Opere vol. IV [PDF]

Zitiervorschau

PLATON Opere

IV

CLASICII FILOSOFIEI UNIVERS A LE

nAATON01:

l---:.1 _ ..

ATIANTA !!..'

CLASICD FILOSOFIEI UNIVERSALE

PLATON

1

1--11_,_,

--

__

OPERE IV

EDITURA ŞTIINTIFICA ŞI ENCICLOPEDICA BUCUREŞTI, 1983

1

Ediţie tngrijitll de PETRU CREŢIA

Interpretările:

la dialogurile platonice CONSTANTIN NOICA la Comentariul lui

Traducerile :

Hermeias la Phaidros

ANDREI CORNEA

Phaidon

PET RU CREŢIA

Phaidros

GABRIEL LIICEANU

Comentariul lui

Hermeias la Phaidros

ANDREI CORNEA şi

RADU BERCEA Lămuriri pre-

la Phaidon

MANUELA TECUŞAN

liminare şi

la Phaidros

GABRIEL LIICEANU

note:

la Comentariul lui Hermeias la Phaidros

ANDREI CORNEA şi RADU BERCEA

Colecţie tngrijită de IDEL SEGALL Prezentarea grafici a colecţiei :

V.AL

MUNTEANU

Redactor: IDEL SEGALL Tehnoredactor: ANGELA ILOV AN Coli de tipar: 40,50. Pag. planşe

alb-negru 16. Bun de tipar 24. 05.

1983.

Intreprinderea Poligrafică Cluj. Municipiul Cluj-Napoca, B-dul Lenin Republica Socialistă România Comanda nr. 545

nr.

146.

PRESCURTĂRI

Pentru că au intrat în uzul internaţional, adoptăm prescurtările

din

Liddell- Scott- Jones, A Gnek-Englisll L e x i c on, ed. 1960 :

Aeschin.,

Ctes . = Fschine, Ctesipllontem

in

Hel. = Helena Ph. = Phoenissae Hdt. = Herodot Her aclit . = Heraclit Hes. = Hesiod : Op. = Opem et dies (Munci şi zile) Th. = TheogC'nia h.Hom. = h ymni Homerici: h.Ap. = hymnus ad Apolli­ nem h. Met'C. = hymn us ad 1�er­ curium Iamb., V.P. = Iamhlih, de Vi­ ta Pytllagot'ica Il. = Ilias (Ili ada ) Od. = Odisseea Olymp., In Phd. = Olympio .. dorus, In Platonis Phaedonem Commentaria

A. = Eschi l : A. = Agamemnon Choepho'l'i Ch. Eu. = Eumenides Pt'.

= Pt"ometheus Vinctus ( Rugătoa rele) Th. = Septem contt'a Thebas Alcm. = Alcman Anaxag. = Anaxagoras Ar. = Aristofan: Av. = Aves ( Ptlsărilr) Ee. = Ecclesiazusae (A dunarea femeilor) Fr. = Fragmenta Nu. = Nubes ( Norii) Arist. = Aristotel: de An. = de Anima A th. = Athenaion Politeia (Constituţia Atenienilor) Cae l. = de Cael o E.E. = Ethica Eudemia E.N. = Ethica Nicomachca G.C. = de Gene1·atione et Co'!'­ t'uptione H.A. = Hi sto ri a animalium Me taph . = Metaphysica P.A. = de Partibus anima­ lium Po . Poeti ca Pt'. = Problemata Rh. = Rhetot'ica Top. = Topica Ath., Epit. = Athenaios, Epitome

Supp. = Supplices

Philol. = Philolaos Pi. = Pindar : Ft". = Fm gmenta O. = O lymp ia P. = Pyth ia Pl. = Platon : Ap. = A p ărat'ea lui :..:ucrate Ct'i. = Criton Alc.l = Alci biade 1 Cht'm. = Charrnides La. = Lahes Gt'g. = Got'gias Pt"t. = Pf'olagom s Hp . Mi. = Hippias .'11inor Hp. Ma. = Hippias Maiof'

Ly.

=

Lysis

Euthpht'. = Euthyphf'on

Mx.

D.L. = Diogenes Laertius Euc., Elementa=Euclid,Elementa

=

J.l.!mexenos

Men. = Menon

Euthd. = Euthydemos Cra. = Ct'atylos

E. = Euripide : El. == Electt"a

5

PRESCURTĂRI

Smp. Phd. Phdr.

E.Hipp. = la .,Hippolit" de Euripide Sirop., In Ph. = Simplicius, in Aristotelis Physica commen­ taria S. = Sofocle : A nt. = Antigona O. T. = Oedipus Tyrannus Str. = Strabo Theoc., Ep. = Teocrit, Epi ­ grammata Th. = Tucidide X. = Xenofon: Ap. = Apolo­ gia Socratis ( Aprlrarea lui Socrate) H.G. = Historia Graeca Mem. = Memorabilia (Amin­ tiri despre Socrate) Oec. = Oeconomicus Smp. = Symposium Alte Prescurtrlri

Banchetul Phaidon = Phaidros R. = Republica Prm. = Parmenide Tht. = Theaitetos Sph. = Sojistul Plt. = Omul politic Ti. = Timaios Criti. = Critias Phlb. = Philebos Lg. = Legile Ep. = Scrisorile Def. = Definiţiile Epigr. = Epigrame Alc.2 = Alcibiade 2 Hipparch. = Hipparchos Thg. = Theages Clit. = Cleitophon Min. = Minos Amal. = Amatores just. = De iusto Virt. = De virtute Demod. = Demodocos Sis. = Sisyphos Erx. = Eryxias Ax . = Axioch os =

=

Cic. = Cicero : de Rep., de Sen., de Fin., Tuse., Ad fam. Lucr. = Lucretius Vg. = Vergilius Serv. = Servi us Hermann Diels D.K. Walther Kranz, Die Frag­ mente der Vorsokratiker, ed. XII R.E. = Real Encyklopadie der Klassischen Altertumswissen­ schaft, Pauly-Wissowa L.pr. = Lămuriri preliminare la dialogul Phaidon L.S.J.=Liddell-Scott- Jones, A Gr eek-English Lexicon,

Plin., H.N. = PUnius Maior, Historia Naturalis Plu. = Plutarh : Cat. Mi. = Cato Minor Sol. = Solon Thes. = Theseus Plb. = Polibiu Pythag. = Pitagora Schol. = Scholia : ad Ar.Eq. = la .,Cavalerii" lui Aristofan

1960.

În transcrierea numelor proprii greceşti am hotărit să transli­ ter ăm forma grecească în toate cazurile în care nu există o formă romlnească, statornicită printr-o lungă şi unanimă tradiţie (Socrate, Parmenide,

Homer, Aristofan, Pericle, Alcibiade etc.). Am ezitat

la citeva nume, cum

ar

fi Phaidros, Phaidon,

Theaitetos, pentru

care formele Fedru, Fedon, Teetet puteau să pară oarecum intrate

In uz, dar plnll la urmă am renunţat la aceste românizări datorate influenţei franceze şi inel!. nu definitiv consacrate. Dăm ph

aici lista echivalenţelor, cu indicaţia

(pronunţat

/),

6 = th (pronunţat 6

t),

X

=

ch

pronunţării: cp (pronunţat

=

h),

PRESCURTĂRI

x

=

c

(în

toate poziţiile) ; x� şi xe, transliterate ci, ce se pronnnţau

ki, ke şi, cine doreşte poate să le pronunţe ca atare, dar nu am

so co tit că este de dorit introducerea semnului

k

: vom

şi se va pute a citi, după plac, Nicias sau Nikias), ou

=

_.".., _

u

şi

u

=

y (pronunţat ca

u francez sau ca u

Une in ain tea noas­ tră ca o nouta te . Aşa cum acc e su l la va lori l e bine cunoscute este altul la Pl ato n decît potrivit cu simţul comun, iar valorile cunoscute nu vor ma i arăta nici ele la fel, acum accesul la spirit prin tra nsf ig u r a r ea (.,spiritualizarea") si­ nelui i nd ivi d ual va trebu i să ne p oarte către un înţeles adîncit a l spiritului. De spre accesul sinelui individual la spirit va fi deci vorba acum, şi apoi despr e s pi rit el în­ astfel

cheia

dialogului

de

suşi.

Accesul sinelui individ uaJ la s pi ri t se capătă prin moar­

tea si n el ui ca fiind unul individual

este trup;

in

filosofează

consimte unui

închis. In închiderea

d esch i derea

lui

este

fel de-a muri -

lui,

sinele

suflet.

Cine

o ştie şi

sim­

ţul c(}mu n , fără a inţelege co n d iţi a in ca re se aşează în­ ţelepciunea, ba chiar batjocorind-o (64 b). Simţul comun însă

nu

ştie decît

de o sin g u ră

formă

de moarte,

extinc­

fil os ofi că , exti ncţi u nea poartă asupra ori cărei forme d e înch idere : plă cere obiş­ I•uită, cufundare în con di ţ ia trupească, consimţire la re­ preze nt ă ri l e corporale în actul de c unoaşter e şi de gindire. Există o demenţă a c orp ului , spune Socrate (67 a), care ne sep a r ă şi de comu ni u nea cu alţi i şi de cea c u î nţe les uri le neîntinate de corp. Idealul c o ndi ţ i e i fi l os of i ce est e, at unci , ca d is oci ere a sufletului de trup să fie totală. Poate fi platitudine apa r en tă , in ce spune o clipă So­ crate, dar p la tit ud i nea se corec tează indată. Pînă l a atin­ gerea .,idealului" de extincţiune tota lă a trupului, spre a obţine ca sufletul să fie separat - iar aceasta va putea însemna s u pravie ţ ui rea sufletului ca spirit -, trebuie să vorbim d e supra-vieţuirea su f letul u i ca n efiind sepa r at, dar în continuă tendinţă de s ep ar are, intr-o conştiinţă fi­ losofică. S o c r a te nu şovăie să i nvoce purificarea pe care o practicau tehnici le spirituale din trecut (orfismul in pri­ mul rînd, după istorici) şi arată că ea constă din ,,a seţiunea

finală.

Pentr u o

c onşti inţ ă

15

CONSTANTIN NOICA

para cît mai mult sufletul de trup, a-l deprinde pe cel dintîi să se strîngă şi adune în jurul lui însuşi, desprin­ zîndu-se de pretutindeni din trup, şi să vieţuiască pe cît poate (s. noastră), atît în ceasul de acum cît şi în cel de apoi, singur prin sine, desprins de trup ca din lanţuri" (67 c). Am subliniat că separaţia se face "pe cît poate" sufletul - şi nu numai in ceasul de acum, ci şi în cel de apoi - pentru că tot dialogul va arăta cît de împletit este şi rămîne sufletul cu trupul în viaţa de aci ş i, în chip neaşteptat, cît de solidar este el cu anumite forme de cor­ poralitate chiar în viaţa de dincolo. Iar esenţial este ca în viaţa de aci separaţia să se facă in vederea a ceva: a vieţii intelective, a înţelepciunii luminate de gînd (phronesis 69 b), altminteri virtutea omului, care săvîrşeş te actul se­ paraţiei, fiind oarbă. -

Dar cum se face separaţia înlăuntrul sinelui individual şi cum duce ea la liberarea în spirit a sinelui? Sinele în­ chis, trupul, se stinge pînă la urmă; iar odată cu el sînt toate aparenţele că se stinge şi sinele deschis, sufletul. Socrate este dator să arate cum crede el că separaţia to­ tală,

care înseamnă

moarte,

nu

duce şi

la destrămarea

sufletului. Ba Cebes, care aduce întîmpinarea aceasta, cere chiar mai mult decît o dovadă că sufletul supravieţuieste; el se întreabă cum supravieţuieşte el cu activitatea de gîn­ dire cu tot, cu phronesis (70 b). Pînă la urmă problema va fi întreită: nu numai cum supravieţuieşte sufletul; nu o face cu gîndire cu tot , dar şi cum supra­ vieţuieşte cu viaţa de gîndire a sinelui individual, a omu­ lui acestuia, aşadar cum Socrate rămîne Socrate şi după moar­ te. Platon va răspunde cu teoria siDiritului, la primele două întrebări, în timlll ce a treia va rămîne deschisă.

numai cum

Ceea ce trebuie subliniat, în clipa cînd Socrate deschide seria dovezilor despre supravieţuirea sufletului, este că el nu şi le dă drept dovezi; nu spune ,,să demonstrăm", ci doar "să plăsmuim (diamythologomen) cum stau lucrurile, dacă aşa ori nu" (70 b). El închipuie o argumentare, o preface într-o argumentare efectivă şi pînă la urmă o dă singur drept probabilă numai, alunecînd in mit. Sau: argu­ mentarea devine un exerciţiu de gîndire liber, în ceasul ultim, al cuiva care a gîndit tot restul vieţii angajat,

16

INTERPRETARE LA PHAIDON

cum a făcut Socratele platonic. argumentării retice

contează

moderne

-

-

fără

lui.

