Patericul Mare Apoftegmele parintilor pustiei [PDF]

Zitiervorschau

PATERICUL MARE APOFTEGMELE PĂRINŢILOR PUSTIEI - COLECŢIA TEMATICĂ

T r a d u c e r e , in tr o d u c e r e şi n o te Pr. P ro f. C o n sta n tin COMAN

Editura Bizantină

Ilustraţi« copertăCuvloţtt Patericului (detaliu) . Mănăstirea Sucevlţ, Copertă: Marla Comun Ilustraţii Interior: Mlhal Comun Corectură: Pr. S o rin Tăncău; Viorica Dumltrenco

Concept Interior şl tehnoredactare: Tudor Coman Redactor: Sabin Preda

T ra d u c e re din lim ba

greacă după 7b M iya flspovmdv.

Genomia) LvĂĂoyt). Eiaa)'My))-Kelnevo-METătppami-

E xâha. 'Ek6oot| 1. Houxatrrriplou to Tcvioiov TT|ţ 0 cot6 kou, flavdpapa ©EaaotXovliaţq D e scrie re a C1P a B ib lio tecii N aţio n ale a R om âniei P a te ricu l M are / tra d .: p re o t prof. dr. C on stan tin Coman. - B u c u r e ş ti: E d itu ra B iza n tin ă , 2 0 1 6 ISBN 9 7 8 - 6 0 6 * 8 1 1 2 - 3 2 - 9 1. C om an , C o n stan tin (tr a d .)

28 D ifu zare p rin E d itu ra B izan tin ă, B u cu re şti, S tra d a M aced on iei nr. 1 8 , s e c to r 1, Tel. 0 7 5 1 1 6 6 1 1 8 , Fax. 0 2 1 / 3 1 0 8 6 0 7 C om en zi: t u d o r ® ed ltu ra b lz a n tln a .ro w w w .llb ra rla b lz a n tin a .ro

Copyright© Editura Bizantină

Părintelui H ariton din pustia Athonului, cu m etanie

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI Colecţia tem atică a Apoftegm elor Părinţilor pustiei ziceri, sentinţe, scurte istorisiri ale şi despre monahii din pustia Egiptului, sec. IV-V d.Hr. - se publică acum pentru prima dată în lim ba română, cu traducere integrală făcută după originalul grecesc, introducere şi note. Monument literar cu o istorie de peste 1.500 de ani, aparţinând pa­ trimoniului universal, cea mai răspândită şi populară car­ te după Biblie, prezentă şi lucrătoare neîntrerupt în viaţa Bisericii şi a creştinilor până astăzi, Apoftegmele Părinţilor pustiei au circulat de la început (sec. al V-lea) în două vari­ ante: Colecţia alfabetică şi Colecţia tematică. Colecţia tem atică este cea mai completă colecţie a Apof­ tegmelor Părinţilor pustiei, însumând un număr aproape dublu de apoftegme faţă de Colecţia alfabetică1, lucru pen­ tru care a şi prim it denumirea de Patericul Mare2. Colecţia alfabetică aşază apoftegmele pe autori şi au­ torii în ordinea alfabetului grecesc, începând cu Awa Antonie cel Mare şi sfârşind cu Awa Or (Omega, ultima literă a alfabetului grecesc). Având în vedere că ordinea literelor alfabetului grecesc este mult diferită de ordinea 1 Colecţia alfabetică însum ează aproximativ 1.000 de apoftegme (nu­ mărul variază uşor în funcţie de ediţie), iar Colecţia tematică (Ediţia Tesalonic) însum ează aproape 2 .0 0 0 de apoftegme.

2 „A fost preferat acest titlu deoarece versiunea tematică conţine toate apoftegmele Părinţilor pustiei” (To Miya rkpovwcâv. QepatiKrj ZvĂĂoytj. Eiaaycoyif-K£ijJ£Vo~M£Tâ nezeului nostru59. 34. Un frate s-a apropiat de Awa Ilie Isihastul, la obştea din peştera A w ei Sava, şi i-a zis: Awa, spune-mi cuvânt! Iar Bătrânul a zis fratelui: în zilele pă* rinţilor noştri, erau iubite aceste trei virtuţi: neagonisirea, blândeţea şi înfrânarea. Iar acum domneşte la monahi lăcom ia şi pofta pântecelui şi obrăznicia. Ce vrei, aceea ţine! 35. Se zicea despre A w a Teodor din Ferm e60 că pe aceste trei le avea mai de căpetenie decât multe: neagonisirea, nevoinţa61 şi fuga de oameni. 36. A spus A w a Teodor din Ferme că: Omul care * 59 Matei 1 2, 3 6. + “ Munte în nordul Nitriei, unde se nevoiau mulţi m onahi (ET). * 61Am tradus în lim ba rom ână term enul AoKt\aiţ prin nevoinţă, deşi nu redă fidel sensul etimologic. în vocabularul tehnic al limbii rom âne a intrat şi cuvântul grecesc ca atare, asceză, d ar acesta este folosit mai puţin şi cu un sens general. Este im portan t de sem nalat faptul c ă în limba rom ână s-a tradus de la început prin nevoinţă, cuvânt ce trim ite la ne-voire, adică la tăierea voii. Cuvântul g recesc asceză înseam nă exer­ ciţiu stăruitor şi e ste folosit până astăzi în spaţiul grecesc. Este o diferenţă de a c c e n t In lim ba rom ână, nevoinţa este term enul generic pentru strădaniile monahului, în tim p ce în limba greacă term enul generic este cel de asceză. Accentul pe nevoinţă este o particularitate a spiritualităţii m onahale rom âneşti. Lucrul acesta poate fi o b serv at până astăzi.

