului observaţiei. Prezenţa unui scop clar în activitatea de observare impune educatoarei sarcina de a dirija atenţia copilului spre sesizarea elementelor esenţiale, astfel încât treptat reprezentările acestuia să se structureze, să se clarifice şi să se fixeze;



Dirijrea prin cuvânt a procesului de observare. Îmbinarea observaţiei cu explicaţia şi conversaţia este o cerinţă care are rolul de a dirija atenţia copilului spre scopul propus. Explicaţia, folosită în acest caz cu valoare de procedeu didactic, are rostul de a stabili scopul observaţiei, de a actualiza cunoştinţele implicate şi de a le integra în activitatea de observare, de a evidenţia elementele semnificative, de a fixa şi valorifica rezultatele observării.



Alte cerinţe pretind angajarea în procesul observării obiectelor sau fenomenelor a cât mai mulţi analizatori, acordarea timpului necesar activităţii de observare, reluarea observării însoţită de explicaţie ori de câte ori este nevoie.

Pentru copil este foarte important să fie pus în situaţia de a verbaliza cele observate, de a pune întrebări, de a vorbi liber în timpul activităţii de observare. Copiii trebuie ajutaţi să caute relaţii, să compare, să stabilească asemănări şi deosebiri, cauze şi efecte, să facă clasificări. Preşcolarii au nevoie sa-şi utilizeze toate simţurile pentru a învăţa. Pentru aceasta ei trebuie să participe în mod activ în timpul observării materialului oferit de educatoare, să ia parte direct la experimente, să manipuleze materiale, să încerce să producă un eveniment, să vorbească despre ceea ce se întâmplă. Preşcolarul exprimă mai uşor ceea ce vede dacă educatoarea îi asigură posibilitatea să acţioneze cu materialul despre care se vorbeşte. În concluzie, metoda observaţiei utilizată cu pricepere de către educatoare va conduce la

98

Modul ul 4 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

formarea spiritului de observaţie, la stimularea interesului de cunoaştere, a curiozităţii şi dorinţei copiilor de a cerceta tot ce apare nou în calea lor.

99

Modul ul 4 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Care sunt condiţiile de bază de care depinde eficienţa desfăşurării unei observaţii? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Condiţiile de bază de care depinde eficienţa desfăşurării unei observaţii sunt: - procurarea şi selecţia materialului faptic; - precizarea scopului observaţiei; - îmbinarea observaţiei cu explicaţia şi conversaţia; - angajarea în procesul observării a cât mai mulţi analizatori; - acordarea timpului necesar activităţii de observare; - reluarea observării însoţită de explicaţie ori de câte ori este nevoie; Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

100

Modul ul 4 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

4.2. EXPLICAŢIA Face parte din grupul metodelor de expunere sistematică a cunoştinţelor. În grădiniţă această metodă se utilizează frecvent în cadrul activităţilor pe domenii de învăţare conduse de educatoare, dar şi în alte momente ale activităţii instructiv-educative. Întrucât cercul de cunoştinţe al preşcolarilor este încă restrâns şi atitudinea lor faţă de mediul înconjurător este abia în curs de formare, este necesar ca în permanenţă să li se dea explicaţii în legătură cu obiectele şi fenomenele cu care vin în contact. Prin explicaţie, educatoarea reuşeşte să concentreze atenţia copiilor asupra obiectului sau fenomenului despre care se învaţă, asupra acelor părţi care trebuie reţinute, fapt care contribuie la o mai rapidă şi mai corectă înţelegere a noilor cunoştinţe. În cadrul activităţilor pe domenii de învăţare, explicaţia este folosită şi cu scopul de a înlesni reţinerea anumitor instructaje privitoare la modul de îndeplinire a unor sarcini de învăţare sau a unor sarcini practice. De exemplu, educatoarea recurge la această metodă pentru explicarea procedeelor de grupare a unor obiecte, de formare a mulţimilor, pentru explicarea unor tehnici de respiraţie, pentru descrierea unor activităţi motrice. De asemenea, această metodă se foloseşte pentru explicarea unor termeni noi, pentru explicarea unor reguli de joc etc. Explicaţia însoţeşte întotdeauna demostraţia. Ea poate fi combinată şi cu scurte întrebări prin care educatoarea verifică gradul de receptare şi înţelegere de către copii a celor explicate. Întreruperea explicaţiei prin întrebări adresate copiilor va fi însă de foarte scurtă durată pentru a nu-i rupe firul logic.

101

Modul ul 4 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Reuşita explicaţiei depinde şi de îndemânarea cu care educatoarea o aplică, de capacitatea ei de a face accesibilă, de a o adapta nivelului experienţei lingvistice şi cognitive a copiilor, de a fi concisă şi corectă din punct de vedere ştiinţific, de a fi precisă, concentrând atenţia copiilor numai asupra unui singur aspect. Explicaţia trebuie folosită numai atunci când este absolut necesară, cuvintele utilizate de educatoare trebuie alese cu grijă, pe înţelesul copiilor şi cât mai puţine. Toate acestea au o deosebită importanţă pentru dezvoltarea spiritului de observaţie şi formarea puterii de analiză, pentru îmbogăţirea şi precizarea reprezentărilor, pentru ordonarea şi valorificarea experienţei personale a copiilor. Corect aplicată, explicaţia poate deveni pentru preşcolar un model de exprimare şi de argumentare a relaţiilor cauză-efect. Explicaţia care însoţeşte prezentarea unui aspect concret este mai uşor de realizat de către educatoare şi mai uşor înţeleasă de copii. Mai dificil de realizat sunt explicaţiile referitoare la obiecte sau fenomene pe care copiii nu le percep în momentul respectiv. În asemenea situaţii, educatoarea trebuie să facă apel la bagajul de reprezentări ale copiilor format anterior sau va recurge la texte literare, versuri, poveşti, pevestiri, tablouri, ilustraţii, piese muzicale etc., care pot constitui puncte de sprijin în înţelegerea de către copii a noilor cunoştinţe.

4.3. POVESTIREA Ca şi explicaţia, povestirea face parte din grupul metodelor de expunere sistematică a cunoştinţelor. În grădiniţă se foloseşte în prezentarea conţinutului unor texte literare cu caracter realist-ştiinţific sau fantastic. O întâlnim adesea la începutul unor activităţi pe domenii de cunoaştere sau în încheierea activităţilor, în special al celor de consolidare şi verificare a cunoştinţelor.

102

Modul ul 4 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Metoda povestirii utilizată în grădiniţă poate îmbrăca forme variate: povestirea educatoarei, povestirea, povestirea cu început dat, povestirile create de copii, lectura după imagini etc. a) Povestirea educatoarei - poate fi realizată în mai multe moduri. Metoda cea mai cunoscută este aceea de a spune povestea. Dar educatoarea poate proceda şi altfel: poate citi copiilor dintr-o carte cu imagini, poate spune povestirea utilizând tabla de fetru, desene succesive, păpuşi, poate desena povestea pe hârtie sau cu creta la tablă pe măsură ce naraţiunea înaintează. Dintre toate modalităţile de prezentare, a povesti nararea prin intermediul păpuşilor este una dintre cele mai iubite de copii. Reuşita povestirii depinde de măsura în care educatoarea asigură o serie de condiţii de ordin psihopedagogic şi metodic. Înainte de toate, educatoarea trebuie să stăpânească foarte bine conţinutul poveştii. Poveştile trebuie să se potrivească vârstei copiilor. Pentru preşcolarii de 3 ani poveştile trebuie să fie scurte, simple, concrete, să reflecte viaţa zilnică a unor copii asemănători cu ei. În felul acesta ideile exprimate în poveste vor fi uşor de înţeles pentru copii şi se vor încadra în experienţa lor de viaţă. Pentru a asigura înţelegerea şi reacţia afectivă adecvată a copiilor educatoarea trebuie să folosească în povestire un stil literar într-o formă cât mai îngrijită, să folosească imagini vii, plastice, să se asigure că toate cuvintele şi expresiile pe care le foloseşte sunt cunoscute de copii. Cuvintele necunoscute trebuie explicate. O altă condiţie este ca povestirea educatoarei să fie expresivă, să nu fie încărcată cu cuvinte de prisos şi cu prea multe amănunte (mai ales la grupa mică), care îngreunează urmărirea cursului ei logic. În felul acesta povestirea educatoarei se poate constitui într-un model de exprimare verbală cursivă, coerentă şi expresivă pentru copii. Eficienţa povestirii depinde şi de felul în care educatoarea ştie să capteze atenţia copiilor prin vocea nuanţată, prin ton, mimică, gesturi, prin participarea sa afectivă la faptele povestite. În timpul povestirii, educatoarea va folosi gesturi cât mai expresive, precum şi o mimică adecvată care o va ajuta să dea viaţă povestirii.

103

Modul ul 4 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Eficienţa povestirii sporeşte în condiţiile asocierii ei cu prezentarea de imagini cu ajutorul diafilmului sau a diapozitivelor. În aceste cazuri se poate recurge la diferite procedee cum ar fi: sincronizarea imaginii cu textul înregistrat, prezentarea imaginilor după ce în prealabil s-a făcut o succintă trecere în revistă a conţinutului sau ilustrarea povestirii cu imaginile diafilmului. În sfârşit, dialogul final organizat de educatoare pe marginea povestirii are darul de a-i ajuta pe copii să reţină structura unei poveşti şi episoadele mai importante. b) Povestirea este o variantă mult îndrăgită de copii deoarece le dă posibilitatea de a pătrunde în lumea basmelor, a fantasticului, le stimulează imaginaţia şi creativitatea, le oferă posibilitatea de a fi ascultaţi, de a se afirma. Povestirile au ca scop formarea deprinderii copiilor de a expune cursiv şi logic povestiri, poveşti sau basme şi exersarea limbajului sub aspectele fonetic, lexical şi gramatical. Activităţile de repovestire pot fi realizate în diverse forme: repovestiri după un şir de ilustraţii reprezentând episoadele principale ale povestirii; repovestiri după un plan verbal; povestiri libere; repovestirea unui text citit. Calitatea repovestirii copilului depinde de calitatea povestirii educatoarei, de măsură în care aceasta a respectat cerinţele amintite mai sus, de ajutorul oferit copilului la primele reluări, fie prin întrebări adresate cu tact în momentele de impas, fie prin reamintirea episodului insuficient fixat etc. Un procedeu eficient poate fi şi prefaţarea activităţii de repovestire de prezentarea unor diafilme sau diapozitive care să reia succint episoadele principale ale poveştii. c) Povestirea cu început dat este o altă variantă sub care se foloseşte metoda povestirii în grădiniţă. În aceste cazuri educatoarea este aceea care prefigurează desfăşurarea acţiunii, copilului revenindu-i sarcina de a crea un plan de desfăşurare a povestirii care să continue începutul dat de educatoare.

104

Modul ul 4 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

d) Povestirile create de copii după modelele oferite de educatoare sau pe baza unor recomandări ale educatoarei. În funcţie de mijloacele didactice puse la îndemâna preşcolarilor şi de gradul lor de participare creatoare, povestirile create de copii pot îmbrăca următoarele forme: povestirea după modelul educatoarei; povestirea cu început dat; povestirea după un plan alcătuit cu ajutorul ilustraţiilor sau verbal; povestirea după o temă sugerată de o jucărie sau un tablou. Încercările copiilor de a se exprima spontan, de a construi ei înşişi povestiri trebuie înconjurate de educatoare şi sprijinite prin îndrumări prealabile. De exemplu, li se recomandă copiilor să asculte atent povestirea educatoarei şi după modelul oferit să creeze şi ei o povestire având grijă ca aceasta să aibă un început, în care să arate despre ce este vorba, un cuprins, în care să se prezinte şirul întâmplărilor, dintre care unele să fie deosebite, neaşteptate şi o încheiere, în care să se arate cum se rezolvă conflictul dintre personalje. Pe măsură ce copiii dobândesc experienţă în compunerea de povestiri sarcinile se pot complica, educatoarea cerându-le să construiască o povestire doar pe baza unui titlu dat sau chiar pe baza a două cuvinte alese aleator. Toate aceste modalităţi de utilizare a povestirii în grădiniţă au o valoare formativă deosebit de mare, ele contribuie la dezvoltarea creativităţii preşcolarilor, a imaginaţiei, la educarea atenţiei şi memoriei, la dezvoltarea dragostei lor faţă de literatură.

105

Modul ul 4 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Care sunt formele pe care le îmbracă povestirea la grădiniţă? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Metoda povestirii utilizată în grădiniţă poate îmbrăca forme variate: povestirea educatoarei, povestirea, povestirea cu început dat, povestirile create de copii, lectura după imagini, re-povestirile. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

106

Modul ul 4 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

4.4. DEMONSTRAŢIA Este una din metodele de bază ale activităţii în grădiniţa de copii. Ca metodă intuitivă, ea răspunde caracterului concret al gândirii copiilor preşcolari, fapt care face ca demonstraţia să ocupe un loc dominant în activităţile pe domenii de cunoaştere care au ca scop dobândirea de noi cunoştinţe. Metoda demonstraţiei este de neînlocuit în activitatea de cunoaştere a obiectelor şi fenomenelor lumii înconjurătoare de către preşcolar. Reprezentări corecte despre aspectul exterior al diferitelor obiecte, al unui animal sau al unei păsări pe care copilul nu a mai văzut-o, al unei flori etc. nu vor putea fi formate copilului niciodată în absenţa acestora, ori cât de bine ar mânui educatoarea explicaţia. Un exerciţiu de gimnastică sau de executare a unui element grafic va putea fi receptat corect mult mai uşor şi mai repede prin demonstraţie decât prin explicaţie. Demonstraţia este însoţită de obicei de explicaţie, raportul corect dintre cele două metode fiind determinat de nivelul pregătirii şi de vârsta copiilor. Găsirea proporţiei corecte între demonstraţie şi explicaţie, reprezintă de fapt una din condiţiile esenţiale pentru a asigura eficienţa demonstraţiei. Materialul ales pentru demonstraţie (obiect, plantă, animal, ilustraţie sau tablou) trebuie să întrunească anumite calităţi care să asigure reuşita activităţii. Alegerea materialului demonstrativ se va face în funcţie de obiectivele concrete urmărite în activitate. În plus, materialul intuitiv va trebui să întrunească însuşirile caracteristice la care se va referi educatoarea; va trebui să fie colorat în culori naturale potrivit realităţii, să aibă o dimensiune adaptată necesităţilor cerute de demonstraţie, să poată fi perceput de la distanţă; să permită perceperea prin cât mai multe simţuri; să nu prezinte pericol pentru copii. În general, demonstraţia se aplică fie la începutul activităţilor comune- când este vorba de desen, modelaj confecţii, joc didactic, fie pe întreg parcursul activităţii- când este vorba de activităţi de observare, muzicale, educaţie fizică, lectură după imagini, activităţi matematice.

107

Modul ul 4 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Valoarea unei demonstraţii corecte se răsfrânge direct asupra modelului de gândire şi de acţiune al copiilor. De aceea ea trebuie făcută cu multă atenţie. De multe ori insuccesul unor activităţi se datorează folosirii incorecte a demonstrării de către educatoare. În primul rând, fiecare parte care se prezintă copiilor trebuie să se distingă uşor din contextul general întrucât la preşcolar apar dificultăţi de diferenţiere, de separare a obiectului de fond. Copilul nu sesizează că un obiect se situează în prim plan, la un moment dat, în raport cu celelalte. Atenţia lui este atrasă de stimul mai puternici, relevanţi. De exemplu, forma obiectelor se impune mai greu atenţiei lor decât culoarea, care este mai sugestivă acţionând ca un stimul mai puternic. Pe măsura posibilităţilor materialul demonstrativ va fi analizat cu ajutorul mai multor organe de simţ. Prezentarea fiecărui detaliu trebuie însoţită de o explicaţie precisă, accesibilă copiilor şi va include obligatoriu denumirile noi. O altă condiţie pentru reuşita demonstrării este ca aceasta să urmeze o succesiune logică, fie în conformitate cu succesiunea operaţiilor tehnice necesare în realizarea unei construcţii, a unui desen, modelaj sau a altei lucrări practice, fie urmărind structura obiectului (a plantei sau animalului), fie urmărind etapele de transformare ale unui fenomene oarecare (transformarea apei în gheaţă sau vapori şi invers). Asemenea demonstraţii sunt urmărite de copii cu plăcere. Ele trezesc interesul copiilor pentru cunoaştere, înlesnesc înţelegerea fenomenului sau obiectului prezentat precum şi a sensului cuvintelor nou introduse de către educatoare.