Poţi

ca

în

constrîngerea

lalt cu privire la obiectul supravieţuirea

Consistenţa în ea i•nsăşi a

aproape

construcţiile

raţională

a

teo­

celui­

şi

argumentării, anume sufletul ce

crede

vrei,

la

capătul

dialogu­

lui; dar povestea trebuie să ţină, şi iată că ea ţine, poate mai

puţin

că este o

pentru

lecţie

despre moarte,

cît una

despre viaţă. Aşa

începe

invocarea

într-adevăr

vi eţii

-

argumentarea

lui

Socrate,

cu

de-a dreptul a sufletului, care

iar nu

e permanent viu - şi cu aşezarea morţii l a locul ei, care este cel de contrariu al vieţ i i . Dar contrariile sînt ,,solidare". Aceasta ar putea însemna două lucruri: acolo unde e viaţă este simultan şi moarte amintesc şi

viu

comentatorii :

ceea

e

ce

(ca

mort")

de

una

aci.

de speţa

caz

viaţa

sp usa

un

lui Hera clit de care

acelaşi

sau, viaţa se

moarte, fiindcă ea însăşi , teza

în

"sînt

viaţa,

lucru reface

a dus la cea

Solidaritatea

contrariilor

nu

contradicţiei

di ntre fiinţă

este a

ceea

a

ce

fiinţat,

ce

e

din

de a doua:

deci

înseamnă

şi neant, în acest

ivindu-se din nefiinta absolută,

nefiinţarea)

ceea întruna

iar

ci nefiinţa

(sau

reînfiinţarea are

loc din ceea ce căzuse în nefiinţare. Dacă ceea

ce

accepţi are

acest

viaţă

în

gînd

-

lume,

nu mai trebuie să te întrebi: sau

moartea?

vom

aminti-o

meni

este

In

fiecare

pentru

"mai

bun"

pentru

plante ori

om

şi

pentru

animale -

ce a stat la început,

opoziţie

a

gîndirii

acum -

unul

tot

atunci viaţa

greceşti

-

cazul

de

dintre

ter­

decît

celălalt şi in definitiv el

este

cel în funcţie de care şi al doilea termen are sens. Nu se poate vorbi de moarte

decît

acolo

unde este

viaţă;

urîtul

- cu exemplul lui Socrate (70 c) - nu are sens decît faţă de

frumos,

plus

inj ustul

faţă

de valoare preced,

de

dacă

just.

Deci

termenii

cu

un

ne-am pune probl ema ante­

riorităţii unuia faţă de celălalt dintre contrarii. Numai că, o

dată

constituită contrarietatea,

termenii trec într-o apa­

rentă indiferenţă, aşa cum ce este mai mare se iveşte naşte

din)

c e era

mai

mic şi,

invers,

ce

e mai

(se

puternic

se naşte din ce era mai slab, ce este mai lent din ce era mai

rapid

care îl s- a r

şi

invers. Acesta

este principiul

invocă S ocrate acum,

întîmpla

"generării"

pe

chiar pentru contrarii care să nu aibă nume. I n toate, trecerea de la

17

CONSTANTIN

NOICA

unul la a ltu l se face ca şi cum între ele n-a.r fi nici

o

de o s eb ire de valoare (mora lă sau o ntologică ). Intr-un as em en ea proces de generare, sau de dublă generar e cum ni se spune, este prins şi su fl et ul. Dar deo­

sebit de însemn at pentru arg um entar e est e fap t ul că sufle­ tul nu trece în non-suflet, ci sufletul celor vii trece în ., su fl e tul celor morţi" (72 a), din care ele rena s c. Să nu aib;l oare sufletul un contra riu? Peste î ntreg dialogul platonician va domina acest gînd, nu este deschis afirmat ş i t ot uşi se d e sprinde fără umbră de îndoială: su fle tele nu au con tr ari u (decît apa­ rent). Ele sî nt fiinţa lumii, fiinţa oamenilor ce l puţ in, po­ trivit cu acest dialog, iar fiin ţa nu are contrariu. Aşa c'm P l a ton nu ar fi s pus că fiinţa se naş te din nefi i n ţ ă (i < > l l t: o l t l rad i c t o r i i . ' ! ,., t i

gă­ care

de

construirea

o. re

duce

Acea:,tă şi

mai exact, o

h.

care

vor

demon streze.

pri r: c i p : i 1or"

dacă,

p ostula acest prin­

n umai

"ipoteze " ,

verifi care

afi rmaţi ilor

tre­

căruia

(hypothesis)

fundamentale" ,

Acenstă

f u n d a mentale.

d : wi i

sau,

me­

necon tradictori i

P ropoziţia

, . D ro p oziţii

mullli

i e ra r h i ci

s-o

verificări

p ri m a

j u ca

treb u i e

şi

core ctitudi n ea

admi t e d o u ă

s i rea u n ei

ele

cadrul

în

va

a cl e v [n· u ri

încît

d e spre

d espre care

d ialecti cianul

(arche)

J' u t H i a nw n tală

el e

argu­

n oţiuni . Pentru a exl' R A T I�

Nil :-. Î l l l \ i l l l

· o � m1 1 A s : •1 1 \' Il A T B

, . , , , , . .. , �t • · H · n

• J. ·

a

Dar nu începem noi să vedem, să auzim,

,.u celelalte simţuri imediat ce ne naştem ? 2 8 0

i l l l 'l' !Jl'

chiar imediat . spunem noi că, în chip necesar, q . :u l i t i'tţ i i trebuie s-o fi dobîndit înainte s it s i 1 n ţ i m cu simţurile ? Ba

:;ii

nu

S I M M I A S Ba da. �·' >l' R A T Jroaj>c pina crltre mijloc, , l 1 1 d ,o..,· u � . , , t f,. , tf, ·, •diudtt- �i fafu un m oment (caci $i-o tl l'll j, n i .w· ) , .� J) U St' V'o rhdt• aastca, care-au jost cele din

.a '"'

l l l' tll tl . :-; 1 >t' H.A TH t'Ol 'O�, V il

Criton, i i sint rog Sa Till uita ti Sa 139

dator

lui

i-1 d at i 73 8 •

Asclepias

un

e

1 18

a

PLATON

Da, de spus ?

CRI TON

ceva

a�a

vo m

face . Ginde9te-te, mai a1

L a intre barc a asta in sa n-a mai fa st raspuns. D upa cite va clipc l-a scuturat u n fior �i paznicul i-a descoperit fata : p ri v ire a devenise fixa. C rit o n vazindu-l a�a, i-a inchis gura �i ochii. A ce a sta fast- a, Eche crates, mo a rt e a prietenului nos­ tru . Un om despre care p u.tcm sp une fara � o v a i a l a ca, di n tr e c f?i am c u n o s c u t i n vremea lui, a fast de bu n a seam a eel mai b u n $ i , indcob$fe, eel mai in fe lep t $i eel nz ai drept. ,

NOTE

(,chiar tu" /,chlar eu" ) . 1n opinia lui Loriaux,

1 A u t os l' v l d t • J l � l t · rt!a

formei pronominale autos (pozitie emfatidi f?i

l'l ' l •t• l u l·t•) n e i n drepHite�te sa consid eram ca marturia ar fl u u t . • n l l cfL Problema autenticitatii este insa mai putin ,.,, l ,· v u 1 1 l ll I n n i velul intregului dialog (cf. L. p-r.,). Ca ele­ l l l l ' l l l do desc h i dere, pronumele autos are in primul rind / 1 1 1 1 1 ' \ l i l d n n l n staura conventia narativa. Aici, ca �i in I 111 n l '!& l ' t u l , l n t rod u cerea ordoneaza planurile discursului ca Jlr• u l � t c• m o 1 1 H ' 11 t e di ferite 1ntre polii unei comunicari . Ver­ h u l c l r prr�1m tfl paragignesthai (.,a fi de fata" ) , frecvent l t 1 u c • t � u M t fl Mt�c·�l u n katharsis > philosophia;

dar pitagoreii

mou­

limitasera

mousike la un d omeniu fata de care s everitatile lu i Platon

1 58

NOTE LA PHAIDON

.sint infinite : muzica d e flaut (auleti ke) . Acea ,mod elare a sufletului" (psyches epime Leia) spre care ti nteau, deopo­ tri.va, phi losophia �i mousike nu datoreaza pitagorismului , credem, decit o perspectiva comuna. 5 8 Se intrepat run d in aceasta concluzie douii registre ale vooabularului religios : a) discursul solemn, guvemat de verbu l lui Apollon (peitho : cf. peithomenon, ,rna su­ pun " ) �i ca re delimiteaza intregul di alog ca pe un interval sacru (i. e. sarbiitoarea zeului) �i b) un d iscurs familiar, care ,pare in perfect acord cu naivitatea obi�nuitii a lui So crate 1?i totodata cu onesti t'atea lui in probl emele reli­ gioase" (Bluck, 40). Notam reaparitia motivului mortii-cala­ tori e : me apienai (,sa nu mor" , litt. ,sa nu plec" , cf. supra, 58 e-59 a �i n. 30) . 59 Mythous al l'ou logous (litt. ,intimplari adevarate �i nu nascociri " ) . Aceastii afirmatie este un ecou al proastei pareri pe care o avea Platon despre fi ctiune �i despre poeti. Ironica s au nu, ea arunca o noua lumina asupra lui mousiken poiein de mai sus : filo sofia �i creatia artistica sint consi derate impreun a dintr-un punct de vedere pe care am fi indinati sa-l n umim literar-intrucit il putem descrie prim opozitia 1ntre ,realism" �i ,fictiune"-dar care, pentru Platon , nu era decit una din manifestarile raportului gene­ ral intre adevar 1?i aparenta.

60 1n text, k a i autos ouk e mythologikos. ,E stabilit fap­ tul ci Socrate (. . . . ) nu era un « mitolog�, un narator de pove:;; t i " (Friedl ander, 172) . 61

, U rindu-i . . . ramas bun" : formula de salut errosthai se preteaza la diverse interpretari. Pentru Loriaux, ea eon­ t i n e o oa recare irOIIl i e ; Casini o apreciaza in schimb ca 1>i

�i

2)

ccr­

s e crechiar

e i n i c e (Joel) . Ultimele doua ( Locbeck, respectiv Frutiger) . I n

l' l l n s l l r i ! ' i

l't\'i ) l i ' l l .'i l '

i n trc•

din

A. e P a s t a

p l t : q�oc·I s m u l ,

l u l c l l'(l

P entru

un

sc refcrea Socra t e d i s p u n em d e d o u a

,.,

' ' " 1 1 1 1 c l l f&

•. d c l c n l l ,

(en aporretois).

