Păsările", de Aristofan (REZUMAT) [PDF]

Zitiervorschau

REZUMATUL PIESEI ”PĂSĂRILE”, DE ARISTOFAN Unii ar putea considera această piesă o simplă comedie fantezistă, însă criticii au văzut în ea o satiră politică a visului imperial al atenienilor care au declanşat expediţia dezastruoasă din 415 pentru cucerirea Siracuzei (Sicilia). Scena începe într-un ținut pustiu, cu stânci și tufișuri. Dinspre cetate intră doi atenieni – Euelpides-Trage-Nădejde, cu o gaiță în mâini și Pisthetairos-PrietenCredincios, cu o cioară. Pisthetairos este atât de dezgustat de conducătorii cetăţii sale, încât decide să-și părăsească țara pentru a căuta un loc tihnit pentru a trăi. Îl trage și pe Eulpides în urma sa. Cei doi au decis să meargă la Pupăză să le spună dacă nu a văzut, din zbor, o țară mai bună pentru ei: ”Ne-ndrumează/ Spre o cetate cu lână bună,/ Să ne-odihnim pe moale, ca pe-o blană...” Nici una dintre propunerile păsării nu le conveni, în schimb, Pisthetairos veni cu ideea să întemeieze un stat al păsărilor - o cetate între cer și pământ - în care atât el, cât și păsările vor putea trăi demn. Astfel, zburătoarele își vor recăpăta măreția, ce și-o meritau încă din străbuni, și vor stăpâni peste oameni și viețuitoare, iar Zeii vor pieri de foame, căci oamenii jertfele le vor aduce păsărilor. Toate păsările au fost încântate de propunerea pământeanului și începură să construiască o cetate în văzduh, împrejmuind-ul, iar mijlocul l-au întărit puternic cu rânduri tari de zid de cărămid, astfel încât nici un pământean neinvitat sau nici un Zeu să nu poată trece în sttaul lor. Oamenii au fost înștiințați că păsările le sunt stăpâne, că jetfele de ele sunt primite mai întâi și-apoi de Zei și s-au supus. Însă au tot încercat să treacă zidul orașului anunțând diferite pretexte pentru a ajunge la păsări. Pisthetairos împreună cu păsările-prietene alungau oamenii indezirabili, care își doreai şi ei să locuiască aici. În același timp, Zeii au început să se simtă înfometați. Oamenii nu le mai aduceau jertfe și nici miresmele de coapse nu mai ajungeau până la ei. Aflând de mânia lui Zeus, însuși Prometeu s-a înfățișat în fața lui Pisthetairos pentru a-l înștiința despre soarta Zeilor și pentru a-l povățui. Prometeu, îl anunță că în scurt timp vor veni la poarta cetății solie de la Zeus și tribali, dar îl sfătuie să nu-i primească până nu le dă păsărilor al lumii sceptru, stăpânit de Zesu și pe Domnia – stăpâna fulgerului lui Zeus - de nevastă lui Pisthetairos.

Pământeanul face întocmai cum îl povățuise Prometeu. Pisthetairos ajunge la un pact cu Poseidon și Heracles, solii lui Zeus, prin care păsările le promit pacea celor din ceruri, în schimbul Domniei și a sceptrului. Piesa se sfârșește cu nunta lui Pisthetairos, întemeietorul Cetății-Cucului-dinNouri, și a Domniei.