Oftalmo LP Subiecte Rezolvate [PDF]

Zitiervorschau

Cele 8 subiecte: 1.Determinarea acuitatii vizuale prin metoda cu lentile Donders( carte lp, pag 75) Metoda subieutiva Donders tine cont de raspunsurile pacientului.Poate fi utilizata ca prima metoda de determinare a refractiei sau ca modalitate de verificare a corectiei estimate prin metode obiective. Seincepe cu determinarea acuitatii vizuale la distanta.Se pot intalni urmatoarele situatii: 1.Un pacient tanar care citeste correct toate liniile optotipului poate fi emetrop sau hiperemetrop. Pentru a face diferenta se plaseaza in fata ochiului o lentil de 0,5 + dioptrii.Lentila trebuie tinuta cu mana in pozitia normal a unui ochelar (sau se plaseaza pe o rampa de proba ) Daca vederea se tulbura inseamna ca ochiul este emetrop si nu necesita ochelar Daca vederea se mentine calitativ si cantitativ , atunci ochiul este hipermetrop.Se plaseaza lentil convergente de valoare crescatoare pana cand vederea se voaleaza. Apoi se prescrie cea maim ae lentil convergenta cu care pacientul vede clar. 2.Persoanele peste 45 ani care citesc correct toate testele optotipului sunt considerate considerate emetrope. 3.Cand pacientul nu citeste toate testele, se plaseaza punctul stenopeic in fata ochiului.Daca acuitatea vizuala se amelioreaza, pacientul are un viciu de refractie. Se plaseaza pe rand in fata ochiului lentil de +o,5 sau -0,5 dioptrii.Pacientul alege lentil cu care vede mai bine. Daca pacientul alege lentil convergenta de +0,5, se continua ca la punctul 1.Se prescrie cea mai mare lentila convergenta cu care pacientul vede clar . Daca pacientul alege lentila de -0.5, vom incerca lentile de putere crescatoare(-1,-2, etc ) pana cand acuitatea vizuala nu se mai amelioreaza. Se prescrie lentila divergenta cea mai slaba cu care obtinem acuitatea vizuala maxima. Daca acuitatea vizuala nu se imbunataceste cu lentil sferice poate fi vorba de un astigmatism.

1

2. Examinarea anexelor+glob ocular( poze-pag 28) Examenul ocular cuprinde :        

Examenul obiectiv: Examenul de segment anterior Examenul de segment posterior Refractie ocular Determinarea presiunii ocular Gonioscopia Examen ortoptic ocular Examen functional

Pacientul se aseaza in fata examinatorului si putin lateral cu fata la lumina. Utilizand metode ca inspectia, palparea si rar percutia ( de ex. In traumatisme ) si ascultatia( de ex. In fistule arterio-venoase ) . Examenul anexelor: Se examineaza regiunea perioculara( deformari ale nasului, catar nazal ) Regiunea sprancenara Se cerceteaza aspectul tegumentului ciliar (modul de implantare, dezvoltare exagerata, zone epilate,decolorari ),prezenta leziunilor inflamatorii, cicatriciilor,plagilor,contuziilor,formatiunilor tumorale.Se palpeaza pielea si arcada sprancenara.In unele cazuri se va efectua percutia regiunii frontale si sprancenare. Pleoapele Se urmaresc : Aspectul(marimea si simetria pleoapelor, culoare tegumentelor, leziunile patologice,forma ,marimea si simetria fantelor palpebrale, caracteristicele marginii ciliale ); Pozitia(variaza in raport cu varsta) Se pot evidentia anomalii de tipul ectropian-eversia marginii libere, entropianrasucirea inauntru a marginii libere, blefaroptoza-pleoapa superioara cazuta ) Motilitatea se apreciaza solicitand bolnavului sa inchida sis a deschida ochii. Aparatul lacrimal

2

Pentru examinarea glandei lacrimale se inspecteaza regiunea palpebrala superoexterna si se palpeaza prin pleoapa superioara.Cercetarea portiunii palpebrale se poate realiza numai dupa eversarea pleoapei superioare, observandu-se regiunea superoexterna a fundului de sac conjunctival superior. Punctele lacrimale (prezenta lor, pozitia, leziuni, exprimarea unor secretii ) Socul lacrimal modificarea tegumentelor din regiunea unghiului intern ridica suspiciunea unor procese patologice la acest nivel . Examen globului ocular: Examenul mobilitatii ocular Miscarile ocular pot fi : Voluntare :-examinarea se face separate sau pentru ambii ochi, solicitand pacientului sa riveasca in diverse directii). Reflexele:    