�i

(Frutiger) ;

forma a gindiri i mitice �i nu

I ) con tex t u l (i. C'. 71 hroura,

1 · l • 1 1 11 ' 1 1 " ' . • · � l " ' ' 't l • c

s e c rete" < " a re

Ia

se

i.e. rationamentul i m­

t 1 c J c c a mlvn t ) . 111 , I J c w t J·i n c l e

r

ca

despre raportul lor.

eel

"

dedubli'i ri

expu n crea

produce d eoarece prima parte

A r( ' h er-H ind) ,

' •

fost

a

e ra Cebes ins w;; i ,

B : ,a d o ri " , cf. supra, n. 68) , alcatuind o propozitie

J m l.ri va

r: c

Pen tru

sus

mai

aceste i

d up ii

asupra

de

virtual

Ironia

d i alecti ci'i .

ar trebui

r w c o ntrad i c t orie va

lui

orfism

textcle sens

�i

pitagorism

de �;>coalii,

i nitiatic

(,care

,interzis" ) �;>i b) un 165

nu

este ap roape

arreton (,inexpri ma ­ nu

tre buie sa fie

s en s �;>tiintific

( , care nu

MANUELA

TECU�AN

poate sa fie exprimat" , i.e. iraiionai ; cf. ta arreta, ,nu­ mere irationale" Pl., Hp. Ma., 303 b ; R., 5 4 6 c etc. ) . S e �tie ca pitagorismul a consacrat sensul ( b) � i es te po­ sibil ca aporreton (,interzis " ) sa fi preiuat, ulterior, sen­ sui (a) �i ca expresia ta aporreta (,doctrina secreta " ) sa reflecte aceste tran:sformari. ln orice caz, Socrate vorbe�te aici

despre o

teori e

enig matica ;

daca

ea apartine totu�i

pitagorismuiui, folosirea acestei expresii trebuie sa fi fost iron ica. Dar ipoteza orfica, pe care, in

opinia noastra,

�i

contextul o confir:ma, ar fi mai potrivita. Pentru ipoteza pitagorismului,

1970, 216-220.

cf. J.C.G. Strachan, ,C.Q. " ,

85 , ! ntr-un fel de inchis oare" : en tini phrourai. Sensul contextual al termen u l u i phroura a prilejuit o indelungata controvensa. Exista pina in prezent trei propuneri : I) phron­

ra cu sensul obi �nuit de ,garda" , ,post" , ,paza" - folosit uneori de Platon insu�i (Ap., 2 8 d) . Aceasta interpretare i se datoreaza lui Ci cero (cf. de R e p . , 6, 1 5 ; de Sen., 20, 73) , d eci este relativ tirzie. Obiectia principala care i se poate aduce este ca verbele lyein ( , a dezlega" ) �i apodidraskein (,a fugi " ) din

pot

context

evoca

fuga

unui

prizonier

(Loriaux : cf. Cri . , 53 d ; R., VI, 495 d etc. ) , dar nu se potri­ ves c in cazul sentinele i care dezerteaza din post (Frutiger) , unde ar fi de a�teptat verbul leipein (Loriaux : cf. Pl. , Ap., 29 a ; Cri., 51 b etc.) ; II) phroura cu sensul de ,inchisoa­

(desmoterion) . De:;; i neatestat altund eva in limba grea­ Grg., 492 e-493 a, �i mai ales Cra., 400 b-e, unde phroura se raporteaza la doctrina orfi ca a trupului-inchisoare : soma f sema) . Solutia este con­ re''

ca, a cest sens exista la Platon (cf.

firrnata de Xenocrates piatonicianul, care sustinea ca sen­

sui

de

,in c h i soare"

i-a

orfi c al lui

Dionysos

de ini aturat

(Loriaux) ,

fost inspirat lui

sfi:;; i at.

Platon

de rnitul

Aceasta marturie pare greu

deoarece Xenocrates

nu

era doar

un disci pol, ci �i un contempo ran al l u i Plat0'11 ; II!.) phr�ura cu sensu!, d e a.semenea neatestat (Rohde), de ,tare ( pentru vite ) "

(sekos). Aceasta este o solutie moderna (Espinas, ,A.G.Ph . " , 1895, pp. 449-454) , care in cearca sa deduca sen­ sui lui phroura din i deea ca zeii au o influenta binefaca­ toare as upra oamenilor, �i care ,corecteaza" imagin ile ,in­ chisoare" i?i ,,pazni c" (imp.otriva a cestei interpretari, cf. supra, n . 39) , iv locuindu-le cu motivul orfi co-pitagorei c al

166

NOTE LA PHA IDON

,turmei" oamenilor !?i al ,pastorului" divin. Chantra i n e pare

a fi de acord cu aceasta solutie, alaturi de Frutiger, Bur­ net etc. Dar, spre deosebire de cazul precedent,

termenul

phroura nu este el in su�i prezent in contextele pl atonice in care se kos d ezvoltii posibilul sau semantism orfi co-pita­ D e as emenea , celelalte indicii contextuale pe> haza carora s-ar putea avans.a o relatie phroU1·a sekos, precum

gorei c .

=

verb ul

(,a avea

cpi melein

(,,bun" , ,proprietate" ;

gri j a

de") ,

substJantivul

lct e m a

cf. infra, n. 8 8 ) etc. nu i·nsotesc 'i n

mod

constan t ambii termeni � i nu au, cu ami n d o i , afini­ tati care ar depa�i contextele izolate. Ramin, a!iadar, sen­

I

surile

�i

A)

II.

Sensul

de

,inchi,s oa re"

al

lui

ph r o um

prezinta o co erenta exceptionaL'i (cf. $i Hackforth) . El fa ce trecerea intre metaforismul trupului-inchisoare, frecvent in

relatia trup/s ufl et :;; i tem:1 filosofului in chis ; iar daca ex­

plicatia lui Xen ocrates este ad evarata, atunci ,inchisoarea" devi ne

te1· tium

compamtionis

in

cadrul

unei

alte

meta­

fore , dind acestci teme o d.imensiune soteriologica. Pentru

antici, inchisoarea este un loc de trecere, unde condamna­ tul a!;lteapta pina la executarea unei alte sentinte. Acest fapt poate expli.ca simbolismul orfic al termenului phro ura in afara oricarei aluzii

(Loriaux)

la tcma vag pitag oreica

a purificarii prin suferinta. B) Sensu!

I

(,post" , , ,gard a ·' )

nu poate fi obliterat deoarece, in mod normal , el es te sin­ guru!

sens

21

substa.ntivului p hroura. Subordonat sen s u l u i

I I , el completeaza imaginea lumii i rnaginea zeului

(trupului)-in chisoare prin

(sufletulu i) -gard ian. A$adar in d octri na se­

cre 1 ii des p re care vorbea So crate relat ia intre oameni �i zei s e tatul era p re�?ed i ntele adu­ ( t o n pry t a 11 eun, Aris t . , Ath . , 44, 1 ; ton proecl ron (sec. IV) , 1 ( ; I I :' , 204, :n pt e.) , i a r n u mcle lui sc i n s cr ie in p n� � m b u l u l d • · • 1 1 ' 1 c • l " r ('l' h . , 4 , 1 1 8 etc.) . P r e t u 1 i n c k n i i n J u m c a greaca • phl ci l n l « 'N I • · " pc · r s o : m (t p u b l i ei'i i n zt's l ra t(t cu a u t oritate. :• 1 I I I I J I I I 1 ' 1 1 1 1 1 11 I I ' I I I I I I T : i l. I . o r i a u x , t lwrapeia tran spune sen· . . c l : 1 1 1 1 • 1 1 1 u 1 1 1'11 c l c · l o 1 1 1 : � l o (d. s u p ra, n. 85) intr-un con­ I n ! d 1 l n r l . N o r d : . I ' l l ' · t ' l l l l l p t o r t ii insa o ambiguitate spe­ J I I'II ,

l l < l l' l i

c · c l ll': i . 1 1 : 1 1'1'

l rc o

t\ c · c •,s l.

l t • rm t ' l l

prop r i u , . st' l a v "

d c · n H it' l'a � i a

:;.i

rl'd < t ,

socictatii , , scutier"

clasidi

Ja

origine, un tip d e subordo-

arhaice (therapon, sau ,insotitor" ;

eliminase

acest

1 69

intermediar in­

cf. Ho·m er) .

sistem,

termenul

Cum

the-

MANUELA TECU �AN

rapeia se folosea in s e c. V-I V in l eg at u ra cu orice ,servi­

care ar fi in t ra t a) d e votiun e ( f a ta d e zei, f ata d e pa ri n ti , etc. cf. Pl. , Lg., 886 c) sau b) p r o t e cti e ( fat a d e bi Hri n i , p a ri n ti , st r ai ni , bol n a v i , an i m a l e , etc. ; cf. Arist., in

ciu"

H.A . , 578 a 7) . N e d et er mi na t, a�a c u m apare aici, termen u l therapeia n e p o a t e fac e s a in tel eg em a ) ca oame ni i sint an g a j a ti intr-un ,serviciu" d e p i etate fa t a de zei ; b) c a zeii ex er cit a o anumita ,tutela" asupra oamenilor. Pe de a l t a pa rt e , constructi,a verbului apeimi (, a se inde p iirta" )

c u genitivul a c estui

de" )

c o n ti n e

i ntermediul

(apiontas tes, ,indepiirtindu-se m ot i v u l u i mortii-calatorie. Prin

cuvint

rasturnarea

a cel u i a :;; i

verb

se

va

demonstra,

a d ev a ra tu l s ens al mortii n u este p l ecar ea

ulterior,

omului din

ca s er­

viciul d i v i n , ci din inchlsoarea trupului :;; i ,ca. a ceasta ,pie­

ca r e "

ric··

e s t e totodata o ,apropiere" fatil de zei (i.e. o , , c a l ato­

i n sens con t ra r ) .

D4 In

t ex t,

eleuthe ros

genornenos.

