Obligatiile Functionarilor Publici Europeni [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA “DANUBIUS” DIN GALATI Facultatea de Drept Specializare Drept Administrativ European

Obligaţiile funcţionarilor publici europeni

Masterand, Voinea Marius

Page | 1

Cuprins

1. Noţiuni introductive 2. Obligaţiile funcţionarilor publici europeni

Page | 2

1.Noţiuni introductive Funcţionarul public este persoana care îşi desfăşoară activitatea în cadrul administraţiei de stat, al administraţiei publice, potrivit unui statut, unui regulament care îi prevede drepturile şi obligaţiile. Funcţionarul public comunitar prestează activitatea în interesul comun al Uniunii Europene şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciului public existent într-o instituţie sau autoritate administrativă aflată pe teritoriul comunitar. Funcţionarul public dobândeşte statut prin actul de numire unilateral al autorităţii competente şi se supune dreptului comunitar. Funcţionarul public este persoana cu o vocaţie de carieră ce ocupă o funcţie public. Noţiunea de statut a apărut la noi pentru prima dată ca titulatură de act normativ în Statutul Dezvoltator al Convenţiei de la Paris (7 august 1858). Denumirea de statut provine de la cuvântul latin statutum, care derivă din verbul statuere (a statua, a decide, a ordona) şi înseamnă actul juridic prin care se impun anumite măsuri, dispoziţii, în virtutea dreptului de comandă al statului. Existenţa unui Statut al funcţionarilor comunitari determină concluzia că ei sunt supuşi unei situaţii legale şi reglementare, în mod integral dreptului comunitar cuprins în Statut. Fiecare organism desemnează autoritatea care exercită “puterea de numire” , aceasta fiind, de regulă, preşedintele fiecărei instituţii care reprezintă, pentru instituţia respectivă autoritatea investită cu putere de numire. Din momentul intrări în funcţia publică comunitară până în momentul ieşiri, funcţionarul public comunitar îşi dezvoltă o carieră, care reprezintă situaţia juridică a acestuia din momentul învestiri sale până în momentul în care în baza unui fapt juridic sau a legi încetează această calitate.

Regimul funcționarilor publici europeni a împrumutat unele din dimensiunile regimurilor naționale ale țărilor ce aparțin Uniunii Europene în privința funcțiilor publice, peste care s-au suprapus elemente deduse din faptul că ele se realizează întrun spațiu pe care doctrina îl denumește teritoriu european sau spațiu administrativ European.

2.Obligaţiile funcţionarilor publici europeni Conform Statutului funcționarilor Comunităților Europene respectiv Titlul II al acestuia Funcționarul este obligat să își exercite atribuțiile și să se comporte ținând seama numai de interesele Comunităților, fără a solicita și fără a accepta instrucțiuni din partea nici unui guvern, autorități, organizații sau persoane din afara instituției sale. Funcționarul îndeplinește atribuțiile care îi sunt încredințate în mod obiectiv și imparțial și cu respectarea datoriei sale de loialitate față de Comunități. Fără permisiunea autorității împuternicite să facă numiri, funcționarul nu poate accepta, din partea unui guvern sau a oricărei alte surse din afara instituției de care aparține, titluri onorifice, decorații, favoruri, cadouri ori remunerații, indiferent de Page | 3