4.5. CONVERSAŢIA

108

Modul ul 4 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Este o metodă de instruire în care alternanţa întrebărilor şi răspunsurilor are ca scop realizarea unor sarcini şi situaţii de învăţare. Aplicarea acestei metode în grădiniţă este posibilă numai atunci când preşcolarii posedă un material aperceptiv pe baza căruia să se deruleze discuţia. Ca urmare, conversaţia poate fi utilizată numai după ce educatoarea a transmis copiilor cunoştinţe despre un anumit subiect, asupra căruia va reveni sau după ce s-a asigurat că ei au o experienţă de viaţă în legătură cu subiectul respectiv. În raport cu obiectivele urmărite şi cu tipul de activitate în care este integrată, conversaţia îndeplineşte mai multe funcţii: a)o funcţie euristică, de valorificare a cunoştinţelor anterioare ale copiilor pe o nouă treaptă de cunoaştere sau de descoperire a unor noi cunoştinţe (a caracteristicilor unor plante, animale, diferite obiecte) în prezenţa materialului intuitiv. (conversaţia de tip euristic); b) o funcţie de clarificare, de aprofundare a cunoştinţelor (conversaţia de aprofundare); c) o funcţie de consolidare şi sistematizare (conversaţia de consolidare); d) şi o funcţie de verificare sau control (conversaţia de verificare). La vârsta preşcolară conversaţia se foloseşte mai ales sub forma conversaţiei-joc. Această formă a conversaţiei are la origine nevoia copilului de a-şi satisface posibilitatea de a pune întrebări. Conversaţia preşcolarului este marcată de particularităţile limbajului său şi ale gândirii sale: sărăcia vocabularului, insuficienţa structurii gramaticale, egocentrismul. Dialogul ocazionat mai ales de activitatea practică îmbracă de multe ori la preşcolar forma disputei, a criticii, degenerează în discuţii în care partenerii afirmă fără să demonstreze.

109

Modul ul 4 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Reuşita conversaţiei depinde de calitatea întrebărilor formulate de educatoare şi a răspunsurilor pretinse copiilor. Astfel, este important ca întrebările să fie clare, corecte, precise, alcătuite din cât mai puţine cuvinte, să respecte succesiunea logică a sarcinilor de învăţare, să stimuleze gândirea copilului, să sprijine copiii, prin întrebări ajutătoare, săşi valorifice şi să-şi reorganizeze propriile cunoştinţe pentru a ajunge la noi structuri cognitive, să nu sugereze răspunsul, să nu orienteze copilul spre răspunsuri monosilabice, să fie corecte din punct de vedere gramatical şi semantic. Educatoarea trebuie să adreseze întrebarea întregii grupe de preşcolari şi numai după acordarea unui timp de gândire să solicite răspunsul unui copil. În sfârşit, întrebările adresate de educatoare trebuie să păstreze o proporţie corectă între întrebările de tip reproductivcognitiv („care este?”, „cine?”, „când?”) şi cele de tip productiv-cognitiv („de ce?”, „în ce scop?”, „din ce cauză?”). Răspunsurile copiilor trebuie să îndeplinească şi ele anumite cerinţe şi anume: să fie complete, să dovedească înţelegerea cunoştinţelor, să fie motivate şi formulate independente. Educatoarea va acorda o atenţie întăririi pozitive a răspunsului. În nici un caz copiii nu vor fi ironizaţi sau descurajaţi în cazul unor răspunsuri incorecte. Metoda conversaţiei se foloseşte mai intens începând cu grupa mijlocie şi mai ales la grupele mare şi pregătitoare.

110

Modul ul 4 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Care sunt cerinţele pedagogice referitoare la modul de formulare al întrebărilor în predare? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ...... ..................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Întrebările educatoarei trebuie să fie: clare, corecte, precise, alcătuite din cât mai puţine cuvinte, să respecte succesiunea logică a sarcinilor de învăţare, să stimuleze gândirea copilului, să sprijine copiii, prin întrebări ajutătoare, să-şi valorifice şi să-şi reorganizeze propriile cunoştinţe pentru a ajunge la noi structuri cognitive, să nu sugereze răspunsul, să nu orienteze copilul spre răspunsuri monosilabice, să fie corecte din punct de vedere gramatical şi semantic, să păstreze o proporţie corectă între întrebările de tip reproductiv-cognitiv şi cele de tip productiv-cognitiv. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

111

Modul ul 4 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

4.6. EXERCIŢIUL Este o metodă ca are la bază acţiuni motrice şi intelectuale, efectuate conştient şi repetat, în scopul formării de priceperi şi deprinderi, al automatizării şi interiorizării unor modalităţi de lucru de natură motrică sau mentală. Vârsta preşcolară fiind începutul etapei de însuşire a cunpştinţelor şi de formare a deprinderilor impune cu atât mai mult repetarea sistematică a materialului însuţit sau a diferitelor acţiuni în scopul consolidării lor. Metoda exerciţiului se impune deci a fi utilizată cu necesitate în formarea deprinderilor de mişcare (mers, alergare etc), în formarea deprinderilor de exprimare verbală, a celor practice etc. De asemenea, preşcolarul îşi însuşeşte prin exerciţiu, priceperi şi deprinderi psihomotrice, de conduită, grafice, de numărare etc. Metoda exerciţiului se foloseşte după ce, în prealabil, pe baza celorlalte metode s-a realizat însuşirea conştientă a cunoştinţelor. Educatoarea poate organiza în continuare exerciţii de consolidare a bagajului de cunoştinţe însuţit. Se va porni de la formarea unor deprinderi simple, uşoare spre exerciţii mai complicate. De exemplu, copilul va învăţa mai întâi să mânuiască plastilina, apoi să-i dea o formă oarecare (sforicele, sferă, cilindru) din care să redea apoi alte forme prin procedee de adâncire, alungire etc. Pentru ca metoda exerciţiului să conducă la rezultatele dorite este important, precizează unii autori (Beraru, G., Neagu, M., 1997) ca educatoarea să asigure copilului pracurgerea următoarelor etape: -

familiarizarea cu acţiunea în ansamblul ei, prin demonstraţie şi aplicaţii iniţiale

-

familiarizarea cu elementele componente ale deprinderii (prin descompunerea şi efectuarea pe părţi a acţiunii)

-

unificarea acestor elemente într-un tot, asigurând organizarea sistemului

-

reglarea şi autocontrolul efectuării operaţiilor

112

Modul ul 4 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

-

automatizarea şi perfectarea acţiunii, dobândirea abilităţii

Alături de respectarea acestui demers metodic cerut de procesul formării deprinderilor, pentru reuşita metodei exerciţiului educatoarea trebuie să respecte şi alte cerinţe de ordin psiho-pedagogic şi anume: -

asigurarea unei succesiuni progresive a exerciţiilor prin eşalonarea lor potrivit gradului de dificultate

-

asigurarea varietăţii exerciţiilor prin schimbarea formei, a modului de execuţie sau a materialului didactic

-

creşterea treptată a gradului de independenţă a copiilor în executarea exerciţiilor, permiţând trecerea de la exerciţiul de imitaţie dirijat la exerciţii semidirijate şi apoi independente

-

aplicarea diferenţiată a exerciţiilor în funcţie de particularităţile capacităţilor de învăţare ale copiilor

-

asigurarea unei alternanţe raţionale între exerciţiile motrice şi cele mentale, potrivit vârstei preşcolarilor şi obiectivelor urmărite

-

eşalonarea corectă în timp a exerciţiilor în scopul asigurării trăiniciei achiziţiilor

-

asigurarea feed-backului prin verificarea şi confirmarea imediată a corectitudinii execuţiei.

113

Modul ul 4 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

După funcţiile pe care le îndeplinesc în formarea deprinderilor la preşcolari exerciţiile pot fi de două feluri: introductive (imitative) şi exerciţii de bază (de exemplificare). Exerciţiile introductive sunt exerciţii de reproducere a unor acţiuni după modelul demonstrat de către educatoare. În aceste exerciţii copiii sunt îndrumaţi şi corectaţi pentru a evita greşelile şi procedeele incorecte. Educatoarea urmăreşte modul de îndeplinire a sarcinilor, insistă asupra fazelor acţiunii, urmărind felul în care copiii aplică recomandările primite. Exerciţiile de bază sunt alcătuite din mulţimea exerciţiilor care constau din repetarea succesivă a modelului dat de educatoare. Prin ele se consolidează deprinderile copiilor. Varietatea exerciţiilor de bază utilizate în învăţământul preşcolar este dată şi de specificul activităţilor în care sunt aplicate. De exemplu, în cadrul activităţilor matematice, G. Beraru identifică următoarele tipuri de exerciţii de bază: exerciţii de grupare, exerciţii de separare şi triere, exerciţii de înlocuire, exerciţii de completare, exerciţii de ordonare şi clasificare. În desfăşurarea tuturor tipurilor de exerciţii se vor parcurge şi respecta etapele de exersare dirijată, semidirijată şi independentă, asigurându-se trecerea treptată de la activitatea reproductivă la cea independentă.

4.7. ALGORITMIZAREA Este o metodă ce presupune utilizarea algoritmilor în învăţare. Mai puţin aplicată în învăţământul preşcolar, metoda îşi găseşte totuşi aplicare mai ales în activităţile mamematice.

114

Modul ul 4 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Algoritmul este constituit dintr-o suită de operaţii executate întro anumită ordine, aproximativ constantă, prin parcurgerea cărora se ajunge la rezolvarea rapidă a unui anumit tip de exerciţii, probleme sau activităţi. Odată însuşit, algoritmul va fi aplicat ori de câte ori apar spre rezolvare situaţii similare. Un exemplu de utilizare a algoritmizării în activităţile matematice din grădiniţă este algoritmul de formare a numărului natural. Modelul metodologic de învăţare-predeare a unui număr este următorul: 1. Se construieşte o mulţime cu „tot atâtea elemente câte indică numărul anterior învăţat şi o mulţime cu un element în plus (de exemplu pe tablă magnetică sau pe flanelograf). 2. Se face corespondenţa element cu element între cele două mulţimi, pentru a se evidenţia faptul că a doua mulţime are un element în plus 3. Se asociază acestei mulţimi cardinalul corespunzător 4. Se numără elementele pentru încadrarea noului număr în şirul numeric 5. Se construiesc apoi mulţimi care au „tot atâtea” elemente câte are mulţimea nou formată, folosind corespondenţa element cu element şi numărarea. Se precizează că toate mulţimile au acelaşi număr de elemente. Aceste etape se regăsesc, în aceeaşi succesiune începând de la grupa mică, de la predarea numărului 2 (exluzând pentru această grupă etapa 3) până la numărul 10 la grupa mare, cu nuanţări calitative.

115

Modul ul 4 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă la grupa mică, aceste etape se realizează prin exerciţii imitative, se ajunge la grupa mare şi la grupa pregătitoare, al exerciţii individuale dirijate, care vor fixa atât tehnica de lucru, cât şi succesiunea etapelor de formare a numărului natural.

4.8. PROBLEMATIZAREA Poate fi definită ca organizarea unor situaţii-problemă pentru soluţionarea cărora copiii sunt solicitaţi să utilizeze, să restructureze sau să completeze cunoştinţele anterioare punându-şi la contribuţie întreaga lor experienţă şi pricepere. Rezolvarea situaţiilor problemă oferă copiilor ocazia de a surprinde diferite relaţii între obiectele şi fenomenele realităţii, între cunoştinţele anterioare şi cele noi. Situaţia- problemă reprezintă o sarcină cu caracter de noutate, prin rezolvarea căreia copilul îşi însuşeşte noi cunpştinţe. O întrebare sau o problemă obişnuită devine o întrebare-problemă sau o situaţieproblematică în momentul în care ea implică rezolvarea unei contradicţii neaşteptate pentru copil, a unui conflict de natură epistemică, a unei stări conflictuale în gândire, care solicită copilul în căutarea soluţiei de rezolvare a respectului dezacord (Cerghit, I., 1980). Din punct de vedere metodic în aplicarea acestei metode educatoarea trebuie să pargurgă câteva etape: -

organizarea situaţiei problemă (creerea cadrului problematizat)

-

formularea

sarcinilor

orientative

pentru

rezolvarea

situaţiei-

problematice -

dirijarea copiilor în descoperirea soluţiei prin muncă independentă, individuală sau pe grupe mici

-

sistematizarea şi fixarea cunoştinţelor dobândite prin rezolvarea sarcinii

116

Modul ul 4 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

În prezentarea situaţiei-problematice educatoarea trebuie să ofere la început copiilor un minimum de informaţii, care are rostul de a crea cadrul problematizat, orietându-i în alegerea cunoştinţelor implicate în rezolvarea problemei. Partea a doua a situaţiei problematice formulate de educatoare va cuprinde întrebarea-problemă propriu-zisă care le dezvăluie dificultatea, contradicţia ce trebuie depăşită, ajutând copiii să stabilească legătura de dependenţă între ceea ce ei ştiu deja şi sarcina de rezolvat. Folosită atât ca metodă cât şi ca procedeu metodic problematizarea are valenţe informative şi formative ce pot fi valorificate de educatoare la toate nivelele de vârstă. Eficienţa folosirii acestei metode sporeşte la grupele mare şi pregătitoare. Prin folosirea frecventă a problematizării ca metodă de învăţare se contribuie la perfecţionarea procedeelor de descoperire inductivă folosite de copii (căutare, tatonare, selecţie etc). Desigur, utilizarea problematizării în învăţământul preşcolar cere adaptarea ei la particularităţile psihologice ale vârstei copiilor.

4.9. ÎNVĂŢAREA PRIN DESCOPERIRE Învăţare prin descoperire sau învăţare prin cercetare (sau redescoperirea) poate fi înţeleasă ca o modalitate de lucru prin care copiii sunt puşi să descopere adevărul refăcând drumul elaborării cunoştinţelor printr-o activitate proprie independentă. Descoperirea este legată de problematizarea, accentul punându-se de această dată pe activitatea independentă a copiilor de căutare a soluţiei la situaţia-problematică propusă. Preşcolarul desfăşoară sub îndrumarea educatoarei o activitate independentă intensă de observare, prelucrare, prin încercări şi erori, ajungând la achiziţii trainice şi operaţionale.

117

Modul ul 4 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Descoperirea utilizată în activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător, în activităţi matematice etc., este metoda care asigură la cel mai înalt nivel activizarea copiilor, stimulează motivaţia internă pentru activitate, asigură participarea copiilor stimulată de dorinţa de a afla şi de sentimentul curiozităţii. Prin metoda descoperirii preşcolarul este angajat în activitate nu numai din punct de vedere intelectual, ci şi afectiv. Dintre formele sub care se participă metoda descoperirii în procesul de învăţământ, în grădiniţă este aplicabilă mai ales descoperirea inductivă.

4.10. ÎNVĂŢAREA PRIN COOPERARE Întâlnim foarte multe definiţii date învăţării prin cooperare de către personalităţi care s-au consacrat cercetării în acest domeniu: Aronson E., Dansereau D., R. Hertz-Lazarowitz, Spencer Kagan, Johnson David, Johnson Roger, Sharan S., Slavin, R., DeVries D., acestea sunt doar câteva nume. Am ales ca reprezentativă definiţia lui Johnson D. & Johnson R. & Edyth J. Holubec nu numai pentru că David Johnson este un pionier al cercetărilor în acest domeniu, dar şi pentru că definiţia lor surprinde foarte elocvent specificul învăţării în grupuri cooperante spre deosebire de grupurile de învăţare tradiţionale: “Învăţarea

prin

cooperare

înseamnă

utilizarea

ca

metodă

instrucţională a grupurilor mici de elevi/studenţi, astfel încât aceştia să poată lucra împreună, urmând ca fiecare membru al grupului să-şi îmbunătăţească performanţele proprii şi să contribuie la creşterea performanţelor celorlalţi membri ai grupului (s.n.)” (1994, pg.3)

118

Modul ul 4 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Înţelegem din această definiţie că învăţarea prin cooperare este mai mult decât munca în grupurile mici alcătuite de regulă din 4-5 membri care lucrează împreună pentru rezolvarea unor sarcini date. Elevii/studenţii aparţinând unui grup cooperant sunt responsabili nu doar pentru propria învăţare, ci şi pentru modul în care şi ceilalţi parteneri ai echipei sale şi-au însuşit acel material. Este vorba de crearea în cadrul grupului a unei interdependenţe pozitive ceea ce înseamnă în termenii asumării diferitelor roluri în grup că fiecare membru este un facilitator al învăţării pentru colegii săi, că sarcina este realizată atunci când toţi membrii grupului sunt capabili să o rezolve corect în mod individual. Când elevii/studenţii lucrează în echipe cooperante în care “toţi sunt pentru unu” şi “unul pentru toţi”, membrii echipei primesc suport atât în planul cunoaşterii, cât şi în plan emoţional, aceasta ajutându-i să depăşească

obstacolele cu care se

confruntă în şcoală. Conform teoriei lui Johnson, D., Johnson, R., Holubec, E., (1994), pentru ca eforturile de grup să conducă la obţinerea unor rezultate mai bune decât în cazul altor tipuri de învăţare (individuală sau competiţională) se poate face prin respectarea unor principii ale muncii prin cooperare. Acestea sunt: crearea unei interdependenţe pozitive clare, facilitarea unei interacţiuni stimulatorii de tip faţă în faţă, asumarea responsabilităţii individuale pentru obţinerea obiectivelor grupului, utilizarea frecventă a deprinderilor interpersonale şi de muncă în grup, precum şi evaluarea periodică a modului de funcţionare a grupului.