Reflexul de fixatie maculara; Reflexul e urmarire Reflexele e pozitie Sinergia convergenta

Conjuctiva: Se examineaza pe rand conjunctiva dorsala.a fundurilor de sac si bulbara Orbita: La inspectie se examineaza forma, dimensiunile, pozitia La palpare se examineaza rebordurile orbitales au eventualele formatiuni tumorale. Se cerceteaza pozitia globului ocular in orbita. Ascultatia se realizeaza transpalpebral cu ajutorul unui stetoscop. Reflexele pupilare; 3. Masurarea presiunii intraoculare prin metoda digitala Aprecierea orientativa a tonusului ocular se poate realiza prin metoda digitala: transpalpebral, cu ajutorul indexurilor sale, examinatorul comprima si decomprima alternativ globul ocular examinat, apreciindu-i elasticitatea si comparand-o cu cea a ochiului contralateral. 3

Masurarea obiectiva a presiunii intraoculare se poate realiza prin doua metode: Tonometria prin aplanatie- masoara presiunea intraoculara prin cuantificarea unei forte externe necesara pentru a aplatiza o suprafata corneana de o dimensiune data. Cea mai utilizata metoda este aplanotonometria Goldmann, realizata cu ajutorul unui dispozitiv montat la biomicroscop. Deeterminarea se realizeaza dupa anestezie locala topica si instilarea de fluoresceina, conul de aplanatie fiind iluminat cu lumina violet. Tonometria prin indentatie- masoara presiunea intraoculara prin determinarea indentatiei corneene produsa de o anumita forta de greutate. Cea mai cunoscuta metoda este tonometria Schiotz. Profunzimea indentatiei corneene este citita pe scala gradata a instrumentului, iar prin consultarea unor tabele, aceasta valoare indica presiunea intraoculara in mmHg. Instrumentul este mult mai ieftin si ai usor de manevrat decat aplantonometrul Goldmann, dar se decalibreaza usor, furnizand masuratori eronate. 4. Determinarea campului vizual monocular prin metoda comparativa

Aprecierea orientativa a campului vizual se poate realiza utilizand metoda prin comparatie ( intre ochiul examinat al pacientului si ochiul contralateral al examinatorului, ochi care se privesc fata in fata, de la 60-100 cm, la aceeasi inaltime): -examinatorul misca indexul de la nevazut la vazut in 4 sau 8 directii din spatiu si va aprecia comparativ limitele campului vizual al ochiului examinat in raport cu limitele campului vizual pe ochiul sau. 5. Examenul luminii pupilare.(carte lp,pag 122 ) Testeaza transparenta mediilor ocular cu ajutorul osftalmoscopului direct.Se efectueaza intro camera obscura ,e la o distanta de 20-30 cm, cu oftalmoscopul setat pe +6sau +10 dioptrii .Pacientul este instruit sa priveasca drept inainte iar examinator va cauta o imagine clara a pupilei.Coloratia rosie a pupilei este normal si indica transparenta mediilor oculare. Opacitatiile situate in axul visual vor aparea ca niste umbre pe fondul rosu al ochiului.Daca opacifierea intereseaza complet axul visual,rosul pupilar va fi absent. Cand proba punctului stenoic este negativa iar punctul pupilar rosu este prezent, atunci scaderea acuitatii vizuake este cauzata de o leziune a retinei sau a nervului optic. 6. Examenul reflexelor foto motor: direct, indirect, consensual.(poze-pag ?) Reflexul fotomotor : 4

Direct(contractia pupilei la proiectarea unui fascicol de lumina ) Consensual (contractia pupilei la proiectarea unui fascicol luminat pe pupila contralaterala )

7. Recunoasterea lentilelor + caracteristici Lentilele sunt convergente si divergente Lentilele convergente se folosesc in cazul hipermetropiei care este un viciu de refractie punctiform. Lentilele au centrul mai gros si periferia mai subtire. Ele cresc puterea de refractie a globului ocular. Regula de corectie in cazul hipermetropiei : * Se allege lentila cea mai mare cu care pacientul vede cel mai bine. (pacientul vede bine si cu +1 , si cu +2 si cu +3 , se da lentil +3 ) * Lentilele convergente sunt lentilele cu + Lentilele divergente sunt notate cu semnul “-“ , deoarece dioptrul ocular al ochiului miop are o putere de reflactie mai mare decat normalul. Lentilele divergente se folosesc in cazul miopiei. Lentilele divergente sunt mai subtiri in centru si mai groase la periferie si micsoreaza imaginea. Regula de corectie : se prescrie lentil divergenta cu valoarea cea mai mica cu care pacientul vede cel mai bine. Exemplu : acelasi pacient miop vede si cu -1 , -1.5 , - 2 pana la ultimul rand corect , dar se prescrie lentil cu -1 pentru a corecta atat cat este necesar din miopia manifesta. Lentilele de contact se folosesc in cazul astigmatismului . Lentilele cilindrice sunt lentilele cu semnul “-“ iar lentilele sferice sunt cele cu semnul “+”.

