Paralela Luceafarul Si Riga [PDF]

Zitiervorschau

Paralela,,Luceafarul’’ de Mihai Eminescu si ,,Riga Crypto...’’De Ion Barbu

Prin surprinderea iubirii a două fiinţe aparţinând unor lumi diferite (reală şi fantastică) textul se pretează la comparaţia cu alte două capodopere ale literaturii române: “Luceafărul” de M.Eminescu şi “Riga Crypto şi lapona Enigel” de Ion Barbu. Primul surprinde iubirea imposibilă dintre o fată de împărat şi un astru. Problematica geniului este dezbătută de poet din perspectiva filozofiei lui Schopenhauer. Cunoaşterea lumii este accesibilă numai omului de geniu, singurul capabil să depăşească sfera strâmtă a subiectivităţii şi să se obiectiveze, aplicându-se exclusiv domeniului cunoaşterii. Spre deosebire de el, omul obişnuit nu-şi poate depăşi condiţia subiectivă, nu poate ieşi din marginile acestui dat. Eminescu tălmăceşte artistic doctrina schopenhaueriană, înzestrându-şi eroul nu numai cu atributele cunoaşterii raţionale, ci şi cu o mare capacitate afectivă. Această capacitate afectivă a Luceafărului, devenit simbol al omului de geniu, este punctul generator al alegoriei în poemul eminescian. Fata de împărat este pentru Hyperion nu numai obiectul cunoaşterii sale, ci şi iubita sa, obiectul unei pasiuni arzătoare. Mistuitoarea sete de iubire îl determină să se hotărască la sacrificiu: abandonarea condiţiei sale de fiinţă nemuritoare. Hotărârea devine simbol al iubirii văzute ca ideal tangibil doar prin credinţă, devotament şi spirit de sacrificu. În ordinea alegorică a poemului, ea echivaleazăcu puterea lui de a-şi depăşi condiţia şi de a se consacra exclusiv obiectului cunoaşterii. Nu tot aşa reacţionează fata. Deşi îl doreşte şi îl invocă de două ori, tot de atâtea ori îl respinge pentru că nu-l înţelege şi pentru că apropierea lui o sperie. După ce depăşeşte criza provocată de nostalgia necunoscutului revine la condiţia comună tuturor celor deopotrivă cu ea. Izolat prin chiar calităţile sale excepţionale, Hyperion- geniul va rămâne “nemuritor” prin forţa gândirii, dar “rece” în plan afectiv. Al doilea poem, “Riga Crypto…” a fost numit chiar de autorul lui drept “un Luceafăr întors”, deoarece fiinţa superioară este de această dată feminină, iar cea inferioară – masculină.

Pagina 1 din 2

Poemul este o alegorie a incompatibilităţii dintre regnuri. Riga Crypto şi lapona Enigel nu pot “nunti”, fiinţele lor sunt ireconciliabile, aspiraţiile nu coincid. Regele-ciupercă tinde să pătrundă în lumea laponei, smulgându-se dintr-un orizont limitat, din “teluricul său trai”; fata aspiră spre soare, spre spaţiul luminii, nelimitat. În lunga călătorie spre soare, întâlnirea cu Riga Crypto e doar o capacană, pe care o ocoleşte cu luciditate. Crypto şi Enigel sunt simboluri ale unui sistem polarizat în care contrariile se atrag, dar contactul este imposibil, datorită structurii incompatibile a celor două personaje. Pentru Crypto, ieşirea din “cerul lui strâmt” , ca să folosim o expresie eminesciană, înseamnă mutaţia dintr-un regn în altul, adică moartea. Pentru Enigel, aspiraţia spre soare, spre spiritualitate e o firească evoluţie spre un ţel mai înalt a chiar fiinţei umane, pentru că numai ea are “fântână-n piept”, adică posibilitatea de reflectare, deci numai ea are conştiinţa prin care omul îşi depăşeşte marginile fatale ale propriei sale zidiri fizice. Pentru fiinţele inferioare, “pahar e gândul, cu otravă”, “ca la nebunul rigă Crypto”; aspirând să-şi depăşească condiţia, prin iubire, a intrat în spaţiul ucigător al soarelui. Riga devine o ciupercă otrăvitoare, finalul fiind o subtilă aşezare în legendă a destinului plantelor otrăvitoare care ar fi fiinţe alienate, “nebune”, doborâte de o aspiraţie mult prea mare faţă de mărginita lor putere. Totuşi, drama este a lui Enigel, nu a lui Crypto. Acesta apare în visul fiinţei superioare, este deci problema ei, reprezintă tentaţia sau tot ceea ce stinghereşte omul în aspiraţia lui spre înalt. Deşi tema este comună, ca şi motivul visului, cele doua opere sunt diferite prin maniera de abordare, care se pretează unor curente literare diferite: romantism, modernism şi ermetism sau onirism şi suprarealism.

Pagina 2 din 2