119

Modul ul 4 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Subiecte pentru autoevaluare:

Întrebări de autoevaluare 1. Care sunt câteva dintre metodele expozitive pe care educatoarea le poate folosi în activitatea cu copiii de la grupă? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Dintre metodele expozitive ce pot fi folosite în predarea la ciclul preşcolar amintim: explicaţia, povestirea (cu toate formele ei), descrierea ş.a. 2. Ce tipuri de întrebări poate adresa educatoarea copiilor? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: În activităţile cu copiii de la grădiniţă pot fi folosite următoarele tipuri de întrebări: frontale (adresate tuturor participanţilor), directe (adresate unui anume copil), inversate (primită de educatoare de la un copil şi returnată acestuia – răspunsul prin întrebare), de releu (adresată de un copil educatoarei şi aceasta o repune altui copil), de controversă (presupune răspunsuri contradictorii) ş.a.

120

Modul ul 4 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

3. Care sunt formele demonstraţiei? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Demonstraţia poate îmbrăca mai multe forme: demonstraţia cu ajutorul obiectelor reale, cu substitute (planşe, scheme, fotografii, hărţi, tablouri), cu ajutorul desenului la tablă, cu mijloace tehnice, prin exemple etc.

Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă răspunsurile date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în acest Modul. Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi dezamăgiţi, căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul teoretic şi cu siguranţă veţi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! Puteţi de asemenea, să vă notaţi eventualele nelămuriri, pentru a le clarifica în cadrul întâlnirilor faţă în faţă. Aţi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!! Continuaţi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti corespunzător în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru acest Modul.

121

Modul ul 4 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Subiecte pentru evaluare şi control

Teme pentru aprofundarea cunoştinţelor Lecturează, în scopul familiarizării cu ele, informaţiile din lucrarea: Învăţarea prin cooperare – aplicaţii la clasele a III-a şi a IV-a, (2010), Popa, C., EDP, Bucureşti Termen: sfârşitul săptămânii 8.

Întrebări de evaluare 1. Care sunt avantajele/valenţele şi dezavantajele/limitele fiecărei metode? 2. Cum aţi defini „metodele active” şi „metodele interactive” şi legătura dintre ele? Termen: sfârşitul săptămânii 8.

Referate Pornind de la materialul teoretic prezentat în acest Modul, realizează un referat de 3-5 pagini A4 (marginile de 1,5 cm.), tehnoredactat în word (MS Office), cu caractere TNR 12, la 1 rând, pe următoarea temă menţionată mai jos. Referatul se va posta pe pagina web a disciplinei, la butonul creat în acest scop în secţiunea specifică aferentă Săptămânii 8. Referatul numarul 1

122

Modul ul 4 – Pedagogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Metode interactive utilizate în activităţile cu copiii de la grădiniţă Referatul numarul 2 Pericole generate de folosirea inadecvată a unor metode didactice în activităţile cu preşcolarii Termen: sfârşitul săptămânii 8.

Exerciţii propuse spre rezolvare: Rezolvă exerciţiile propuse mai jos. Rezolvarea lor o vei posta pe pagina web a disciplinei, la butonul creat în acest scop în secţiunea specifică aferentă Săptămânii 8.

1. Proiectează ansamblul metodelor şi procedeelor didactice necesare predării unei activităţi didactice la o categorie de activitate la alegere, precizând criteriile de alegere pe care le-ai avut în vedere. 3. Presupunând că ai fi educatoare, de ce metodă didactică te-ai ataşa? Argumentează răspunsul! 4. Exemplificaţi aplicarea metodelor de acţiune la una dintre categoriile de activitate de la ciclul II. Termen: sfârşitul săptămânii 8.

123

Modul ul 4 – Pedagogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Bibliografie obligatorie 1. Popa, C., (coord.), (2007), Elemente de pedagogie preşcolară aplicată, Ed. Universităţii din Oradea

Bibliografie suplimentară (facultativă) 1. Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L., (coord.), (2009), Educaţia timpurie. Ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preşcolar, Ed. Paralela 45, Piteşti 2. ***, 2008, Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, MECT

BIBLIOGRAFIE

1. Jişa, E., (2001), Pedagogie preşcolară, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca 2. Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L., (coord.), (2009), Educaţia timpurie. Ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preşcolar, Ed. Paralela 45, Piteşti 3. Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preşcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 4. Popa, C., (coord.), (2007), Elemente de pedagogie preşcolară aplicată, Ed. Universităţii din Oradea 5. ***, 2008, Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, MECT 6. ***, 2008, Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), MECT

124

Modul ul 5 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

MODULUL 5: PRINCIPALE FORME DE

5 ORGANIZARE A ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE DIN GRĂDINIŢĂ Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaţionale În urma studierii acestui Modul, vei fi capabil: - să faci diferenţa între diferitele categorii de activitate din grădiniţă; - să faci diferenţa între activităţile pe domenii experienţiale şi activităţile curriculare clasice; - să identifici elementele caracteristice ale activităţilor didactice alese, precum şi ale activităţilor de dezvoltare personală.

Cuvinte cheie: forme de organizare, jocul, activităţile pe domenii experienţiale, activităţi didactice alese (ALA), activităţi de dezvoltare personală.

Cuprinsul Modulului:

125

Modul ul 5 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Modulul 5: PRINCIPALE FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE DIN GRĂDINIŢĂ..15 Obiective educaţionale...........................................................................15 Cuvinte cheie...........................................................................................15 Cuprinsul Modulului..............................................................................15 5.1. Jocul – formă de bază în organizarea procesului instructiv-educativ din grădiniţă................................................................................................17 5.2. Activităţile pe domenii experienţiale .................................................17 5.3. Jocurile şi activităţile didactice alese.................................................17 5.4. Activităţile de dezvoltare personală...................................................17 5.4.1. Rutinele..........................................................................................26 5.4.2. Tranziţiile.......................................................................................26 5.4.3. Activităţile opţionale.....................................................................26 5.4.4. Activităţile din perioada după-amiezii........................................26 Subiecte pentru autoevaluare:...................................................................28 Întrebări de autoevaluare......................................................................28 Subiecte pentru evaluare şi control...........................................................32 Întrebări de evaluare..............................................................................33 Aplicaţii/ Comentarii/ analize de texte/ situaţii....................................36 Rezumatul acestui Modul...........................................................................40 Bibliografie obligatorie..............................................................................40 Bibliografie..................................................................................................41

126

Modul ul 5 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 5 Activităţile de învăţare reprezintă un ansamblu de acţiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv, organizate şi conduse de cadrul didactic, în scopul atingerii finalităţilor prevăzute în curriculum. Desfăşurarea acestora necesită coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare-învăţare-evaluare, respectiv: cadre didactice, părinţi, copii, dar şi a colaboratorilor şi partenerilor educaţionali din comunitate a căror implicare este la fel de importantă. În desfăşurarea acestora accentul va cădea pe încurajarea iniţiativei copilului şi a luării deciziei, pe învăţarea prin experimente şi exersări individuale. Activităţile de învăţare se desfăşoară fie cu întreaga grupă de copii, fie pe grupuri mici sau individual. Ele pot lua forma activităţilor pe discipline sau integrate, a activităţilor liber-alese sau a celor de dezvoltare personală. Dintre mijloacele de realizare utilizate putem aminti: jocul liber, discuţiile libere, jocul didactic, povestirea, exerciţiile cu material individual, experimentele, construcţiile, lectura după imagini, observarea, convorbirea, povestirile create de copii, memorizările, precum şi alte mijloace, specifice didacticii, în funcţie de nevoile educaţionale ale copiilor. În acest modul vom prezenta principalele forme de organizare ale procesului instructiv-educativ din grădiniţa de copii.

5.1. JOCUL – FORMĂ DE BAZĂ ÎN ORGANIZAREA PROCESULUI INSTRUCTIVEDUCATIV DIN GRĂDINIŢĂ În conformitate cu metodologia de aplicare a Planului pentru învăţământul preşcolar, principalele mijloace de realizare a procesului instructiv-educativ în grădiniţa de copii sunt: jocul, ca joc liber, dirijat sau didactic, activităţile didactice alese şi/sau comune.

127

Modul ul 5 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Valenţele formative ale jocului la vârsta preşcolară sunt unanim recunoscute de specialiştii în educaţie. Jocul, deşi este un mijloc de relaxare şi distracţie, are multiple funcţii instructiv-educative, el contribuind prin conţinutul său obiectual sau logic la dezvoltarea intelectului. Un rol deosebit are jocul în dezvoltarea creativităţii, a inventivităţii. Jocul reprezintă, de asemenea, şi mijlocul fundamental pentru dezvoltarea socială a copiilor, în joc copiii învăţând să respecte reguli, norme de comportare socială, să comunice cu ceilalţi într-un autentic spirit de echipă. Jocul este activitatea fundamentală a copilului preşcolar, educatoarele fiind chemate să valorifice din plin valenţele formative ale acestui tip de activitate umană în procesul educaţional din grădiniţă. Clasificarea jocurilor utilizate în grădiniţă În literatura de specialitate sunt prezentate numeroase clasificări ale jocurilor practicate de copilul preşcolar în grădiniţă, însă despre o clasificare unanim acceptată nu se poate vorbi cu certitudine. Una dintre clasificările jocului o găsim la J. Piaget. Această clasificare foloseşte drept criteriu structurile genetice în funcţie de care evoluează jocul. Au fost identificate trei categorii: jocuri-exerciţiu (de exersare), jocuri simbolice, jocuri cu reguli. Ţinând cont de ponderea influenţei formative a jocurilor asupra dezvoltării psihice generale a copilului, jocurile pot fi clasificate în următoarele trei categorii: jocuri de creaţie (simbolice), jocuri didactice, jocuri de mişcare. Ne vom opri asupra ultimei clasificări întrucât o astfel de clasificare o considerăm utilă în activitatea instructiv-formativă concretă. a. Jocurile de creaţie (simbolice) sunt jocuri în care subiectul şi regulile sunt inventate de un copil sau un grup de copii, iar conţinutul şi structura lor reflectă nivelul lor de înţelegere a vieţii şi mediului ambiant. Jocurile de creaţie pot fi la rândul lor clasificate în trei categorii după cum urmează:

128

Modul ul 5 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

- jocuri cu subiecte din viaţa cotidiană care prin conţinutul lor reflectă mediul de viaţă al copilului şi sunt inspirate din activităţile adulţilor: de-a mama, de-a doctorul, de-a şcoala, de-a frizerul etc. - jocuri de creaţie cu subiecte din poveşti şi basme, din spectacolele sau emisiunile vizionate în care copiii interpretează rolurile diferitelor personaje. Jocurile inspirate de textul poveştilor pot lua forma unor jocuri dramatizări în care rolurile sunt interpretate fie de copii, fie de jucăriile sau păpuşile de teatru, copiii având în cea de-a doua variantă rolul de „regizor”, jucăriile îndeplinind de această dată rolul „artiştilor” care îşi asumă rolurile personajelor din basme sau poveşti. - jocurile de construcţie în care copiii realizează diferite construcţii plane ori tridimensionale utilizând diferite materiale (cuburi, mozaic, materiale plastice, sau naturale) fie din imaginaţie, fie după o temă sugerată de educatoare. Este de remarcat faptul că prin jocul de construcţie se dezvoltă copilului preşcolar simţurile, orientarea în spaţiul tridimensional, simţul echilibrului, al armoniei, coordonarea mişcărilor, coordonarea oculomotrică, şi, în special, gândirea proiectivă, inteligenţa practică, imaginaţia creatoare şi gustul estetic. b. Jocul didactic este o formă de activitate accesibilă copilului, prin care se realizează o parte din sarcinile educaţionale ale activităţilor obligatorii, dar şi a celor alese, într-o atmosferă destinsă, distractivă, motivantă. Jocul didactic oferă posibilitatea creării unor condiţii favorabile pentru aplicarea cunoştinţelor şi pentru exersarea priceperilor şi deprinderilor într-o formă plăcută şi atractivă. Principalele tipuri de jocuri didactice sunt:  

Jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător; Jocuri didactice pentru dezvoltarea limbajului: - jocuri pentru dezvoltarea auzului fonematic; - jocuri didactice pentru îmbogăţirea vocabularului şi însuşirea structurii gramaticale; - jocuri didactice pentru dezvoltarea expresivităţii vorbirii;



Jocuri didactice matematice:

129

Modul ul 5 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

- jocuri didactice de formare de mulţimi; - jocuri logico-matematice de exersare a operaţiilor cu mulţimi; - jocuri didactice de numeraţie; 

Jocuri muzicale care urmăresc reproducerea unor melodii, ritmuri, recunoaşterea unor instrumente după sunet ş.a.

130

Modul ul 5 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Elementele constitutive definitorii ale oricărui joc didactic sunt: - conţinutul jocului - dat de cunoştinţele dobândite anterior de copii în cadrul activităţilor comune cu întreaga grupă; - sarcina didactică – care apare sub forma unor probleme pe care copiii le vor rezolva în mod independent sau în echipe, prin cooperare. Ea se regăseşte în formularea cerinţei jocului indicată clar, în termeni operaţionali (a denumi, a compara, a descrie, a ghici, a indica, a recunoaşte, a reconstitui etc.). Gradul de dificultate al sarcinii jocului trebuie să fie optim, aşa încât ţinând cont de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor din grupă, cerinţa jocului să motiveze şi să susţină desfăşurarea acţiunii. - regulile jocului - reglementează relaţiile reciproce dintre copii, asigurând un comportament corect şi disciplinat pe parcursul activităţii. Ele au rolul de a descrie cadrul de rezolvare a sarcinilor jocului. Iată câteva cerinţe de care educatoarea va ţine cont în prezentarea regulilor jocului: prezentarea regulilor să nu se facă odată cu stabilirea rolurilor; în jocurile cu material distributiv, jocul va fi mai întâi demonstrat şi apoi vor fi precizate regulile; la grupele mică şi mijlocie regulile se precizează odată cu demonstraţia; reamintirea şi fixarea regulilor se face fie imediat după demonstrare, fie în timpul jocului, fără a scădea din intensitatea şi ritmul acestuia. Regulile jocului didactic reglementează repartizarea rolurilor, succesiunea acţiunilor, arată în termeni accesibili cum trebuie rezolvată problema intelectuală şi coordonatele comportamentului copiilor în joc care indică ce este permis şi ce nu este permis în timpul jocului. - acţiunile şi elementele de joc (surpriza, apelul la cunoştinţele anterioare, întrecerea, aplauzele, mişcarea, aşteptarea) sunt subordonate temei jocului şi vor fi prezentate atractiv pentru a capta şi menţine viu interesul copiilor în derularea jocului.

131

Modul ul 5 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

c. Jocurile de mişcare au o deosebită valoare formativă contribuind la dezvoltarea fizică, intelectuală, morală şi estetică a preşcolarilor; ele corespund dinamismului specific copilăriei şi satisfac în cea mai mare măsură nevoia de mişcare a acestora. Ţinând cont de conţinutul jocurilor de mişcare şi particularităţilor de vârstă ale copiilor se pot distinge patru feluri de jocuri de mişcare: - jocurile de mişcare cu subiect – în care mişcările şi regulile se îmbină cu un conţinut imaginativ (Ex.„Vrăbiile şi pisica”) - jocurile cu text şi cânt se desfăşoară mai ales în cerc sau horă, iar textele şi cântecele îl ajută pe copil să interpreteze mai expresiv rolul şi să execute mişcările mai corect. - jocurile hazlii stimulează atenţia şi buna dispoziţie pentru activitate. - jocurile fără subiect sunt jocuri cu caracter competitiv al căror scop principal este exersarea îndemânării şi agilităţii motrice.

132

Modul ul 5 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Care sunt elementele constitutive ale oricărui joc didactic? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Elementele constitutive ale oricărui joc didactic sunt: conţinutul, sarcina didactică, regulile jocului, acţiunile şi elementele de joc. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

133

Modul ul 5 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

5.2. ACTIVITĂŢILE PE DOMENII EXPERIENŢIALE Activităţile pe domenii experienţiale sunt activităţile integrate sau pe discipline desfăşurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcţie de temele mari propuse de curriculum, precum şi de nivelul de vârstă şi de nevoile şi interesele copiilor din grupă. Numărul acestora indică îndeosebi numărul maxim de discipline care pot fi parcurse într-o săptămână (şi ne referim la disciplinele/domeniile de învăţare care pot intra în componenţa domeniilor experienţiale respective). Astfel, considerăm că se pot desfăşura maximum 5 activităţi integrate pe săptămână, indiferent de nivelul de vârstă al copiilor Aşadar, educatoarea poate planifica activităţi de sine stătătoare, respectiv pe discipline (activităţi de educarea limbajului, activităţi matematice, de cunoaşterea mediului, de educaţie pentru societate, de educaţie fizică, activităţi practice, educaţie muzicală sau activităţi artistico-plastice) sau activităţi integrate (cunoştinţelele din cadrul mai multor discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi şi, cu acest prilej, în activitatea integrată intră şi jocurile şi activităţile alese SAU cunoştinţele

interdisciplinare

sunt

focalizate

pe

anumite

domenii

experienţiale iar jocurile şi activităţile alese se desfăşoară în afara acesteia). Este important să reţinem faptul că ordinea desfăşurării etapelor de activităţi (etapa I, atapa a II-a, etapa a III-a etc.) nu este întotdeauna obligatorie, cadrul didactic având libertatea de a opta pentru varianta potrivită.