Du b la

co:1string ere

care l i mi t a , p entru grec i , domeniul d eciziei i ndividuale este

m a s u ra , de corpul civic . C ea cl ar a marturi e a l asat-o A ri s t o t el , in s en ti nt a care co­ menteazii celebra sa definiti e a omului, de la i n c eputu l cx ercitata de zei �i, in egala mai

Po! iticii (anthropos zoon politikon) . �5

al

,De s ta p inu l " : apo tou despotou. Despotes - ,stapin

r rr s c i , capul

familiei (Eschil, He rod o t, a tic e tc .) " , Chan­

t rai n e , 266. A nt on im u l s a u este douloi (,sclavi" ; Zoe. cit.) . Reintro d ucind aspectul domestic al relatiilor de proprie­ tate (cf. supra, ktemata) , acest termen continua totodata me­

(th erapeia, euergetes, epistatai).

t a fe> r i s m ul poEti c de mai sus

El j o aca rolul u nu i ter m en fi n a l . A di c a in

96

cazul in ca re s-ar omori. Aceasta fraza c o or­

doneaz;)_ un p re d i ca t

tala

(an

oietheie . . .

care exprimii i n ten t i a sau st area m en­

pheukteon;

,ar crede . . . ca trebuie sa f u g i " cu

un

a poi

Se p o a t e spune ca

logizoito,

ad ic a

�i , :;; i -a r fa c e soc o t e a l a " )

pre d i c a t care i m p lic a actiunea

ar f u g i " ) .

an

Cebes

(an

p heugoi, , da ca

m e n t i n e confuzia intre

.,a dori " �i ,a s a vi r$ i " de ma i sus : cf. n. 79. 97 Aceasta

es t e

caracteristica

ad evaratulu i

d i a l ec t i cian

a:;; a c u m a impus-o Pla:ton p ri n zugravirea maestrului sau. Termenul pragmateia (re da t prin rom. ,eforturi") nu este

170

NOTE LA PHAIDON

li psit de oarecare ambiguitate (cf. Lori aux, Ferrai etc.) . Exista o oscilatie intre efort �i opozitie, i m plicita in a t i t u ­ dinea celui care ,infrunta" un argument. 98

,Te vizeaza mai ales pe tine" : in text, eis se te i nein

t on logon (litt. ,intinde argumentul impotriva ta" ). Folo­ si rea acestei imagini a arcului care se intinde impotriva unu i adversar sau vinat exp rima i n c e l· c a r ea lui Simmias de a i m p l i c a in d ezbatere in s 5. �; i p e r s o a n a l u i S c ; c r:J. t e s i de a pun·e in discutie valoarea comportamen.t ului s i:"l.U . Metaforismul vinatorii devine explicit la 66 c . 99 Socrate fusese condamna t pe b a z a u n e i a c u.ca� i i J e impietate (ase beia) . In co:nsecinta, nu numai pietatea, ci :'ii substratul etic al comportamentului sau s e reflecta ori de cite ori e posibil in dialogurile lui P laton. 1oo A bordind propozitia B (supra, n . 68) oa pe o de­ monstrat;i e-pledoarie, Socrat e propune o noua motivare a intregului discurs. Cuvintele dikaia legete (,aveti drepta­ te" ) nu arata, c redem, ,ironia" lui S o crate (Casini) , ci mai curind o schimbare de perspectivci. Criteriul moti­ varn interne s egmenteaza discursul din Pha i don c a �i

modali tatne succesive ale c0111 c eptului de filosofie (cf. supra, n. 57) . 101

, Mai convingatoare" : in text, pithanoteron. Distri­ butia termenilor care se refera la efectul discu rsului a s u ­ p r a unui auditoriu v a arata, in continuare, ca, p entru So­ lTate, adevarul se manifesta in primul r!nd prin p e i tho ( , cu n v i u gere"). P entru interlocutorii sai, dimpotriva, adeva­ r u l l':;te produs pe calea demonstratiei (apodeixis), iar peitho •·on•sp 1 1 11de rn ai curind opiniei multimii (doxa). Pl aton nu u l m p us un termcn pen tru ceea ce sc intelege prin ,re ve­

l n � l u " f i los•ofului. , ,,.,

tttJ

, , .'\

1•11 1 1 1

l o ' r' ' ' 1 ' • I • · I

l flt u ri

, ,·,

uia divinitati lor

o · p i l l ' l. u l

l• r

A.,

-" " 1 ' 1 ' · ·

� :1 1 ,

u n cle

Hades e numit astfel).

'«�1 1 1 1 1 1 ' ' Pi ldc · , d, t 1 1 Jra, 11!1 d �I n. 347. 1"1

C t Jnw•n ! � 1 to r l l

.'loc • ,·a t t • , 4 1

a,

l ri m l t

un d e se

eel

mai

adesea la Apologia lui

schiteaza un astfel de catalog (Mu­

Nu loH, O rfeu, Hesiod, Homer) . Dar, a� cum observa Archer­ J I I n d , in P h ai d o n ,Socrate nu arata, in ceea ce prive�te

171

M A N U E L A TECU�AN

condi�ia exacta

a

sufletelor d u p a moarte, o opinie in tr-atit

de ferma i n c i t s2t faca vre o afirmati e referi toare l a asoci e­ cu

rea l o r unul 1 °4 Nu

celalalt" .

�tim

sc

daca Soc rate

gindea

la

a

oamen i

ciiror

existenta s a fi fost, intr-ad evar, o co ntinua ,pregatire p e n­ tru

moarte" ,

deoarece

nu

avem

o

nici

in

ates tare

acest

sens. D a r ambig·.1 itatea frazei s-ar putea dat ora unei rezerve politi coase

din

p a rtea

Socra te,

lui

care nu d o rea

ca

disci­

pol i i sai s li IS e si mta ofensati (Hackforth) . 1 05

P entru

86

Men . ,

i ntreaga

t i'i m , cf. Loriaux bes

cons tructie

a

63

pasaj ului

b-e,

cf.

b ; p.entru i:ntt erp retarea sintactica p e care o a d op­

p rint r-un

n egatia

ad l.

Socrate ra spunde ,acuz a tiei"

p redi c a t

ipotetica

de

cunoa;;tere

In

me) .

mod

p a rad oxa] ,

lui Ce­

i nsotit

(oimen,

acest

de

predicat

este unnat insa d e verbele diischy rizesthai, care subliniaza Eiri:1

;;i

convi ngerii

remarcat Burnet,

c i :Jizein

(.,a

spera " )

a;;a

c a re ,

cum

a

era ades eori folosit in religi i l e misteri i l o r

cu s ensu l d e ,a crede" . H6

cari i

Cf .

�i

523

Grg., a

Sitri ctc

ac estei

tume

era

in.trucitva

nu

fost

n i c i o d atii

a

Eleusi n e �i tire"

a.

ose

Nu

do ctri ne. s trainii

de

integrata

p u ne

I d eea

p roblema

unei

menta litatea

in

religia

pos­

g reci lor ;

cetiiti i .

un

pi tagori s m u l vorbeau de.spr e

identi f i ­

,j udecati"

ea

Misteri i l e

f e l d e , rasp li:i ­

a c ei o r ini.tiati. i a r or£i smul p romitea c h i a r reinccpe­

rea stari i de har in v i a t a sufletului . Dar in aceste d o ctri n e - �i chiar i n pi-tag o r i s m , co.re a substituit exig enta ri tuala in

actul

de

, , ;) u n fra u " L.

pr. ) .

S c p 3 r at ,

p 2 n tru

ca

prec ept

Lori aux

p i t a;;oreice .

originii

printr-una

katharsis

fc1·mula

nnume

al

�i

S i ntem sa

Hackfo rth insi

et i c

1 07 I n rea

in

care

t ex t ,

comun"

integrata re�te

pe

d o c trinei .

in

Int eresul

gorei.

Ni g en

-

opo-z ipa

se

o

pare

este

ca

ar la

fi

mult

1 72

opozitiei

de

un

,bun/rau " .

parere

acest se

mai

ca

epitet

pitagoreice

So crate

proced e u l ,

pentru

Burnet,

a n g aj eaza

scn­

sugereaza ca

nu

is to­

,proced uri lor"

amintind

preferinta de

aspectul

Loriaux

care

d e ·s ugestii

acorda

nproape

diminuat d e importanta

confera P l aton

koinon. pe

spati ul

afirmatia

acest

il

mai

, o rfi co-pitagorism"

ric o. l problemei este dealtfel sului

i n telectuala

(agathosfkako s ) cade inafara categoriei eti ce (cf.

sigur

sa

fundamental

trebui

i!;li

i nta­

unor

pita­

�i

adres a

, p une­

ar

raportam in

d i a l ec-

NOTE LA PHAIDON

tica lui Platon, care este examinarea in comun. Chi.ar daca acest p rocedeu are vreun echivalent la nivelul traditiei, nu +- este in egala masura 0 �acordare 1>+- �i ca nici 0 �acordare 1 >+- nu este mai mult sau mai putin ceea ce este decit alta. Dar se poate sustine de asemenea ca anumi te �acordari 1>+- participa m ai mul t sau mai putin decit altele -

-

..

265

MANUELA

la ..c..c acor d area 2 >>- �i

ca

nu

T E C U$AN

este n i c i

o

contra dictie

in

a

0 -- parti c ipa la 0 -c..c non-acordare 2,. i . e. nu are - principiul distinctiei morale

premisa

------

concluzie

(c) : sufletul

demonstra tie

(d) :

H

-

:/= armonie

sufletul-armonie > co resp ondenta intre lumea mo­

rala �i lumea armonie i (har1nonia =

mostia

=

kalcia) (93 c) ;

a ret e ;

anar ­

R1 - sufletul nu este mai mult s au mai putin suflet (meden mallon med'hetton heteran heteras psychen

phych es einai; 93 d, anti cipat la D3 b) ;

R2 - a rmonia nu este mai mult sau mai putin armon ie· (meden mallon med' epi p leon med' hetton med'

ep' e latton h eteran heteras

einai, 93 d) ;

-

exista

Viciile

gra d e

de

sufletul nu p arti cipa d i zn r m o n i e >

( < ' + ) : s u f l < · t. u l

1

harmonias.

(meden ma llon/ hetton hermos t h ai) > ann o n i a nu parti cipa (mete­ ch ein) la armonie �i dizarmon ie ;

A2 - n u i\1

harmonian

nu

c* exclud t · aces tei

p

- - �- -

armonizare

(1netechein)

la ar1nonie �L

ad mite principiul cl istin cti ei m orale, �i _

1

- -

>

r·

argumentatii

sufl etul =1= armonie

sint folosirea n eclara a no-­ tiunii de ,participare" �i ab s enta unui concept diferentiat de· harmonia care sa rep ro d uca, in cadrul armoniei, distinctia. din tre .suflet �i 1 umea morala.

267

MANUELA

TECUSAN

5 1 3 Care ii in i. o arce pe Simmias :;; i p e as cultatori la p ar­ tea a d oua a de1nonstratiei (B ; cf. supra, n . 498) . Premisele a cesiei d i s c utii au fost stabilite la 92 e-9 3 a. 514

,,Exercita supremati a" (archein; cf. infra, age,in �1 despozein, 94 c) . Respingerea obi ectiilor lu i Simmias se in­ cheie, ca �i argu1nen tul afiniHiti i , printr-o metafora politi ca. I n conformitate cu noul limbaj , epi tetul phronimos (,dotat cu ratiun e" ) nu vizeaza capacitatea intelectiva a sufletuluj (supra, phronesis), ci ,cumin ten i a" , moderatia etc. ; cf. �i Lori aux. Apli c at in dorneniul relatiilor dintre suflet �i trup, simbolismul ,conducerii " , al ,guvernarii" etc. include rela-· tia suplimentara dintre suflet :;; i armonie. Acesta este sin ­ guru l element care deosebe�te acest pasaj de ultima parte din arg umentul afinitatii (79 c-80 b) . 5 15 Pentru confuzi a intre criteriul temporal �i criteriul superi ori tatii, cf. supra. n. 276. 5 1G

O d., XX, 17-18 Primul dintre aceste do ua versuri va fi d e asemenea citat in R., IV, 441 b . pentru a ilustra di ferenta dintre doua comp onente al e sufletului trip arti t : noetikon :;; i thymoeides. 5 17

A:;; a dar teoria sufletului-armonie s-a dovedit a fi absu rda pentru ca : A) nu admit e ip oteza preexistentei su­ fletului, asupra careia s-a cazut de acord (sup1·a, 76 e sq.) ;

B) nu admite caracterul divin al sufletului �i ideea su}!>re­ matiei sale fata de trup - prin cip ii a caror valabi litate a fosi preti nsa, d ar nu analizata ; C) nu admite di,stin ctia mo­ rala intre bine �i rau, a carei existenta n u se cere pusa in discuti e. 5 18