8. Corectia prezbiotica: corectia aeriana, lentile de contact, corectia chirurgicala: Optica medicala utilizeaza in vederea corectarii tuturor viciilor de refractie, 3 tipuri de lentile : aeriene, de contact si intraoculare. Lentilele aeriene (ochelari) trebuie sa fie rezistente, sa absoarba selectiv radiatiile nocive , sa aiba acoperiri antireflexive, sa fie usoare si elastice. Lentilele aeriene pot fi sferice, astigmice sau prismatice. 5

a) Lentilele sferice: convergente ( notate cu “+”, au centrul mai gros si marginile mai subtiri, formeaza imagini reale; utilizate in corectarea hipermetropiei, presbiopiei, afakiei) si divergente ( notate cu “-“, au margini mai groase si centrul mai subtire, nu pot forma imagini reale; utilizate in corectia miopiei). b) Lentilele astigmice focalizeaza razele luminoase in doua linii focale; sunt reprezentate de lentilele cilindrice, bicilindrice si torice,( utilizate in corectia astigmatismelor) c) Lentilele prismatice – utilizate in vederea stabilirii unghiului de deviatie strabica, in tratamentul temporar al parezelor musculare in remisie, in tratamentul paraliziilor oculomotorii, al strabismelor concomitente si al anumitor forme clinice de nistagmus. Lentilele de contact sunt instrumente prostetice plasate inaintea corneei si sclerei, bine tolerate si utilizate cu multiple scoruri: terapeutic, optic, estetic. Acestea pot fi: moi, dure, commbinate. Dupa modul de folosire pot fi: cu port discontinuu ( 8-12 h/zi), cu port prelungit ( 3-6 zile/ saptamana) sau cu port permanent ( 3-6 luni). Acestea pot corecta atat vederea la distanta cat si cea de aproape. Implantele intraoculare includ implantele de cristalin artificial si implantele intracorneene. Implantele de cristalin artificial sunt indicate in corectia afakiei si mai rar pentru corectarea viciilor de refractie mari. Acestea se impart in implante de camera anterioara si implante de camera posterioara. cele mai frecvent utilizate in corectarea afakiei sunt implantele de camera posterioara, care sunt plantate in sacul capsular.

Cele 18 subiecte: 1.Determinarea acuitati vizuale Acuitatea vizuala reflecta functia retinei centrale si este definita drept capacitatea de discriminare a configuratiei contururilor si detaliilor spatial ale obiectelor, in relatie directa cu gradul de iluminare si cu contrastul dintre obiect si fondup pe care acesta este prezentat. Determinarea acuitatii vizuale se realizeaza cu ajutorul OPTOTIPULUI , initial fara corectie, si dupa, cu curectie. Acuitatea vizuala la distanta reflecta functia vizuala a ochiului atunci cand sistemul sau optic este aflat in repauz acomodativ, adica pentru explorarea obiectului nu este implicate acomodatia. In general, aceasta distanta minima, numita si “infinit oftalmologic” este de 5 metri.