5.3. JOCURILE ŞI ACTIVITĂŢILE DIDACTICE ALESE

134

Modul ul 5 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Jocurile şi activităţile didactice alese sunt cele pe care copiii şi le aleg şi îi ajută pe aceştia să socializeze în mod progresiv şi să se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi cultural căruia îi aparţin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit şi scris. Ele se desfăşoară pe grupuri mici, în perechi şi chiar individual. Practic, în decursul unei zile regăsim, în funcţie de tipul de program (normal, prelungit sau săptămânal), două sau trei etape de jocuri şi activităţi alese (etapa I – dimineaţa, înainte de începerea activităţilor integrate, etapa a III-a – în intervalul de după activităţile pe domenii de învăţare şi înainte de masa de prânz/plecarea copiilor acasă şi, după caz, etapa a IV-a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare de după amiază şi plecarea copiilor de la programul prelungit acasă). Totodată, în unele cazuri, ele se pot pot regăsi ca elemente componente în cadrul activităţii integrate. Reuşita desfăşurării jocurilor şi a activităţilor didactice alese depinde în mare măsură de modul în care este organizat şi conceput mediul educaţional. Acesta trebuie să stimuleze copilul, să-l ajute să se orienteze, să-l invite la acţiune. Astfel, dacă este vorba de activităţi desfăşurate în sala de grupă, educatoarea va acorda o atenţie deosebită organizării spaţiului în centre ca: Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă şi altele. Organizarea acestor centre se va face ţinând cont de resursele materiale, de spaţiu şi de nivelul de vârstă al copiilor. In funcţie de spaţiul disponibil, sectorizarea sălii de grupă poate cuprinde toate centrele sau cel puţin două dintre ele în care cadrul didactic pregăteşte zilnic „oferta” pentru copii, astfel încât aceştia să aibă posibilitatea să aleagă locul de învăţare şi joc, în funcţie de disponibilitate şi nevoi. Materialele care se vor regăsi zilnic în zonele/centrele/colţurile deschise nu trebuie să fie aleatorii, ci atent alese, în strânsă corelare cu tema săptămânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. Pentru etapa jocurilor şi a activităţilor alese desfăşurate în curte, o atenţie specială va fi acordată atât organizării şi amenajării curţii de joc, cât şi siguranţei pe care o oferă copiilor spaţiul respectiv şi dotările existente.

135

Modul ul 5 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

În ambientarea sălii de grupă, în dispunerea spaţiului ludic, educatoarea va ţine seama de cerinţele pedagogice, funcţionale şi estetice. Organizat pe arii de stimulare, mediul ambiental al grădiniţei oferă condiţiile necesare de desfăşurare a jocului: spaţiu, mobilier, dotarea cu o bază materială ce facilitează procesul de învăţământ, precum şi asigurarea standardelor de ordine şi curăţenie, securizare. Dispunerea clasei în arii de stimulare are menirea să încurajeze învăţarea şi dezvoltarea abilităţilor prin implicarea activă a copilului. La sosirea în sala de grupă, copiii găsesc materialele necesare desfăşurării activităţii şi jocurilor alese sub forma zonelor/ariilor de stimulare sau a centrelor de interes, bine utilate. Spaţiul este delimitat pe alocuri de dulapuri şi paravane cu imagini care îi ajută să se orienteze în plaja de oferte educaţionale a grupei: 

Centrul de activitate Bibliotecă este un loc liniştit confortabil unde copiii se pot retrage pentru a se recrea şi pentru a se bucura de lumea cuvântului scris. Ea este dotată cu cărţi cu imagini pentru copii, albume, plachete, seturi de imagini pentru diferite povestiri cunoscute de copii expuse la nivelul de acces al acestora. Tot aici îşi găseşte locul oglinda pentru exerciţiile de logopedie, ,,Scaunul povestitorului” utilizat de copiii care doresc să spună poveşti cunoscute de ei. Prin intermediul cărţilor, ziarelor, tipăriturilor, copiii preşcolari se pregătesc pentru viitoarea activitate din şcoală, acestea oferind un suport motivaţional suplimentar pentru ei. Jucându-se în această arie de stimulare, copiilor li se dezvoltă imaginaţia, li se îmbogăţeşte vocabularul, exprimarea orală capătă calităţi precum: cursivitate şi coerenţă. De asemenea, copiii îşi îmbogăţesc capacitatea de discriminare vizuală, li se formează anumite deprinderi ( ex. de a întoarce paginile fără a le rupe sau şifona), li se formează respectul faţă de carte.

136

Modul ul 5 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar



Centrul de activitate Artă, aşa cum este de aşteptat, poate fi dotată cu materiale diverse: acuarele, pensule, planşete, plastilină, creioane colorate, hârtii glasate, diferite alte materiale utilizate în lucrările artistice, plastice şi practice. Nu va lipsi nici panoul unde sunt expuse lucrările copiilor, astfel încât să poată fi privite, discutate, admirate, activităţi care dezvoltă spiritul critic şi autocritic al copiilor. Este bine ca la acest panou să aibă acces şi părinţii copiilor sau colegii din alte grupe, acest lucru conducând la valorificarea experienţei copiilor în domeniul artei şi la stimularea tinerelor talente. Prin artă, copiii se exprimă aşa cum gândesc, cum simt, cum văd lumea şi astfel îşi pot exersa potenţialul creator, învaţă mai multe despre proprietăţile lucrurilor care îi înconjoară. Prin intermediul culorilor, a desenului, copiii transmit ceea ce nu pot spune întotdeauna prin cuvinte şi stabilesc relaţii între ei fără nici un fel de greutăţi. În zona artei se desfăşoară activităţi de tăiere, lipire, pictură care permit copiilor să se exprime creator, să descopere mai multe modalităţi pentru concretizarea gândurilor şi trăirilor afective. În zona artei si imaginaţiei, copiii vor putea realiza lucrări

individuale şi colective cu materiale din natură şi materiale refolosibile, vor putea face jucării, costume pe care le vor îmbrăca la carnaval. 

Centrul de activitate Jocuri de masă are în dotare Puzzle, Lego, Domino, jocuri cu imagini: Ştii când..., Ce imagine urmează?, Numără şi potriveşte! etc. şi diverse fişe de muncă individuală. Manipulând piesele acestor jocuri, copiilor li se dezvoltă coordonarea oculo-motorie, capacitatea de discriminare vizuală; ei dobândesc deprinderi de îmbinare, triere, aşezare în ordine, clasificare, numărare, punere în corespondenţă, percepţiile de culoare, mărime, formă.

137

Modul ul 5 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar



Centrul de activitate Construcţii îi aşteaptă pe copii cu diverse jocuri de construcţii, cuburi diferit colorate, Mozaic, Vitocomb, Micul arhitect şi altele cu care copiii realizează diferite teme. Jocurile de construcţie oferă posibilităţi multiple de dezvoltare a copiilor. În domeniul socio-emoţional, copiii exersează folosirea în comun a lucrurilor şi cooperarea cu ceilalţi; învaţă să planifice în grup pentru atingerea unui obiectiv comun; dobândesc aptitudini de negociere şi se bucură împreună de lucrul realizat.



Centrul de activitate Căsuţa păpuşii, a jocurilor de rol, este unul dintre cele mai îndrăgite de copii întrucât aici găsesc la îndemâna lor Căsuţa păpuşii, diferite truse şi un bogat şi variat material pentru jocurile de rol: De-a mama, De-a gospodina, De-a doctorul. Mobilierul, vesela, tacâmul, aragazul sunt toate cu dimensiuni pe măsura lor, ceea ce face ca implicarea copiilor în roluri să atingă cote maxime. Aici se născocesc diverse scenarii de joc, în funcţie de ceea ce îi interesează. Prin aceste jocuri, li se formează o serie de deprinderi sociale, de cooperare, de comunicare, de înţelegere a relaţiilor sociale. Paravanul cu perdele şi măştile aşezate la îndemâna copiilor le stimulează dorinţa de a fi ei înşişi actori, dramatizând diferite fragmente din poveştile sau basmele îndrăgite.

138

Modul ul 5 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar



Centrul de activitate Ştiinţă este dotată cu materiale ilustrative din diferite domenii ale ştiinţei, albume, atlase geografice, botanice, cântar, pahare de dimensiuni diferite unde copiii pot învăţa să aprecieze diferenţa de greutate şi de volum a diferitelor obiecte. Tot aici este locul unde copiii găsesc la dispoziţia lor materiale pentru diferite experimente pe care le pot realiza singuri sau sub îndrumarea educatoarei. Cutii cu diferite seminţe colecţionate de copii, acvarii cu peşti, colivii cu păsări, lupe, seminţe puse la încolţit pentru observarea procesului de germinaţie, colecţii de frunze, scoici, melci, pietre de diferite forme, mărimi, pene şi multe altele facilitează apropierea copilului de cunoaşterea lumii înconjurătoare pe care o descoperă pas cu pas şi îl ajută să o exploreze individual sau în grupul de copii cu care se joacă, educatoarea fiind în acest caz doar ghidul care îi ajută să meargă pe poteca necunoscută încă a ştiinţei. Aceasta zonă poate fi utilizată şi ca spaţiu de explorare în cadrul proiectelor tematice derulate în grădiniţă, iar uneori poate coincide cu centrul tematic ales, materialele puse la dispoziţia copiilor având legătură directă cu tema propusă. De asemenea, mai poate fi amenajat în sălile de grupă şi un spaţiu

destinat mijloacelor multimedia (Zona informaticii). Calculatoarele din dotarea grupei pot fi utilizate de către copii în cadrul activităţilor opţionale unde au deprins destul de repede cunoştinţele despre elementele componente şi tehnica de utilizare a lor; jocurile pe calculator sunt dintre cele mai îndrăgite de copii: Mario, Sky, Lyonking, Doom etc. Acestea, prin natura lor, implică dezvoltarea atenţiei voluntare, deosebit de benefică în actul învăţării. O importanţă deosebită în educarea preşcolarilor care stăpânesc deja comenzile calculatorului sunt programele educative care îi ajută să-şi verifice cunoştinţele dobândite în cadrul activităţilor comune, într-o formă grafică atractivă, deosebită. Televizorul, video-ul sunt şi ele de folos copiilor întrucât le pot furniza materiale informative pe care educatoarea nu le poate aduce în faţa copiilor pentru a le studia decât prin intermediul peliculei.

139

Modul ul 5 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Zona pentru jocuri în aer liber (în curtea grădiniţei) În aceasta zonă, copiii găsesc posibilitatea de a-şi petrece o parte din timp jucându-se la aparate: tobogan, bare situate la înălţimi diferite, dar accesibile preşcolarilor, nisipar; aici se pot juca cu mingi şi corzi pentru sărit. În funcţie de spaţiul din dotarea grădiniţei, se pot realiza table pentru desenat cu creta colorată pe pereţii de beton finisaţi cu ghips şi coloraţi cu vopsea neagră. Câţiva buşteni tăiaţi şi coloraţi pot sugera masa şi scăunelele care pot fi aşezate în apropierea unei căsuţe a piticilor construite din lemn colorat în nuanţe vii şi, eventual, dotate cu accesorii pentru jocuri de creaţie. Organizarea spaţiului educaţional este realizată ţinând cont de preferinţele copiilor. Jucăriile şi materialele necesare lor vor fi aşezate în dulapuri sau rafturi la înălţimea copiilor, aceştia având posibilitatea să se servească de ele atunci când au nevoie. Mobilierul este alcătuit din module care pot fi uşor manipulate, mutate, în funcţie de tipul de activitate desfăşurată. Pe pereţii camerei pot fi reprezentate scene din poveşti, personaje îndrăgite, aspecte care ilustrează cele patru anotimpuri, un colţ de educaţie religioasă, orarul grupei şi alte aspecte din viaţa copiilor. Calendarul naturii poate fi aşezat pe peretele din apropierea Zonei ştiinţei, astfel încât copiii, pe rând, să poată reda prin intermediul semnelor convenţionale schimbările naturale vizibile: zăpadă, ploaie, zi cu soare, zi înnorată. Plantele ornamentale contribuie esenţial la crearea

unui climat

plăcut, estetic, familiar în sala de grupă. Aici copiii vor fi îndemnaţi să le ocrotească, să le îngrijească, cultivându-le în acest fel germenii spiritului ecologic de la o vârstă fragedă. Acvariul cu peştişori viu coloraţi constituie un element de atractivitate şi de interes pentru copii, loc în care copiii pot avea sarcini concrete, uneori permanente.

5.4. ACTIVITĂŢILE DE DEZVOLTARE PERSONALĂ

140

Modul ul 5 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

5.4.1. RUTINELE Activităţile de dezvoltare personală includ rutinele, tranziţiile şi activităţile din perioada după-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau săptămânal), inclusiv activităţile opţionale. Rutinele sunt activităţile-reper după care se derulează întreaga activitate a zilei. Ele acoperă nevoile de bază ale copilului şi contribuie la dezvoltarea globală a acestuia. Rutinele înglobează, de fapt, activităţi de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă, micul dejun, igiena – spălatul şi toaleta, masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările, plecarea şi se disting prin faptul că se repetă zilnic, la intervale aproximativ stabile, cu aproape aceleaşi conţinuturi. La întâlnirea de dimineaţă accentul va cădea, printre altele (calendarul naturii, prezenţa etc.), pe: 1. Autocunoaştere (Stimă de sine, imagine de sine – Cine sunt eu/cine eşti tu?, Sunt creativ!, Fluturasul, Etichete bune, etichete rele; Inimioara de prescolar/scolar). 2. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare - comunicare asertivă – Învăţ să spun NU fără să îi deranjez pe cei din jur; comunicare cu colegii/părinţii/educatoarea – jocuri în diade de tipul: Cum salut?; Cum spun mulţumesc?; Cum cer iertare?; Cum mă împac cu prietenul meu?; Unele secrete nu trebuie păstrate niciodată…, în cine pot avea încredere?; Comunic în oglindă; Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!; Mima ( comunicarea verbală şi non-verbală a propriilor trăiri şi sentimente) Sunt vesel/trist pentru că…; Azi mi-a plăcut/nu mi-a plăcut la tine…pentru că…; Tristeţea/veselia în culori şi forme. 3. Managementul învăţării prin joc - Motivarea copilului pentru a deveni şcolar - Vreau să fiu şcolar; Continuă povestea....; Meseria de elev; Cum aş vrea să fie învăţătoarea mea; Eu, când voi fi şcolar.... 4. Dezvoltarea empatiei - Dacă tu eşti bine şi eu sunt bine!; Cum să îmi fac prieteni?; Ba al meu, ba al tău; Cinci minute eu, cinci minute tu; Cum îmi aleg prietenii?; Îmi ajut prietenul?; Suntem toleranţi; Azi mi

141

s-a

Modul ul 5 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

întâmplat…; Cum

v-aţi simţi dacă cineva v-ar spune…?, Cum să fac

surprize celor dragi etc. 5. Luarea deciziilor în funcţie de anumite criterii şi încurajarea alegerilor şi a găsirii a cât mai multe variante de soluţii la situaţiile apărute - Hei, am şi eu o opinie!, M-am certat cu prietenul meu – ce pot să fac?, Vreau…, îmi permiţi?, La răscruce de drumuri... 6. Medierea conflictelor - Învăţ să lucrez în echipă, Singur sau în grup?, Fără violenţă!, Fotograful. Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Care sunt activităţile încadrate în „rutine”? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este: Rutinele înglobează activităţi precum: sosirea copilului,

întâlnirea de dimineaţă, micul dejun, igiena – spălatul şi toaleta, masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările, plecarea. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

142

Modul ul 5 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

5.4.2. TRANZIŢIILE Tranziţiile sunt activităţi de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la alte tipuri/categorii de activităţi de învăţare, de la o activitate de învăţare la alta, în diverse momente ale zilei. Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variază foarte mult, în funcţie de vârsta copilului, de contextul momentului şi de calităţile adultului cu rol de cadru didactic. În acest sens, ele pot lua forma unei activităţi desfăşurate în mers ritmat, a unei activităţi care se desfăşoară pe muzică sau în ritmul dat de recitarea unei numărători sau a unei frământări de limbă, a unei activităţi în care se execută concomitent cu momentul de tranziţie respectiv un joc cu text şi cânt cu anumite mişcări cunoscute deja de copii etc.