Cad mo s,

fondatorul

miti c

al

Theb ei ,

fusese,

dup�

traditie, sotul Harmoniei . Socrate face aluzi e, simultan , la n atura obi ectiei adus e (cf. ,felul masurat - metrios

-

al

H armoniei") �i l a comuniunea dintre Simmias �i Cebes . I n ceea ce o prive�te pe Harmonia, ,nimen i nu voise s-o ofens eze, �i - sp era So crate nimeni nu-�i inchipuie acest lu cru" (Hackforth) . 5 19

, ,Ce cuvinte sa rosti m " (tini logoi). Continuin d j ocul ,

Soc ra te se ref era Ia ultima parte a demon.stratiei sal e ca la o rugaciune (cf. hilasometha, ,sa-i ci�tigam bunavointa" )

268

NOTE LA PHAIDON

adresata une i divinitati min iate. Totodata, aceste cuvinte -ar putea constitui raspunsul lui Socrate la metaforis mul vinatorii d e la inceput (supra, 63 a �i n. 98 etc.) . 520

, Ai s a rna deochi . . . s a te incoltesc" . Evocarea s u­ persti tiei d upa care laudel e excesive ar avea un efect nefast (bas kanon, ,deochiul" ) rastoarn a imaginea anteri oara a di scu rsului propitiator solemn ( lo g os hiLas1nos) . Paradigma .asaltului pregate�te, sub aspectul imagini lor, ultimul argu­ ment. Cf. B urnet, ad l. 52 1

Pozitia

lui Cebes este inca o d ata formulata in aceasta introducere. Pen tru O'B rien (loc. cit.) , anolethron (, ,indestructibil") ilustreaza o n emurire parti ala, iar athana­ ,ton (, ,n emuritor" ) - una absoluta. Dar distin ctia intre ace�ti termen i nu s e cere raportata la Cebes, ci la Socrate insu�i , ·c are va incerca sa demonstrez e nemuri rea sufletului pe temeiul indestructibilitatii sau tariei lui biologice. Pentru resp ingerea ipotezei lui O'Brien , cf. Gallop, ad l. Termenul :anolet:hros

marcheaza n.oua orienta re a d emonstratiei �i, .odata cu ea, necesitatea un ei descrieri ontologice a sufl etului , ca principiu bio-en ergetic. Cf. �i Loriaux. , Va gasi acolo . . . o feri cire" etc. I n text, ekei eu praxein - formula pen tru care cf. supra, 5 8 c-59 a. Ele­ men tele interpretative p e care le insereaza Socrate in acest rezumat situeaza discursul sau in perspecti va initiala a dia­ logului. Aici se adauga insa imaginea lumii de dincolo, 52 2

pentru prima oara construita prin riistur nare in raport cu lumea noastra (diapherontos, , ,cu totul altfel" ; cf. sup ra, n . 1 7 5) .

5�3

,Un

timp in calculabi l " ; in text ,

ch ron ( ) n. Ac eea�i expresie

a

a1ne chanon hoson

incrt i ci d C' scri a , la 8 0

c,

ri gi di­

tu t c · n c a d a v r u l u i . Rel u ind-o in rczum atul concepti ei lui Cebes

d P� J l l t ' s u f l v t , �oc r-a t e sugercn �fl , 1 u l n · l H ' l'Spec t.l v u

sa

cu

iron i e ,

ce

raport exista

!)i p e r�pecti va in terl o cutorilor.

5�" In recapitularea doctri nei lui Cebes, Socrate inlo cu­

ie�te imag in ea sufletului-tesator �i a oboselilor lui

succe­

si ve (s upra, 87 a-b sqq.) prin tema calatoriei (to eis anthro­

pou soma elthein, ,faptul intrarii sufletului in tr-un corp" ; ·cf. �i infra, 95 d) �i a bolii ( h osp er nos os, ,un fel de boala" ) . 269

MANUELA TECU�AN

De asemenea, So era te rei a �i accen tueaza distin ctia - i tn -­ pli cita la C cbes - in tre nimi cirea sufletului, care este o moarte ap.arenta (ka loumenos thana t os) �i moartea reaH i (olet11ron; cf. sup ra, n. 443) . El va folosi acest raport 1n. cadrul argumentului final. 525

, ,Ni ci nu �tii" (toi me eidoti) / ,nici n u poti s a d ove­ de�ti " ( 1nede echonti logon didonai) . Aceasta distincti e este spec i fica unui gin ditor c a Platon, p entru care ultima treapta a ad evarului n u poate fi transpusa intr-un limbaj detnon-­ strativ (en logois) . 526

Trasatura care il deosebe�te pe adevaratul dialecti-· cian de mae�trii unei argumentari imprecise �i in�elatoare precum sofisti ca. 527

,,Problema cauzei n�terii �i a cauzei pi eirii" ; in text,.

pe ri geneseos kai phthoras ten aitian. Termenii lui Cebes imp un un exa men ontologie , iar Socrate va face, in conse­ cinta, o incursiune i n sistemele de filosofie a n aturii (pe ri

physeos historia) . Treptat insa problema Jcauzalitatii sub­ stantiale , pe care o vizeaza el aici , va gen era o dis cuti e despre prioritate logicii in ordinea atributelor (cf. infra, n .. 531 , 538) . 52 8

, Ce am trait eu insumi" (ta ema path e) . , ,Relatarea lui Socrate despre evolutia sa rep rezinta, a�a cum s-a ex­ primat G. Vlastos ( ,PhR" , 1 969, 297) , � una din 1naril e co­ tituri in filosofia europeana a naturil >>. Intr-adeva r, ea este o replica izbitoare, in fi losofia antica, a Discur sului despre metoda al lui Descartes. Ca �i D es cartes , Socrate ( . . . ) este pionierul unei noi metode filosofice. Amindoi cauta funda­ mentele metafizice ale matematicii ::,;i �tiintelo r n aturii. $i amin do i fo rmuleaza principii ultime, care intaresc con vin­ geril e lor religioas e. Mai mult, forma autobiografi ca a isto­ riei 1 ui So era te , ca �i aceea a 1 ui Descartes, ascunde ad eva-­ rata stri ctete a gindirii autorului ei" (Gallop, 1 69 ) . 529

Din punct de ved ere retoric, discursul introdus de Socrate prin a.ceste cuvinte dubleaza ,povestea" lui Phaidon insu�i ; polii comuni carii sint astfel modifi cati (cf . supraJ 88 c ::,;i n. 447) . 530

0 lunga controversa este legata de problema valorii

autobiografic e

a

pasaj ului

96

270

a-100

a.

a) Pentru aceia.

NOTE LA PHAIDON

,care sustin ca P l a ton ar fi urmarit sa re d ea, in P h a ido n , o i ma g i n e intru to tul reala �i e x a ct a a l u i So crate (B urnet, ·Tayl o r et c . ) , i s toricitatea acestei marturii est e de l a s i n e in� el easa. b) Pe b aza ac el o r a � i izvoare ( c f . in special A r i s t . , P. A., 642 a 28) , criticii ip o t e z ei a) (Arch er-Hin d etc.) au mers ,pi n a la a susti n e ca in a c este r1 n du r i s- a r a s c u n d e i s to ri a f o r 1n a r i i

d c cisiv

spiri tua le

a lui Pl at o n tnsu5i . Nici un argument

nu p o a t e fi ava nsat i n tr -u n sens sau i n

celalalt.

·Pentru o a nali z a a t utu r o r asp ectelo r p roble m ei, c f . H ac k-

--rc:�:i. h , 1 2 9-1 3 1 . c) 0 a treia i n te rp ret a re , p ropusa d e B onitz ·�i d e Zell er, a poi ap r of und a t a de Hackf orth , f ace d in acest ·p�� 2 a j

,o s c h ita i m person ala a evo luti ei fi losofic e" : ,Platon,

��tiind ca maestrul sau s e pu s ese l a cure nt, in tin erete, prob l e m a

c a u z a li Hitii

materiale

sau

cu

mec a ni ce

din fi zica io ni ana �i ca se aratase indata nemultumit de ea , 1 n d rep­

ti n d u- $i interes ul in

alta

( a $ a cum am sale n e m u ltu m i ri era in mod es en t i al aceea�i c u cea a m a estrului, a ad o pt a t

p ute a crede n oi in$in,e)

:cum

nu

se

p oa te

parte ;

�i

creztnd

ca s ur sa propriei

mai fi res c p r o c e d e u l unei

autoh i ogr�fi i

· f i c tive a l u i So crate, a l e ca rei det a l i i se p o t rivea u,

-cu

pe c1t era putinta, unu i c ri t i c de la j umata tea secolului cin c i -

totu�i care, in fon d, p utea sa exprime �i

p ropria sa a titu­

( I-I a ckfort h , 1 3 0- 1 31) . acceptabila in t ru c it evi ta pro­ bl ein e d e n a tura istori ca pe care textul i n s u9i n u pare sa le rid i ce . Cf. 9i D. B ab ut, ,REG " , 1978, 44-7 6.

1

înţelegem

mai

bine

punctul

de vedere

al

lui

Socrate.

s.:s

"Plea-că şi se îndepărtează" ; în text, oichetai apion (pentru oichein, cf. supra, 79 d, 80 d - n. 346; pentru

aJJienai, cf. supra, 62 d şi n. 93 şi 130). Tema călătoriei, pu­ ternic marcată prin alăturarea celor două verbe, serveşte aici

1) " , X I I , 1 967, 50-58. SCHUHL, P .-M .

Repetition et comp osi ti o n dans le Phedon

,

(R ezumat i n ,,REG" , LXXVI , 1 963, pp. XIV-XV) . SH I KI B U , H . , T h e "deut eros p l ou s"

in t he Phaed o : "ICS" ,

VI, 1958, 47-5 6 . SIJPESTEIJN,

P.

J.,

Ein bisher unveri:iffentlicher P la t o n­

papynts des L eid ener Papy rusinstituts. P la t o n, Phaid'Jn 65 a 8-c 3 und 65 e 3-66 b 3, "Mnemosyn e" , XIX, 1966, 2 3 1 -240. SKARDASIS,

J.

G., " P a r a t e r e s e is eis Platonos P h a i d ona" :

"Platon" , XIV, 1 962, 1 38-1 42. SPRAGUE, R. K., So crat e s 's safest answer: Phaedo 1 00 d : "Hermes" , XCVI, 1968-1969, 632-635.

STEWART,

D.

J.,

S o c r a t es'

last

2 5 3-259.

337

bath :

" JH P h" ,

X,

1 972,

BIBLIOGRAFIB

STOUGH,

C. L., Fo1·ms and

explanation in the Phaedo:

"Ph rone >is" , XXI, 1 976, 1-30.

STRACHAN, J. C. G., What clid forbid suicide at Phaedo 62 b? "CQ" , XX, 1970, 2 1 6-220. SWEENEY, Safe and clever answ ers (Phaedo 100 sqq.) in immort'l 1ity : Plato's discussion of participation and "South ern Journ. of Philos." , XV (Memphis State Univ. Dept. of Philos.) , 1 977, 239-25 1 . T AlT, C. D. M., A problem i n the method o f hypothesis in

the Phaedo: S tu di e s Norwood ed. by M.E. White, T o ­ ronto, Uni v . of Toronto Pr., 1952, 110-115. TARAN, L., Plato, Phaedo 62 a: "AJPh" , LXXXVII, 1 966, 326-336. TARRANT, D., Phaedo 1 1 5 d: " C R " , 1 949, 44-45 . -, Phaedo 74 a-b : " JHS" , LXXVII, 1 957, 124-126. -, JI!Ietaphors of death in the Phaedo : "CR" , N.S., II, 1 959, 64-66. TAYLOR, C. C. W., Forms as Causes in the Phaedo: "Mind " , LXXVIII , 1 969, 45-59. THONHAUSER, J., Erzieherisches in Platons Phaidon : "WS " , LXXIX, 1966, 178-186. TORTORA , G., Rapporto tra Idee e mondo sensibile nel

Fedone: "AAN" , LXXXVII, 1 976, 1 15-133. TRH>'IPI, W., The early metaphorical uses of "skiagraphia" arul

"skenographia" :

"Traditia" ,

XXXIV,

1 978,

403-

413.