6

Determinarea acuitatii vizuale la aproape de realizeaza cu ajutorul OPTOTIPILOR pentru aproape care se citesc de la 30-33 de centimetri. Aceasta determinare este importanta pentru evaluarea corectiei optice pentru aproape . Acuitatea vizuala se calculeaza dupa raportul : AV=d/D ( unde d= distanta de la care pacientul citeste cele mai mari carectere ale optotipului , iar D = distanta de la care aceste caractere ar trebui citite de ochiul emetrop) Pentru a se considera un rand citit corect pacientul trebuie sa citeasca corect 50% + 1 din caracterele aflate pe acest rand. 2. Testul cu fluoresceina ( un colorant care se fixeaza in zonele unde epiteliul cornean sau conjunctival este lezat) Tehnica: se instileaza o picatura de fluoresceina in fundul de sac conjunctival inferior. Pacientul clipeste pentru a etala colorantul pe suprafata oculara. Se spala suprafata oculara cu cateva picaturi de ser fiziologic, absorband repetat lichidul in exces (cu ajutorul unui tampon de vata cu care stergem pleoapele inchise). Se stinge lumina ambianta si se examineaza suprafata oculara cu ajutorul luminii albastre a oftalmoscopului. Eroziunile apar colorate in galben-verzui intens. De regula, tratamentul implica instilarea de coliruri antibiotice (fara corticosterozi) si cicatrizante. Se aplica pansament ocluziv: un teanc de comprese sterile de 10 X 10 cm se pliaza o data pentru a crea un pansament dreptunghiular care se aplica pe pleoapa inchisa. Se trece o fasie de leucoplast dinspre regiunea supero-interna sprancenara spre lobul inferior al urechii. Pansamentul se desprinde periodic pentru instilarea picaturilor, apoi se lipeste la loc, si trebuie schimbat zilnic. Eroziunile se vindeca normal in 24-48 ore. 3.Igenizarea regiunii orbito-palpebrale 4.Masajul ciliar(carte lp-161) Efectuarea masajului ciliar Scop:-Profilactic; -Terapeutic; Pregatirea pacientului :se anunta bolnavul despre necesitatea efectuarii tehnicii Fizica :se aseaza bolnavul in pozitie sezanda pe scaun sau in decubit dorsal Tehnica:  Spalare pe maini cu apa si sapun  Se impregneaza betisorul de vata cu betadine 10% 7

 Pacientul este rugat sa inchida ochii fara a-I strange pentru a efectua masajul ciliar al pleoapei superioare prin miscari energice stanga dreapta.  Apoi pacientul trebuie sa deschida ochii si sa priveasca in sus pentru a efectua masajul pe pleoapa inferioara.  Pacientul este rugat sa nu atinga cateva minute regiunea perioculara  Se strang materialele utilizate si se arunca in locuri special amenajate  Se noteaza in foaia de observatie data efectuarii masajului cilial 5.Spalatura cailor lacrimale( poze-pag121, * ) Irigarea cailor lacrimale este indicata in prezenta epilorei continue intermitente cauzate de un blocaj organic sau functional al canalului lacrimo-nazal. Tehnica : Instrumentele necesare sunt : Dilatator al punctului lacrimal, Sonde Bowman, canula de irigatie lacrimala, seringa. Pacientul poate fi in decubit dorsal sau asezat pe scaun cu capul usor aplecat pe spate.Se instileaza anestezic in fundul de sac conjunctival inferior in mod repetet timp de 3-4 minute si se iriga conjunctiva pentru indepartarea secretiilor. Se executa antiseptizarea tegumentelor palpebrale cu alcool iodat sau betadine. Se lărgesc deschiderile punctiforme cu un dilatator al punctului și apoi inserează o sondă prin punctul lacrimal și în căile lacrimale. Se dirijează sonda până la deschiderile căilor lacrimale în cavitatea nazală, câteodată realizând un sunet atunci când penetrează membrana exterioară. Sonda este înlăturată și sistemul de drenaj al lacrimilor este irigat cu soluție salină pentru a înlătura și blocajul rămas. 6.Spalatura fundurilor de sac conjunctivale(poze-pag118) Indicata in tratamentul arsurilor chimice,secretii mucosae si purulente abundente; Se utilizeaza ser fiziologic, solutie Ringer glucoza,glucoza Tehnica Pacientul este asezat pe scaun sau in decubit dorsal, cu capul usor inclinat de partea ochiului afectat pentru ca solutia sa se scurga temporal si pentru a nu refula spre ochiul opus. 8

Se vor instila cateva picaturi de anestezic pentru a diminua durerea si a limita reflexul de clipire. Se plaseaza temporal o tavita sau un camp pentru a absorbi lichidul scurs. Rugam pacientul sa priveasca in sus si tragem pleoapa inferioara in jos, deschidem fundul de sac inferior, executand in aceelasi timp spalatura cu ajutorul unui flacon sau a unei seringi cu canule. Rugam pacientul sa priveasca in jos si intoarcem pleopa superioara-dupa care efectuam irigatia continua in jet a conjuctivei. 7.Debridarea fundurilor de sac conjunctivale( carte lp-pag 163 ) Debridarea reprezinta inlaturarea bridelor care se formeaza intre conjunctiva tarsala si cea bubara, la nivelul fundului de sac conjunctival. Tehnica :        