5.4.3. ACTIVITĂŢILE OPŢIONALE Activităţile opţionale intră tot în categoria activităţilor de învăţare, respectiv a celor de dezvoltare personală şi se includ în programul zilnic al copilului în grădiniţă. Ele sunt alese de către părinţi, din oferta prezentată de unitatea de învăţământ la 15 septembrie şi aprobată de către Consiliul director al unităţii. Opţionalele pot fi desfăşurate de către educatoarele grupei sau de un profesor specialist, care va lucra în echipă cu acestea. Programa

unei

activităţi

opţionale

poate

fi

elaborată

de

educatoarea/profesorul care urmează să o desfăşoare şi, în acest caz, va fi avizată de inspectorul de specialitate sau poate fi aleasă de cel care predă opţionalul respectiv din oferta de programe avizate deja de MECT sau de ISJ. Timpul afectat unei activităţi opţionale este acelaşi cu cel destinat celorlalte activităţi din programul copiilor. În acest context, se va desfăşura cel mult un opţional pe săptămână, pentru copiii cu vârste între 37 – 60 luni (3- 5 ani) şi cel mult două, pentru copiii cu vârste între 61 – 84 luni (5 – 7 ani). Activităţile opţionale se desfăşoară cu maximum 10-15 copii şi au menirea de a descoperi şi dezvolta înclinaţiile copiilor şi de a dezvolta abilităţi, ca o premiză pentru performanţele de mai târziu. Grupele de copii participanţi la un opţional vor cuprinde 10-15 preşcolari.

143

Modul ul 5 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

5.4.4. ACTIVITĂŢILE DIN PERIOADA DUPĂ-AMIEZII Activităţile desfăşurate în perioada după-amiezii (activităţi recuperatorii pe domenii de învăţare, recreative, de cultivare şi dezvoltare a înclinaţiilor) sunt tot activităţi de învăţare. Acestea respectă ritmul propriu de învăţare al copilului şi aptitudinile individuale ale lui şi sunt corelate cu tema săptămânală/tema proiectului şi cu celelalte activităţi din programul zilei.

144

Modul ul 5 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Subiecte pentru autoevaluare:

Întrebări de autoevaluare 1. Ce sunt jocurile de creaţie? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Jocurile de creaţie (simbolice) sunt jocuri în care subiectul şi regulile sunt inventate de un copil sau un grup de copii, iar conţinutul şi structura lor reflectă nivelul lor de înţelegere a vieţii şi mediului ambiant. 2. Ce este jocul didactic? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Jocul didactic este o formă de activitate accesibilă copilului, prin care se realizează o parte din sarcinile educaţionale ale activităţilor obligatorii, dar şi a celor alese, într-o atmosferă destinsă, distractivă, motivantă. 3. Cum pot fi realizate activităţile pe domenii experienţiale? Scrie răspunsul tău aici:

145

Modul ul 5 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Activităţile pe domenii experienţiale sunt activităţile integrate sau pe discipline desfăşurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcţie de temele mari propuse de curriculum, precum şi de nivelul de vârstă şi de nevoile şi interesele copiilor din grupă. 4. Care este condiţia pentru a asigura succesul jocurilor şi activităţilor la alegere? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Reuşita activităţilor de joc şi la alegerea copilului depinde de modul în care este organizat şi conceput mediul educaţional. Acesta trebuie să stimuleze copilul, să-l ajute să se orienteze, să-l invite la acţiune. Astfel, dacă este vorba de activităţi desfăşurate în sala de grupă, educatoarea va acorda o atenţie deosebită organizării spaţiului în centre ca: Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă etc. 5. Ce activităţi pot fi desfăşurate cu copiii la întâlnirea de dimineaţă? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:

146

Modul ul 5 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

La întâlnirea de dimineaţă pot fi desfăşurate cu copiii activităţi de autocunoaştere, de dezvoltare a abilităţilor de comunicare, de dezvoltare a empatiei, de învăţare a deprinderilor de luare a deciziilor etc. Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă răspunsurile date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în acest Modul. Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi dezamăgiţi, căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul teoretic şi cu siguranţă veţi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! Puteţi de asemenea, să vă notaţi eventualele nelămuriri, pentru a le clarifica în cadrul întâlnirilor faţă în faţă. Aţi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!! Continuaţi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti corespunzător în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru acest Modul.

147

Modul ul 5 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Subiecte pentru evaluare şi control

Întrebări de evaluare 1. Care sunt principalele tipuri de activităţi didactice prevăzute de planul de învăţământ? 2. Care dintre aceste tipuri de activităţi didactice le-aţi putut observa şi în cadrul practicii pedagogice? 3. Care dintre aceste activităţi au fost folosite cu cea mai mare frecvenţă la grupă?

Termen pentru postare: sfârşitul săptămânii 10.

Aplicaţii Ai de realizat şi de postat ca şi document MS Office Word, pe pagina web a disciplinei, la butonul creat în acest scop în secţiunea specifică aferentă Săptămânii 10, soluţia la una din următoarele teme: 1. Care sunt activităţile pe care tu ţi le-ai propune să le desfăşori cu o grupă mică de copii pe durata unei zile? Enumera-le şi descrie-le pe scurt. Termen pentru postare: sfârşitul săptămânii 10.

148

Modul ul 5 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Rezumatul acestui Modul Ţinând cont de ponderea influenţei formative a jocurilor asupra dezvoltării psihice generale a copilului, jocurile pot fi clasificate în următoarele trei categorii: jocuri de creaţie (simbolice), jocuri didactice, jocuri de mişcare. Jocurile de creaţie (simbolice) sunt jocuri în care subiectul şi regulile sunt inventate de un copil sau un grup de copii, iar conţinutul şi structura lor reflectă nivelul lor de înţelegere a vieţii şi mediului ambiant. Jocul didactic este o formă de activitate accesibilă copilului, prin care se realizează o parte din sarcinile educaţionale ale activităţilor obligatorii, dar şi a celor alese, într-o atmosferă destinsă, distractivă, motivantă. Jocurile de mişcare au o deosebită valoare formativă contribuind la dezvoltarea fizică, intelectuală, morală şi estetică a preşcolarilor; ele corespund dinamismului specific copilăriei şi satisfac în cea mai mare măsură nevoia de mişcare a acestora. Activităţile pe domenii experienţiale sunt activităţile integrate sau pe discipline desfăşurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcţie de temele mari propuse de curriculum, precum şi de nivelul de vârstă şi de nevoile şi interesele copiilor din grupă. Jocurile şi activităţile didactice alese sunt cele pe care copiii şi le aleg şi îi ajută pe aceştia să socializeze în mod progresiv şi să se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi cultural căruia îi aparţin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit şi scris.

149

Modul ul 5 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Bibliografie obligatorie 1. ***, 2008, Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), MECT

Bibliografie suplimentară (facultativă) 1. ***, 2008, Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, MECT

BIBLIOGRAFIE

1. Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L., (coord.), (2009), Educaţia timpurie. Ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preşcolar, Ed. Paralela 45, Piteşti 2. Popa, C., (coord.), (2007), Elemente de pedagogie preşcolară aplicată, Ed. Universităţii din Oradea 4. ***, 2008, Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, MECT 5. ***, 2008, Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), MECT

150

Modul ul 6 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

MODULUL 6: ASPECTE ALE PROIECTĂRII

6 DIDACTICE ÎN GRĂDINIŢĂ Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaţionale În urma studierii acestui Modul, vei fi capabil: - să analizezi principiile de structurare şi de punere în practică a programelor de tip constructivist; - să identifici etapele proiectării didactice la acest nivel; - să proiectezi diferite documente şcolare.

Cuvinte cheie: proiectare didactică, proiectare anuală, proiectare proiectare săptămânală, proiect de activitate didactică.

tematică,

Cuprinsul Modulului: Modulul 6: ASPECTE ALE PROIECTĂRII DIDACTICE ÎN GRĂDINIŢĂ...............................................................................................15 Obiective educaţionale...........................................................................15 Cuvinte cheie...........................................................................................15 Cuprinsul Modulului..............................................................................15

151

Modul ul 6 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

6.1. Analiza curriculum-ului preşcolar din perspectiva dimensiunii de concepţie a acestuia....................................................................................17 6.2. Etapele proiectării didactice...............................................................17 6.3. Niveluri ale proiectării didactice în grădiniţă...................................17 6.3.1. Proiectarea activităţii anuale.......................................................18 6.3.2. Proiectarea tematică.....................................................................22 6.3.3. Proiectarea săptămânală .............................................................25 6.3.4. Proiectul de activitate didactică .................................................26 Subiecte pentru autoevaluare:...................................................................28 Întrebări de autoevaluare......................................................................28 Subiecte pentru evaluare şi control...........................................................32 Întrebări de evaluare..............................................................................33 Referate....................................................................................................37 Exerciţii propuse spre rezolvare............................................................38 Rezumatul acestui Modul...........................................................................40 Bibliografie obligatorie..............................................................................40 Bibliografie..................................................................................................41

152

Modul ul 6 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 6 Curriculum-ul preşcolar reprezintă oferta oficială care pentru a fi implementată în practică necesită din partea cadrului didactic o proiectare contextualizată. Cu alte cuvinte, pentru a asigura eficienţa programului curricular, cadrele didactice trebuie să îşi asume responsabilitatea luării unor decizii de proiectare curriculară, dar care să respecte sistemul de idei, convingeri şi valori a curriculumu-ului naţional. În această unitate de învăţare vor fi explicate etapele proiectării la acest nivel şi vor fi prezentate nivelurile proiectării didactice în învăţământul preşcolar.

6.1. ANALIZA CURRICULUM-ULUI PREŞCOLAR DIN PERSPECTIVA DIMENSIUNII DE CONCEPŢIE A ACESTUIA La baza oricărui program curricular se află un sistem de convingeri, valori, principii care-i asigură consistenţă şi-i dau specificitate. Cadrele didactice care proiectează activităţi didactice trebuie cunoască aceste principii pentru a le putea respecta şi promova. Se ridică deci următoarea întrebare: Care sunt valorile ce stau la baza actualului program curricular? Răspunsul este simplu: actualul program curricular promovează valorile constructivismului pedagogic. Principiile de structurare şi aplicare a programelor curriculare de tip constructivist sunt următoarele (Glava, Pocol, Tătaru, 2009): -

Principiul

priorităţii

construcţiei

mentale

a

cunoaşterii.

cunoaşterea reprezintă un proces continuu de construcţie şi reconstrucţie a înţelegerii privind realitatea şi se face prin efort intelectual autonom; -

Principiul autonomiei şi al individualizării – exersarea unui comportament autonom în iniţierea şi menţinerea acţiunilor de învăţare reprezintă o cheie în asigurarea învăţării eficiente;

153

Modul ul 6 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

-

Principiul învăţării contextuale – situaţiile de învăare trebuie construite în jurul problematicii realităţii pentru ca achiziţiile învăţării să fie stabile şi transferabile;

-

Principiul învăţării prin interacţiune socială – copiii trebuie să fie învăţaţi să interacţioneze unii cu alţii, să colaboreze, să-şi dezvolte deprinderi sociale care vor asigura o relevanţă sporită învăţării;

-

Principiul

priorităţii

evaluării

formative

–

accentuează

importanţa evaluării continue cu atât mai mult cu cât la grădiniţă activităţile de învăţare sunt proiectate săptămânal. Rezultatele obţinute în urma acestei evaluări oferă date importante privind evoluţia copilului, interesele şi nevoile lui de învăţare.

6.2. ETAPELE PROIECTĂRII DIDACTICE După Ioan Jinga şi Ion Negreţ (1982), proiectarea didactică se realizează în patru etape, care corelează cu următoarele întrebări: Etapa

Întrebarea

I

CE voi face?

Conţinutul esenţial Vizează obiectivele educaţionale care trebuie să fie fixate şi realizate (ce va şti sau ce va putea să facă elevul la sfârşitul activităţii) Trimite către resursele educaţionale de care ar trebui să dispună cadrul didactic (conţinutul activităţii – informaţii, deprinderi, abilităţi,

II

analiza psihologică a celor care

CU CE voi face?

învaţă – nivel de dezvoltare intelectuală, randament şcolar, analiza condiţiilor materiale – spaţiu de şcolarizare, mobilier, material

III

didactic) Cere un răspuns privind stabilirea

CUM voi face?

154

Modul ul 6 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

unei strategii educaţionale coerente şi pertinente pentru atingerea scopurilor (metode didactice, mijloace de învăţământ) Pune problema conturării unei metodologii de evaluare a eficienţei IV

CUM VOI ŞTI dacă

activităţii desfăşurate (evaluarea

ceea ce trebuia făcut a

randamentului şcolar – cunoştinţe,

fost făcut?

priceperi, deprinderi, capacităţi intelectuale, trăsături de personalitate)

Prima etapă a proiectării cuprinde o serie de operaţii de identificare şi dimensionare a obiectivelor educaţionale ale lecţiei. Precizarea clară a obiectivelor educaţionale este condiţia fundamentală a proiectării corecte a lecţiei. Dacă, înainte de a începe lecţia, în mintea celui care predă nu este foarte clar cu ce rezultate trebuie să se încheie aceasta, atunci eşecul este de aşteptat. Formularea obiectivelor operaţionale ale lecţiei este o acţiune de mare răspundere din partea cadrului didactic, ele reprezentând firul roşu al lecţiei, „inima” acesteia. De aceea este deosebit de important

ca

obiectivele

operaţionale

să

exprime

comportamente

observabile, măsurabile, identificabile, concrete. Obiectivele trebuie să exprime ceea ce va şti elevul după lecţie şi nu ceea ce face în timpul ei. Un obiectiv este descris cu precizie atunci când comunică unei alte persoane ce ar trebui să facă pentru a observa că scopul unei lecţii a fost atins. A doua etapă a proiectării se constituie din operaţii de delimitare a conţinutului învăţării (informaţii, abilităţi, atitudini, valori), a resurselor psihologice (capacităţi de învăţare, motivaţie) şi a resurselor materiale care condiţionează buna desfăşurare a procesului de învăţământ. Conţinutul educativ trebuie să realizeze un echilibru între componentele informativ şi formativ. Accentul în predare trebuie să se deplaseze de la cunoştinţe, spre abilităţi şi atitudini. Un profesor este cu atât mai bun cu cât reuşeşte să-l înveţe pe elev exact ceea ce poate elevul şi are realmente nevoie. Orice elev

155

Modul ul 6 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

poate învăţa dacă educatorul ştie să-şi adapteze adecvat nevoilor acestuia metodele şi mijloacele de educaţie. A treia etapă în proiectare vizează conturarea startegiilor didactice optime, adică a unui sistem coerent de forme, metode, materiale şi mijloace educaţionale pe baza cărora să se atingă obiectivele. Strategia selectării celor „3 M” (Metode, Materiale, Mijloace) trebuie să fie centrată pe îmbinare şi dozaj, pe adecvare şi eficienţă. Fiecare din cele trei trebuie să potenţeze efectul didactic al celorlalte, rezultatatul fiind o sporire generală a eficienţei strategiei. Depinde de imaginaţia cadrului didactic combinarea mai mult sau mai puţin fericită a metodelor, materialelor şi mijloacelor folosite în predare. A patra etapă a proiectării strategiei didactice este un instrument eficace pentru evitarea hazardului în activitatea didactică concretă. Scopul proiectării didactice este de a preveni erorile, riscurile, evenimentele nedorite în practica didactică. Etapa finală vizează stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor învăţării. Proiectul didactic este bine format dacă stabileşte de la început o procdeură de evaluare a nivelului de realizare a obiectivelor propuse. În funcţie de acurateţea enunţării obiectivelor şi de măsura în care acestea au fost exprimate prin comportamente observabile şi măsurabile, se poate determina , prin evaluare, eficienţa activităţii didactice, ca un raport dintre rezultatele obţinute şi resursele consumate. O activitate este cu atât mai eficientă cu cât obiectivele ei au fost realizate într-un timp cât mai scurt, cu cheltuieli minime de resurse materiale, cu mai puţină oboseală şi cu mai multă plăcere pentru efortul depus. Scopul evaluării este de a perfecţiona continuu procesul instructiv-educativ prin evidenţierea unor puncte slabe sau neajunsuri şi prin asigurarea unei autoreglări continue.

156

Modul ul 6 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Care sunt etapele proiectării didactice? Completează aici răspunsul considerat corect de către tine: ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă

ai

terminat

de

răspuns,

verifică-te

mai

jos.