natura acestora, cu excepția cazului în care acestea îi sunt acordate pentru servicii prestate fie înainte de numirea sa, fie în cursul unui concediu special pentru serviciu militar sau național și ca urmare a prestării unor astfel de servicii.1 Funcţionarii publici europeni trebuie sa îndeplineasca urmatoarele obligaţii:2 1. obligaţia de independenţa şi neutralitate Articolele 11, 12, 13, 14 din Statul abordează în detaliu această îndatorire, care vizează nu doar persoana functionarului, ci şi pe familia sa. Dacă soţul sau soţia functionarului exercită o activitate cu scopul de a obtine profit, atunci functionarul este obligat să aducă la cunoştinţa autorităţii investită cu puterea de numnire acest lucru. Situaţia astfel declarată va fi analizată, iar dacă se constată că respectiva situaţie este incompatibilă cu cea a funcţionarului, atunci fie va renunţa la activitatea analizată întrun interval de timp precizat, fie va demisiona din funcţia publică ocupată, fie va fi demis, dacă nu va apela de bună voia la una din soluţiile anterioare. Funcţionarului european îi este interzis să solicite sau să accepte instrucţiuni de la orice alt guvern, organizaţie sau instituţie , alta decăt cea pentru care lucrează. Chiar şi în ipoteză acordării unor distincţii, favoruri sau recunoaşteri onorifice a unor merite ale functionarului respectiv, acesta trebuie să solicite permisiunea expresăde a accepta aceste semne de bunăvoinţa şi de recunoaştere a prorpiei valori din partea autorităţii investite cu putere de numire. Funcţionarului îi este interzis de a primi orice fel de faovuri sau daruri, ori remuneraţii de orice natură prin care ar putea să-I fie compromise interesele şi independenţa în exerciţiul funcţiilor sale. Păstrarea independentei şi autorităţii neatinse a functionarului presupune abţinerea acestuia de la orice activitate care ar putea să-I compromită independenţa şi obligatia de a consulta autoritatea invenstită cu puterea de numire, cu privire la orice posibilă situaţie care ar putea afecta această independenţă. 2. obligaţia de rezervă şi discreţie Reprezintă obligaţia în baza căreia functionarul trebuie să se abţină de a divulga orice informaţii despre care a luat cunoştiinţă în exercitarea atribuţiilor funcţiei sale. Obligaţia de discreţie trebuie înţeleasăca o situaţie particulară de îngrădire a libertăţii de exprimare, în cazurile în care funcţionarul ar putea să desconspire detalii în legătură cu activitatea sa. Prin art. 17 din Statut, funcţionarului îi este interzis să publice sau să facă să fie publicat orice text al cărui obiect vizează activitatea sau interesele comunitare, exceptănd situaţia în care are autorizare expresă a autorităţii competente.

1 2

Statutul funţionarilor Uniunii Europene articolul 11 www.cse.uiac.ro

Page | 4

3. obligaţia de a se achita de sarcinile funcţiei cu maxim de conştiinţă profesională Această obligaţie presupune achitarea sarcinilor de serviciu personal şi efectiv, angajand întreaga putere de muncă în folosul misiunii încredinţate. Funcţionarul nu poate exercita în mod cumulativ alte funcţii sau meserii, întregul său disponibil de timp şi întreaga sa pricepere fiind angajate exclusiv în folosul funcţiei publice ocupate. Funcţionarilor le este interzis să absenteze de la serviciu absenţele nemotivate angajand sancţiuni disciplinare, mergand în extremă pănă la demiterea din funcţie. Mai mult, pe lângă angajarea răspunderii disciplinare în situaţia absenţelor nemotivate, zilele absentate se scand din numărul de zile de concediu de odihnă la care respectivul funcţionar este îndreptăţit. 4.Obligaţia de rezidenţă Funcţionarii sunt obligaţi să îşi stabilească rezidenţa sau domiciliul în localitatea în care îşi are sediul autoritatea sau instituţia pentru care desfăşoară activitate. Este posibil chiar ca prin actul de numire funcţionarul să fie informat despre faptul că locul pentru desfăşurarea competenţelor aferente funcţiei sale este o altă localitate. În această ipoteză, funcţionarul este obligat să îşi schimbe rezidenţa în localitatea din care îşi poate aduce cel mai bine la îndeplinire sarcinile postului ocupat. 5.obligaţia de a respecta ordinea ierarhică existentă în instituţia pentru care desfăşoară activitate. Funcţionarul este angajat într-un raport de drept public iar organizarea instituţiei în care efectiv desfăşoară activitate poate presupune şi respectarea unei ierahii fireşti. Respectarea ordinii ierarhice este o obligatie firească, dar ea nu trebui8e înţeleasă ca o soluţie pentru justificare încălcării legii. Funcţionarul situat pe o poziţie ierarhic superioară are dreptul de a anula, suspenda sau modifica ordinele date de un funcţionar de pe o poziţie ierarhic inferioară, atat pentru motive de legalitate cat şi pentru motive de neoportunitate. Functionarul situat pe o pozitţie ierarhic inferioară nu poate neglija ordinul funcţionarului alfat pe o poziţie superioară lui decat pentru motive de legalitate. Funcţionarul ierarhic inferior nu poate pretinde şi nici refuza să execute un ordin al superiorului pe motiv că ordinul nu este oportun.