Pregatirea materialelor: Colir cu anestezic, antibioticsi cicatrizant, bagheta de sticla, tampoane sterile Pregatirea pacientului: Pregatire psihica:se anunta pacientul si se explica tehnica si scopul efectuarii Fizica:se aseaza pacientul pe un scaun cu capul sprijinit Efectuarea procedurii: Se aseaza pacientul cu capul sprijinit, ochii larg deschisi si privirea in sus Se realizeaza o anestezie locala topica ,tragem pleoapa inferioara si se introduce bagheta de sticla la nivelul fundului de sac conjunctival  Se executa miscari stanga-dreapta de-a lungul fundului de sac conjunctival

8. Tehnica instilatiilor In marea majoritate a afectiunilor oculare terapia locala sub forma de instilatii, aplicarea de unguente sau injectii reprezinta cheia tratamentului medicamentos. Administrarea topica sub forma de coliruri sau unguente oculare asigura concentratii medicamentoase adecvate la nivell segmentului anterior al ochiului si anexelor sale , dar trebuie subliniat ca efectul systemic al acestora, desi, minim, nu lipseste cu desavarsire. Pentru o mai buna colaborare cu pacientul este necesar sa il informam ca administrarea topica a medicamentului, in functie de natura acestuia, ii poate crea o senzatie usoara de discomfort, usturime, arsura, dar care este tranzitorie.

9

Pacientul este pozitionat pe scaun sau culcat, cu capul in extensie si privirea in sus. Se tractioneaza pleoapa inferioara in jos , indepartandu-o d eglobul ocular , expunandu-se astfel fundul de sac conjunctival inferior. Se instileaza maximul 1-2 picaturi I fundul de sac conjunctival inferior si apoi pacientul este rugat sa inchida usor pleoapele . Timp de 3-5 minute se face compresiunea cu indexul la nivelul cantusului intern , pe sacul lacrimal. Aceasta compresiune prelungeste timpul de contact dintre medicament si suprafata oculara, obstruandu-se caile lacrimale excretorii si limitand absorbtia sistemica a medicamentului la nivelul mucoasei foselor nazale. In cazul in care medicamentul pe care vrem s ail administram este sub forma de unguent, aceasta se va aplicat to la nivelul fundului de sac conjunctival inferior, pe o lungime de 12 cm , rugand apoi pacientul sa ramana cu ochii inchisi cateva minute. Timpul de contact dintre agentul farmacologic si suprafata oculara este in cazul unguentelor mai mare decat la coliruri.

9. Tehnica aplicarii unguentelor oculare Pacientul este pozitionat pe scaun sau culcat, cu capul in extensie si privirea in sus.Se tractioneaza pleoapa inferioara in jos, indepartand-o de globul ocular, expunandu-se astfel fundul de sac conjunctival inferior. Se aplica unguentul pe o distanta de 1-2 cm, rugand apoi pacientul sa ramana cu ochii inchisi cateva minute. Timpul de contact dintre agentul farmacologic si suprafata oculara este, in cazul unguentelor, mai mare decat la coliruri. 10.Pregatirea pacientului in vederea determinarii presiunii intraoculare 11.Pregatireapacientului in vederea interventiilor chirurgicale Pregatirea preoperatorie si toaleta bolnavilor pentru operatiense face la salon de catre asistenta medicala, in limita posibilitatiilor.In filtru de la blocul operator pacientul este echipat corespunzator cu :papuci de protective din plastic, halat/pelerine de unica folosinta, boneta protectoare pentru cap care sa acopere in totalitate firele de par. Asistenta medicala trebuie sa asigure suportul psihologic al pacientului pe toata perioada cat acesta estea in blocul operator prin : 10