136

PATERICUL M ARE

stă în p ocăin ţă nu e ste leg at de poru ncă. 37. A în tre b a t A m m a T eodora pe Papa62 Teofil d espre cuvântul Apostolului, ad ică ce înseam nă: Răs­ cu m p ăraţi v rem ea 63. Ia r el i-a răsp u ns: Cuvântul ara­ tă câştigul. în ce fel? S-a a ră ta t v re m e de batjocură! C um pără cu sm eren ia şi în d elunga-răbdare vremea de b atjo cu ră şi a tra g e câştigul la tine. Vreme de ne­ cinste! în d u ră şi cu în d u rarea răscu m p ără vremea a ce a sta şi ai câştig. Şi to a te cele p otrivnice, dacă vrem, ni se fac n ou ă câştig. 3 8 . A zis iarăşi A m m a T eodora: S iliţi-vă să intraţi prin p o a r ta c e a strâ m tă 64. Căci, aşa cum copacii, dacă nu tr e c p rin zăpezi şi ploi nu p o t să aducă rod, la fel şi noi. Veacul a ce s ta e ste iarnă. Şi d acă nu trecem prin m ulte n ecazu ri şi în cercări, nu vom p utea să devenim m oşten itori ai îm p ărăţiei C erurilor65. 3 9 . A zis iarăşi a ceeaşi că: în văţătoru l este dator să fie străin de iu b irea de stăp ân ire şi de slava deşartă, să s te a d ep arte de m ândrie, să nu se lase amăgit de linguşiri sau o rb it de d aru ri, să nu fie biruit de pânte­ ce, să nu fie stăp ân it de m ânie, ci să fie îndelung răb­ dător, binevoitor, sm erin d u -se cu to a tă puterea, îngă­ d uit d e ceilalţi şi îngăduitor, grijuliu şi iubitor. 4 0 . A zis A w a Ioan Kolovos: Eu vreau ca omul să se îm p ă rtă şe a scă de to a te virtuţile. Pentru aceasta, scu lân d u-te dim ineaţa, în fiecare zi, pune început la ♦ “ Patriarhul Alexandriei ( 385-412). în primele veacuri creş­ tine titlul de papă avea o întrebuinţare largă şi se atribuia episcopilor, dar şi preoţilor. în cele din urmă s-a consacrat atribui­ rea acestui titlu episcopului de Alexandria şi episcopului Romei. (ET). ♦ “ Efeseni 5 ,1 6 . ♦ «Luca 1 3 ,2 4 . ♦ «Fapte 14,22.

DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE

137

toată virtutea şi porunca Iui Dumnezeu, în cea mai mare răbdare, cu fiică şi îndelungă-răbdare, în iubire de Dumnezeu cu toată dorirea sufletului şi a trupului şi multă sm erenie, în răbdare faţă de durerile inimii şi pază, în rugăciune multă şi cereri cu suspine, în cură­ ţia limbii şi paza ochilor. Defăimat şi nemânios, împă­ ciuitor şi nerăsplătind răul cu rău66, neluând în seamă căderile celorlalţi. Nu te măsura pe tine însuţi, ci fii mai prejos decât toată făptura, în lepădare de materie şi de toate cele după trup, în cruce, în luptă, în sărăcia cu duhul, în bună-vrere şi nevoinţă duhovnicească, în post, în pocăinţă şi plâns, în osteneala războiului, în discernământ, în curăţia sufletului, în împărtăşire de bine, lucrul mâinilor tale în linişte67, în privegheri de noapte, în foame şi sete, în frig şi lipsă de haine68, în suferinţe, închizând mormântul ca şi când eşti deja mort, încât să socoteşti că moartea îţi este aproape în fiecare zi. 41. A zis Awa Iosif Tebeul că trei lucruri au mare preţuire înaintea lui Dumnezeu: Când omul este bol­ nav şi se adaugă bolii şi alte ispite, iar acesta le pri­ meşte cu mulţumire; Al doilea este când cineva face toate lucrurile curate înaintea Domnului, fără nimic omenesc; Iar al treilea când cineva se aşază în supu­ nere faţă de părintele duhovnicesc şi se leapădă de toată voia proprie. 42. Povestea Awa Casian despre un anume Awa Ioan, întâistătător de obşte, că a fost mare în viaţa sa. Acesta, când i s-a apropiat sfârşitul şi pleca senin şi cu * “ Romani 1 2 , 1 7 . * 672 Tesaloniceni 3 ,1 2 . * “ 2 Corinteni 1 1 ,2 7 .