TROTIGNON, P., Sur la mort de Socrate : "Rl.VIM" , LXXXI, 1976, 1-1 0 . TSI RP A N U S , E. C., " T h e immortality o j the soul in Phaedo

ana Symposium : "Platon" , XVII, 1965, 224.-234. UNTERSTEINER, M., Socrate editare del Fedone ? "RFIC" , XCV, 1967, 397-4 1 1 . VEGETTI, M. , L a medicina i n Platane, III : Fedone e Re­ publica : "RSF" , XXIII, 1968 , 25 1-267. VERDENIUS, W. J., Plato, Phaedo 66 b: ,,Mnemosyne", 4a Ser., VI, 1953, 9 2 . -, Notes on Plato's Pha edo : "Mnemosyne " , XI, 1958, 193243. -, Zum Leidener Phaidon-Papyrus : "Mn emosyne" , 1 966, 269.

338

XIX,

BIBLIOGRAHE

VLASTOS, G., R easons and Causes in the Phaedo:

"Ph_�" ,

LXXVII I , 1969 , 291-325. VRIES,. G. J. de, .A note on Plato, Phaedo 89 b : "Mnemo­ syne" , XXIV, 1 9 7 1 , 386-387. WAGNER, H., Die Eigenart der I d e e n l e h r e in Platons Phae­

do: "Kant Stud.", LVII, 1966, 5-16. WEDIN, U. V., "Auta ta isa" and the argum ent at Phaedo

74 b 7-c 5: "Phronesis" , 1 977, -1 9'1.-205.

WHITE, F. G . , The compresence of oppo s ites in Phaedo 1 0 2 : " CQ" , XXVI I , 1 977, 303-3 1 1 . - , T h e Phaedo a n d Republic V o n essences: "JHS " , XCVIII, 1978, 142-1 56. WILLETTS, R. F., More on the black hunter: "PCFhS" , XV, 1 9 69 , 106-1 07. WIFPERN, A., Seele u n d Zahl in Pl a to n s Phaidon : Fe s Ls chr.

Zinn, h rsg. von Albrecht, M . von & H eck , E., Ttibingen, Niemeyer, 1 970, 2 7 1-2 88.

EDIŢII

Phedon, avec i n t l·oduction et n otes par Paul Couvreur, Pa­ ris, Hachette, 1896. Phaidon, erklărt von Martin Wohlrab, Leipzig u . Berlin, Teubner, 1908. Il Fedone. Dichiarato da Eugenia Ferrai, Torino, Chiatore, 1923. Fedone. Trad. , introd. & note di Emilio Villa, Verona, L a Scaligera , 1941. Pha e d o d oor H. Oldewelt, Groningen, Wolters, 19 48 . Fedon, texto y notas de A. A. de Miranda, Madrid, 1 948. Phaidon, gri ech . & dt . hrsg. von Fr. Dirlmeier, MUnchen, Heimeran, 1 948. Socrates and the soul of man [Phaedon], tran s l . by D . Ste­ wart : B oston , The B eacon Pr., 1 9 5 1 . Phedon ou de l'immortalite de l'âme, trad., prolegom. et notes de M. Meunier, Paris, Albin Michel, 1952. I l F ed one con introd. e note di N. Casini, Firenze, Le Mon­ ,

,

nier, 1958.

339

B I BLIOGRAFIE

Phaedo, by R. Hackforth, translated with i ntroduction and commentary by R.

Hackforth ,

Cambri dge Univ. Press,

1975. I' haedo,

transl.

with

notes by D.

Gallop, Oxford,

Claren­

don P ress, 1 9 7 5 . Le Phedon, I & I I , commentaire et traduction p a r R. Loriaux, 1 009-1975. Phaedo, transl. with introd., notes, and appendices, by R . S. Bluck, Indianapolis, 1976.

Phaedo, transl. with notes by Hackett, 1 977.

A. M.

G. Grube, Indianapolis

«DAI�P O L PHAIDROS

INTERPRETARE

LA

PHAIDROS

Filosofia

este

de

ceea

la

greci.

ce

se

Dacă

s p un ea

mousike" ,

"megiste

S-ar p ut ea Să fi o lamentabilă neînţe­ cit. , p. 369) . Dar . poate că triviala formu lare de m ai sus este solidară cu idealismul ris cat din Phaidres, amî n dou ă n emaifiind de întîlnit (deci t cu formulărj ce tre­ buie î n ţel es e prin context) în alte d i aloguri. Amorul pe , eate îl d esc rie Platon în Banchetul, de la î n ceput şi pînă . . la

sia

de

legere

(op.

scena fin al ă relatată de .A lcibiade, este mai degrabă . s c a n ­

dalos de erotic, n ici d ecum "platoni c ' ' . Cît d espre idealismul

fără a cop erire din Ph aidro s , el nu apare în Phaidon, . unde teoria

I deilo r

e

înfăţişată

o .simplă

. ca

ipoteză . şi

m1de,

dealtfel , tocm ai tăria socratică ·: d e-.a a rgumep t a în că, in - ci\.! a morţii,

este im p resion ant ă şi emoţion antă ; aş.a . cum acelaşi

idealism nu

este

de găsit în

Banchetul, în care ridicarea

sp re Ideea de . iubire are . !Un su p ort real la Socrate, anume

într-o creaţie,. iar întreg dialogul are un . s u port . perfect . lo­ gic, chiar da că- nemă rtu ris i t, anum e argumentaţia , di�?-- - Ideile

11 pa'r cu o întemeiere şi o plaumbilitate care ·le-au acredi tat în · istori e. Ele sînt chiJ.r mai puţin "metafizice" (în sensul compromiţător

de

ineta -fizice)

decît

� ; formele

substanţiale

d in• · a ristotelism şi stau l a acelaşi n1ve1 d e plauzlbilitate cu naturile simple ale lui Descartes, transcendentalul lui K ant sau

Spiritul în desfăşurare al lui. . Hegel, fiind la fel de puţin

, ;separate"

de

reâl ca

acesta din

u rmă, ba

chiar fiind în­

tr-un · s ens matricea< ' tuturor concepţiilor filosofi ce · ulterioare,

al · nostru; Whi tehead. Cine aşadar caută pe P laton în Phaidros, subj ugat fiind d e · fru­

cinil.' · ·a spus uri · contemp oran

mii.i s(t m(t r .�t pvasc(t i a r ? l at (t de ce am să s p u n , f(lră prL· a multCt vorbCt , l' ;�t t u t u ror rdelor pe care le -am pus în seama î n drCtgost it ului, l e răspund, î n c d c e n u iube şte , t o t atîte a calităţ i . L a c e bun s{t m a i l u n gim vorba ? S-au spus dest u le despre amîndoi . Cu poveste a mea se \'a întîmpla c \: e a ce me riHt s�t se întîmple . Iar e u am să t rec rîul p i nă s(t n u aj ungi să 111�1 sile şti mai crîncen încă. PHA I D RO S Să mai st ăm, Socrat e . Nu ple c a mai în ainte ele-a t r e c e arsita amiezii. Nu vezi ? O clipă î n c ă ş i s o a r e l e va încre�{eni deasupra capetelor noast re . S �t mai rămînem, rogu-te , şi să mai zăbovim asupra celor spuse , apoi, de î n d a t ă ce arşiţa s-o do mol i , Yo m mergL' . - tHi

PI IAIDiWS SOC RATE Asemeni u n u i z �._· t : c·�t i . l' hai d ro .; , dud vmba de di s c u r s ur i ; î n pri vinţa acl: asta, sc -ntîmplă ceva · cu-adev ărat divin în fiinţa ta. Socot că di n tre toate discursurile cîte s-au născut în timpul vieţii t ale , crlc mai multe trebuie să-ţi fie puse ţie în seamă, fie că le-ai făcut tu însuţi . fi.._· c:t , pri n nu �tiu ce mij­ lacc , i-ai silit pc alţii să k facrl . Singur, pe thc b a n u l Si mmias43 n u - l p u n aici l a :o;ocot c· al:L A lt minte r i . [ W t oţi ceilalţi îi înt reci cu mult . I at ;'i , î m i parl· c :1 :;> i a1 ·u m t o t tu eşti pricina discur�ului pc can· - 1 si mt t • :lscîndu-se în mine . P HA I DRO S Spe r că n u e vo rba de o pro \·o care h h1 l)t ;;l . Î nsă cum vine asta, şi despre ce d i s c u r s c vorba ? so-.: RATE Tocmai mă pregăteam, p re a bunul meu V ' ich· n , să trec rîul, c i n d se iscă ştiutul semn d a.i ­ nw n i c ; H Întotdeauna e l m ă Î m pie didt srt Împli n�SC cct'a; ce tocmai am de gînd să fac . Mi s-a părut cEl aud î n preajmă un glas c are î m i s p une să nu plec mai înai nte de-a ispăşi ce a m gre:;; it faţ ă de zeit ah.· . A m, c e e drept, darul de a ve de a c u d u hul'13 d a r n u din calc-- afar ă , c i - asemeni c e lo r care a u de pr i ns pnţinfL carte - atîta doar cît a m (· U trebui n ţ ă . :\cum, de p'ildă . văd l i m p '.: de c a re î mi e greşeala . Ade vărul, priete ne , este dt s u f ld ul 1 n s u ) i are darul de a străvedea. La u a mo me nt dat , în t i mp ce îmi rosteam discurs u l , m i-am si mţit sufletul neîmpăcat ş i p a rcă m-a cuprins ruşin�· cl la gîndul că vorba lui I b ycos-16 "aş cîştiga c i n stir e a oamenilor, păcăt uind în schimb faţă de zei " . Î nsă acum mi-am înţeks greşeala . P H A I DRO S Ce vrei să s p u i ? SOC RATE Cumplit e , P h ::ti dro..:. . cumplit discursul P' ' c a re l - a i adus c u t i ne , �i tkop(l t r i v fl ) i cel p-.: c a r J. , că nu are decît cunoşti nţele ne cesare pentru a st: iniţia în arta tragediei, dar că arta tragediei n - supun� m�dicina, dar nu medicina ' însăşi . P HA I D RO S Întocmai . SOCRATE Să ne imaginăm atunci că Adrastos 9�, " cd cu glas de miere " , sau chiar Pericle, ar auzi de splendidele artificii pe care le depănam mai adine,.t. ­ ori, de vorbirea concisă sau de aceea înflorită si de toate celelalte pe care le-am pome nit , spunîn d că t rebuie să le cercetăm îndeapro ape ; crezi oare că ei ar fi la fel de nesufe riţi precum am fost noi purtin­ du-ne atît de grosolan , şi că ar sp une vorbe de oame ai prost crescuţi celor care au scris şi i-au înv{tţat pe alţii astfel de lucruri , încredinţaţi dt au de-a face c u retorica ? Sau crezi că, arătîndu-se mai înţelepţi c a noi, ei ne-ar dojeni spunînd : " Phaidros, şi tu, Socratc.:, nu trebuie să fiti urîciosi ; dimpotrivă, arătati - vă indurători faţă d� aceia c �r e , neştiutori să poa ;tc o discuţie, s-au dovedit a nu fi capabili să definească retorica ; şi cînd, supuşi unei atari neştiinţe, stăpîni doar pc cunoştinţe începătoare , ei au căzut pradă inchipuirii de-a fi descoperit însăşi retorica ; şi cînd, trecîndu-le altora aceste cuno şti nţe, ei socotesc el au pre dat fără cusur retorica, fără să-şi dea osteneala de a prezenta fiecare lucru în parte într-un chip co n vi n gător şi de a îmbina părţile într-un întreg, con­ vinşi fiind că e de datoria învăţăceilor înşişi să obţină 476