Răspunsul corect este:

Etapele proiectării didactice sunt: 1. Precizarea obiectivelor 2. Analiza resurselor 3. Elaborarea strategiei 4. Evaluarea Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

157

Modul ul 6 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

6.3. NIVELURI ALE PROIECTĂRII DIDACTICE 6.3.1. PROIECTAREA ACTIVITĂŢII ANUALE Chiar dacă în limbaj comun nu există vreo diferenţă între termenii proiectare şi planificare, în literatura pedagogică aceste concepte exprimă realităţi distincte. „A proiecta” înseamnă a schiţa, a alege o modalitate didactică optimă în raport cu obiectivele, oferind educatoarei posibilitatea de a desfăşura o activitate didactică creativă. „A planifica”, în schimb, înseamnă a prevedea cu exactitate rezolvarea unui conţinut informativ unitar dat, în virtutea unei scheme de lucru de la care nu te poţi abate chiar dacă obiectivele nu pot fi atinse. În virtutea acestei distincţii preferăm utilizarea termenului de proiectare anuală în locul celui de planificare anuală. Proiectarea anuală este un document realizat de educatoare la începutul anului şcolar. El oferă o perspectivă de ansamblu asupra distribuţiei numărului de activităţi pe cele două semestre, în principal a numărului optim de mijloace de realizare pentru fiecare categorie de activitate în parte. Înainte de a elabora proiectarea săptămânală, educatoarea trebuie să aibă o imagine de ansamblu vis-a-vis de numărul total de mijloace de realizare pentru grupa pe care o conduce, la fiecare categorie de activităţi pentru a nu se crea un dezechilibru între semestre, precum şi între numărul de mijloace de la un domeniu de cunoaştere la altul. Pentru realizarea unei proiectări anuale este important ca educatoarea să deţină informaţiile legate de numărul minim şi maxim de activităţi pe săptămână pentru fiecare nivel de vârstă prevăzut de planul de învăţământ, precum şi numărul de săptămâni alocate fiecărui semestru conform structurii anului şcolar. De asemenea, trebuie cunoscute aspectele metodice specifice fiecărei categorii de activitate în vederea stabilirii corecte a proporţiei numărului de activităţi pentru fiecare mijloc de realizare în parte. Enumerăm în cele ce urmează câteva aspecte care, în opinia noastră, nu trebuie să fie neglijate pentru a putea realiza o planificare anuală, precum şi săptămânală funcţională:

158

Modul ul 6 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

- la Cunoaşterea mediului, observarea predomină faţă de celelalte mijloace de realizare deoarece este activitatea cheie, ea fiind izvorul principalelor reprezentări ale copiilor ce urmează apoi să fie fixate, aplicate sau prelucrate în cadrul altor mijloace de realizare; - la activitatea de Educare a limbajului, există o diferenţă vizibilă între numărul de activităţi de povestire (nivelul I) şi cele de lectură după imagini pentru că se urmăreşte treptat reducerea pe cât posibil a rolului de ,,spectator” al copilului şi antrenarea lui în acţiune; Lecturile după imagini, atât la Cunoaşterea mediului, cât şi la Educarea limbajului au un rol de fixare şi consolidare a cunoştinţelor dobândite în alte activităţi (observări, povestiri, memorizări) şi sunt precedate în planificare de acestea. Convorbirile se vor planifica la sfârşitul unui ciclu de activităţi, urmărind consolidarea unor cunoştinţe însuşite anterior. Ele vor fi mai puţine la număr. La grupa pregătitoare, numărul convorbirilor este mai mic pentru că la Educaţie pentru societate se planifică convorbiri cu temă etică. - în cadrul Activităţilor matematice, activităţile pe bază de material individual predomină la nivelul II deoarece sunt folosite în special pentru formarea grupelor de obiecte după diferite criterii, compararea lor şi număratul în limitele 1-10. Activităţile de matematică nu vor fi planificate în aceeaşi zi cu cele de Educare a limbajului pentru a se putea fixa cunoştinţele; - la Educaţie pentru societate, obiectivele se vor realiza prin mijloace specifice tuturor domeniilor de cunoaştere, selectate pe criteriul eficienţei. - În ceea ce priveşte Activitatea practică, după un ciclu de activităţi se planifică o evaluare a temei care poate fi realizată printr-o lucrare colectivă; - Activitatea artistico-plastică este realizată la nivelul I predominant prin desen şi modelaj şi mai puţin prin pictură deoarece desenul prezintă mai multă siguranţă şi precizie faţă de pictură, iar modelajul dezvoltă muşchii mici ai mâinii;

159

Modul ul 6 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

- La Educaţie muzicală se observă mai multe audiţii la grupa pregătitoare decât la celelalte grupe datorită capacităţii sporite de concentrare şi înţelegere a mesajului transmis prin intermediul muzicii; - Activităţile de Educaţie fizică se planifică în funcţie de spaţiul existent, mijloacele materiale şi anotimp. Atât la nivelul I, cât şi la nivelul II, educaţia fizică este reprezentată de toate mijloacele sale de realizare (exerciţiul fizic, dansul popular şi gimnastica ritmică). Tabel nr. 1 Model orientativ de Proiectare anuală – grupa mică Nr

Categoria de activitate

Mijloc de realizare

Număr

crt. 1

Activităţi

de

educare

a

limbajului

2

Activităţi matematice

Lectură după imagini Povestiri Memorizări Joc didactic Convorbire TOTAL Activitati pe baza exerciţiu

3

Cunoaşterea mediului

4 5

Educaţie pentru societate Activităţi practice şi elemente de activitate casnică

6

Educaţie muzicală

7

Educaţie plastică

8

Educaţie fizică

cu

activităţi SI SII 3 4 4 8 3 3 3 6 13 21 6 8

AN 7 12 6 9 34 14

material

individual Joc didactic Joc logico-matematic TOTAL Observări Lectură după imagini Joc didactic Convorbire Povestire Lecturi ale educatoarei TOTAL TOTAL Constructii Aplicatii Confectii TOTAL Cântece Joc muzical Audiţii TOTAL Desen Pictură Modelaj TOTAL TOTAL

160

de

de

5 3 13 7 2 4 13 13 3 6 4 13 13 12 1 13 4 4 5 13 13

6 6 21 10 3 6 2 21 21 2 10 9 21 21 20 1 21 6 5 10 21 21

11 9 34 17 5 10 2 34 34 5 16 13 34 34 32 2 34 10 11 15 34 34

Obs.

Modul ul 6 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

6.3.2. PROIECTAREA TEMATICĂ O nouă abordare educaţională ce vine în sprijinul eficientizării acţiunilor de cunoaştere, de cercetare a mediului înconjurător este metoda proiectelor. Ea se distinge ca o metodă globală cu caracter de interdisciplinaritate menită să stimuleze şi să dezvolte plenar personalitatea copilului preşcolar. Este o nouă strategie de învăţare-evaluare care constă în derularea unor proiecte prin care se realizează o investigare exhaustivă a unui subiect către care se îndreaptă interesul copiilor. Valoarea metodei proiectelor este dată de o serie de efecte pozitive pe care aceasta le generează: - asigură o învăţare mai eficientă, mai motivată; - copiii se bucură de interacţiunea directă cu mediul prin ieşirile pe care le presupune proiectul; - educatoarea în ipostază de ghid îşi lărgeşte sfera preocupărilor, aprofundează cunoştinţe şi aplică metode noi; - părinţii se deprind să stimuleze şi să sprijine interesul copiilor pentru cunoaştere şi, totodată, să fie alături de grădiniţă în demersul educaţional pe care aceasta îl face; - reunirea factorilor din comunitate pentru a sprijini activitatea cu copilul; - se contribuie pregnant la sporirea prestigiului muncii cu preşcolarii; - se exclude autoritatea excesivă şi prezenţa rigidă a educatoarei în faţa copilului. Un proiect este o extindere, o investigare a unui subiect (fenomen, eveniment) către care copilul îşi îndreaptă atenţia. Fazele unui proiect În literatura de specialitate, mai precis în lucrarea Metoda proiectelor la vârste timpurii (2002) sunt menţionate trei faze care se succed în derularea unui proiect. Acestea sunt: I. Faza întâi

161

Modul ul 6 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Alegerea subiectului Subiectul poate fi ales de către copii, educatoare sau educatoarea împreună cu copiii. Subiectul ales trebuie să respecte următoarele condiţii: - să fie legat de experienţa cotidiană a copilului; - să fie suficient de vast pentru a putea permite o investigaţie de cel puţin o săptămână; - să permită o abordare integrată şi atingerea unor domenii cum ar fi: ştiinţă, artă, mişcare, educaţie pentru societate. Stabilirea direcţiilor de dezvoltare După alegerea subiectului, educatoarea va alcătui o hartă cu aspectele principale ale conţinuturilor ce vor fi abordate în cadrul proiectului. Tot acum, educatoarea va alcătui cu copiii un inventar de probleme care conţine lucrurile pe care le ştiu şi pe care doresc să le afle despre subiectul proiectului. Crearea centrului tematic şi procurarea materialelor pentru proiect Centrul tematic este locul unde se expun materiale legate de tema proiectului, astfel încât copiii să le poată privi şi mânui, să se poată juca cu ele. Locul centrului tematic se alege în funcţie de spaţiul existent în fiecare sală de grupă, astfel încât să fie vizibil şi să permită expunerea unui număr cât mai mare de materiale din sfera subiectului. În cazul în care spaţiul este limitat, se poate crea centrul tematic într-o vitrină sau poate fi chiar suspendat pe un suport. Educatoarea va expune la centrul tematic harta proiectului, imagini sugestive, materiale din natură, lucrări realizate de copii, machete, jucării şi orice alte obiecte care se circumscriu subiectului. Centrul tematic se îmbogăţeşte progresiv pe parcursul derulării proiectului, astfel încât la final va conţine şi materialele elaborate în momentul evaluării. Discuţii cu persoane implicate Reguli pentru discuţiile cu persoanele implicate: - anunţarea intenţiei de a discuta (telefonic, în scris - prin scrisoare de intenţie);

162

Modul ul 6 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

- informarea acestora cu privire la obiectivele proiectului, verbal sau printrun pliant; - motivarea acestora pentru acţiunea pe care urmează să o întreprindă şi stabilirea de comun acord a drepturilor şi obligaţiilor fiecărei părţi implicate. II. Faza a doua Activitatea de documentare şi investigare În această etapă are loc investigarea directă, nemijlocită a subiectului. Copiii fac observări şi înregistrează rezultate, măsoară, compară, explorează, fac predicţii, discută, sintetizează sub diferite forme rezultatele acestor demersuri ale lor. În cadrul activităţilor pe grupuri mici este bine să se stabilească de la început o modalitate eficientă şi disciplinară de comunicare educatoare-copil. Activităţile din cadrul proiectului ca activităţi integrate Prin activităţile integrate, educatoarele vor încerca să aducă un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului de predare- învăţare-evaluare punând un accent deosebit pe joc ca metodă de bază a acestui proces. Integrarea se va face prin alipirea într-un scenariu bine închegat a unor conţinuturi de învăţare- evaluare aparţinând unor domenii diferite. Conţinuturile propuse au un subiect comun care urmează a fi elucidat în urma parcurgerii acestora şi a atingerii obiectivelor stabilite.

III. Faza a treia Adăugirea de detalii şi atribuirea de funcţionalităţi Atribuirea unor funcţionalităţi proiectului este necesară pentru a crea copiilor o motivaţie mai puternică şi a-i implica afectiv, cunoscută fiind puterea acestei componente psihice în procesul învăţării. Această fază se finalizează cu prepararea şi prezentarea rezultatelor sub o formă concretă (album, machetă, tablouri,etc.) Evaluarea - În evaluare se va urmări:

163

Modul ul 6 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

- modul în care au fost folosite şi valorificate de către copii în cadrul proiectului conexiunile şi perspectivele interdisciplinare, competenţele şi abilităţile de ordin teoretic şi practic; - gradul de originalitate în rezolvarea unor probleme - capacitatea copiilor de a descoperi şi fructifica valenţe ale proiectului în vederea iniţierii şi dezvoltării altuia nou. Evaluarea poate fi făcută fie sub forma unui album de fotografii din timpul derulării proiectului, fie prin prezentarea unui film video cu momente din desfăşurarea proiectului.

6.3.3. PROIECTAREA SĂPTĂMÂNALĂ Planificare săptămânală - model orientativ – grupa mică Tabel nr. 2 Planificarea activităţilor comune (Centrul de interes: Natura; Tema săptămânii: Fructe de toamnă activităţi comune)

164

Modul ul 6 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Data

Categoria de

Obiectiv fundamental

activitate Cunoaşterea mediului

Luni

Perceperea

organizată

Mijloc de

Tipul de

realizare şi

activitate şi

denumirea corectă a părţilor

Transmitere de

tema Observare

cunoştinţe

„Mărul”

Transmitere şi

Memorizare

însuşire

„Toamna”

Obs.

fructului şi cunoaşterea unor însuşiri caracteristice (culoare, Educarea

formă, miros, gust) Recitarea conştientă

limbajului

expresivă a poeziei învăţate

şi

de

cunoştinţe

de

E.Dragoş

Marţi Educaţie

Formarea deprinderilor de a

Formare

de

Desen „Mărul

plastică

colora obiecte conturate

priceperi

şi

roşu” (colorare

Exersarea

deprinderi Fixare

şi

în contur) Joc didactic:

Activitate matematică

deprinderilor

copiilor de a forma grupe de

consolidare

„Mere

obiecte după criteriul mărime Miercu ri

Intonarea

corectă

a

mari,

mere mici”

liniei

Educaţie

melodice.

Formarea

Mixtă

a).Cântec:

muzicală

deprinderilor de a cânta în

„Grădiniţa”

colectiv

(repetare) b).J.m.:

Educaţie pentru societate sau Joi

merelor

practică şi

sau

activitate casnică Educaţie fizică

unor

aspecte

igienice legate de consumarea

Activitate elemente de

Vineri

Cunoaşterea

Formarea

Transmitere de

”Vântul” Educaţie

cunoştinţe

sanitară: ed.

sau deprinderilor

de

pov.

„Mărul

lăudăros”

Formare

de

sau

rupere şi lipire în contur

priceperi

şi

Rupere

Formarea

deprinderi Formare

de

lipire „Mărul” Mers cu

corecte de mers spre diferite

priceperi

şi

deplasare

direcţii

deprinderi

deprinderilor

şi

în

diferite direcţii,

cu

mişcări

de

braţe (mâini pe şold, umeri). „De-a

165

pe Joc

Modul ul 6 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

locomotiva”

166

Modul ul 6 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Tabel nr. 3 Planificarea activităţilor de dimineaţă şi de după-amiază Activitate de dimineaţă

Activitatea de după-amiază

167

Modul ul 6 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Activităţi de Jocuri şi activităţi

Jocuri şi alte

alese

activităţi

Bibliotecă: citire de

Teatru

de

imagini despre fructe

păpuşi:

„Mărul

Activităţi

dezvoltare şi

Activităţi

recreative şi de

exersare a

recupera

relaxare

aptitudinilor

torii

Joc : „Cine te-a

individuale „Mingi colorate”

strigat?”

(modelaj)

năzdrăvan” Joc de rol:

„De-a

Joc:

mama” Artă:

-----------„Aleargă

la

culoare!” rupere

Frământări

de

limbă

şi

mototolire

Construcţii:

temă

Construcţii:

Joc de mişcare:

Joc de rol: „De-a

aleasă Joc exerciţiu: „Ce-

„Lădiţe”

„Bate vântul”

grădiniţa”

ai găsit”

Vizionare Joc de masă: „Jocul

de

desene la TV.

Repetarea

-----------

cântecului

imaginilor”

„Grădiniţa” Sortăm

Artă: dactilo-pictură

Joc

distractiv:

„Mărul”

„Fă ce fac eu!”

Joc

de

mingi

mişcare:

colorate Joc cu text şi cânt:

printre

„Iepuraşul în iarbă”

„Fuga pomi”

Joc senzorial: „Este

„Spune cum face”

mare sau mic?”

Jocuri cu jucăria

-----------

(onomatopee)

preferată Joc de rol: „De-a Ştiinţă: „De ce, de

Joc

muzical:

ce?”

„Vântul”

„Cu

degetele

ne

şoferii” Joc senzorial: „Ce

jucăm”

se aude?”

Variante de mers:

Colorare în contur:

„Ca soldaţii”

„Frunze”

(repetare) Joc de masă: „Alege şi grupează” Fixarea Construcţii:

Joc de exersare

„Păpuşa

„Gardul”

a

păpuşa se trezeşte”

vorbirii:

168

doarme,

„Toamna” „Domino fructe”

poeziei cu

-----------

Modul ul 6 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Joc de rol: „La cules de mere!” Bibliotecă:

„Spune ce este!” La plimbare

lectura

Construcţii:

temă

aleasă

educatoarei „Toamna”

de

E.

Facem

Dragoş

ordine la

jucării!