138

PA TER IC U L M A R E

d o r de D um nezeu, l-a u în c o n ju ra t fraţii, cerându-i să le lase c a m o şte n ire u n c u v â n t s c u r t şi m ântuitor, prin ca re v o r p u te a s ă aju n g ă la d e s ă v â rş ire a în Hristos. Ia r a ce la o ftân d a zis: N icio d a tă n -a m fă cu t voia pro­ p rie, n icio d ată n -a m în v ă ţa t p e cin e v a c e e a ce n-am făcu t eu m ai în a in te 69. 4 3 . A zis fericitu l Io an G ură d e A ur: Aşezându-te s ă cite şti cu vin te d u m n e z e ie şti, în tâ i ro a g ă pe Dum­ n ezeu s ă -ţi d e sch id ă o ch ii inim ii70 ta le , a şa în cât nu n u m ai s ă cite ş ti c e le s c ris e , ci s ă le şi faci, ca să nu stră b a te m s p re o s â n d a n o a s tră v ieţile şi cuvintele sfinţilor71. 4 4 . S p u n ea A w a lo a n Kflikas, eg u m en ul Raithului72, fraţilo r: Fiilor, cu m a m fu git d e lum e, să fugim şi d e p o ftele tru p u lu i73. 4 5 . A zis ia ră şi: Să u rm ă m exem p lu l p ărin ţilo r noş­ tri, cu c â tă a sp rim e şi lin iştire s e n ev o iau aici! 4 6 . A zis ia ră şi: Să n u sp u rcă m , fiilor, locul acesta, p e c a r e p ărin ţii n o ş tri l-a u c u ră ţit d e d raci. 4 7 . A zis ia ră şi: L ocu l a c e s ta e s te al nevoitorilor, nu al n egu storilo r. ♦ "E c o u al poruncii lui Hristos: iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chem a în îm părăţia Cerurilor... (Matei 5,19). ♦ 70Efeseni 1 ,1 8 . ♦ 71Vezi Luca 1 2 ,4 7 ; lacob 1 ,2 3 -2 5 . * 72Raitho sau Raithou se află pe ţărm ul de sud-vest al peninsulei Sinai, unde se aflau cele 12 izvoare şi cei 7 0 de copaci de finic (Ieşire 15, 27). Din secolul al IV-lea a existat aici o mănăstire, distrusă în anul 3 7 3 de barbari. în 5 4 0 a fost reconstruită şi fortificată de către Justinian şi a cunoscut o m are dezvoltare până la sfârşitul sec. al Vll-lea. + 73P oftele trupului, mai exact p oftele cărnii este o expresie biblică nou-testam entară frecvent folosită (Vezi: Gala* teni 5 ,1 6 ; Efeseni 2 ,3 ; 2 Petru 2 ,1 8 ; 1 Ioan 2 ,1 6 ).

DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE

139

48. Cum urcăm de la Ghetsimani pe Muntele Măs­ linilor, este mănăstirea Aw ei Avramie. în această mănăstire a fost egumen şi A w a Ioan Kizikinul. L-am întrebat pe acesta într-o zi, zicând: Awa, cum dobân­ deşte cineva virtutea? Şi a răspuns Bătrânul zicând: Dacă vrea cineva să dobândească virtutea, nu poate să o dobândească dacă nu urăşte răutatea potrivnică acesteia. Deci, dacă vrei să ai pururea lacrimi, urăşte râsul. Vrei să ai smerenie, urăşte mândria. Vrei să fii înfrânat, urăşte lăcomia pântecelui. Vrei să fii cumpă­ tat, urăşte viaţa desfrânată. Vrei să fii lipsit, urăşte iu­ birea de arginţi. Cel care vrea să fie locuitor al pustiei, urăşte cetăţile pentru sminteli. Cel care vrea să aibă liniştire, urăşte îndrăzneala. Cel care vrea să fie stră­ in, urăşte arătarea. Cel care vrea să-şi stăpânească mânia, urăşte petrecerea cu cei mulţi. Cel care vrea să nu ţină minte răul, să urască vorbirea de rău. Cel care vrea să fie nestingherit, să răm ână în singurătate. Cel care vrea să-şi ţină limba, să-şi închidă urechile ca să nu audă multe. Cel care vrea să aibă totdeauna frica lui Dumnezeu, să urască odihna trupească şi va iubi necazul şi strâm torarea. 49. Un frate l-a întrebat pe A w a Iosif, zicând: Dacă se întâmplă prigoană, este bine să pleci în pustie sau în lume? Şi a zis Bătrânul: Unde auzi că sunt orto­ docşi, acolo mergi, cât mai aproape de ei, şi să nu ai deloc prietenie cu vreun copil, nici să locuieşti îm­ preună cu acesta. Şi dacă este cu putinţă să rămâi în chilia ta, este bine. Şi să cultivi legumele tale, în loc să mergi la altul să ceri. Iarăşi a zis fratele: Vreau să stau