PHAIDROS

toate acestea prin propriile lor pute ri, în cursul cuvîn­ tării c hiar " . PHAIDRO S Cam aşa m i se pare şi mie, Socrate, c ă arată genul de artă pe care oamenii de felul acesta, prin scrierile şi învăţăturile lor, o pre zintă a fi retorică ; şi socotesc că ai vorbit c u multă dreptate . Spune-mi, ]nsă, arta aceluia care este cu adevărat un cunoscă­ tor al vorbirii şi pri ceput în a-i co nvinge pe alţii, cum şi unde poate fi însuşită ? SO CRATE P osibi l itatea de a dobîndi pe r fe c ţiun e a :în l uptele oratorice pare să atîrne, dragă Phaidros ba c h iar atîrnă în chip necesar - de aceleaşi condiţii c a re tre buie împlinite în celelalte arte : dacă natura te-a înzestrat cu darul v orbirii, şi dacă pe acesta îl vei spori cu ştiinţa şi cu truda, vei fi un orator preţuit de toti . Dacă, în schimb, unul din lu c rurile acestea îţi vC:. li p si, vei fi un orator nedesăvîrşit . Cît pr i­ ve şte deci arta ace asta, îmi pare că nu pe calea ur­ mată de Lysias şi de T rasymachos trebuie a pu c at . PHAIDRO S Atun c i pc care ? SOCRATE Se prea p oate , bunul meu pri e t e n, ca lJuicle să fi fost cel care, între toţi, a atin s perfecţiunea :î n ar t a cuvînt ării . I'HA 1 DR O S De C(' socoţi astfel ? SOCRATE T o ate artele mari mai au nevoi e , pe Jîngă celelalte ca lit ăţ i, de o vo rbire subtilă şi sublimă privind fiinţa naturii ; căci tocmai de aci pare să le vină înălţimea şi desăvîr şi re a pe care o ating în toate privinţele . Or, Pericle , pe lîngă daru-i înnăscut, tocmai aceste cal it ăţi le-a dobîndit . Î ntîlnindu-1 pe Ana­ xagoras, care , cre d cu, era un astfel de om, el s-a hră nit cu gîn d i re a cea înaltă, ajungînd să pătru n dă n at ura raţiunii, cît şi pe aceea a absen ţei ei, deci tocmai lucrurile de spre care Anaxagoras vorbise pe larg . De aci el desprinse, pentru arta orator i ei, cee a ce i se potrive a . PHAIDRO S C e vrei să spui ? SOCRATE Fără îndoială , ac e laşi lucru ca în medicin ă se petre ce şi în retorică . PHAIDRO S Cum adică ? 477

d

e

270

b

a

PLATON

În amîndouă aceste arte se cere an ali­ zată o natură : în prima, natura corpului, în cealaltă, natura sufletului ; căci dacă vrem să-i dăm trupului sănătate şi putere cu ajutorul leacurilor şi al hrand ,. nu ne putem restrînge doar la rutină şi experienţă, ci trebuie să recurgem şi la arta medicinei ; şi, la fel ; dacă vrem să-i trecem sufletului convingerea pe care o dorim şi virtutea, trebuie s-o facem cu ajutorul u n o r vorbiri şi practici care să urmeze anumite reguli. PHAIDRO S Cel puţin aşa se pare, Socrate . SOCRATE Î nsă crezi . oare că natura sufl e t ul u i poate fi pricepută cum trebuie fără să cunoşti natura întregului univers ? PHAIDRO S Dacă e să-i dăm crezare lui Hipocrate 93, aşadar unui Asclepiad, nu putem vorbi despre corp fără să urmăm această metodă. SOCRATE Are dreptate, prietene . Totu ş i , se cuvine ca, pe lîngă Hipocrate, să întrebăm şi raţiunea şi să vedem dacă se învoieşte cu spusa lui . PHAIDRO S De acord. SO CRATE Hai să vedem atunci ce spune despre natură Hipocrate şi raţiunea ce a adevărată. Despre natura unui lucru, oricare ar fi el, trebuie să procedăm în felul următor : mai întîi să ne întrebăm dacă lucrul în privinţa căruia vrem să fim noi înşine experţi �i totodată în stare să-1 facem şi pe un altul la fel, est e· simplu sau cu multiple feţe . Apoi, în cazul în c a r �...·. este simplu, să cercetăm în ce fel a fost el înzestrat de natură pentru a acţiona asupra altui l ucru, s a u , dimpotrivă, de a suferi influenţa altuia. Iar dacă ar� chipuri multiple, trebuie să vedem cîte sînt ele la număr şi apoi să procedăm pentru fiecare chip î � parte întocmai cum am procedat pentru lucrul simplu :. prin ce anume din natura lui produce el o acţiune şi în ce constă aceasta ; sau prin ce anume suferă influ­ enţa altuia şi în ce constă această influenţă. PHAIDRO S Pesemne că asa trebuie să face m. SOCRATE Î n orice caz, ne p rocedînd astfel, metoda noastră ar părea aidoma cu mersul unui orb. Î n schimb, pe cel care, indiferent de obiectul studiat, procedează potrivit regulilor artei, n-ai cum să-1 asemeni unui SOCRA TE

c

d

e

478

PHAIDROS

orb sau surd. Di t;1 pc, t r i v[J , c�te limpede că dacă cineva predă nrato r i n t : r mînd regulile artei, el va arăta în chip a m fm nnţit în ce const ă adevărata natură a obie ctului la c are va t r e b u i raportată orice cuvînt are ; i a r acest u bie c t va fi, fără doar şi poate, sufletul. PHA IDRO S Neî n do i e l ni c SOCRATE Aşadar către acest obiect se î ndre ap t ă întreg efortul său. Ceea ce încearcă el este să producă convingerea în această privinţă. Oare nu crezi la fe l ? PHAIDRO S Ba da. so cRATE D e ci este limpede că . Trasymachos, şi oricare altul ce ar dori să predea retorica cu toată seriozitatea, va începe prin a descrie sufletul în chip cît se poate de amănunţit şi ne va face să vedem dacă el este, prin chiar firea lui, unul şi omogen sau dacă, asemeni alcătuirii trupului, are multiple feţe . Căci aceasta spunem noi că înseamnă a arăta natura unui lucru. PHAIDRO S Cît se poate de adevărat. SOCRA TE Î n al doilea rînd, omul nostru va des­ crie prin ce anume din natura lui produce sufletul o act iune si în ce constă aceasta ; sau pri n ce anume su fC'r[l il{fluenţa altuia şi în ce constă această influ­ .

27 1

c:llţă.

PHAIDRO S Î ntocmai. SOCRATE Î n al treilea rînd, e l va clasifica tipurile de discursuri, precum şi pe cele ale sufletului, de ase­ menea modificările lor, şi, ajungînd pînă la stratul relaţiilor cauzate, va arăta cum îşi corespund aceste tipuri între ele, precum şi pricina pentru care un an u ­ mit fel de suflet se lasă î nrî ur i t în chip necesar de un ann mit fel de disc u rs u ri , în vreme ce altul nu. PHA I D H. O S Desi gur, du pă cît se pare, nimic n-ar J i mai m i 11 unat decît să procedezi astfel. SOCH A'n: A � spuuc chiar, prietene, că altfel nici n - ai cum ; căci nici sul>icctul acesta, şi nici oricare altul, fie că e dezvoltat în faţa elevilor, fie că formează substanţa unui discurs adevărat, dacă e tratat altcum, nu va fi niciodată expus sau scris potrivit regulilor artei. Însă autorii de tratate oratorice din zilele noas­ tre , despre care ai auzit, sînt tare şireţi şi ne ascund 479

b

c

PL ATON

d

c

'272

a

toate pe cîte le ştiu atît de bine despre suflet . Aşadar, cîtă vreme ei nu vor vorbi şi nu vor scrie în felul amintit, să ne ferim să credem că scrisul lor se conduce după reguli le �rtei. PHAIDRO S In ce constă însă felul acela ? SOCRATE Nu este foarte lesne să formulezi l ucr u l în cuvint e ; în schimb, mă învoiesc să spun cum trebuie să scrii dacă îţi propui să faci aceasta cît mai pe potriva artei cu putinţă . PHAIDRO S Atunci spune . SOCRATE Deoarece puterea discursului stă în faptul de a fi o " psychagogie", o călăuzitoare a sufletu­ lui, cel care îşi doreşte să aj ungă orator trebuie negre­ şit să ştie cîte sînt formele pc care le poate îmbrăca sufletul . Or, ele s înt într-atît de numeroase si într-atît de felurite, încît unii oameni se arat ă a fi într-un chip şi alţii într-altul. O dat ă f ăcute aceste deos e bi ri, şi despre discursuri se poate spune că sînt multe la număr şi fiecare de un fel anume . Drept care, oamenii de un anumit fel pot fi lesne convinşi de cutare lucru doar prin discursuri de o anume natură, tocmai din această cauză ; dimpotrivă oamenii de un alt fel anu­ mit, din aceeaşi pric i n ă nu pot fi lesne convinşi . După ce ai me di t at îndeajuns la to ate aceste lucruri , t re ­ buie să le ai în vedere în s it uaţii concrete şi , aplicîndn-k astfe l , srt fi i in stare să le d a i curs fii n (l în zes­ trat cu un simţ al fi neţi i . Alt m i n tvri , 11-aj u ngi să ştii nimic mai mult decît se afla î n disc urs urile auzit v cî n dva pc băn c i le şcolii . Î n schi mb, cînd eşti î n dt·aj u n s de pre gătit s ă spui prin ce fel de discursuri aj u11gi srt convingi pe cutare o m , şi cînd poţi, avîndu-1 pe omul acesta în faţă, să vezi limpede în el şi să-ţi faci ţie însuţi dovada spunînd : " Acesta e omul şi aceasta este fin· a lui despre care mi se vorbe a c î n dva în lecţiile de la scoală ; iată-1 acum în fata ' m e a , în carne si oase . Şi i at ă care sînt vorbele cu care trebuie să mă adre­ sez lui p e nt ru ca să-1 conving de cutare lucru " ; deci cînd toate acestea au fost îndeplinite , cînd li se mai adaugă şi cunoa şterea acelor mome nte cînd tre­ buie să vorbeşti şi cînd să taci, şi c î nd, pe deasupra, mai ştii să deosebe şti care e clipa pot ri vit ă sau, dim480