6.obligaţia de fidelitate Page | 5

Relatia care se creează prin actul de numire între un funcţionar şi instituţia sau autoritate pentru care lucrează acesta este una bazată pe resptect şi consideraţiune reciprocă. Autoritatea investită cu putere de numire a funcţionarilor respectă drepturile prevăzute de lege şi ocroteşte persoanele care desfăşoară un serviciu în folos public. E aşadar corect ca şi funcţionarul să fie legat prin obligatia de fidelitate faţă de instituţia în cauză. Obligaţia de fidelitate îmbracă forma obligaţiei de a se abţine de la orice act care ar putea aduce atingere demnităţii functiei sau care este de natură să prejudicieze, moral sau material, instituţia unde lucrează. Fidelitatea mai este tratată drept obligatie de loialitate faţa de instituţia pentru care se desfăşoară activitatea respectivă. Fidelitatea şi loialitatea funcţionarului mai comportă o analiză şi prin prisma obligatiei de a vea un comportament profesional corespunzător, atăt în relatii cu persoane străine de instituţia reprezentată, căt şi în raport cu subalternii şi superiorii. 7.obligaţia efectuării unui control medical anual Funcţionarii europeni sunt obligaţi ca în fiecare an să îsi reînnoiască adeverinţele medicale depuse de la data constituirii dodsarului persoanl în vederea ocupării funcţiei respective. Deşi abordată în literatura de specailitated e pe poziţii critice, obligaţia de a îndeplini condiţiiile unei sănătăţi fizice şi psihice adecvate pentru funcţia ocupată nu poate fi privităca o reglementare cu caracter disc riminatoriu. Astfel, nu se interzice ocuparea funcţiei de o persoană care, eventual, prezintă o deficienţă fizicăă, decat dacă un medic competent apreciază că respectiva deficienţa îl face inapt să exercite sarcinile postului respectiv. 8. îndatoririle de moralitate Atât în timpul îndeplinirii atribuţiilor funcţiei cat şi în afara timpului de serviciu, funcţionarul trebuie să aibă o conduită politicoasă şi morală, fără a aduce atingere prestigiului functei şi funcţionarului public în general. Viaţă funcţionarului nu trebuie să presupună scandaluri şi nici orice de alte aspecte care afectează reputaţia persoanei respetcive sau atrage o notă nefavorabilă asupra nivelului de moralitate al unei instituţii sau autorităţi publice.

9. obligaţia de a repara eventualele prejudicii cauzate

Page | 6

Activitatea curentă a funcţionarului poate genera o serie de prejudicii în patrimoniul instiţiei sau autorităţii pentru care îndeplineşte sarcinile aferente funcţiei ocupate. In astfel de situatii, statutlul functionarilor europeni prevede prin art. 20 că functionarul care a cauzat pagube asupra patrimoniului instituţiei pentru care desfăşoară activitate este obligat să repare aceste pagube. Dacă între instituţia în cauză şi functionarul respectiv apar neînţelegeri, atunci, acoperirea pagubelor, cuantumul sumelor pretinse şi datorate efectiv de funcţionar şi modalităţile de plată sunt de competenţa Tribunalului de Primă Instanţă.

Page | 7