140

P A T E R IC U L M A R E

cu cin e v a în o b ş te , c a s ă m ă lin iş te s c sin g u r în chilie şi a c e la s ă -m i d e a lu c ru l m e u d e m â n ă şi să-m i poarte d e g rijă. Şi i- a z is B ă trâ n u l: P ă rin ţii n o ş tri nu voiau lu c ru a c e s ta . D a c ă n u ţii s e a m a , n u v e i o feri pâine ni­ m ă n u i, c ă c i n u t e v a lă s a s a ta n a 74. 50. Z ice a u d e s p r e A w a I s a a c c ă , a p ro a p e fiind de el sfâ rşitu l, a u v e n it la el p ă rin ţii şi i-a u zis: Ce vom fa ce d u p ă c e p le c i, p ă r in te ? I a r el a zis: Vedeţi cum a m m e r s e u în fa ţa v o a s tr ă ! D a că v o iţi şi voi să mă u rm a ţi şi s ă p ă z iţi p o ru n c ile lui D u m n ezeu , v a trimite h a ru l Lu i şi v a p ă z i lo c u l a c e s ta . I a r d a c ă nu le veţi p ăzi, n u v e ţi m a i r ă m â n e în lo c u l a c e s ta . Căci şi noi, câ n d u r m a s ă m o a r ă p ă rin ţii n o ş tri, n e în tristam , dar ţin â n d p o ru n c ile D o m n u lu i şi s fa tu rile lor, răm âneam c a şi c â n d a c e ia e r a u c u n o i. A şa s ă fa c e ţi şi voi şi vă v e ţi m â n tu i. 5 1 . U n fr a te a r u g a t p e A w a Ie r a x : Spune-m i cu­ v â n t c u m s ă m ă m â n tu ie s c . îi z ic e B ă trâ n u l: Stai în ch ilia ta . D a că flă m â n z e ş ti, m ă n â n c ă ; d a c ă însetezi, b e a ; şi n u v o rb i d e r ă u p e c in e v a ; şi te v ei m ântui. 5 2 . U n fr a te a în tr e b a t p e A w a K ro n ie : Ce voi face cu u ita r e a 75 c a r e îm i în r o b e ş te m in te a şi n u m ă lasă s ă s im t c â n d s e a p ro p ie d e m in e p ă c a tu l? Şi a zis Bă­ trâ n u l: C ând a u lu a t c h iv o tu l c e i d e a lt n e a m , pentru * * 74Răspunsul aw ei înseam nă probabil că felul acesta de viaţă monahală - adică să trăiască cineva închis şi altul să-l slujească şi să-l îngrijească - este potrivit pentru cei care au atins o anumită măsură a sfinţeniei. Dacă monahul este im atur duhovniceşte, aşa cum se pare că este cazul de faţă, există pericolul să eşueze şi să nu folosească pe nimeni, de aceea îl şi respinge (ET). + 75Este vorba despre uitarea sufletului care se datorează trândăvelii şi lenevirii. Este opusul trezviei, al privegherii minţii şi al inimii (ET).

DESPRE ÎNAINTAREA IN DESĂVÂRŞIRE

141

fapta rea a fiilo r lui Israel, l-au târât până l-au adus la locaşul lui Dagdn76, zeul lor. Atunci, a căzut fratele cu faţa la păm ânt şi a zis: Ce înseam nă aceasta? Iar Bătrânul a zis că: Dacă cei de alt neam77 vor ajunge să robească m intea omului cu propriile ei pricini, îl târăsc aşa până când îl aduc deasupra patimii celei nevăzute. în acel loc, aşadar, dacă mintea se întoarce şi-L caută pe Dumnezeu, şi îşi va aduce aminte de ju­ decata veşnică, înd ată patim a cade şi se face nevăzu­ tă. Căci scris este: Când te vei întoarce şi vei suspina, atunci te vei m ântui şi vei cunoaşte unde ai fo st78. 53. A zis A w a Krdnie: Dacă Moise nu ducea oile pe Muntele Sinai, nu ar fi văzut focul în rug.79 Atunci un frate a în treb at pe Bătrân: Drept ce poate fi luat rugul? Şi i-a zis că rugul este luat drept lucrarea trupească; căci scris este: A sem enea este îm părăţia Cerurilor cu o com oară ascunsă în ţarin ă80. A zis fratele către Bă­ trân: Aşadar, fără osteneala trupească nu înaintează omul în vreo vrednicie? Şi Bătrânul i-a răspuns: Din vechime este scris: Cu ochii aţintiţi asupra lui lisus, în­

cepătorul şi Plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a su ferit crucea81. Şi David spune iarăşi: Nu voi da somn ochilor m ei şi genelor mele dormire şi odihnă tâm plelor m ele...82 şi celelalte. + 76Zeul filistenilor. D espre incidentul cu răpirea chivotului de către filisteni şi d u ce re a lui în tem plul zeului lor, Dagon, vezi IRegi 4 ,3 -2 2 şi 5 , 1 -2 . * *” Aici îi înţelegem pe draci care întot­ deauna pân desc prilejul să în ro b ească sufletul, în special când el însuşi îi p ro v o acă în tr-u n o a recare fel (ET). * ™Isaia 3 0 ,1 5 . * 79Vezi Ieşire 3 ,1 - 6 . * “ M atei 1 3 ,4 4 . * “ Evrei 1 2 ,2 . * “ Psal­ mul 1 3 1 ,2 - 5 . L a în treb area fratelui dacă fără truda trupului nu poate cineva să înain teze, c a răspuns, A w a aduce primul şi cel

