Paradis in Destramare [PDF]

Zitiervorschau

PARADIS IN DESTRAMARE “Paradis in destramare” de Lucian Blaga face parte din volumul “Lauda somnului”, aparut in 1929 si reface latura religioasa a liricii blagiene, sub aspectul raportarii ei la mit, mai exact la pierderea spatiului si timpului originar, mitic. Lirismul obiectiv, ca forma de expresie a ideilor poetice permite conturarea unor imagini vizuale ce concretizeaza mesajul transmis in mod plastic, prin ipostaze ierarhice ale decaderii Paradisului. Tabloul edenic sta sub semnul mortii, al abandonarii mesagerilor divintatii de catre forul superior. Cuvintele simbol precum “portarul”, “serfaimii”, “arhangelii”, “porumbelul sfantului duh”, “ingerii goi”, “paianjenii”, sunt punctele centrale ale imaginilor Paradisului invadat de profan. Incipitul poeziei face o intruziune in Paradisul pustiit prin imaginea portarului care reproduce o ipostaza trista a apostolului Petru, cel care in traditia populara pazea portile Raiului. Forta divina l-a parasit, tine in mana “un cotor de spada fara de flacari”, iar rolul i-a fost anulat pentru ca nu are cu cine sa se mai lupte si se simte deja invins. Porumbelul Sfantului Duh, simbol al puritatii, al fortei divine, este cel care stinge ultimele lumini, care inchide astfel ultimele surse ale cunoasterii prin Dumnezeu. Exclamatia “vai mie, vai tie” prevesteste iminenta mortii, a invadarii spatiului sacru de profan. Profanul a invadat sacrul si anuleaza pe rand semnele divinului. Simbolurile divinitatii intra sub incidenta timpului obisnuit si “se destrama”. Stilistic, textul mizeaza pe ingambament, epitet si metafora. Epitetul sustine caracterul descriptiv si completeaza tabloul decaderii Edenului:”serafimi cu parul nins”, “ingeri goi”, “trupul trist”. Expresivitatea, o alta caracteristica a textului poetic este astfel realizata plecand de la sintagmele metaforice generatoare

de imagini vizuale ale decaderii iminente. Metafora “inseteaza dupa adevar” accentueaza sentimentul acut al alunecarii in hau, in intuneric, sentiment care il insoteste pe fiecare dintre mesagerii divinitatii. Sentimentul destramarii cosmicului, al mortii universului este acutizat prin aceasta alegorie a decaderii Paradisului, sursa originara a cunoasterii luciferice, a lumii tainice, misterioase.