 Linistirea pacientului si crearea unui climat de incredere  Va oferi bolnavului informatii clare, pe intelesul sau legate de boala, de ingrijirile date sau despre interventia chirurgicala  Va castiga increderea bolnavului prin acordarea ingrijirilor de calitate  Respectarea bolnavului si opiniilor sale privind credinta/obiceiurile entice;  Supravegheaza si comunica in permanenta cu pacientul 12.Ingrijirea pacientului cu corpi straini corneeni Corpii straini corneeni au origini variate, dar cel mai frecvent sunt rezultatul utilizarii polizorului fara ochelari de protectie. De regula, se pot vizualiza cu usurinta (mai bine cu ajutorul unei lupe, sau, in serviciul oftalmologic, la biomicroscop) ca un punct de culoare inchisa pe suprafata corneana. Extractia este apanajul oftalmologului. Post extractie se indica colir antibiotic si cicatrizant, pansament ocluziv. 13.Ingrijirea pacientiilor cu patologie de pol anterior 14. Ingrijirea pacientiilor cu patologie de pol posterior 15. Ingrijirea pacientiilor cu patologie orbito-palpebrala 16.Tehnica pansamentelor oculare Clasificare: ocluzive, compressive, uscate si umede. Tehnica: pacientul se afla in pozitie sezanda , cu capul usor pe spate si ochii inchisi. Se sterg tegumentele peripalpebrale cu un tampon de vata cu alcool , pentru dezinfectie si degresarea pielii ( pentru o mai buna aderenta a leucoplastului). Se aseaza apoi pansamentul ocular, peste care se trece o banda de leucoplast , oblic din regiunea superointerna sprancenara , pana spre lobul urechii. Pansamentul compresiv necesita mai multe pernute de vata si mai multe benzi de leucoplast in diagonala. Daca este nevoie de o compresiunemai mare , se poate trece peste leucoplast o fasa in diagonala peste cap. Contraindicatii: pansamentele ocluzive nu vor fi mentinute timp indelungat , ci numai pana la epitelizarea corneei pentru a permite ochiului propria sa igiena prin lacrimare si clipit. Atentie la alergiile ce pot aparea la leucoplast. 17. Pregatirea pacientului in vederea tratamentului injectabil ocular(injectii

subconjunctivale, injectii retrobulbare,injectii parabulbare )

11

Anumite medicamente a caror penetrabilitate intraoculara este slaba si nu ajung in ochi intr-o concentratie adecvata prin administrarea topica, vor fi injectate fie subconjunctival, sub tenonian , latero bulbar, sau intravitrean. Injectii subconjunctivale si sub tenoniene.: Permit penetrarea drogului la nivelul segmentului anterior ocular intr-o concentratie crescuta. Dupa o anestezie locala topica, la 3 mm posterior de limb ( pentru injectiile subconjunctivale ) , si la 7 mm posterior de limb ( pentru cele subtenoniene) se patrunde cu un ac fin, injectandu-se 0.5 – 1ml /solutie. Injectia latero bulbara, abordul este trans palpebral inferior, la unirea treimii externe cu 2/3 medii deasupra rebordului orbitar inferior, tangent la glob si in afara conului muscular, injectandu-se 2-4 ml solutie. Injectii intravitreene se folosesc mai rar, in cazuri foarte grave, cand dorim sa realizam o concentratie mare a agentului farmacologic in cavitatea vitreana. Dupa o prealabila anestezie topica , abordul se face la 2-4 mm posterior de limbul sclero – cornean , se patrunde cu acul in corpul vitros, de unde se extrag aproximativ 0.1 mm entru antibiograma si apoi se introduc tot 0.1 mm solutie medicamentoasa. Injectiile se pot repeta pana la o ameliorare neta a simptomatologiei , trecandu-se apoi la administrarea topica a acestora.

18.Determinarea presiunii intraoculare prin metoda comparativa Aprecierea orientativa a tonusului ocular se poate realiza prin metoda digitala: transpalpebral, cu ajutorul indexurilor sale, examinatorul comprima si decomprima alternativ globul ocular examinat, apreciindu-i elasticitatea si comparand-o cu cea a ochiului contralateral. Masurarea obiectiva a presiunii intraoculare se poate realiza prin doua metode: Tonometria prin aplanatie- masoara presiunea intraoculara prin cuantificarea unei forte externe necesara pentru a aplatiza o suprafata corneana de o dimensiune data. Cea mai utilizata metoda este aplanotonometria Goldmann, realizata cu ajutorul unui dispozitiv montat la biomicroscop. Deeterminarea se realizeaza dupa anestezie locala topica si instilarea de fluoresceina, conul de aplanatie fiind iluminat cu lumina violet. Tonometria prin indentatie- masoara presiunea intraoculara prin determinarea indentatiei corneene produsa de o anumita forta de greutate. Cea mai cunoscuta metoda este tonometria Schiotz. Profunzimea indentatiei corneene este citita pe scala gradata a instrumentului, iar prin consultarea unor tabele, aceasta valoare indica presiunea intraoculara in mmHg. Instrumentul este mult mai ieftin si ai usor de manevrat decat aplantonometrul Goldmann, dar se decalibreaza usor, furnizand masuratori eronate. 12

13