142

P A T E R IC U L M A R E

54. Un frate a rugat pe A w a Kr6nie: Spune-mi cu­ vânt! Şi i-a spus lui: Când s-a dus Elisei la sunamiteancă, a aflat-o stearpă; dar ea a zăm islit şi a născut prin venirea lui Elisei.83 A zis lui fratele: Ce înseamnă cuvân­ tul acesta? Şi Bătrânul a zis: Sufletul, dacă veghează84 şi se adună din griji şi p ărăseşte vrerile sale, atunci Duhul lui Dumnezeu îl cercetează şi poate să nască, deoarece altfel este sterp. 55. A zis A w a M acarie: Să nu dorm i în chilia fratelui care are faimă rea. 56. Un frate a întrebat pe A w a M acarie cel Mare des­ pre desăvârşire. Şi răspunzând Bătrânul a spus: Dacă dobândeşte omul sm erenie m are în inima lui şi în trup; şi dacă nu se m ăsoară pe sine în niciun lucru, ci mai cu­ rând se aşază pe sine în sm erenie mai prejos decât orice făptură; şi nu judecă în niciun fel pe nimeni decât numai m ai im p o rtan t exem plu, p e Dom nul, c a re „în lo c de bucuria lui de m ai d in ain te, a su fe rit cru c e ” şi p e p ro ro cu l David, omul care a aflat „în inim a lui" pe D um nezeu, şi plin de iubire şi zel sfânt p ro m ite că nu -şi v a îngăd ui n ici c e a m ai m ică odihnă, înainte să p reg ătească lo c p o triv it p e n tru chivot, ad ică pentru casa lui Dum nezeu. Pe u rm ele D om nului au m e rs A postolii şi toată cea­ ta sfin ţilo r şi a m a rtirilo r B ise ricii. T ru d a tru pului trebuie s-o în ţeleg em în două felu ri: una e s te tru d a p e c a re călugărul o de­ pune în fiecare zi p e n tru a îm p lin i în d a to ririle lui călugăreşti, în m om entul co n sacrării, călu găru l l-a a u zit p e p ărin tele lui du­ hov nicesc că l-a o fe rit în ta in ă lui D um nezeu, că e ste chem at să se p reg ătească nu sp re od ihnă, nu sp re lip sa de griji, nu spre con fo rt..., ci sp re lup te d u hov niceşti, sp re în frân are a trupului... şi sp re to a te cele am are şi tru d ito a re ale v ie ţii fericite în Dum­ nezeu (d in slu jb a sch im ei cele i m ari). Şi v a flăm ânzi şi va înseta şi va priveghea şi va fi p re g ă tit să su fe re cu b u cu rie orice oste­ neală şi d u rere pe c a re D um nezeu i-o v a ce re în drum ul vieţii

DESPRE ÎNAINTAREA ÎN DESĂVÂRŞIRE

143

pe sine; şi rabdă defăim area; şi aruncă din inima sa toa­ tă răutatea; şi se sileşte pe sine să fie îndelung-răbdător, bun, iubitor de fraţi, cumpătat, înfrânat - căci scris este:

A celor ce se silesc este îm părăţia Cerurilor şi cei ce se silesc pun m âna p e ea.85 Şi vede drept cu ochii săi; şi are paza limbii; şi îşi întoarce auzul de la orice lucru deşert şi vătăm ător de suflet; şi dreptatea mâinilor sale şi cu­ răţia inimii să fie spre Dumnezeu; şi nepătarea trupului; şi să aibă aducerea am inte de moarte înaintea ochilor în fiecare zi; şi lepădarea de mânia şi răutatea duhov­ nicească; şi lepădarea de cele materiale şi de plăcerile trupeşti; şi lepădarea de diavol şi de toate lucrările lui; şi, desigur, unirea cu Dumnezeu, împăratul tuturor, şi cu toate poruncile Lui; şi să răm ână neîncetat în to t locul şi în to t lucrul, şi în toată fapta lângă Dumnezeu; fără acestea nu poate să fie d esăvârşit sale călugăreşti. Al doilea înţeles al trudei trupului este lucrarea practică. Ceea ce ne spune Sfântul Casian Romanul este foarte expresiv: „Având în vedere poruncile apostolice, Sfinţii Părinţi ai Egiptului nu lasă niciodată pe călugări să rămână fără lucrare şi mai ales pe cei tineri, pentru că ştiu că prin răbdarea lucrării alungă acedia, îşi procură hrana şi ajută pe cei care au nevoie". Şi mai jos adaugă: „De asemenea. Părinţii spun că cel care lu­ crează se războieşte de cele mai multe ori cu un demon şi este chinuit de acesta, în timp ce leneşul este înrobit de mii de duhuri viclene” [Filocalia vol.l Către Castor, episcopul, cap. 60. Despre acedie) vezi 2 Tesaloniceni 3,6-12. şi Apoftegma Ii, 75 (ET). * 834 Regi 4,8-37. * ^Cuvintele Wj dvOpuxnâpeoKoi -, ci în curăţia ini­ mii, tem ându-vă de Dom nul. * "Vezi Matei 6 ,1 -1 8 . De reţinut