PHAIDROS

potrivă,

cea ncpotrivită, pentru " stilul concis", pen­ tru . , stilul înduioşător" sau pentru cel " vehement" , pre:: cum şi pentru toate formele de cuvîntare învă­ ţate , - atunci abia frumuseţea şi perfecţiunea artei sînt pc deplin realizate ; nu însă mai înainte. Iar dacă cineva, fie el orator, dascăl sau scriitor, nu îndepli­ neşte vreuna din aceste condiţii, afirmînd totuşi că el vorbeşte potrivit regulilor artei, atunci acesta nu merită defel să fie crezut. " Atunci ? " , va întreba poate autorul nostru, "rămîneţi la părerea aceasta, P h ai dros şi Socrate ? Sau e cazul să adoptăm o altă teorie privind arta oratoriei ? " PHAIDRO s Nu cred că e cu putinţă s ă găsim o alt a , Socrate, de vreme ce nu e vorba de o treabă tocmai usoară. socR .{TE Ai dreptate . Tocmai de aceea şi trebuie să întoarcem fiece teorie pe toate părţile şi să vedem dacă nu cumva se întrevede o cale mai lesnicioasă şi mai scurtă care să ducă la această artă, pentru ca să nu apucăm fără rost pe un drum lung şi întortocheat cînd ave m la îndemînă unul scurt şi simplu. Dar dad1 se întîmplă să ai un mijloc pentru a ne veni în ajut o r fie că îţi e cunoscut de la Lysias sau de la vreun altul, încearcă să ţi-1 aminteşti şi să mi-1 spui. PHAIDRO S Dacă ar fi vorba de o simplă încer­ care, aş putea s-o fac ; mă tem însă că pe loc nu voi găsi nimic. SOCRATE Vrei atunci să-ţi spun o vorbă pe care am auzit-o de la oameni pricepuţi în lucruri de soiul ăsta ? PHAIDRO S Desigur. SOCRATE Se spune , Phaidros, că e drept să ple­ dc· zi şi cauza l upului . P J L\ I I J RO S Atunci îţi revine ţie rolul acesta ! SOC RATH Spun , aşadar, oamenii aceştia că metoda noastră nu trebuie să capete un aer atît de solemn şi de asemenea că nu e nevoie să urcăm atît de sus, apucînd căi atît de întortocheate . Căci e absolut lim­ pede , - am spus-o doar şi la începutul discuţiei noastre - , că atunci cînd îţi propui să ajungi un bun orator, nu e cîtuşi de puţin nevoie să deţii ade-

b

.

c

,

481

d

PLATON

e

273

a

b

c

vărul cu pnv1re la j usteţe a şi bunătate a lu crurilor, sau chiar şi a oamenilor care pose dă astfel de însuşiri fie de la natură, fie prin educaţie . Într-adevăr, în tribunale nimeni nu se interesează cît de cît de ade­ v ărul lucrurilor, ci numai de ceea ce poate convinge : acest ceva este verosimilul, singurul pe care trebuie să-1 ai în vedere cînd îţi propui să vorbeşti p otrivit regulilor artei. Ba chiar există cazuri cînd nu trebuie să rclatezi lucrurile aşa cum· s-au petrecut dacă aces­ tea nu s-au petrecut în chip verosimil ; fie că c vorba de acuz are sau de apărare, numai lucrurile verosimile tre buie aduse în discuţie . Şi, în orice îm pre j ur are , oratorul trebuie să aibă în vedere numa i verosimilul şi să nu-i pese cîtuşi de puţin de adevăr . Căc i verosi m ilu l , străbătînd discursul de la un cap la altul , e singurul din care se naşte o artă împlinită . PHAIDRO S Ai reprodus pas cu pas, Socrate, argu­ mentele celor care se dau drept maeştri în arta orato­ riei . Mi-am amintit că puţin mai înainte am atins în treacăt problema ace asta, una ce pare să fie de m are importanţă pentru cei care se îndeletnicesc cu astfel de lucruri . SOCRATE Î nsă pe Tisias, nu l-ai stu diat tu pe Tisias cît se poate de amănunţit ? Atunci să ne mai spu n ă Tisias şi acest lucru : pentru el, verosimilu l e ste oare altce v a decît opi n i a mulţi m i i ? PHAIDRO S C e altceva să fi < · ? SOCRATE El a născocit, parc - se , acest t · x e mplu meşteşugit cu atîta artă şi deopotrivă pliu de adîn­ cime . El a scris că dacă un om firav şi c ur aj o s 1-a bătut pe unul voinic dar fricos şi i-a furat mantaua sau alt lucru, drept care este adus la judecată, atunci nici unul din cei doi nu are să spună adevărul. Fri­ cosul trebuie să susţină că cel curajos n-a fost singur cînd 1-a bătut, la care celălalt va încerca să facă do­ vada că de fapt erau singuri, şi va folosi argumentul acesta : " Aşa cum arăt, m-aş fi putut eu atinge de unul care arată ca el ? " . Iar cel bătut nu-şi va mărtu­ risi, desigur, propria-i slăbiciune , ci va recurge la o nouă minciună, care-i va oferi poate părţii adverse o replică hotărîto are . Şi indiferent de situ aţi a pe care 482

PHAIDROS

în Yedere, orice vorbire care urmăreşte regulile artei se \"a folosi mereu de asemenea procedee. Oare nu aşa stau lucrurile Phaidros? o are

PHAIDRO S

Întocmai.

SOCRA TE Ah, ah ! Se pare că teribil de bine era ascunsă arta pe care a descoperit-o Tisias sau cine ştit:' care altul, cine o fi fost şi oricare ar fi numele pc care-i place să îl poarte. Însă la o adică, prietene, oare se cuvine sau nu să-i spunem omului ăstuia . ? PHAIDROS Ce anume? .

.

socRA TE Să-i spunem aşa : "Ascultă, Tisias, mai înainte ca tu să-ţi faci apariţia, noi tocmai afirmam că verosimilul acesta pătrunde în mintea mulţimii tocmai din pricina asemănării lui cu adevărul. Numai că adineaori, noi am arătat că cel care cunoaşte adevărul este cel mai bine pregătit să descopere ase­ mănările între lucruri în orice împrejurare. Dacă mai ai să ne spui şi altceva despre arta oratoriei, noi te-om asculta. De nu, ne vom încrede în cele arătate adineaori, şi anume în faptul că= dacă nu vei distinge firik ascnltătorilor; dacă nu vei fi în stare să deosebeşti lucrurile existente după speciile lor şi să le cu­ prinzi apoi, pentru fiecare specie în parte, într-o unică idee - atunci, zic, nu vei fi niciodată un artist al vorbirii, pe cît îi e dat în putinţă omului să fie. Numai că aceste însuşiri nu le vei dobîndi nicicînd fără o îndelungată trudă. Dar înţeleptul nu pentru a vorbi şi a făptui în faţa oamenilor trebuie să-şi dea atîta osteneală, ci ca să fie în stare să spună lucruri îndrăgite doar de zei, iar fapta să îi fie în toate, pe cît îi stă ...în putinţă, tot după placul lor. Şi într-adevăr, 'l'isias o spun alţii mai înţelepţi ca noi - omul

d

e

-

chibzuit nu trebuie să-şi dea silinţa (dacă u-o face 274 doar în treacăt) să placă sclavilor de-un neam cu el, ci stăpînilor aleşi la suflet şi dintr-un neam ales84• Încît, dacă drumul de urmat este atît de întortocheat şi lung, să nu te miri; el trebuie străbătut în vederea unor ţeluri mari, altminteri decît credeai tu. Iar după cum rezultă din discursul nostru, poţi, dacă vrei, pornind de la acele ţeluri, să faci ca şi lucrurile mai 483

a

PLATON

mărunte să se

mari".

împărtăşească din frumuseţea celor

PHAIDROS Minunat îmi sună vorbele tale, Socrate ; totul e să şi poţi să le fii pc potrivă. . SOCRATE Însă cînd încerci să realize zi lucrurifn�­ b moase, frumos e, deopotrivă, să înduri tot ce ţi-ar fi dat să înduri. PHAIDROS Aşa c, neîndoielnic. SOCRATE Cred că am vorbit destul despre art�1 Şl de sp re lipsa de artă în discursuri ... PHAIDROS E adevărat. SOCRATE .. . în timp ce despre faptul de a scrie. dacă e potrivit sau nu s-o faci, în ce condiţii scrisul este bun şi în care anume e nepotri vit, - deci des­ pre ace stea toate ne-a r ă ma s încă să vorbim. PHAIDROS Aşa e. SOCRATE Ştii, aşadar, care e chipul cel mai po­ tri v it pentru a fi pe plac divinităţii, atunci cînd tu însuţi faci discursuri sau cînd începi să vorbeşti des­ pre ele? PHAIDROS Nu ştiu defel. Dar tu? c SOCRATE Eu pot cel puţin să îţi spun o povcst:._: rămasă de la cei din vechime. Ei cunosteau adevărul. Dacă doar prin noi înşine am fi în st�re să îl desco­ perim, ne-ar mai păsa oare în vreun fel de tot ce au crezut oamenii ? PHAIDROS Hazlie îutrebarl'! Spune-mi îusi'i pon:--­ tea de care pomeneai. SOCRATE Am auzit, aşadar, că undeva, în apr(j­ pic re de Naucratis95, în ţara Egiptului, trăia una diu vechile divinităţi de prin partea locului ; ace stui zeu îi e închinată pasărea sfîntă căreia egiptenii îi zic ibis, iar zeul însuşi se numeşte Theuth96• Se spune că d el mai întîi a descoperit numerele şi socotitul, geome­ tria şi astronomia, ba şi jocul de table şi zaruriie, în sfîrşit, literele. În vremea aceea domnea peste tot Egiptul regele Thamus97• Palatul lui se afla în marc·a cetate a ţării de sus, cetate căreia grecii îi zic "TheLa e gipteană " şi al cărei zeu se nu m e şte Ammon. Mer­ gînd Theuth la rege, i-a arătat artele inventate de el şi i-a spus că trebuie să le răspîndească printre toţi 484

PHAIDROS

egiptenii. Regele 1-a întrebat atunci asupra folosului care 1-ar aduce fiecare dintre artele acestc·a, şi in timp ce zeul dădea lămuriri asupra fiecăn·ia în parte, regele avea cuvinte de laudă pentru una, pentru alta nu, după cum fiecare artă îi părea bună sau, di111potrivă, de nici un folos. Multe, zice-se, au fost obse rvaţiile pe care Thamus i le-a făcut lui Theuth ast:­ pra fiecăreia dintre aceste arte, fie în bine, fie în rău.; dar ar însemna să nu mai terminăm povestind totul dc·-a fir a· păr. Au ajuns, iată, la litere, şi Theuth a spus : "Priveşte, rege, ştiinţa aceasta îi va face pe egipteni mai înţelepţi şi mai cu ţinere de minte; găsit a fost leacul uitării şi, deopotri v ă, al m·ştiinţei". La care regele a răspuns: "Preapriceputc meşter Theuth, unul e chemat să nască arte, altul să judece cît anume dintr-însele e păgubitor sau de folos pentru cei ce se yor sluji de ele·. Tu, acum, ca părinte al literelor, şi de dragul lor, le-ai pus în seamă tocmai contrariul a ceea ce pot face ele. Căci scrisul va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-I vor deprin de, lenevindu-lc ţinerea de minte ; punîndu-şi credinţa in scris, oamenii îşi vor aminti din afară, cu ajutorul unor icoane strrtine, şi nu dinlăuntru, prin caznă proprie. Lcacul pc care tu l-ai g ăsit nu e fr1cut să învîrtoşeze ţinerea de minte, ci doar readucerea aminte. Cît despre 1nţelepciune, învăţăceilor tăi tu nu le dai decît una părelnică, şi nicidecum pe cea adevărată. După ce cu ajutorul tău vor fi aflat o grămadă de prin cărţi, dar fără să fi primit adevărata invăţătură, c.:i vor socoti că sînt înţelepţi nevoie mare, cînd de fapt cei mai mulţi n-au nici măcar un gind carv si'L fi(' ni lor. Und