6.3.4. PROIECTUL DE ACTIVITATE DIDACTICĂ Proiectul de activitate didactică este un instrument concret de lucru al educatoarei. El oferă o perspectivă de ansamblu, globală asupra activităţii fiind un fel de scenariu a ceea ce urmează a se desfăşura. În viziune curriculară, proiectul de activitate didactică are caracter orientativ, având o structură flexibilă asupra căreia îşi pune amprenta, în bună măsură, cadrul didactic. În practica educaţională, nu se lucrează cu o structură unică a proiectelor de activitate didactică. Dimpotrivă, în funcţie de obiectivul fundamental, de natura conţinutului ştiinţific, de tipul strategiilor didactice pe care le înglobează, de nivelul de pregătire al elevilor etc se concep proiecte de activităţi didactice cu diferite structuri ale componentei descriptive, componentă care cuprinde scenariul didactic sau desfăşurarea propriu-zisă a activităţii de la grupa de copii. De regulă, componenta introductivă a proiectului conţine informaţii generale, date de identificare ale activităţii cum ar fi: categoriile de activităţi corespunzătoare domeniilor experienţiale, tema anuală, tema proiectului sau a săptămânii, subiectul activităţii, data, ora, grupa, obiectivul fundamental, tipul activităţii, obiectivele operaţionale, strategiile didactice. Opţional, în proiectul de activitate vor fi consemnate şi finalităţile educaţionale din programa şcolară (obiectivele cadru şi de referinţă) tocmai pentru a ne asigura că debutanţii, îndeosebi, au parcurs şi cunosc finalităţile corespunzătoare fiecărui domeniu experienţial. Schematic, un proiect de activitate didactică se prezintă după cum urmează: PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ

169

-----------

Modul ul 6 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Data: Unitatea de învăţământ: Grupa: Educatoare/Propunătoare: Tema anuală: Tema proiectului (dacă e necesar)/Tema săptămânii: Domeniul experienţial: Subiectul: Mijlocul de realizare: Obiective cadru şi de referinţă: OR 1.2 OR 2.3 Tipul activităţii: Obiective operaţionale: OO1: OO2: Metode şi procedee didactice: Mijloace de învăţământ: Bibliografie: DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII Eveniment didactic

Conţinut ştiinţific

Strategii

Evaluare

didactice

Desfăşurarea propriu-zisă a activităţii se referă la momentele de parcurs, cu precizarea reperelor temporale, a metodelor şi mijloacelor de învăţământ, a formelor de realizare a învăţării. Pentru debutanţi, de exemplu, este important să se marcheze în dreptul fiecărui activităţi obiectivul operaţional urmărit, precum şi descrierea acţiunilor cadrului didactic, precum şi ale elevilor. Iată un alt posibil model de consemnare a modului de desfăşurare a activităţii didactice:

170

Modul ul 6 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII Etapele lecţiei/

O.o.

Dozare timp În dreptul fiecărei etape se notează

timpul

Activitatea

Activitatea

cadrului didactic

elevilor

alocat

(aproximativ). De ex. 1. Moment organizatoric (3’) Nu există un model unic, absolut pentru notarea modului de desfăşurare a activităţii. Ceea ce e important este ca planul demersului anticipativ, consumat în proiectare, să fie adecvat situaţiilor concrete de învăţare şi să conducă la rezultate satisfăcătoare.

171

Modul ul 6 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

La ce se referă componenta introductivă a unui proiect de activitate didactică? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Componenta introductivă a unui proiect de activitate didactică conţine informaţii generale, date de identificare ale activităţii cum ar fi: data de desfăşurare a activităţii, unitatea de învăţământ în care se desfăşoară, nivelul de vârstă al grupei, tema anuală, tema proiectului sau a săptămânii, domeniul experienţial propus, subiectul activităţii, mijlocul de realizare, tipul activităţii, obiectivele operaţionale, strategiile didactice şi bibliografia. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

172

Modul ul 6 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Subiecte pentru autoevaluare:

Întrebări de autoevaluare 1. Care sunt principiile care stau la baza noului program curricular? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Principiile care stau la baza noului program curricular sunt cele care promovează valorile constructivismului pedagogic: principiul priorităţii construcţiei

mentale

a

cunoaşterii,

principiul

autonomiei

şi

al

individualizării, principiul învăţării contextuale, principiul învăţării prin interacţiune socială, principiul priorităţii evaluării formative. 2. Care dintre etapele proiectării le consideraţi a fi cele mai importante? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. .............................................................................................................

173

Modul ul 6 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Fiecare etapă a proiectării are o importanţă majoră, nerespectarea uneia având consecinţe negative asupra celorlalte. De ex., neclaritatea în stabilirea obiectivelor va genera confuzie în alegerea resurselor sau în stabilirea strategiei de predare şi nu va putea constitui un reper solid în evaluare. Alegerea inadecvată a strategiei de predare sau a resurselor didactice nu va putea conduce la obţinerea rezultatelor propuse poate fi un alt exemplu. 3. Care sunt activităţile corespunzătoare primelor două etape din desfăşurarea unui proiect tematic? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Activităţile corespunzătoare fazei întâi sunt: alegerea subiectului, stabilirea direcţiilor de dezvoltare, crearea centrului tematic şi procurarea materialelor pentru proiect, discuţii cu persoane implicate. În faza a IIa, au loc activităţi de documentare şi investigare. Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă răspunsurile date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în acest Modul. Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi dezamăgiţi, căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul teoretic şi cu siguranţă veţi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! Puteţi de asemenea, să vă notaţi eventualele nelămuriri, pentru a le clarifica în cadrul întâlnirilor faţă în faţă. Aţi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!! Continuaţi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti corespunzător în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru acest Modul.

174

Modul ul 6 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Subiecte pentru evaluare şi control

Întrebări de evaluare 1. Ce presupune întocmirea unei proiectări anuale la grădiniţă? 2. Care sunt etapele pe care le presupune proiectarea didactică? 3. Prin ce se deosebeşte un proiect de lecţie (învăţământ primar) de un proiect de activitate didactică la grădiniţă? Termen: sfârşitul săptămânii 12.

Referate Referatul numarul 1. Realizează un referat în care să descrii caracteristicile paradigmei constructiviste în educaţie. Termen: sfârşitul săptămânii 12.

Exerciţii propuse spre rezolvare: Rezolvă exerciţiile propuse mai jos. Rezolvarea lor o vei posta pe pagina web a disciplinei, la butonul creat în acest scop în secţiunea specifică aferentă Săptămânii 12. Exerciţiul nr. 1: Întocmeşte un model de planificare anuală pentru grupa mică.

175

Modul ul 6 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Exerciţiul nr. 2: Propune un subiect pentru un proiect tematic care ar putea fi desfăşurat cu copiii de grupă mare şi alcătuieşte harta cu principalele conţinuturi ce vor fi abordate în cadrul proiectului.

176

Modul ul 6 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Rezumatul acestui Modul Proiectarea în educaţie este nu numai posibilă, dar şi necesară pentru mai buna direcţionare a activităţilor de învăţare ale copiilor. Orice educatoare (debutantă sau cu o anumită experienţă didactică) aflată într-o situaţie educaţională concretă resimte intern trebuinţa de a da orientare şi precizie intervenţiei sale. În acest modul au fost reactualizate principalele etape ale proiectării didactice care au mare valoare aplicativă pentru practicieni: Acestea sunt: stabilirea obiectivelor educaţionale, analiza resurselor, alegerea strategiilor didactice, evaluarea eficienţei activităţii didactice. Acţiunea de proiectare a activităţii didactice se concretizează în proiectarea anuală, proiectarea săptămânală şi proiectul fiecărei activităţi didactice.

177

Modul ul 6 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Bibliografie obligatorie Popa, C., (coord.), (2007), Elemente de pedagogie preşcolară aplicată, Ed. Universităţii din Oradea Ezechil, L., Lăzărescu Păişi, M., (2001), Laborator preşcolar – ghid metodologic, Ed. V&I Integral, Bucureşti

Bibliografie suplimentară (facultativă) ***, 2008, Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), MECT

BIBLIOGRAFIE

1. Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L., (2009), Educaţia timpurie, Ed. Paralela 45, Piteşti 2. Popa, C., (coord.), (2007), Elemente de pedagogie preşcolară aplicată, Ed. Universităţii din Oradea 3. Ezechil, L., Lăzărescu Păişi, M., (2001), Laborator preşcolar – ghid metodologic, Ed. V&I Integral, Bucureşti

178

Modul ul 7 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

MODULUL 7: ACTIVITĂŢILE INTEGRATE

7 ÎN GRĂDINIŢĂ Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaţionale În urma studierii acestui Modul, vei fi capabil: - să deosebeşti activităţile integrate de activităţile pe domenii experienţiale distincte; - să elaborezi un proiect de activitate integrată ţinând cont de specificul proiectării şi desfăşurării acestui tip de activitate.

Cuvinte cheie: Integrare curriculară, activităţi integrate, curriculum integrat, activităţi didactice integrate

Cuprinsul Modulului: Modulul 7: ACTIVITĂŢILE INTEGRATE ÎN GRĂDINIŢĂ..............43 Obiective educaţionale...........................................................................43 Cuvinte cheie...........................................................................................43 Cuprinsul Modulului..............................................................................43 7.1. Curriculum-ul integrat – modalitate inovatoare de proiectare a curriculum-ului şcolar................................................................................47

179

Modul ul 7 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

7.2. Tipuri de activităţi integrate...............................................................51 7.3. Exigenţe în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor integrate........51 7.4. Exemplu de activitate didactică integrată.........................................51 Subiecte pentru autoevaluare....................................................................55 Întrebări de autoevaluare......................................................................55 Teste grilă pentru autoevaluare.............................................................56 Probleme/Exerciţii rezolvate..................................................................58 Subiecte pentru evaluare şi control...........................................................59 Teme pentru aprofundarea cunoştinţelor.............................................59 Întrebări de evaluare..............................................................................59 Jocuri de rol............................................................................................59 Teste grilă................................................................................................60 Aplicaţii...................................................................................................61 Studii de caz propuse pentru acest Modul............................................62 Referate/lucrări de reacţie.....................................................................62 Probleme/Exerciţii propuse spre rezolvare..........................................63 Rezumatul acestui Modul...........................................................................63 Bibliografie obligatorie..............................................................................64 Bibliografie..................................................................................................65

180

Modul ul 7 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 7 Programa activităţilor instructiv-educative în gradiniţa de copii prefigurează două mari tendinţe de schimbare în interiorul sistemului preşcolar, în vederea îmbunătăţirii calităţii educaţiei la vârstele timpurii şi pentru a putea raspunde exigenţelor copilului preşcolar de astăzi. Tendinţele vizează crearea unui mediu educaţional adecvat, în vederea stimulării continue a învăţării spontane a copilului şi pentru introducerea acestuia în ambianţa culturală a spaţiului căruia îi aparţine. De asemenea, noua programă a accentuat ideea de folosire a contextului ludic şi a învăţării active în stimularea rutei individuale a învăţării, fapt pentru care a propus o abordare educaţională diferită. Abordarea educaţională propusă de programa preşcolară se orientează asupra folosirii metodei proiectelor tematice de grup, selectate, proiectate şi elaborate cu ajutorul copilului şi în care brainstorming-ul, lucrul în echipă şi acţiunea directă a copilului cu mediul sunt mijloacele de bază ale procesului de predare-învăţare.

7.1. CURRICULUM-UL INTEGRAT – MODALITATE INOVATOARE DE PROIECTARE A CURRICULUM-ULUI ŞCOLAR Procesul instructiv-educativ pe care îl desfăşurăm în grădiniţă, permite fiecărei educatoare sau echipe de educatoare, punerea în valoare a propriei experienţe didactice, prin activităţi educative cu caracter integrat şi cu o abordare complexă a conţinuturilor.

181

Modul ul 7 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Prin activitate integrată înţelegem – un demers global, în care graniţele dintre categoriile de activităţi dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu unitar, în scopul investigării unei teme. Acest demers este unul concertat, coerent, care nu se desfăşoară fiindcă se cere, ci pentru că asigură un plus în educarea şi instruirea copiilor. Aceste activităţi ample, care reunesc conţinuturi din ştiinţe şi domenii diferite înlesnesc copilului procesul înţelegerii, însuşirii şi aplicării cunoştinţelor. Astfel se creează situaţii de învăţare optim structurate din punct de vedere logic, psihologic şi pedagogic, determinând experienţe de învăţare mai complexe, net superioare celor monodisciplinare. Integrarea este o manieră de organizare oarecum similară cu interdisciplinaritatea, dar nu trebuie să facem confuzii între cele două concepte şi să identificăm interdisciplinaritatea – ca o componentă a mediului pentru organizarea cunoaşterii, cu integrarea – ca o idee sau un principiu integrator care rupe hotarele diferitelor categorii de activităţi şi grupează cunoaşterea în funcţie de tema propusă de educatoare ori de copii. Experienţele de învăţare la care copilul este cooptat sau provocat să participe pot fi comune tuturor copiilor din grupă sau pot fi diferenţiate, în funcţie de nivelul acestora şi se pot organiza prin alternarea tuturor formelor de învăţare – în microgrup, individual, în perechi sau cu întreaga grupă. Acestea conduc la achiziţii ale copiilor în plan personal, care se obiectivează într-o modificare în sens pozitiv a structurilor cognitive, afective sau psihomotorii, mult mai complexe, pe măsura sarcinilor de învăţare şi efortului depus în realizarea lor. Copiii sunt antrenaţi prin joc să asocieze, să analizeze, să compare, să formuleze păreri, să facă deducţii, să formuleze concluzii despre fiinţe, obiecte, lucruri şi fenomene care altădată se vehiculau în activităţi diferite, în perioade diferite.

182

Modul ul 7 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Educatoarei îi revine libertatea, dar şi răspunderea în stabilirea ţintelor, în realizarea coerenţei pe axa finalităţii educaţionale a demersurilor, utilizând principii didactice, forme de organizare a activităţii de învăţare, criterii de evaluare. De asemenea, tot educatoarea este cea care realizează integrarea, compatibilizarea conţinuturilor şi stabileşte relevanţa acestora în raport cu cerinţele curriculare şi aşteptările comunităţii. Activităţile

integrate

vor

fi

cele

prezente

în

planificarea

calendaristică, proiectate conform planului de învăţământ, orarului aferent nivelului de vârstă susţinute de experienţa cadrului didactic. Educatoarea organizează activităţi integrate generate de subiecte stabile planificate pe tot timpul anului.

183

Modul ul 7 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Ce este activitatea integrată? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Prin activitate integrată înţelegem – un demers global, în care graniţele dintre categoriile de activităţi dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu unitar, în scopul investigării unei teme. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

184

Modul ul 7 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

7.2. TIPURI DE ACTIVITĂŢI INTEGRATE Argumentele

psihopedagogice

în

favoarea

dezvoltării

unui

curriculum integrat sunt multiple. Astfel, în planul profunzimii şi solidarităţii cunoştinţelor dobândite printr-o abordare integrată, plusul calitativ este evident: elevii identifică mai uşor relaţiile dintre idei şi concepte, dintre temele abordate în grădiniţă şi cele din afara ei. In planul relatiilor interpersonale integrarea curriculara şi, în special, metoda proiectelor încurajează comunicarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru prin cooperare; în timpul derulării proiectelor se dezvolta un „sens al comunicării” şi o perfecţionare implicită a modurilor de grupare; elevii devin mai angajaţi şi mai responsabili în procesul învăţării; curriculum-ul integrat promovează atitudini pozitive. În ce priveşte rolul cadrului didactic, acesta devine un „facilitator”, mai mult decat o sursă de informaţii. Literatura de specialitate oferă o serie de modele de organizare şi monitorizare a curriculum-ului integrat. a) Modelul integrării ramificate- elementul central al acestui model este tema studiată, iar detalierea experienţelor de învăţare se face, la un prim nivel, pe domeniile experienţiale prevăzute în programă. La un al doilea nivel de proiectare sunt considerate experienţele de formare, pe diversele domenii fundamentale de dezvoltare: intelectuală, afectivă, socială, fizică. Având în vedere finalităţile stabilite pentru aceste două nivele, cadrul didactic alege conţinuturile ce se înscriu în sfera temei centrale şi care pot contribui la atingerea finalităţilor.

185

Modul ul 7 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

b) Modelul integrării liniare (modelul hibridării); În acest model, integrarea curriculară se face în jurul unor deprinderi de transfer, de tipul „abilităţi sociale”. Prin complexitatea lor şi prin specificul integrat, aceste finalităţi se pot constitui ca (sub)domenii independente. Acest model al proiectării este aplicabil pentru finalităţile urmărite pentru perioade mai îndelungate de timp şi este foarte potrivit pentru proiectarea intervenţiei educaţionale diferenţiate şi individualizate cu scopuri recuperatorii sau de dezvoltare. c) Modelul integrării secvenţiale - În acest model, cunoştinţele din aceeaşi sferă ideatică sunt predate în proximitate temporală. Deşi adordarea lor se face distinct, pe discipline şi pe domenii de cunoaştere,

propunătorul

facilitează

transferul

achiziţiilor

învăţate de la un domeniu la altul, prin comentariile, trimiterile, întrebările, sarcinile de lucru formulate. d) Modelul curriculum-ului infuzionat- Specificul acestui model constă în studierea unor teme diverse din perspectiva unui centru de interes care poate fi temporar (un proiect) sau permanent (de exemplu, studierea unei discipline opţionale utilizând o limbă străină).