DESPRE A NU FACE NIMIC SPRE ARĂTARE

469

şi a plecat întristat? Şi a zis lui Bătrânul: Adevărat, nu i-am spus, pentru că este vorbăreţ şi vrea să fie slăvit pentru cuvinte străine. 10. Un alt frate l-a întrebat, zicând: Awa, vrei să nu mănânc câteva zile pâine? Şi i-a zis lui Bătrânul: Bine faci, căci şi eu am făcut aşa. Şi i-a zis lui fratele: Vreau, deci, să duc năutul meu la m oară şi să fac făină. Şi Bă­ trânul i-a zis. Dacă iarăşi mergi la moară, mai bine fă-ţi pâine. Ce nevoie este de ieşirea aceasta? 11. Un alt frate a venit la el şi a început să vorbeas­ că şi să cerceteze lucruri pe care încă nu începuse să lelucreze. Şi a zis lui Bătrânul: Nu ai găsit corabia, nici nu ai pus lucrurile şi, înainte de a călători, ai ajuns deja în cetatea aceea? Mai întâi fă lucrarea. Şi după ce o faci, ajungi şi la cele despre care vorbeşti acum. 12. Povestea unul dintre Părinţi despre Awa Te­ odor din Ferme: Am fost odată, într-o seară, la el şi l-am găsit purtând căm aşa tăiată şi având pieptul gol şi fesul lăsat pe faţă. Şi, iată, cineva din sat a venit să-l vadă. Şi bătând acela, Bătrânul a ieşit să-i deschidă şiîntâmpinându-1, a stat în uşă vorbind cu el. Iar eu, luând un petic de veşmânt, i-am acoperit umerii. Bă­ trânul, însă, a întins mâna şi l-a dat jos. Şi cum a ple­ cat săteanul, i-am zis: Aw a, de ce ai făcut aceasta? însemnătatea acestei atitudini date şi de faptul că Mântuitorul Hristos, din toate sfaturile pe care le-ar fi putut da în legătură cu nodul de a face fapte bune, se opreşte numai la recomandarea de a nu le face pentru a fi văzuţi de oameni, ci de a le face în as­ cuns pentru a fi văzuţi de Dumnezeu Tatăl Care vede în ascuns. Semnalăm şi cu acest prilej consecvenţa cu care părinţii pustiei se conformează Evangheliei Mântuitorului Hristos.

470

PATERICUL MARE

Omul a venit să se folosească, nu să se smintească. Şi mi-a zis Bătrânul: Ce spui, Awa? Suntem încă robiţi oamenilor? Am făcut ceea ce trebuia. A trecut, deja! Cel care vrea să se folosească, se va folosi, iar cel care vrea să se smintească, se va sminti. Eu, aşa cum mă aflu, aşa îl voi întâmpina. Şi a poruncit ucenicului său, zicând: Dacă vine cineva şi vrea să mă vadă, să nu-i spui nimic omeneşte, ci dacă mănânc, spune: mănân­ că!, dacă dorm, spune: doarme! 13. A auzit odată guvernatorul despre Awa Moise şi a mers la Schit ca să-l vadă. Şi au dat de veste uliii Bătrânului acest lucru şi s-a ridicat şi a plecat la locul mlăştinos25. Acela l-a întâlnit pe drum şi i-a zis: Spu­ ne-mi, Bătrâne, unde este chilia Awei Moise? Şi i-a zis Bătrânul: Ce vreţi de la el? Este un om nebun! Şi ve­ nind guvernatorul la biserică, a zis clericilor: Auzind cele despre Awa Moise, am venit să-l văd, dar, iată, am întâlnit pe drum un Bătrân care mergea în Egipt şi l-am întrebat unde este chilia Awei Moise, iar ace­ la mi-a zis: Ce vrei de la el? Acela este nebun! Auzind aceasta, preoţii s-au întristat, zicând: Ce fel de Bătrân a fost acela care a vorbit aşa împotriva Sfântului? Iar în­ soţitorii guvernatorului au zis: Era un Bătrân care pur­ ta haine vechi, înalt şi negricios. Iar ei au zis: Acela este Awa Moise şi, pentru că nu voia să vă întâlnească, v-a * 2SElos este un loc mlăştinos din adâncul pustiului Schitului, unde ţânţarii erau mari ca viespile, aşa cum ne informează Paladie, şi puteau să găurească şi pielea fiarelor sălbatice. Acesta constituia un loc inaccesibil vizitatorilor Schitului, în timp ce pentru un pustnic care avea intenţia să scape de întâlnirea cu aceştia era un refugiu. Vezi Paladie, Istoria lausiacă, cap. 18.

DESPRE A NU FACE NIMIC SP R E ARĂTARE

471

zis acestea. Şi folosindu-se m ult, guvernatorul a plecat 14. Un frate l-a în tre b a t p e A w a M6tie, zicând: Dacă plec să stau în tr-u n loc, cum vrei să vieţuiesc acolo? A zis lui B ătrân u l: D acă locuieşti într-un loc, să nu urmăreşti să-ţi câştigi num e din ceva, că nu mergi la slujbă sau că la agap ă nu m ănânci. Căci acestea îţi fac nume d eşert şi la u rm ă vei afla supărare, căci oa­ menii, acolo unde g ă se sc astfel de lucruri, acolo alear­ gă. A zis lui fratele: Ce să fac, deci? A zis lui Bătrânul: Oriunde te aşezi, să te p o rţi la fel cu toţi ceilalţi şi ce vezi la cei evlavioşi, d esp re c a re ai înştiinţare, aceea să faci. Şi vei afla odihnă. Căci a ce a sta este smerenie, să fii la fel ca ceilalţi. Şi oam enii, când te vor vedea ieşind, te vor socoti la fel ca pe to ţi ceilalţi şi nimeni nu-ţi va face tulburare. 15. Awa Nisterie cel M are m ergea prin pustie îm­ preună cu un frate. Şi văzân d un b alaur26, au fugit A zis fratele: Şi tu te tem i, p ărin te? Şi a zis lui Bătrânul: Nu mă tem, fiule, d a r îm i e ste de folos că am fugit, pentru că altfel nu aş fi p u tu t să scap de duhul slavei deşarte. 16. A vrut od ată cârm u ito ru l ţinutului să vadă pe Awa Pimen, d ar B ătrân u l nu a încuviinţat. Atunci, sub cuvânt că este rău făcător, au p rins pe hui surorii lui şi l-au aruncat în în ch isoare, zicând: Dacă va veni Bă­ trânul şi ne va ru ga p en tru el, îl voi elibera. Şi venind* * “ Cuvântul Sp&Ktov din te x tu l vechi se foloseşte în textele hagiologice cu sensul d e ş a r p e m a re , sa u de fiară m âncătoare de oameni. în cazul la c a r e s e re fe ră ap oftegm a, s-a statornicit părerea că este v o rb a d e s p re crocod ili.

472

PATERICUL MARE

sora acestuia, plângea la p o artă. D ar e l nu i-a răspuns în niciun fel. Iar ea îl o că ra zicân d : îm p ie trit ce eşti, ai milă de m ine, că e ste sin gu ru l m eu fiu. Ia r el a trimis să i se spună: Pim en nu a n ă scu t cop ii. Şi aşa a plecat Auzind aceasta, cârm u itoru l a trim is la el zicând: Şi numai cu cuvântul d acă p o ru n ceşti, îl voi elibera. Iar Bătrânul i-a răspuns, zicând: C ercetează potrivit legi­ lor. Şi dacă este v redn ic de m o arte, să m oară, iar dacă nu este, fă cum vrei27. 17. A zis A w a Pim en: Înv aţă in im a să păzească cele ce învaţă lim ba ta. 18. A zis iarăşi: O amenii v o rb e sc la m ăsura desă­ vârşită, dar lucrează la m ăsura cea m ai m ică. 19. Zicea A w a Daniil: Am m ers o d ată la A w a Pi­ men şi am gustat ceva îm preună. Şi n e-a zis: Mergeţi şi vă odihniţi puţin, fraţilor. Au plecat, deci, fraţii să se odihnească puţin şi eu am răm as s ă v o rbesc singur cu eL Şi ridicându-mă, am m ers în chilia lui. Cum m-a văzut venind spre el, se făcea că doarm e. Căci aceasta era lucrarea Bătrânului: a face to tu l în ascuns. 20. A zis A w a Pim en: Cel care în o rice chip urmă­ reşte prietenia oamenilor, se înd ep ărtează de priete­ nia lui Dumnezeu. Nu este bine să v rei să placi tutu­ ror. Vai de voi, zice, când to ţi oam enii vă vor lăuda28. 21. A m ers odată A w a Adelfie, episcopul de Niloupole29, la A w a Sisoe, în m untele A w ei Antonie. Şi * 27în P atericul alfabetic, apoftegma se încheie cu fraza: „Atunci, auzind cârmuitorul, l-a eliberat pe acesta". * * 28Luca 6,26. * 29Cetatea Nilului se găsea în Oaza Faium, lângă braţul apusean al Nilului. In ţinutul acesta unde se aflau multe ruine ale cetăţi­ lor vechi greceşti s-au găsit mii de papirusuri.

D ESPR E A NU FACE N IM IC SP R E ARĂTARE

473

când urm a s ă ia s ă , î n a i n t e d e a p le c a , i-a fă c u t să gus­ te ceva d im in e a ţă . E r a v r e m e d e p o s t Şi cum a pus masa, iată n iş te f r a ţ i a u b ă t u t la u ş ă . A zis, d eci, u ce­ nicului său : D ă -le p u ţ in t e r c i, fiin d c ă v in d e la o ste ­ neală. L e-a z is l o r A w a A d e lfie : L a s ă -i acu m , c a să nu spună că A w a S is o e m ă n â n c ă î n c ă d e d im in eaţă. Şi l-a privit A w a ş i a z is f r a t e l u i i a r ă ş i: M erg i ş i d ă-le! Şi I aceia cum au v ă z u t t e r c iu l, a u z is : A v e ţi s tră in i? O are nu mănâncă ş i A w a î m p r e u n ă c u v o i? Şi le -a zis lo r | fratele: Da. Şi a u î n c e p u t s ă s e n e c ă je a s c ă şi s ă zică: Să va ierte D u m n e z e u c ă a ţ i l ă s a t p e B ă tr â n s ă m ăn ân ce în zi de p o st. O a re n u ş t iţ i c ă s e v a n e v o i m u lte zile pentru a c e a sta ? Ş i a u z in d u -i e p is c o p u l, a p u s m etan ie Bătrânului, z icâ n d : I a r t ă - m ă , A w a , c ă a m g â n d it o m e­ neşte. Tu ai fă c u t lu c r u l lu i D u m n e z e u . Ş i a zis A w e i Sisoe: Dacă D u m n e z e u n u s lă v e ş t e p e o m , slav a o a­ menilor nu e s te n im ic . 22. A în t r e b a t A w a A m u n d in R a ith p e A w a Si­ soe, zicând: C ân d c i t e s c S c r ip t u r a , g ân d u l m eu v rea săînfrum useţeze c u v â n tu l, c a s ă p o t d a ră s p u n s când mă întreabă. A z is lu i B ă t r â n u l: N u e s t e n e v o ie , ci m ai curând din m in te a p r e a c u r a t a s ă d o b â n d e ş ti p en tru tine şi lipsa g r ijii ş i a v o r b i 30. 23. A v e n it o d a tă g u v e r n a t o r u l s ă v a d ă p e A w a * * "întrucât exprimarea este un pic eliptică, simţim nevoia să spunem că apoftegma se referă la faptul de a nu te îngriji ce să vorbeşti şi la faptul că a vorbi este dat de Domnul. Preocuparea exclusivă ar urma să fie strădania pentru curăţirea minţii. Este o evidentă trimitere la cuvintele Mântuitorului: Iar când vă vor da