186

Modul ul 7 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

e) Modelul integrării în reţea - Este soluţia de integrare pe care o propune metoda proiectelor de investigare-acţiune. Pornind de la subiectul proiectului, copiii optează pentru o reţea de teme şi resurse de studiu corelate cu tema centrală. Domeniul central şi cele corelate ale proiectului sunt ele însele teme transdisciplinare şi vor fi abordate ca atare. Neajunsul acestui model este faptul că aplicarea lui poate crea riscul multiplicării tematicii proiectului peste posibilităţile de monitorizare a rezolvarii lui. Proiectarea după modelul integrării în reţea impune cel puţin două nivele de planificare: constituirea unei hărti tematice în care, pornindu-se de la tema centrală, sunt identificate subtemele ce vor fi parcurse şi desfăşurarea pe categorii şi tipuri de activităţi a conţinuturilor ce vor rezolva tema proiectului (ex. Cum ajunge Cenuşăreasa la bal fără ajutorul Zânei bune?) f) Modelul polarizării: implică stabilirea unui nou domeniu de cunoaştere (eventual opţional) în jurul căruia, pentru realizarea unor obiective specifice, sunt polarizate segmente din alte discipline. Un exemplu în acest sens îl poate constitui tema ”Vremea poveştilor” în care dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi alte finalităţi se îndeplinesc prin exploatarea conţinutului poveştilor din perspectiva mai multor categorii de activităţi prevăzute în planul de învăţământ. În

practica

educaţională,

curriculumul

integrat

se

obiectivează în structuri unitare care includ elemente ale mai multora dintre modelele mai sus descrise, aici fiind analizate separat aceste modele doar din raţiuni strict didactice. Activităţile integrate propuse de planul de învăţământ sunt de patru tipuri, în funcţie de durată şi elementele de conţinut: - Activitate integrată care înglobează toate activităţile din programul unei zile şi care se desfăşoară pe parcursul întregii zile; - Activitate integrată care înglobează ALA şi ADE din ziua respectivă;

187

Modul ul 7 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

- Activitate integrată care înglobează ADE din ziua respectivă; - Activitate integrată în care activitatea de bază este un anumit tip de ADE din ziua respectivă, în care sunt înglobate elemente din mai multe DE, indiferent de programul zilei (în această activitate se poate integra un opţional, o temă dintr-un proiect educaţional). Activităţile care fac parte din activitatea integrată îşi pierd statutul de activităţi de sine stătătoare, de această dată fiind elemente sau părţi componente ale unui demers global. De aceea, pentru activitatea integrată se realizează un singur proiect didactic indiferent de conţinutul acesteia. Activităţile educative de diferite tipuri – rutiere, ecologice, sanitare, culturale, religioase – pe care ne-am obişnuit să le desfăşurăm pot intra atât în categoria ALA, cât şi în categoria ADE, totul depinde de tipul şi tema acestor activităţi şi de cât de bine se corelează cu tema proiectului sau cu tema săptămânală.

188

Modul ul 7 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Care este una dintre limitele modelului de integrare în reţea? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

Una dintre limitele modelului de integrae în reţea este legată de faptul că aplicarea lui poate crea riscul multiplicării tematicii proiectului peste posibilităţile de monitorizare a rezolvării lui. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

7.3. EXIGENŢE ÎN PROIECTAREA ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR INTEGRATE Finalităţile activităţii integrate sunt selectate din listele de obiective cadru şi de referinţă ale domeniilor experienţiale, iar obiectivele operaţionale vor constitui un set unitar şi restrâns de 4-5 obiective, cu referire directă la experienţele de învăţare vizate. Conţinuturile abordate sunt selectate şi abordate în strânsă relaţie cu nucleul de integrare curriculară. Într-o situaţie în care tema săptămânii este Animale sălbatice, iar tema activităţii integrate este Proiectarea unei grădini zoologice pentru oraşul nostru, conţinuturile didactice vehiculate vor proveni din domeniile experienţiale: Ştiinţe, Om şi societate şi, eventual, din domeniul Estetic şi creativ, dar se vor selecta acele conţinuturi şi activităţi care vor contribui la îndeplinirea cerinţelor impuse de tema

189

Modul ul 7 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

activităţii integrate. De exemplu, alcătuirea proiectului grădinii zoologice, cu vizualizarea spaţiului şi a accesoriilor necesare pentru găzduirea fiecărui tip de animal, discutarea şi decizia privind vecinătăţile, spaţiile de vizitat, hrana necesară, formularea regulilor de comportament pentru vizitatori, estimarea costurilor biletelor etc. Fiecare dintre situaţiile de învăţare proiectate şi desfăşurate în cadrul activităţii integrate contribuie la explicitarea, analiza, rezolvarea temei activităţii. Activitatea integrată include valenţele formative ale curriculumului integrat ca model de proiectare curriculară. În situaţia descrisă în exemplul de mai sus, copiii vor fi încurajaţi să caute informaţii privind dimensiunile, habitatul, comportamentul, hrana unor animale sălbatice care vor fi găzduite în grădina zoologică, să propună mai multe variante de organizare a grădinii zoologice, pe care să le ilustreze cu material intuitiv (gărduleţe, cuşti construite din cutii de carton sau cuburi, animale în miniatură etc.). Practica şi rezultatele obţinute în lucrul cu preşcolarii au demonstrat că este suficient un minimum de materiale, cu valoare interactivă, formativă şi dorinţa da a aborda acest gen de activitate. De un real folos sunt materialele din natură, care, pe lângă faptul că substituie alte materiale costisitoare, conferă actului didactic deschideri spre noi orizonturi, adesea mai atractive pentru copii. Activităţile integrate aduc un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului de predare-învăţare, punând accent deosebit pe joc - ca metodă de bază. Activitatea integrată se dovedeşte de a fi o soluţie pentru o mai bună corelare a activităţilor de învăţare cu viaţa societăţii, cultura şi tehnologia didactică. În desfăşurarea activităţilor integrate, practicienii fac unele sugestii practice cu valoare aplicativă, cum ar fi cele de mai jos: 

Activităţile integrate se referă la întreg programul zilei, de aceea ar fi

indicat să oferim copiilor un laitmotiv, un „nume” sau un generic al acelei zile, astfel încât să întărim motivaţia pentru derularea lor. Ele sunt neapărat necesare în realizarea unui proiect tematic, care este deosebit de planificarea

190

Modul ul 7 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

tematică săptămânală. Pentru cea din urmă pot fi folosite şi activităţile interdisciplinare; 

Planificaţi încă de la începutul săptămânii numele zilelor şi alcătuiţi

o hartă conceptuală simplă împreună cu copiii; aduceţi-o şi la cunoştinţa părinţilor; 

Nu uitaţi să creaţi o legătură logică între diferitele momente ale zilei,

astfel încât să decurgă unul din celălalt; 

Schiţaţi un proiect al activităţii integrate pe domenii experienţiale; în

felul acesta vă veţi clarifica multe aspecte care privesc transcederea dintre graniţele disciplinare, atât în planul obiectivelor, al sarcinilor de lucru, dar şi al conţinuturilor; 

Aveţi grijă ca metodele şi mijloacele didactice alese să ajute

demersului didactic, să-l eficientizeze şi nu să-l complice inutil, îngreunându-l; 

În conceperea proiectului de activitate integrată, stabiliţi un domeniu

principal, în jurul căruia sau pe lângă care să abordaţi şi alte domenii într-un tot unitar; 

În activităţile integrate accentul va cădea pe acţiunile de grup şi nu

pe cele frontale, în care o idee transcede graniţele diferitelor discipline şi organizează cunoaşterea în funcţie de noua perspectivă, respectând tema de interes; 

Încurajaţi copiii să se manifeste, să observe, să gândească, să-şi

exprime ideile, să interpreteze date, să facă predicţii, să-şi asume roluri şi responsabilităţi; 

Important este să depăşiţi graniţele, să ieşiţi din tipare, să aveţi curaj,

dar mai ales să vă iubiţi profesia. Peste toate acestea, ca o condiţie primordială, să iubiţi copiii!

191

Modul ul 7 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

7.4. EXEMPLU DE ACTIVITATE DIDACTICĂ INTEGRATĂ PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ INTEGRATĂ Instituţia: GPP nr. 52 Oradea Grupa: pregătitoare Propunător: S. I. Tema saptamanii : Cum este /a fost aici pe pamant ? Tema activitatii : « Surprizele primaverii” Tipul activitatii : Verificare şi consolidare Forma de realizare : Joc didactic Categoria de activitate: Activitate Integrată - Domenii experienţiale: - Domeniul ştiinţă; - Domeniul limbă şi comunicare; - Domeniul estetic-creativ. Obiectiv fundamental : Fixarea şi sistematizarea cunoştinţelor despre aspectele specifice începutului de primăvară; Obiective operationale:  Să-şi exerseze capacitatea de a adresa şi răspunde la întrebări,  Să identifice, descrie, explice relaţii, să relateze acţiuni,  Să participe la comunicare, ascultând, punând întrebări, răspunzând,  Să respecte regulile transmise pentru parcurgerea metodelor,  Să facă aprecieri şi să se autoevalueze în cadrul grupului,  Să participe afectiv-emoţional, la activităţile de grup, manifestându-şi spontan trăirile în legătură cu tema propusă.  Sa elaboreze creatii originale cu sprijinul unor elemente care intra in componenta unei felicitari realizate de ei;  Sa vehiculeze corect cunostinte matematice in scopul rezolvarii unor operatii simple de adunare si scadere etc;

192

Modul ul 7 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

 Să aplice corect tehnica de lucru aleasă, respectând indicaţiile educatoarei; Elemente de joc: - surpriza, întrecerea, mânuirea materialelor, aruncarea cubului, aplauze, ghicitoarea, urmărirea scorului. Reguli de joc: Se impart copiii în doua grupe (fluturi si flori), educatoarea adreseaza cate o intrebare fiecarei grupe, raspunsul corect este recompensat cu cate o floare. Fiecare copil, dupa ce va raspunde corect la ghicitoarea sau versurile date, va alege de pe masa si va pune la tabla magnetica imaginea corespunzatoare raspunsului corect, formand astfel la sfarsitul activitatii un tablou de primavara. Echipa castigatoare va fi cea care va avea cele mai multe raspunsuri corecte (flori). Recunoaşterea imaginilor de pe cub şi rezolvarea sarcinilor formulate de educatoare. Sarcina didactică: - raspunde la ghicitori, identificând imaginile (flori, insecte, păsări etc) şi realizand cu ele un tablou de primavara; - rezolva exercitii de adunare si scadere; - numara crescator si descrescator în limitele 0-10, precum şi din 2 în 2; - recunoaşte vecinii unor cifre; - descrie aspecte de comportament corecte şi incorecte pe care le fac unii copii. STRATEGII DIDACTICE: 1.Metode si procedee: exercitiul, explicatia, conversatia, problematizarea, brainstorming-ul, munca în grup 2.Mijloace didactice: Tablou cu început de primavară, flori, fluturi, tablă magnetică, cifre magnetice, păsări, vază, copaci, cubul, alte imagini.

193

Modul ul 7 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

MODALITATI DE EVALUARE: evaluare orală, evaluare practică, chestionare orale, apreciere verbală, fisa de evaluare FORME DE ORGANIZARE: frontală, individuală, pe grupe. DURATA: 60 minute

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare:

Pe ce trebuie să cadă accentul în cadrul activităţilor integrate? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda. Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:

În activităţile integrate accentul va cădea pe acţiunile de grup şi nu pe cele frontale, astfel încât copiii să aibă posibilitatea de a se manifesta, de a observa, acţiona, gândi, de a-şi exprima ideile, a interpreta date, a face predicţii, cu alte cuvinte de a-şi asuma roluri şi responsabilităţi. Dacă ai răspuns corect, te felicit! Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.

194

Modul ul 7 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Subiecte pentru autoevaluare:

Întrebări de autoevaluare 1. Ce presupune o activitate integrată? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Activitatea integrată din grădiniţă ne conduce la realizarea unui scenariu bine gândit pentru o zi. Această activitate presupune

o împletire de

obiective care provin de la arii curriculare diferite, apelându-se la conţinuturi din diferite domenii. 2. Care este avantajul utilizării activităţilor integrate în grupa de copii? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:

195

Modul ul 7 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Activitatea integrată deţine succesul pentru că într-un mod plăcut, joc în special, se abordează conţinuturi din diferite domenii pentru realizarea unor obiective comune. Prin această modalitate, copilul se implică şi învaţă lucrând, fără a sesiza că această activitate este impusă. 3. De câte tipuri pot fi activităţile integrate? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Activităţile integrate propuse de planul de învăţământ sunt de patru tipuri, în funcţie de durată şi elementele de conţinut: -

activitate integrată care înglobează toate activităţile din programul unei zile şi care se desfăşoară pe parcursul întregii zile; activitate integrată care înglobează ALA şi ADE din ziua respectivă; activitate integrată care înglobează ADE din ziua respectivă; activitate integrată în care activitatea de bază este un anumit tip de ADE din ziua respectivă, în care sunt înglobate elemente din mai multe de, indiferent de programul zilei (în această activitate se poate integra un opţional, o temă dintr-un proiect educaţional).

4. De câte tipuri pot fi activităţile integrate? Scrie răspunsul tău aici: ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. ............................................................................................................. Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este: Activităţile integrate propuse de planul de învăţământ sunt de patru tipuri, în Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă răspunsurile date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în acest Modul.

196

Modul ul 7 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi dezamăgiţi, căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul teoretic şi cu siguranţă veţi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! Puteţi de asemenea, să vă notaţi eventualele nelămuriri, pentru a le clarifica în cadrul întâlnirilor faţă în faţă. Aţi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!! Continuaţi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti corespunzător în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru acest Modul.

197

Modul ul 7 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Subiecte pentru evaluare şi control

Aplicaţii Ai de realizat şi de postat ca şi document MS Office Word, pe pagina web a disciplinei, la butonul creat în acest scop în secţiunea specifică aferentă Săptămânii 14, rezolvarea la una din următoarele teme: 1. Propune un model de activitate integrată care înglobează toate activităţile din programul unei zile şi care se desfăşoară pe parcursul întregii zile; 2. Propune un model de activitate integrată care înglobează ALA şi ADE din ziua respectivă; 3. Propune un model de activitate integrată care înglobează ADE din ziua respectivă; 4. Propune un model de activitate integrată în care activitatea de bază este un anumit tip de ADE din ziua respectivă, în care sunt înglobate elemente din mai multe de, indiferent de programul zilei. Termen pentru postare: sfârşitul săptămânii 14.

198

Modul ul 7 – Peda gogi a î nvăţ ământ ul ui preşcol ar

Rezumatul acestui Modul: Prin activitate integrată se înţelege un demers global, în care graniţele dintre categoriile de activităţi dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu unitar, în scopul investigării unei teme. Demers concertat, coerent, care nu se desfăşoară fiindcă se cere, ci pentru că asigură un plus în educarea şi instruirea copiilor. Activităţile integrate vor

fi

cele

prezente

în

planificarea

calendaristică, proiectate conform planului de învăţământ, orarului aferent nivelului de vârstă susţinute de experienţa cadrului didactic. Activitatea integrată din grădiniţă ne conduce la realizarea unui scenariu bine gândit pentru o zi. Această activitate presupune o împletire de obiective care provin de la arii curriculare diferite, apelându-se la conţinuturi din diferite domenii. Activităţile integrate propuse de planul de învăţământ sunt de patru tipuri, în funcţie de durată şi elementele de conţinut: 

Activitate integrată care înglobează toate activităţile din

programul unei zile şi care se desfăşoară pe parcursul întregii zile; 

Activitate integrată care înglobează ALA şi ADE din ziua



Activitate integrată care înglobează ADE din ziua respectivă;



Activitate integrată în care activitatea de bază este un anumit

respectivă;

tip de ADE din ziua respectivă, în care sunt înglobate elemente din mai multe DE, indiferent de programul zilei.

199

Modul ul 7 – Peda gogi a învăţ ământ ul ui preşcol ar

Bibliografie obligatorie Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L., (2009), Educaţia timpurie, Ed. Paralela 45, Piteşti

Bibliografie suplimentară (facultativă) ***, 2008, Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), MECT

BIBLIOGRAFIE

1. Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L., (2009), Educaţia timpurie, Ed. Paralela 45, Piteşti 2. Popa, C., (coord.), (2007), Elemente de pedagogie preşcolară aplicată, Ed. Universităţii din Oradea 3. Ezechil, L., Lăzărescu Păişi, M., (2001), Laborator preşcolar – ghid metodologic, Ed. V&I Integral, Bucureşti

200

201