pevoi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va davouă în ceasul acela ce să vorbiţi; (Matei 1 0 ,1 9 ).

474

PATERICUL MARE

Simon. Iar acesta, auzind, şi-a pus cingătoarea şi a plecat la un finic să-l cureţe. Aceia, ajungând, au stri­ gat: Bătrâne, unde este anahoretul? Iar el a zis: Nu este aici niciun anahoret. Şi auzind au plecat. 24. A venit altă dată un alt cârm uitor să-l vadă pe acesta, dar clericii, luându-le înainte, i-au zis: Awa, pregăteşte-te, că guvernatorul, auzind despre tine, vine să fie binecuvântat de tine. Iar el a zis: Da, mă pregătesc. Şi îmbrăcându-se cu rasa sa peticită şi lu­ ând pâine şi brânză în mână, s-a rid icat şi a stat la poartă mâncând. Şi venind cârmuitorul cu suita sa şi văzându-1, l-au dispreţuit, zicând: Acesta este anaho­ retul despre care am auzit? Şi îndată au plecat înapoi. 25. A mers un frate la A wa Serapion şi Bătrânul l-a îndemnat să facă rugăciunea după obişnuinţă. Iar el, zicând că este păcătos şi străin de schima monahală însăşi, nu s-a supus. A vrut, de asemenea, să-i spele picioarele, dar folosind aceleaşi cuvinte, nu a primit Atunci i-a făcut ceva să guste. A început să mănânce, iar Bătrânul îl sfătuia, zicând: Fiule, dacă vrei să te foloseşti, aşteaptă cu răbdare în chilia ta şi ia aminte la tine şi la lucrul tău de mână. Căci nu-ţi aduce atâta folos să vizitezi pe alţii cât să stai în chilia ta. Iar el, auzind acestea, s-a amărât şi s-a schimbat la faţă, încât nu putea să se ascundă de Bătrân. Deci, i-a zis Awa Se­ rapion: Până acum ziceai „sunt păcătos" şi te osândeai pe tine însuţi că nu eşti vrednic să trăieşti, iar acum, deoarece cu dragoste te sfătuiesc, te-ai mâniat atâta? Dacă vrei să fii smerit, învaţă să primeşti cu bărbăţie cele care vin de la ceilalţi şi să nu pună stăpânire pe

D ESPRE A NU FACE NIMIC SPRE ARĂTARE

475

tine cuvintele d eşarte. Auzind acestea, fratele, a pus metanie Bătrânului şi a p lecat folosindu-se mult. 26. A zis Sfânta Sin clitichia: Aşa cum comoara care se arată se îm p u ţin ează şi piere, la fel şi virtutea care se arată şi se face cu noscu tă piere. Şi aşa cum lumâ­ narea se to peşte de la faţa focului31, la fel şi sufletul se risipeşte din pricin a lau d elor şi slăbeşte. 27. A zis iarăşi: A şa cum nu este cu putinţă să avem în acelaşi tim p şi planta, şi săm ânţa, tot aşa este cu neputinţă ca, în co n ju raţi de slava omenească fiind, să aducem rod ceresc. 28. Odată, în tim p ce A w a Tithoe stătea, un frate era lângă el. Şi nevăzându-1, a oftat. Nu a înţeles că un frate era lângă el, căci e ra în extaz. Şi făcând metanie, a zis: Iartă-mă frate, că nu am devenit încă monah, de vreme ce am o ftat în ain te a ta. 29. Ziceau d esp re un B ătrân din ţinuturile de jos că vieţuia în lin iştire şi un credincios mirean îl slujea. S-a întâmplat ca fiul m ireanului să se îmbolnăvească. Şi s-a rugat mult m ireanu l de B ătrân să vină şi să facă rugăciune pentru copil. Şi ridicându-se Bătrânul, a ieşit împreună cu el. Şi alergând mireanul, a intrat în casă, zicând: Veniţi în întâm pinarea anahoretului. Şi văzându-i Bătrânul de d ep arte că au ieşit cu făclii, a înţeles ce se întâm plă şi, dezbrăcându-se de hainele sale, le-a dus la râu şi a în cep u t să le spele, stând gol. Iar cel care-1 slu jea pe el, văzând aceasta, s-a ruşinat şi,rugându-i pe oam eni, le-a zis: întoarceţi-vă înapoi, căci Bătrânul şi-a ie ş it din fire. Şi venind la el, i-a zis:* * 3tVezi Psalmul 6 6 , 2 .

4 7 1

m ra a jL K A C E

M m , d e c t m f i a * aceasta? Toţi au zts